Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Mihai Eminescu - Luceafarul

    Încărcat de

    Elena Matei
    21 vizualizări2 pagini
    LUCEAFARUL A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari împaratesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mândra-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinti Si luna între stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l îndreapta Lânga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce, Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamâni, Îi cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visând ale ei tâmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se împle. Si cât de viu s-aprinde el În orisicare sara, Spre umbra negrului castel Când ea o sa-i apara. ������������ * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesând cu recile-i scântei O mreaja de vapaie. Si când în pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mânile pe piept, I-nchide geana dulce; Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batând închisi Pe fata ei întoarsa. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglinda, Caci o urma adânc în vis De suflet sa se prinda. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspina: � O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori în jos, luceafar blând, Alunecând pe-o raza, Patrunde-n casa si în gând Si viata-mi lumineaza! El asculta tremurator, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda în mare; Si apa unde-au fost cazut În cercuri se roteste, Si din adânc necunoscut Un mândru tânar creste. Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mâna un toiag Încununat cu trestii. Parea un tânar voievod Cu par de aur moale, Un vânat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara � Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afara.

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    LUCEAFARUL A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari împaratesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mândra-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinti Si luna între stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l îndreapta Lânga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce, Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamâni, Îi cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visând ale ei tâmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se împle. Si cât de viu s-aprinde el În orisicare sara, Spre umbra negrului castel Când ea o sa-i apara. ������������ * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesând cu recile-i scântei O mreaja de vapaie. Si când în pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mânile pe piept, I-nchide geana dulce; Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batând închisi Pe fata ei întoarsa. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglinda, Caci o urma adânc în vis De suflet sa se prinda. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspina: � O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori în jos, luceafar blând, Alunecând pe-o raza, Patrunde-n casa si în gând Si viata-mi lumineaza! El asculta tremurator, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda în mare; Si apa unde-au fost cazut În cercuri se roteste, Si din adânc necunoscut Un mândru tânar creste. Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mâna un toiag Încununat cu trestii. Parea un tânar voievod Cu par de aur moale, Un vânat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara � Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afara.

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    21 vizualizări2 pagini

    Mihai Eminescu - Luceafarul

    Încărcat de

    Elena Matei
    LUCEAFARUL A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari împaratesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mândra-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinti Si luna între stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l îndreapta Lânga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce, Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamâni, Îi cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visând ale ei tâmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se împle. Si cât de viu s-aprinde el În orisicare sara, Spre umbra negrului castel Când ea o sa-i apara. ������������ * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesând cu recile-i scântei O mreaja de vapaie. Si când în pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mânile pe piept, I-nchide geana dulce; Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batând închisi Pe fata ei întoarsa. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglinda, Caci o urma adânc în vis De suflet sa se prinda. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspina: � O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori în jos, luceafar blând, Alunecând pe-o raza, Patrunde-n casa si în gând Si viata-mi lumineaza! El asculta tremurator, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda în mare; Si apa unde-au fost cazut În cercuri se roteste, Si din adânc necunoscut Un mândru tânar creste. Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mâna un toiag Încununat cu trestii. Parea un tânar voievod Cu par de aur moale, Un vânat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara � Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afara.

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 2

    LUCEAFARUL

    A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari mparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfinti Si luna ntre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l ndreapta Lnga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea n zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce, l vede azi, l vede mni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamni, i cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visnd ale ei tmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se mple. Si ct de viu s-aprinde el n orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o sa-i apara. ???????????? * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesnd cu recile-i scntei O mreaja de vapaie. Si cnd n pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mnile pe piept, I-nchide geana dulce;

    Si Pe Pe Pe

    din oglinda luminis trupu-i se revarsa, ochii mari, batnd nchisi fata ei ntoarsa.

    Ea l privea cu un surs, El tremura-n oglinda, Caci o urma adnc n vis De suflet sa se prinda. Iar ea vorbind cu el n somn, Oftnd din greu suspina: ? O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza! El Se Si Se Si n Si Un asculta tremurator, aprindea mai tare s-arunca fulgerator, cufunda n mare; apa unde-au fost cazut cercuri se roteste, din adnc necunoscut mndru tnar creste.

    Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mna un toiag ncununat cu trestii. Parea un tnar voievod Cu par de aur moale, Un vnat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara ? Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara.

    S-ar putea să vă placă și