UNIVERSITATEA "DANUBIUS" GALATI FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE MASTER ANUL 2 SPECIALIZAREA GESTIUNEA FINANCIARA A AFACERILOR IN SPATIUL EUROPEAN

STANDARDE EUROPENE SI INTERNATIONALE DE RAPORTARE FISCALA

REFERENTIALUL CONTABIL INTERNATIONALE IAS 16 IMOBILIZARI CORPORALE

Lect. Univ. Dr. Marinescu Emanuel

CUPRINS

Cuvinte cheie ... pag. 3 Definitia imobilizarilor corporale conform IAS 16 . pag. 4 Clasificarea imobilizarilor corporale ... pag. 5 Politici contabile privind recunoasterea, masurarea si evaluarea imobilizarilor corporale. Principii si reguli privind contabilitatea imobilizarilor corporale ... pag. 6 Momentele si metodele de evaluare .... pag. 7 Evaluarea la data intrarii in entitate . pag. 8 Cheltuielile ulterioare .. pag. 9 Recunoasterea imobilizarilor corporale .. pag. 10 Reevaluarea .... pag. 11 Evaluarea la data bilantului ........ pag. 11 Amortizarea imobilizarilor corporale . pag. 13 Casarea si cedarea activelor imobilizate ..... pag. 14 Bibliografie . pag. 16

CUVINTE CHEIE

Politici contabile Imobilizari corporale IAS 16 Evaluare Reevaluare

Definitia imobilizarilor corporale conform IAS 16 IAS 16 defineste imobilizarile corporale ca fiind activele care sunt detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri si prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; este posibil sa fie utilizate pe parcursul mai multor perioade. Se remarca discrepanta dintre termenul mijloace fixe asa cum apare in Legea 82/1991 (un bun care indeplineste cumulativ doua conditii: valoare mai mare decat limita legala si o durata mai mare de un an) si cel de imobilizari corporale in acceptiunea IAS. Diferenta ar fi legata de valoarea legala care se mentine in practica din Romania (de intrare a mijloacelor fixe, stabilita in conditiile art...). Recunoasterea in Standardele International de Contabilitate este data de criteriul utilizarea pe mai multe perioade. IAS 16 trateaza urmatoarele probleme: - masurarea initiala a terenurilor si mijloacelor fixe; - cheltuieli ulterioare intrarii in patrimoniu; - evaluarea ulterioara recunoasterii initiale; - amortizarea si deprecierea de valoare a imobilizarilor corporale; - casarea si cedarea imobilizarilor corporale; - casarea si cedarea imobilizarilor corporale; Exista mai multe standarde care se refera direct sau indirect la imobilizarile corporale. Standardele dedicate exclusiv acestui subiect sunt: IAS 16 Imobilizari corporale pentru imobilizarile corporale folosite in productia de bunuri si servicii sau pentru administrare; IAS 17 Leasing pentru imobilizarile corporale care fac obiectul contractelor de leasing; IAS 40 Investitii imobiliare pentru proprietatile imobiliare utilizate pentru inchiriere sau ca investitie pentru majorarea puterii de cumparare a capitalului. De asemenea, imobilizarile corporale sunt intercorelate cu urmatoarele aspecte: - deprecierea valorii de inregistrare la sfarsitul perioadei (IAS 36 Deprecierea activelor); - modificarea practicilor contabile sau corectia erorilor fundamentale (IAS 8 Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile); - modalitatea de intrare sau de iesire in/din intreprindere (IAS 11 Contractele de constructii; IAS 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta 4

guvernamentala; IAS 23 Costul indatorarii; IAS 35 Activitati in curs de intrerupere; IAS 37 Provizioane, datorii si active contingente); - impozitul pe profit (IAS 12 Impozitul pe profit); - Impactul variatiei preturilor (IAS 15 Informatii care reflecta efectele variatiei preturilor si IAS 29 Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste). Politicile contabile implicate de IAS 16 se regasesc in campul amortizarii si evaluarii activelor pe termen lung. Clasificarea imobilizarilor corporale IAS 16 permite agregarea elementelor care pot fi nesemnificative ca valoarea fiecare in parte, dar care adunate reprezinta un activ semnificativ, exemple uzuale sunt (matritele, uneltele si vopselele). Agregarea, o data recunoscuta, este contabilizata ca si cum ar fi un singur activ. Acolo unde un activ ar putea fi asimilat cu un intreg (de exemplu o uzina de procesare sau un avion), dar componentele lui vor avea durate de viata diferite, costuri separate, vor fi contabilizate fiecare in mod separat si li se vor aplica rate de amortizare diferite. Acest tratament recunoaste realitatea economica a modului de consum al multor active. OMF 94/2001 adopta vechea clasificare a imobilizarilor corporale din Legea 82/1991, si anume: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare. Imobilizarile corporale au urmatoarea detaliere: - terenuri si constructii; - instalatii tehnice si masini; - alte instalatii tehnice, utilaje si mobilier; - avansuri si imobilizari corporale in curs de executie. Tot in aceasta categorie a imobilizarilor corporale trebuie evidentiate si investitiile imobiliare, care reprezinta acea proprietate imobiliara (un teren sau o cladire sau parte a unei cladiri sau ambele) detinuta (de proprietar sau de locator, in baza unui contract de leasing financiar) mai degraba in scopul incheierii sau pentru cresterea valorii capitalului sau ambele, decat pentru a fi utilizata in productia de bunuri, prestarea de servicii sau in scopuri administrative sau pentru a fi vanduta pe parcursul desfasurarii normale a activitatii. Prevederile acestui standard exclud din categoria imobilizarilor corporale: - padurile, resursele naturale regenerabile si neregenerabile; 5

- concesiunile, prospectiunile si extractiile miniere, de petrol si gaze naturale, etc. Remarcam utilizarea conceptului de bun detinut in definirea imobilizarilor corporale. Prin urmare, forma juridica de manifestare a unei tranzactii este devansata de importanta economicului. Categoria imobilizarilor corporale va fi mai lunga decat pana acum si va cuprinde toate bunurile pe care intreprinderea le foloseste in exploatare sau le inchiriaza sau le detine ca investitie imobiliara. Politici contabile privind recunoasterea, masurarea si evaluarea imobilizarilor corporale. Principii si reguli privind contabilitatea imobilizarilor corporale Politicile contabile sunt principiile, conventiile, regulile si practicile specifice adaptate de o intreprindere in intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Din categoria principiilor privind contabilitatea imobilizarilor corporale fac parte: - principiul continuitatii activitatii; - principiul contabilitatii de angajament; - consecventa prezentarii elementelor in situatiile financiare; - pragul de semnificatie si agregare; - principiul compensarii; - principiul permanentei metodelor; - principiul costului istoric. Principiul continuitatii activitatii: La intocmirea situatiilor financiare, conducerea analizeaza capacitatea intreprinderii de a-si continua activitatea. Situatiile financiare trebuie intocmite pe baza continuitatii activitatii. Aplicarea acestui principiu legitimeaza numeroase practici contabile: - utilizarea costului istoric si valorii actuale de utilizare in evaluarea terenurilor si mijloacelor fixe; - amortizarea activelor pe termen lung. Principiul contabilitatii de angajament: Intreprinderea intocmeste situatiile financiare folosind contabilitatea de angajamente, cu exceptia informatiilor privind fluxurile de numerar. In baza contabilitatii de angajamente, tranzactiile si evenimentele atunci cand apar, sunt inregistrate in evidentele contabile si sunt raportate in situatiile financiare ale perioadei la care se refera. Consecventa prezentarii elementelor in situatiile financiare : Modul de prezentare si clasificare a elementelor in situatiile financiare trebuie mentinute de la o perioada la alta cu exceptia cazului cand: 6

- o schimbare semnificativa de natura activitatii intreprinderii sau o analiza a prezentarii situatiilor financiare demonstreaza ca schimbarea respectiva va avea ca rezultat o prezentare mai adecvata a evenimentelor si tranzactiilor; - o schimbare a prezentarii este ceruta de un standard International de Contabilitate. Prag de semnificatie si agregare: Fiecare element semnificativ trebuie prezentat separat in situatiile financiare. Informatia este semnificativa daca neprezentarea sa ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de natura si marimea elementului judecat in circumstante particulare ale omisiunii sale. Principiul compensarii: Activele si datoriile nu trebuie compensate cu exceptia cazului in care compensarea este permisa de un Standard International de Contabilitate. Elementele de venituri si cheltuieli trebuie compensate atunci cand: - un Standard International de Contabilitate are sau permite acest lucru; - castigurile, pierderile si cheltuielile aferente provenind din aceeasi tranzactie sau eveniment sau din tranzactii si evenimente similare nu sunt semnificative; Principiul permanentei metodelor: Acest principiu presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea imobilizarilor corporale, inregistrarea in contabilitate si prezentarea rezultatelor asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor. Modificarea politicii contabile este permisa doar in cazul in care este ceruta de lege, sau are ca rezultat informatii mai relevante referitoare la operatiunile intreprinderii. Principiul costului istoric impune inregistrarea in contabilitate a terenurilor, constructiilor, echipamentelor tehnologice, mijloacelor de transport la costul de intrare consemnat in documentele justificative. Cu acest cost figureaza in contabilitate de la intrare pana la iesire, putand fi modificat numai prin reevaluare. Momentele si metodele de evaluare Evaluarea trebuie sa se efectueze in urmatoarele momente, prin intermediul optiunilor corespunzatoare caracterului economic al miscarilor: - evaluarea la intrarea imobilizarilor corporale; - evidentierea cheltuielilor ulterioare intrarii activului in patrimoniu; - evaluarea bilantiera (cu tratamentul de baza si tratamentul alternativ). Politicile contabile in materie de evaluare se rezuma la doua metode: metoda de baza si 7

metoda alternativa. Metoda de baza privind evaluarea imobilizarilor corporale este costul istoric corectat, in timp, cu amortizarea cumulata. Evaluarea la data intrarii in entitate a imobilizarilor corporale - activele sunt cuantificate la costul istoric (cost de achizitie, cost de productie, valoarea de aport, valoarea de utilitate, valoarea justa); - datoriile sunt cuantificate la valoarea istorica (valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau valoarea care se asteapta a fi platita in numerar sau echivalentele de numerar la decontarea datoriei) - veniturile atunci cand sunt realizate, sunt cuantificate la nivelul valorilor de intrare ale activelor care s-au majorat sau la nivelul valorilor de iesire ale datoriilor care au scazut; - cheltuielile, atunci cand sunt recunoscute, sunt cuantificate la nivelul valorilor de iesire ale activelor care au scazut sau la nivelul valorilor de intrare ale datoriilor care s-au majorat. Intrarea imobilizarilor corporale intr-o intreprindere se face prin mai multe modalitati: achizitia clasica, productia in regie proprie, contracte de leasing, schimb cu alte active, aport la capitalul social sau donatie. Cea mai frecventa modalitate de a detine imobilizari corporale este prin achizitie. Prin urmare, costul este valoarea cu care bunul respectiv va fi inregistrat in contabilitate asa cum scrie si in IAS 16 un element al imobilizarilor corporale care este recunoscut ca activ trebuie masurat initial la costul sau. Componentele costului de achizitie sunt urmatoarele: - pretul de cumparare; - taxele vamale si taxele nerecuperabile; - cheltuieli direct legate de punerea in functiune (cheltuieli cu amenajarea, livrarea si manipularea, cu montajul, onorarii, costuri cu demontarea si mutarea activului); - reduceri comerciale; - costuri initiale de amenajare a amplasamentului, costuri initiale de livrare si manipulare, montaj, onorarii, etc; - costul indatorarii, respectiv dobanda conform IAS 23 Costul indatorarii, care sunt direct atribuite achizitiei, constructiei sau productiei unui activ pe termen lung trebuie capitalizate ca parte a cosului acelui activ; - diferentele de curs valutar conform IAS 21 diferentele de curs valutar. 8

O alta modalitate este productia, in regie proprie, a unei imobilizari corporale. In aceasta situatie, valoarea initiala a activului este data de costul de productie, componentele acestuia fiind: - cheltuieli directe de productie (consumul de materii prime si materiale, manopera directa), inclusiv costul indatorarii; - cota de cheltuieli indirecte, alocata sistematic bunului obtinut (amortizarea, intretinerea sectiilor si utilajelor, conducerea si administrarea sectiilor). Contractele de leasing reprezinta o modalitate din ce in ce mai solicitata in prezent pentru obtinerea de imbolizari corporale. In aceasta varianta, valoarea de intrare a activului in contabilitatea locatorului depinde de tipul de contract si trebuie sa ia in considerare urmatoarele aspecte: - valoarea reziduala si taxele vamale aferente (daca locatorul este nerezident), in contractele de leasing operational, inregistrarea intrarii activului se face la data transferului de proprietate stipulata in contractul (de regula la sfarsitul vietii utile a activului); - minimul dintre valoarea justa sau valoarea actualizata a platilor minime de leasing (plati de-a lungul perioadei de leasing pe care locatorul trebuie sau poate fi obligat sa le efectueze conform IAS 17) in contractele de leasing; momentul recunoasterii activului in contabilitatea locatarului se face din momentul inceperii utilizarii (dobandirii beneficiilor economice). Imobilizarile corporale pot fi subventionale ca urmare a unor programe de asistenta guvernamentala. In cazul in care subventia guvernamentala este reprezentata de transferul unui activ nemonetar, valoarea de intrare este data de valoarea justa. O alta varianta care trebuie luata in considerare se refera la imobilizari care intra in intreprindere, ca urmare a schimbului (total sau partial) cu alte active. Legislatia romaneasca nu permite, pana in acest moment, schimbul de active. Cheltuielile ulterioare IAS 16 precizeaza cum trebuie recunoscute cheltuielile ulterioare intrarii in intreprindere a inbolizarilor corporale. Astfel, valoarea initiala a imobilizarii corporale va fi majorata cu valoarea unor cheltuieli ulterioare numai daca se estimeaza ca se vor obtine beneficii economice suplimentare in viitor fata de cele estimate initial. Imbunatatirile mijloacelor fixe care genereaza cheltuieli ce trebuie capitalizate sunt: - modificarea unui activ pentru a-i mari durata de viata utila, inclusiv sporirea capacitatii acestuia; - modernizarea unor componente a mijloacelor fixe cu scopul de a obtine imbunatari substantiale ale calitatii productiei; 9

- adoptarea unui proces de productie care reduce substantial costurile de exploatare estimate initial, etc. Recunoasterea imobilizarilor corporale Criteriile de recunoastere a imbolizarilor corporale are la baza urmatoarea regula: imobilizarile corporale sunt recunoscute ca active cand: a) este posibilca generarea catre intreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului; b) costul activului poate fi masurat in mod credibil. In conformitate cu primul criteriu de recunoastere al unui activ, recunoasterea nu ar trebui facuta atat timp cat nu exista o certitudine suficienta a fluxurilor de beneficii economice viitoare generate catre intreprindere. Problema este abordata in detaliu de IAS 16. In paragraful 13 se accepta ca vor fi necesare multe elemente pentru ca intreprinderea sa dobandeasca beneficii economice viitoare din alte active ale sale si de aceea se considera ca trebuie recunoscute ca active. IAS 16 abordeaza din punct de vedere al echipamentelor de siguranta sau de mediu. Un activ nu este recunoscut in bilant atunci cand este improbabil ca el sa genereze beneficii economice pentru intreprindere in perioadele viitoare. In schimb, va avea ca efect recunoasterea unei cheltuieli in contul de profit si pierdere. Acest tratament nu inseamna ca scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost altul decat obtinerea unui beneficiu economic pentru intreprindere sau ca managementul a fost deficitar. Singura implicatie este aceea ca gradul de siguranta privind obtinerea unui beneficiu intr-o perioada contabila ulterioara este insuficient pentru a garanta recunoasterea unui activ. Al doilea criteriu de recunoastere din IAS 16, conform caruia intreprinderea trebuie sa poata evalua in mod credibil costul activului este de obicei usor de satisfacut deoarece pretul de achizitie al unui activ si orice costuri auxiliare de achizitie sunt, in mod direct identificabile. Un activ achizitionat cu un cost ce nu poate fi cuantificat (un activ donat) nu trebuie recunoscut. Totusi pe baza tratamentului alternatic permis, costul nul sau neexigibil al unui activ donat ar putea fi imediat reevaluat. Deci recunoasterea unei imobilizari corporale (si nu a unei cheltuieli a perioadei) este data de estimarea, cu suficienta certitudine, a beneficiilor economice viitoare de pe urma utilizarii, inchirierii sau detinerii sale. Aceasta estimare se bazeaza, de regula, pe faptul ca respectiva intreprindere va beneficia de pe urma avantajelor asociate activului, dar isi asuma si riscurile implicite. Un alt criteriu de recunoastere a activelor este determinarea valorii/costului acestora.

10

Reevaluarea Standardul permite ca imobilizarile corporale sa fie inregistrate la un cost minus amortizarea cumulata si pierderile din depreciere cumulate sau la o valoare reevaluata minus orice amortizari cumulate ulterioare si pierderi din deprecieri ulterioare. Periodic, guvernul solicita sa fie efectuate reevaluari. Acestea pot fi solicitate in primul rand in scopuri fiscale, dar pot avea un impact contabil prin cererea ca reevaluarile sa fie incluse in situatiile financiare ale societatii. Daca guvernul solicita ca o reevaluare sa fie incorporata in situatiile financiare ale societatilor cuprinse in lista din OMF 94/2001, conform IAS 16 societatea va fi obligata sa continue sa efectueze reevaluari cu regularitate, dupa caz. In cazul in care valoarea contabila a unui activ este majorata ca urmare a unei reevaluari, aceasta majorare trebuie inregistrata direct in creditul conturilor de capitaluri proprii sub titlul de diferente din reevaluare. In cazul in care valoarea contabila a unui activ este diminuata ca rezultat al unei reevaluari, aceasta diminuare trebuie recunoscuta ca o cheltuiala. Alte diminuari ale valorii sunt acoperite de prezentarea asupra IAS 36. Majorarea constatata din reevaluare trebuie recunoscuta ca venit in masura in care aceasta compenseaza o descrestere din reevaluarea aceluiasi activ recunoscuta anterior ca o cheltuiala. Datorita reducerii valorii activului sub costul initial, fondurile actionarilor au fost reduse cu 120 de lei. Daca o reevaluare ulterioara va majora din nou valoarea contabila a activului, primii 120 lei din aceasta crestere pot fi inregistrati in contul de profit si pierdere ca venit, soldul fiind transferat la rezerva din reevaluare. IAS 16 ofera un tratament alternativ, dar acesta este de obicei utilizat doar atunci cand activul este reevaluat prin intermediul unui indice. Atunci cand managerii constata ca valoarea reala a bunurilor (valoarea justa) se abate semnificativ de la valoarea contabila neta, norma IAS 16 le permite sa procedeze la reevaluarea imobilizarilor corporale. Reevaluarea este o prelucrare alternativa care se impune in conditiile economiei romanesti. Evaluarea la data bilantului Un alt moment legat de evaluare este cel de la data bilantului. IAS 16 Imobilizari corporale stabileste tratamentul de baza si cel alternativ in privinta valorii bilantiere a imobilizarilor corporale. Astfel, prin aplicarea tratamentului de baza, activul este 11

inregistrat la cost din care se scade orice amortizare cumulata si a oricaror pierderi cumulate din depreciere. Este subliniata necesitatea de a reduce valoarea unui activ la valoarea recuperabila. Tratamentul de baza in cazul unui Standard International de Contabilitate exprima preferinta IASC pentru reflectarea bilantiera a elementului considerat. Prin aplicarea tratamentului alternativ, dupa recunoasterea initiala ca activ, acesta va fi inregistrat in bilant la valoarea reevaluata, pe baza valorii juste la momentul reevaluarii din care se scade orice amortizare cumulata ulterior si pierderile din depreciere. Alternativa recunoasterii ridica un numar de intrebari dar standardul nu se refera la o parte dintre acestea. Baza reevaluarii este valoarea justa a activului la data la care se face reevaluarea. Valoarea justa este valoarea la care un activ ar putea fi schimbat intre parti in cunostinta de cauza intr-o tranzactie cu pret determinat obiectiv. Pentru terenuri si constructii, valoarea justa este valoarea comerciala pentru uzul curent si ar trebui sa nu includa orice marire rezultata dintr-o utilizare alternativa. Pentru reevaluarea mijloacelor fixe se aplica aceeasi regula a utilizarii curente. Oricum, standardul recunoaste situatiile practice si existenta multor domenii, in particular pentru mijloace fixe specializate, unde nu exista valori de piata reale. In aceste cazuri, astfel de active sunt evaluate la valoarea costului de inlocuire amortizat. Valorile reevaluate nu trebuie sa difere substantial de valorile juste la data bilantului contabil. Frecventa ceruta a reevaluarilor depinde in principal de modificarile valorilor juste ale activelor ce sunt subiectul reevaluarii. IAS 16 prevede ca unele active pot suporta modificari semnificative si volatile ale valorilor juste si ca acestea vor avea nevoie de reevaluarile anuale. In general, este imperativ ca reevaluarile sa fie efectuate cu frecventa necesara pentru ca valoarea contabila a activelor reevaluate si valoarea curenta sa nu difere semnificativ la data bilantului contabil. IAS 16 trateaza amortizarea cumulata la reevaluarea unui activ. Sunt descrise doua tratamente alternative, dar niciunul nu este desemnat ca tratament de baza. Amortizarea cumulata poate fi retratata proportional cu modificarea valorii contabile brute a activului, astfel incat valoarea contabila a activului dupa reevaluare sa fie egala cu valoarea reevaluata. Alternativa sugerata consta in eliminarea amortizarii cumulate din valoarea contabila bruta retratarea valorii nete la valoarea reevaluata a activului. In afara problemei privind frecventa reevaluarilor, se pune asemenea problema exhaustivitatii. Aceasta presupune ca toate activele trebuie reevaluate in acelasi timp. IAS 16 stipuleaza ca toate activele aceleiasi clase sa fie reevaluate in acelasi 12

timp si prezinta o lista de clase de active separate tipice ce sunt utilizate in practiva, lista care este orientativa si nu exhustiva. Cei ce intocmesc situatiile financiare vor adapta clasele de active in functie de necesarul de informatii al afacerii lor. Pentru fiecare clasa vor exista precizari detaliate despre active si amortizare, asa cum este cerut de IAS 16. Din punct de vedere al inregistrarii contabile, cresterea valorii unui activ prin reevaluare necesita utilizarea unui cont de capitaluri Rezerve din reevaluare. Daca reevaluarile ulterioare genereaza o scadere de valoarea, atunci se diminueaza surplusul din reevaluare constatat initial. Surplusul din reevaluare va fi transferat la rezultat reportat, atunci cand activul este casat sau respectiv cedat. Daca prin reevaluare se constata o diminuare a valorii contabile, atunci diferenta din reevaluare este o cheltuiala; ulterior, o crestere de valoare prin reevaluare implica aparitia unui venit, care sa compensezez descresterea anterioara. Amortizarea imobilizarilor corporale IAS 16 precizeaza ca in bilant valoarea contabila (costul istoric sau valoarea reevaluata) trebuie sa fie ajustata (corectata) cu influenta amortizarii si a deprecierilor de valoare inregistrate. Cheltuiala cu amortizarea trebuie inregistrata sistematic pe durata de viata utila a activului astfel incat valoarea amortizabila sa fie recunoscuta in contul de profit si pierdere pe perioada in care beneficiile economice ale activului sunt consumate. Valoarea amortizabila este costul activului (sau valoarea reevaluata) minus valoarea sa reziduala. Diferenta dintre amortizare si deprecierea de valoare este: cauzele, modul de determinare si efectele contabile si fiscale sunt diferite chiar daca aparent ambele se refera la diminuarea valorii contabile a activului. Beneficiile economice asociate activului sunt consumate, in principal, prin utilizarea acestuia. Cu toate acestea si alti factori care genereaza consumul imobilizarii si anume, uzura fizica si morala. In ceea ce privesc politicile contabile implicate de amortizare, acestea presupun: estimarea duratei de viata utile a activului respectiv; stabilirea unei metode de amortizare si recuperarea valorii contabile pierderi din depreciere. Valoarea amortizabila se determina prin scaderea din valoarea contabila a activului a valorii reziduale estimate. IAS 16 trece in revista metodele de amortizare: - metoda liniara; 13

- metoda degresiva; - metoda insumarii cifrelor. Metoda liniara este cea mai simpla, deoarece aloca in mod constant costul activului pe toata durata de viata utila. Comparativ cu practiva din Romania, utilizarea acestei metode aduce urmatoarele schimbari: - deducerea valorii reziduale din valoarea initiata sau din valoarea reevaluata; - estunarea de catre intreprinderi a duratei de viata. Metoda degresiva de amortizare are ca efect o valoare mai mare a amortizarii in primii ani de utilizare, care descreste pe masura ce activul se apropie de sfarsitul duratei de viata utile. Aceasta metoda poate avea mai multe variante de prezentare: se aplica un procent de amortizare constant la o baza variabila; se aplica un procent variabil de amortizare la o baza constanta (valoarea contabila); se calculeaza proportional cu cantitatea de produse obtinute/km parcursi. Aceasta metoda nu are nicio legatura cu metoda accelerata folosita in practica contabila romaneasca. Metoda insumarii cifrelor este tot o metoda degresiva de amortizare, care realizeaza alocarea costului initial in functie de gradul de utilizare a activului. Valoarea contabila a activului este ponderata cu un indice calculat prin insumarea anilor de functionare sau productiei anuale estimate. Casarea si cedarea activelor imobilizate IAS 16 stipuleaza ca, atunci cand un activ este cedat, trebuie sa fie eliminat din bilant. Castigurile sau pierderile determinate ca diferenta intre incasarile rezultate din cedare si valoarea contabila a activului, va fi recunoscuta in contul de profit si pierdere. Astfel, orice element al rezervei din reevaluare, ce poate fi transferat rezultatului reportat prin transferul intre rezerve, nu va trece prin contul de profit si pierdere. Situatia modificarilor capitalului propriu ceruta de IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare, cere o reconciliere a valorilor contabile la inceputul si la sfarsitul perioadei pentru fiecare clasa de rezerve. Prin casare se intelege scoaterea definitiva din uz iar prin cedare se inteleg toate motalitatile de iesire din intreprindere a respectivelor active, altele decat scoaterile din uz (vanzare, schimb de alte active, donatie, aport la capitalul social al unei intreprinderi, etc). In IAS 16 se precizeaza castigurile si pierderile nete din casarea sau cedarea unui element de imobilizari corporale trebuie determinate ca diferenta intre incasarile nete estimate din cedarea 14

activului si valoarea contabila a activului si recunoastere ca venit sau ca si cheltuiala in contul de profit si pierdere. In contractele de leasing, cedarea activelor se realizeaza la expirarea contractului sau la data preluarii de catre locatar. In contractele de leasing operational, cedarea activului antreneaza recunoasterea imediata a castigului sau pierderii din cedare, in contabilitatea locatorului. In contractele de leasing financiar cedarea activului antreneaza un surplus de valoare care va fi inregistrat in contabilitatea locatarului ca venit amanat, care va fi amortizat pe toata durata contractului.

15

BIBLIOGRAFIE: 1. Mihai Ristea, Contabilitatea financiara a intreprinderii, Ed. Universitara, Bucuresti, 2007 2. Mihai Ristea, Corina-Graziella Dumitru, Contabilitate aprofundata, Ed. Universitara, Bucuresti, 2006 3. Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate IAS 16 Imobilizari Corporale

16