www.cimec.

ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

VASILE CHIRICA DUMITRU BOGHIAN

ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII NEOLITIC ŞI ENEOLITIC

EDITURA HELIOS IAŞI - 2003
www.cimec.ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS XII Editor VASILE CHIRICA

VASILE CHIRICA, DUMITRU BOGHIAN ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII
I-PALEOLITIC - MEZOLITIC (V.CHIRICA) II-NEOLITIC ŞI ENEOLITIC (D.BOGHIAN)

Coperta: Daniela Grapă ©Vasile Chirica, Institutul de Arheologie Iaşi, str.Lascăr Catargi, nr.18, Iaşi, România. ISBN 973-99952-8-4
www.cimec.ro

CUPRINS
Capitolul 10. Consideraţii generale şi cronologie Capitolul 11. Neoliticul şi Eneoliticul în Orientul Apropiat Capitolul 12. Neoliticul şi Eneoliticul în Asia Centrală Capitolul 13. Neoliticul şi Eneoliticul în zona Indusului Capitolul 14. Neoliticul şi Eneoliticul extrem-oriental şi sud-est asiatic Capitolul 15. Neoliticul şi Eneoliticul din Africa Capitolul 16. Neoliticul şi Eneoliticul din Europa Neoliticul şi Eneoliticul carpato-danubiano-pontic Capitolul 17. Societăţile producătorilor din zona americană Glosar Bibliografie Ilustraţii ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 3 20 48 55 58 70 84 137 152 154 163 170

www.cimec.ro

www.cimec.ro .

sociale şi spirituale la nivelul epocii neolitice (gr. evidenţiate prin numeroase modificări culturale faţă de perioada anterioară.ro . din păcate. Noua epocă a pietrei a fost decelată. în secolul al XXlea. denumită şi epoca pietrei şlefuite. pe baze tipologice.NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL Neoliticul şi. încă din secolul al XIX-lea. în lipsa unor izvoare scrise. însoţite. fiind cunoscute contribuţiile lui: John Lubbock (1865). Eneoliticul. în unele zone ale Lumii Vechi. în vreme ce. în mod normal. fiind una dintre cele mai însemnate cotituri culturale înregistrate de societatea umană. Richard Pittioni propunea pentru aceasta. nu le vom cunoaşte suficient niciodată. ulterior. Ulterior. societatea umană a cunoscut o accelerare a dezvoltării sale istorice. în interiorul acestei perioade istorice. şi de restructurări etnice care. Gabriel de Mortillet (1883). fapt care s-a repercutat în apariţia unor noi şi complexe elemente ale structurilor economice. au marcat importante cotituri în evoluţia generală a societăţii omeneşti. neos/ νέος = nou). având în vedere 3 www. Georg Nilson (1868).cimec. o altă etapă de remarcabil progres a fost marcată de Eneolitic (Chalcolitic). care face trecerea spre protoistorie. CAPITOLUL 10 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CRONOLOGIE Începând cu Epipaleoliticul.

evident respectând diferenţele temporale cu “revoluţia urbană” sau cu “revoluţia industrială”. caracteristicile sale fiind stabilite în urma unor asidui cercetări. cum ar fi intervenţia directă. unde este prezent şi noul mod de viaţă) (Childe. Neoliticul a fost caracterizat drept epoca pietrei şlefuite.cimec. procesul desfăşurându-se gradual. Aceste transformări se datorează nu numai factorilor obiectivi. ci şi celor subiectivi. încă din 1929. social şi spiritual. care ar fi forţat unele comunităţi umane să adopte un nou comportament economic. înlocuită cu cea de “transformare”. avându-se în vedere că cele mai multe dintre trăsăturile noului mod de viaţă au fost inventate la sfârşitul Paleoliticului superior şi în Epipaleolitic/Mezolitic. 1966). Însumând toate achiziţiile tehnologice şi structurale. confecţionarea ceramicii etc. comparabilă. menţionaţi anterior. din “prădător” şi consumator (vânător. Cu toate acestea. tot mai frecvent. care l-au transformat treptat. multă vreme. care păreau oarecum sincrone şi acumulate dintr-o dată. Cercetările arheologice efectuate după cel de-al doilea război mondial şi utilizarea unor metode moderne de datare şi interpretare a vestigiilor au permis reconsiderarea vechilor concepţii şi abandonarea parţială a noţiunii de “revoluţie neolitică”. conştientă şi intenţionată a omului în natură..importanţa producţiei ceramice. de “evoluţie neolitică”. din ce în ce mai evidentă.ro . cu implicaţii deosebite. Acelaşi specialist a schiţat şi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul mod de viaţă. cunoscut sub denumirea de ipoteza oazelor (în condiţiile aridizării climatului în preborealul şi borealul oriental. înţelegându-se că noua tehnologie de confecţionare a uneltelor şi armelor de piatră ar fi fost determinantă. punând accent pe factorii climatici. realizarea uneltelor de piatră cioplită. Ca argumente erau invocate: trecerea la practicarea cultivării plantelor şi la creşterea animalelor. prin amploare şi consecinţe. când a devenit. schimbarea felului în care comunităţile umane îşi procurau resursele alimentare sau cum au realizat o serie de progrese tehnologice. care a fost. care sunt proprii noii epoci a pietrei. ipoteză la care subscriem şi noi. obiectivi. specifici începutului Holocenului. vorbea de o “revoluţie neolitică”. şlefuită şi perforată. termenul de Keramikum. 4 www. din timpurile moderne. cercetătorul britanic Gordon Childe. agricultura ar fi apărut şi s-ar fi practicat în anumite “oaze” situate în imensul spaţiu al Semilunii Fertile.

fie confecţionarea ceramicii. cuprinsă între mileniile IX/VIII–IV/III bc. până în prezent. în principal). în faţa noilor provocări apărând elementele economiei de producţie. poate fi divizată în 5 www.) în producător propriu-zis (cultivator de plante şi crescător de animale. Âge du Cuivre. putându-se vorbi de noua perioadă istorică fără a fi acumulate. în mod obligatoriu. este întrebuinţat termenul de Eneolitic (lat. argintul. De aceea. Pentru a desemna perioada inaugurată de acest amplu progres tehnologic. transmise. khalcos/χαλκως=aramă). de aceea. sinonim cu cel de Chalcolitic (gr. adaptativ şi preventiv alimentar. există mai mulţi termeni pentru a defini cea dea doua parte a Neoliticului. a fost întrebuinţată denumirea de epocă a aramei (Kupferzeit. De asemenea. În acest context. inventată ceramica. cu un nou comportament economic al omului. în special de cel al pirotehnologiilor. Stone and Cooper Age). Cooper Age) sau vârsta pietrei şlefuite şi a aramei (Steinkupferzeit. nu a fost. pescar etc. fie în legătură cu creşterea unor animale domestice. trăsăturile modului Neolitic de viaţă şi de gândire sunt deosebit de complexe.ro . în care deşi s-a trecut la noul mod de viaţă. adesea. noţiunea de Neolitic aceramic (preceramic. În unele zone. (Äneolithikum. Enéolithique. În literatura de specialitate mai este cunoscut şi termenul de subneolitic. chiar dacă nu o depăşeşte pe cea a uneltelor şi armelor de piatră. desemnând modul de trai al comunităţilor umane aflate la periferia Lumii Vechi care au adoptat unele componente ale Neoliticului. cu un ansamblu de schimbări secundare. lipsind alte trăsăturii. Akeramikum) pentru o perioadă destul de îndelungată. şi. a fost folosită. legat.culegător. având în vedere că antecedente există din perioada anterioară (vezi mai jos). epoca nouă a pietrei. pledăm pentru încadrarea acestui ultim stadiu neolitic tot în epoca pietrei şlefuite. încă. când pe lângă piatră au început să fie utilizate şi unele metale: arama. aurul. de atunci. Âge de la Pierre et du Cuivre. Deoarece Eneoliticul prezintă numeroase elemente de legătură cu perioada anterioară.cimec. perioadă. fie sub forma cultivării plantelor. Eneolithic). na fost numită protoneolitic. Pre-Pottery Neolithic. unde cantitatea de piese de aramă este mare. aeneus = aramă). toate componentele sale. În ceea ce priveşte periodizarea şi cronologia.

orzul sălbatic (Hordeum spontaneum) şi ovăzul sălbatic (Avena) etc.. care culegeau gramineele sălbatice–grâul sălbatic (speciile Triticum boeticum şi Triticum dicoccoides) (fig. în special. de producător al resurselor alimentare. 1). În această viziune. cu potenţe reale. o băutură slab alcoolizată. la cel protoistoric şi istoric. leguminoase. care a avut drept urmare un răspuns biologic şi genetic. fără ca noua epocă să însemne numai o “revoluţie alimentară”.două perioade distincte. Zdrobite. din zona Semilunei Fertile. frământate şi fierte au fost pregătite sub formă de fierturi. obţinerea de seminţe. de calorii. atestă în Orient din 6 www. plante textile şi oleaginoase. cu scopul reproducerii acestora (graminee. şi o serie de leguminoase–lintea (Lens sp. plante textile şi oleaginoase etc. fiecare cu subdiviziunile sale timpuriu.cimec. respectiv. o manipulare voită de către specia umană.) măzăroiul (Lathyris cicera). mijlociu şi târziu) şi cu specificităţi pentru fiecare zonă. mazărea (Pisum sativum) au făcut trecerea către cultivarea plantelor. iar prin fermentarea orzului se obţinea berea.). s-a caracterizat prin culegerea şi folosirea de plante sălbatice.ro . Domesticirea plantelor a fost o importantă achiziţie culturală a omului neolitic. pentru scopuri alimentare. leguminoase.). cerealele au devenit o sursă importantă de hrană. Încă de la sfârşitul Paleoliticului superior şi al Epipaleoliticului diferitele comunităţi umane. Agricultura a implicat. terciuri şi turte. textile şi utilităţi diverse. măzărichea (Vicia sp. produsă de Neolitic şi legată de trecerea de la stadiul preistoric. cu evidente legături între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX/VIII–VI/V bc) şi Eneoliticul (mileniile VI/V–IV/III bc). produs la nivelul populaţiilor de graminee. fapt pentru care există scheme regionale şi microzonale. reliefându-se prin aportul hidraţi de carbon şi. de “prădător” şi consumator. în vreme ce agricultura pre-domestică şi neconştientă. TRĂSĂTURILE MODULUI NEOLITIC DE VIAŢĂ ŞI GÂNDIRE Cultivarea plantelor reprezintă una dintre cele mai importante modificări comportamentale umane. primare şi secundare influenţa acestora pentru nivelul de trai. deopotrivă şi obligatoriu. provocat printr-o selecţie conştientă.

leguminoasele au contribuit la întreţinerea echilibrului vitaminic. epuizarea periodică a resurselor din preajma aşezărilor. culese pentru consum. au fost domesticite şi cultivate unele plante oleaginoase (susan) şi textile (cânepă. foarte elaborat. până acum. o schimbare de mentalitate economică şi spirituală.cimec. pregătind formele superioare de organizare socială şi politico-militară. aşa cum sunt cunoscute în cultura Obeid (mileniul V bc) şi la Vădastra (sfârşitul mileniului V bc).).ro . fără a se mai putea lua în considerare. bumbac etc. o anumită presiune demografică. exploatându-se doar fertilitatea naturală a pământului. prezente în cadrul tuturor religiilor antice. Se poate considera că trecerea de la cules la semănat s-a datorat unei multitudini de factori printre care pot fi menţionaţi: existenţa gramineelor şi leguminoaselor sălbatice în peisaj. În acelaşi timp. probabil în prelungirea obiceiurilor de cules. În acelaşi timp. au început să fie utilizate unele metode de îmbunătăţire a calităţii solului. 7 www. confecţionarea pieselor textile. primele unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenţial de cele ale culegătorilor iar cunoştinţele dobândite au fost folosite şi transmise conştient. cel puţin deocamdată. cu paleo-divinităţile sale. proteic şi lipidic în organism. deoarece atentele studii arheobotanice şi arheozoologice din Orient relevă o abundenţă de surse alimentare în văile marilor fluvii Nil. componentă de bază a cultului fertilităţii şi fecundităţii. prin uzitarea îngrăşămintelor de origine animală şi a irigaţiilor cu ajutorul canalelor.Neolitic. către sfârşitul Neoliticului şi. experimentul şi chiar întâmplarea au jucat un rol important. Iordan). mai ales a bovinelor. complex şi insuficient clarificat. de către femei. mai ales. Drumul de la cules/recoltat la cultură a fost destul de lung. Comportamentul prevăzător al omului. cultivarea primitivă a plantelor a fost practicată. fapt care s-a răsfrânt pe plan spiritual în naşterea ideilor despre Terra Genitrix (Pământul-Mamă). in. atât de caracteristic Neoliticului. cultivarea plantelor a cunoscut un progres vizibil. în Eneolitic. tractat cu ajutorul vitelor mari. o instabilitate climatică care ar fi generat o penurie alimentară. perfecţionându-se tehnicile de lucrare a pământului prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn. Eufrat. Dacă la început agricultura era extensivă şi itinerantă. observaţia. cu partea activă din piatră şi corn).. utilizate pentru alimentaţie. Tigru. Pe lângă acestea.

din care se va dezvolta. iar în zona mezo-americană lama (Lama lama) şi alpaca (Lama pacos). au constituit baza biologică naturală pentru domesticire. pe zone geografice. schimbându-şi treptat comportamentul şi domesticindu-se. în spaţiul chinez yakul (Poephagus grunniens). puii fiind prinşi şi crescuţi. în Orient şi Anatolia: bovinele (bour-Bos primigenius). capra sălbatică (Capra hircus) şi mistreţul (Sus scrofa ferus).În Neolitic şi Eneolitic au existat o serie de particularităţi. Vânătorii cunoşteau caracteristicile şi comportamentul acestor specii. domesticirea animalelor a cunoscut cel puţin două etape: o etapă de iniţială în care erau vânate animalele mature. şi etapa creşterii propriu-zise a animalelor domestice în cadrul aşezărilor sau pe lângă acestea. Domesticirea şi evoluţia ulterioară a animalelor domestice a produs importante modificări în organismul acestora. comportamental. atât din punct de vedere biologic (somato-morfologic şi patologic) cât şi “psihologic”. premisele sale fiind prezente în perioada finală a Paleoliticului. În perioada care cuprinde sfârşitul Paleoliticului superior. În zona Indiei a fost domesticit zebul (Bos indicus) şi bivolul (Bos bubalis). lărgindu-se treptat registrul speciilor domesticite. a cultivării plantelor. unde s-a domesticit şi cultivat orezul şi meiul.cimec. selectându-se şi ameliorându-se caracteristicile acestora. prin selecţie artificială şi întreţinerea lor în condiţii mai bune decât cele oferite de mediul natural. trebuie arătat că patru dintre speciile de animale. remarcat prin cultura sorgului şi meiului african.ro . cunoscându-se zona extrem-orientală. sau arealul mezo-american unde a fost domesticit teosintul care stă la baza porumbului domestic şi fasolea Domesticirea şi creşterea animalelor este o altă achiziţie fundamentală a modului de viaţă neolitic. din rândul lor şi a urmaşilor lor recrutându-se viitorii crescători de animale. vânate cu predilecţie la sfârşitul Paleoliticului şi în Epipaleolitic. predominant la unele comunităţi. cei care supravieţuiau şi se maturizau reproducându-se în captivitate. pe lângă centrul Semilunii Fertile (fig. spaţiul saharian. oaia (Ovis aries). când comunităţile umane practicau o fază avansată a vânătorii. păstoritul. Odată cu Neoliticul sa intrat într-o nouă etapă a relaţiilor antropozoologice. În acest context. generând aşa8 www. 2). Epipaleoliticul şi începuturile Neoliticului.

spirituale. îmbogăţind registrul nutritiv al omului preistoric. folosirea forţei de muncă la cărat şi tracţiune etc. Franţa). uneori. încadrată în categoria pirotehnologiilor. putând fi interpretate ca o scriere pictografică. iniţierea în vârsta adulţilor şi agrement. ca vase sacre şi accesorii de cult. măsuri pentru cereale. păstrarea resurselor de apă. Ganj Dareh-Munţii Zagros/Iran). lipidică şi vitaminică. prin fierbere frecventă. vânătoarea a continuat să aibă o importanţă aparte. transportul unor lichide alimentare.ro . obţinerea firelor de păr şi lână. cât şi în anumite procesiuni religioase. Selectând indivizii cei mai robuşti. ci şi o nouă forţă de muncă şi tracţiune. firele de mătase). artistice. din raţiuni estetice. laptele. 9 www. realizat începând cu o etapă evoluată a Neoliticului. asigurându-le adăpost şi alimentaţie oarecum constantă. chiar dacă statuete antropomorfe şi zoomorfe lucrate din argilă crudă au fost confecţionate în timpul ultimei vârste a gheţii din Europa (Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia. miere) cu o importantă valoare proteică.. noii indivizi diferenţiindu-se. ouă. noi mijloace de transport. decorul incizat sau pictat al unor vase reflectă elemente din viaţa şi gândirea comunităţilor neolitice şi eneolitice. Ghoraifé-Siria. introducând sarea în hrana acestora.numitul stres al domesticirii. a şeptelului.cimec. glucidică. de strămoşii lor sălbatici. În mod normal. pentru antrenament războinic. penele. cote destul de ridicate. creşterea cantităţii de carne şi grăsime. Cehia) şi Tuc D’Adoubert (Ariège. sau pentru înfrumuseţarea ambientului gospodăresc. cantitatea materialelor osteologice provenind de la specii sălbatice având. pentru completarea resurselor de hrană. Produsele obţinute prin creşterea animalelor nu ofereau numai o mai mare siguranţă alimentară şi produse (carnea. Aswad II. părul. din ce în ce mai mult. care a marcat profund viaţa de toate zilele şi evoluţia ulterioară a comunităţilor umane. Ceramica reprezintă unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii şi muncii umane. materii prime textile (lâna. omul a indus o serie de calităţi care nu se găsesc decât periodic la precursorii sălbatici: lactaţia prelungită. în cultura Jomon (Japonia) sau din fazele neolitice preceramice PPNA (la Mureybet-Siria) şi PPNB (Munhata-Israel. Din punct de vedere material. ceramica reprezintă o invenţie. pe la mijlocul mileniului al VIII-lea bc. Câteodată. servind atât la stocarea şi pregătirea superioară a hranei.

prelucrate secundar. cu unul. două sau mai multe planuri de lovire. Deşi aceste tehnici apar încă din Epipaleolitic. Confecţionarea utilajului şi armamentului litic.incipientă. directă. unele modificări esenţiale faţă de perioada anterioară. Acest meşteşug a contribuit la realizarea majorităţii uneltelor şi armelor din epocă. populaţiile din unele zone geografice. diferite obiecte. pe baza căruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaţii şi societăţi. Insulele Melos şi Lipari (fig. au prosperat de pe urma valorificării acestor materii prime şi chiar prefabricate (obsidian – Cappadocia. prin diferitele sale categorii. o fosilă directoare. noi etape de dezvoltare. în Neolitic şi Eneolitic. silexul balcanic etc. chiar dacă pare. deopotrivă. în asociere cu alte vestigii. cvasi-cilindrice şi amorfe.). Sa practicat. forţa de creaţie a fiecărei comunităţi şi influenţele primite din partea altor triburi şi civilizaţii.cimec. vulcanice şi cele metamorfice. metalic. cu ajutorul percutoarelor. pe nicovale de piatră. 3). în special vesela. uscarea şi arderea lui. decorarea. cioplirea lamelară şi aşchială. 10 www. în Neolitic şi Eneolitic. bogate în resurse litice. prin retuşare şi. din nuclee cvasi-piramidale şi cvasi-conice. modelarea acestuia. osteologic. Din această cauză. uneori. în urma cărora se obţin. un marker cultural. Ceramica a fost un rezultat al unor complexe tehnici şi arte de prelucrare a argilelor. au cunoscut o adevărată înflorire doar în Neolitic şi Eneolitic. bineînţeles mai intens cele care se găseau în mediul în care a trăit fiecare comunitate. trebuie arătat că s-au folosit rocile sedimentare. cel mai adesea. inventându-se noi tehnici şi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime. În ceea ce priveşte materiile prime din care s-a fabricat utilajul şi armamentul litic. forme şi decoruri. Cercetarea arheologică şi/sau preistorică a stabilit că. uneori. indirectă sau prin presiune. cele mai importante fiind şlefuirea sau polisarea şi perforarea. ceramica reprezintă un important limbaj arheologic.ro . evoluţia şi încadrarea temporală a acestora. să fi fost depăşit cantitativ de producţia ceramică. zona Tokaj-Satu Mare. cornular. în funcţie de tradiţiile moştenite. intens folosită în protoistorie şi istorie. de lut şi lemn cunoaşte. prin omogenizarea amestecului plastic. Cioplirea uneltelor şi armelor litice nu cunoaşte. obţinându-se produsele de debitaj: lamele şi aşchiile care au fost.

zdrobirea boabelor de cereale.. Din piatră au mai fost confecţionate: râşniţele de mână. succesiv de cele două capete. de formă ovală sau rectangulară cu marginile rotunjite şi suprafeţele alveolate. piesele crescând dimensional şi diversificându-se funcţional. cu ajutorul unor sfori groase. în Eneolitic. folosite pentru prelucrarea altor unelte de piatră. prin care se obţinea o eboşă (piesă prefabricată). poate lemn sau argilă etc. sau folosind coarda slăbită a unui arc. cu care se realiza perforarea propriu-zisă. unele retuşate atent. percutoare. un loc însemnat în cadrul artefactelor Neolitice şi Eneolitice. corn şi aramă. corn şi dentiţie prelucrată ocupa. de asemenea. cu diferite profiluri. o serie de orificii în care se fixa un ax. şi. ciocane şi măciuci.cimec. lame de seceră) şi arme (lame de pumnal. completând repertoriul mijloacelor de muncă şi al obiectelor de podoabă. în secundar. străpungătoare. Perforarea uneltelor şi armelor de piatră necesita cunoştinţe deosebite din partea meşteşugarului şi o “maşină de găurit” primitivă.. piele. poansoane. pietre pentru ascuţit. constând dintr-o tijă de lemn. la mărunţirea coloranţilor minerali şi a altor substanţe. os. topoare-ciocan. în care se practicau. 11 www. compusă dintr-un cadru din lemn masiv. căruia i se putea imprima o mişcare rotativă. frecătoare (zdrobitoare sau pisăloage).polisare. sau ca proiectile. aceste achiziţii au cunoscut o deosebită dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului şi. gratoare şi racloare. După o cioplire mai mult sau mai puţin sumară. Utilajul şi armamentul litic cioplit. utilizate pentru “măcinarea”. topoare de luptă etc. se realiza şlefuirea pe un suport abraziv. obţinându-se unelte (cuţite.). Deşi unele elemente ale şlefuirii şi perforării uneltelor şi armelor litice au apărut din Epipaleolitic. vârfuri de săgeată şi suliţă.ro . probabil. Ca materii prime pentru acest tip de utilaj. presatoare şi retuşoare. trase manual. “nicovalele”.. mai ales. cu ajutorul nisipului şi a apei şi finisarea prin frecarea pe diferite materiale (os. Utilajul din os. În vârful acestui ax se fixa un “burghiu” constând dintr-un os sau băţ tubular sau un străpungător de silex. bile de praştie etc. deosebit de eficace. tesle. utilizându-se şi calităţile abrazive ale nisipului umed. dălţi şi dăltiţe.) este foarte complex şi variat tipologic şi funcţional. întregi sau compuse). mojare şi pive. şlefuit şi perforat (topoare.

pentru realizarea uneltelor. folosindu-se aşchii şi burine de silex. duzele de lut. Dintre piesele mai mărunte din os pot fi amintite: suveici. cu ajutorul străpungătoarelor şi burinelor de silex. cu firul umed şi nisip. abraziune. andrele. Creşterea animalelor domestice şi vânătoarea.. plantatoare şi/sau scormonitoare. săpăligi. bile etc. etc. vârfuri de săgeată şi suliţă. piese de mobilier.. canini de animale de pradă s-au realizat podoabe folosite pentru înfrumuseţare şi vestimentaţie. cornulare şi elemente de dentiţie. Între acestea pot fi amintite: fusaiolele. precum şi ca însemne de distincţie socială. brăzdare din corn de cerb (aratruri. spatulele. osteologice. în care se prindeau sulele şi pumnalele de silex. Ca artefacte de corn şi os se remarcă: străpungătoare. ciocanele. harpoane şi cârlige de pescuit etc. armelor şi podoabelor de os şi corn. dure.cimec. suporturi. Încă din Neoliticul timpuriu (mileniul al VIII-lea bc) există dovezi ale cunoaşterii şi prelucrării timpurii a 12 www. brăţări. râmocuri). şlefuire etc. mânere. cornului şi dentiţiei se realiza prin cioplire. în special tubulare. aşa cum ne arată şi studiile traseologice şi tafonomice. şlefuitoare.. topoarelor-ciocan. prin tehnica renurajului. prin percuţie şi spargere intenţionată. materii prime organice. rame de seceri. despicare.ro . perforare. scheletice. Prelucrarea osului. săpăligile-ciocan.. defense de mistreţ. Ca podoabe. din canini de cerb. dălţi. os sau aramă. unele cu decoruri circulare şi geometrice şi plăsele. coliere etc. cârlige pentru capcane. Prelucrarea metalelor. de diferite forme. recipiente din corn de cerb. suporturi (“manşoane”). mânere realizate din oase tubulare. cu granulaţie diferită.. politică.comunităţile neolitice şi eneolitice au întrebuinţat. au oferit. secţionare. fiecare prezentând perforări. topoarelor-ciocan. harpoanele.. greutăţile de lut ars. ci şi menţionatele materii prime organice. pentru războiul de ţesut vertical. utilizându-se un substrat dur.. dar ocupă un loc distinct în cadrul utilajului neolitic şi eneolitic în practicarea unor ocupaţii casnice şi comunitare. lucrate din pereţi longitudinali ai unor oase. rotunjite la capete. Uneltele de lut ars sunt mai puţin numeroase decât precedentele. mărgele. cuţitele şi pumnalele. acele. cercei şi inele. vorbind de o economie neolitică şi eneolitică deosebit de complexă. provenind de la animale domestice şi sălbatice. militară şi religioasă. nu numai o însemnată cantitate de carne şi alte esenţiale produse animaliere.

.. a reprezentat. lame de halebarde.). brăţări din sârmă şi tablă. În acest context. în Eneolitic asistăm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise (reducere din minereu. în perioadele următoare. fiind numai lucrate. Tibava (Ungaria). metoda cerii pierdute etc. 4) etc. aurului şi argintului cu o influenţă hotărâtoare pentru devenirea ulterioară a societăţii. ale bronzului şi fierului. Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante. unele interpretate ca sceptre. cercei. turnare în tipare monovalve. care se adaugă la cele deja 13 www. topoare-ciocan (Hammeräxte). în special a cuprului (baterea la rece). străpungătoarele (sulele). una dintre cele mai însemnate pirotehnologii. inele. şi ne arată care ar fi fost cantitatea de produse aflate la un moment dat în circulaţie.. Caucazul. cum ar fi cele de la Varna şi Devnja (Bulgaria). topoare-daltă (fig.cimec. în anumite centre. în stare nativă. topoarele. bivalve.aramei– Çayönü (Turcia). dacă în Neolitic se poate vorbi de o paleometalurgie. Israel). Acestea sunt doar supravieţuiri ale unei înfloritoare producţii şi circulaţii metalurgice de altădată. Acestea pot apărea în iviri naturale la zi. sub formă de pepite. noile materii prime căpătând un rol deosebit în plan economic. ca sumă de tehnici şi tehnologii de prelucrare a metalelor. simple sau plurispiralate. Nahar Mishnar (Israel) etc. Cărbuna (R. Tipologic se pot distinge: acele. topoare cu braţele în cruce. Aibunar (Bulgaria). Metalurgia. mai pot fi menţionate şi alte tipuri de unelte şi arme de aramă: seceri. chiar o epocă a aramei (Kupferzeit). definindu-se. cârligele de undiţă. arătând progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei şi al schimburilor intercomunitare. curbura carpatică de nord-vest.ro . O serie de descoperiri de piese de aramă au fost asociate în tezaure-depozite de amploare. când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului. natural purificată. cuţitele. şi podoabe: discuri. la început ca oricare altă rocă. unde acest metal se găsea la zi. nordul Iranului. cu aspect şi proprietăţi curioase. pumnalele. Rudna Glava (Serbia). piese de cult etc. un alt important meşteşug. prin procedee simple cum este baterea la rece. topoare două tăişuri paralele. topire. Moldova). după invenţia ceramicii. Printre cele mai de seamă centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele de la Timna (Wadi Arabah. De asemenea.. în anumite regiuni. în special la cald. cu reflexe însemnate pe plan material şi spiritual.

cunoscute din perioada anterioară (estul Anatoliei). sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice cunoscute. locuinţelor. necesităţile individuale şi colective. modul de trai şi de gândire al lor.ro . se observă o accentuare a interdependenţelor dintre caracteristicile geografice ale locului de întemeiere a aşezărilor şi tipul de locuire realizat. de felul de organizare internă a locuirii şi relaţional externă. o competiţie naturală între grupele de populaţii. depindea evoluţia ulterioară a membrilor săi. mai apoi. deoarece a existat. şi toate componentele fizice ale mediului. atât în ceea ce priveşte organizarea. Habitatul trebuia să asigure supravieţuirea unei comunităţi umane. situaţii care presupun existenţa unor conducători şi a unei ierarhizări pe ranguri şi categorii sociale. militară şi religioasă avea un rol de seamă în conducerea structurilor economice. Din Neolitic. înflorirea unor civilizaţii fiind 14 www. Această nouă atitudine se află în continuarea comportamentului lui Homo sapiens. De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aşezări. vegetale şi animale. în care aristocraţia gentilică şi tribală. inclusiv de raporturile cu alte aşezări vecine. regula rudeniei fiind completată de cea a teritorialităţii. ci erau constituite din familii. presupunând. capacitatea de a rezista la diferite atacuri. cât şi caracteristicile economiei practicate de comunitatea respectivă.cimec. într-un anumit interval temporal. eneolitice erau alcătuite nu numai din indivizi şi grupe umane înrudite direct. întinderea şi durata de existenţă a acesteia. social-politice şi spirituale ale unei societăţi complexe. şi unele schimbări în modul de organizare socială. complexelor gospodăreşti. odată cu sedentarizarea mai accentuată a diferitelor comunităţi umane. de a-şi organiza habitatul. vizibil din Paleoliticul superior. prefigurând evoluţia istorică ulterioară. dintotdeauna. civilă. Odată cu Neoliticul se observă o preocupare deosebită a unor comunităţi umane pentru organizarea superioară a habitatului şi spaţiului (întemeierea aşezărilor. Unele dintre marile aşezări neolitice şi. mai apropiate sau mai îndepărtate. de resursele zonei şi posibilităţile de exploatare a acestora. probabil. clanuri şi obşti înrudite sau nu. chiar şi între cele aparţinând altor specii. dezvoltarea economică. stabilitatea şi nedeteriorarea resurselor economice şi alimentare. în cadrul sistemului numit chieferie şi chiefdom. cu profunde implicaţii sociale şi conotaţii practice şi spirituale. construirea fortificaţiilor şi locurilor de cult).

urmarea realizării unui echilibru între aceste componente. A fost realizată, astfel, o mare varietate de aşezări, fortificate natural şi antropic, locuinţe, anexe şi complexe gospodăreşti, construcţii-sanctuar, monumente funerare, toate purtând amprenta tradiţiilor evolutive, a influenţelor receptate şi creativităţii respectivelor comunităţi umane, care s-au adaptat dinamic la condiţiile în care au trăit, de mediu sau sociale. Trecerea la noile moduri de viaţă, neolitice şi eneolitice, cu întreg cortegiul de transformări, a determinat şi o profundă modificare a spiritualităţii producătorilor, materializată într-o “revoluţie” spirituală neolitică şi eneolitică. Trebuie remarcat, pe de o parte, că în Orient, acolo unde noul mod de viaţă s-a impus printr-o evoluţie firească, poate fi sesizată o anumită continuitate spirituală între Paleoliticul superior, Epipaleolitic şi Neolitic, în cadrul reprezentărilor plastice, vorbind de modul în care cultul fecundităţii şi fertilităţii din epoca pietrei cioplite evoluează spre noi forme ale cultului fecundităţii şi fertilităţii din Neolitic. Stau dovadă, în acest sens, statuetele feminine de piatră sau cuplurile, redate uneori în poziţii explicite de acuplare, descoperite în unele aşezări natufiene sau aparţinând perioadei preceramice (PPNA). Pe de altă parte, mai ales în Neoliticul central şi nord-vest european, se observă o interesantă împletire între vechile tradiţii spirituale Epipaleolitice /Mezolitice şi cele Neolitice vehiculate prin migraţie sau aculturaţie, conferind o anumită originalitate spiritualităţii neolitice şi eneolitice. În spiritualitatea Neolitică, aşa cum arăta şi Mircea Eliade (Eliade, 1992), a existat o legătură directă, mistică, între fertilitatea femeii (mamă) şi fertilitatea pământului-mamă (Terra Mater, Terra Genitrix), exprimată printr-o mare varietate de manifestări ale agricultorilor şi crescătorilor de animale, în principal: sanctuare şi locuinţe de cult, complexe de cult, plastică antropomorfă şi zoomorfă aflată în diferite asocieri etc.. Este posibil, aşa cum arăta Jacques Cauvin, ca de la începuturile Neoliticului (fig. 5) să se fi configurat, în Orient, cuplul fundamental femeie–taur, implicând cele două componente telurică (chtoniană) şi solară (uraniană) ale cultului fecundităţii şi fertilităţii, vorbind de o veritabilă revoluţie mentală “la revolution des symboles” (Cauvin, 1994). Asemenea elemente ale spiritualităţii neolitice se observă în cadrul sanctuarelor de la Çatal 15
www.cimec.ro

Hüyük, unde erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine, redate în poziţii ginecologice şi cu scene de vânătoare cultică a taurului, sau la Hacilar, cu o plastică antropomorfă deosebit de expresivă (fig. 6). Din zona orientală, aceste manifestări spirituale s-au răspândit spre zona europeană, urmând direcţia de deplasare a comunităţilor neolitice care au neolitizat Europa de sud-est şi balcano-carpatică. Din punct de vedere spiritual, lumea neolitică carpatobalcanică, care făcea parte din Vechea Europă (Gimbutas, 1989 b), concepută ca o extensie a Lumii Vechi, reprezintă un fel de Orient după Orient, multe forme ale spiritualităţii transmiţându-se direct sau indirect. În acest context se înscriu sanctuarele, locuinţele şi complexele de cult, plastica antropomorfă şi zoomorfă, feminină şi masculină, din lumea cicladică, egeeană şi balcanocarpatică, care prezintă, uneori, mari asemănări cu manifestările şi realităţile din zona orientală. Cu cât se avansează spre Europa Centrală, vechile tradiţii spirituale orientale se estompează şi, deşi se menţin, vădesc o îmbinare originală, aşa cum am mai arătat, în cadrul complexului cultural liniar-ceramic, între gândirea comunităţilor neolitice colonizatoare şi vechiul fond epipaleolitic/mezolitic, care a fost asimilat. De aceea, reprezentările plastice antropomorfe şi zoomorfe, feminine şi masculine, sunt mult mai rare, fiind realizate, mai ales, pe ceramică, cultul fecundităţii şi fertilităţii având alte forme de expresie, mai puţin evidente din punct de vedere arheologic. Este foarte posibil ca, de la începuturile Neoliticului încă, să se fi configurat panteonurile cu paleodivinităţi, care s-au individualizat în perioadele ulterioare, şi sunt cunoscute din epoca bronzului, între care divinităţile vegetaţiei, naturii şi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iştar/Aştarte şi Dumunzi/Tamuz, Isis şi Osiris, Cybele, Gea, Demeter etc..), chiar dacă nu mai aveau locul central. Din Eneolitic, în spiritualitate şi-au făcut loc noi divinităţi, teme, idei şi practici magico-religioase, legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea superioară a ceramicii şi metalurgia cuprului), materializate în afirmarea tot mai puternică, în cadrul cultului fecundităţii şi fertilităţii, a componentei solare (uraniene), reprezentate, aşa cum arăta Mircea Eliade, prin diferite zeităţi 16
www.cimec.ro

centrale sau secundare, inclusiv meşteşugăreşti şi metalurgice (“stăpânii focului”, “făurari divini şi eroi civilizatori”, “făurari, războinici, maeştrii ai iniţierii”, cultul soarelui, o “mitologie a metalelor” etc.)(Eliade, 1996). Configurarea panteonurilor cu paleo-divinităţi, existenţa sanctuarelor, a locuinţelor şi complexelor de cult, a diferitelor ,manifestări şi practici magico-religioase, existenţa, probabilă, a unui personal religios, cu loc şi rol bine definit, vorbesc de importanţa religiei în viaţa spirituală neolitică şi eneolitică. În ceea ce priveşte ritul funerar, credem că şi acesta era legat de cultul fecundităţii şi fertilităţii, existenţa şi post-existenţa fiind înţelese ca etape obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri”: viaţă – moarte – renaştere (Eliade, 1992). Diversitatea riturilor funerare de inhumaţie exprimă variante ale unor concepţii închegate, parţial moştenite din Paleoliticul superior şi Epipaleolitic/Mezolitic. În anumite zone, mai ales europene, şi-au făcut loc, de la începuturile Neoliticului, e drept timid, riturile funerare ale incineraţiei, care denota o anumită modificare spirituală, legată de afirmarea cultului şi divinităţilor solare şi de credinţele potrivit cărora numai corpul era trecător iar sufletul /spiritul nemuritor, practici care se vor afirma în epoca bronzului. Neolitizarea, ca proces complex de trecere, prin evoluţie, la noul mod de viaţă, Neolitic, petrecut în mileniile X-VIII bc, îşi are, indubitabil, originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei, Podişul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului şi Tigrului, litoralul estic al Mării Mediterane– Levantul până la ţărmul Mării Moarte). În lumea ştiinţifică nimeni nu contestă, astăzi, întâietatea Orientului Apropiat în configurarea caracteristicilor noului mod de viaţă, dar, în decursul cercetărilor, au apărut mai multe teorii care încearcă să explice neolitizarea secundară şi/sau terţiară, prin răspândirea agriculturii şi, deci, a noului mod de viaţă, dintre acestea putând fi citate: teoria avansării în valuri, teoria graniţelor şi a aculturaţiei şi teoria dezvoltării autohtone, neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele, împletirea lor explicând mai nuanţat realitatea istorică de altădată. Astfel, din această arie primară, zisă “nucleară” (Braidwood, 1960 a), noul mod de viaţă şi de gândire s-a difuzat direct, prin migraţie şi colonizare, sau indirect, prin aculturaţie, 17
www.cimec.ro

în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului, văile inferioare ale Tigrului şi Eufratului, centrul şi vestul Anatoliei, sud-estul Europei, Dunărea mijlocie şi inferioară, zona circummediteraneană, Transcaucazia, valea Indusului etc., unde existau deja o serie de paşi făcuţi pe calea unui mod de viaţă bazat, în special, pe producţia de hrană, acestea putând fi considerate, fără teama de a greşi, zone secundare de neolitizare, existând, în paralel, şi alte zone de neolitizare primară, cum au fost: regiunea extrem-orientală, zona mezo-americană şi, poate, una africană, sahariană (?). La rândul lor, comunităţile umane, din aceste regiuni, în procesul firesc de dezvoltare, petrecut în diferite etape istorice, s-au răspândit în zonele neolitice terţiare: Europa vestică şi de nord, unele regiuni din Africa şi Asia etc.. În mod asemănător, dar cu alte specificităţi, s-a desfăşurat trecerea la modul de viaţă şi de gândire eneolitic. Astfel, progresele specifice noii perioade a eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor, caracterizată prin utilizarea arăturilor, cu ajutorul tracţiunii animalelor, şi irigaţii, şi de creşterea animalelor, organizarea superioară a habitatului uman, înmulţirea extinderea, diversificarea şi perfecţionarea aşezărilor urbane şi cvasi-urbane, a structurilor sociale, în care ierarhiile economico-politice, militare şi religioase erau tot mai evidente, metalurgia propriu-zisă a aramei, bazată pe reducere, topire şi turnare, lucrarea perfecţionată a ceramicii, la roata olarului şi arderea în cuptoare perfecţionate, extinderea şi perfecţionarea meşteşugurilor şi relaţiilor comerciale, configurarea unei spiritualităţi, în cadrul căreia existau panteonurile politeiste şi divinităţi proeminente cu atribute solare) au apărut, chiar dacă s-au manifestat deosebit sub aspectul modalităţilor şi ritmurilor, tot în zona orientală, prefigurând marile civilizaţii cunoscute la începuturile istoriei universale vechi, sumeriană în special. Aceste faze de geneză, evoluţie şi difuzie a modului de viaţă şi de gândire neolitică şi eneolitică s-au desfăşurat în timpuri şi cu ritmuri şi intensităţi diferite, în funcţie de diverse cauze şi condiţii, care au presupus numeroase etape de continuitate şi discontinuitate, ultima fiind mai evidentă din punct de vedere arheologic. Omul Neoliticului şi Eneoliticului reprezintă fazele evoluate ale lui Homo sapiens recens, fără deosebiri esenţiale, biologice, 18
www.cimec.ro

în complexul proces de adaptare la mediu.ro . în Neolitic şi Eneolitic. indice cranian etc. 19 www. cunoscute şi înregistrate în izvoarele scrise. o serie de particularităţi. acestea evoluând. spre ceea ce se cunoaşte istoric. se poate plasa în Neolitic şi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite. în anumite condiţii. hamite. se observă că. a creat forme superioare de cultură materială şi spirituală. simbioză şi asimilare.. ulterior. Acesta a dezvoltat.economice. ci se înscriu în variabilitatea firească a lui Homo sapiens sapiens. care au fost. De asemenea. au avut loc o serie de suprapuneri şi amestecuri antropologice şi lingvistico-culturale. africane. de formă şi culoare a ochilor. favorabile sau mai puţin favorabile. În acelaşi timp. de înălţime.cimec. marile familii de popoare şi limbi. mai apoi. indo-europene. americane precolumbiene. migraţie. extrem-orientale. nu atât biologice cât comportamentale şi culturale. în urma unor complicate procese etnico-culturale de individualizare. care. sociale. Astfel. în epocile bronzului şi fierului. diferenţele de culoarea pielii şi părului.. nu marchează inegalităţi rasiale între oameni. culturale şi comportamentale faţă de tipurile umane ulterioare. din care au rezultat.

cimec. care cuprinde zone litorale (estul Mării Mediterane). De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o deplasare a comunităţilor umane. Iran) şi munţi mai scunzi (Taurus şi Antitaurus) sau mai înalţi (Elburz. Iordanul. un schimb activ de produse şi idei. fiind factori favorizanţi. Zagros. ca noţiune geografică. câmpii (Béqa) şi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei. nordul Peninsulei Arabice.CAPITOLUL 11 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ORIENTUL APROPIAT Orientul. climatul 20 www.ro . Orientul civilizaţiilor neoeneolitice şi a celor istorice timpurii. fiecare cu caracteristici ecologice şi climatice distincte. şi valea Indusului. elementele modului Neolitic de viaţă şi de gândire. în special cel Apropiat. Indusul ş. În sens larg. continuitatea neîntreruptă din paleoliticul superior şi epipaleolitic şi permanenţa contactelor interumane. Munţii Taurus şi Antitaurus. Câmpia Indusului). Belucistan). la est. la vest. Oronte. şi de la Marea Neagă. după o perioadă mai uscată şi mai rece decât astăzi (25000–13000 bc). până la Marea Moartă. cu rol benefic în accelerarea dezvoltării istorice. platouri înalte (Anatolia. La rândul său. a. Golful Persic şi Oceanul Indian. Tigrul. constituie zona unde au apărut. a fost traversat de mai multe cursuri de apă. acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale. care au influenţat particularităţile dezvoltării preistorice şi istorice. au avut o importanţă deosebită. întro zonă geografică de interferenţă. cuprins între litoralul răsăritean al Mării Mediterane. Platoul Anatoliei. Acest spaţiu mozaicat. pentru prima dată. la nord. dintre care Eufratul. cu implicaţii profunde asupra evoluţiei generale a lumii. prin evoluţie. Din punct de vedere paleo-climatic. reprezintă spaţiul geo-istoric divers.

utilizate pentru a urmări evoluţia locuirilor din siturile siriene. s-au stabilit o serie de detalii climatice. bovine. în urma cercetărilor efectuate în nivelurile vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania) (Kenyon. în vreme ce între 5500–4000 bc s-a manifestat o perioadă umedă. Iordania). un grad de umiditate şi o temperatură medie anuală asemănătoare cu cele de astăzi. 1954). – 5000. iranianoirakiene şi anatoliene. De aceea. pentru a atinge. deşi creşterea animalelor nu este încă dovedită cu certitudine.ro . Astfel. introdus de Kathleene Kenyon.). suine etc.cimec. când s-a dezvoltat tipul actual de pădure (Lichardus et alii. pe baza cercetărilor paleobotanice. 1985). au apărut câmpiile cu stejăriş amestecat şi arbori de fistic. pentru a desemna începuturile noii epoci. fie extinderea unor suprafeţe mlăştinoase (Câmpia Béqa. În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite două stadii PPNA şi PPNB. care a permis trecerea la cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. Din punctul de vedere al precipitaţiilor. aflate în regiunea aşa-numitei Semilune Fertile.. către – 9000 s-a produs o oarecare aridizare a climatului. iordaniene. şi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizării comunităţilor umane (care au întemeiat aşezări mai durabile). denumită “pluvialul neolitic”. şlefuirea pietrei şi o organizare socială elaborată. aceste modificări climatice s-au produs pe la aproximativ. cu excepţia văii Indusului. poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN). pentru această regiune. De asemenea. iar ceramica nu era cunoscută. De aceea. Liban) În regiunile Anatoliei şi Zagrosului. care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia. în care s-au răspândit gramineele sălbatice şi unele animale sălbatice copitate (ovicaprine. israeliene. unde se resimt influenţele musonice. 21 www. la începuturile Holocenului. cu începuturile agriculturii. începând cu mileniul al X-lea. care au favorizat o serie de modificări adaptative ale comunităţilor umane epipaleolitice. Orientul Apropiat (Asia Anterioară) se găseşte într-o zonă semiaridă (250 – 500 mm/an). Acest stadiu mai este cunoscut şi sub denumirea de protoneolitic. în Orientul Apropiat. cu maximum în regiunile montane din nord şi minimum în teritoriile deşertice din sud.Orientului Apropiat s-a încălzit treptat.

La Jerf el-Ahmar (Siria). 1985). într-o groapă din locuinţă. locuinţele erau rotunde. unde. confecţionate din calcar şi bazalt. probabil. construite din lemn şi cărămizi crude. în acelaşi spaţiu existând şi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab şi Tepe Guran V (PPNB) (Lichardus et alii. 8200–7600 bc). 1978). se trecuse la o agricultură incipientă (protocultură). dintre care unele au avut caracterul unor proto-oraşe (Jerichon)(Kenyon.În faza PPNA (aprox. poate.ro . Există şi cazuri în care craniile desprinse de corp erau păstrate într-un loc aparte. cu locuinţe adâncite în gropi simple. în general cu o singură încăpere. a continuat să se practice inhumaţia. defuncţii fiind depuşi. harifianului şi Epipaleoliticului iranian de tip Zawi Chemi Shanidar (Irak). este vizibilă a anumită continuitate din perioada anterioară. Ca rit funerar. topoare). 1957). Mureybet III A/Siria (fig. cuprinderea coarnelor de taur în pereţii unor locuinţe şi a bucraniilor de taur. În zona muntoasă a Iranului de vest (Munţii Zagros). întemeiate pe forme de relief mai înalte din văile marilor fluvii sau în zonele de câmpie. descoperite la Ganj Dareh. îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III). În cadrul satelor şi oraşelor timpurii PPNA. La acestea se adaugă statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. de dezvoltarea unui cult al taurului. cultivându-se unele cereale–grâul şi orzul şi legume–mazărea şi lintea. materializată în prezenţa statuetelor feminine. Noua ocupaţie a determinat şi o mai mare durabilitate a aşezărilor de tip tell. 22 www. în faza PPNA. neolitizarea realizându-se de către crescătorii de animale. care denotă configurarea unui nou cult al fecundităţii şi fertilităţii şi de naşterea unei mitologii proprii comunităţilor neolitice de cultivatori de plante şi crescători de animale (Cauvin. În domeniul economiei. sunt legate. În domeniul spiritual. la Ganj Dareh (nivelul E) se cunoaşte o aşezare de înălţime (aprox. se observă că industria litică păstrează tradiţiile microlitice alături de care au fost întrebuinţate vârfurile de săgeată au scobituri şi câteva unelte şlefuite (tăişuri. semiadâncite. care urmează în zonă natufianului. considerat. se practica creşterea animalelor (capre). dotate cu vatră şi/sau cuptor interior.cimec. în poziţie chircită. de piatră şi argilă arsă (El-Khiam/Iordania. De asemenea. 1994). 1450 m altitudine). 8). au fost descoperite locuinţe rectangulare. ca acolit masculin al Zeiţei-Mamă şi a unei hierogamii incipiente (Cauvin.

lamelar.ro . Munhata etc. La Çayönü/Turcia (aprox. cu una sau mai multe încăperi (Abu Hureyra. sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig. 3). de tip Byblos (fig. Ali Kosh–faza Bush Mordeh/Iran. în faciesul anatolian Taurus/Turcia. 1. Çayönü şi Cafer Hüyük. care au avut destinaţii diferite: locuinţe. în cadrul său definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului mijlociu. de dimensiuni variabile. cu mai multe planuri. magazii pentru păstrarea rezervelor alimentare. aprox. Ghoraifa I B. la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare. şi Bouqras şi El Kowm. Siria. Jarmo/Irak. 6600–6000 bc) s-au descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramă (mărgele lucrate prin batere la rece) şi brăţări de malachit (Lichardus et alii. 1985). în stadiul actual al cercetărilor. O menţiune aparte merită construcţiile rectangulare de la Çayönü. fiind cunoscut. caracteristic pentru faciesurile palestinian şi sirian al PPNB (Beidha şi Negev. sanctuare etc. În acelaşi timp. 9. Ramad II. În acelaşi timp.). în zona deşertului sirian) şi tipul Amuq (fig. din Anatolia până în Peninsula Arabică. Munhata şi Nahal Divshon în Israel. Jerichon şi Beidha. în Iordania. 1978. Taurus. locuinţele cu planurile circulare au continuat să fie folosite în 23 www. Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu. în Siria. Cauvin. 9. Ras-Shamra V C. Tot în acest spaţiu anatolian. întrebuinţat ca vârf de săgeată şi/sau pumnal (Mureybet IV. 7250–6570 bc) şi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh. realizate cu pereţii din lemn acoperit cu lut. predomină piesele lamelare. netezită şi pictată.Faza PPNB (7600–6000 bc) reprezintă o extindere a modului de viaţă neolitic incipient. cu peduncul retuşat. În cadrul utilajului litic. specific pentru fazele mijlocii şi târzii (Tell Aswad II. 1994). 9. De asemenea. În această perioadă s-a produs neolitizarea Anatoliei şi s-a extins modul de viaţă neolitic în întreaga zonă irakiano-iraniană. cioplite dintr-un nucleu naviform. cu peduncul şi retuşe lamelare. în aceleaşi situri există dovezi ale şlefuirii uneltelor de silex (Cauvin. în Siria. locuinţele tipice fiind cele rectangulare. dispuse în jurul unor curţi în care se aflau cuptoarele.. 2). cel din zona Damascului. Jerichon. pe litoralul sirian. Tell Aswad II şi Ramad în Siria). construite din cărămizi crude. cu peduncul şi aripioare. 4). Mureybet IV. cu podeaua unsă cu lut. palestinian. Numărul aşezărilor PPNB s-a înmulţit.cimec. pe temelii de piatră. Munhata în Israel şi Beidha).

9. Cauvin. legate de cultele agricole. care s-a răspândit în Turcia de SV şi Siria de NV. evoluţia comunităţilor umane putând fi urmărită pe următoarele regiuni: zona de litoral a Siriei. Braidwood (Braidwood. demonstrând. materializate. Anatolia (Turcia).zonele periferice din sud. există semne tot mai evidente că se trecuse la creşterea animalelor: ovicaprine şi poate suine la Çayönü şi Jerichon. caracterizat şi prin producţia ceramică. Iranul de vest. 8). Economia agricolă s-a consolidat în această fază. câteodată pictată. fig. în mileniul al VI bc. între care au existat fireşti legături. Levantul sudic. sociale şi spirituale. precedată de o fază a “veselei albe”. existenţa unui cult al strămoşilor (Kenyon. Liban. în Siria şi Liban. 10). şi bovinele la Mureybet IV şi Tell Halula (Siria). Pe baza elementelor economice. Braidwood 1960 b). aşa cum am văzut. la sfârşitul perioadei PPNB s-a trecut. s-a produs o deosebită diversificare a fenomenelor etnoculturale din Orient. în zona de litoral a Siriei. ******* La începuturile Neoliticului ceramic. prezentă. reprezentând un nou mod de viaţă dezvoltat în apropierea 24 www. se observă o înmulţire şi diversificare a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe. Totodată. unde se cunosc şi locuinţe etajate (Beidha). acumulate pe parcursul fazelor PPNA şi PPNB se vor forma şi vor evolua civilizaţiile Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. 1955. În timpul Neoliticului propriu-zis. După câteva experienţe anterioare. Mesopotamia şi regiunea Zagros (Irak). 9.cimec. realizată din var stins şi gips. Au fost descoperite cranii modelate cu lut şi var.ro . având ochii modelaţi cu scoici (Jerichon. la realizarea ceramicii propriu-zise. 1957. definit de R. în Orient. 1994). în mileniul al VII-lea bc. sau aranjate în sanctuare (Çayönü). (fig. regiunea Eufratului mijlociu (Siria). mai ales prin introducerea unor noi plante de cultură. În ceea ce priveşte viaţa spirituală. independent de morminte (Mureybet IV). cranii depuse pe postamente de argilă. probabil. Podeaua acestora era adesea acoperită cu un strat de var. construirea unor sanctuare (Çayönü) şi o îmbogăţire a practicilor funerare. s-a dezvoltat complexul cultural al Neoliticului siro-cilician. în confecţionarea unor statuete antropomorfe şi zoomorfe din argilă arsă.

. a fost realizată o ceramică cu pictură simplă. fiind de culoare deschisă.cimec. de la Judaideh şi Kurdu. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele antropomorfe feminine. neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq. cu descoperirile de la Mersin şi Tarsus în Cilicia. cu pereţii văruiţi. vechile forme de locuire din PPNB fiind abandonate. aprox. în forme simple.ro . spre interior. modificările 25 www. cu fazele A. locuinţe rectangulare. Complexul siro-cilician îşi află începuturile în perioada PPNB din regiune şi se caracterizează printr-o ceramică de culoare cenuşie-neagră. cu degresanţi minerali în compoziţie. pe coasta levantină până la Byblos. Cauvin.. lucrată cu mâna. Cauvin. pieptenele. precum şi câteva boluri şi farfurii de piatră. unde sunt cunoscute locuinţe monocelulare. Sakce Gözü/Turcia şi poate Halaf. În faza Amuq B. o ruptură faţă de perioada anterioară. în zona litorală israelo-iordaniană se observă. la Mersin şi Judaideh. împreună cu cele din piatră şlefuită şi de obsidian. probabil în legătură cu aceasta. roşu închis şi brună-ciocolatie lustruită (Dark Faced Burnished Ware/DFBW). cu podeaua văruită. s-a păstrat până în Amuq C. din punctul de vedere al culturii materiale. 5600– 5000 bc. cu modalităţi particulare de exprimare. 1960 b. Ras-Shamra şi Tabbat el-Hammam. cu sau fără angobă. cu tăişul rotunjit sau drept. în Câmpia Amuq. piese de seceră cu dinţi mari. 1978. cu interiorul lustruit cu ajutorul unor bolovani. Mai exista şi o “veselă albă”. printre care cea definită prin descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. scoica etc. şnurul. Ceramica de culoare închisă şi lustruită. rectangulare. când s-au manifestat influenţe de tip Halaf (Braidwood. de piatră. şi B. topoare. denumită astfel după câmpia mlăştinoasă din regiunea Hatay (Turcia). mai ales urcioare cu gâtul drept şi boluri. 6000–5600 bc. Astfel. ******* La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. Decorul a fost realizat prin incizie şi imprimare.zonei nucleare de neolitizare. cu unghia. cu forme simple şi decorată cu impresiuni de scoică (Cardium) sau incizii liniare. lucrată din var. 1994). 6000–5600 bc). Ceramica se găseşte într-o cantitate foarte mare. În cadrul industriei litice se cunosc prin vârfurile de tip Byblos şi Amuq. Au fost decelate câteva variante. numită pre-Halaf sau “friabilă portocalie”. topoare din silex cioplit. lustruită. 10).

Locuinţele rectangulare şi cu curte aferentă au fost construite din chirpici. provenind din import. modelate. din lut sau piatră. ochii în formă de boabe de cafea şi coapsele exagerate. s-a dezvoltat cultura Shaar-haGolan/Munhata (siturile eponime din Israel).fiind datorate. care nu a fost. unor profunde schimbări în mediul ambiant. vârfuri de săgeată. în cadrul căreia s-a continuat construirea şi folosirea colibelor semiadâncite. legate. “silozuri” şi cuptoare săpate în nisip întărit. În această perioadă s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl eponim din zona litorală a Israelului). caracterizat prin locuinţe de tipul colibelor semiadâncite. a cuptoarelor în gropi şi utilizarea unei ceramici grosiere. Morţii erau înhumaţi chircit. bile de praştie. 4500–4000 bc. numit după râul Yarmouk (M. oale. în perioada Neoliticului Ceramic timpuriu şi mijlociu–Pottery Neolithic A (aprox. datat între aprox. continuând să fie construite şi case semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). sunt cunoscute statuetele antropomorfe. decorată cu incizii şi pictură. cupe cu picior. Pentru domeniul spiritual. străpungătoare. în cadrul căruia a existat un habitat semipermanent. gratoare. Ca motive ornamentale au fost utilizate benzile în formă de “căpriori”. descoperită în toate siturile contemporane. în valea Iordanului mijlociu. Această zonă a fost una particulară. împreună cu o ceramică grosieră. boluri. pe fundaţie de piatră. umplute cu motive în formă de “spinări de peşte”. lame de seceră. În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B). în care. spre interiorul zonei israelo-iordaniene. uneori angobată cu roşu. Industria litică era caracterizată prin topoare şi tesle parţial şlefuite. Ulterior. 11). pe lângă trăsăturile economiei de producţie s-au manifestat elemente particulare. amintind de ceramica Hassuna din nordul Mesopotamiei. 5600–4500 bc). alături de care se regăsesc fragmente DFBW.cimec.ro . cunoscută şi sub numele de yarmoukian. de un anumit specific al tendinţelor de sedentarizare a comunităţilor umane. sub o movilă de pietre. fără ca aceste caracteristici să se păstreze în perioada ulterioară. 26 www. în stil fantastic (fig. 1950) (Lichardus et alii. la est de Tel Aviv). şi zoomorfe. în locuinţe. probabil. însă. uneori.mai ales. Stékélis. cu podeaua lutuită. 1985). ca forme întâlnindu-se urcioare cu gât. cu nas. s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (după afluentul cu acelaşi nume al râului Yarkon.

Purtătorii acestei culturi practicau agricultura (grâu. şi cu o mică atenansă la unul din capete. cuptoare şi silozuri. Jordania. Arama. La rândul ei. mai ales în fazele târzii. caprine şi bovine). cu stâlpi de susţinere. în zona litorală. până la case rectangulare. În mileniul al III-lea bc. în formă de “spinări de peşte” şi frecvente impresiuni de scoică. 1967-1978. mari (aprox. se cunosc sanctuare. cercetări 1929-1938. în special antropomorfe. pictate frecvent cu culoare neagrăbrună pe fondul vasului. Habitatul uman prezintă o anumită stabilitate şi diversificare. La început s-au realizat urcioare şi boluri rar pictate. North. din gratoare pe lame. Pentru perioada eneolitică. boluri. este cunoscută faza veche a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul. decorate cu ornamente incizate. pictaţi. iar cea osteologică a fost foarte dezvoltată. dispuse în anumite incinte. Pereţii locuinţelor erau. creşterea animalelor (porcine. J. A. şi idoli en violon. Koeppel. redând motive geometrice (fig. orz. R. mai ales. Ritul funerar a fost diferit de la zonă la zonă. semiadâncite sau în gropi. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenţiat. teritoriul israelo-iordanian a intrat în 27 www.ro . B. fiind reprezentată de vase mari. precum şi cu reprezentări plastice. 12 x 5 m). unde erau cunoscute grotele sepulcrale. în câmpiile joase ale zone israelo-iordaniene. unele meşteşuguri şi comerţul. ceramica a cunoscut o anumită evoluţie. pătrunde. Au mai fost realizate urcioare cu gâtul evidenţiat şi marginea înclinată spre interior. alături de care exista şi specia de culoare închisă. au fost descoperite osuare în vase mari şi locuinţe. a fost utilizată pe scară largă către sfârşitul acesteia. 12). vasele conice (cornete).cimec. Hennesy). lustruită (DFBW). culesul (curmale. ceramica de culoare închisă. de la locuinţele circulare. măsline). în zona israelo-iordaniană. Astfel. R. lustruită. Industria litică era compusă. care a cunoscut o evoluţie firească.În această fază. între 4100–3200 bc. 1960. de multe ori. Teleilat. 1969). în stil halafian. sunt cunoscute înmormântări de cranii (Ein-el-Jarba) şi morminte individuale în ciste (Garfinkel Yosef. străchini şi farfurii cu gura largă. linte). vasele cu picior. dispuşi pe axul lung. Mallon. destul de rară la începutul culturii. în care se aflau vetre. 1993). Pentru domeniului cultului. În cadrul ritului funerar. în care au fost depuse materialele osteologice ale defuncţilor (Amiran R.

perioada istorică a zonei orientale, aflându-se la interferenţa lumilor egipteană, sumero-mesopotamiană, anatoliană şi estmediteraniană. ******* Într-o zonă extinsă, cuprinsă între Eufratul mijlociu (Siria de Nord), nord-vestul Irakului, Munţii Zagros, piemontul Munţilor Taurus, regiunea Alep şi Câmpia Amuq, s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. 5600–4500 bc), precedată de o fază mai puţin definită, numită Pre-Halaf. Geneza acestei culturi s-a realizat în Siria de Nord, aşa cum se observă la Tell Aqab şi Tell Halaf (situl eponim), şi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah, pe Tigru), de unde, de-a lungul celor trei faze de evoluţie (prima în Neoliticul vechi şi următoarele două în Neoliticul mijlociu şi final), s-a răspândit, probabil prin cucerire, şi în celelalte regiuni. Aşezările halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief, din văile marilor cursuri de apă. În cadrul aşezărilor, se cunosc atât locuinţe rectangulare, păstrate din tradiţia Eufratului mijlociu, şi tholoi, cu diametrul de 3-4 m, atât de specifice pentru această cultură. Locuinţele aveau anexe, instalaţii casnice (vetre şi cuptoare), spaţii pentru treierat etc. (fig. 16. 26). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Halaf prezintă o specializare pe zone geografice, practicând agricultura (fără irigaţie), creşterea animalelor (în special bovinele, în câmpia aluvionară Jazirah, Irak) şi unele meşteşuguri, mai ales în cadrul unor aşezări centrale. Industria litică era confecţionată din obsidian sud-est anatolian (halafienii controlând comerţul cu artefactele din această materie primă) şi silex, din care s-au realizat piese de seceră, cuţite şi pumnale, în vreme ce din piatră verzuie s-au lucrat topoare. De asemenea, din piatră au mai fost fabricate proiectile pentru praştie, pandantive, amulete, mărgele, mărgele-fluture şi sigilii (fig. 16. 18-19, 20-21), statuete zoomorfe şi antropomorfe. Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebită, fiind lucrată foarte îngrijit, dintr-o pastă gălbuie, de factură superioară, pictată înainte de ardere, pe lutul umed, în cadrul unor centre artizanale specializate. La începuturile culturii a fost cunoscută şi o specie neagră lustruită, cu pereţii groşi, numită Altmonochrom. Ca forme, se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereţii drepţi–cream bowl, globulare, carenate, cu profilul ascuţit sau în “S”), farfurii şi străchini, urcioare scunde şi cu gâtul evazat etc.. 28
www.cimec.ro

Decorul pictat era deosebit de frumos, fiind realizat cu culoare neagră sau roşie. Ca motive, se întâlnesc: benzi lustruite, decoruri geometrice (romburi umplute cu haşuri), dispuse în benzi şi metope, reprezentări animaliere schematizate (bucranii) sau naturaliste (tauri, pantere, reptile, păsări), florale, antropomorfe feminine etc.. În faza finală s-a dezvoltat o ceramică pictată policrom, cu roşu, negru şi alb pe fondul galben-portocaliu al vasului (Fig. 13, 16. 23-25). Pe baza analizei decorului ceramic halafian, se pot stabili o serie de variante locale. Pe plan spiritual, plastica antropomorfă (fig. 16. 22) şi zoomorfă şi unele motive simbolice pictate vorbesc de practicarea cultului fecundităţii şi fertilităţii, cu diferitele sale componente. Ritul funerar este deosebit de diversificat, cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântări: în ciste, în puţuri, sub podeaua locuinţei, şi morminte de incineraţie (Tell Arpachiyah). La Tell Arpachiyah au mai fost descoperite cranii păstrate în vase decorate cu scene simbolice, legate de cultul craniilor, moştenit din PPNB şi atât de caracteristic Neoliticului sud-vest asiatic (Lichardus et alii, 1985; Nissen H. J, 1988; http://saturn.sron.nl/~jheise/akkadian/ prehistory.html). Cultura Halaf a influenţat multe din civilizaţiile contemporane vecine, după cum a primit numeroase elemente de la comunităţile Çatal Hüyük, Hassuna, Samarra/Siria; se pare că un anumit grad de nomadism a permis şi potenţat aceste legături. ******* În Anatolia, în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvială Konya (Turcia), este cunoscută cultura Çatal Hüyük (aprox. 6000–5600 bc), care a apărut ca urmare a transformărilor şi sintezelor produse în zonă în PPNB, sub influenţa elementelor primite din Orientul Apropiat. Staţiunea caracteristică este situl de la Çatal Hüyük (împreună cu tell-ul alăturat, Çatal Hüyük Vest, cercetate de J. Mellaart, 1961 – 1965), o aşezare aglutinantă de tip proto-urban (mai ales nivelurile VIII–VI B), care a înflorit, probabil, aşa cum am văzut, graţie comerţului cu piese de obsidian (Dixon, Cann, Renfrew, 1979; Cauvin, 1994), cu locuinţe rectangulare, de lut şi lemn, cu mai multe încăperi şi intrarea prin acoperiş, organizate în jurul unei curţi centrale, exprimând o evoluţie a sedentarizării. Arhitectura, inclusiv cea de cult, şi-a păstrat, de-a lungul secolelor, 29
www.cimec.ro

aceleaşi caracteristici, în nivelul I descoperindu-se şi edificii cu uşi (fig. 14. 11). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Çatal Hüyük practicau o agricultură bazată pe irigaţii incipiente, crescând numărul plantelor cultivate, iar domesticirea animalelor a vizat ovi-caprinele şi, probabil, bovinele. Meşteşugurile erau dezvoltate, confecţionânduse vase de lemn (fig. 14. 8) şi piatră şlefuită, unelte şi piese de os (mânere de pumnal sculptate, palete de fard, catarame de centură, podoabe etc..), diferite obiecte din piele şi împletituri, alături de bijuterii de aramă, lucrate prin ciocănire, piese din plumb şi piatră. Industria litică era realizată, în mare măsură, din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei şi silex, tipologic observându-se influenţe siriene: vârfuri de săgeată şi suliţă, ovalare şi pedunculate (fig. 14. 1-2), piese de seceră şi pumnale atent retuşate prin presiune (fig. 14. 3), topoare, râşniţe şi frecătoare, sceptre, sigilii, statuete etc.. Ceramica este foarte rar întâlnită înainte de nivelul VIII. Aceasta era de bună calitate, fiind confecţionată din pastă de culoare roşie deschisă sau cenuşie, lustruită, având forme simple, globulare sau ovale, fără gât şi cu fundul plat, fiind asemănătoare, în parte, cu ceramica de culoare închisă, lustruită (DFBW), din zona siro-ciliciană (fig. 14. 7). În nivelurile mai noi, ceramica era de foarte bună calitate, lucrată cu nisip în compoziţie, pasta prezentând culori diferite de la crem, roz şi portocaliu, lustruită, cu încercări de decorare prin pictare cu roşu şi incizare, vasele având torţi-urechiuşe, tubulare şi semilunare, şi în formă de mânere de coşuleţ. În acest sit, foarte bine reprezentate sunt construcţiilesanctuar (fig. 14. 9), considerându-se că a fost cercetat un “cartier al preoţilor”. Aceste construcţii sacre aveau altare dispuse pe platforme, obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri, zeiţe-mamă sculptate în relief unde erau bucranii aflate în asociere cu reprezentări feminine, redate în poziţii ginecologice şi scene de vânătoare cultică a taurului, fig. 14. 10). În nivelurile VI B–II, decorarea sanctuarelor era mai complicată, realizându-se frize pictate în care sunt redaţi vulturi urmărind oameni acefali. De asemenea, în pereţii sanctuarelor erau încastrate maxilare de mistreţ şi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. În cadrul mobilierului casnic de cult, se încadrează statuete ale “zeiţelor-mamă”, ale 30
www.cimec.ro

“stăpânei animalelor” (fig. 14. 6), reprezentări de leoparzi, bouri, mistreţi şi amulete. Legate probabil de cultul funerar sunt oasele descărnate în prealabil, depuse în saci de piele sau bucăţi de pânză, împreună cu diferite obiecte(în cutii de lemn): bucăţi de carne, migdale, mărgele (pentru femei) şi arme (pentru bărbaţi), în gropi săpate sub podeaua locuinţelor (Mellaart 1965; Mellart, 1971). Sunt menţionate morminte secundare, defuncţii neavând, uneori, cranii, în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. Toate aceste elemente de cult, vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaborată, care s-a transmis, pe căi încă insuficient lămurite, în lumea europeană. O altă cultură, care a fost parţial contemporană cu sfârşitul celei precedente şi s-a dezvoltat în continuarea acesteia, este Hacilar (situl eponim la sud de lacul Burdur, în sud-vestul Turciei), cunoscută prin cercetările lui J. Mellaart (1957-1960)(Mellaart, 1970), precedată de o serie de niveluri aceramice. Din primele niveluri neolitice ceramice (IX-VI), care nu se află în continuitatea directă a celor anterioare, cel mai dezvoltat şi bine datat este al VIlea, contemporan cu sfârşitul culturii Çatal Hüyük, (5820 şi 5400 bc). Atunci s-au perpetuat o serie de tradiţii culturale, printre care tipul de locuinţă rectangulară, cu pereţii lucraţi din cărămizi crude şi stâlpi de lemn, din care s-au păstrat bine pragurile şi o serie de bârne. În spaţiile casnice, doar “silozurile” şi ariile de râşnit (măciniş) erau feţuite atent (fig. 15). Ca ocupaţii, locuitorii aşezării din nivelul Hacilar VI au practicat agricultura, pe bază de irigaţie, şi creşterea animalelor. Ceramica era de bună calitate, lucrată atent, având o culoare deschisă şi suprafaţa lustruită, pe care erau aplicate torţi în formă de “urechiuşe” tubulare verticale, asemănătoare cu cele din “Neoliticul târziu din Câmpia Konya”. În cadrul elementelor de cult, merită a fi evidenţiate numeroasele tipuri de statuete, încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecundităţii şi fertilităţii şi complexitatea spiritualităţii neolitice: “Zeiţa-Mamă şi fiul (paredru)”, “Zeiţa născând”, “Marea mamă a animalelor–Potnia theron”, însoţită de feline (leoparzi), (fig. 6). Nivelurile V–II de la Hacilar sunt contemporane cu fazele Amuq B–Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C, ca date C 14 putând fi amintite cele cuprinse 31
www.cimec.ro

1994). II–I ). asemănătoare cu cea de la Mersin. ca forme întâlnindu-se urcioarele ovale. care prefigurează proto-chalcoliticul anatolian. cu pereţii construiţi din cărămizi crude. H. lângă Karaman. în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetări D. la Can Hasan (niv. În morminte au fost descoperite statuete care. lustruită.27-26). Cultura Can Hasan. hambare şi. realizate într-un stil textil. ca motive fiind întrebuinţate simboluri fantastice. 5000– 4800 bc. “putineie” şi vasele antropomorfe. finisaţi atent şi vopsiţi cu culoare roşie. Atlas. materializate prin schimbări în domeniul ceramicii. intrarea făcându-se prin acoperiş. 1961-1966). ateliere ale ceramiştilor. niv. aşezarea era de tip aglutinant. sanctuare. este cunoscut prin cercetările de la Can Hasan (niv. fără uşi. decorul imitând împletiturile. cu motive liniare şi geometrice. 2524). În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar. Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu. s-au observat o serie de tulburări. 2 B). denumită astfel după tell-ul Can Hasan I. În situl eponim au fost descoperite locuinţe de mari dimensiuni. probabil. apar elemente care dovedesc influenţe primite din partea culturii Can Hasan. French. care a fost predominant pictată cu roşu pe fondul crem al vaselor.ro . 32 www.între 5220 – 5040 (Hacilar. care reprezintă femei aşezate îmbrăcate cu rochii decorate cu dungi (Mellaart. era fortificată cu un zid. realizate cu roşu şi brun pe fondul crem sau cenuşiu al vasului. Ceramica era îngrijit lucrată şi cuprindea categoriile monocromă şi pictată. (niv. în cadrul incintei găsindu-se locuinţele în formă de megaron. 5300–4500 bc). Aşezarea din nivelurile Hacilar V–II a fost mult mai mică. în Cilicia/Turcia. Mersin (23-20) şi Çatal Vest. 3) a apărut ceramica pictată timpurie. dimensional. este specifică pentru Neoliticul târziu şi Chalcoliticul din zonă (aprox.cimec. erau mai mari decât cele anterioare şi decorate prin pictare. În prima jumătate a mileniului al V-lea bc. locuinţele fiind construite din cărămizi crude şi paiantă. monocromă. La Can Hasan. Chalcoliticul timpuriu anatolian. 1970. cu roşu pe fondul crem al vasului. datat între aprox. aşa cum este cunoscut la Çatal Vest şi Mersin (niv. fără drumuri. redându-se piese de vestimentaţie. În nivelul Hacilar I. Ceramica specifică Neoliticului târziu era de culoare deschisă.

lustruită. unde s-au observat influenţe halafiene şi utilizarea obiectelor de aramă.ro . din Munţii Anti-Taurus. de tip Obeid. În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox. confecţionată din obsidian. locuinţele au fost construite pe temelii de piatră (Can Hasan 2 A). decorurile fiind obţinute prin pictare cu roşu aprins şi crem. alături de care era prezentă şi specia lustruită. cuprindea lame de seceră şi mici vârfuri foliacee de săgeată. În câmpia Antinova. 4800–4300 bc). În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv.Ceramica fină era predominată. prezintă locuinţe construite din cărămizi crude şi lemn de stejar. Ca forme existau. se observă că ceramica era lucrată la roata înceată într-o manieră care face trecerea către faza Uruk şi epoca bronzului (Van Loon. Korucu Tepe A târzie şi Korucu Tepe B). 1 a-f) locuinţele aveau camere mari. roşie şi neagră. pictată cu roşu şi crem şi policromă. Ceramica utilizată era grosieră. în fortăreaţă. pentru Chalcoliticul mijlociu şi final. cu pereţii feţuiţi cu lutuială deschisă la culoare. de culoare închisă. 1969-1970). la fel ca la Mersin (19-17). având torţi orizontale şi motive decorative aplicate sun buză (benzi în relief). Van Loon. ******* 33 www. În Chalcoliticul târziu anatolian (aprox. s-au resimţit influenţe anatoliene şi de tip Obeid (French. 4550–4250 bc (faza Korucu Tepe A timpurie). este cunoscută cultura Korucu Tepe (estul Turciei. refăcuţi periodic. Odată cu cultura Beycesultan se trece la epoca bronzului în spaţiul anatolian. Ceramica predominantă era cea din categoria de culoare închisă. monocromă.cimec. boluri cu profilul drept. iar ceramica cunoaşte mai multe varietăţi: monocromă roşie. asemănătoare cu descoperirile de la Tepecik şi Kor Tepe (Turcia). dezvoltată pe parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie. monocromă neagră lustruită.16). datate în mileniul al IV-lea bc. 4300–3300/3100 bc) se observă o diversificare a culturii materiale. urcioare fără gât. în principal. deosebită de cea de la Beycesultan 31. 1980). care a fost contemporană cu Amuq D-F. cu pereţii groşi. 1966). La Can Hasan (niv. care era pictată policrom. Nivelul al V-lea. pictată uneori în manieră Halaf. În fazele următoare. datat între aprox. cercetări M. cu pereţii feţuiţi. Industria litică.

Din acest ansamblu. ochi. Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua şi pereţii. El Kown şi Bouqras.Complexul Umm Dabagijah/Sotto – Has-suna – Samarra (Irak) s-a dezvoltat în nordul Mesopotamiei. uneori erau pictaţi cu scene de vânătoare şi onagri/hemioni (Umm Dabagijah). de unde s-a răspândit către nord-est şi est. fiind denumită şi Pre. motivele predilecte fiind benzile simple. care. către sfârşitul perioadei contribuind la formarea culturii Samarra. şi respectiv N. 6000–5600 bc). Avându-şi rădăcinile în elementele PPNB târziu din zonele Eufratului şi Taurus. vase (fig. Casele aveau ferestre dar intrarea se făcea prin acoperiş. Industria litică era reprezentată prin lame de obsidian. protome animaliere. Kirkbride. construite din chirpici. într-o vreme în care sudul regiunii dintre Eufrat şi Tigru. cu particularităţi temporale şi geografice. prezintă multe asemănări cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra. Ceramica acestei culturi a fost divizată în mai multe categorii. care se prezenta ca o importantă şi întinsă zonă aluvionară. nu pare să fi fost locuit în totalitate. Unele spaţii erau folosite ca silozuri şi magazii. Bader. topoare şlefuite. prezenta ca forme: boluri cu deschiderea ovală şi urcioare mari. cu culoare roşie. Această cultură nord-mesopotamiană neolitică timpurie (aprox. câteodată cu fundul ogival. aflate în zona deşertului sirian: vârfurile de tip Byblos. sau era decorată cu ornamente plastice în relief: butoni.ro . cu paie în compoziţie. „căpriorii” şi punctele. larga utilizare a gipsului pentru decorarea locuinţelor şi construcţiilor de cult. carenate. Munčaev şi N. Locuinţele. precum şi confecţionarea unor vase din alabastru şi marmură. între 6000 – 5000 bc. fină. între 1970-1974) este mai timpurie. cercetate de N.cimec. între 1971 şi 1974. 16. cuprinde ceramica lustruită. Cea de-a doua categorie. complexul Umm Dabagijah/Sotto – Hassuna a evoluat. 16. R. erau rectangulare şi erau organizate în lungi şiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curţi (fig. care pentru stabilitate era îngropat.sau Proto-Hassuna. cultura Umm Daba-gijah/Sotto (denumită astfel după tell-urile eponime din Irak. proiectile de praştie.. Olăria lucrată dintr-o pastă grosieră. motive geometrice şi antropomorfe etc. nedecorată. 11). Merpert. în câmpiile de la poalele munţilor Taurus şi Zagros. 9-10) şi figurine antropomorfe şi zoomorfe. care s-au răspândit până în spaţiul Jazirahului irakian. apărând şi evoluând în partea vestică a zonei. 34 www. pictată câteodată.

cu mai multe camere. porcine. Lloyd şi F. 1-4). în regiunea Sinjar (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul. realizate din obsidian. nordul Irakului.ro . de pe ceramică şi pereţii construcţiilor. În domeniul material. 16. cuptoare pentru ars ceramica etc. Safar. şi a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe de piatră şi lut (fig. vetre.cu apropiate analogii în descoperirile de la Bouqras (fig. construindu-se. sunt evidente moştenirile din perioada anterioară. Ca ocupaţii. Deocamdată. şi creşterea animalelor (bovine. în afara decorurilor pictate şi plastice. 8 ). În cadrul spaţiilor gospodăreşti se găseau gropi. 1985. în condiţiile unor stepe aride. nuclee cu urmele cioplirii lamelare. Pe fondul descris mai sus. cercetat sistematic în 1943-1944. Se cunosc unelte de os. agricultura. vest de Mossul. atât în ceea ce priveşte arhitectura. cuptoare. în vreme ce cuprul şi plumbul au început să fie utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I). 17. lame şi piese segmentiforme pentru seceră. industria litică şi ceramica. pe bază de irigaţii. poate într-un sistem trashumant. podiş şi zonele montane învecinate. completate de practicarea unor meştesuguri şi a comerţului. 16. dezvoltată din Jazirah-ul irakian până pe ambele maluri ale Tigrului mijlociu. la Yarim Tepe I (Sinjar. de S. în special silozuri. a vasului. mari locuinţe rectangulare. de formă rotundă. diferenţiate pe faze (fig. din chirpici şi cărămizi crude. ca şi înaintaşii lor.cimec. arhitectura a continuat să fie dezvoltată. şi anexe gospodăreşti. 1994). nu se cunosc alte elemente care să vorbească despre spiritualitatea acestor comunităţi neolitice timpurii din nordul Mesopotamiei (Lichardus et alii. cu acoperişul în formă de cupolă. În acelaşi timp. confecţionate din silex. Astfel. 6. Atlas. lustruită. Safar)( Lloyd. s-a format cultura Hassuna (aprox. topoare şi tesle şlefuite lucrate din roci verzui. bile de praştie din lut. fină–pictată cu roşu-brun pe angoba crem-roşiatică. Irak) este atestat şi un nou tip de locuinţă. a–g): grosieră. purtătorii acesteia practicau. tencuite cu gips sau cu bitum. Industria litică era compusă din vârfuri tip Byblos. 35 www. Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii. ovi-caprine). 5600–5200 bc). pendulatoriu între câmpia uscată. 1945). forma comună fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor (faza Ia-Ib).

5500–4900 bc). din cauze greu de precizat.ro . la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul celui de-al V-lea (aprox. odată cu partea de nord-est a acesteia. la nord de Bagdad. La Tell Sawwan. Purtătorii culturii Samarra au continuat. Alături de ceramica incizată Hassuna clasică. a ocupat. irigarea câmpurilor cultivate se făcea din Tigru. au fost importate: o mare cantitate de ceramică de tip Samarra. asigurarea umidităţii terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare. Herzfeld). în timp ce la Mandali (Choga Mami). inul şi unele leguminoase) şi o înfloritoare creştere a animalelor (bovine în special). Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad. aflat la marginea nordică a arealului de 36 www. Mandali. probabil în urma unor conflicte din zonă. grupuri de linii oblice şi „căpriori” pe gâtul şi umărul urcioarelor. încadrate în aşa-numita ceramică pictată Hassuna clasică. şi Choga Mami. toate siturile Hassuna au fost abandonate. purtătorii culturii Samarra trecuseră la o agricultură avansată (noile specii cultivate erau orzul cu şase rânduri. De asemenea. care nu sunt încă bine precizate. cu decor mat. decorate cu grupe de benzi liniare. la vest. 17. cercetat între 19111913 de E. care sunt bine cunoscute în nivelurile Hassuna târzii (fazele III-IV). au fost confecţionate. nordvestul Zagrosului (aşezările Matarrah şi Rihan). caracterizată prin urcioare mari. ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaţii. şi au fost ocupate de comunităţile Samarra şi Halaf.cimec. numită ceramică incizată Hassuna clasică (faza II). o zonă aflată în centrul Irakului (Baghouz. marcând începuturile răspândirii comunităţilor umane în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. Beit al-Khalifa. care sunt recipientele predominante. “brăduţ” şi triunghiulare (fig.prezentând ca motive benzi late sub buză. obţinute prin zgârierea angobei umede. fină–incizată. Către sfârşitul mileniului al VI-lea bc. situat pe malul stâng al Tigrului. motivele utilizate au fost cele “în spinare de peşte”. şi puţine materiale de tip Halaf (Ippolitoni. de bună calitate. ). Cultura Samarra (după situl Samarra. Tell Sawwan şi Samarra) şi în piemontul de la sud de Kirkuk. săpate perpendicular pe cursul apelor. moştenirea primită de la cultura Hassuna. numită şi ceramică pictată Hassuna arhaică (faza Ib). la est). în parte. 7. 16. în cantităţi reduse vase pictate şi incizate. aşa cum lasă impresia descoperirile din situl de la Matarrah. 1970-1971).

cu nisip în compoziţie şi acoperită cu o angobă deschisă. pictată.Industria litică era puţin deosebită de cea a culturii Hassuna. diferitele motive decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice. în turbion. în urma arderii oxidante. 17). reprezentând feţe feminine modelate.răspândire. 17. numite vase-efigie. incizată şi combinată. cu planurile alungite sau în formă de T (fig. Semnificative sunt decorurile naturaliste–zoomorfe. bucranii. 1944). s-au realizat construcţii mari. vasele. liniare.ro . Ceramica fină a fost lucrată din pastă bună. ca piese aparte găsindu-se. au fost decelate mai multe categorii: grosieră şi fină. toate fiind dispuse. De asemenea. cruciform şi redate dinamic. Astfel. interesante sunt vasele-urcior. şi simbolice. altele aveau o destinaţie cultică (Braidwood et alii. h-j. cu mai multe încăperi. 37 www. 18). locuite de familii mari. în special cruci şi zvastici) fiind dispuse pe umărul bolurilor şi urcioarelor sau în interiorul străchinilor şi farfuriilor. reprezentând ţapi. ca materiale de construcţii utilizându-se cărămizile formate în tipare. În domeniul arhitecturii. ca reflex al practicării agriculturii. părul şi sprâncenele pictate. Se pot semnala următoarele varietăţi ale ceramicii fine: nepictată. denotând un meşteşug deosebit de dezvoltat şi o simbolistică a decorului care vorbeşte de o spiritualitate complexă. străchinile. 14) şi marmură. bolurile globulare. în general nedecorate (fig. mult mai puţin. gipsul. etajate. aranjate centrifug.cimec. cu profilul gâtului în “S”. 12-13. Ceramica acestei culturii a fost deosebit de atent lucrată. cu diferite varietăţi. păsări. se cunosc vase şi statuete confecţionate din alabastru (fig. Unele construcţii au jucat rolul de veritabile grânare. urcioarele de diferite dimensiuni. 15-16. De asemenea. 16. 16. săpăligile de piatră şi numeroase râşnite şi pisăloage. peşti. bitumul şi. cerbi. cel mai adesea. Ceramica grosieră are ca forme: tipsiile pentru decorticat cerealele. şi antropomorfe. redând un personaj feminin cu părul în vânt. antilope. 16. la Tell Sawwan. decorate combinat prin pictură şi incizie. căpătând o culoare gălbuie. cu ochii sub formă de boabe de cafea. legate probabil de religia şi mitologia acestor comunităţi. scorpioni. Cea mai bine reprezentată a fost ceramica fină pictată cu negru sau brun mat pe fond crem. cu pereţii groşi sau subţiri.

prin modelare şi pictură. până la Golful Arabic. vestimentaţie. Statuete antropomorfe de alabastru. II sau Hajji Muhammed. cercetări 1919 – H. marmură au fost descoperite în mormintele de copii. structuri sociale şi spirituale elaborate. 1937 – Hall şi Woolley) s-a dezvoltat în perioada chalcolitică (mileniile V – IV bc) în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. până la Korocu Tepe. 1985. J. 1976-1981). Ritul funerar era inhumaţia. III– Obeid clasic şi IV sau Obeid târziu.În ceea ce priveşte viaţa spirituală. încă insuficient definit. în vest. piese 38 www. şi până în Iran. în Anatolia. probabil. tatuaje şi podoabă. între care s-au aflat. în sud. care a cunoscut o largă răspândire şi a colonizat întreg sudul câmpiei aluvionare a Mesopotamiei.ro . cercetări. Au fost descoperite şi locuinţe mai trainice construite din chirpici şi piatră spartă (Deshayes 1978). Woolley. sanctuare şi în construcţiile funerare au fost găsite reprezentări feminine de argilă. cu elemente de coafură. la 10 km V de Ur. Huot. aşa cum lasă să se înţeleagă descoperirile mai noi de la Tell Oueilli (Irak. şi sumerienii. probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau Oueilli. Aşezările Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos.cimec. în est. depuse. triburile culturii par să fi practicat un complicat cult al fecundităţii şi fertilităţii. pe malul drept al Eufratului. R. -L. I sau Eridu. decorate. în timp ce în locuinţe. 1923-1924 – L. probabil. Atlas. În decursul evoluţiei lor. cultura Samarra a întreţinut legături cu purtătorii culturii Halaf şi a participat la naşterea civilizaţiei Obeid. 1994). ceramica de “tip Obeid” sau de “tradiţie Obeid” ajungând până în Câmpia Amuq. când s-au configurat trăsăturile acestei civilizaţii şi purtătorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de răspândire din Mesopotamia inferioară. defuncţii fiind îngropaţi în necropole (Lichardus et alii. spre nord. Industria litică a fost compusă din seceri din argilă. au întreţinut legături comerciale cu vaste spaţii. steatit. Dezvoltând o economie înfloritoare. purtătorii culturii Obeid. Hall. pereţii şi podeaua fiind alcătuite din rogojini şi “panouri” de stuf întărite cu bitum. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului V bc de o perioadă PreObeid. cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp. Cultura Obeid (situl eponim Tell el-Obeid/Ubaid. Se pare că a fost precedată.

una. de bună şi foarte bună calitate. şi Tepe Guran. Din lut s-au realizat greutăţi pentru plasa de pescuit şi fusaiole şi se cunosc multe piese metalice. la Ur (Tell al-Muquyyar. care face trecerea spre faza urbană propriu-zisă (Huot. Dintre piesele de cult. în Irak. ca motive ornamentale fiind folosite reprezentările geometrice. cercetări R. 19 şi 20). cuţite de obsidian şi cristal de stâncă. împreună cu ceramica şi plastica din inventar.). apar elementele târzii. în bazinul Saimarreh. vasele fiind pictate cu culoare neagră pe fondul vasului. nepictată şi decorată cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele. 1951-1953). atestate la Ganj Dareh (D-A). Irak). două de factură grosieră. merită a fi menţionate figurinele antropomorfe feminine. la NE de Basra. Cea mai importantă dintre acestea a fost cultura Jarmo (Irak. pe valea Qara Su. Se pare că 39 www. defuncţii erau înveliţi în rogojini şi depuşi. care trebuie legate de o fază numită Uruk (Tell Warka. cu forme standardizate şi pictată. care a continuat tradiţiile preceramice locale şi s-a răspândit până în Zagrosul central iranian (Sarab. a fost folosită inhumaţia. animaliere. Ca rit funerar. şi Jarmo. la est de Kirkuk. după perioadele preceramice A şi B. mai rară.masive de silex şi obsidian pentru seceră. nivelul Ur-al Ubaid II. Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile. gratoare. săpăligi de calcar şi topoare de diorit. florale (fig. mai ales în cadrul variantei arabice. cu angobă roşie. despre care am menţionat mai sus. Braidwood.cimec. Astfel. vase de cult (în formă de animale. mici vârfuri de săgeată. reprezentând “Zeiţa-Mamă”. au urmat o serie de civilizaţii şi grupe cronologico-culturale.ro . numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare. urcioare. 4000–3600 bc. în puţuri şi morminte delimitate cu fragmente ceramice. Într-o perioadă post-Obeid. numită ceramică Obeid clasică. în apropiere de Samawa. Ceramica Obeid este subîmpărţită în patru specii. Ali Kosh (faza Bush Mordeh). cupele. se poate arăta că în faza Obeid IV. Irak). 1987). umerii redaţi exagerat şi cu detalii de coafură şi vestimentaţie. ******* Neoliticul din zona Munţilor Zagros a cunoscut o evoluţie oarecum particulară faţă de cea a zonelor prezentate mai sus. în Iran. cădelniţe etc. şi două din categoria fină. aprox. cu ochii bridaţi. străchinile cu pereţii foarte subţiri. în Iran). şi cea majoritară. un rol important avându-l legăturile cu regiunile vestice.

1985). (fig.cimec. în vreme ce la Sarab. Câteodată. 11-12) şi podoabe (brăţări. ovi-caprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în aşezare. la sfârşitul mileniului al VII-lea bc(Lichardus et alii. Ceramica acestei culturi era alcătuită din categoriile grosieră şi fină. câteodată lustruite şi pictate cu diferite motive (arbori şi linii oblice punctate). vasele erau de mai mari dimensiuni. 9). gratoare. La Tepe Guran se cultiva orzul şi erau crescute caprele domestice. Comunităţile Jarmo au practicat o economie diversificată pe zone geografice. prezentând ca forme urcioarele şi bolurile simple. şi mărgele) din marmură şlefuită. 21. Industria litică a culturii Jarmo era deosebit de bogată şi diversă şi era alcătuită din lame şi lamele retuşate şi neretuşate. sub formă de colibe semiadâncite. împreună cu culesul. caracterizat printr-o ceramică 40 www.începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa. 14). Bogată a fost şi industria osteologică (străpungătoare. 21. râşniţe şi frecătoare/ zdrobitoare. meşteşugurile şi comerţul. dovedind adaptarea la un mediu forestier. pe fundament de piatră. confecţionate din silex şi obsidian. topoare şi tesle semişlefuite. cunoscându-se şi un stil Jarmo arhaic pictat (fig. side-blow-blade-flakes). străpungătoare. prinse în rame cu ajutorul bitumului. “burghie”. predominând ornamentarea plastică. fig. suine şi bovine). prin analogie cu descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V). 21. În fazele mai noi ale culturii. Locuinţele rectangulare aveau mai multe camere (fig. triburile culturii Jarmo au produs vase (fig. Astfel. piese cu trunchiere (engl. ceramica Jarmo a evoluat către un nou stil.ro . Circulaţia între anumite încăperi. aplicată. a orzului. (fig. spatule). creşterea animalelor domestice (ovi-caprine. 21. De asemenea. se făcea prin uşi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de lemn. 10. La Sarab sunt cunoscute locuinţe circulare. 13). şi motivele incizate. erau construite din chirpici. vânătoarea. pictura ceramicii era mai rară. stuf şi lut. dispuse sub buza vasului. denumit Sarab. ace. în unele camere se găseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereţi. mai ales acelea destinate păstrării proviziilor. 21. 1-4) piese componente de seceră. alcătuite din râşniţe şi vetre. În cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc. acoperişul fiind realizat din lemn. şi complexe casnice. la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazată pe cultivarea diferitelor specii de grâu. 21.

21. cu culori închise pe fondul deschis sau invers. împreună cu o ceramică grosieră şi fină. pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. în regiunea pe care aceasta a ocupat-o. aprox. acoperită. Sono. legate probabil. Adesea au fost reprezentate personaje feminine. Atlas. cu angobă roşiatică. încadrată între 4100–3700 bc. 1955.cimec. mărgele. caracterizate printr-o ceramică grosieră. unde. ace. T. sunt cunoscute piese de aramă lucrate prin ciocănire (străpungătoare. în formă de pioni dar cu trăsăturile anatomice ale chipului reliefate (Atlas. Iran. Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz. cârlige de undiţă).) şi de os (străpungătoare. sau deosebit de schematizate. nivelul I (în bazinul Shiraz. 1976. cercetări japoneze restrânse. fiind mai dificil de generalizat din cauza suprafeţei restrânse săpate (12 m2) (Deshayes. Van den Berghe. pe lângă unelte şi arme microlitice de obsidian (piese geometrice şi negeometrice. cu profilul carenat. conduse de N. 1994). o grijă deosebită pentru întemeierea 41 www. cercetări japoneze N. Matsusani. 5600–5000 bc. lame de seceră. Iran. în poziţie aşezată. 5-8). datate la aprox. 1956). aşa cum se observă în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz. 1965). câteodată. Este posibil ca populaţiile de tip Jarmo să fi ocupat. în cea mai mare parte inedite). Egani.ro . unde s-a constatat continuarea practicării agriculturii şi creşterii animalelor. 5000– 4500 bc. 1951-1952. 1994). cercetări japoneze conduse de T. pictată cu culori închise pe fondul deschis sau roşiatic al vaselor (Atlas. cu degresant vegetal. 4500–4100 bc.). reprezentată prin numeroase vase bol. gratoare etc. Iran. reprezintă a treia fază de ocupare a Zagrosului central şi vădesc o continuare a tradiţiilor anterioare (fig. Spiritualitatea comunităţilor Jarmo este dovedită de o foarte bogată plastică zoomorfă şi antropomorfă. deoarece cercetările sunt încă insuficiente. decorate cu benzi orizontale pictate sub buză. 1994). 1962). şi o specie fină. 22). cercetări L. Este foarte greu de definit care a fost moştenirea culturii Jarmo. Egami şi S. aprox. toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian. Masuda. unele foarte schematizate.grosieră cu degresant vegetal. de cultul fecundităţii şi fertilităţii (fig. în Neoliticul evoluat şi în eneolitic. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică din zonă. Mushki (tot în bazinul Shiraz. mânere etc. este reprezentată prin situl Gap A.

zonă care a furnizat o secvenţă cronologică şi culturală. caracteristice pentru aşa-numita fază: de formare Susiana. această civilizaţie este mult mai legată de Neoliticul din platoul central iranian. cu variante. fac trecerea către epoca bronzului în zonă. Djowi. dintre s-a evidenţiat cea fină. Se remarcă ceramica pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. neolitică şi eneolitică aproape completă. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. câini etc. pantere. Djaffarabad şi Bendebal.cimec. datate între aprox. 1994). ******* În parte de nord-vest a Iranului. cercetări în două situri conduse de japonezul S. prin descoperirile de la Choga Mish. fig. care s-a dezvoltat la contactul cu lumea mesopotamiană. cele mai vechi descoperiri neolitice cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-i-Hasanabad/Iran. oi. Deşi prezintă un paralelism cultural cu Mesopotamia. primele locuiri neolitice pot fi datate. 23) (Casal. 1978). 42 www. 1971-1973). grosieră şi fină. Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii. cum este cel de la Choga Mish. apar situri urbane. capre. 6000 – 5100 bc. În această regiune. Boneh Fazili) (Abbas. Această periodizare a fost definită mai precis în urma noilor cercetări (în special la Choga Bonut. păsări picioroange. în timp ce elementele Neoliticului ceramic sunt cunoscute. 1997). de la sfârşitul mileniului al IV-lea bc. contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia. Pe la 5600 bc au fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A). pe la 7600 bc. serpi. în SV Iranului). dar în faza Susiana C. Următoarele niveluri. L. cunoscută şi sub numele de Susiana sau Elam. Le Breton (începând cu 1957) a propus o periodizarea bazată pe cinci faze Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). pereţii fiind atent feţuiţi) (Atlas. Ceramica cuprindea două specii principale.ro . ca motive fiind cunoscute cele geometrice şi cele zoomorfe (insecte. Aşezările aveau aspectul unor sate. pe la 6000 bc. pe la 4500 bc. Masuda.. ******* Aceeaşi individualitate a cunoscut şi civilizaţia din câmpia aluvială a regiunii Susa (Khuzistan. Choga Mish. în perioada aceramică de tip Ali Kosh (cu toate fazele sale). pictată policrom. Pe baza cercetărilor efectuate într-o serie de situri ca Susa. (18 ha).habitatului (locuinţele rectangulare erau lucrate din cărămizi crude.

şi cu cea a culturii Džejtun. construite din cărămizi crude. neteziţi. observându-se continuitatea unor elemente din perioada anterioară. spatule şi mânere sculptate cu motive animaliere (Atlas. fiind cioplit din nuclee piramidale. Ca piese lucrate din os. Stronach). 1994). Nivelurile aceramice prezintă o arhitectură reprezentată de locuinţe rectangulare. Din os au fost confecţionate mânere pentru unelte şi. Utilajul litic era parţial microlitic. nivelurile 6-4. Astfel. deşi casele au fost realizate tot din cărămizi crude. cu pereţii feţuiti şi coloraţi. cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. 6000–5600 bc). nivelurile Sang-iChakhamak Est 3-2 (aprox. probabil. 5600–4500 bc). poate. Ceramica descoperită poate fi încadrată în două categorii: grosieră. de la Yarim Tepe (cercetări D. cu degresanţi vegetali în compoziţie şi cu pereţii de culoare deschisă. dovedind o extindere a purtătorilor acesteia (Atlas. cu contraforturi la interior şi vetre supraînălţate. arme. cu decor pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al vaselor. lamelar. au fost descoperite străpungătoare. 43 www.Cel mai veche locuire neolitică din zonă este cea de la Sangi-Chakhamak Vest (aprox. 1994). unde au fost cercetate cinci straturi neolitice aceramice. legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. şi fină. 3500– 3100 bc) nu sunt bine cunoscute. Fazele următoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sang-i-Chakhamak Est. 5000–3500 bc) şi 1 (aprox. aveau o formă ovală.ro . alături de care au existat şi săpăligi din piatră şlefuită. care poate fi regăsită şi la Hissar Tepe. precizăm că în acest sit au fost descoperite mai multe înhumări de copii. Descoperirile aparţinând fazelor următoare. În cadrul industriei litice au continuat să fie folosite piesele microlitice. dar au apărut lamele de seceră şi topoarele şlefuite. într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior. Se poate preciza doar că în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a fost descoperit un mormânt colectiv (femei şi copii) în asociere cu ceramică aparţinând fazei a doua a culturii Sialk. În domeniul spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. În ceea ce priveşte ritul funerar. care făcea parte. Într-o locuinţă a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemănător poate cu cele de la Çatal Hüyük). datate între aprox. Ceramica fină se aseamănă cu cea descoperită în câmpia răsăriteană a Mării Caspice. dintr-un sanctuar casnic.cimec.

locuinţele fiind de formă rectangulară. cercetări C. decorate cu puncte şi ciupituri realizate cu unghia. şi pe agricultură. având curţi. C. şi T. şi o ceramică de factură mai fină. precum şi o serie de înmormântări colective. Ceramica grosieră. dotate cu curţi în care se găseau vetrele şi cuptoarele. vasele cu pereţii de culoare deschisă neteziţi fiind. Economia acestor comunităţi. T. construite din cărămizi crude şi chirpici.Iran). Iran. lucrat din pastă cu amestecuri vegetale. realizate din obsidian. R.cimec. 1958-1959. Cuyler Young Jr. Young. sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun. cu pereţii şi podelele feţuite şi colorate cu ocru roşu. datate între 5600–4500 bc. care au trăit în depresiunile intramontane înalte. 1958. 1994). cu variante: unul mai grosier. 1961. acoperită cu angobă roşie este reprezentată la Hadji Firuz. 1968). sunt cunoscute şi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munţilor Zagros. Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a Iranului. se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilă. Dalma şi Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh. unde aceasta apare ca fiind constituită de la începuturi (a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). 1960-1962) şi Hadji Firuz (spre SV. se 44 www. Burney. pictate.ro . Iran. în formă de potcoavă. În cadrul locuinţelor existau silozuri (hambare) şi cuptoare simple. în principal ovi-caprine. Ceramica este alcătuită din două tipuri. Arhitectura vădeşte o asemănare cu unele tradiţii din zonă. în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia. era bazată pe creşterea animalelor. defuncţii fiind coloraţi cu ocru roşu. s-a caracterizat prin locuinţe rectangulare pluricompartimentate.În ceea ce priveşte siturile din zona piemontului nordic al Munţilor Elburz. legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. datată între 4500–4100 bc (cercetări Ch. Dyson. în vreme ce din alabastru s-au confecţionat vase (boluri. Faza Dalma a ocupării nord-vestului Iranului. cu decor predominant pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al recipientelor. Pe plan spiritual. Burney. Industria litică a fost lucrată din obsidian şi silex şi este reprezentată prin puţine topoare şlefuite (Yanik Tepe). tot în bazinul lacului Rizaiyeh. în special) şi brăţări. 1961). cercetări C. din Turkmenistan. câteodată. În cadrul industriei litice. în timp ce boul sălbatic era vânat. deşi nu au fost descoperite piese componente de seceră (Atlas. Burney.

cultura Hissar s-a caracterizat printr-o relativă stabilitate şi prosperitate. nu a mai fost lucrată in obsidian. în domeniul arhitecturii. în special cea grosieră. Cultura Hissar (situl Tepe Hissar. şi fină. având fiecare vetre interioare. cercetat de E. unghiile şi cu beţişoare de stuf. Hissar I A (aprox. erau bine păstrate în săpătură încât se distingeau uşile şi ferestrele. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică a nord-vestului Iranului. 1957). Atlas. mult mai legată de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele nordice (Džejtun). Cunoscând două faze de evoluţie. menţionându-se prezenţa unor vârfuri de săgeată de silex. În domeniul confecţionării ceramicii. prin descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizai-yeh. Young. Industria litică este puţin cunoscută. bovine şi câini) şi o agricultură bazată pe un sistem de irigaţii. se observă continuarea utilizării speciilor anterioare. nedecorată şi cu angobă roşie (Aurenche. în Neolitic şi Eneolitic. 4500– 4100 bc). Schmidt.cunosc lamele de seceră. este cunoscută insuficient. 45 www. Tot pentru podoabe au fost întrebuinţate unele pietre semipreţioase (cornalina. H. cu fondul acoperit de o angobă rosie. În faza următoare.Iran. pictată şi nepictată. pictată. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. cu degresant mineral. cercetări restrânse R. cu zidurile din chirpici finisaţi la interior. 4100–3700 bc) casele şi-au păstrat particularităţile constructive. dintre descoperirile litice fiind menţionate doar lamele de seceră. Hissar I B (aprox. pluricelulare. Autorii cercetărilor arată că purtătorii acestei faze au practicat creşterea animalelor (ovicaprine. În faza a doua a fost întrebuinţată arama. Dyson şi T. Ceramica fazei Dalma cunoaşte speciile grosieră. 1931–1932) s-a dezvoltat în regiunea Munţilor Elburz. care a fost.ro . care a fost utilizată pentru confecţionarea pieselor mărunte (ace) şi pentru podoabe. C. Pentru domeniul spiritual se poate menţiona inhumarea copiilor în urcioare. 1988. în apropiere de Damghan/Iran. în faza mai veche. locuinţele erau rectangulare. Astfel. încadrată între 4100– 3700 bc. iar ca piese osteologice sunt cunoscute străpungătoarele. 1994). serpintinitul). fapt necunoscut până atunci în mediul iranian. din nordul Iranului.cimec. pictată cu culoare închisă sau cu impresiuni realizate cu degetele. F. cu degresant vegetal.

cu decoruri realizate cu culoare închisă pe fondul acoperit cu angobă roşie al vasului. din bazinul lacului Daryacheh–ye–Namak. pictată cu culori închise pe fondul deschis al recipientelor. în fazele următoare. cu chirpici. planurile fiind rectangulare. în faza Sialk III (4100–3700 bc). dar în afara zonelor secetoase. în neolitic şi eneolitic. creşterea animalelor (oi şi bovine). agricultura. Iran. prin lame de seceră. în prima fază. Pe lângă specia ceramică fină. 1933-1934. să apară acoperişurile boltite şi cuptoarele evoluate pentru ars ceramica. 1994). În regiunea platoului central iranian. cu o remarcabilă continuitate şi putere de influenţă. din faza Sialk I. cu spaţii destinate traiului şi activităţilor gospodăreşti zilnice. între platourile înalte iraniano-afgane şi lumea caucaziană şi est anatoliană.cimec. Industria litică a fost reprezentată. precum şi resurselor şi ocupaţiilor statornice pracicate. ca piese noi introducânduse străpungătoarele şi topoarele şlefuite. care era inhumaţia. Încă de la începuturi. cu mai multe încăperi.ro . dezvoltată. 1-3 şi 4-5 (5600–4500 bc). între 5600–3700 bc. în faza Hissar I A. precum şi pentru păstrarea proviziilor (în vase/urcioare mari). Domeniul spiritual este reprezentat doar de ritul de înmormântare. 1959). într-o veritabilă placă turnantă între zona mesopotamiană şi cea central-asiatică.Ceramica fină era lucrată din pastă bună. decedaţii fiind însoţiţi de un inventar funerar compus din vase de ofrandă (Atlas. Din piatră au mai fost lucrate boluri şi brăţări şlefuite. 1937)( Van den Berghe. cultura Sialk (situl eponim lângă Kashan. arsă în cuptoare evoluate. locuinţele au fost construite din cărămizi crude. să cunoască o diversificare deosebită. cercetări expediţia franceză condusă de R. locuinţele au fost construite pe schelet lemnos. Această stabilitate şi dezvoltare deosebită s-a datorat poziţiilor geografice ocupate. săpăligi şi topoare cioplite. Ghirshman. meşteşugurile şi schimburile comerciale fiind foarte importante. pereţii fiind feţuiţi şi vopsiţi la interior cu roşu. pentru ca apoi. Utilizarea cuprului este menţionată încă din prima fază. cunoscută din faza precedentă. pentru ca. fiind ornamentată. În faza Sialk II (4500– 4100 bc). când 46 www. în faza Hissar I B. fiecare cu subfaze şi etape. Astfel. de-a lungul a trei faze principale (I-III). au existat preocupări pentru asigurarea solidităţii şi sanităţii habitatului. s-a dezvoltat. într-un teritoriu cu o pânză freatică bogată. sa confecţionat şi o specie grosieră.

1994). să se confecţioneze piese prin turnare. o ceramică fină. Astfel. în grade şi maniere diferite. 47 www. 24-25). În faza Sialk I. monocromă. ca motive întâlnindu-se romburile simple sau îngemănate. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica fină. în vreme ce. de la începuturi. pe fond roşu. în fazele a II-a şi a III-a. uniformă. era atât nedecorată cât şi pictată. a fost utilizată doar ceramica fină cu decor pictat cu culori închise pe fond roşu.cimec. pictată cu negru pe fondul vasului sau pe un fond roşu. 1978. în timp ce. Ceramica fină a cunoscut o firească evoluţie. În ceea ce priveşte domeniul spiritual. fiecare cu câte două variante. cu culori închise pe fondul vasului. comunităţile de tip Sialk au influenţat. prin batere la rece. în fazele evoluate. În decursul evoluţiei lor. Ceramica a cunoscut o deosebită extensie în cadrul culturii Sialk (fig. de culoare deschisă. Atlas. defuncţii acoperiţi cu ocru roşu au fost înhumaţi împreună cu piese de inventar funerar (Casal. în faza Sialk II. fiind confecţionate. există. depuşi în urcioare. Din faza I se cunosc doar înmormântări de copii. lucrată cu degresanţi vegetali în compoziţie. ace cu ureche şi podoabe (spirale). 4-5. cel mai bine cunoscut este ritul funerar al comunităţilor Sialk. cum ar fi pumnalele cu limbă la mâner. comunităţile contemporane din vestul şi nord-vestul Iranului sau pe cele din Asia centrală. Ceramica grosieră. grosieră şi fină.ro . neornamentată şi pictată cu nuanţe închise.s-au realizat. cu angobă roşie. ea nu a mai fost întâlnită în fazele evoluate. pentru ca. străpungătoare. reprezentările zoomorfe etc. sunt cunoscute vasele cu picior. în faza I cele două categorii principale.

Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun. Asezările erau amplasate pe malurile apelor care coborau din munte. dintre care unele au coexistat şi s-au influenţat reciproc între mileniile al VI-lea şi al III-lea bc. şi O. probabil. 1955 – 1963. Siturile. 1971). cum au fost culturile Džeitun. pe parcursul a trei faze: timpurie (în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). în unele din elementele lor. reprezintă. procentajul ceramicii pictate şi numărul statuetelor zoomorfe şi antropomorfe. fiecare. au fost intens şi 48 www. unde primăvara devreme se formau lacuri sezoniere. în vest. în 1964). ocupând câte o nişă ecologică bine individualizată. cercetat de V. dezvoltată la poalele muntelui Kopet Dagh. Anau şi Namazga. Berdyev. Hissar. depinzând.cimec. a avut o origine şi o evoluţie proprie. centrală (staţinile Džejtun şi Čopan Depe) şi răsăriteană (Monžukly Depe). M. Siturile acestei civilizaţii pot fi grupate în trei zone geografice: occidentală (aşezarea Bami). la 30 km NV de Aškhabad. Masson. prima cultură neolitică (sedentară şi agricolă) din sudul Turkmenistanului. de Neoliticul şi Eneoliticul iranian.ro . cu trăsături comune şi particularităţi locale exprimate în ocupaţii. până în regiunea Meana-Čaač. la est. de la Kyzyl Arvat. dezvoltând grupe şi variante regionale. într-un mediu semideşertic. bine definite. ca şi în zonele de contact dintre câmpie şi lanţul nisipos al Deşertului Kara Kum.CAPITOLUL 12 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ASIA CENTRALĂ Este alcătuit din mai multe comunităţi istorico-etno-culturale. B. Kerlteminar. cu dimensiuni variabile (0. 5 la 2 ha). mijlocie şi târzie (sfârşitul mileniului al VI-lea bc (Masson.

căni. Kohl. 1984). frecătoare/zdrobitoare. aceştia cultivând mai multe specii de grâu şi orz (Čagally Depe. lustruiţi. pahare şi aşa-numitele “salatiere”. De asemenea. V. pătrate rezervate etc. Au mai fost identificate râşniţe de mână. Ca rit funerar s-a folosit inhumaţia. şi cuprindeau locuinţe rectangulare. utilizate. pisăloage. cu pereţii neteziţi şi. O mică parte a ceramicii a fost pictată. topoare de piatră şlefuită. pentru prelucrarea pieilor (Masson. zidurile fiind finisate cu argilă şi acoperite cu culoare roşie sau neagră. realizate cu culoare neagă şi roşie. şi creşterea animalelor.Utilajul litic al culturii Džejtun a prelungit o tradiţie de tip mezolitic. în vreme ce podelele erau văruite cu alb şi roşu. cilindroconice: străchini. trunchiate. 27). figurinele zoomorfe şi antropomorfe şi “fisele de joc” (idoli conici. 5 mp). 36. linii ondulate. cu vatră interioară. Piesele componente de seceră erau numeroase (aprox. întrebuinţate pentru unelte compuse. linii drepte. M. Casele aveau curţi şi anexe gospodăreşti. împreună cu lamele neretuşate. şi a burghielor (sfredelelor). sub podeaua locuinţelor sau sub solul curţilor. a fost pusă în evidenţă prezenţa cuţitoaielor (geluitoare). având paie tocate în compoziţie şi o ardere de calitate mediocră (fig. au locuit între 140 şi 160 de oameni (fig. Ceramica culturii Džejtun este considerată cea mai veche din Asia centrală. Ocupaţia principală a purtătorilor culturii Džejtun a fost agricultura. în formă de jetoane). Masson estima că. în special prin piese microlitice geometrice (trapeze. 23. 5 % din totalul utilajului microlitic). În ceea ce priveşte originea culturii. sfere de piatră etc. cu mai multe încăperi (cu suprafaţa medie de aprox.cimec. uneori. grosimea unor straturi de cultură ajungând până la 6. 26). 50 m. decorate în majoritate cu motive incizate simple. Formele erau simple. în cele peste 70 de locuinţe din situl eponim. 1971. care erau construite din cărămizi crude alungite (cu lungimea de 60–70 cm).îndelung locuite. lucrate pe lame de silex. lucrate din lame retuşate cu scobitură. defuncţii fiind depuşi în morminte simple. Pentru domeniul vieţii spirituale sunt cunoscute câteva picturi murale. perioada târzie). Există şi vase lucrate mai îngrijit. fiind caracterizat. în turma de animale având rol important oile şi caprele urmate de bovine. triunghiuri şi semilune). cu motive realizate cu culoare roşie în formă de acolade. se pare că ea a fost 49 www.ro . şi gratoare.

Ljavljakan. Kelteminar timpurie (situl Darjasaj)–aprox. Djingeldy în zona deltei. cu geograful E.ro . care au asimilat o serie de comunităţi mezolitice locale. culesului şi pescuitului.cimec. din 1965. 50 www. spre vechiul curs Syr-Daria. B. D. 1977). prin aculturaţie. 1939. unde este cunoscut şi mormântul neolitic târziu la Tumek-Kičidižik. o economie de producţie. Darbaza Kyr 1 şi 2. în Ust-Yurt şi la limita orientală Karakum Zaunguz. în special de creşterea umidităţii relative în zona Ljavljakan. Mamedov. Komsomol 1-6. Kohl. Neolitic evoluat (situl Djanbas)– sfârşitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc. foarte probabil. Vinogradov. în regiunea vechilor delte ale fluviilor Amu-Daria şi Syr-Daria şi a râului Zeravshan. A. E. 1984). Oamenii culturii Kelteminar nu au avut. în mod special. dezvoltarea şi răspândirea comunităţilor Kelteminar a fost. sfârşitul mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc. Bižanov. De aceea. şi nu este vorba de o evoluţie locală spre neolitic (Masson. la est de Marea Aral. din 1954 până în prezent. I. în Uzbekistan. probabil. 1960-1961. dar au receptat. spre văile uscate ale Makhandariei şi Gudjajlei.rezultatul pătrunderii. în interiorul deşertului Kyzyl Kum (cercetări S. Au fost identificate peste 1000 de situri Kelteminar. P. Cu toate datele insuficiente şi discutabile. cele mai cunoscute fiind: Djanbas – 31 (Tolstov). Numeroase situri au fost descoperite în interfluviile Asiei centrale. 1971. o serie de trăsături ale modului de viaţă neolitic. la NE de Tutkul. de cronologie relativă şi absolută. în delta Sarykamyš. faza a II–a. V. Neolitic târziu–sfârşitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc. la sud de Akčadarin. Učašča 131 în zona înălţimilor Darjasaj. Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în câmpiile deşertice ale Asiei centrale cuprinse. Vinogradov a stabilit următoarea schemă de periodizare a culturii Kelteminar: faza I. traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânătorii. spre lacul cu acelaşi nume. faza a III–a. U. strâns legată de evoluţia climatică a Asiei centrale în Holocen. A. asemănător cu cel din Epipaleolitic/Mezolitic. Tolstov. în cadrul expediţiei Horezmia. Islamov. pe teritoriul Turkmeniei. V. pe malul drept al fluviului Amu-Daria. în colaborare. a unor triburi din NE Iranului.

acumulându-se zăcăminte arheologice de aprox. sub forma colibelor uşoare. asemănătoare cu cele descoperite la Kharim Shahir. A. Cultura Hissar∗. A. la Tutkaul. cultura Hissar a fost legată de existenţa ∗ Este diferită de cultura eneolitică Hissar din Iran. P. Ranov. cu forme variate: rectangulare. trapezele cu conturul simetric etc. în cadrul industriei lamelare s-au produs o serie de modificări tipologice. Kohl. Kh. În aşezările cercetate. unde sunt cunoscute peste 300 de situri. vârfurile pedunculate pe lamele (vârfuri de tip Kelteminar). în siturile mai importante). cu vârf evidenţiat. Toate tipurile de locuinţe au avut vetre. de regulă. Vahš. s-a dezvoltat. 5 m grosime. ovale sau rotunde (cu suprafaţa de aprox. dar în afara marilor acumulări loessoide. Okladnikov. cercetată începând cu 1948 (siturile Kui Bulyen. 1 mp). Industria litică a fost foarte bogată (aprox. sparţi. în zona sudică. industria litică şi-a menţinut caracterul particular. pe un relief înalt. amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan. trapezele asimetrice şi triunghiurile alungite. şi Saijed. şi 25 mp. 40 mp. piesele realizate fiind: trapezele numite cornus.ro . cuprins între 500 şi 1500 m. Tutkaul. în Munţii Zagros. structurile de locuire au fost. În cea de. 12 m diametru. din nuclee microlitice. a fost bogată şi s-a caracterizat printr-o cioplire lamelară. Kyzyku Jaksu şi pe conurile de dejecţie de la poalele munţilor Adyrov. străpungătoare.cimec. dar ceramica era aproape inexistentă. 40000–50000 de piese. cu forme şi decoruri diverse. Ceramica a fost prezentă în toate fazele culturii Kelteminar. caracterizându-se prin vârfuri bifaciale. V. ca piese întâlnindu-se: trapezele. În faza a II-a. realizată din silex. şi reveniri periodice. dispuse în alveolări semisferice (de 15– 30 cm adâncime) şi construite din roci calcaroase şi bolovani de râu. De aceea. 6000 şi 4000 bc şi chiar până la sfârşitul mileniului III bc. 51 www. 1957–1959. lamele evoluate.a treia fază. Se mai cunoscute şi locuinţe semiîngropate (bordeie). gratoarele pe capăt de lamă şi triunghiurile asimetrice. în estul Asiei centrale (Tadjikistan). 1963– 1969. dar nu a fost atât de bogată ca industria litică (Vinogradov. Jugupov.De aceea. 1981. Siturile au avut o întindere variabilă. industria litică. din care una de la Tutkaul avea aprox. între aprox. identificate ca orizonturi pietruite (aprox. la Saijed). 1984). 2–2. 1965–1972). A. cu o locuire intensă pe acelaşi loc. 1 m adâncime şi aprox.

bine reprezentată la Chakmakli (Šakmakli) şi Monjukli. cunoscute fiind locuinţele rectangulare. 1972. versantul nordic al Munţilor Kopet Dag. 28). potrivit altor specialişti. Podeaua şi supafeţele pereţilor erau finisate cu lut fin şi. şi din nuclee de silex sumar pregătite. cu podeaua realizată din tencuială cu ipsos. În ceea ce priveşte economia culturii Hissar. 4500–4100 bc) (Masson. cele mai masive. puternic influenţate de complexul cultural Sialk I. continuând să fie construite locuinţe rectangulare cu mai multe camere. pentru răzuitul pieilor.unui posibil neolitic aceramic din zonă. 52 www. chopping tools. Eneoliticului timpuriu îi aparţin doar nivelurile Anau I A (aprox. Utilajul litic şlefuit se găseşte într-un număr redus şi era reprezentat de topoare total sau parţial şlefuite. iar cele mai uşoare. s-a caracterizat printr-o arhitecură complexă. fiind cunoscută prin cercetările efectuate la NamazgaDepe. constând din pătrate şi triunghiuri roşii întrun cadru de culoare neagră. Kara-Depe. pentru prelucrarea lemnului (cuţitoaie/geluitoare). formată prin evoluţia locală a comunităţilor Džejtun. Piesele litice au fost lucrate pe bolovani de râu. împreună cu vânătoarea şi culesul. camere pentru activităţile cotidiene. comunităţile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat). în Turkmenistan). şi au servit. 5000–4500 bc) şi Anau I B (aprox. Braidwood. baza economiei. Faza Anau I A. au fost avansate mai multe ipoteze. al naşterii agriculturii şi creşterii animalelor (incipient era of food production). cuţitoaie/geluitoare cu scobituri sau denticulate. în această regiune. erau acoperite cu ocru roşu (fig. 1982). Namazga-Depe). din aşchii retuşate. care succede.ro . Sarianidi. în unele cazuri. Altyn-Depe şi Geoksjur. ca răzuitoare (racloare). cu mai multe încăperi specializate (bucătării cu vatră. unele situri depăşeau 10 ha (Kara-Depe. piese componente de seceră. continuând să fie realizate artefacte de tip choppers. piese solzoase. În faza Anau I B. culturii Džejtun.cimec. cuţite cu lustru de utilizare şi fierăstraie. sau se aflau încă în stadiul de vânători şi culegători mezolitici (Ranov 1982). gratoare. Astfel. nici una însă nu a fost unanim acceptată. după R. Eneoliticul din Asia centrală este reprezentat de cultura Anau (situl eponim Anau/Tepe Nord. Masson. magazii etc). Se cunosc şi numeroase piese microlitice (racloare. trapeze etc). La Anau s-a descoperit o încăpere cu decor mural pictat. triburile Hissar practicau creşterea animalelor care era.

Kara Depe şi din oaza Geoksjur. iar din cupru erau confecţionate ace cu secţiunea pătrată şi capul piramidal. D. Khlopin. Este vorba de case rectangulare. 1924. 1957–1963. 29). alături de care apar obiectele de aramă. A. motivele decorative fiind geometrice.4500–4100 bc). Ganjalin. care continuă. Kuftin. I. aflat în asociere cu coloane de lemn (Khlopin 1963. diferenţiate prin maniera de decorare. de tradiţie Anau. În faza Anau I B se cunosc tot două specii ceramice. în timp ce în faza Anau I B dispar artefactele lucrate din silex. cercetări D. Expediţia arheologică a Complexului Sud-Turkmenistan. 1952. pe versantul nordic al Munţilor Kopet Dagh. B. În cea de-a doua fază apare ceramica bicromă. Ca piese de cult. şi ceramica fină. au fost realizate statuete feminine. exista o ceramică decorată prin pictare cu nuanţe închise pe fond deschis şi o alta ornamentată tot prin pictare. Masson. Bukinich. roşie şi neagră pe fond deschis. Maruchtchenko. pictată cu negru (brun închis) pe fondul roşu al vasului. 1982). 1972. Într-o locuinţă de la Yassi. 4500– 4100 bc) şi Namazga II (aprox. De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox. dar cu culoare neagră (brun închisă) pe fondul roş-gălbui al vasului. se observă o revenire la ceramica grosieră cu degresant vegetal în pastă.ro .Industria litică a fazei Anau I A păstrează piesele microlitice şi săpăligile de piatră şlefuită.cimec. cercetări recente). Sarianidi. cu mai multe încăperi. N. cu motive geometrice. şi 53 www. îşi începe evoluţia o altă cultură eneolitică din Asia centrală. continuându-se şi confecţionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roşu. în Turkmenistan. redate în poziţie aşezată (fig. În faza Namazga I. Ceramica fazei Anau I A cuprindea două specii de ceramică fină. Namazga I (situl Namazga Depe. Masson. 1916. într-o cameră era un perete pictat policrom. dar diferite calitativ: o veselă grosieră. 4100– 3700 bc). A. cu degresanţi minerali în compoziţie. Construcţiile acestei culturi sunt cunoscute prin cercetările de la Yassi. construite din cărămizi crude. decorată cu culori închise pe fondul deschis al vasului. pictată cu nuanţe întunecate pe fond deschis. Astfel. A. în special triunghiuri de mari dimensiuni. În cadrul culturii Namazga au fost decelate două perioade: Namazga I (aprox.

în domeniul ceramicii Kara-Depe sunt prezente influenţele de tip Sialk III. pictată cu brun închis pe fondul alb-verzui al vasului. purtând. De asemenea. în zona occidentală au evoluat comunităţi care aveau o ceramică de tip Kara-Depe. Ca rit funerar. pe când la Kara-Depe a fost semnalat un sanctuar izolat.sporadic o ceramică gri sau neagră. Casele continuă să fie multicompartimentate. nude. foarte bine lustruită. au fost realizate mari figurine feminine. Astfel. atât în morminte individuale cât şi în morminte colective. La Geoksjur a fost descoperit un canal eneolitic de irigaţie. de tip Jalangač. în zona răsăriteană a apărut o ceramică monocromă pictată cu linii paralele de-a lungul gâtului. cu pictură policromă şi motive geometrice. pantere pătate. netedă. au fost descoperite vase de marmură. cornalină şi turcoaze. lazurit. Ca podoabe au fost descoperite coliere de aur. cu podium rectangular (Masson. o răspândire generalizată a caselor rotunde şi rectangulare. Astfel. lung de 3 km. reprezentând motive geometrice. şi figuri zoomorfe (ţapi. se cunosc elegante statuete feminine. argint. venite dinspre culturile Obeid şi Susiana. 30). destul de rău conservate. influenţe de tip Obeid. În domeniul vieţii spirituale. 1982). Masson. Dacă în domeniul plasticii de lut se resimt. din Eneoliticul mijlociu (4500–3700 bc) se observă o deosebită diferenţiere între culturile central-asiatice: în timp ce în zona apuseană continua ceramica fazei Anau II (fig. era utilizată inhumaţia.cimec. redate în poziţie aşezată. În zona estică era cunoscută ceramica de stil Geoksjur. sanctuare cu vetre-altar ovale. redate în picioare sau poziţie aşezată. în acelaşi timp. cu mâinile depărtate sau aşezate pe piept şi cu decor pictat (fig. În Eneoliticul târziu (3700–2800 bc) s-au menţinut diferenţierile culturale. S-a produs.ro . Sarianidi. pictată policrom cu cruci mari şi jumătăţi de cruce. cu părul împletit. 30). 54 www. în cadrul unei locuinţe de la Geoksjur. 1972. în construcţii funerare circulare de tip tholos. vulturi). De-a lungul culturii. uneori coifuri de luptă. Piesele de aramă erau lucrate prin metoda à cire perdue. şi bărbaţi în picioare. a vârfurilor pedunculate de suliţă şi a statuetelor feminine aşezate. în eneoliticul Asiei centrale.

în Sind. pe vechiul curs al râului Ravid (Pakistan). 1929). Sir John Marshall şi Sir Mortimer Wheeler (1921. conturându-se trasăturile acesteia. Majumdar (Amri. (N. 1988). E. Pakistan (Jarrige. în Pakistan şi India de nord-vest. Cea mai cunoscută este civilizaţia Harappa. presupunându-se existenţa unor civilizaţii neolitice anterioare. făcând trecerea spre începuturile epocii istorice. Alte cercetări. De asemenea.-F. bazate pe urbanism şi transmiterea experienţei prin scris. Fairservis. au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein). Astfel. în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice. 1923-1925) şi M. 1978). denumite pre-harappeene. Originea civilizaţiilor Indusului este încă puţin lămurită. unde. Jarrige începând cu 1974) şi Kili GhulMuhammad-Togau (sondaj W. fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului final şi Chalcolitic. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetări. începând cu anul 1921. prin care se poate 55 www. S. iar.CAPITOLUL 13 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ZONA INDUSULUI Civilizaţiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaşi nume. după situl eponim din Pendjab. au mai fost efectuate cercetări sistematice la Mohendjo-Daro (19221931) în cadrul misiunii americane conduse de E. 1950) în Belucistan. de mai mică amploare. Mackay a început să cerceteze aşezarea ChanhuDaro(Casal. datate în mileniul al VII-lea bc. Mackay. C. aşa cum demonstrează descoperirile din siturile Mehrgarh (cercetări J. definite în cea de-a doua jumătate a secolului trecut. A.cimec. din 1931.ro . Astăzi sunt cunoscute peste 300 de situri ale acestei civilizaţii.

31). reprezintă importante centre artizanale de olari. Ceramica chalcoliticului din regiunea pakistanezo-indiană era policromă. defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită. într-o regiune din apropierea văii Indului. în special. Pentru sfârşitul mileniului al V-lea bc. Ca inventar funerar. mormintele fiind organizate în necropole. realizată în stilul Kechi Beg (aprox 3500–3000 bc).urmări evoluţia unei economii agricole. construite din cărămizi crude. la Mehrgarh se observă extensia plantelor de cultură şi sporirea rolului creşterii animalelor (bovinele. în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig. În mileniul al VI-lea bc. dispuse simetric. ceramica era de bună calitate şi a început să fie lucrată la roata cu “arcuş” (înainte de 4000 bc) şi era decorată prin pictură. Deşi are o origine locală. În faza veche (mileniul al VII-lea bc) au fost descoperite locuinţe rectangulare. progres care a marcat o serie de modificări în cadrul industriei litice şi osteologice. ca motive utilizate fiind cele geometrice. zebul/Zebus). Într-o perioadă care precede 56 www. Înflorirea acestei aşezări s-a datorat. Pe lângă ceramică. împreună cu Mehrgarh. fiind lucrată din “colaci” de argilă. în morminte erau depuse unelte. Oamenii acestei perioade cultivau orzul (Hordeum vulgare) şi creşteau. multe procurate pe calea schimburilor. podoabe din scoici şi pietre semipreţioase (lapislazuli şi turcoaze). producţia ceramică pre-harappeană prezintă influenţe receptate din partea culturilor din zona platoului iranian (Sialk şi Hissar). în mileniul al V-lea bc. şi comerţului purtat cu regiuni îndepărtate din vest.cimec. având ca degresant paie tocate. s-au confecţionat numeroase figurine antropomorfe şi zoomorfe. din ce în ce mai realiste. pe lângă case existând şi magazii pentru păstrarea proviziilor. Ulterior. ca şi în cazul altor aşezări din zona iraniană. animaliere (frize cu ţapi. ca bunuri de schimb fiind arama. cu mai multe încăperi. Structurile de locuit. construite din cărămizi crude. caprinele. Locuitorii acestui sit prezentau un dezvoltat cult funerar. erau organizate în complexe. păsări) şi antropomorfe (“dansatoare”).ro . fiind influenţată de lumea iraniană a civilizaţiei Djemdet Nasr. În faza veche. care. 1988). în Chalcolitic. Ceramica a început să fie confecţionată pe la jumătatea mileniului al VI-lea. există la Mehrgarh dovezi ale practicării metalurgiei aramei. turcoazele şi bumbacul (Jarrige. probabil.

Jarrige. fildeş şi metal. au pregătit trecerea la civilizaţia propriu-zisă a Indusului (Harappa). monocromă. pe un urbanism evoluat.ro . realizate din lut. în morminte au fost puse puţine unelte şi multe podoabe (coliere de steatită şi pandantive din lapislazuli) (Casal. Mesopotamiei şi Iranului antic.cimec. o structură socială elaborată şi o scriere încă nedescifrată. În chalcolitic. 57 www. 1988).ceramica cenuşie. din stilul Quetta (aprox. comparabilă cu cea din zona Egiptului. cu elemente de protoscriere. dezvoltată între mileniile al IV-lea şi al II-lea bc. pe comerţ intens. Ca piese de inventar. Aceste descoperiri. la Mehrgarh a continuat să se practice inhumaţia în cadrul unor necropole de sine stătătoare. bazată pe o economie agricolă prosperă. au apărut cunoscutele sigilii. 3000–2500 bc). prezentate mai sus. 1978.

chinez. Cercetările efectuate. Asia Mică şi Europa s-au aflat într-o anumită conexiune în timpul procesului de neolitizare şi de evoluţie a unor complexe culturale. pe lângă diversitate. în perioadele epipaleolitică. neolitică şi eneolitică. civilizaţiile neolitice extrem-orientale şi sud-est asiatice par să reprezinte mai multe spaţii de debut independent şi al modului de viaţă neolitică şi o anumită particularizare de dezvoltare a fiecărui subcentru (japonez. Dacă Orientul Mijlociu. în nord existând lacuri şi mlaştini. ******* Zona chineză prezintă. în neolitic. indochinez şi indonezian). sunt deosebit de originale. în mileniile al VII-lea–al VI-lea bc. iar în centrele 58 www.cimec. evoluţia independentă spre modul de viaţă neolitic făcându-se în văile marilor fluvii Huang-Ho (Galben) şi Yangzijiang (Albastru) şi a afluenţilor acestora. domesticirea soiei s-a realizat în Manciuria. o geografie mult diferită faţă de cea de astăzi. născându-se şi evoluând civilizaţii şi complexe culturale originale.CAPITOLUL 14 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL EXTREM-ORIENTAL ŞI SUD-EST ASIATIC Extremul Orient şi sud-estul asiatic s-au caracterizat. printr-o serie de complexe culturale care. în funcţie de tradiţii şi mediul geografic de dezvoltare. decât cel actual. menţinându-şi varietatea dată de imensitatea şi diversitatea spaţială. nordul provinciei Henan) au arătat că au existat mai multe centre de neolitizare în China.ro . Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald şi mai umed. Astfel. Apropiat. începând cu anul 1921 (Yangshaocun. unele dovedind o continuitate remarcabilă. cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul fluviului Yangzijiang. Dezvoltarea agriculturii şi creşterii animalelor au fost astfel favorizate. în timp ce zona centrală era acoperită de un lac enorm.

după o perioadă de conveţuire. În nord. Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo (Banpocun/X’ian.ro . Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii. ocupând. Aşezările aveau aspectul unor sate. în Quiughai. săpat începând cu 1921 de către geologul suedez J. revenind 59 www.cimec. până în golful Hangzhou (la Liangzhu şi Qingliangang). în special de-a lungul fluviului Tao. Gansu şi. uneori. spre est. localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru. De asemenea. comunităţile Yangshao s-au răspândit spre sud. ajungând. de sfârşitul mileniului al VI-lea bc. s-a dezvoltat. în mileniul al II-lea bc. Spre nord-est. Shaanxi. comunităţile Yangshao au ocupat părţile orientale ale zonelor Qinghai şi Gansu. unde au influenţat pe cele ale culturii Liangzhu. ultima pentru perioadele târzii. în principal zonele muntoase din vestul şi nordul Chinei. cu valuri de apărare ridicate din pământ. unde s-au amestecat şi au asimilat o serie de influenţe primite din partea civilizaţiilor central-asiatice. Spre vest. de timpuriu. triburile Yangshao au mai influenţat o serie de comunităţi vestice şi răsăritene. meiul. În neoliticul timpuriu. care susţineau şarpanta cu un acoperiş din paie. care domină cursul fluviului Huanghe şi bazinele afluenţilor acestuia. cu stâlpi interiori. Aceste comunităţi îşi schimbau locul de aşezare în funcţie de epuizarea terenurilor şi creşterea animalelor. cultura Yangshao. în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-Ho şi a afluenţilor săi Wei şi Fen. numită astfel după situl Yang Shao T’sun (Yangshaocun din zona Henan. Aceasta este bine cunoscută datorită cercetărilor din numeroase situri din zonele Henan. 33). comunităţile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale culturii Longshan. fiind specifice pentru cultivatori şi crescători de animale semistabili.protoneolitice din zona cursului mijlociu a fluviului Huang-Ho s-a cultivat. Prezintă elemente de fortificare cu şanţuri completate. în regiunea Shanxi. Anderson). amplasate pe terasele de loess. deplasându-se prin valea Wei. Casele erau rotunde şi rectangulare. erau sistematizate şi divizate în cartiere specializate. la vest de Zheng-zhou. comunităţile Yangshao au cucerit zonele Shandong-ului şi Changchun-ului în Manciuria. Din această ultimă provincie. G. în apropiere de Ming Xian. Wei şi Fen. cu o suprafată de peste 24 hectare. aşa cum este atestat în faza a II-a a sitului de la Miaodigou. Pereţii erau alcătuiţi din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig.

periodic pe vechile amplasamente. topoare şi tesle cu secţiunea eliptică. cuţite rectangulare pentru secerat (seceri) şi defrişat. îngreunate cu o piatră şi greutăţile pentru plasele de pescuit. bovine şi ovi-caprinele. de la galben deschis la roşu intens. Au fost realizate şi vase negre lustruite sau cu corpul alb. cultivând meiul păsăresc (Setaria italica var. germanica). fusaiole de piatră şi ceramică. pentru vânatul păsărilor. cu o gaură pentru cele mai vechi sau cu trei (Yumen. iar ca unelte: beţele pentru săpat. aşa cum este atestat de numeroasele resturi osteologice de peşti şi animale sălbatice: bovidee şi cervidee. pe care îl păstrau în gropi sau în vase de provizii. căpătând culori diferite. săgeţile. ace de os cu ureche. pe terenuri obţinute prin defrişarea vegetaţiei sălbatice. pe un suport rotativ. purtătorii culturii Yangshao utilizau praştiile. fluiere sau ocarine (de formă ovoidală sau sferică. diverse legume. între care varza de China (Brassica sinensis). bolasul. boluri. Ceramica fină a fost lucrată mult mai îngrijit.ro . butelii etc. De asemenea. Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praştie). decorată cu impresiuni de şnur înfăşurat. Culesul şi vânătoarea au continuat să aibă un rol important în asigurarea hranei. amprente de împletituri şi ţesături. vasele fiind finisate cu mâna. antilope. comunităţile Yangshao creşteau viermii de mătase. câini. leoparzi. fără motive pictate. cânepa şi unii arbori fructiferi. cu un decor policrom deosebit. porci. cai. râşniţele de mână. Principala ocupaţie a purtătorilor culturii Yangshao era agricultura. harpoane. oale. suliţe cu vârful din os. La acestea se adaugă piesele de piatră şlefuită: cazmale. până la 1000ºC. greutăţi. Formele sunt foarte variate: cupe adânci. săpăligi. găini. Decorul era realizat prin pictare pe argila în curs de uscare. perpetuată până în cultura Longshan. iepuri şi marmote. cu pieptenele. prin incendiere. cu culori închise: roşie.cimec. arsă oxidant. lucrată mai puţin îngrijit. cele mai vechi 60 www. vorbind de o specializare a creşterii animalelor. Ceramica reprezintă o importantă realizare a comunităţilor Yangshao şi se caracterizează printr-o deosebită varietate şi eleganţă. adaptat la un climat mai secetos. A fost confecţionată şi o ceramică de uz gospodăresc. Ca arme. provincia Gansu). Argila era bine epurată şi arsă oxidant. rotunjite. brună şi neagră.

şi ornată cu volute. spre est şi vest. la baza scrierii chineze. deopotrivă. foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. cu baza alungită.cimec. Cea mai bine studiată este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea . pe o arie foarte largă. Aceasta era lucrată cu mâna. piatra. cenuşie sau albă. au putut sta. Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scară largă şi derivau din cercuri şi pătrate. uneori. binecunoscut în cultura Longshan. Ottino. prin dispunerea succesivă de colaci de argilă. aplatizaţi cu spatula. în partea de centru-sud a provinciei Shandong) s-a dezvoltat. lângă Ningyang. cultura Yangshao a sfârşit prin a fi asimilată. alcătuită din amfore mari. lemnul şi dentiţia animalelor. spirale şi cercuri concentrice. Pentru confecţionarea utilajului. 1988 b). în special cele ce cuprind peşti (bazinul Wei). La începutul culturii a fost utilizată ceramica lucrată cu mâna. pictată. cornul. 34). fiind.al II-lea bc). în vreme ce temele animaliere sunt mai frecvente. mai rar cu decoruri zoomorfe (De Bergh. Zijinshan.ro . cu picioarele scobite şi marginea răsfrântă în afară (de tipul gui/kui). După o lungă perioadă de înflorire şi expansiune. carenate sau conice. probabil începând cu mileniul al V-lea bc. din Xuzhou până în sudul Shandongului şi până la nord de Anhui şi Jiangsu. care a înflorit în mileniul al III-lea. cum se observă în siturile Huaiyin. şi vasele pictate din valea fluviului Tao. utilizate ca urne funerare. vasele cu picior 61 www. Cultura Dawenkou (situl eponim. de comunităţile culturii Longshan. la baza scrierii chineze. osul. descoperite în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). uneori cu motive “în şah” sau ochiuri de reţea. Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare. cu variante regionale. purtătorii culturii Dawenkou au folosit. adesea. Unele semne/ mărci. Unele din datele obţinute la Qingliangang par să demonstreze că este vorba de o cultură separată (numită cultura Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numită Dawenkou. Purtătorii acestei culturi erau crescători de animale şi cultivatori de plante. de formă sferică sau piriforme. ca forme fiind cunoscute ibricele tripode. treptat. alături de pictogramele divinatorii de pe carapacele de broască ţestoasă din cultura Longshan. Xixiaou.fiind. realizate pe ceramică. formând un complex arheologic.

Xiaoxian. Ca rit funerar. în Shandong. 1988 a). fiind organizate. În bazinul mijlociu al Fluviului Galben. cu care a coexistat uneori. bivolul. Majiabin. Această cultură s-a caracterizat printr-o frumoasă ceramică neagră. unde se poate vorbi de cultura Longshan clasică. 36) (Chang. Shouxian. în zona litoralului (aşezările Dadunze. cu pereţii vaselor foarte fini dar rezistenţi. dar cunoşteau. 1977).cimec. comunităţile Longshan au pătruns treptat spre vest. în cadrul civilizaţiei Dawenkou. 62 www. a fost săpată aşezarea Chengziyai) îşi are originea. probabil. cum se observă în aşezările Kexing-zhuang. Cultura Longshan (situl eponim Longshan/Lungshan. Satele culturii Longshan prezintă elemente de sistematizare. De acolo. în jurul unei clădiri centrale şi erau înconjurate de un zid de pământ sau din cărămizi crude. Problemele stratigrafice. cu o origine mai veche sau diferenţiate geografic. în cadrul culturii Dawenkou a fost utilizată inhumaţia. cum se observă în siturile Jingzhizhen. în general. Creşterea animalelor a fost comparabilă cu cea din cultura Yangshao. Machang. cel mai adesea în poziţie alungită pe spate.ro . decedatul fiind depus cu capul spre est. Utilajul litic era deosebit de fin şlefuit şi era reprezentat de: cuţite de secerat în formă de semilună. Liangzhou etc). lucrată la roată. pentru prinderea mânerului. dar care nu există în nivelurile vechi (fig. sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramică neagră lustruită). Inventarul mormintelor individuale vorbeşte de existenţa unei diferenţieri sociale evidente (morminte bogate şi sărace) (Chang. Această cultură a înflorit în decursul mileniului al III-lea bc. prin intermediul altor culturi. în vreme ce în domeniul agriculturii cultivau mei grâu şi orz. Zijinshan. Xindian şi apoi în alte puncte mai sudice. De Bergh. 1977. amforele etc (fig. 35). Qianshanyang. în plus. Shangman.(fructierele). lustruită. în zona bazinului inferior al Fluviului Galben (Huang-ho) şi litoralul Mării Chinei. cultura Longshan a fost precedată de cea Yangshao. unde începând cu anul 1928. cu perforări multiple pe margine. aşa cum se observă în situl Miaodigou II. unele diferenţieri ale organizării sociale şi tehnice între comunităţile Yangshao şi Longshan fac discutabile raporturile de filiaţie între cele două culturi: filiaţie directă (liniară) sau indirectă. Ottino.

comportând multe asemănări cu cultura Longshan. În această zonă. În acelaşi timp. împreună cu resturi de fructe. Cultura Liangzhu (Liang-Chu). între mijlocul mileniului al IV-lea şi sfârşitul mileniului al III bc. Utilajul litic cuprindea lame de topoare şi dălţi. cercetat începând cu 1973 şi foarte important pentru cunoaşterea civilizaţiilor prezentate mai sus. în bazinul inferior al fluviului Yangzijiang au fost descoperite. 1985). se cunosc elemente care vorbesc de o elaborată arhitectură în lemn şi despre o ceramică lucrată dintr-o pastă foarte bună. pleavă şi boabe de orez. elefanţi şi rinoceri etc) (Liu Jung. au fost descoperite însemnate dovezi legate de cultivarea orezului. numite uneori “cultura golfului Hangzhou”. Este posibil ca ceramica fazelor târzii să fi fost lucrată la roată. sunt datate în mileniul al IV-lea bc. s-a dezvoltat cultura orezului şi creşterea unor animale (câinele. în zona cursului mijlociu al fluviului Yangzijiang. Se cunosc mai multe variante culturale regionale. găina şi bivolul). din zona Zhejiang. numită astfel după situl eponim din apropiere de Hangzhou. cum este cel de la Daxi. unde este cunoscut situl eponim al culturii Qingliangang. au fost practicate pescuitul şi vânătoarea (cerbi. beţe pentru săpat. În afară de agricultură şi creşterea animalelor. şi cuţitele de secerat cu o margine perforată pentru prinderea mânerului. civilizaţiei Qingliangang. datată între 4800-3600 bc. În situl Hemudu (datat 5000-3400 bc). cel mai adesea. altele în mileniul al III-lea. elemente de structuri lemnoase cu cepuri şi caneluri (uluce). avea forme foarte variate şi era decorată cu impresiuni de şnur şi motive complementare. şi decorată. cu perforare proximală. Ceramica era de culoare neagră. legume şi nuci. tulpini. cu forme diverse. Cele mai vechi situri. cunoscută prin săpăligile de piatră şlefuită.******* În valea joasă a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru). cu care se înrudea. Acestea s-au răspândit până în nordul zonei Jiangsu. în cantitate însemnată. cu motive şnurate. De asemenea. ca cel de 63 www. porcul. apariţia agriculturii şi a creşterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc) cu cele din cultura Yangshao. lopeţi din omoplaţi de bovidee.cimec. deoarece prezenţa vechilor niveluri de barare a apei a permis conservarea materiilor organice. Numeroase situri aparţinând cultivatorilor de orez au fost cercetate în sudul Chinei.ro . succede.

În China de SE. Ca forme se remarcă vasele cilindrice care nu se întâlnesc în nici o altă cultură chineză contemporană. pe scară largă. în zona lacului Dongting. În decursul evoluţiei lor.la Qujialing (2750-2650 bc). în interfluviul Huei– Yangzijiang. şi lopăţele (palete) cu suprafaţa netedă sau gravată. pe fond alb-cenuşiu. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea. cu secţiunea rectangulară şi umăr. dar nu există indicii arheologice desfăşurării altor îndeletniciri. unde este cunoscut situl Wushan. şi ibricele cu picioare conice. iar spre sud până la Lixian. Cu toate acestea. importante legături cu cele ale fazelor evoluate ale civilizaţiei Yangshao. În timpul existenţei lor. au receptat influenţe din partea civilizaţiei Long-shan. cilindric. Ceramica acestei culturi era acoperită cu o angobă roşie şi avea un decor pictat cu negru. Ca ocupaţii.ro . între mileniile al V-lea şi al III-lea bc. în zona nordică. săpăligi. Aşezările erau amplasate pe malurile râurilor şi pe coastă. bazându-şi economia pe cultura orezului. specia fină fiind lucrată la roată. identice cu cele din Polinezia. ultimele prezentând o ceramică lucrată la roată. Comunităţile Daxi s-au răspândit până estul zonei Sichuan.cimec. unde se află siturile de la Jiangling şi Gong’an. destinate confecţionării stofei de tip tapa. Ceramica acestei culturi a căpătat o deosebită dezvoltare. brun şi roşu. vârfuri compuse de săgeată şi suliţă etc. purtătorii acestor culturi practicau. Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei. Ca forme tipice sunt cunoscute: cupele cu picior înalt. 64 www. Guangdong şi Guangxi. şi imprimarea (Chang. în Hong Kong) şi Dapengeng (Taiwan). dezvoltat în zonele sudice de coastă Fujian. comunităţile Qujialing. în Hunan. Triburile Qujialing au confecţionat un perfecţionat utilaj litic şi osteologic: lame de cuţit şi seceră. este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue (Yueh). şi în insulele din apropierea litoralului: aşezarile Cham Wan (pe insula Lema. din scoarţă de copac bătătorită. comunităţile culturii Daxi au întreţinut. centrul său găsindu-se astăzi în provincia Hubei. China centrală) s-a dezvoltat între 2750–2650 bc. pescuitul şi culesul scoicilor. Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang. 1977). în cadrul industriei litice au fost descoperite lame şlefuite de topoare şi tesle. vădind influenţe Longshan.

tesle cu secţiunea rectangulară şi umăr). bazată pe cultura tuberculilor. vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii (Chang. după cum se observă în siturile Chao’an. Dongxing (în Guangxi) şi Xianrendong (în Jiangxi). Wengyuan. formele tripode fiind mai puţin utilizate. Fengpitou şi Yingpu. deoarece transgresiunea marină holocenă a “rupt” continentul de zona insulară a Indoneziei. La sfârşitul epipaleoliticului/mezoliticului sud-est asiatic de tip 65 www. motivele fiind curbiliniare. s-a pătruns în epoca bronzului. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit. Comunităţile aceastei culturi au avut o economie de producţie. Cultura Dapengeng (după situl din apropiere de Taipei/Taiwan). aşa cum se observă în siturile de la Tanshihshan şi Wuping. Lingshan. În neoliticul târziu. fapt care a determinat modalităţi proprii de dezvoltare. în zona Chinei de Nord. ceea ce vorbeşte de existenţa unei navigaţii timpurii în largul mării. care a fost urmată de o ceramică cu motive geometrice. 1977). lacunare din păcate. nu se poate stabili cu precizie. Xijiaoshan (în Fujian). Acelaşi lucru se poate arăta şi despre producţia ceramică.bine cunoscută în Indonezia şi Oceania. Nanning. decorată la bază cu şnurul şi incizată în partea superioară. datate prin C14 la sfârşitul mileniului al II-lea bc. prezentând unele elemente asemănătoare şi cu neoliticul continental. în Fujian. Comunităţile Yue aveau o ceramică grosieră. cu decor ştanţat. Haifeng.ro . în Taiwan. dezvoltată între mileniile al V-lea şi al II-lea bc reprezintă o variantă a aşa-numitului complex al “civilizaţiilor neolitice de pe coasta Yue”. adesea. ******* În stadiul actual al cercetărilor. Industria litică a acestei culturi prezintă multe asemănări cu cea a complexul cultural Yue (piese atent şlefuite. care au fost civilizaţiile neoliticului Asiei de sud-est şi evoluţia acestora. Comunităţile meridionale au adoptat noua tehnologie şi au decorat. şi o ceramică mai fină. prin cultura Shang. Unele comunităţi Yue au primit influenţe de tip Longshan.cimec. caracterizată printr-un decor şnurat şi cu impresiuni de pieptene. în mileniul al II-lea bc. Ceramica cu decor geometric s-a perfecţionat devenind. o caracteristică a neoliticului târziu.

De aceea. 1992). De aceea. acesta ar fi început. sudul Chinei. în noile teritorii. care se consideră că se sfârşeşte odată cu răspândirea comunităţilor Dong-Son (Vietnamul de nord). între care se găseau diferite varietăţi de igname şi taro (Aracea). în Insula Sulawesi/Celebes) (Garanger. prin prezenţa utilajului litic şlefuit (topoare. curcubitacee. dălţi şi săpăligi). 12000–2000 bc) s-a petrecut tranziţia către neolitic (Peninsula Indochina şi nordul Indoneziei– vestul Birmaniei. fazele hoabinhianului mijlociu şi târziu au fost încadrate în aşa-numitul neolitic sud-est asiatic. care aparţin începutului epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc) (Solheim. porcul şi găina).hoabinhian şi bacsonian (aprox. Taiwan). nordul Sumatrei şi. a fost cunoscută ceramica şi cultura orezului (nivelurile superioare din adăpostul Ulu Leang din regiunea Maros. probabil. sub influenţa neoliticului chinez. au fost descoperite resturi de orez cultivat şi dovezi ale existenţei câinelui domestic. 66 www. poate independent. Astfel. au dus. fasole. Începuturile propriu-zise ale agriculturii şi creşterii animalelor în Asia de sud-est nu sunt cunoscute cu precizie. Malaezia. Se pare că în unele niveluri bacsoniene. toate plantele menţionate. În aceste condiţii. prin mileniul al III-lea bc. arborii de pâine şi bananierii. Unele descoperiri din situl Spirit Cave (Thailanda de nord). datate. cultivaţi mai apoi prin reproducere asexuată. şi unele animale domestice (câinele. Este posibil ca procesul de acumulare a trăsăturilor neoliticului în sud-estul Asiei să fi fost foarte lent şi cu particularităţi specifice. Culesul orezului sălbatic şi rizicultura au apărut mai târziu. ca etapă avansată a culesului.ro . în niveluri datate între 10000–6000 bc. au apărut mojare şi pisăloage de piatră. în toalianul recent. în fazele evoluate. Wilhekm 1972). în nordul Indoneziei. prin realizarea unor unelte de piatră şlefuită şi cu protejarea plantelor alimentare.cimec. pun problema practicării unei cultivări timpurii a plantelor (resturi de mazăre. poate sub influenţa neoliticului chinez. pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest. spatule de os şi ceramica decorată cu şnurul şi cu motive sub formă de împletitură. Încă din fazele mijlocii ale hoabinhian/bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tăişul şlefuit în timp ce. populaţiile care au părăsit Asia de sud-est. betel şi diverse nuci). pe la 2500 bc. cu excepţia orezului. probabil. discutabil. pe la 8000/6000 bc.

******* Japonia a reprezentat, în holocen, un spaţiu interesant cu o evoluţie particulară, datorată, în parte şi specificului său geografic. Arhipelagul nipon a căpătat, în general, aspectul geografic pe care îl cunoaştem astăzi: numeroase insule, cu o mare lungime a coastelor, importante resurse marine, păduri masive în zonele muntoase, cu însemnate resurse animaliere şi vegetale, spaţii restrânse de câmpie, care să poată fi întrebuinţate într-o agricultură propriu-zisă. În acest areal specific a evoluat, în epipaleolitic şi neolitic, complexul cultural Jomon (aprox. 12500– 300 bc) caracterizat prin ceramica decorată cu diferite impresiuni şnurate (numită Jomon, în japoneză). Interesant este faptul că, deşi au cunoscut de timpuriu ceramica, comunităţile Jomon aveau, la început, un mod de viaţă caracterizat prin pescuit, vânătoare (mistreţul, cerbul, mamiferele marine) şi cules (la Hamansuno, în sudul insulei Hokkaido, aprox. 7000 şi 5000 bc, erau culese: meiul şi hrişca (Fagopyrum esculentum), putându-se vorbi despre un neolitic ceramic fără producţie propriu-zisă de hrană. De asemenea, pentru alimentaţie mai erau utilizate: nucile, castanele comestibile, ghinda, tigva (Lagenaria vulgaris), mazărea şi o specie de fasole. În domeniul construcţiilor şi meşteşugurilor, erau utilizaţi dudul şi arborele de lac. Cultura plantelor este cunoscută, cu siguranţă, în arhipelagul nipon, din mileniul al IV-lea, în fazele mijlocii Jomon (aprox. 3500– 2500 bc), când meiul era cultivat de către comunităţile seminomade care trăiau pe litoralul Pacificului, în special cele din regiunea Tokyo, ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele, bovinele fiind introduse mai târziu, în epoca Yayoi (secolele al IIIlea bc–al III AD). Amplasarea geografică a comunităţilor Jomon a determinat ca, încă din mileniul al VIII-lea bc, să fie practicat pescuitul în largul mării. Mărturie stau, în acest sens, descoperirile de peşti marini din situl Natsushima (golful Tokyo), fragmentele de pagaie şi de pirogă de la Torihama (60 km nord de Kyoto) şi Kamo (la 70 km sud de Tokyo), ultima datată la 3100 bc. Despre acest tip de navigaţie vorbeşte şi răspândirea ceramicii, din perioada iniţială Jomon, până în insulele mai îndepărtate (situl Agaribara/Okinawa – 4670 – 4450 bc) (Garanger, 1992). 67
www.cimec.ro

Locuinţele comunităţilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate ana în japoneză), având câte o vatră, construite în apropierea unor mari aglomerări de scoici (Kaizuka, în japoneză). Acoperişul era susţinut de stâlpi şi era realizat din paie. Casele erau organizate în cătune, amplasate fie pe litoral, fie pe malurile lacurilor şi râurilor, alcătuite din trei până la zece case de locuit, dispuse (în perioada mijlocie Jomon) în jurul unei construcţii mari, probabil comune. În ceea ce priveşte utilajul litic, trebuie arătat că, deşi nu diferă de cel din paleoliticul final (pre-Jomon), au fost abandonate treptat microlamele şi au apărut micile vârfuri triunghiulare de săgeată, topoarele şi teslele, care s-au menţinut de-a lungul întregii civilizaţii. De asemenea, erau utilizate săpăligile, râşniţele de mână, frecătoarele şi, în perioada târzie Jomon, secerile de şist lustruit. Din os s-au confecţionat ace de diferite tipuri, cârlige de undiţă şi harpoane. Pentru pescuit erau cunoscute plasele cu plutitoare şi greutăţi. Dovedind o deosebită adaptare la mediul în care au trăit şi o relativă izolare faţă de continentul asiatic, comunităţile complexului cultural Jomon au dovedit o remarcabilă continuitate, de circa 10000 de ani, dezvoltarea acestora fiind împărţită în cinci perioade, definite, în principal, după evoluţia tipurilor ceramice şi a siturilor din câmpia Kanto (Aikens, Higushi 1982). Se consideră că ceramica a apărut, în sudul arhipelagului nipon, într-o perioadă Pre-Jomon (către 12500 bc în siturile de la Fukui şi Sempukuji, în Kyushu, şi pe la 12000 în aşezarea de la Kamikuroiwa, în Shikoku) de unde s-a răspândit şi în restul teritoriului. Ceramica Pre-Jomon (aprox. 12500–10000 bc) şi cea din perioada Proto-Jomon (aprox. 10000–5000 bc) avea forme simple, cu gura largă şi fundul conic sau rotunjit, fiind decorată cu motive liniare sau în relief, realizate prin incizii cu unghia sau cu pieptenele, imprimată, şi ştanţată cu ajutorul scoicilor (fig. 40. A). Aceste decoruri se perpetuează şi în perioada veche Jomon (aprox. 5000–3500 bc), când s-au resimţit şi unele influenţe primite din partea neoliticului Asiei de nord-est şi au fost confecţionate vase cu baza dreaptă şi mai rar conică sau circulară. În această perioadă, decorurile erau obţinute prin aplicarea unui bastonaş înfăşurat de argilă, pe care era trasat un şnur împletit sau înnodat, reprezentând aşa-numitul decor şnurat sau cu impresiuni şnurate. 68
www.cimec.ro

În perioada mijlocie Jomon (aprox. 3500–2500 bc), ceramica avea ca forme principale vasele adânci şi modelate mai complex, câteodată, cu protuberanţe voluminoase, ca decoruri fiind cunoscute variate motive şnurate, ornamentele sinusoidale şi spiralice, realizate în relief. Perioada târzie Jomon (aprox. 2500– 1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogăţirea fără precedent a formelor şi decorurilor ceramicii, care a căpătat un deosebit rafinament artistic (fig. 40 B-C). În perioada finală Jomon (aprox. 1000–300 bc), multe vase au avut o funcţie cultico-rituală, în acest domeniu resimţindu-se influenţele recipientelor rituale de bronz, din China. Decorul ceramicii Jomon final este deosebit de sofisticat, reunind şi alternând motivele sinusoidale în relief, cu zone netede şi lustruite, spaţiile cu impresiuni şnurate şi benzile liniare incizate, manifestându-se o serie de particularităţi regionale, legate de tradiţiile şi de forţa de creaţie a diferitelor centre de producţie. Tradiţia Jomon s-a perpetuat şi în epoca Yayoi (sec. al III-lea bc– al III-lea AD), mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu şi Hokkaido), unde se poate vorbi de un Epi-Jomon (Kidder, 1968). În afară de ceramică, începând cu perioada timpurie (pe la aprox. 4000–3000 bc), purtătorii complexului cultural Jomon au realizat deosebite reprezentări antropomorfe stilizate, în special feminine, acoperite cu decoruri incizate (dogu în limba japoneză), legate, probabil, de riturile funerare şi de cultul fecundităţii. Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon, când erau însoţite şi de pietre falice (numite Sekibo) şi se leagă de începuturile agriculturii în arhipelag, când după cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsă a orezului. Odată cu începuturile epocii Yayoi, pe la 300 bc, se consideră că se termină preistoria şi începe evoluţia protoistorică a spaţiului japonez, când o serie de elemente de origine continentală au pătruns în sudul arhipelagului, în insula Kyushu, de unde s-au impus treptat şi în celelalte spaţii. Epoca sau cultura Yayoi reprezintă o modificare esenţială faţă de cultura Jomon, marcată prin manifestarea unui şir întreg de transformări tehnice (pătrunderea obiectelor chineze de bronz şi fier), ale mediului economic (cultura extinsă a orezului bazată pe amenajări de diguri artificiale), social şi în domeniul spiritual (De Bergh 1988). 69
www.cimec.ro

CAPITOLUL 15
NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN AFRICA
Africa a reprezentat şi în neolitic un spaţiu istoric particular, caracterizat printr-o diversitate derivată din evoluţia holocenă, neotermală, a acestui teritoriu, cu fazele postpluviale, umede, numite postgambliene (Makalian-ul, oarecum sincron cu tardiglaciarul, şi Nakurian-ul contemporan cu postglaciarul. De aceea, în funcţie de tradiţiile epipaleolitice/mezolitice şi de tendinţele evolutive, au fost definite mai multe tipuri de neolitic: neoliticul de tradiţie capsiană, neoliticul mediteranean, neoliticul saharo-sudanez, neoliticul pastoral, neoliticul guinean, neoliticul leopoldian şi neoliticul din valea Nilului, fiecare cu trăsăturile sale caracteristice, cu unele interferenţe fireşti. ******* În nordul Africii a fost definit neoliticul de tradiţie capsiană (1933, R. Vaufrey, săpăturile de la Jaatcha şi Redeyef/Gafsa, Tunisia; 1952, E. G. Gobert; 1955, L. Balout; 1957, H. J. Hugot; 1966, H. Camps-Fabrer şi G. Camps; 1968, C. Roubert; 1974, G. Camps), considerat ca fiind continuatorul epipaleoliticului local (capsian) şi rezultatul unei evoluţii neolitice locale, considerânduse că s-a răspândit până în Guineea şi Congo. Se caracterizează prin vârfuri de săgeţi, piese foliacee, topoare şlefuite, tăişuri, ceramică, împreună cu o industrie capsiană tipică. Ulterior, s-a constatat că aria de răspândire a acestui neolitic a fost mai restrânsă şi s-a arătat că s-a caracterizat printr-un interes redus pentru confecţionarea şi utilizarea ceramicii, cuprinzând vase cu fundul conic şi sărac decorate, o bogată industrie osteologică şi o artă mobiliară, realizată pe ouă de struţ, la care se adaugă arta 70
www.cimec.ro

şi neoliticul final de tradiţie capsiană. Datele antropologice arată o populaţie mixtă formată din protomediteraneeni. • faciesul neolitic din zona Munţilor Atlas. racloare. Damous el Ahmar (fig. djebel Fartas. Foum Saïda. podoabe şi gravura animalieră (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar. cu forme sferice (Autruche V. Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior. nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed Tahar şi în djebel Marshel). Columnata. 1974): • faciesul câmpiilor înalte din zona localităţii Constantine. 41). în zona sudică. Adăpostul 402.ro . djebel Marshel. Aïn Naga. decorată. Tiaret. în ergul Iguidi). mechtoizi (proto71 www. În cadrul acestuia au fost stabilite mai multe faciesuri (Camps. vârfuri pedunculate de săgeţi. caracterizat prin reducerea cantitativă a uneltelor de tip epipaleolitic. vârfuri transversale de săgeată şi unelte de piatră şlefuită (Redyef. cu numeroase gratoare. şi se caracterizează prin numeroase microlite geometrice. reprezentând un facies montan al unei populaţii pastorale seminomade. caracteristice neoliticului saharo-sudanez. Mechta el Azla. neoliticul capsian (mileniile al IV-lea–al III-lea bc). Ritul funerar al comunităţilor neoliticului de tradiţie capsiană era inhumaţia în morminte individuale. Thiout. Medjez I. cu o ceramică asemănătoare cu a neoliticului mediteranean. cu motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga. • faciesul neolitic vest-saharian. Tarentule III. Oued Saïda. Nador.(mileniul al III-lea bc). în vreme ce piesele litice destinate măcinării/zdrobirii erau abundente (Bou Zabaouine. străpungătoare şi racloare. cu aşezări sub forma unor aglomerări de cochilii. care încheie evoluţia neolitică din Africa de nord-vest.rupestră nord-africană. care creştea vite mici şi trăia în grote şi adăposturi sub stânci. Ksar Tebilet şi Redeyef). Ouled Zouaï. Rhar Oum el Fernan). Harmelia. Butte Catherine. Zmielet şi Barka. răspândit până la Aoulef. o importantă industrie osteologică. este cunoscut prin cercetările de la Hassi Manda. Brézina.cimec. ceramica fiind slab reprezentată. Hassi Bou Bernous. cu trei stadii–capsianul neolitizat (mileniile al V-lea–al IVlea bc). vârfuri de săgeată “în forma turnului Eiffel” şi o ceramică decorată cu pieptenele. Safiet Bou Rhenan. numeroase gratoare şi vârfuri de săgeată. în vestul Algeriei.

1974). Aumassip. ******* În zona Maghrebului. dovedind o populaţie amestecată (Amblard. Alte descoperiri s-au făcut în grotele Cap Tenès. Aumassip. El Kiffen (fig. El Khrill. ultimele descoperiri caracterizându-se printr-o ceramică decorată. Corales/Cimetière des Escargots. Les Trois Marabouts. bovine. gratoare. rar. foarte probabil. Grotte des Troglodytes. Cu toate acestea. introdusă. Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraşului Oran. din Algeria (Batterie Espagnole. cu fundurile conice sau rotunjite şi. câini. Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale şi verticale. între care se găsesc elemente de prindere (torţi). În schimb. Ouled Haddou. practicarea creşterii animalelor. Les Genêts. Achakar. 1988 b). materialele osteologice provenind de la capre. piese cu retuşe continui. Grotte du Polygone. Sidi Bou Knadel. uedul Guettara şi Oued de Noiseux). Aïn el Kedid. Aïn Gueddara. 1988 a). unde a fost numit neolitic mauritanian. parţial. 42) Dar es Soltan/Maroc. considerat. poate de purtătorii complexului cu ceramică cardială. gât. oi. indivizii descoperiţi în înhumările neoliticului mediteranean. vasele având profile simple. a fost definit neoliticul mediteranean.cimec. cercetările efectuate nu au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii (Camps. Grand Rocher. cioplite simplu. frecvente râşniţe şi zdrobitoare. aparţin tipului mechtoid (Mechta el Arbi). o abundentă ceramică. porci. un facies al neoliticului de tradiţie capsiană. justifică. în grotele El Cuartel. căruia i-a fost proprie o industrie litică compusă din piese denticulate. Din punct de vedere antropologic. pentru mileniile al VII-lea – al VI-lea bc. Caf That el Ghar. Ali Bacha/Algeria.Cro Magnon din Orient sau evoluaţi din oamenii aterieni) şi negroizi. o bogată şi diversificată industrie osteologică. lamele à dos. unii sunt protomediteranoizi robuşti şi numai unul (Grotte des Troglodytes) era protomediteranoid gracil.ro . dovedind şi un permanent şi benefic amestec uman şi de tradiţii culturale (Amblard. Grotte du Midi. prin canelare. ulterior. pe fond ibero-mauru-sian. ******* 72 www. microlite segmentiforme.

este bine cunoscută în zona Hoggar şi împrejurimi (Amekni. această fază este prezentă pe la jumătatea mileniului al VIII-lea bc. neoliticul saharo-sudanez. În cadrul neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri regionale şi faze cronologice. probabil. cu vegetaţie bogată. specific pentru stilul Orogowdé. ulterior. Ceramica descoperită este abundentă. harpoane de os şi recipiente din coajă de ou de struţ. care se deosebeşte de tradiţiile africane prezentate anterior. realizate cu un instrument cu dinţii triunghiulari în secţiune (pieptene de olar). până în Mauritania: • faza veche (mileniile al VIII-lea–al V-lea bc). la sfârşitul acestora putându-se vorbi de o “Sahară mică”.În zona sudului Saharei şi Sudanului a fost identificat neoliticul de tradiţie sudaneză denumit. în timp ce la Tagalagal şi Temet/Aïr. fie în adăposturile de sub stâncă. când motivele erau obţinute prin impresiuni cu pieptenele şi unele urme de împletitură. Site Launey. şi cele secetoase. Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie de aşezări care se găsesc astăzi fie în aer liber. 1974). Tin Amensar. până astăzi. În ceea ce priveşte practicare agriculturii. Timidouin. într-o continuă extindere. Hirafok). descoperite la Amekni. în Niger. care era decorată cu linii vălurite punctate. Acest neolitic s-a dezvoltat în condiţiile ultimelor faze climatice din Sahara (IV–VI. fig.cimec. 1974). 73 www. şi marchează o tranziţie către neoliticul din valea Nilului (Camps. care s-a aflat. ceramica. 43). şi numeroasele piese de măciniş par a pleda în acest sens. datat către sfârşitul perioadei. Ca ornamente se cunosc impresiuni realizate predominant cu pieptenele şi motivele sub formă de linii vălurite (wavy line) (Camps. vasele având forme sferice şi decorul realizat pe întreaga suprafaţă exterioară a vasului. aprox. în Ciad (Delebo şi Soro Kezenanga II) a fost atestată o timpurie domesticire a animalelor. răspândindu-se. în perioadele mai noi. a numeroase râsniţe şi zdrobitoare. răspândindu-se până în Ciad şi Niger. când a fost inventată (Tagalagal/Aïr. când au alternat episoadele umede. prin prezenţa unor puţine microlite geometrice (în tenerian).ro . dezvoltată într-o perioadă pluvială din holocenul inferior. 10000–2500 bc). o serie de probe polinice de mei african (Pennisetum).

Superior). mediteraneene şi europoide. bazată la început pe vite mici şi bovidee. unelte pentru măcinat (râşniţe şi zdrobitoare). care era mult mai extins decât astăzi. uneori colorate în negru. unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice de peşti şi harpoane de os. fazele veche şi mijlocie aparţinând neoliticului saharosudanez mijlociu (mileniile al V-lea–al III-lea bc). într-o perioadă umedă din holocenul mijlociu. o plastică zoomorfă şi reprezentări rupestre înfăţişând. asociate cu registre lustruite. 1988 c). împreună cu fauna sălbatică şi domestică din aceeaşi perioadă. în special. care sugerează practicarea pescuitului. în adăposturi (abri). cert fiind faptul că schimbările climatice prin care a trecut Sahara au determinat importante mişcări şi mixturi de populaţii negroide robuste. S-a caracterizat printr-un habitat sezonier. Tiouyne. o creştere a numărului pieselor şlefuite. sub formă de împletitură. Ouaguif cu benzi alcătuite din puncte mici. o industrie litică lucrată din cuarţ (Ciad). cunoscută şi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. o ceramică decorată cu motive punctate şi imprimate. care atestă o activitate pastorală. între care şi topoarele “cu gâtuire”. Ceramica bovidianului târziu se diferenţiază de la zonă la zonă. şi Télimorou cu o olărie cu angobă roşie şi decorul dispus în jurul gurii. Bovidianul reprezintă o cultură specifică pentru o perioadă pastorală. şi în cătune cu colibe rotunde. pentru această perioadă sunt cunoscute unele faciesuri ca bovidianul (vechi şi mijlociu) şi tenerianul. Aumassip.ro . pe crescătorii lor şi construcţiile acestora (Amblard. caracterizat printr-un decor format din puncte şi “lacrimi” mari. dispuse în benzi orizontale. încadrat în Neoliticul recent. 74 www. dispuse în jurul lacului Ciad. a marcat o abandonare a vechilor forme de habitat în adăposturi şi întemeierea de mici sate cu colibe. ultimele două prezentând legături cu Neoliticul târziu din Nubia (Camps. a vârfurilor de săgeată şi brăţările de piatră. ca cele din Tassili-nAdjer. Amekni (niv.• faza mijlocie (mileniile al V-lea–al III-lea bc) este cunoscută la Meniet. Bovidianul târziu.cimec. 44). fapt pentru care au fost definite mai multe stiluri: Arsa-Ténébyéla. 1974) Specialiştii zonei şi ai epocii nu au o părere unanimă în legătură cu atribuirea etno-culturală a bovidianului. aşa cum se observă şi din reprezentările rupestre. bovine.

Tibesti. mărgele. caracterizat printr-o ceramică fină. la rândul său. relativ gracili. în mare măsură certificând reprezentările antropomorfe de pe picturile parietale (Amblard. bazată pe pescuit. defuncţii fiind depuşi chircit. prezintă multe asemănări cu neoliticul saharo-sudanez. La Téfédest. care redă mici personaje cu capete geometrice şi mici bovidee. specifică unei economii de subzistenţă. ace şi harpoane de os şi o ceramică evoluată. zdrobitoare. provenind de la înhumări în decubitus lateral. Karkarichinkat. care. Ennedi. Locuirea era. cules şi vânătoare. deocamdată. Hoggar şi în împrejurimi (Lhote. punctate. cunoscut prin cercetările de la Asselar. incizate cu pieptenele. 1981). în fond o cultură protoneolitică (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). neoliticul saharo-sudanez a decăzut atunci când populaţiile bovidiene. venite dinspre est s-au amalgamat cu cele locale şi s-a format faciesul idelesian. In Begouan. gresii plate. aşa cum sunt cunoscute încă din capsian şi iberomaurusian (Maghreb) precum şi în neoliticul pastoral kenyan. 1966). Chamla). J. în cadrul cărora au existat mai multe tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african. nedecorată şi arta sa rupestră. Această fază protoneolitică a fost urmată de neoliticul de 75 www. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de materiale osteologice umane. La sud de Hoggar s-a dezvoltat faciesul Tilemsi. Arkell) (Cornevin.cimec. semisedentară. cu picioarele mai mult sau mai puţin îndoite. Tipul antropologic era cel negroid şi prezentau mutilări dentare. indivizi micşti.–C. faza terminală a neoliticului în această zonă. Acest mezolitic de Khartoum s-a caracterizat prin păstrarea unei industrii microlitice din cuarţ şi cuarţit. pe o parte. compusă din colibe de lut. 1988 c). câţiva indivizi nonnegroizi. şi sudanezi orientali robuşti. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor (Mandics. 1983). ******* Neoliticul din valea Nilului sudanez pare să-şi aibă originea în aşa-zisul mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. unii cu trăsături mechtoide (M. în acest spaţiu şi perioadă. Mormintele erau dispuse în locuinţe.Bovidianul a cunoscut o răspândire deosebită în zonele Ouenat. care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al II-lea bc). decorată cu linii vălurite.ro . fără ca să fie atestate. Aumassip.

cârlige de undiţă. cu angobă roşie şi cu decoruri realizate prin impresiune. s-a păstrat economia de subzistenţă. Locuinţele erau sub forma colibelor simple. cuţite şi topoare şlefuite. o ceramică de culoare brună şi. ******* În zona cursului mijlociu al Nilului (Egiptul de Sus şi Mijloc) au evoluat mai multe culturi. Era cunoscută o bogată veselă de piatră. 1981). 1981). decorată cu impresiuni punctate (Cornevin. 46). figurine. roşie. s-a caracterizat printr-o industrie litică compusă din gratoare.ro . Matmar şi Hemamiéh) dar şi în deşertul est-nubian. Mormintele erau ovale şi rectangulare. inele de braţ. Acest facies neolitic prezintă unele asemănări cu fayoumianul din valea inferioară a Nilului. Astfel. unelte parţial şlefuite (dălţi). localizat tot în zona Egiptului mijlociu (siturile Badari.cimec. În Nubia. neoliticul de Khartoum s-a caracterizat printr-o industrie litică marcată prin numărul mare de piese segmentare. brună. se practica cultivarea grâului. în perioada mileniilor V-IV bc. Badarianul (fig. alături de care s-au confecţionat inele şi brăţări din fildeş şi scoici marine. cenuşie şi roşie cu gura neagră. având diferite culori: roşie. topoare) şi cârlige de undiţă din valve de scoici. Practicile funerare perpetuează tradiţia taziană (inhumaţia în morminte cu 76 www. cu marginea neagră.Khartoum (mileniile al V-lea –al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aşezarea Esh Shaheinab/Sudan). pescuit şi cules în care a apărut creşterea caprelor şi a oilor. Matmar). De asemenea. piepteni. unde era depus cadavrul cu faţa spre vest (Cornevin. ca urmare a expansiunii unor comunităţi neolitice sahariene târzii spre valea marelui fluviu. podoabele cuprindeau mărgele de cuarţ şi din aramă turnată. inului. obiecte de podoabă din amazonit şi o ceramică lustruită. precum şi palete de fard din şist. dar a fost realizată o ceramică micacee. rar. creşterea bovinelor şi ovinelor. Ceramica acestei culturi era de foarte bună calitate. Din os şi fildeş au fost confecţionate căuşe. a avut o economie bazată pe vânătoare. bazată pe pescuit şi adunatul moluştelor. Badari. Tazianul. este specific eneoliticului. cunoscut în Egiptul mijlociu (Taza. de la început foarte dezvoltate. o producţie osteologică destul de variată (harpoane. cu forme de cupă. din scoici. orzului. cu nişă uneori. în timp ce gazelele şi struţii erau vânate iar broaştele ţestoase prinse.

48. ca motive cunoscându-se cele liniare şi naturaliste. 77 www. elemente vegetale. 3500–3100 bc. şi erau însoţiţi de ofrande depuse în gropi laterale. Locuinţele erau de diferite forme. Prelucrarea aramei a cunoscut o deosebită extensie. ca şi la Hemamieh şi Mostagedda. 1983). Nagadianul II sau predinasticul mijlociu/ Gerzeean (situl El-Gerzeh. împletitură sau cărămizi şi în urcioare mari. fie adăposturi simple. topoare şlefuite şi capete de măciuci. păsări flamingo. măciuci piriforme şi vase elipsoidale sau tubulare.nişă). cuprins între aprox. Au fost confecţionate. Industria litică era alcătuită din cuţite cu tăişul concavoconvex şi vârful întors în sus şi secţiunea în formă de V (fig. Decorul ceramicii era foarte bogat. confecţionându-se pumnale. roşiatică sau gălbuie. vase tubulare de piatră (bazalt). bărci (fig. din os şi fildeş. morţii fiind depuşi într-un “sicriu” de lemn. din zona Fayoum până în Nubia egipteană de sud. fiind realizat cu brun. 1981. diferite tipuri de cuţite. ceramica Nagada I era pictată cu alb pe fond roşu. între aprox. palete de fard. De asemenea. Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau predinasticul I/Amratian (situl El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu. tesle. topoare. fie colibe de lut. Erau cunoscute şi obiecte realizate din alte metale: aur. Din os şi fildeş s-a realizat un repertoriu deosebit de variat de podoabe. argint. cu torţi perforate şi adesea picior conic (fig. deopotrivă. la Mahasna au fost descoperite locuinţe uşoare din lemn. 48. ace. având mânerele acoperite cu plăcuţe de aur sau fildeş.cimec. lut. 4000–3500 bc. uşor adâncite. personaje cu braţele ridicate etc. 1). purtătorii nagadianului I au mai confecţionat palete de fard din şist.ro . Spre deosebire de badarian. Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate. Utilajul litic era bifacial şi cuprindea săgeţi. cu forme asemănătoare vaselor din piatră. a cunoscut o extindere deosebită. reprezentări antropomorfe şi zoomorfe din os şi fildeş. de formă zoomorfă etc. 47) (Cornevin. Nubia şi în deşertul oriental. dălţi. Egiptul de Jos). Practicile funerare au cunoscut o perfecţionare. discoidale sau conice. Mandics. fier meteoritic şi plumb Ceramica cu decor alb a fost înlocuită printr-o veselă cu torţi ondulate. În ceea ce priveşte habitatul uman. motivele fiind variate: spirale. 2). şi au utilizat pe scară largă arama. vârfuri.

uneori lustruită. (aprox. ovi-caprine. 1988 a). denotând o serie de legături cu culturile contemporane din Sahara. economice. reprezentate de lamelele simple. Se practica agricultura (grâu. Industria litică prezintă multe elemente de tradiţie Fayoum B. Spre deosebire de faza anterioară. care prefigurează scrierea hieroglifică (Vila. care prezintă asemănări cu badarianul. cu un repertoriu variat al formelor. atât în ceea ce priveşte dimensiunile siturilor. Nu se poate preciza. 6500– 5200 bc) este prima civilizaţie cu caracter neolitic preceramic. Ceramica a fost de factură grosieră. prezintă un recul faţă de cele anterioare. caracterizându-se printr-o economie de producţie evoluată. porcine). in). zdrobitoare şi topoare cioplite cu tăişul ascuţit. iar pescuitul era extins. artistice şi spirituale contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. erau vânaţi hipopotami şi prinse broaşte ţestoase. deocamdată.Către sfârşitul culturii au apărut sigiliile cilindrice şi diferite motive simbolice. Fayoumianul B. denumit astfel după oaza şi bazinul Fayoum din Egipt. morminte 78 www. râşniţe. Deşi nu au fost descoperite locuinţe. creşterea animalelor (bovine.ro . mei.cimec. în ce măsură purtătorii acestei civilizaţii au cunoscut o economie de producţie. în ansamblul său această cultură eneolitică a mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese tehnologice. faza A a fayoumianului (cu date C 14 cuprinse între 4450–3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea bc. orz. Nu au fost descoperite. se cunoaşte că proviziile erau păstrate în coşuri îngropate în puţuri-silozuri. cât şi folosirea îndelungată a inhumaţiei în interiorul locuinţelor. fiind descoperite numeroase seceri. ******* Civilizaţiile neolitice dezvoltate în Egiptul de Jos. având suprafaţa roşiatică şi neagră. deocamdată. dezvoltate pe cursul inferior al Nilului. iar industria osteologică a fost diversificată (palete de fard. ceramica monocromă. remarcându-se vasele cu picior decorate cu proeminenţe mamelonare. în care s-au resimţit încă puternice tradiţii epipaleolitice. prezintă o serie de caracteristici particulare care le diferenţiază faţă de cele din sud. alături de care au apărut dălţi concave. Chiar dacă faza a III a nagadianului. în special). microlite geometrice şi vârfuri de săgeată. numit şi Semainian.

lamelară. poate fi datat la sfârşitul mileniului al V-lea şi în prima jumătate a mileniului al IVlea bc. care reprezentau. monocromă. realizându-se piese cu retuşare bifacială.cimec. Vila. lustruită. În fazele evoluate a fost confecţionată o ceramică ornamentată cu motive incizate. 1983. Industria litică a fost lucrată din silex şi era. Omarianul A (situl El-Omari. în Egiptul de Jos. netezită atent şi. Într-un interval temporal deosebit de larg. este cunoscut faciesul mérimdian (marea aşezare de lângă Mérimdé-Beni Salamé. de unde au fost aduse bijuterii şi palete de fard. 1981. Din lut ars. în special bifacială. Acest facies s-a caracterizat printr-un habitat uman evoluat. câini). foarte numeroase. datat între aprox. Din punctul de vedere al industriei litice şi osteologice se observă multe asemănări cu fayoumianul.(Cornevin. frunzele de palmieri. în fazele mai dezvoltate. capre. construite din crengi şi lut. cu coşuri şi vase de provizii îngropate. 1983).ro . fără inventar specific (Cornevin. vânătoarea (hopopotami) şi pescuitul. care erau dispuse de-a lungul unor”străzi”. Morţii erau înhumaţi în cadrul aşezării. printre locuinţe. câteodată. sezoniere sau mai durabile. elemente de sistematizare cvasi-urbană. mărgele lucrate 79 www. 1988 b). în apropiere de Hélouan. capete piriforme de măciuci şi vase de piatră. creşterea animalelor (oi. în gropi ovale. 1981. Locuitorii acestei aşezări au întreţinut strânse legături comerciale cu centrele meşteşugăreşti din Egiptul sudic (de Sus). Mandics. 5000 şi 3600 bc. pe o faleză abruptă). cunoscându-se piese noi de tipul cuţitelor cu spatele curbat. au fost confecţionate diferite reprezentări antropomorfe şi zoomorfe şi modele de bărci. industria osteologică era de bună calitate. în directă legătură cu fayoumianul. Mandics. cu locuinţe ovale semiadâncite. au fost confecţionate din scoici şi cochilii de gasteropode din Marea Roşie. Obiectele de podoabă. printre alte motive. unde a fost descoperită o ceramică de bună calitate. care a cunoscut. topoarele slefuite. fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. cu forme diversificate. cuprins între neoliticul timpuriu şi neoliticul târziu. probabil cu rol cultic. spaţii de măciniş şi silozuri-“grânare”. din şist şi granit. Ceramica avea suprafaţa roşie sau neagră. În unele zone special destinate existau arii de treierat. vestul deltei Nilului). Populaţia acestei aşezări practica agricultura (în special grânele).

accesul realizându-se prin intermediul treptelor. piatră şi vertebre de peşte. pentru ultimul tip fiind utilizate cărămizile uscate la soare. os. inul. contemporan cu începutul nagadianului I meridional. şi altele semiadâncite. Podoabele sunt deosebit de puţine. cu capul spre sud şi faţa spre vest. orzul. defuncţii fiind depuşi pe o parte. pusă pe seama descoperirii. importate din sud. care au trăit în acel teritoriu înainte de 80 www. Omarianul B. Au fost îngropate. decorată cu negru. 1981). cu capul la sud şi faţa spre vest. În apropierea aşezărilor se găseau necropolele. a fost descoperit la est de situl precedent şi diferă prin industria litică. a fost definit aşa-numitul neolitic pastoral prin care s-a desemnat economia populaţiilor producătoare de hrană. Méadianul este. mai puţin fină decât cea omariană. şi animale (câini. ca structură şi importanţă. 1981). care nu au modificat modul tradiţional de viată al locuitorilor din Egiptul de Jos. de dimensiuni mai reduse. probabil cu caracter ritual. aceasta era alcătuită din colibe ovale şi rectangulare.ro .din coajă de ou de struţ. cu marginea evidenţiată şi cu baza în formă de inel circular. În ceea ce priveşte locuirea. o cultură de tranziţie către perioadele predinastică şi istorică. şi vase tubulare. amintind de vasele din bazalt. gazele etc). din mediul Nagada I (aprox. acestea erau asemănătoare. Locuinţele erau de două tipuri: ovale. ******* Pentru spaţiul est-african. construite pe stâlpi îngropaţi în sol. compuse din morminte rotunde sau ovale. Mai este atestat un tip de locuinţă adâncită. Purtătorii omarianului cultivau grâul. probabil. a zăcămintelor miniere din zona Sinai. Morţii erau înhumaţi în sat. rotunjite. şi practicile funerare particulare. În ceea ce priveşte ocupaţiile. toate în zona oraşului Cairo. caracterizate prin existenţa necropolei şi a mormintelor acoperite cu movile de pietre (Cornevin. contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. dar erau culese şi unele plante sălbatice. în schimb se constată o utilizare masivă a aramei. unde s-a descoperit o ceramică monocromă. 4000–3500 bc). în perioada predinastică. defuncţii erau depuşi în vase. Meadianul cunoscut prin cercetarea celor două necropole de la Méadi şi necropola de la Héliopolis. cu acoperişul susţinut de pari. cu cele din perioada anterioară (Cornevin.cimec. având ca forme vasele ovoide şi alungite.

Elmenteitianul. stând şi pietrelor pentru zdrobit boabele. o ceramică nedecorată. economia pastorală este atestată pe la 1300 bc. pe malul lacului Nakuru (fig. Mandics. probabil. inclusiv agricultura (Mandics. în stadiul actual al cercetărilor. era cunoscută creşterea bovinelor.practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea–I bc). s-a caracterizat prin creşterea animalelor domestice (bovine şi ovicaprine). Mai bine cunoscute sunt fazele finale. din mileniul al II-lea bc. 2500 ani bc. a cămilelor. amplasate pe terenurile înalte din sud (Ambrose. pe la aprox. cronologice. aşa cum au arătat cercetările din siturile Dongodien şi Ele Bor/Kenya. unui complex sistem sezonier de utilizare a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane. Aşezările şi locuinţele au avut suprafeţe şi durate de evoluţie variabile. şi boluri de piatră. 81 www. Chiar dacă a fost accentuat rolul creşterii animalelor într-un sistem pastoral. acest tip de mod de viaţă fiind mult mai vechi decât cel din siturile similare. nu s-a stabilit cu precizie dacă au existat şi alte forme de producţie de hrană. poate. Neoliticul pastoral de savană grupează restul descoperirilor şi manifestărilor. 1984). sunt ipotetice deoarece nu au fost găsite în complexe sigure. şi un rit funerar particular. cu dublu tăiş. şi ceramica. provenind din contexte datate în epoca mijlocie a pietrei (Middle Stone Age). dovadă.cimec. care. 1988 a). în general. În cadrul neoliticului pastoral din sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei au fost decelate mai multe variante regionale şi. Phillipson. În sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei. din care. probabil sălbatice. cele mai bine cunoscute sunt: elmenteitianul şi neoliticul pastoral de savană. culesul cerealelor. sunt cam eterogene şi incomplet cunoscute şi definite. aşa cum este la Hyrax Hill. ca la Njoro River Cave (aprox. care încetează în mileniul I AD. oilor şi. 1000 bc) (Cornevin.ro . Ambrose. alte presupuneri că ar fi fost descoperite materiale osteologice de animale domestice. 1984). 1983. constând din incineraţii în morminte colective. pe la 8000 bc. dezvoltat într-o zonă umedă de pe versantul vestic al văii riftului central şi pe abruptul pantei Mau. În câmpiile joase din nordul Kenyei. într-un climat mai umed decât cel de astăzi. o industrie litică cu lame mari de obsidian. sub tumuli de piatră sau în crăpăturile stâncilor. în bazinul lacului Turkana. 49). 1983. Industriile litice şi tipologia ceramicii a fost diversă. în acest sens. 1981. poate. adaptate.

la sud de pădurile ecuatoriale central-africane. mojare şi pisăloage. Mali. prin care s-a înlocuit aşanumita cultură a săpăligilor şi paratumbianul. Kamabai. ultimul desemnând. dar mai la sud nu există dovezi ale producţiei de hrană înainte de începuturile prelucrării fierului (începutul mileniului I AD).. Existenţa greutăţilor pentru beţele de săpat a fost interpretată drept probă plauzibilă a practicării culturii tuberculilor (Amblard. microlite.neputându-se realiza. în stadiul actual al cercetărilor. Sopie. fiind creaţia unor comunităţi care adoptaseră târziu agricultura bazată pe cultivarea ignamei. Camerun şi Congo s-a dezvoltat neoliticul guinean. deocamdată. o schemă evolutivă logică sau să se stabilescă diferenţieri geografice şi culturale. neoliticul guinean s-a caracterizat printr-o deosebită abundenţă a topoarelor. în cadrul Complexului Chifumbaze.cimec. a fost definit neoliticul leopoldian caracterizat prin aşezări deschise şi în grote. săpăligilor. târnăcoapelor. Situri aparţinând neoliticului pastoral sunt cunoscute şi în Câmpia Serengeti (nordul Tanzaniei). Blandé. Yengema. 49). datate între în a doua jumătatea a mileniului I bc. cu toate că descoperirile arheologice sunt încă neconcludente (Phillipson. râşniţe şi zdrobitoare/frecătoare. ceramică şi topoare din piatră şlefuită. 1988 a). Din păcate. Astfel.ro . cioplite sau şlefuite. 1988). ******* Într-o zonă largă. altădată. civilizaţia “agricolă” dezvoltată la graniţa dintre Mali-Mauritania şi Senegal. Fangala Toukoto (Mali) etc. care a avut o industrie litică asemănătoare. asociate destul de frecvent cu gratoare. nu se pot face 82 www. în situri şi în morminte au fost descoperite boluri de piatră (fig. teslelor. ******* În regiunea statelor Zair şi Congo şi în bazinul inferior al fluviului Congo. fără a se putea preciza dacă au servit la mărunţirea pigmenţilor sau a alimentelor vegetale. care precede cea mai veche atestare a prelucrării fierului în zonă. Pe baza unor studii lingvistice. Nioro. Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon. discuri perforate uneori. cuprinsă între Senegal. se presupune că unele populaţii ale neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbă sud-cuşitică şi că practicau creşterea animalelor şi cultura unor plante.

cimec. trecerea la economia de producţie făcându-se în diferite perioade istorice.ro .precizări referitoare la neoliticul sud şi sud-est african. cules şi pescuit. 1988 b). dar este posibil ca populaţiile din aceste regiuni să fi păstrat vreme îndelungată modul de viaţă bazat pe vânătoare. în mileniul I AD (Phillipson. 83 www.

genetice şi culturale. cu Mediterana orientală. reliefând moştenirile şi tradiţiile. în urma descoperirilor de la Argissa Magoula. cu atât mai mult cu cât continentul european este mai mic decât cele prezentate anterior. din Câmpia Thessaliei (Grecia). fiind tentantă şi încercarea de punere în lumină a unei evoluţii locale.cimec. este evidentă o anumită individualizare şi evoluţie particulară pe zone şi subzone geografice. formula Ex Oriente lux păstrându-şi multe din caracteristicile determinative. încadrată într-un încă ipotetic neolitic preceramic. graţie cercetărilor efectuate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. În aceste accepţiuni. Peninsula Balcanică. Cu toate acestea. Sesklo. există încă multe lacune şi inconsecvenţe de cercetare şi reconstituire. în formă de bordeie dotate cu vetre. 7000–6500 BC). atât în neolitic cât şi în eneolitic. Nea Nikomedia (aprox. 84 www. precum şi evoluţia secvenţială. din Rep. cu construcţii simple de locuit.CAPITOLUL 16 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN EUROPA Neoliticul şi eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine cunoscute. dar care nu rezistă decât parţial unei critici serioase a izvoarelor arheologice cercetate (Chapman. este normal să se pună în evidenţă trăsăturile particulare ale dezvoltării neolitice. pe de altă parte. Moldova (Soroca) sau cele din grota Franchthi (datate 6000–5700 bc). Orientul Apropiat şi Asia Mică. De aceea. se observă. 1994). după cele din zona Orientului Apropiat. că există multe legături. pe de o parte. Neolitizarea Europei s-a făcut diferit de la regiune la regiune. care ar prezenta elemente ale unei economii de producţie. a celor din regiunea Porţilor de Fier (Lepenski Vir-Schela Cladovei).ro . Souphli Magoula. aflată în directă legătură cu Asia Mică.

orz. zig-zagurile. cu degresanţi minerali în compoziţie. amplu continuate după cel de-al doilea război mondial). 1903-1908 a efectuat săpături în staţiunile-acropole thessaliene de la Sesklo şi Dimini. mei. purtătorii complexului Protosesklo practicau cultivarea plantelor (grâu. pe o temelie de piatră. Grecia centrală. Ca piese litice şlefuite. aşa cum arată descoperirile din aşezările tell şi magoulas (Nea Nikomedia. Sesklo etc). spatule. ultimele fiind realizate din chirpici sau cărămizi crude şi substrucţie lemnoasă. motivele ornamentale fiind liniile. la sfârşitul mileniului al VII-lea şi în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. reprezentările umane. în vreme ce specia grosieră era acoperită cu 85 www. linte). în general. dar şi deschisă. care au furnizat diferite tipuri de locuinţe. s-a dezvoltat complexul cultural Protosesklo-Sesklo (Hr. în general monocromă. Argissa Magoula. romburile. Ceramica a fost de factură bună. Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S. fiind lucrată din silex şi obsidian. bej. cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. porcine. a reprezentat o regiune de neolitizare timpurie. care s-a caracterizat printr-o vastă arie de răspândire (fig. leguminoase – mazăre. acoperită cu angobă lustruită. cu picior şi cu marginea mai mult sau mai puţin răsfrântă. bilele de praştie. 1989 b). neagră-cenuşie sau brun-cărămizie (Frühkeramikum). triunghiurile. ace. Ca ocupaţii. culesul. cu roşu şi negru pe fondul natural sau albicios al vaselor. (fig. Ceramica fină a fost decorată prin pictare. Gimbutas. cu funduri inelare etc. urcioare globulare. pescuitul marin etc. sigilii (pintadere) şi statuete antropomorfe şi zoomorfe. în regiunea Balcanilor răsăriteni (Thessalia. Eubeea şi Sporadele). 51) şi o deosebită stabilitate a habitatului uman.cu prelungiri până în valea Dunării mijlocii şi inferioare.ro . roşie-portocalie. Industria litică este. bob. prin evoluţie şi aculturaţie. unele podoabe. plăci de centură) completează repertoriul artefactelor. Macedonia. Tsountas. lamelară. 50). Piesele microlitice geometrice (trapeze şi segmente) şi lamele de seceră. În neoliticul timpuriu. Otzaki. Industria osteologică (cârlige. vânătoarea.cimec. 1989 a. creşterea animalelor (ovicaprine. se remarcă tpoarele şi teslele. fiind o parte însemnată a Vechii Europe (Gimbutas. adâncite şi de suprafaţă. şi acoperiş în patru ape. dălţi. bovine). care au devenit tradiţionale şi sau transmis populaţiilor şi civilizaţiilor ulterioare.

Zarkou etc. reprezentările zoomorfe şi bogata simbolistică geometrică. Astfel. de degete. danubian. unii defuncţi fiind depuşi pe o parte sau pe abdomen. agricultorii şi crescătorii de animale Protosesklo au contribuit la neolitizarea zonelor pe care le-au colonizat. confecţionată din silex şi obsidian. Deplasându-se de la sud-est către nord şi nord-vestul Peninsulei Balcanice. Mariţa şi Struma-Isker. în timp ce din os au fost produse străpungătoare şi dălţi. pe parcursul a trei faze (I-III). Industria litică. compus din statuete ale Zeiţei-Mame şi piese depuse votiv (topoare şlefuite. ofrande etc) (Seferiadis. Această civilizaţie neolitică timpurie şi-a pus amprenta şi a influenţat evoluţia ulterioară a neoliticului balcanic şi. conducând la formarea unor puternice civilizaţii neolitice: Sesklo. se găsesc în sate aglutinante. ambele tipuri de morminte fiind înzestrate cu un inventar particular (vase. precum şi incineraţii de copii. Formele de cultură materială se află în continuitatea perioadei anterioare. Cultura Sesklo (tell-ul Sesklo. topoare şi tesle şlefuite. împărţită în trei nave. prin şiruri de stâlpi (Nea Nikomedia). rondele de lut. 1985). la începutul mileniului al V-lea bc. în Grecia centrală şi nordică. ci doar lame de seceră. pe o serie de culoare favorabile: VardarMorava. Souphli Magoula. prefigurând tipul megaron. legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii.barbotină şi ornamentată cu impresiuni de unghie. sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine. cu un bogat inventar cultic. poate. Karanovo I-II. Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcţiesanctuar. redând un tip uman asianic. În cadrul ritului funerar se cunosc înhumări individuale sau familiale.ro . aşa cum se observă în situl de la Magoulitsa. proiectile de praştie. vase askoi etc).cimec. lame. 1993). trapezoidale sau aproape pătrate). linii dispuse în zig-zag şi impresiuni realizate cu scoica cardium. De asemenea.). denotând o influenţă de tip impresso-cardial. ultimele putând să fie confecţionate şi din lut. sigilii. fortificate cu şanţuri şi ziduri (Sesklo. în formă de boabe de cafea. 86 www. cu ochii bridaţi. fusaiole. în Grecia) este descendenta directă a culturii Protosesklo. au fost construite din cărămizi crude pe o temelie de piatră. locuinţele (rectangulare. Criş-Körös (Lichardus et alii. nu mai prezintă piese microlitice. şi s-a dezvoltat.

bun sau roşiatic (urfirnis). phalloi. în special statuetele feminine. 53). altarele (fig. Ritul funerar este cunoscut foarte puţin. urcioarele cu pereţii profilaţi. şi spiralo-meandrice. În celelalte părţi ale Peloponezului. aşezate.ro . cupele cu picior. în special ceramica monocromă. faza sa Zarkou făcând trecerea către cultura următoare. pictată cu alb pe fondul roşu. în poziţie chircită. fiind vorba de morminte individuale sau colective. motive geometrice. cu două camere. tabla de şah. în general roşie. imagini ale Zeiţei-Mamă. Dimini – faza veche. exprimat în diferite rituri şi practici. având ca forme: străchinile adânci cu marginea evazată. Civilizaţia Sesklo a evoluat şi în neoliticul mijlociu grecesc. În cadrul organizării habitatului. pictată cu roşu închis pe fondul albicios al vasului. 11). sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere). şi cea acoperită cu un fel de vernis deschis. acoperit. alături de situri amplasate în zonele litorale. se observă o serie de specificităţi. aşa cum a fost cel de la Sesklo. specializate. cu mâinile împreunate la piept (Doamna de la Lerna) (Seferiadis. fină. însoţite de un inventar specific (Seferiadis. cu locuinţe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. cu fundul inelar şi torţi pe umăr etc (fig. triunghiuri. Ceramica fină a avut mai multe specii: monocromă lustruită. fină.Ceramica a fost realizată în cadrul unor ateliere de olărit. romburi haşurate. (fig. plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost destul de bine ilustrată. spiralele. ca motive întâlnindu-se benzile liniare. Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Ch. purtătorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante regionale. în timp ce specia semifină avea un decor răzuit. pictată cu benzi liniare. 1985). 1993). dar şi elemente care îl individualizează. Tsountas) a cunoscut o deosebită înflorire în neoliticul mijlociu şi târziu grecesc 87 www. zig-zaguri etc. 16). între care se remarcă utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi). 1993).cimec. strălucitoare. uneori. triunghiurile. sunt legate statuetele antropomorfe pictate. cu culoare. cu cuptoare evoluate. De asemenea. De cultul fecundităţii şi fertilităţii. 53. care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii (Lichardus et alii. de tip curcubeu (rainbow ware). În ceea ce priveşte domeniul spiritual. 53. în neoliticul timpuriu şi mijlociu (mileniul al VI-lea – începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip Protosesklo-Sesklo. “dinţii de lup”. cănile şi paharele. meandrele.

La acestea se adaugă o importantă industrie osteologică şi podoabele din scoivă Spondylus. organizate în metope. 54. C). vasele au fost decorate policrom. de fundaţie sau nu. mai rar. În faza a IV-a. ornamente în reţea. Industria litică era diversificată. Souphli. În faza a doua. în vreme ce în faza a V-a. în asociere cu motivele incizate (fig. Arapi. puţin decorată – cu alb. gratoare. tesle. Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri. Haghia Sophia. fiind lucrată din silexuri şi obsidian (lame. Prima fază. dovedind strânse legături cu civilizaţiile contemporane din răsăritul Peninsulei Balcanice. realizat prin pictare cu brun sau crem. Cercetările efectuate la Dimini. întemeiat în funcţie de condiţiile de mediu şi destinaţia aşezărilor: sate fortificate (fig. redate prin benzi pictate. cătune şi chiar adăposturi sub stânci sau grote. volute. 54. cu locuinţe de suprafaţă. 54. Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramică predominant cenuşie sau neagră lustruită (numită şi de tip Larissa). Ceramica este foarte bine reprezentată de-a lungul tuturor celor cinci faze. A). pictată cu negru pe fondul roşu al vasului (fig. Din piatră şlefuită s-au confecţionat: topoare. străpungătoare etc). Elateea. evoluând de-a lungul a cinci faze. F). Thessalia. Din faza a treia.(Grecia centrală. Otzaki. era cunoscută pictura cu negru pe fond roş (fig. lucrate din caramizi crude. mai ales în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea. Orchomenos etc au arătat că a existat un habitat diversificat. Tsangli. cu negru pe fond deschis (fig. simple sau combinate. vase de cult. se observă o îmbogăţirea a repertoriului formelor (vasele cu picior) şi decorurilor ceramice. decorul combinat fiind foarte rafinat. E). au fost descoperite gropi rituale (bothroi). Arapi. Nea Nikomedia. vădind o anumită influenţă Vinča A. Dimini clasic. În ceea ce priveşte viaţa spirituală a acestor comunităţi. fusaiole. 54. romburi). influenţe ale sale regăsindu-se până în valea Dunării mijlocii şi Transilvania. ornamentaţia ceramicii a căpătat o deosebită amploare. cu cenuşiu pe suprafaţa cenuşie (grey-on-grey) şi. brăţări. o bogată plastică antropomorfă şi 88 www. B). 54.cimec. D). 54. numită şi Otzaki (B). proiectile de praştie. cu o pictură mată. realizate cu pictură albă pe fondul roşu al recipientelor (fig. vestul Macedoniei). în şah. pătrate.ro . râşniţe. lame trunchiate. şi o variată gamă de spirale şi meandre. zoomorfe şi antropomorfe.

vânătoarea şi culesul. în neoliticul târziu/eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc) de purtătorii aspectului sudic (balcanic) al complexului cultural Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. brun şi cu grafit. în cea de-a doua 89 www. cenuşii şi violacee pe fond cenuşiu sau pe angobă gri sau crem. orz. au evoluat comunităţi ale culturilor Paradimini şi Karanovo II-III (Veselinovo). cunoscută şi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei) caracterizate prin mai multe categorii ceramice: fină. pictată sau nu.. ritul funerar nefiind încă cunoscut (Seferiadis. în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei au evoluat comunităţile culturii Mariţa. black-topped. 1985. în acest sens. decorată cu benzi mate – maron. din faza Tsangli fiind cunoscută o necropolă de incineraţie la Plateia Magoula Zarkou. descoperirile de la Dikili Tash. cu decor canelat. aspectul sudic al complexului cultural Boian-Karanovo V. Akropotamos. alături de care. a. a doua jumătate a mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc.ro . decorate prin pictare şi incizare. linte. urmate. Purtătorii acestor comunităţi au practicat agricultura (grâu. în fapt. Descoperirile de la Dikili Tash. În perioada următoare. a unei diversificate industrii litice şi osteologice. măsuţele-altar cu trei picioare. interesante fiind. Ritul funerar este foarte puţin cunoscut.cimec. În neoliticul mijlociu şi târziu. suine). cu suprafaţa lustruită. dispusă în diferite asocieri cultice. bovine. către sfârşitul perioadei. naturalistă sau stilizată. ovăz. case din chirpici). Sitagrioi. cenuşieneagră. Paradimini ş. 1993). O parte din zona Thessaliei a fost ocupată. Sitagrioi. chiar în complexe de cult în grote. 1993). a neoliticului târziu şi eneoliticului timpuriu (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc). în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei. monocromă. Seferiades. pictată cu alb. unde resturile de cremaţie împreună cu mici vase au fost depuse în vase-urnă (Lichardus et alii. pictată cu negru pe angobă cărămizie sau cu alb pe angobă roşie. mazăre etc).zoomorfă. creşterea animalelor (ovi-caprine. Akropotamos. Despre viaţa spirituală a acestora vorbeşte bogata plastică antropomorfă. Paradimini demonstrează existenţa unei continuităţi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor. care reprezintă. apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I).

Mykonos. sunt cunoscute numeroase statuete antropomorfe. creşterea animalelor. Ceramica a fost lucrată dintr-o pastă de bună calitate. “spinări de peşte”. pe fundaţii de piatră. triunghiuri. măciuci perforate etc. pescuit şi comerţul cu obsidian de Melos. roşie sau neagră. redând diferite motive spiralice. prăfoasă. decorată cu motive plastice sau încrustate şi pictate (haşuri. decorată cu o pictură crudă. benzi punctate. Astfel. meandrice şi geometrice (arce de cerc. reprezentând. caracterizate printr-o ceramică originală. benzi haşurate. spinări de peşte.cimec. cunoscând mai multe specii monocromă şi policromă. lustruită. cenuşie. mai ales. într-un mediu specific insular (Antiparos. zig-zaguri. dotate cu mai multe încăperi. policromă. 1993). ulterior au fost realizate locuinţe temeinice. În zona Cicladelor.ro . neagră. din piatră şlefuită erau confecţionate topoare. roşiatică. din care cele redate în poziţie aşezată vor evolua spre schematizare. triunghiuri. neoliticul cretan a cunoscut o evoluţie firească. triunghiuri. este cunoscut doar prin cercetările de la Knossos. depuşi în poziţie chircită. de comunităţile culturii Rakhmani. “căpriori”. 1985. s-a dezvoltat cultura Saliagos. cu silozuri şi cuptoare. dacă locuirea aceramică s-a caracterizat prin bordeie. datat în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. bazată pe agricultură. Neoliticul cretan vechi. Ritul funerar era reprezentat de inhumaţia nou-născuţilor. groasă. Melos. Seferiadis. care s-a transmis şi neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc). neoliticul mijlociu şi târziu (sfârşitul mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc). care a cunoscut o economie particulară.jumătate a mileniului al IV-lea bc. câteodată angobată. romburi). realizată cu culorile albă. care fac trecerea către epoca bronzului în regiune (Lichardus et alii. tesle. bovine. caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite – neagră. în cadrul lui fiind decelată o fază aceramică. de cărămidă crudă. copiilor şi adulţilor. gălbuie (crusted ware). precum şi cele zoomorfe. şah etc). Naxos).). Multe dintre aceste elemente au fost transmise neoliticului mijlociu cretan. tabla de şah etc. navigaţie. roşiatică. de culoare cafenie. haşuri. cenuşie. feminine şi masculine. La rândul său. Ceramica caracteristică acestei culturi era 90 www. decorată cu caneluri şi incizii (linii drepte. roşiatică. Industria litică a păstrat multe din tradiţiile microlitismului şi geometrizării. De asemenea.

Mikov. Industria litică a fost confecţionată din silex cafeniu. cu pictură roşie crudă. şi a adulţilor în afara acestora. creată de agricultorii şi crescătorii de animale ai culturii Protosesklo pătrunşi în zonă. au fost întemeiate aşezări. Todorova. se practica inhumaţia copiilor. Kazanlyk. În faza a doua. 56. Dimov. De asemenea. şi fină. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC). şi motive plastice etc (Seferiadis. benzi semicirculare. cu legături în civilizaţia anterioară. au mai fost confecţionate statuete zoomorfe şi vase de cult. 1993). cu decoruri barbotinate. cultura Karanovo I şi II (cercetare V. Ca rit funerar. pe teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariţei şi aşa-numita Câmpie tracă).ro . 91 www. după ardere. Casele au fost construite din lemn şi lutuială sau numai din argilă. s-a dezvoltat cultura ČavdarKremikovci. dar în interiorul aşezării (Lichardus et alii. s-a dezvoltat. triunghiuri (fig. unele vase având decoruri pictate cu alb pe suprafaţa şlefuită. Bojadjiev. 1993). roşiatică. cunoscută şi în siturile Azmak. monocromă. numită şi cultura pictată nord-vest bulgară ∗ Pentru neoliticul Bulgariei se utilizează date C14. 110). importante fiind lamele de seceră. aproape toate având cuptoare rectangulare cu cupolă. în relief. cu decor mat.cimec. a. ceramica pictată s-a împuţinat şi a devenit din ce în ce mai abundentă ceramica cenuşie. 1985. cu locuinţele rectangulare organizate de-a lungul unor “străzi”. ornamentată cu caneluri. Ceramica cunoaşte două specii fundamentale: grosieră. probabil dinspre Câmpia Thessaliei. În cadrul organizării habitatului uman. ghirlandele şi ornamentele liniare. 1957). În partea de nord-vest a Bulgariei. sub podeaua locuinţelor. aşa cum reiese din lucrările citate. prinse în mânere de corn. ******* În zona Balcanilor de răsărit. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC∗). PlovdivJassa Tepe ş. prezenând ca motive: triunghiurile. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperită o locuinţă cu două etaje. după planuri preconcepute. Plastica antropomorfă feminină a fost confecţionată din lut şi marmură. provenind din părţile nord-estice ale Bulgariei. reprezentând personaje steatopige de tipul orantă. alb pe fond închis.monocromă.

Ceramica fină. cu excepţia litoralului. care prezintă unele asemănări cu cultura Karanovo I-II. Această civilizaţie s-a caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat către locuinţele de suprafaţă. lângă Sofia). obiecte de podoabă) etc.cimec. Dimov. în diferite maniere monocrome. negru. Ritul funerar este reprezentat de câteva morminte de inhumaţie. cuarţit şi amfibolit (pentru piesele şlefuite). o industrie osteologică destul de dezvoltată (linguri. Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii. Tărgovişte. aflate în interiorul siturilor (Gradeşniţa) (Bojadjiev. cultura Ovčarovo (situl din reg. roşu. de bună calitate. cuptoare şi silozuri (depozite pentru cereale). înainte sau după ardere. fiind monocromă sau pictată. unghii. cârlige de pescuit. spatule. cea mai conservatoare fiind cea grosieră. alături de care au fost confecţionate vase antropomorfe şi zoomorfe şi altare cu destinaţie cultică. În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei. la începuturile mileniului al VI-lea BC. sau a celui cenuşiu. din care s-au confecţionat piese microlitice geometrice (trapeze). acoperită cu o angobă roşie sau galbenă. Cultura Čavdar-Kremikovci (cercetată începând din 1939). având la interior vetre. în cadrul siturilor de tip tell. e foarte evoluată. sau mai durabile. incizii. răspândit din Grecia. realizate cu alb. o industrie litică din silex local sau importat (de bună calitate) din NE regiunii. ca şi cele înrudite. unde au neolitizat populaţiile din respectivele zone. Nistru şi Bugul de sud. s-a dezvoltat. plastica antropomorfă şi zoomorfă este bine reprezentată.încadrată în mult mai extinsul complex arheologic: SeskloStarčevo-Karanovo. Todorova. meandrice şi geometrice. fiind caracterizată prin locuinţe de suprafaţă. ace de cusut. legată de cultul fecundităţii şi fertilităţii. 1993). În cadrul industriei litice este evidentă utilizarea silexului local. studiată de H. amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept. lame 92 www. bicrome sau policrome. până în valea Dunării mijlocii şi bazinul Crişurilor. cu motive spiralice. motive plastice în relief etc. îşi găseşte rădăcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura Protosesklo). de tipul colibelor simple (Gălăbnik). De asemenea. cuarţ. cu etaj şi pereţii lucraţi din lut (Slatina. acoperită cu barbotină şi decorată cu impresiuni de degete. Todorova începând cu 1971). Bulgaria de NV şi Serbia.ro .Kremikovci-Körös-Criş.

cimec. cu degresant vegetal (paie şi pleavă). În regiunea centrală a Bulgariei. Ceramica era compusă din mai multe varietăţi: grosieră. pictată cu alb.ro . a fost definită cultura Conevo. se formează. 1993). specifică pentru neoliticul mijlociu din zonă. prezintă puţine deosebiri faţă de neoliticul timpuriu. Plastica antropomorfă era bine reperezentată. topoare şi tesle din amfiobolit etc. ornamentată mai ales cu caneluri. În zona de litoral a Traciei. schematizată. că poate fi pusă în legătură cu ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. cu ceramică cenuşie neagră. habitatul uman prezintă o serie de elemente de continuitate (planul predeterminat al locuirii în tell.de seceră prinse în mânere de corn de cerb. Ceramica fină a acestei culturi era de culoare cenuşie sau cenuşie-neagră. cu toate aspectele şi faciesurile sale balcanocarpato-dunărene (Bojadjiev. cu ceramică cenuşie. care. monocromă. locuinţele cu pereţii din lutuieli. împletind tendinţele naturaliste. în redarea corpului. cenuşie-neagră şi brună decorată doar cu caneluri. cultura Karanovo III-Veselinovo. cenuşie. defuncţii fiind depuşi în poziţie chircită pe dreapta. în cea mai mare parte a regiunii. Todorova. cu caneluri. cu cele schematice. la reprezentarea capului şi a componentelor sale (Lichardus et alii. mai ales în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža. 1985). cu forme globulare şi semisferice şi rare decoruri imprimate. în perioada corespunzătoare a neoliticului timpuriu (Karanovo II. care. cu forme bitronconice. mobilierul şi complexele gospodăreşti din lut etc). în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. care a avut o ceramică grosieră şi fină. monocromă cenuşie şi roşiatică. uneori. De asemenea. Se cunosc câteva mese de argilă. Ca rit funerar era practicată inhumaţia în cadrul aşezărilor. 93 www. rar decorate. lustruită şi canelată (VinčaHotnica-Dudeşti). complexul cultural vinčian. care au putut servi ca altare. mileniului al VI-lea BC). neagră. şi o plastică feminină redusă numeric. din punct de vedere economic. când. credem. V-lea bc). destul de puţin cunoscută. statuetele fiind ornamentate. a evoluat. cu suprafaţa bine netezită. Dimov. sub impactul unor puternice prezenţe şi influenţe venite dinspre chalcoliticul anatolian. Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc). fină.

lustruită şi canelată (Chapman, 1988). Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest şi în Câmpia Sofiei, s-a format şi a evoluat un aspect al culturii Vinča, numit cultura Kurilo, în vreme ce, în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža, tot de acest fenomen cultural, este legată cultura Kalojanovec (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În aceeaşi perioadă, de geneză şi evoluţie a culturii Vinča, în partea nord-cenrală a Bulgariei şi Muntenia (România), au evoluat comunităţile neolitice târzii ale culturii Hotniţa-Dudeşti (definită de Eug. Comşa, 1960), care face parte din acelaşi curent chalcolitic anatoliano-egeean, cu ceramică cenuşie-neagră, lustruită şi decorată prin canelare. Dintre siturile cercetate, se remarcă cele de la Hotniţa-Orlovska, Kačica, Samovodene (Bulgaria) şi Dudeşti, Fundeni, Malu Roşu, Cernica (România). Evoluând de-a lungul a trei faze, purtătorii acestei culturi au întemeiat aşezări în apropierea surselor de apă, de regulă pe terase joase, unele dintre acestea fiind fortificate cu şanţuri de apărare, în interiorul lor găsindu-se colibe ovale şi rectangulare, de suprafaţă sau semiadâncite şi complexele gospodăreşti. Ceramica acestei culturi era de culoare cenuşie-neagră, cu decoruri canelate şi pliseuri mai fine. În fazele evoluate, probabil în urma contactelor cu elementele liniar-ceramice, repertoriul decorativ s-a îmbogăţit, fiind utilizate benzile spiralice şi meandrice, incizate şi umplute cu puncte sau încrustate cu culoare albă, anunţând cultura următoare, Boian-Karanovo V. Pe plan spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe şi zoomorfe, vasele antropomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei, în poziţie chircită, pe o parte, fără inventar (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993) În partea de nord-est a Bulgariei până pe litoralul pontic, s-a dezvoltat un aspect estic al complexului cu ceramică cenuşieneagră, canelată, denumit cultura Usoe (definită de H. Todorova, 1971). Dacă în prima fază, ceramica este destul de grosieră şi rar decorată cu caneluri, în fazele evoluate devine mai fină, doar cu degresanţi minerali în compoziţie şi cu motive incizate şi imprimate. A stat la baza culturii Sava din eneoliticul timpuriu. Începuturile eneoliticului în spaţiul vest-pontic se plasează în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc (sfârşitul mileniului al VI-lea-începutul mileniului al V-lea BC), fiind legate de pătrunderea, dinspre Anatolia, şi evoluţia comunităţilor culturii 94
www.cimec.ro

Hamangia (D. Berciu, 1952), cunoscută în urma cercetărilor din siturile Baia/Hamangia, Ceamurlia de Jos, Medgidia, Hârşova, Cernavoda, Techirghiol, Mangalia (România) şi Durankulak, Šabla Balčik, Draganovo, Černa, Luljakovo (Bulgaria). Începuturile acesteia par să se fi produs în timpul fazelor evoluate ale culturilor Dudeşti-Hotnica şi Usoe, cu care există unele interferenţe (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993), despre care vom vorbi în subcapitolul Neoliticul şi eneoliticul în spaţiul carpatodanubiano-pontic. Eneoliticul est-balcanic (mileniile al IV-lea–al III-lea bc/al Vlea–al IV-lea BC) s-a caracterizat prin conturarea a două entităţi etno-culturale, caracterizate printr-o puternică individualitate şi relativă unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino, legat de evoluţia culturii Vinča, şi complexul Boian-Poljanica-MaricaSava moştenitorul unor tradiţii anterioare ale ceramicii incizate, excizate şi pictate cu grafit. În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) şi NE Greciei, în prima jumătate a mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino (studiată de Todorova, Čjohadjiev). Această cultură, care a cunoscut, pe lângă alte elemente de cultură materială, numeroase obiecte din cupru (Slatino, reg. Kustendil), o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă şi o ceramică decorată cu decoruri incizate, încrustate cu culoare albă, pictură cu grafit şi motive canelate, în urma receptării de influenţe Vinča C (fig. 57) (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nord-vestul Bulgariei şi estul Serbiei (decelată de B. Nikolov, 1970) şi s-a caracterizat printr-un habitat uman polarizat în jurul unor staţiuni centrale, aflate în apropierea surselor de apă, cu locuinţe durabile, construite din lutuieli. Ceramica acestei civilizaţii era de o foarte bună calitate, de culoare cenuşie, cenuşie-brună, lustruită şi decorată cu motive incizate, spiralice, meandrice şi geometrice (romburi), (fig. 58), alături de care, în fazele evoluate, au fost realizate şi piese pictate cu grafit, vase antropomorfe şi zoomorfe. Plastica antropomorfă a fost deosebit de bogată, fiind predominante statuetele redate în picioare, unele redate în poziţie de orantă, bogat ornamentate cu motive incizate, cu o simbolistică profundă (Lichardus et alii, 1985). Cultura Marica, dezvoltată în nordul Greciei şi bazinele 95
www.cimec.ro

Marica şi Tundža (definită de J. Gaul, 1939), face parte, aşa cum s-a arătat, din complexul Boian-Karanovo V, reprezentând un aspect sudic şi este specifică pentru eneoliticul timpuriu din zonă, evoluând din cultura Kalojanovec. Purtătorii săi s-au remarcat prin ocuparea tell-urilor, fortificarea aşezărilor şi locuinţe de suprafaţă, construite din lut. În cadrul industriei litice se cunosc multe piese realizate din silex balcanic, alături de care apar multe piese de aramă Ceramica acestei culturi s-a caracterizat prin diversitatea formelor şi decorurilor. Decorurile predominante au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice, realizate prin incizie, excizie, încrustare cu culoare albă şi roşie şi pictură cu grafit. În plan spiritual, se observă utilizarea măsuţelor-altar, a plasticii antropomorfe şi zoomorfe şi a vaselor cu aceleaşi atribute, inclusiv askoi, atent lustruite şi pictate cu grafit (fig. 59). Cultura Poljanica, răspândită în partea de nord-est a Bulgariei (definită de H. Todorova, 1971), este mult mai aproape de definiţia complexului cultural Boian-Karanovo V, fiind mai degrabă o variantă pontică a acestuia. Purtătorii acestei variante au întemeiat un habitat sistematizat de-a lungul a două axe ale aşezării, locuinţele compartimentate, de tipul megaron, şi complexele gospodăreşti fiind aliniate în funcţie de acestea. Industria litică a fost confecţionată din silex balcanic, de bună calitate, existând, în acelaşi timp şi piese de aramă. Ceramica s-a remarcat atât prin forme cilindrice, cu picior sau nu, cât şi cilindro-tronconice, decorate cu o bogată ornamentaţie, realizată prin tehnicile inciziei, exciziei, încrustate cu alb, galben şi roşu, şi picturii cu grafit. Motivele predilecte au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice (cercuri, triunghiuri haşurate, şah, “dinţi de lup” etc). Plastica acestei variante a complexului BoianKaranovo V este bogată şi variată, ornamentată cu motive incizate. De asemenea, au fost confecţionate şi utilizate, în practicile cultice, modele de locuinţe, cuptoare, turnuri etc. (fig. 60). În domeniul ritului funerar se cunosc înhumări în poziţie chircită, pe partea stângă şi capul spre est, dispuse în necropole, asemănătoare cu cele de la nord de Dunăre (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În zona litoralului bulgăresc la Mării Negre, în eneoliticul timpuriu (prima jumătate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), este 96
www.cimec.ro

cunoscută cultura Sava (H. Todorova, 1962), care prezintă multe asemănări cu cele anterioare şi, de aceea, considerăm că este vorba tot de o variantă regională (pontică) a complexului BoianKaranovo V. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluţie firească, apropiată de cea a culturii Poljanica, fiind decorată cu incizii, excizii, încrustare cu alb şi roşu, pictură cu grafit etc. Plastica, vasele de cult şi ritul funerar sunt asemănătoare cu cele ale culturii prezentate anterior(Lichardus et alii, 1985; Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Pe baza unificării acestor fonduri s-au născut, în eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc), în aceleaşi spaţii şi în cele vecine (Serbia, România, Grecia), două mari complexe culturale: în vest Sălcuţa-Krivodol-Bubanj şi în est Gumelniţa-KodžadermenKaranovo VI, reprezentând manifestări plenare ale epocii. Cultura Krivodol s-a format şi a evoluat în valea Strumei şi vestul Bulgariei, prin variantele sale ajungând până în nordul Greciei, Oltenia, România (Sălcuţa) şi Serbia (Bubanj-Hum), cele mai cunoscute situri bulgăreşti fiind, pe lângă staţiunea eponimă, Galatin, Zamiec, Teliš, Pernik, Djakovo. Trăsăturile vieţii materiale sunt, în mare parte, asemănătoare cu cele ale întregului complex. Ca elemente de individualizare, pot fi citate: existenţa unor aşezări situate în poziţii dominante, cu locuinţe de suprafaţă, construite din lemn şi argilă, pe o temelie de piatră, etajate câteodată, şi cu sanctuare casnice (Teliš), prezenţa multor obiecte confecţionate din aramă, unele de mari dimensiuni (topoare Pločnik, tesle, cârlige, podoabe), o bogată şi diversă plastică antropomorfă şi zoomorfă, împreună cu vase cultice de acelaşi fel, existenţa sigiliilor (pintadere) şi a vaselor cu o simbolistică complexă ce pare a indica o protoscriere. Ceramica acestei culturi se caracterizează printr-o puternică tradiţie vinčiană, fiind cunoscute mai multe specii şi categorii, care au cunoscut o normală evoluţie, de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. Astfel, s-a confecţionat o ceramică fină, adesea cu forme carenate, cu suprafaţa cenuşie, brună, neagră sau bej, decorată cu caneluri, incizii şi încrustare cu culoare roşie, pictură cu grafit. În fazele evoluate apare şi pictura cu un strat gros de culoare galbenă sau alb-roşiatică. Ca motive ornamentale, se cunosc spiralele, meandrele, romburile, triunghiurile, combinate cu caneluri verticale (fig. 61). 97
www.cimec.ro

în valea Dunării mijlocii şi de Jos şi în spaţiul carpato-balcanic. s-a format vastul complex cultural Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihálom. Azmak. cupru. care anunţă încheierea perioadei eneolitice şi geneza complexelor culturale specifice epocii timpurii a bronzului. În acest context. zona carpatică şi cea nord-vest pontică. Hisarlika. Kubrat. 1937). valea Dunării. fiind fortificate cu şanţuri. numeroase elemente superioare de cultură materială (piesele de aur. cultura Krivodol a evoluat către cultura Galatin. are ca situri mai importante. dispuse de-a lungul văilor apelor. dezvoltată în estul Bulgariei şi câmpia tracă. Născută din evoluţia puternicului fond Boian-Marica-PoljanicaKaranovo V. Mikov. V. fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale. Radingrad. între care modul de întemeiere a unui habitat sistematizat şi ierarhizat. Todorova. spaţiul lor geografic constituind o veritabilă placă turnantă între eneoliticul final anatolian. silexul balcanic. ca urmare a restructurărilor etnoculturale care s-au petrecut. Devnja. la finalul eneoliticului clasic (a doua jumătatea mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC). cu variantele sale prezintă o serie de elementede continuitate. în care se păstrau rezervele de grâne. Industria litică era diversificată. Varna/litoralul pontic şi aspectul grecesc). cultura Kodžadermen-Karanovo VI. încadrată în aşa-numitul “orizont al torţilor pastilate” (Scheibenhenckel) (Bojadjiev.ro . valuri şi palisade. Ovčarovo. Varna I.Către sfârşitul culturii. 1993). Popov. 1901. iar metalurgia aramei a cunoscut o 98 www. dovedind o deosebită grijă pentru asigurarea sanităţii locuirii. acest fapt datorându-se şi poziţiei ocupate de aceste comunităţi. pe lângă cele eponime: Ruse. împreună cu celelalte variante (Gumelniţa/România. din Mediterana Orientală. şi construcţiile-sanctuar. marine şi fluviale. terestre.. Locuinţele de suprafaţă sunt aliniate dea lungul unor stradele şi prezintă cuptoare şi alte amenajări gospodăreşti. Dimov. Poljanica. cu influenţe receptate din partea eneoliticului anatolian şi oriental. scoicile Spondylus) şi spirituală (idolii cicladici en violon). aşezările. neoliticul târziu cretan şi cicladic şi civilizaţiile contemporane din Balcani. o deosebită înflorire. Cultura Kodžadermen-Karanovo VI (definită de R.cimec. În centrul aşezărilor se găsea o casă mare. Durankulak etc a cunoscut. fiind confecţionată din silex de bună calitate (balcanic).

Poljanica (ceramica neagră sau brună. lucrată din lut. Ceramica. defuncţii fiind înhumaţi în poziţie chircită pe stânga. în noile sinteze eneolitice pontice. Dacă ceramica grosieră era. chircite pe stânga. carenate. cultura Varna (H. în domeniul ceramicii. trebuie menţionate necropolele de la Varna I (morminte întinse. şi printr-o abundentă plastică antropomorfă. cel mai adesea. Todorova. La acestea se adaugă elemente de plastică pătrunse din lumea cicladică (idolii en violon) sau thessaliană (idolii cu cap mobil). Deşi este considerată drept fenomen etno-cultural separat. cu praf de aur. pictării. motive cruciforme. romburi etc). în multe privinţe. Pentru ritul funerar al acestei variante pontice.deosebită amploare. Todorova. naturalistă sau extrem de schematizată. mult schematizate. marmură. Bojadjiev. 1968) reprezintă o parte integrantă a marelui complex Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. roşie. cu capul spre est. Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturată. metal (aramă. mai rar. în general.ro . os. comunităţi care au fost înglobate. geometrice (cercuri. pentru bărbaţi. 1985. lustruită. cunoscând o mare varietate de forme. în special. alcătuind o simbolistică cu evident caracter uranian (fig. decorată cu motive incizate şi încrustate cu culoare albă sau roşie. şah. 1993). de bună şi foarte bună calitate. în funcţie de statutul social şi spiritual al fiecăruia (vezi necropola de la Varna) (Lichardus et alii. barbotinată şi decorată cu motive simple incizate. casnice şi comunitare. cu cea a marilor civilizaţii şi complexe culturale orientale sau microasiatice. a complexelor de cult. unele foarte bogate. ca cele de la Ovčarovo. sau pictate cu grafit. realizându-se piese de diferite dimensiuni. însoţiţi de un inventar mai bogat sau mai sărac. Motivistica decorului ceramicii culturii KodžadermenKaranovo VI este deosebit de bogată şi este compusă din motive spiralice şi meandrice. în decursul timpului. exprimate prin modele ale unor locuri ceremoniale. era lucrată în anumite centre. Ritul funerar este bine cunoscut. feminină. cu culoare albă. cu grafit şi.62). reprezentat de existenţa construcţiilor-sanctuar. a unor tradiţii de tip Usoe. Deosebit de bine evidenţiat este domeniul practicilor cultice. asemănătoare. Hamangia.cimec. plastica). Dimov. pentru 99 www. şi imprimare. ceramica fină şi foarte fină era ornamentată în tehnica inciziei. diferenţele datorându-se păstrării mai îndelungate. în special bitronconice. aur).

Voivodina. şi s-a format cultura Pevec/Cernavoda I. a celei superioare. pătrunzând în câmpiile aluvionare din văile Dunării. aşa cum am văzut. 1985). fiecare cu caracteristicile ei. România. o parte a comunităţilor sale fiind cucerite şi asimilate de purtătorii orizontului pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari. Pe acest fond s-au format o serie de civilizaţii specifice eneoliticului final şi epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice (cultura Ezero). Donja Branjavina şi Vršnik (Serbia). Dimov. Purtătorii acestui complex cultural au practicat agricultura. iar prin răspânirea lor spre nord-vest au dat naşterea unui alt mare complex neolitic timpuriu. în vastul spaţiu de răspândire (Kossovo. Serbia. Cârcea. sau au pătruns în mediul civilizaţiilor vecine (Krivodol. şi existenţa unei pături conducătoare supraregionale (Lichardus et alii. Savei şi Moravei.femei. Către sfârşitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al Vlea BC. aceste comunităţi au dezvoltat mai multe aspecte şi faciesuri. sud-estul Ungariei. care mai păstreză unele elemente anterioare (Bojadjiev. 1985). De aceea. Ocna Sibiului şi Gura Baciului (România). pe care le-au neolitizat. Moldova. Rep.ro . Ucraina). Todorova. prin colonizare şi aculturaţie. cultura Kodža-dermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare.cimec. de noi triburi epipaleolitice/mezolitice mult întârziate (Moldova/România. cenotafe etc). şi creşterea animalelor. Dezvoltate de-a lungul a patru faze. Tisei. îşi găseşte originile. în drumul lor către nord şi nord-est. Rep. care face parte din complexul cardial circummediteranean. 1993). Ucrainei). în cultura Protosesklo cu care este înrudit. Cucuteni-Tripolie). ansamblul liniar ceramic sau danubian. după cum o dovedesc descoperirile de la Anzabegovo. Moldova. Alte comunităţi s-au retras în zone deluroase şi montane. parţial. ******* Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic Starčevo-Körös-Criş (sfârşitul mileniului al VI-lea–sfârşitul mileniului al V-lea bc). Devnja şi Durankulak. în legătură cu ultima 100 www. aceste comunităţi au cunoscut fenomene istorico-culturale particulare printre care şi asimilarea. caracteristic pentru valea Dunării mijlocii şi. inventarul acestora dovedind o strictă diferenţiere socială. Bosnia. V. unele abordate mai sus (Lichardus et alii. continuând tradiţia KodžadermenKaranovo VI. Davei. ereditară.

Lunca şi Oglinzi). Astfel. în principal. Lazarovici. 1993. câteodată. semisferice şi globulare. păstrând dimensiuni mici şi mijlocii. Motivele pictate sunt diverse: ghirlande. pictură neagră. Marinescu-Bîlcu. păstreză moştenirile parentale. şi decoruri în relief. fiind întemeiate pe terasele de luncă ale râurilor. meandre. lamele şi gratoarele. 2001. brună şi roşiatică. lustruită şi canelată (Vinča-Hotnica-Dudeşti). În faza târzie a complexului cultural. din piatră şlefuită au fost confecţionate topoare şi tesle calapod sau cu profil simetric. frecătoare etc. tipurile de locuinţe au fost diferite. au pătruns. chiar dacă dovedeşte o anumită îndepărtare de modelele egeobalcanice. În unele cazuri. de regulă de formă rectangulară. fiind. 1993). imprimate cu degetele şi unghia (motivul “în spic”). pe fondul deschis al vasului. 1993.ro . Astfel. şi policromă. cu suprafaţa barbotinată şi decorată cu motive incizate (zig-zaguri). Tipurile de aşezări şi de locuinţe Starčevo-Körös-Criş au fost foarte variate. Marijanovici. Industria litică a acestor comunităţi era confecţionată din varietăţi locale sau regionale de silex.ocupaţie. Ceramica fină. Din os au fost realizate ace de cusut. trebuie menţionată ocuparea şi exploatarea unor zone cu resurse salifere. asociate cu cele incizate şi/sau imprimate. însoţite sau nu de o serie de anexe. deşi aşezările dovedesc o relativă stabilitate. râşniţe. considerate influenţe de tip impresso-cardial. spirale. lucrată cu nisip fin şi mică în compoziţie. ulterior. cum ar fi cele din Transilvania (Ocna Sibiului. Şeuşa. Comşa. Marea majoritate a formelor au fost cele tradiţionale. numeroasă a fost ceramica grosieră. primele obiecte mărunte de cupru. motive geometrice. Ceramica Starčevo-Körös-Criş cuprinde mai multe specii şi.cimec. complexului cu ceramică liniară. ca urmare a adaptării dinamice la noi şi noi ecosisteme. în timp ce. cunoscându-se bordeiele şi locuinţele simple de suprafaţă. 101 www. 1993. se subdivide în mai multe tipuri: cu pictură albă pe fondul roşu angobat al vasului. în strânsă legătură cu tipul incipient al agriculturii itinerante şi modului de creştere a animalelor. transmise. ca urmare a influenţelor exercitate de ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. din lemn acoperite cu lutuieli (Ursulescu. Gura Baciului) şi Moldova (Solca. dovedind o deosebită forţă de supravieţuire. spatule şi linguri. cu ceramică cenuşie neagră.

pe coasta Adriaticei (de la Trieste/Italia până în nordul Albaniei şi Herţegovina). culesul. câini. industria litică de tradiţie microlitică şi geometrică. cu colibe uşoare de suprafaţă). În cadrul ultimei culturi. şi Velušina-Porodin (în Câmpia Pelagoniei). parţial. decedatul fiind. însoţit de obiecte de inventar. Purtătorii complexului Starčevo-Körös-Criş sau “topit”. Ritul funerar este puţin cunoscut. cu care prezintă analogii deosebite atât în ceea ce priveşte tipul de aşezare (în grote şi deschise. ceramica 102 www. în mileniile VI-V bc. spiralică şi meandrică. cilindrice (fig. Marinescu-Bîlcu. în fazele timpurii. benzi etc). parţial în sinteza liniar-ceramică. lunule. au luat fiinţă. cu steatopigie mai mult sau mai puţin pronunţată.1-4. se încadrează statuetele antropomorfe feminine. amuletele. şi pictură de culoare închisă pe fond. în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). 1993). 2001. 63. pescuitul şi vânătoarea). Tipul antropologic specific acestor comunităţi a fost cel mediteranoid gracil. şi o ceramică fină. în cadrul proceselor etno-culturale ulterioare ale neoliticului mijlociu şi târziu (Vinča-Hotnica-Dudeşti). din împletirea elementelor de tip Starčevo târzii cu cele de tradiţie Sesklo. încadrată în complexul cardial. în Herţegovina etc. 5-6). 1993. picături. cu forme semisferice. uneori. în fazele mai noi. 7-9). cu sau fără recipient la partea superioară (63. se cunosc şi recipiente de lemn (Grădinile). a evoluat cultura Impresso-Cardial. În partea de vest. cu ceramică pictată cu alb pe fondul de culoare închisă al vasului. pintaderele.conservate în mod excepţional. Comşa. 1993).cimec. care respectă forma celor din argilă (fig. pictată cu alb pe fond închis. cu motivistică geometrică. agricultura incipientă. diferite variante de măsuţe-altar. Marijanovici. la care au participat din plin (Ursulescu. În domeniul spiritual. 1993. fiind vorba de înhumări în poziţie chircită. barbotinată şi decorată cu impresiuni. 10-13). În zona Macedoniei. caracterizată printr-o ceramică grosieră. Šandalja (Pula). dispuse printre locuinţele din aşezare. culturile: AnzabegovoVršnik.ro . cu trei sau patru picioruşe. care s-au dezvoltat şi în eneolitic. ocupaţiile (creşterea animalelor– ovi-caprine. 1993. cunoscută prin cercetările din Grotta Gialla şi Grotta della Tartuga (Trieste). interesante sunt o serie de modele miniaturale de locuinţe şui vasele cu reprezentări de feţe umane (Marijanovici. Lazarovici. porcine.nord-vest a Balcanilor. prezentând motive geometrice (triunghiuri. 63. Danilo (Šibenik).

în paralel cu cultura Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj. a fost decorată cu impresiuni încrustate cu culoare roşie şi pictură brună închisă. În Bosnia centrală. cunoscută prin cercetările din situl de la Obre I. reprezentări în formă de C şi S. fiind predominante vasele negre lustruite.cimec. Benac. discuri din piatră şi lut ars. În Albania. unghiile şi instrumente ascuţite şi dinţate (Lichardus et alii. vânătoare şi agricultură. care a înlocuit cultura Danilo din zona litorală. în timp ce partea estică a fost legat de complexul egeeano-balcanic. Pe coasta răsăriteană a Mării Adriatice şi zona dalmată. o industrie litică şi osteologică mai bine reprezentată. Această dualitate culturală a persistat şi în neoliticul târziu. au fost proprii. câteodată. în neoliticul mijlociu (a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea bc) s-a dezvoltat cultura Danilo. Marijanovič. cu degetele. la Obre I (în apropiere de Kakanj). Marijanovič. 1985. În Bosnia. statuete etc). romburi. cultura Blaz II. Dacă în perioada anterioară. 1985. decorate cu impresiuni realizate cu scoica. iar pentru neoliticul 103 www. atât în forme cât şi în decor. în timp ce cultura Kakanj s-a transformat în cultura Butmir. când în zonă a evoluat cultura Hvar-Lisičiči. se observă o interesantă combinaţie Starčevo-Impresso. materializată printr-o îmbogăţire evidentă a formelor de cultură materială şi spirituală: colibe de suprafaţă.ro . Astfel. pentru prima zonă. cu forme semisferice şi conice cu picior inelar.cu forme puţine. şahul etc (Benac. Ceramica de tip Starčevo-Impresso îmbină cele două componente. pictată. a cărei ceramică. expresie a unei societăţi neolitice bazate pe creşterea animalelor. triunghiuri. cultura Butmir a marcat o anumită modificare. 1993). în special ovoidale şi conice. Marijanovič. pentru sfârşitul mileniului al VI-lea bc şi începutul celui următor. 1993). În domeniul cultului sunt mai numeroase elementele de tip Starčevo (măsuţe-altar. ceramica era incizată şi. în neoliticul timpuriu. alături de care au fost utilizate şi motive spiralice (Lichardus et alii. zig-zaguri. Benac. motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism riguros (capete de spirale şi meandre). cu frecvente decoruri canelate. neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin două zone culturale oarecum distincte: litoralul adriatic a fost încadrat în complexul Impresso-Cardial. 1993).

Banat. dintre care unele au avut forma de megaron. Muntenegru. Oltenia/România. Kosovo. Industria litică. În fazele dezvoltate ale complexului cultural. Slavonia/Croaţia. aşa cum am arătat mai sus. cunoscânde ca forme: vasele bitronconice. ca de altfel şi industria osteologică. În perioada neoliticului final. şi-au fortificat aşezările. Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitară. perpetuarea locuirii pe acelaşi loc conducând şi la formarea unor tell-uri. dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural Vinča. caracterizate prin decoruri imprimate şi incizate. În neoliticul târziu.cimec. Mileniului al V-lea-jumătatea mileniului al IV-lea bc). dispus vertical. într-o mare parte a Balcanilor (Serbia. nord-vestul Bulgariei). Decorul predilect a fost cel canelat şi plisat. Voivodina. carenate. lucrată într-o pastă de bună calitate. Bosnia. care a evoluat. în spaţiul albanez este cunoscută cultura Malik I-Kamnik.mijlociu cultura Cakran. amforele. roşu şi tricrom pe fondul vasului. Transilvania. de multe ori cu platformă de lut ars. care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B. ovale. era diversificată. cu mobilier de lut. În cadrul aşezărilor. probabil. au ocupat terasele din apropierea apelor. lustruită. alături de care era prezentă decorarea cu pictură onctuoasă (crusted ware). 104 www. Originea sa pare a fi anatoliană. pithoi. către eneoliticul timpuriu. care a cunoscut astfel mai multe variante regionale şi acoperă întreaga perioadă a eneoliticului timpuriu şi mijlociu (jumătatea. comunităţile chalcolitice cu ceramică cenuşie-neagră. cenuşie. de exploatarea unor mine ca Rudna Glava şi Ai Bunar. purtătorii complexului vinčian. răspândirea sa înscriindu-se într-un nou val migratoriu. capace cu reprezentări umane. au fost realizate şi utilizate numeroase piese de aramă. începând cu faza a II-a. în fazele mai timpurii. 1985). vasele cu picior conic. confecţionată din materii prime locale sau de import. lustruită şi canelată. multe de mari dimensiuni. legate. Ceramica acestei culturi era lustruită şi pictată. În ceea ce priveşte habitatul. incizia şi incrustaţia (Lichardus et alii.ro . iar în fazele dezvoltate locuinţe de suprafaţă. cu brun. s-au construit colibe semiadâncite. au pătruns şi s-au extins. neagră sau brună. au asimilat sau au dislocat elementele anterioare ale neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanică şi valea Dunării (Lichardus et alii. 1985).

vestigii ale comunităţilor acesteia fiind descoperite. 1993.ro . la care s-au adăugat diferite tehnici de incizie. Acest complex cultural s-a dezvoltat pe parcursul a mai multor faze (Vinča A-D. şi Vinča Turdaş I şi II. 1970. 64 şi 65). cunoscându-se diferite tipuri. în acest vast areal circummediteranean. Milojčič.cimec. redând trăsături anatomice asianice. ******* Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale neoliticului timpuriu circummediteraneean (sfârşitul mileniului al VII-lea bc) este cel cardial. şi capul modelat triunghiular. Complexul cultural vinčian a intrat în contact cu comunităţile culturii liniare. într-o motivistică variată: benzi lustruite. zona Languedoc-Roussillon din Franţa. mai ales antropomorfe feminine: cilindrice şi plate.oblic. dar influenţe ale sale se găsesc. participând la naşterea şi dezvoltarea multor culturi eneolitice din spaţiul carpatic balcanic şi valea Dunării mijlocii şi de inferioare Din împletirea elementelor starčeviene şi vinčiene. 1993). în Peninsula Balcanică (mileniul al VI-ea bc) (Guilane. cunoscută şi sub numele de Sopot-Lengyel. acesta a făcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramică imprimată (Impresso). s-a format şi a evoluat paralel cu cultura Vinča. care s-a răspândit din Africa de Nord şi Grecia până pe coastele atlantice ale Franţei (regiunea de centruvest). în unele cazuri. încrucişat. 1993. etapa Gradac. cu şoldurile hipertrofiate. coasta răsăriteană a Spaniei şi cea a Portugaliei. triunghiuri şi alte motive geometrice. o civilizaţie de litoral şi coastă maritimă. impresiune şi pictare. unele indicând clare contexte rituale. cunoscând mai multe faciesuri regionale. mai ales după ardere. cu mai multe etape. Ca fenomen cultural neolitic timpuriu. din Bosnia până în Transdanubia. Cultura cardială a fost. Plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost deosebit de bogată. Mohen. după Vl. În mod firesc. care a primit acest nume de la maniera specifică de decorare a ceramicii prin impresiuni realizate cu ajutorul scoicii cardium edule. fascicole de incizii. cu mai multe etape. Aceste reprezentări au fost găsite într-o multitudine de situaţii. dintre care unele ar putea fi interpretate ca elemente de protoscriere (fig. între Drava şi Sava. Lazarovici. Vinča-Pločnik I şi II. în principal. Garašanin) (Marijanovič. purtătorii 105 www. 1988). după M. Comşa. în NV Italiei. în principal. cultura Sopot.

care existau şi în Castelnovian. Franţa). vârfurile de săgeată şi mici topoare şlefuite. Prezenţa lamelelor de obsidian confirmă existenţa relaţiilor comerciale mediteraneene pe calea apei. această materie primă fiind menţionată în multe aşezări.complexului cultural Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale. lamele denticulate (fierăstraiele) şi străpungătoarele au fost confecţionate din lame masive. în care şi adăpostul Jean Cros (Franţa) ar fi putut fi un popas pentru creşterea animalelor. se socoate că acest sit ar fi putut fi un punct de plecare în transhumanţele montane. creşterea animalelor. realizate din roci dure. În aceste condiţii. Franţa). probabil. Camprafaud à Ferrières şi SaintPierre-de-la. Una dintre cele mai complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var.Fage (Hérault). care poartă. Franţa) unde există. centrul (Maddalena du Muccia. Aşezarea de pe litoral. amprenta decorului ceramic specific. în Franţa (Mohen. de la Leucate (Pirineii răsăriteni) reprezintă un tip particular de habitat. 1985). Valencia) şi Portugalia (Wittle. Ca aşezare deschisă este cunoscut satul de la Couthézon (Vaucluse. aşa cum este Lipari sau Melos. Marche). introducând: cultivarea plantelor. Modul de viaţă al comunităţilor cardiale este cunoscut şi în grotele Gazel şi Roc de Dourgne (Aude). ca la Châteauneuf-lès-Martigues (la gurile Rhônului. în situri ceramice datate în mileniile al VII-lea–al V-lea bc. lângă Trento). se pare că purtătorii culturii cardiale au neolitizat regiunile unde s-au aşezat. sudul şi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei.ro . precum şi în siturile cercetate în Spania (Coveta de l’Or. şlefuirea uneltelor de piatră şi confecţionarea ceramicii. Ceramica era modelată cu forme globulare şi fundul rotunjit şi 106 www. În cadrul industriei litice cardiale se menţin piesele de tradiţie microlitică: trapeze şi alte piese compuse. În acelaşi timp.cimec. o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice (castelnoviene) şi cele ale culturii cardiale propriu-zise. specific pentru condiţiile zonei. alcătuit din mai multe colibe cu plan circular şi vetre exterioare. Locuirile cardiale erau amplasate în grote şi în adăposturi sub stânci. în principal contactele cu insulele vulcanice. Baume de Montclus (Gard). însă. 1988). Gratoarele. Alte exemple de continuitate zonală a industriei microlitice mezolitice este prezentă în nordul (valea Adige.

această cultură a evoluat şi se poate vorbi de un epicardial. precum şi toate variantele şi faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctată (La Céramique Pointillée).ro . 1988). Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante şi creşterea animalelor prin transhumanţă. fiind semnalate diferenţieri regionale între siturile din sudul Italiei (Liguria. dezvoltat. atât în ceea ce priveşte economia. având ca mijloace de prindere: şnururi orizontale netezite. în aşa-numitul stil impresso-cardial (Wittle. Ulterior. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul mileniului al V-lea bc. modul de întemeiere a aşezărilor şi locuinţelor. în special ovine (Mohen. şi Danubian (considerat de G. până în Masivul Central Francez. dispuse în benzi orizontale sau în panouri şi metope. Volutová keramika sau Ceramika wstęgowa. 1998). care denotă o reală unitate în diversitate. cu un pieptene sau cu unghia. Calabria.cimec. denumit şi Bandkeramik (F. 1903) sau Linear-bandkeramik. specific pentru lumea mediteraneană. cât şi ritualul funerar şi spiritualitatea. Grossgartach. Motivele decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor cardium. ******* Complexul liniar-ceramic. au evoluat comunităţile grupului cultural Basian (situl Basi). Klopfleish. Childe drept cel mai vechi neolitic din Europa dunăreană) desemnează ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din Europa centrală şi vestică. Rubané. Sicilia) şi cele din jurul Adriaticii. Rössen. la Ronze şi Oullins (Franţa). 1985. Acest complex cultural cuprinde două variante (entităţi) principale: Ceramica liniară orientală şi Ceramica liniară occidentală. care a făcut parte din complexul cultural cardial. au condus la răspândirea ceramicii cardiale care a ajuns până în Ardèche. vasele fiind arse la roşu-vineţiu. Hinkelstein. În Corsica. formând linii în zig-zag. în mileniul IV bc. Vaquer. ai cărui purtători erau agricultori şi crescători de animale.polonice. 107 www. în special cele de pe coasta vestică a Peninsulei Balcanice ((Bosnia şi Hertegovina). răspândit de la Marea Neagră şi până la Atlantic şi individualizat prin totalitatea manifestărilor sale. la partea superioară a vaselor. butoane şi torţi bandate. între aşezările provensale (Châteauneuf-lèsMartigues) şi cele din Languedoc (Gazel) sau între cele din zona Valenciei şi Barcelonei şi sudul Spaniei.

Transdanubia (regiunea de la vest de Dunăre) şi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria şi Slovacia). punând bazele aşa-numitei culturi cu ceramică liniară occidentală. au fost colonizate regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior şi Limbourg (Olanda). ajungând până în nordul Poloniei. 1988 a). şi cultura liniară Barca. 1990). unde au format cultura liniar-ceramică orientală (Ursulescu. Acest complex cultural liniar-ceramic s-a format la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului al V-lea bc. şi s-au aşezat în Polonia sudică. nordvest şi est-nord-est să se fi realizat în condiţiile presiunilor exercitate de răspândirea. chiar dacă au fost denumite diferit în istoriografiile maghiară. 1988 b).ro . lustruită şi canelată (în special Vinča-Hotniţa-Dudeşti). în Ungaria. vizibilă. În cursul dezvoltării lor (mijlocul mileniului V bc). valea Rhinului (Baden-Wurtemberg şi RhenaniaPalatinat). în Cehia. în landurile Hessa. mai ales. Moravia şi Slovacia s-a dezvoltat stilul Ačkovy iar mult spre vest. încă din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc).Liniarul recent (târziu) din Bazinul Parizian etc (LichardusItten. purtătorii complexului cu ceramică liniară au colonizat succesiv. Începând cu cea de-a doua etapă (începuturile celei de a doua jumătăţi a mileniului al V-lea bc). Începând cu cea de-a doua etapă. în România. 1985). se observă o regionalizare a dezvoltării comunităţilor liniar-ceramice occidentale. grupul Ciumeşti-Pişcolţ. în domeniul decorului ceramicii. cum se observă în situl de la Larzicourt (Franţa) (Lichardus-Itten. Saxonia inferioară. slovacă şi română (Lichardus et alii. unde s-au format: cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld). Hanovra. dinspre Anatolia şi Balcani a comunităţilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu ceramică neagră. Este posibil ca deplasarea comunităţilor liniar-ceramice spre vest. trei entităţi etno-culturale care constituie o unitate. în cea de-a treia etapă (sfârşitul mileniului al V-lea bc). ca urmare a contactelor şi sintezelor/asimilărilor dintre purtătorii complexului cultural Starčevo-Criş care s-au răspândit în valea Dunării Mijlocii (pannonice). au ocupat Bazinul Parizian. în 108 www.cimec. Astfel. comunităţile liniar-ceramice occidentale au trecut la răsăritul arcului carpatic. în vreme ce. cea mai mare parte a Europei centrale. în Slovacia. Din această zonă originară. Moldova şi Ucraina vestică. cu cei ai mezoliticului local mult întârziat.

Aşezările au fost fortificate.ro . amplasate în apropierea aşezărilor sau chiar în interiorul lor. Aldenhoven. câini). porci. precum şi decoruri executate cu pieptenele (ca tipul Plaindt) şi motive înguste „în căpriori”. adesea. 73) (Lichardus et alii. Satele culturii ceramicii liniare occidentale au fost întemeiate. Austria inferioară. ovicaprine. Germania de est şi o parte a Poloniei). În acelaşi timp. evoluţia stilistică a decorului ceramicii a fost determinată de benzile în formă de arc de cerc şi de spiralele şi meandrele umplute cu incizii şi impresiuni. orz. de regulă. 6-7 m. Locuinţele cu patru nave erau construite din stâlpi de lemn şi s-au decelat. in). aşa cum sunt cele de la Eilsleben.cimec. ca cele de la Bylany (Cehia). dublate de palisade. din care a derivat tipul Šárka (fig. 1988 b) Spre vest. Slovacia vestică) (fig. lungimea variind între 6 şi 45 m în timp ce lăţimea era destul de constantă. 1985. culesul. 1988). stilul Flomborn. 72). de aprox. meşteşugurile. Köln-Lindenthal (Germania). Lichardus-Itten. Referitor la modul de viaţă. cu şanţuri de apărare. pe soluri loessoide sau în apropierea acestora. în decorul ceramicii se observă o predilecţie pentru spirale şi meandre. Moravia. Lichardus-Itten.Germania. 71) s-a dezvoltat ceramica liniară zisă cu capete de note muzicale. creşterea animalelor (bovine. În acelaşi timp. care pun în continuare probleme legate de funcţia acestor întărituri antropice (fig. care a evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovče) (fig. aşa cum se cunosc în ceramica liniară occidentală târzie din Bazinul Parizian. mazăre. Olszanica (Polonia). 1985. după dispunerea stâlpilor în partea centrală a caselor. compuse din benzi umplute cu puncte. linte. în regiunile Elbei (Boemia. în regiunile rhenane. 70). cu orientarea NV-SE. locuinţele erau rectangulare. purtătorii ceramicii liniare occidentale au practicat cultivarea plantelor (diverse specii de grâu. în regiunile danubiene (Transdanubia. vânătoarea. amplasate pe prima terasă a râurilor sau în apropierea zonelor inundabile. cu excepţia sitului de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa) ca şi a altora din Bazinul Parizian. De asemenea. structuri în formă de Y (tipul Geleen) şi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaţi (tipul Elsloo) (fig. 109 www. săpăturile efectuate în unele staţiuni importante. 69) (Lichardus et alii. Cel mai adesea. cu secţiunea în V sau U.

uneori gracili) (Lichardus et alii. LichardusItten. Astfel. elemente de podoabă (mărgele de piatră şi scoică. În ceea ce priveşte ritul funerar. deopotrivă. Lichardus-Itten. Flomborn. 1988). în schimb. aşa cum este caracteristic pentru neoliticul oriental. predominantă fiind prima. Aldenhoven. Boemia/Cehia). 1988). În satul de pe platoul Aldenhoven au existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aşezare permanentă. În cadrul mormintelor de inhumaţie. odată la 15-18 ani. Elsloo (Limbourg. Sunt cunoscute şi morminte de incineraţie (Arnstadt.cimec. nu se cunosc construcţii-sanctuar şi nici o plastică antropomorfă şi zoomorfă evidentă. se poate arăta că. 1985. Aiterhofen. Din punct de vedere spiritual. cum sunt cele de la Nitra (Slovacia). pentru stabilirea succesiunilor şi modelelor de locuire. Köln-Lindenthal (Germania). realizate prin deplasarea întregului sat. Complexul cultural cu ceramica punctată (La Céramique 110 www. inhumaţia şi incineraţia. cel mai adesea individuale. Sonderhausen. adesea cu un uşor prognatism. în spaţiul microregiunii date. pe partea dreaptă sau stângă. lame. deocamdată. această particularitate regională întâlnindu-se în etapa târzie a ceramicii-liniare occidentale din Alsacia şi Baden-Wurtemberg. defuncţii erau depuşi în poziţie chircită. au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice între diferitele structuri de locuire şi datarea precisă a acestora.ro . pe acelaşi loc s-au succedat mai multe cicluri de locuire. Ca tip antropologic. reînnoită prin reconstrucţia şi extinderea locuinţelor individuale (Lichardus et alii. Niedermerz şi Elsloo). cu ocru roşu şi inventarul mormintelor era compus din vase. sau alungit pe spate. se poate arăta că au fost utilizate. brăţări şi catarame de centură din scoică Spondylus. Arnstadt. Defuncţii erau acoperiţi. purtătorii culturii ceramicii liniare occidentale erau mediteranoizi (cu talie mică. dispuse pe pereţii vaselor. la Bylany (Kutná Hora. Niedermerz (Germania) şi Elsloo (Olanda). vârfuri de săgeţi etc. adesea.Hienheim. microasiatic şi egeo-balcanic. 1985. fie ca elemente decorative incizate sau în relief. mormintele fiind organizate în necropole. tesle-calapod. Olanda) şi Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa). asemenea reprezentări apar fie sub formă de protome. pandantive diverse).

de benzi verticale (fig. Lichardus-Itten. Cehia). duble şi multiple (realizate cu ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinţat) sau punctat-adâncite. Kaufmann). se remarcă bolurile piriforme sau cu profilul în “S”. unele dintre acestea păstrând multe dintre tradiţiile din care au derivat. spre planurile trapezoidale (Postoloprty/Žatec. Ca forme. Lichardus-Itten. Stroke ornamented ware. dotate cu palisade şi spaţii de trecere (un fel de porţi) dispuse cardinal. Bavaria şi Austria. era înrudită genetic cu cultura liniară târzie din regiunea Elbei. Habitatul uman continuă utilizarea amplasamentelor anterioare (Hienheim şi Zwenkau. fie o singură incineraţie (Lichardus et alii. cupele plate şi semisferice decorate. cu impresiuni simple. 1985. M. în poziţie chircită.cimec. D. Kothingeichendorf şi Bochum-Harpen. care acoperea întreaga suprafaţă exterioară a vaselor. dălţile şi teslele calapod şi icurile (penele) perforate. care au fost interpretate drept construcţii de cult (Vochov/Plzeň-Nord. Moravia. la început. care aveau pereţii curbaţi. Keramika vypichaná. în Germania). vestul Poloniei. În cadrul aşezărilor se remarcă şanţurile circulare concentrice. s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms. Ritul funerar era cel tradiţional. Stichband-keramik. şi care au evoluat. fiind cunoscute locuinţele de formă alungită. evoluat din cel de tip Šarka al ceramicii liniare târzii. toate reprezentând o prelungire a curentului danubian. câteodată. Tešetice-Kyjovice/Znojmo. Ib şi II. conţinând fie o singură înhumare. în Germania) sau fortificaţii. A fost denumită astfel datorită decorului predominant al ceramicii. în Boemia. 74) (Lichardus et alii.ro . specific pentru neoliticul târziu (sfârşitul mileniului V bc) din Boemia. IV b şi V. Germania de est. Zápotocká) sau în trei etape cronologice (I a. IV a. existând morminte izolate sau cuprinse în mici necropole. fiind periodizată în cinci faze (I-III. separate. Moravia. 1985. În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi şi complexe culturale. Ceramika wstęgowa kłuta). Boemia. ulterior. din 111 www.Pointillée. moştenit de le comunităţile anterioare. Germania). 1988 c) În cadrul industriei litice s-au păstrat topoarele. devenind caracteristice pentru neoliticul târziu din zona danubiană. cu motive bandate organizate „în căpriori” simpli. 1988 c).

descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte la Lingolsheim. Rhin-Main. între 1879-1918). V. trasate cu un vârf ascuţit. unde au fost descoperire înhumări individuale. unelte calapod. rectangulare. Germania). cunoscută prin staţiunile de tip Berry-au-Bac. regiunea Saale/ Elba şi în bazinul Yonne (mormântul de la Passy). Hessa rhenană şi Palatinat. Germania. în gropi simple. ulterior. cu defuncţii depuşi întinşi pe spate. Din cadrul inventarului. paharele cu picior. constau din înhumări individuale. cercetată de A. Borries. la geneza culturii Rössen. Aşezările acestui grup cultural erau alcătuite din locuinţe cu planul naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven. Germania). N. care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen. 75). în Alsacia şi Hessa renană. şi obiecte de podoabă (MüllerKarpe. în Elveţia. Lichardus et alii. în Germania de SV. 1985). fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann şi Rheindürkheim. în regiunile Saale-Elba. care moşteneşte majoritatea caracteristicilor. aparţine neoliticului liniar-ceramic târziu şi s-a răspândit. aşa-numitul Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach. în Bazinul Parizian. şi până la Atlantic. se remarcă vasele carenate. Bavaria. la sfârsitul secolului al XIX-lea). contribuind. Schliz. Ca materiale de inventar s-au descoperit: ceramică cu forme şi decoruri derivate din liniarul recent (fig. Cultura Rössen (necropolă lângă Merseburg/Saxa-Anhalt. de unde s-a răspândit până în valea Rinului inferior. în Câmpia joasă din nordul Germaniei. din zona de origine din Germania de SV. în Bavaria.cimec. când s-a răspândit progresiv. în principal. De asemenea. şi impresiunile duble. considerate zone de origine. Mormintele. în landurile Baden-Wurtenberg. piese de podoabă (Lichardus et alii. unde a dezvoltat faciesul Wauwil. cupele quadrilobate şi vasele-sticlă. 1968. Nagel.ro . unde a dezvoltat un aspect local. Grupul cultural Grossgatarch (lângă Heilbronn. Niklasson. foarte subţiri. Grossgatarch. în landurile germane BadenWurtemberg. H. cercetări A. s-au dezvoltat o serie de grupe locale ca: Planig-Friedberg. de tradiţie liniar ceramică. în Germania. Neckar 112 www. având ca inventar vase.fond liniar-ceramic recent. în valea Neckar. Acest grup cultural a evoluat spre cel următor. unelte de piatră şi os. aparţine neoliticului mijlociu şi final din nordul Europei. în poziţie alungită pe spate. 1985). decorate cu motive adâncite.

sau prin aculturaţie. în aria orientală acestea erau dispuse chircit. care au condus la apariţia benzilor negative (fig. prin cucerire. pe care i-au neolitizat direct. utilizate ca săpăligi. Germania). Schwieberdingen. 76. 1985). cu puţine excepţii. Astfel.cimec. prin zig-zaguri (fig. ceramica prezintă impresiuni succesive trasate cu un instrument ascuţit. care tind să aibă un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop. care par a fi faze şi etape cronologice (MüllerKarpe. Lichardus et alii. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un decor dispus pe întreaga suprafaţă a vasului. Ca ocupaţii. în cadrul aşezărilor existau palisade şi mici şanţuri poligonale. purtătorii culturii Rössen practicau agricultura şi creşterea animalelor. pe partea stângă sau dreaptă. În Europa vest-centrală o serie de grupe culturale (Aichbühl. în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate. care formează benzi continui şi triunghiuri “agăţate” (fig. podoabe. În faza recentă a culturii Rössen (III). unde au intrat în contact cu vânătorii şi culegătorii culturii Ertebølle-Ellerbek. De asemenea. Astfel. 912). între care tipicele brăţări din marmură şi şist. au pătruns în regiuni încă neneolitizate. 76. în aria occidentală. se păstrează locuinţele mari. Bischof-fingen-Lieselheim/ Germania. purtătorii culturii Rössen.ro . de înhumări individuale. motivele fiind realizate. 1985). În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluţie. Entzheim/Alsacia şi Menneville/ Bazinul Parizian) au fost incluse în aşa-numitele manifestări 113 www. 58) (Lichardus et alii. se observă atât păstrarea unor tradiţii constructive cât şi apariţia unor modificări.şi Bischheim. cea a fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaţiată. în vreme ce. având ca inventar: vase. Germania). dovedind o mai puternică tradiţie liniară (Rössen). Lutzengüetle/ Elveţia de N. unelte şi arme de piatră şi os. corpurile decedaţilor erau depuse pe spate. 1968. adesea. Germania) şi un spaţiu interior extins. 1-4). realizat prin aşa-numitele impresiuni duble rösseniene. cu unele particularităţi zonale de ritual. în timpul etapelor finale. IndenLamersdorf Deiringsen-Ruploh. Ritul funerar a fost reprezentat. iar cele circulare (Bochum-Harpen) au putut avea o funcţie rituală. În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I. cu picioarele alungite (necropolele de la Jechtingen şi Wittmar. 76.

faza intermediară (TRBK B) nemaifiind de actualitate. 114 www. în diferite etape. Originea acestei culturi nu este lămurită. În spaţiul acestui complex cultural au fost descoperite multe piese de aramă. unele având până la 85 m lungime şi 6. provenind fie sub formă de prefabricate. observându-se o continuitate a unor forme de cultură materială (tip de habitat. influenţe ale sale găsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunăreană. în faza TRBK C. topoare. dar fondul Rössen final şi unele influenţe danubiene par să fi avut o importanţă deosebită. acestea sunt cunoscute. fie sub formă de produse finite (tesle plate. Habitatul purtătorilor acestei culturi este puţin cunoscut. impulsuri primite din partea culturilor şi grupelor culturale vecine şi contemporane. având sisteme de fortificare cu şanţuri şi palisade. doar pentru faza a doua. în acest spaţiu întins s-au dezvoltat mai multe aspecte şi grupe regionale. unele meşteşuguri. (Bogucki. rectangulare. care au evoluat pe parcursul a două faze principale (TRBK A şi C). care cuprins sudul Scandinaviei. unele dintre acestea. în ambele faze fiind locuite atât zonele litorale cât şi spaţiile continentale. est-carpatică şi vest-ucraineană. topoare-ciocan de piatră şlefuită şi perforată. purtătorii complexului cultural cu pahare cu gâtul în formă de pâlnie practicau agricultura (cereale) şi creşterea animalelor (ovi-caprine. Lichardus et alii. pumnale. sau de la unele civilizaţii eneolitice danubiene şi est-carpatice.cimec. Ţările de Jos (Belgia. construite pe stâlpi. rit funerar) (MüllerKarpe. vârfuri de săgeată.ro . În ceea ce priveşte locuinţele. În mod normal. Ca ocupaţii. porcine). de unde s-a extins către sud şi sud-est. Industria litică s-a caracterizat prin topoare plate şi lungi de silex. 2001). Funnel Beaker Culture) s-a dezvoltat.culturale Epirössen sau Poströssen. 5 m lăţime. vorbind de exploatarea unor zăcăminte şi a unui mediu forestier. şi structuri mai modeste. 1985). comerţul etc. Olanda). bovine. brăţări. 1968. robuste. unele forme şi decoruri ceramice. în Neoliticul târziu/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea – mileniul al III-lea bc) pe un spaţiu deosebit de larg. cu compartimentări interioare. cărora li s-au adăugat. locuinţă. deocamdată. cu baza de piatră. fiind vorba de case mari. Germania de nord şi Polonia. Cultura paharelor cu gâtul în formă de pâlnie (Trichterbecherkultur/TRBK.

arme de vânătoare. Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. şi construcţii de influenţă megalitică: dolmene. Ceramica fazei TRBK C evoluează din cea precedentă.ro . Baldia. pe lângă formele tradiţionale. în gropi simple. se cunosc depozite intenţionate cu vase. unele lucrate din chihlimbar. discuri-tăvi de pâine. unelte şi arme) etc. oase umane şi de animale (Lichardus et alii. cu pereţii bombaţi şi gâtul decorat cu un şnur inelar. imprimată. Defuncţii erau depuşi în poziţie întinsă şi acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu. morminte modeste. În faza timpurie (TRBK A). ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebită. existând deopotrivă. 1985. ceramica avea ca forme: paharele cu gâtul în formă de pâlnie. străchini. cu camere de piatră (ciste) şi lemn. cunoscând o anumită standardizare a formelor şi decorurilor. dolmene lărgite. (fig. linguri. dintre piesele de inventar putându-se menţiona: ceramică. 115 www. benzi în zig-zag etc. nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni şi alveole. vase pentru suspendat. tumuli din aglomerări de pietre. 77). sacrificiale etc).discuri. mărgele. 2002). au fost create cupe cu picior. trofee. Din faza TRBK A provin înhumări individuale şi duble. vase cu gura largă şi vase cu corpul globular şi gâtul cvasi-cilindric. 1968. decorate cu o ornamentare bogată. Acest grup cultural a evoluat şi s-a regionalizat. cunoscându-se “topoarele de luptă”. incizată.) din arealul eneoliticului carpato-balcanic. triunghiuri haşurate. încă nedesluşită pe deplin (funerare. cu motive geometrice (triunghiuri. căni. topoare de silex. În faza TRBK C. linii verticale. alături de care se găseau câteva piese de aramă şi aur (brăţări) (Müller-Karpe.cimec. care acoperea întreaga suprafaţă a vasului. podoabe şi accesorii vestimentare. podoabe din chihlimbar (mărgele şi plăcuţe perforate). Industria litică era foarte bogată. Lichardus et alii. fără amenajări suplimentare. Ceramica este diferenţiată pe faze. probabil ca urmare a unei stratificări sociale. vasele-sticlă. În cadrul acestuia. votive. tuburi în spirală etc. Cu o semnificaţie cultică. încrustată cu roşu şi alb. piese de aramă (podoabe. amfore. romburi pozitive şi negative). în gropi simple. Trebuie menţionate: vasulsticlă. numit sticlă cu guleraş.. care a reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. spinări de peşte etc. în faza târzie fiind cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. decorate cu motive incizate şi imprimate.

numit după staţiunea eponimă din Germania (în apropiere de Untergrombach/Bruchsal. duble sau colective. Se cunosc puţine morminte de incineraţie şi înhumări de animale (bovine). Elba. probabil. până la Pas-deCalais şi valea Aisne. ale cărei comunităţi au pătruns şi în spaţiul de la răsărit de Carpaţi. În inventarul mormintelor au mai fost descoperite piese de podoabă. ca motive decorative având romburi şi triunghiuri. unele influenţe ale culturii paharelor cu gura în formă de pâlnie. Austria. s-a dezvoltat grupul cultural Sarnowo. iar în Suedia răsăriteană cultura topoarelor naviforme (Bootaxt-kultur) (Lichardus et alii. pe parcursul dezvoltării sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) şi grupe culturale regionale.1985). 1985). în zona Varşoviei şi Kuyavice. Munzingen-Tuniberg). După evoluţia culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. NE Franţei.ro . în gropi simple şi cutii de piatră (ciste). Baldia 2001). de tipul colibelor uşoare. locuinţele fiind sub forma unor structuri simple. în formă de pinten barat (Michelsberg. fiind identificat în Elveţia.cimec. s-a format şi a evoluat cultura amforelor sferice (prima jumătate a mileniului III bc). au fost descoperite în morminte individuale. care sunt greu de identificat arheologic. Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut. palisade şi şanţuri. în special discuri dispuse pe piept (Lichardus et alii. în zona cuprinsă între Ucraina de vest. în principal în formă de amfore globulare cu gâtul conic. După cultura cu pahare în formă de pâlnie. datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea bc–mileniul al III-lea bc). la care s-au adăugat. decorate cu incizii şi impresiuni şnurate. Boemia). 1985. Polonia. topoarele de luptă şi vasele. de inhumaţie. ******* Tot pe fond Rössen. plane şi tumulare. Purtătorii acestui complex cultural au ocupat aşezări de înălţime. precum şi locuri joase. Saale şi Havel (Germania de est. din sudul Suediei până în Ţările Baltice şi Finlanda s-a dezvoltat cultura cu gropiţe. Belgia. Materialele specifice: topoarele masive şi dălţile de silex. Baden-Wurtemberg). 1985). fortificate cu valuri. printre care cultura Pfyn (Lichardus et alii. 116 www. Comunităţile culturii amforelor sferice au participat la geneza culturii central-europene cu ceramică şnurată. s-a format complex cultural Michelsberg. În Polonia.

câteva unelte şi podoabe). la vest. grote şi camere de piatră (Lenzburg).cimec. Ritul funerar era reprezentat prin înhumări individuale. cu un inventar deosebit de sărăcăcios (un pahar. cu diferite influenţe. dălţi. un căuş. la formarea sa 117 www. altădată. piesele prefabricate (eboşe) fiind comercializate la distanţe destul de mari. în principal (Baldia 2001). În unele situri au fost descoperite urme ale prelucrării cuprului. cupele. a căror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii şnurate (The Corded Ware/Single Grave Culture). 1985). la nord. Ceramica Michelsberg. paharele caliciforme. În domeniul creşterii animalelor. în zona central-europeană. de comunităţile culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. 78) (Lichardus et alii. şi morminte colective. discuri-tăvi pentru pâine (fig. Noyen-surSeine). În spaţiul culturii Michelsberg era cunoscută exploatarea silexului (Spiennes/Belgia). estul Franţei. aduse. la est. cele de mari dimensiuni fiind apărate natural şi antropic (Urmitz/Koblenz. decorate cu şiruri de proeminenţe mamelonare perforate. cănile. care a ocupat un areal deosebit de întins. Ehrenstein. cunoscându-se atât case rectangulare. prezintă ca forme: paharele mari.ro . Pe fond Michelsberg. tesle. probabil din mediul Pfyn. Seine-Oise-Marne şi cultura ceramicii cu impresiuni adânci. Geneza acestui imens complex cultural nu este lămurită pe deplin.în preajma surselor de apă. Din silex şi din piatră se confecţionau topoare. Acest tip de habitat uman corespunde atât caracteristicilor ocupaţiilor principale ale comunităţilor Michelsberg (agricultura şi creşterea animalelor. Locuinţele prezintă diferite tradiţii constructive. Mayen. ca urmare a progreselor realizate în eneolitic. teritoriu ocupat. În Chalcoliticul final (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). s-a manifestat o anumită specializare. Polonia şi Saxa inferioară. cu ponderi diferite de la sit la sit). În cadrul unor aşezări au fost descoperite şi oase de cal domestic. în puţuri. cuprins între vestul Ucrainei. prin ciocănire şi turnare (creuzete cu urme de aramă). pe stâlpi (Urmitz). cât şi structuri uşoare. în chalcoliticul mijlociu s-au format o serie de culturi şi grupe culturale: Horgen. la sud. în general neornamentată. Elveţia. cât şi modificărilor produse în cadrul societăţilor. în gropi simple. caracterizată prin practicarea stabulaţiei. vasele-sticlă. în poziţie alungită sau chircită.

sezoniere. De aceea. unelte de silex şi os. 1989 b. dar locuinţele nu s-au păstrat. În aspectele regionale din Elveţia se cunosc şi morminte tumulare cu incineraţie (Schöfflisdorf) (Lichardus et alii. 1985). pe partea stângă. podoabe de aramă (mai ales în siturile elveţiene). cele mai multe pe malurile lacurilor elveţiene. pe partea dreaptă. Gimbutas. după rang. cu diferite înălţimi şi diametre. venite dinspre est. vorbind de caracterul mai dinamic al acestor comunităţi. “topoare de luptă” din piatră şlefuită şi perforată sau din aramă. Gimbutas 1997).ro . de regulă. Din păcate până în prezent. vârstă. fiind compus din ceramică (amfore. cu contribuţii diferite. iar femeile. înconjurate cu şanţuri. În cadrul acestora. mai bogat pentru personajele mai importante. sex. cu diferite reprezentări. Cele mai cunoscute necropole tumulare ale ceramicii şnurate central europene se găsesc la Forst Lucka şi Forst Leina (Thuringia/Germania) şi Vikletice (Boemia/Cehia). străchini). sub forma unor construcţii uşoare. comunităţile locale şi elementele cuceritoare. bărbaţii erau înhumaţi chircit. ca sceptre şi însemne de prestigiu.cimec. pahare. din stepele şi silvo-stepele nordpontice. cu sau fără construcţii interioare (ciste. unele fiind marcate cu stele funerare. camere de lemn şi catacombe). existau. care nu lasă decât puţine urme arheologice. Astfel. cercuri de piatră şi eventuale palisade. indicând existenţa unei ierarhii stricte. sub forma tumulilor. Inventarul funerar al acestei culturi era destul de standardizat. pe direcţia est-vest. în cadrul acestuia s-au manifestat multe grupe regionale (Lichardus et alii. Cel mai bine cunoscute sunt construcţiile funerare. cu orientarea vest-est. Despre stratificarea socială şi existenţa unor şefi 118 www. câte un mormânt central (principal) şi morminte secundare. cupe. specifice unor comunităţi seminomade. mai ales în morminte.participând. 1985. se cunosc foarte puţine aşezări aparţinând purtătorilor acestui complex cultural. contemporane sau ulterioare. Este posibil ca numărul extrem de redus al aşezărilor şi locuinţelor să se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului. În cadrul monumentelor arheologice. Defuncţii erau depuşi diferit. purtătoare ale unor elemente de tip kurgan (purtătorii culturilor eneolitice din zona Niprului mijlociu). au fost descoperite materiale osteologice provenind de la cai domestici şi care de lemn cu patru roţi. sau a corturilor (iurtelor) şi carelor cu coviltire.

mişcări de populaţii şi cuceriri. ca şi cea precedentă. perforaţi etc. Complexul cultural al paharelor campaniforme sau caliciforme (Glockenbecher. uniformizări politico-militare. diferenţiate ca orientare după sex: bărbaţii pe stânga. cel mai plauzibil. Asemenea morminte au fost descoperite şi în nord-vestul Africii (Maroc). 1989 b. constă din impresiuni realizate cu şnurul sau cu un obiect dinţat. dinspre Dunărea pannonică. cu sensul sudnord. nasturi de os. Maniera de decorare a ceramicii. şi femeile. după unii specialişti. decorurile negative. mai ales prin prisma ritului funerar.). Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat. la formarea sa contribuind elementele locale (neolitice târzii şi chalcolitice). De regulă. din Peninsula Iberică până în valea Dunării mijlocii şi din sudul Italiei până în sudul Peninsulei Scandinavice. Sicilia şi Sardinia. pe direcţia nord-sud. în cadrul acestora remarcându-se diferite aspecte şi grupe regionale. mormintele erau plane. dispuse pe gâtul şi umărul vaselor (fig. aur şi electrum. Gimbutas. pornite dinspre sud-vest (Peninsula Iberică).tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabă şi topoare de luptă de aramă (Kelsterbach şi Eschollbrücken). vârfuri de săgeată de silex. procese etnoculturale care aşteaptă o necesară clarificare. 119 www. În aceste condiţii. modelul genezei particulare de la zonă la zonă este. la sfârşitul mileniului al III-lea bc. uniformizate prin noi legături comerciale. Gimbutas 1997). Gobelet campaniforme. credem. plăcuţe din aramă. pe baza căreia s-a dat şi numele complexului cultural. având în vedere vastul spaţiu de răspândire. pumnale triunghiulare de cupru) podoabe şi accesorii vestimentare (cercei. 1985. potrivit altora. Inventarul mormintelor era alcătuit din ceramică (pahare şi vase cu gura largă). inele. De asemenea. pe dreapta. pe un areal geografic deosebit de întins. în etapele târzii fiind utilizată şi incineraţia. dar există şi cazuri în care defuncţii au fost depuşi în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale ceramicii şnurate. în gropi simple şi camere de lemn.cimec.ro . constând din înhumări în poziţie chircită. Cultura paharelor campaniforme din Europa centrală este cunoscută. 79) (Lichardus et alii. arme (apărători de braţ pentru arcaşi. inciziile. specialiştii au decelat două mari variante: cultura paharelor campaniforme din Europa centrală şi cultura paharelor campaniforme din Europa vestică.

realizate prin impresiuni cu pieptenele. ceramica fiind mai abundentă în aşezări şi având un repertoriu diversificat de forme. în jurul anilor 2000 bc. reprezentat prin vase mai scunde sau mai alungite. ******* În Bazinul Parizian. decorate cu pătrate. străchinile şi vasele cu gura largă. s-au format. civilizaţiile epocii bronzului celtic în spaţiul central şi vest european. care face trecerea către epoca bronzului. Purtătorii acestei complex cultural practicau agricultura şi creşterea animalelor. sunt cunoscute şi paharele cu toartă bandată. În faza a doua. mărginite cu incizii. paharele descoperite în morminte fiind decorate. urmată de grupul cultural Villeneuve-Saint Germain. cu linii orizontale şnurate. pe întreaga suprafaţă exterioară. impresiuni de pieptene. 80) (Wittle. roşiatică. datate în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc. Cultura paharelor campaniforme din Europa vestică s-a caracterizat prin multe elemente de cultură materială şi spirituală asemănătoare cu varianta central-europeană (rit şi inventar funerar. în alternanţă cu spaţii nedecorate.ro . adesea. 1985). dezvoltată în mileniul al al Vlea bc. care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch (Germania) şi Blicquy (sudul Belgiei). unele forme şi decoruri ceramice etc.cimec. realizate prin incizie simplă. dintr-o pastă de foarte bună calitate. (fig. benzi liniare punctate. Aceste vase sunt foarte puţin reprezentate în aşezări.). aparţinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. Ceramica era de foarte bună calitate. Aşezarea eponimă. întemeiată într-un meandru al râului Aisne. neoliticul este caracterizat prin evoluţia culturii ceramicii liniare târzii numită şi cultura liniară champenois (departamentul Marna). excizie. triunghiuri haşurate. decorate pe întreaga suprafaţă exterioară. Pe baza diferitelor culturi şi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond campaniform. păstrează multe tradiţii liniar-ceramice în 120 www.Ceramica a fost lucrată. În zonele răsăritene. cupele cu patru picioruşe şi vasele nedecorate. calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta. Ungaria) (Lichardus et alii. 1985). benzi cu linii oblice. cu benzi care alternează cu suprafeţe netede. linii puţin evidente etc. şnur răsucit etc. ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni.

fină. Guernesey. Essone. Blanchet. Cultura Cerny s-a născut pe fond Villeneuve-Saint Germain şi Augy-Sainte-Pallaye. contemporană cu primele manifestări megalitice din vestul Franţei şi cu cultura Rössen în est. Ceramica prezintă moşteniri din grupele culturale parentale: marginile cu scobituri şi decorul dispus în V („dinţi de lup”). ca ornamente cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „căpriori”. ceramica cu forme semisferice şi decoruri realizate cu pieptenele şi spatula. cu forme semisferice şi margine decorată cu scobituri. după cele două staţiuni de la Bourgogne (Augy şi Sainte-Pallaye. Augy-Sainte-Pallaye (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului IV bc). şi grosieră. cultura Cerny s-a răspândit până pe litoralul atlantic (siturile Etaples. Ceramica prezenta două specii. Pinacle/Jersey). se folosea un utilaj robust. Franţa). structuri de cult. cu patru nave şi cinci rânduri de stâlpi. Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny (Parc aux Bœufs din Cerny. De la grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye. însoţite de butoni au repoussé. Franţa) care a fost. ca urmare a influenţelor primite din partea grupului Limbourg. fiind rezultatul unei sinteze între elementele liniare şi cele epicardiale. Acest grup cultural a fost urmat. purtătorii culturii Cerny au preluat decorurile plastice.cimec. confecţionat din silex. Yonne. şnururi plastice şi butoni (Constantin. numit. în neoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). un utilaj robust. 1998). care nu erau la fel de mari. „şah”. reprezentat prin tăişuri. de unul postliniar.ro . cu şanţuri şi palisade (Passy-sur-Yonne) şi rituri funerare caracterizate prin apariţia structurilor megalitice (Insula Guernesey) şi a mormintelor în ciste (Chambon). de la primul moştenind o serie de caracteristici liniar-ceramice ca: tipul de locuinţă mare. împodobită cu şnururi şi impresiuni digitale în V. rezultând din împletirea grupelor liniarceramice vestice cu influenţele mediteraneene. la sfârşitul neoliticului timpuriu din sudul Bazinului Parizian. cunoscând mai multe faciesuri regionale şi manifestări deosebite de cultură materială: aşezări de înălţime. În cadrul industriei litice. cardiale târzii (epicardial). la care s-au adăugat „spinările de peşte”. În faza de maximă dezvoltare (mijlocul mileniului al V-lea bc). asociate cu ghirlande şi linii 121 www. fortificate (Barbuise-Curtavant).construirea locuinţelor.”dinţi de lup”.

Saône-et-Loire. Var) şi cel din aer liber (Saint-Michel-du-Touch şi Villéneuve-Tolosane. lustruită. 1998). s-a caracterizat prin vase cu torţi cu perforaţii multiple. Blanchet. Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp. modul de viaţă agro-pastoral. 81)(Lichardus et alii. Blanchet. în Bazinul Parizian au pătruns elementele ale fazelor finale Rössen şi Epirössen. s-a caracterizat printr-un habitat deschis. vase cu suport cubic. grupul cultural chasséan a cunoscut mai multe aspecte regionale. a făcut parte din complexul cultural Cortaillod-Chassey-Lagozza. s-a dezvoltat. pe terase joase şi înalte (Noyen-sur-Seine. Aspectul vestic. împreună cu monumentele funerare megalitice (Bougon. bine arsă (fig. Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc).vălurite (fig. decorate cu triunghiuri şi pătrate umplute cu puncte (Constantin. În domeniul ceramicii. 1985. 1985. Saône-etLoire. cupe. Având în vedere marele areal de răspândire. o ceramică mai puţin diversificată decât cea din aspectul sudic. străchini cu marginea răsfrântă. în această zonă a fost ocupată de purtătorii orizontului ChasséanMichelsberg (Constantin. de culoare roşie-închisă sau neagră. decorul adâncit realizat după ardere. Elveţiei şi Italiei de Nord. Aspectul nordic. răspândit în Bazinul Parizian şi zona Bourgogne. şi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars. 82) (Lichardus et alii. grote (Font Juvenal. a prelungit habitatul în adăposturi. în zona Toulouse). Er Lannic/ Morbihan) cât şi cele fortificate. Aspectul meridional. peste tot. Ceramica acestui aspect. vase suport etc. în neoliticul mijlociu. în cadrul căruia a fost tipic grupul cultural Montbolo (a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc).cimec. Blanchet. Blanchet. elementul de unitate fiind dat de ceramica fină. dispuse pe diametrul maxim al vasului. care prelungesc o serie de liniar-ceramice târzii. 1998). vasesticlă. După o perioadă în care. care s-a răspândit pe teritoriile Franţei. şi Fontbrégoua. 1998). impunând. Franţa). DeuxSèvres). Constantin. 122 www. în aceeaşi zonă. de înăltime (Chatelliers-du-Vieil-Auzay/Vandéa). dezvoltat în regiunile de coastă. a cunoscut atât aşezările deschise (Lizo. Aude. Seine-et-Marne. Chassey. de tip Berry-auBac. Constantin. de o calitate variabilă. între sfârşitul mileniului al V-lea–mijlocul mileniului al IV-lea bc.ro . avea ca forme: străchini. urcioare carenate.

În spaţiul atlantic. Sagy/ Val-d’Oise) şi din necropole. care. care au continuat. Pré-aux-Vaches/Morains. decorate cu şnururi oblice. dălţi). mărgele din şist şi vase cu fundul rotund şi buza îngustată. constând din lame şi aşchii de silex. 83). o serie de aşa-zise enigme legate de multe dintre monumentele megalitice. nu se cunosc aşezările acestor comunităţi. care reprezintă o expresie a neoliticului mijlociu. prezentând o serie de caracteristici comune cu civilizaţia Horgen. în forme din ce în ce mai diversificate. ele fiind operele unor comunităţi. podoabe din dentiţie prelucrată. piese cornulare şi osteologice (teci-suporturi pentru topoare. Inventarul acestora era destul de sărăcăcios.cimec. în vreme ce vasele funerare aveau ca 123 www. având importante cunoştinţe de ştiinţă aplicată şi suficiente resurse economice şi organizatorice. când a cunoscut o deosebită înflorire. Finistère. Din aşezări (Videlles/ Essone. şi pumnalele. cu influenţe chasséene. au fost capabile de asemenea realizări. purtătorii săi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne şi din partea vest-centrală a Franţei. Se observă astfel. până în epoca bronzului. Cultura Seine-Oise-Marne a fost specifică pentru Neoliticul final/ Chalcoliticul (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III-lea bc). pandantive de piatră şi rare mărgele de aramă. sub forma unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen. dintre care se remarcă vârfurile de săgeată foliacee. Acest fenomen poate fi pus în legătură cu o serie de mutaţii sociale şi spirituale produse în rândurile acestor triburi. bine reprezentate fiind construcţiile funerare megalitice. Franţa). că fenomenul megalitismului european îşi găseşte începuturile la comunităţile neolitice mijlocii (mijlocul mileniului al V-lea bc).ro . astfel. 1998). s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau. cu aripioare şi peduncul. Ceramica era lucrată cu mult degresant în compoziţie şi era destul de diversificată. printre care hipogeele (Mournouards/ Mesnil-sur-Oger) şi aleile acoperite (Chaus-sée-Tirancourt). mai ales de pe litoralul breton (a doua jumătate a mileniului al V-lea bc).1998). care au trăit pe ţărmurile Oceanului Atlantic şi în Insule Britanice (fig. altădată. au fost recuperate numeroase unelte de silex. ace. Până în prezent. dispuse în formă de mustaţă (L’Helgouach. Se spulberă.

culesul şi pescuitul. care dominau zonele mlăştinoase înconjurătoare. rectangulare (faza I. de tradiţie chasséană şi influenţe sudice. Petrequin. 1998). caracterizându-se prin forme scunde.forme. obţinute prin metoda dendrocronologică. Twann. vânătoarea. Ocupaţiile acestor comunităţi erau: agricultura desfăşurată în cicluri scurte. pentru care există date de cronologie absolută. Constantin. P. osteologic şi lemnos.ro . 1985. în sedimentele lacurilor. Baulmes). Petrequin. 1998). ceramica cunoaşte o simplificare a formelor şi decorurilor (fig. constituit. din aşezări situate pe malurile unor lacuri (Auvernier. formând adevărate sate lacustre (palafite). s-au format o serie de aspecte regionale (Jeunesse. a permis cunoaşterea bogatului utilaj litic. 1988). Pe fondul acestei culturi. care a fost denumit şi neoliticul lacustru vechi (1934. 84).cimec. Blanchet. Petrequin. unele comunităţi liniare şi descendentele lor au ocupat terenurile de pe malurile unor lacuri. Burgäschi-Süd). în concurenţă cu pădurea secundară. unde au construit locuinţe fie alungite. cu decor în imprimat cu scoarţă de mesteacăn aplicată pe peretele crud al vasului.3850-3300 BC). fie mai scurte. 1998). Piningre. Burgäschi). 1988. întemeind un habitat particular. în formă de sâni perforaţi (proeminenţe mamelonare) sau ginecologice. pe terase glaciolacustre (Rances) şi în adăposturi sub stâncă (Vallon des Vaux. În fazele finale. Vouga) (Petrequin. „oalele de flori” cu fundul plat (Lichardus et alii. inclusiv a celor din materie organică. aprox. Ceramica a cunoscut o firească evoluţie. în literatura de specialitate definindu-se un neolitic lacustru. în special. cu reprezentări plastice. Jeunesse. 3800 BC. în special. cunoscând un habitat diversificat. Piningre. Buna conservare a materialelor arheologice. oferind o imagine cvasi-completă asupra acestora. în fazele mai noi (Petrequin. creşterea animalelor. Această cultură s-a dezvoltat de-a lungul a patru faze principale (aprox. cu locuinţe realizate pe platforme de lemn. ridicate pe stâlpi. Elveţia) reprezintă un aspect cultural al neoliticului mijlociu elveţian (mileniului IV bc). Cultura Cortaillod (cantonul Neuchâtel. cu profilul carenat sau rotunjit. ******* În neolitic. Petrequin. 124 www.

rectangulare la PfynBreitenloo şi construcţii mici la Thayngen-Weier. săpăligile şi tăişurile din corn de cerb. de piatră. pe stâlpi. cu pereţii subţiri şi forme carenate (în faza timpurie).cimec. creşterea animalelor. Preponderentă era. mărgele şi pandantive de piatră şi corn.ro . acoperită cu barbotină. Se remarcă topoarele de luptă. preocupare care a fost abandonată în neoliticul final. osteologic şi lemnos este bine cunoscut. La sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul celui următor BC. utilajul litic. în funcţie de condiţii. în Elveţia de vest. planşee. “tălpi” de fundaţie. La sfârşitul fazei clasice a culturii Pfyn (către 3700 BC) a fost prelucrat cuprul. de tipul colibelor 125 www. în domeniul ocupaţiilor. locuinţele prezentând două tradiţii diferite–case lungi. cornular. Ceramica. 1985). în cadrul cărora micile locuinţe rectangulare erau construite în rânduri paralele. lacul Constance) sau în zona unor turbării (Pfyn-Breitenloo). Aşezările acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen. această cultură a fost înlocuită de grupul Lüscherz. dispuse de-a lungul unor ulicioare (Sipplingen/Constance. în ultima fază cu pereţii foarte groşi (Lichardus et alii. fiind parţial contemporană cu cultura Cortaillod. prezintă o evoluţie de la o specie mai fină. Habitatul acestei culturi s-a caracterizat prin aşezări amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel). pentru a supravieţui în mediile umede. s-a dezvoltat cultura Horgen. dovedind o deosebită diversitate. având ca forme–farfurii. La începutul mileniului al III-lea (către 2950 BC). utilizată pentru periodizarea culturii. ridicate. Se mai cunosc şi construcţii uşoare. una dintre culturile Neoliticului mijlociu/Chalcolitic (prima jumătate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (Pfyn-Breitenloo/Thurgau).În Elveţia de est şi nord-est. obţinându-se topoare plate şi mărgele. căni şi urcioare cu proeminenţe mamelonare şi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie). la o specie mai grosieră. pentru adăpostirea acestora construindu-se adevărate staule (Thayngen). vârfuri de săgeată din os şi silex. prinse în cozi prin diferite sisteme. în partea de nord a Elveţiei. pahare. apărută ca urmare a unor sinteze şi evoluţii complexe. prin ciocănire şi turnare. Feldmei-lenVorderfeld). Datorită condiţiilor propice de păstrare. care a avut centrul în zona lacurilor Zürich şi Constance. parţial cu Michelsberg.

osteologic şi lemnos s-a păstrat foarte bine. în Ungaria (marea câmpie joasă de la est de Dunăre). 85) (Lichardus et alii. Piningre. în zona centrală întâlnindu-se şi motive solare şi în formă de arc (fig. 1998). orizontale. în special Horgen şi Seine-Oise-Marne. ******* Ceramica liniară orientală a fost legată genetic. ornamentele predilecte fiind canelurile adânci. în zona estului Franţei şi în Elveţia. în România (Transilvania) şi în Slovacia orientală. în relief. aşa cum am văzut. Petrequin. Din împletirea fondurilor Chasséan şi Cortaillod s-a format cultura Saône-Rhône. mărgele. Ceramica a fost reprezentată prin vase semisferice sau carenate şi vase cilindrice. în aşezări existând şi drumuri “podite” cu lodbe de lemn. 1998). fiind decorată cu motive simple. dezvoltându-se în interiorul arcului carpatic. 1988. pe stâlpi. Din os. Petrequin. Petrequin. Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de săgeată şi topoare-ciocan perforate. Piningre. care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/Chalcoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea bc). Jeunesse. de cultura Criş/Körös din neoliticul timpuriu.cimec. Inventarul litic. în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul. din marmură. Auvernier/Neuchâtel). inciziile. foarte rar profilaţi. fiind denumită. Jeunesse. pastilele aplicate sub buză. Charavin/Paladru. locuinţele rectangulare erau mici şi au fost construite într-un mod specific. lucrate dintr-o pastă destul de grosieră. înalte. 1985. Ceramica specifică era destul de grosieră şi avea forme cu pereţii drepţi. De aceea.ro . motivele antropomorfe şi decorurile asociate. sub formă de şnururi simple şi brâie alveolare în relief (Petrequin. zig-zagurile. şnururile simple. Multe aşezări ale acestei culturi au fost întemeiate pe ţărmurile lacurilor (Chalain. întreţinând puternice şi variate legături cu culturile şi aspectele culturale contemporane. fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv.ovale (Dullenried). Ceramica liniară veche s-a caracterizat prin 126 www. confecţionându-se doar puţine străpungătoare cu două vârfuri şi pandantive în formă de arc. unele cercetate subacvatic (Anne şi Pierre Pétrequin) şi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor peninsule mlăştinoase. s-au realizat pandantive. ceramica protoliniară sau cultura Szatmár. Clairvaux. pentru primul stadiu.

cultura Bükk. În acelaşi timp. aşa cum se observă în descoperirile de la Michailovce (Slovacia). în asociere cu ciupituri. într-o perioadă în care. 1993. 1993). volute. şi Szakálhát-Lebö. în regiunea carstului ungaro-slovac. În cadrul grupului cultural Tiszadob se cunosc locuinţe construite pe stâlpi de lemn şi câteva morminte de inhumaţie. s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob. din împletirea lor rezultând unele aspecte regionale (Makkay. Aproximativ în paralel şi derivând din cultura Alföld. Lazarovici. fiind realizat prin incizie cu pieptenele şi încrustare cu culoare albă. capete de spirale. grupul Gömör. Ceramica sa era realizată cu degresanţi vegetali şi avea un decor realizat prin incizii rectilinii şi curbilinii. cu aşezări mai durabile (Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica şi Ardovo). specifice unei economii predominant pastorale. mai ales. în zona carstului din nordul Ungariei şi sud-estul Slovaciei. care sunt necunoscute mai la nord. galbenă sau roşie. Cronologia internă a acestei variante a culturii liniare a fost stabilită. alungite. care a cunoscut un habitat specific. Ceramica liniară numită Alföld. De asemenea. mult mai la vest s-a născut şi a evoluat cultura liniar ceramică occidentală. impresiuni de degete. s-a format. În cadrul grupului Szakálhát-Lebö.ro .cimec. reprezentând benzi paralele. Decorul ceramicii a fost deosebit de bogat. Prin evoluţia culturii cu ceramică liniară orientală. Pe fond Alföld. în neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea bc). în nordul Câmpiei Alföld. cultura Bükk. Vasele semisferice erau decorate cu rare motive pictate. se cunosc planurile câtorva locuinţe rectangulare. unghie şi adâncituri largi. aşa cum sunt cunoscute în stadiile mai recente. ceramica acestui grup cultural a resimţit puternice influenţe din partea culturii Vinča-Turdaş. în sud. Kalicz. bandate. 127 www. 1982. s-a dezvoltat. Ceramica acestei culturi este de foarte bună calitate şi păstrează formele semisferice şi globulare moştenite. care evoluează către adâncituri mai fine. se dezvoltă dintr-un stadiu mai vechi. se întâlnesc aşezări de tip tell. dezvoltată în Câmpia Alföldului (NE Ungariei) caracteristică pentru începuturile neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului al V-lea bc). pe baza ceramicii recuperate din gropile aşezărilor.utilizarea unei paste cu multe materiale organice (pleavă) ca degresant. dispuse în motive rectilinii.

Cultura Tiszapolgár s-a caracterizat printr-o ceramică destul de mult diferită faţă de cea anterioară. recipientele cu picior înalt. defuncţii fiind depuşi în necropole. Pentru latura spirituală. cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria). rar decorată. S-a caracterizat printr-o ceramică de calitate superioară. cu un bogat inventar. 1993). fiind însoţiţi de diferite obiecte de inventar. ca de altfel şi reprezentările plastice (fig.ro .Bodrogkeresztúr. 1974. cu multiple “ferestre”. dispuse pe corpul acestora. Purtătorii acestei civilizaţii au ocupat şi exploatat unele zăcăminte de aramă şi aur din zona slovacă sau vestul Munţilor Apuseni. Defuncţii erau depuşi în morminte potrivit poziţiei lor sociale şi sexului (bărbaţii chirciţi pe dreapta iar femeile chircite pe partea stângă). Kalicz. cunoscând o mare arie de răspândire. canelate.cimec. având un decor asemănător cu al ceramicii (fig. incizate şi pictate sunt foarte rare. piese din aceste metale găsindu-se pe scară largă. în bazinul râului cu acelaşi nume. vasele cu deschiderea pătrată. 88) (Müller-Karpe. 86). trebuie amintite unele picturi din grote. 1993). Ritul funerar este cunoscut din cercetarea unor necropole de inhumaţie (Kökenydomb). până în Slovacia şi Serbia de nord-est. între care şi primele obiecte de cupru (Kalicz. Müller-Karpe.motive geometric (fig. meandrică şi geometrică. Kalicz. 1993) Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaţiei. decorată cu o bogată şi variată ornamentaţie. în eneolitic. evoluând din fondul liniar-ceramic oriental. Cultura Tisza s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc) în partea de răsărit a Ungariei şi de vest a României. Această cultură a evoluat. care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc. motivistica fiind spiralică. 1970. 1974. realizată prin incizie şi încrustare cu culoare albă şi roşie. inclusiv în morminte. au fost descoperite şi multe vase antropomorfe. Tibava sau Vel’ke Raškovce (Slovacia). şi pictură. dintre care unele foarte bogate (piese de aramă şi 128 www. cele mai frecvente ornamente fiind multiplele proeminenţe mamelonare. 87) De asemenea. vasele antropomorfe şi zoomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei în poziţie chircită (Kalicz. cu 167 de morminte. Celelalte decoruri. fiind atât schematizată cât şi naturalistă. Plastica antropomorfă este bine reprezentată. remarcându-se vasele cu gâtul în formă de pâlnie. către complexul cultural Tiszapolgár.

Purtătorii acestei culturi au fost mult mai dinamici. cu culori închise.Csóngrad. către sfârşitul mileniului al IV-lea bc. defuncţii fiind depuşi asemănător. cultura Tiszapolgár s-a restructurat şi a evoluat către cultura Bodrogkeresztúr. în căutare de sare şi zăcăminte de aramă. şi în spaţiul intracarpatic al Transilvaniei. În cadrul acestei civilizaţii. înainte de ardere. În ceea ce priveşte ritul funerar. 89). ca şi cultura Tisza. În faza de maximă 129 www. Acest grup cultural s-a caracterizat prin existenţa aşezărilor de tip tell şi o ceramică de bună calitate. pe baza căruia s-au format civilizaţiile eneoliticului final din regiune. Kalicz.cimec. fiind cunoscute. şi aşa-numitele “oale de lapte”. În neoliticul final. prin evoluţia grupului Szakálhát-Lebö. Se cunosc o serie de necropole. Wosinsky. Acestă civilizaţie a intrat. recipiente cu gâtul în formă de pâlnie. nord-pontice. sfârşitul secolului al XIX-lea). perforat. Neoliticul târziu şi chalcoliticul timpuriu (a doua jumătate a mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc) din zona transdanubiană (vestul Ungariei) sunt reprezentate de complexul cultural Lengyel (M.ro . topoarele cu două braţe dispuse în cruce şi unele depozite cu piese de cupru. Datorită pătrunderii unor elemente etno-culturale stepice. 1993). în ultima descoperindu-se morminte foarte bogate (Müller-Karpe. metalurgia aramei a cunoscut o deosebită înflorire. silex şi obsidian. destul de rar decorate cu motive incizate şi încrustate. format. 1974. 1993). participând la geneza orizontului cultural Galatin-Sălcuţa IV-Băile HerculaneCheile Turzii-Hunyadihlom. păstrându-se şi motivele “textile” (fig. 1993). dovedind existenţa unei stricte ierarhii sociale (Lichardus et alii. se observă o continuitate din perioada anterioară. s-a dezvoltat grupul cultural Herpaly. de tip Decea Mureşului. decorată cu incizii şi pictură. cu alb şi roşu sau cu un strat gros de culoare (Kalicz. într-un proces de restructurare etno-culturală. şi după ardere. pătrunzând. comunităţile culturii Bodrogkeresztúr au continuat să confecţioneze vase cu picior înalt. Kalicz.aur). 1985. cum sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld şi Tiszasöllös. în partea de est a Ungariei (sfârşitul mileniului al V-lea bc). la începutul celei de-a doua jumătăţi a mileniului al IV-lea bc. În domeniul ceramicii. în special. care se formează pe fondul culturii cu ceramică liniară târzie la care s-au adăugat influenţe ale culturii Sopot.

1993.. aşa cum 130 www. unde este cunoscută drept cultura pictată moravă. recipiente cu gâtul evazat. în fazele timpurii. pentru ca în fazele Lengyel IV şi V ornamentarea să dispară în mare măsură. pe scară largă. ******* Neoliticul timpuriu Iberic este reprezentat prin orizontul cardial (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). Ritul funerar este reprezentat prin înhumările în poziţie chircită. Comunităţile complexului Lengyel au exercitat o influenţă puternică asupra grupelor liniar ceramice târzii din Europa centrală. Lengyel). În fazele târzii apar şi mormintele colective în puţuri. au fost realizate vase bitronconice. amfore. şi incinte circulare. comunităţile culturii Lengyel au ajuns până în Polonia Mică şi Silezia. natural şi antropic. Ceramica a fost foarte bine reprezentată în cadrul acestui complex cultural. în fazele evoluate dezvoltându-se şi metalurgia aramei.dezvoltare. în fazele evoluate. împreună cu alte elemente etno-culturale contemporane. Pavuk. Austria de est şi vestul Ungariei. Branč. La rândul ei. spiralice. la geneza culturii chalcolitice târzii Baden (Kalicz. participând. plastica antropomorfă şi zoomorfă este variată şi a cunoscut o anumită evoluţie de la naturalism către schematizare. În faza Lengyel III a fost întrebuinţată. din lut. amintind de tipul megaron. În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian. dezvoltând mai multe variante regionale (Lichardus et alii. Moravia. În ceea ce priveşte habitatul. câteva incineraţii şi morminte colective. galben şi roşu. incizate sau pictate cu alb. cunoscute fiind motivele geometrice (fig. evoluând de-a lungul celor şase faze de dezvoltare. cu funcţie de cult (Tešetice). cu şanţuri şi palisade (Nitrianský Hradok. au fost utilizate motivele bandate simple. 1993). Astfel. 1985). vase-crater etc. în maniere diverse. brun. Pentru fazele mai noi se cunosc şi locuinţe de mari dimensiuni. pictura cu alb păstos şi cu roşu. În faza a VI-a reapare ornamentarea incizată şi punctată.ro . vase cu picior. Kazdová.cimec. aflate în necropole (Aszód şi Zengövárkony). purtătorii complexului Lengyel au întemeiat atât aşezări deschise cât şi fortificate. cel mai adesea în asociere. Ca forme. cunoscându-se. 90). Slovacia de sud-vest. în cadrul cărora au fost construite mici locuinţe de suprafaţă sau semiadâncite. decorate evolutiv. 1993.

cupe bitronconice.ro . cuţite şi piese de seceră. au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardială: Coveta de l’Or (Beniarres. piese realizate din aramă 131 www. În situl Gerundia. Valencia). mormintele circulare cu pereţii realizaţi din piatră. străpungătoare.cimec. Murcia) erau rectangulare şi prezentau asize de piatră. au apărut primele obiecte de metal. monumentele prezentând camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. Înmormântările s-au realizat în gropi circulare. topoare şlefuite şi brăţări lucrate din scoică de stridie. Ultima fază (III) anunţă cultura Los Milares. prin situl de la El Garcel. descoperite în regiunea Grenada reprezintă un stadiu evoluat al acestor prime morminte colective. idoli “en violon”. triunghiulare sau rombice. triunghiuri. industria litică şlefuită este reprezentată prin numeroase topoare lucrate în roci dure. uneori cu peduncul. În faza a II-a. Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din neoliticul mijlociu (aprox. Cistele cu plan poligonal. Faza I reprezentată. trapeze. Verdelpino (Cuenca). străchini cu fundul plat şi urcioare ovoide. aveau drept cale de acces un scurt culoar. cu forme semisferice (boluri şi vase cu gât înalt şi îngust). Casele din aşezarea Parazuelos (Mazarron. Nerja şi Cueva de Dehesilla (Andalusia). Ceramica cardială din zona iberică este foarte săracă. ca la Atalya IV. În cadrul ofrandelor–inventar erau prezente elemente noi: săgeţi. în ceea ce priveşte ornamentaţia (Wittle. 4000–2600 bc). asemănători cu cei cicladici. mai multe variante regionale (zona Valencia şi Barcelona.am arătat mai sus. în care erau depuse unul sau două schelete (câteodată mai multe). datate în jur de 3100 bc. ca obiecte de inventar se găseau boluri din ceramică. În provincia Grenada. megalitismul s-a diversificat. Murcia). Deşi situaţia nu este tocmai clară. Barranca de los Grajos (Cieza. sub forma vârfurilor de săgeată din aramă. burine. brăţări din marmură şi scoică şi ceramică nedecorată. prezintă aşezări înconjurate de un zid şi o ceramică netezită. sudul Spaniei). alături de vârfurile de săgeată. Au fost descoperite vârfuri de săgeată cu aripioare şi peduncul. şi vase cu umăr. în special. care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. Industria litică cioplită se caracterizează prin piese microlitice: lamele. trapeze şi triunghiuri de silex. 1985). lamele. înconjurate de un mic zid de piatră.

Gonzales Quintero. săgeţi rombice) şi idoli cu ochi. care. construindu-se morminte de piatră. a noului mod de viaţă şi de gândire. Cele mai vechi descoperiri neolitice/neolitico inferiore (mileniul al VI-lea bc).ro . Ritul funerar se caracterizează prin continuarea megalitismului. 1985). Ceramica acestei culturi este compusă din vase bitronconice şi sferice. sunt 132 www. în care erau depuşi defuncţii (Almizaraque. în cadrul celei din urmă apărând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. probabil pe cale maritimă. Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul (Martin Socas. 1998).cimec. cerceii. inelele. de tip Impresso–Cardial. fierăstraiele. unele parţial adâncite. prezentând unele influenţe primite din mediul Almeria (Wittle. Camalich Massieu. dintre care se remarcă armele.(străpungătoare/poansoane. În cadrul habitatului uman se cunosc aşezări fortificate cu ziduri. districul Evora/Alentejo. Gorginos şi Anta Grande di Olival da Pega/Reguengos. Civilizaţia Los Millarès (situl de la Santa Fé. topoarele plate. Gonzales Quintero. „căpriori”. deosebit de elaborată a fost industria litică. 1998). reprezentând motive geometrice (triunghiuri. decorate cu motive geometrice incizate şi imprimate cu pieptenele. Camalich Massieu. a contribuit la introducerea. Antequera. Almeria) s-a dezvoltat în cea de–a doua jumătate a mileniului al III-lea bc. aflându-se într-o permanentă legătură cu fenomenele culturale din spaţiile vecine. cercuri solare. ace. cuţitele. animale). De asemenea. pictaţi sau gravaţi. culoar şi cupolă. denotând o amplă activitate metalurgică. alături de care sunt prezente pumnalele de cupru. fiind un fenomen etno-cultural divers. cu cameră rotundă. ******* Neoliticul Peninsulei Italice se alimentează din tradiţia Impresso-Cardial. vase-sticlă. în sisteme complexe (Los Millares/Spania şi Zambujal/Portugalia). de-a lungul a două faze. în special din vestul Peninsulei Balcanice. Gandul/Spania. în acest sens putând fi citate mormintele de la Poço da Gateira. Megalitismul funerar est cunoscut şi în Portugalia. vasele cu mai multe guri. vasele zoomorfe. A Dos Tassos şi Farisoa/Portugalia (Martin Socas. Mormintele megalitice colective prezentau căi de acces mult mai lungi.

ro . primele atestări neolitice se leagă tot de orizontul Impresso-Cardial. imprimate şi asociate cu ornamente plastice. în special vest-balcanice şi. Elemente asemănătoare se regăsesc şi în grupele culturale Sasso Furbara şi Sarteano. „căpriorii”. prin evoluţie şi contribuţia unor influenţe externe. Scaramella şi Massernia la Quercia. Megara Hyblaea. numită şi stilul Capri. fiecare cu combinaţii decorative particulare. excizie şi imprimare (Lichardus et alii. marcată prin dezvoltarea culturilor Matera şi Sentinello. trebuie menţionată cultura cu ceramică roşie pictată (motivele predilecte fiind–benzile. Prin intermediul grupelor evoluate cu ceramică incizată. s-a format cultura vaselor cu gura pătrată/Vasi à Bocca Quadrata.). o serie de culturi şi grupe culturale. pahare. la sfârşitul mileniului al V-lea bc. cercurile etc. dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige). în cadrul lor găsindu-se o ceramică grosieră. 1985). Aceste culturi au întreţinut legături cu civilizaţiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmată. faza Massernia la Quercia fiind continuată de faza Passo di Corvo. şi târzii.cimec. care derivă din grupul Fiorano. în nordul Italiei. în special Danilo. Pe fond Impresso–Cardial târziu. poate. străchini. realizate prin incizie. Lipari. În sudul Italiei. De asemenea. 1985). 1985). Fiorano (Veneţia. adăposturi sau pe litoral. cunoscută prin vasele specifice (pahare.atestate în sudul peninsulei. în neoliticul mijlociu/ neolitico medio. căni şi urcioare) fiind trasate şiruri de motive incizate. degete sau scoică (Lichardus et alii. pentru perioada mileniului al V-lea. Emilia şi Toscana). identificată în siturile de la Ripoli. decorată cu impresiuni de unghie. Hvar-Lisičiči. fiind vorba de locuiri în grote. s-a 133 www. orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fază târzie. (fig. În Insula Malta. pe formele principale (boluri. caracterizate prin perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate şi incizate. 91) care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. în Liguria şi Câmpia râului Pó/Pad. liniarceramice. în neoliticul târziu/neolitico inferiore. romburile. Quinzano şi Rivoli-Chiozza. s-a format. Vhó (SE Lombardiei). spiralice şi geometrice. evidenţiat prin cercetările de la Skorba (sfârşitul mileniului al V-lea bc) (Wittle. boluri cu gura pătrată) decorate cu motive liniare. În zonă. cu ceramică mult mai diversificată atât în ceea ce priveşte formele şi decorurile. triunghiurile.

1985. ceşti cu două torţi. Este reprezentat prin câteva culturi interesante cum sunt: Lagozza. fiind caracterizată printr-un habitat diversificat (grote şi aşezări deschise. o dezvoltată industrie a silexului (pumnale. Emilia şi Toscana. 1985). Purtătorii acestei culturi au cunoscut pumnalele de aramă şi o industrie evoluată a silexului. pumnale de aramă. elementele arhitecturii funerare megalitice (Malta). chiar în apropierea lacurilor prealpine). Gaudo. În Insula Lipari. s-a dezvoltat un grup cultural înrudit cu cultura Diana. în formă de nai. În Latium şi Toscana. a cărei ceramică monocromă. vârfuri de săgeată şi silex. formele predominante fiind străchinile joase. Diana. vasele cu torţi multiple. este cunoscută cultura Gaudo. 92. în mici cutii de piatră. topoare de luptă etc. individuale şi colective. Lombardia. cu un decor incizat. şi o ceramică de factură superioară. Lichardus et alii. lustruită. 1985). ritul funerar fiind inhumaţia. În timpul chalcoliticului mijlociu şi târziu. închisă la culoare. dispus la interiorul străchinilor şi pe umărul recipientelor (fig. numit Bellavista (Wittle. s-a dezvoltat cultura Rinaldone. în această perioadă. poate sub influenţa culturilor epocii bronzului timpuriu din Mediterana. în mediul căreia s-au realizat morminte săpate în stâncă sau în cutii de piatră. deoarece a fost oarecum marginal faţă de marile şi puternicele centre chalcolitice carpatice şi danubiene. sfârşitul mileniului al IV-lea–mileniul al III-lea bc. decorată cu incizii simple şi impresiuni sub formă de şnururi în relief). şi morminte de inhumaţie. paharele. lucrate într-o pastă monocromă. 134 www. s-a dezvoltat în Liguria. bolurile. în sudul Italiei au apărut. Rinaldone şi Remedello. 11-18) (Lichardus et alii. neagră sau roşiatică-închisă.ro .dezvoltat cultura Serra d’Alto. cu ceramică pictată tricrom (Wittle. ritul funerar al inhumaţiei. askoi.cimec. Cultura Lagozza a făcut parte din marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. şi o ceramică de culoare brună intensă. În Campania.). 1985). şlefuită nu a fost decorată. urcioare. roşie. În cadrul acestei culturi au fost descoperite urme care denotă prelucrarea aramei prin turnare (Castello di Lipari). cultura neolitică Serra d’Alto a fost urmată de cultura Diana. În Italia sudică. în cadrul ceramicii căreia s-au resimţit influenţe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare. Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare să fi avut o dinamică proprie.

căreia i-au fost proprii: o ceramică cu pahare bitronconice şi vase cu torţi. un spaţiu prin care s-au perindat diferite populaţii. Pe aceste fonduri se vor suprapune purtătorii culturii paharelor campaniforme. incizate şi imprimate. Deşi s-a vorbit de existenţa unui neolitic aceramic local (Soroca/R. Au rezultat. Wittle. modul în care s-a realizat neolitizarea stepelor nord-pontice. Dovezile legate de modul de viaţă neolitic sunt puţine. Gimbutas. 1985. 1985). Sursk-Nipru şi Nipru-Doneţk. Cultura Sursk-Nipru nu are o geneză elucidată. Ca urmare a influenţelor primite din mediul culturilor Criş Ceramicii liniare. arme de silex (vârfuri de suliţă şi săgeată. care au fost legate.alcătuită din pahare globulare cu gâtul strâmt. pe de o parte. şi lumea caucaziano-caspică. Cultura Remedello s-a dezvoltat în zona Veneţiei şi Lombardiei. Cultura bugo-nistriană. în stadiul actual al cercetărilor nu se mai poate susţine această ipoteză. decorate cu şnururi în relief (Lichardus et alii. păstrează. care au vehiculat numeroase elemente de cultură materială şi spirituală între zona carpato-balcanică şi Dunărea de Jos. (fig. de procesul de indoeuropenizare a Europei (M. ceramica având forme simple.ro . 1985). şi decorate cu motive simple. 92. 17-18) (Danilenko. podoabe de argint (Villafranca). 92. purtătorii culturii bugo-nistriene şiau perfecţionat modul de viaţă. denumite după principalele fluvii care brăzdează teritoriul lor. cu fundul conic. decorate cu incizii şi impresiuni circulare (fig. ceramica cu forme 135 www. realizând o ceramică de factură mai bună (fig. mai stabile sau nomade. 93. Gimbutas. 1989 b. şi inhumaţiile în groapă simplă. atfel. pe de altă parte. multe tradiţii mezolitice locale (Soroca). Moldova şi Kamena Moghila/Ucraina). în neoliticul final şi chalcolitic. 1997). pumnale şi topoare plate de aramă. ******* Stepele nord-pontice reprezintă un areal geografic şi cultural foarte interesant în neolitic şi eneolitic. 1985 a). fenomene etno-culturale particulare. Fără a se putea lămuri pe deplin. 1-3) făcând trecerea către epoca bronzului în regiune (Wittle.cimec. cu torţi orizontale şi verticale. arătăm că neoliticul timpuriu (mileniul al Vlea bc) din această zonă este caracterizat prin existenţa a trei culturi: Bug-Nistru. mai ales în domeniul industriei litice. 4-10). topoare de luptă).

1985 b). podoabe şi. s-au dezvoltat civilizaţiile: Srednij Stog II. despre care vom vorbi mai jos. pahare mari cu fundul ascuţit) fiind decorată cu motive geometrice. Cultura Nipru-Doneţk este cel mai bine cunoscută. 19-21) (Danilenko. 93. de mici piese de aramă. 1985 a. Purtătorii culturii Nipru-Doneţk au întreţinut. bine cunoscute prin intermediul ritului funerar al inhumaţiei în tumuli şi utilizarea ocrului roşu. chiar ponto-caspice. în celelalte teritorii nord-pontice. în eneolitic. realizate prin incizie şi impresiuni de unghie (fig. Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea şi mobilitatea mai accentuată a comunităţilor umane decât în perioada anterioară. o ceramică realizată cu multă scoică pisată în compoziţie (aşa136 www. Ceramica culturii Nipru-Doneţk s-a caracterizat prin forme foarte simple.cimec. Mihajlovka I. pot fi menţionate marile necropole de la Mariupol. parte integrantă a vastului complex cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie. 1985). complexul Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo. generând evoluţii particulare. pe parcursul evoluţiei lor. 13-16). cu complexul cultural Cucuteni-Tripolje sau cu cultura cu ceramică decorată cu gropiţe din zona Bielorusiei (Teleghin. Cel mai bine cunoscut. Dacă în spaţiul cuprins între Nistru şi Nipru au continuat să evolueze comunităţile culturii tripoliene. defuncţii fiind acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu şi însoţiţi de un inventar compus din puţine vase. derivată din cultura Nipru-Doneţk.simple (străchini. Nipru-Azov (Mariupol). către sfârşitul culturii.ro . continuatorii acestei civilizaţii devenind deosebit de mobili. dispuse la partea superioară a vaselor (fig. străchini. 93. în poziţie alungită. Cultura Srednij Stog II reprezintă o fază evoluată a culturii Nipru-Doneţk şi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrară. este ritul funerar al inhumaţiei. Este posibil ca în mediul acestei culturi să se fi realizat domesticirea calului. adesea combinate. dintre acestei trei entităţi culturale. prezentând ca ornamente motive incizate şi imprimate. în morminte singulare sau colective. ulterior. în cadrul acestei culturi. cu ceramică pictată şi adâncită. cu fundul rotunjit şi ascuţit şi profilul în formă de S (pahare mari. cupe). în special. În acest sens. Neprina. realizate dintr-o pastă cu multă scoică pisată în compoziţie. răspândindu-se până în sudul Bielorusiei. Maikop sau cele din cultura Kemi-Oba.

cimec. a cunoscut diferite procese de sinteză şi asimilare. care i-au conferit o pronunţată individualitate în cadrul peisajului cultural contemporan european. 93. Carpaţi (Telegin. reprezentând.ro . Aceste comunităţi. Dunărea de Jos şi mijlocie. Gimbutas. cu care este strâns legat genetic şi evolutiv. transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr ş. cu o periodizare particulară. Fără a se putea susţine. 1989 b. se observă că neolitizarea acestui spaţiu s-a produs. 1997). Migrând de la est către vest. purtătorii complexului Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo au avut un rol deosebit de important în restructurarea etnoculturală a civilizaţiilor aparţinând eneoliticului clasic din zona carpato-balcanică şi dunăreană. În acelaşi timp. în decursul dezvoltării sale.a. parafrazându-l pe N. fenomen pus pe seama primului val Kurgan. din România. şi Soroca. posesoare ale calului domestic şi vehiculelor cu roţi. Iorga. Ciumeşti. existenţa unui neolitic aceramic.numita ceramică “Cucuteni C” din arealul Ariuşd-Cucuteni-Tripolie). aceştia au pătruns în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunăreano-pontice. decorată cu motive şnurate şi imprimate (fig. Cu toate acestea. NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC Neoliticul şi Eneoliticul din spaţiul carpato-danubiano-pontic reprezintă un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatoliană şi egeo-balcanică. vest şi nord 137 www. 1985 b. Gimbutas. în stadiul actual al cercetărilor. defuncţii fiind depuşi în poziţie întinsă s-au uşor chircită în gropi deasupra cărora se ridicau construcţii tumulare (kurgane). 1-12). Moldova). în condiţiile aridizării climatului şa sfârşitul atlanticului şi începutul subborealului. când ar fi început procesul de indoeuropenizare (Telegin. generând o serie de restructurări ca: formarea culturii Cernavoda I-Ezero. din R. interacţionând cu civilizaţiile contemporane din Balcani. un fel de “Orient după Orient”.. ca rezultat al unei evoluţii dintr-un mezolitic local (a se vedea descoperirile discutabile de la Schela Cladovei-Lepenski Vir. la fel ca în cazul unei părţi a spaţiului central. epoca neo-eneolitică carpato-danubiano-pontică. si prin ritul funerar al inhumaţiei. 1985 b). s-au deplasat înspre vest. Erbiceni.

Moldova. şi indirect. 138 www. s-au deplasat pe culoarele VardarMorava şi Struma şi Mariţa-Isker. comunităţi umane neolitice anatoliano-egeene. în partea de sud-vest. Moldova şi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de comunităţile culturii Starčevo-Criş (fazele III-IV). Ursulescu îl încadrează în faza I a culturii Starčevo-Criş. păstrează multe dintre trăsăturile de bază ale complexului cultural din care face parte. deşi s-au găsit într-o zonă secundară de neolitizare. formula Ex Balcani lux (H. Starčevo-Criş (Muntenia. elemente de plastică neolitică etc. Iuliu Paul consideră că aparţine unei culturi Precriş. Oltenia şi Podişul Transilvaniei). R. aparţinând fazei timpurii (aprox. ale cărei comunităţi au populat aproape întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. pictat. colonizând şi neolitizând o parte importantă a Peninsulei Balcanice. cu cele balcanice. atribuit ∗ complexului Protosesklo . prin aculturaţia multor elemente superioare de civilizaţie neolitică. Oltenia. şi eneolitice. mai timpurii sau mai târzii. Către sfârşitul neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului V bc). Muntenia. 2002). Todorova) fiind valabilă în parte (Ursulescu. în vreme ce. direct. încadrate în orizontul cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului. triburi Dudeşti şi Hamangia au introdus modul de viaţă neolitic în Dobrogea (Ursulescu. din neoliticul mijlociu propriu-zis. Acest orizont cultural a participat la formarea culturii Starčevo-Criş. prin migraţia unor comunităţi de tip Protosesklo (Banat. 2001). 6000–5500 bc). Astfel. Marin Nica. uneori. se observă o decădere a tehnicii de prelucrare a ∗ Specialiştii români au păreri diferite cu privire la atribuirea culturală a acestui orizont neolitic: Vl. Acestea au adus modul de viaţă neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor. Lazarovici şi Silvia Marinescu-Bîlcu) îl leagă de cultura Protosesklo.cimec. Cea mai bine cunoscută cultură a neoliticului mijlociu este Starčevo-Criş (aprox. utilizându-se ca motive buline şi reţele de linii. Dumitrescu. Gh.ro . confecţionarea unei ceramici superioare pictate. în jurul anilor 6000 bc. Deşi. puternic lustruit. De aceea. după mijlocul mileniului al V-lea. cu înveliş roşu. Moldova şi vestul Ucrainei) şi Dudeşti-Hamangia (Dobrogea). majoritatea fenomenelor etnoculturale din spaţiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea şi în strânsă legătură. R. în timp ce N. cu alb. 6000–5000/4500 bc). în special. Moldova.). odată cu răspândirea spre nord şi est. creşterea animalelor.balcanic. întrun context dinamic şi flux continuu. Banatul şi Transilvania intracarpatică.

Satu Mare). peste care se aplica o lutuială destul de subţire). în regiunile nordice şi răsăritene (faza a IV-a) (Comşa. printre locuinţe. rar perforate. în cadrul căruia s-a păstrat o industrie microlitică. 94). Sibiu şi Glăvăneştii Vechi. Marinescu-Bîlcu. dintre piesele şlefuite fiind cunoscute topoarele şi tesle cvasi-calapod (planconvexe). la sfârşitul neoliticului mijlociu şi în neoliticul târziu. roşu şi negru) (fig. 1993. mai robuste. prin asimilarea populaţiei tardenoisiene locale. Ceramica fină a fost mult mai rară şi prezintă. Ursulescu.ro . în regiunile sud-vestice (începutul fazei a III-a). 1993.ceramicii. s-a format şi a evoluat.cimec. cu pleavă compoziţie. Ursulescu. impresiuni de unghie şi deget. sporadic apărând şi protoeuropoide. La periferia nord-vestică a ariei de răspândire a fazelor târzii a culturii Starčevo-Criş. ceea ce permitea transportarea sării rezultate şi comercializarea la distanţă. 2002). prin fierbere. 1993. parţial adâncite. ceramica de factură semifină şi grosieră. Organizarea habitatului şi a spaţiului locuibil denotă o adaptare la noile ecosisteme (aşezări variabile ca întindere. Lazarovici. grupul cultural Ciumeşti-Pişcolţ (jud. conice. 2001. colibe cu o singură încăpere de suprafaţă. cu locuinţe simple. prin reliefurile antropomorfe şi zoomorfe de pe ceramică. din prelucrarea saramurii făcându-se în vase speciale (briquetage). mai ales în privinţa utilizării lustrului şi a picturii. jud. şi particularităţi în decorul ceramicii (linii 139 www. Defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită. în apropierea apelor. industria litică păstrează trăsături mezolitice. în fazele târzii. Sunt cunoscute centre de extragere a sării. mult întârziate. care reprezintă o variantă a culturii liniar-ceramice timpurii din bazinul Tisei superioare şi câmpia Sătmarului (legată de manifestările similare din N. De aceea. este majoritară şi a fost decorată cu incizii. Iaşi). Sfârşitul culturii StarčevoCriş s-a produs ca urmare a pătrunderii purtătorilor complexului cultural Vinča-Dudeşti. jud. şi prin aculturaţie. prin troc. măsuţelealtăraş şi ornamentele incizate asemănătoare unor pictograme (Ocna Sibiului. Ungariei şi S-E Slovaciei). ca tipuri antropologice sunt atestate cel mediteranoid gracil. lucrată din obsidian local. Viaţa spirituală e reprezentată printr-o serie de statuete de lut. şi răspândirea comunităţilor culturii ceramicii liniare dinspre Europa est-centrală. o frumoasă pictură policromă spiralică (cu alb. cu scheletul format din pari şi împletituri de nuiele.

în Anatolia. Dumitrescu). Deşi au cunoscut fenomene de retardare a dezvoltării lor. 97) (Lazarovici. Într-o anumită etapă a evoluţiei lor. Ulterior. şi părţile vestice ale Olteniei (aspectul cultural Rast. cultura ∗ Chalcolitic la origine. (fig. Banatului şi Transilvaniei a prezentat aceleaşi caracteristici (pastă. s-au născut. Timiş). oarecum opuse ca direcţie şi origine: primul. din asimilarea fondului neolitic anterior şi îmbinarea elementelor etno-culturale. 2002). 1993). 95) (Lazarovici. spre sfârşitul etapei. de la zonă la zonă. decoruri) cu cea din zonele vecine (fig. 2002). reprezentând cel de al doilea mare val (cultural şi demografic) neolitic de origine sudică∗ (anatoliano-egeeană). uşor albiate şi pictarea vaselor. unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeşti (Ursulescu. 1993) Deosebit de interesant este sanctuarul descoperit în aşezarea de la Parţa (jud.cimec. în spaţiul de referinţă. de tip Lumea Noua–Cheile Turzii–Cluj. şi de revenire şi înflorire. 96) (Chapman. Herpály. În neoliticul târziu (aprox. puternic lustruită şi decorată cu pliseuri şi caneluri. de origine est-centraleuropeană. cu ceramică neagră sau cenuşie. constituit din comunităţile ceramicii liniare târzii. Gh. şi cel al doilea. s-au format civilizaţiile şi grupele culturale ale eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o parte a Banatului şi estul Ungariei). Hamangia. 1993). au pătruns în spaţiul carpato-danubiano-pontic. din sintezele arătate mai sus. individualizat prin culturile Vinča. Comşa. Vl. cu negru. unde. 140 www. unde au asimilat grupurile Starčevo-Criş foarte târzii. printr-o evoluţie particulară. şi prin perpetuarea unor puternice legături cu zona de origine. Comunităţile culturii Vinča au ocupat Banatul (cultura Banatului. aspectul cultural Rast (Oltenia de vest). mai timpuriu. în parte au asimilat comunităţile Starčevo-Criş (Lazarovici. două curente etno-culturale. comunităţile vinčiene au avut. Lazarovici. 5000–4250 bc). Lengyel şa (Câmpia Pannonică). Lazarovici). în stil liniar geometric) (fig. 1993. 1993). un rol decisiv la trecerea societăţilor locale la modul de viaţă eneolitic. 1993). Astfel. Ceramica comunităţilor culturii Vinča din spaţiul Olteniei. în parte au dislocat.ro .incizate. aceste comunităţi au pătruns în Podişul Transilvaniei. şi au format cultura Turdaş (Lazarovici. forme. Dudeşti şi. pe măsura expansiunii spre nord-vest. 1988. culturile şi grupele culturale eneolitice timpurii (Ursulescu.

ro . cu influenţe sudice. locuinţe de mari dimensiuni ca în vest (Ursulescu. ca etapă istorică. construirea unor locuinţe de tip superior. sistematizarea spaţiului. 98). mai ales cele din cea de-a doua mare perioadă din evoluţia lor.Turdaş. grupurile Iclod. se configurează treptat şi sigur. Pe lângă utilizarea metalului. utilizarea necropolelor. specializarea şi perfecţionarea utilajului litic osteologic şi din alte materiale. cunoscută sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul format din alveole dispuse pe linii incizate. Suplac.cimec. toporul şi tesla de piatră în formă de calapod (plan-convex). 1990. înrudite parţial cu cele vinčiene. Moldova şi vestul Ucrainei. necunoscându-se. toate celelalte caracteristici: organizarea superioară şi fortificarea habitatului. au ocupat. Eneoliticul carpato-danubiano-pontic (aprox. confecţionarea unei ceramici superioare. Comunităţile culturii ceramicii liniare. dezvoltarea componentei uraniene în cadrul 141 www. 1993). 99). au fost perpetuate uneltele şlefuite specifice. în special pictate. R. Purtătorii culturii liniar-ceramice au intrat în sinteză cu comunităţile Vinča şi Dudeşti. Totuşi. din împletirea cu purtătorii culturii ceramicii liniare (din Moldova şi Transilvania). asemenea capetelor notelor muzicale pe un portativ. din eneoliticul timpuriu (Comşa. fig. În faza a treia a culturii Dudeşti (fig. în acelaşi timp. 1993). legate de evoluţia avansată a chalcoliticului anatoliano-balcanic. Iclod şi Boian. În spaţiul nostru. iar din legăturile cu ultima născându-se cultura Precucuteni). contribuind la formarea unor entităţi etno-culturale din eneoliticul timpuri ca: Turdaş. folosirea unor tehnologii agricole înaintate (tracţiunea animalelor pentru arat). 4250-2700 bc). s-a format complexul cultural Boian-Vădastra. până în prezent. îndeosebi Podişul Transilvaniei. Moldova. În Muntenia şi estul Olteniei şi pe teritoriul din nordul Bulgariei. pe tot teritoriul. primele piese de aramă apărând în mediul fazelor târzii ale culturii Starčevo-Criş şi cele timpurii ale culturii Vinča). nu a început. Marinescu-Bîlcu. au pătruns şi evoluat triburile culturii Dudeşti (Bucureşti). Gilău (Transilvania) (Ursulescu 2002). cu platformă de lut ars. debutând mai timpuriu în regiunile sudice. aceste comunităţi au dezvoltat forme particulare de cultură materială.

cu culoare roşie sau albă. au evoluat comunităţile culturii Vădastra. putânduse vorbi de un complex cultural Boian-Gumelniţa. în părţile estice. cu influenţe vinčiene. tractat de bovidee domestice. treptat. uneori. este cunoscută necropola de la Cernica (cu circa 370 de morminte). care s-au răspândit. probabil. 4250–3750 bc). probabil. Astfel. com. pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunităţile fazelor evoluate ale culturii Boian (situl de pe insula Grădiştea Ulmilor din lacul Boian. 2002).cultului fecundităţii şi fertilităţii etc. s-a dezvoltat aspectul cultural 142 www. Dintre toate caracteristicile culturii. născute pe fond Dudeşti târziu. jud. cu cei ai culturii Vădastra (Comşa. tehnici şi motive ornamentale. trebuie menţionat sanctuarul de la Căscioarele (lângă Olteniţa). în sud-estul Transilvaniei şi sud-vestul Moldovei. cu care formează. Moldova) (Ursulescu. se remarcă ceramica. În sud-vestul Olteniei. decorată prin incizie şi excizie. predominante fiind exciziile şi incrustaţiile cu alb şi roşu. Pentru domeniul spiritual. comunităţile fazei Giuleşti a culturii Boian au intrat în sinteză cu triburile liniar-ceramice târzii şi s-a format cultura Precucuteni. Pe linia Dunării. Cultura Boian reprezintă fondul care a evoluat spre cultura Gumelniţa. cu pereţii de lut pictaţi cu alb şi roşu şi coloane de lut pictate. care reprezentă. motivele decorative fiind încrustate. pe linia Oltului. şi-au continuat evoluţia o serie de civilizaţii care s-au format în neoliticul târziu. 1993). din faza Bolintineanu. Călăraşi). În eneoliticul timpuriu (aprox. Ceramica culturii Vădastra s-a remarcat printr-o bogăţie de forme.ro . o agricultură evoluată. în toate direcţiile. Vărăşti.Tighina. Spre nord. În Oltenia. purtătorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia. R. prin care se realiza legătura dintre pământ şi cer. numărul pieselor de aramă crescând către sfârşitul perioadei (depozitul de la Cărbuna (jud. realizându-se mai ales motive spiralomeandrice.cimec. fiind mai degrabă o perioadă când s-au acumulat trăsăturile noului mod de viaţă. iar spre vest. aşa-numitul “cult al coloanei” ca axis mundis. un complex cultural. În ceea ce priveşte ritul funerar. pe teritoriul Bulgariei fiind cunoscută sub numele de cultura Mariţa sau Karanovo IV-V). care aveau aşezări fortificate. în cadrul căreia utilizau un plug primitiv (cu brăzdar din corn sau din lemn).

reprezentând o femeie cu un copil în braţe.ro . Unele elemente Hamangia au contribui. Tulcea). vasele cu reprezentări şi protome antropomorfe şi zoomorfe şi statuetele Vădastra. din nord-vestul Asiei Mici. cu puternice influenţe primite din partea civilizaţiilor Vădastra şi Tisa. 1993. Ceramica neagră lustruită. Purtătorii culturii Hamangia aveau aşezări nefortificate. care s-a caracterizat prin aşezări deschise şi o ceramică cenuşie. Dobrogea a fost populată de purtătorii culturii Hamangia (Baia. Din întrepătrunderea celor două fonduri etno-culturale. jud. plastica antropomorfă de lut şi marmură. Utilajul litic păstrează tradiţiile microlitice mezolitice. remarcându-se “grupul statuar”. s-a format cultura Sălcuţa (Comşa. indirect. născuţi dintr-o sinteză a unor populaţii venite. căreia i-au transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat. Ursulescu. De la sfârşitul neoliticului târziu. în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramă.cimec. 100). de la Rast. în special de”gânditor”). cu locuinţe adâncite şi rare colibele de suprafaţă. cum se observă în descoperirile de la Medgidia-Cocoaşe şi Duranculac. răsfirate. Plastica antropomorfă şi zoomorfă din cele două arii culturale era bogată şi prezenta o puternică amprentă vinčiană. interferându-se în zona dunăreană (Hârşova). Ulterior. Sub presiunea comunităţilor Boian. la conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniţa. cu comunităţile mezolitice locale.Rast. aşa cum a relevat analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de morminte) şi Duranculac (nord-estul Bulgariei. în fapt o variantă locală a culturii Vinča (faza C). aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului. Este posibil ca începutul culturii Hamangia să fi fost contemporan cu fazele evoluate ale culturii Dudeşti. şi în special statuetele de tip 143 www. cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel cu cultura Boian. 2002). rezultând o structură antropologică destul de eterogenă. cu forme „eutrofice”. şi “cuplul divin” („îndrăgostiţii”) sub forma unei statuete cu două capete. trasate cu ajutorul unui instrument dinţat (fig. pe mare şi pe uscat. tipuri de statuete. o parte dintre purtătorii acesteia pătrunzând în mediul culturii Precucuteni. peste 1000 de morminte). denumit şi cultura Varna (Henrieta Todorova). decorată cu motive geometrice. decorată predominant cu caneluri şi pliseuri.

s-au format grupurile Gilău (jud. În bazinul mijlociu şi superior al Tisei. Cultura Turdaş este cea mai reprezentativă civilizaţie din Podişul Transilvaniei este Turdaş (staţiunea eponimă tell din lunca Mureşului). Bihor). formând aşa-numitul “stil textil”. o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă. vasele rectangulare (Lazarovici. a evoluat cultura Tisa. parţial contemporan cu aspectele târzii ale complexului Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj şi cu culturile Turdaş şi Tisa. 1993). Ritul de înmormântare era inhumaţia. peste care s-au grefat puternice influenţe vinčiene din aşa-numita cultură a Banatului. Cele două grupuri culturale au jucat un oarecare rol în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár (Ursulescu. din scoici de tip Spondylus. ofrande destul de bogate (brăţări de marmoră.Cluj) şi Suplac (Suplacu de Barcău. 1993.cimec. Dimov. Transilvania. şi influenţe ale ceramicii liniare. în reţea. Bojadjiev. De asemenea. pe fondul culturii ceramicii liniare târzii din Câmpia Tisei. evoluând de-a lungul a trei faze. A inclus. s-a caracterizat printr-o fărâmiţare culturală şi instabilitatea ariilor de răspândire. Cluj).ro . în primul rând. în proporţii diferite. 1993). cu schelete întinse pe spate. care reprezintă aspecte de tranziţie între ariile culturale Turdaş-Iclod şi Tisa. datorită amestecului.) (Comşa. benzi incizate (adeseori umplute cu puncte). cupele cu picior înalt. Ceramica se caracterizează. Todorova. 1993) În eneoliticul timpuriu. inclusiv complexul de cult de la Tărtăria (lângă Orăştie) şi Parţa (Lazarovici. născută.“gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodă) dovedesc originea anatoliano-egeeană a acestei culturi. fondul cultural Vinča C fiind foarte puternic: ceramica decorată cu caneluri şi pliseuri. a comunităţilor vinčiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniar-ceramice. în timp ce ultima fază are legături cu cultura Petreşti. Pe fond Turdaş s-a format grupul cultural Iclod (jud. piese de aramă etc. În Moldova. dar şi pictură. printr-un decor incizat meandric. şi complexul neolitic târziu Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj. 2002). aşa cum am văzut. jud. la care se adaugă şi menţinerea tradiţiilor Starčevo-Criş (conservate mai ales în zona Munţilor Apuseni). eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluţia 144 www. pandantive din colţi de mistreţ. ca elemente locale.

cu comunităţile culturii Boian (din faza a II-a. pe fond Vinča-Turdaş. făcându-se trecerea către cultura Cucuteni (MarinescuBîlcu. Spaţiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei materializată prin apariţia topoarelor de tip pană. atât înainte. 1992. 1993. Se remarcă o serie de complexe de cult ca cele de la Poduri (jud.ro . Cucuteni. formată. Lazarovici. Precucuteni. începe să fie folosită pictura cu roşu şi cu alb. dar atacurile unor populaţii răsăritene vecine (aflate într-un stadiu inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statală. deoarece s-a răspândit îndeosebi în Podişul Transilvaniei. În faza a III-a. la care s-au adăugat noi influenţe sudice. Acest aspect şi-a continuat evoluţia şi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniţa şi Cucuteni. dar şi cu grafit. Eneoliticul dezvoltat (aprox. din contactul cu comunităţile fazei de trecere de la Boian la Gumelniţa. 1993). 102). 2002). Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii liniare târzii. Bodrogkeresztúr). s-a născut aspectul cultural AldeniStoicani-Bolgrad.cimec. cât şi după arderea vaselor. Cultura Petreşti (jud. şi influenţe din partea culturilor Hamangia şi Vinča. Alba) este cunoscută şi sub numele de cultura ceramicii pictate central-transilvăneană. contribuind astfel la naşterea aspectului Ariuşd (din sudestul Transilvaniei) şi a culturii Cucuteni (din Moldova). în sudvestul Transilvaniei şi nordul Banatului (grupul cultural Foeni). Bacău) Târgu Frumos şi Isaiia (jud. Iaşi).unei culturi unitare. precum şi de o parte şi de alta a gurilor Dunării. 3750-2700 bc) cunoaşte un stadiu înalt de civilizaţie. Ceramica acestei perioade a fost de o deosebită 145 www. Sfârşitul culturii Petreşti se produce datorită extinderii grupului cultural Decea Mureşului şi a culturii Bodrogkeresztúr în centrul Transilvaniei (Paul. din vestul Moldovei şi sud-estul Transilvaniei. în nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei. căreia i-a transmis tehnica superioară a pictării vaselor înainte de ardere. Sa caracterizat printr-o frumoasă ceramică pictată bicrom şi tricrom (fig. cunoscând o deosebită expansiune până aproape de Nipru. ciocan şi cu braţele în cruce precum şi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniţa. De asemenea. care precede cronologic şi genetic cultura Cucuteni. Cultura Petreşti a influenţat grupul Iclod şi cultura Precucuteni finală. Giuleşti). de certă influenţă sud-balcanică (cultura Dimini). Ursulescu.

care a avut o înaltă valoare artistică. Dimov. Această cultură a cunoscut. dinspre stepele nord-pontice. În estul Olteniei comunităţile gumelniţene s-au interferat cu cele ale culturii Sălcuţa. cu locuinţe de cult (Căscioarele). necropole bogate (Varna). cuprinzând tot teritoriul Dobrogei. evoluţia din eneoliticul timpuriu. ceea ce indică existenţa unei aristocraţii care îşi exercita dominaţia regional şi dovezi ale prezenţei unor familii bogate (Bojadjiev. Ilfov). aşa cum am văzut deja. cu caractere distincte. până în nordul Mării Egee (cultura Dikili Tash) şi sudul Moldovei (unde. tezaure cu obiecte de aur (Sultana. Acestea. cultura Gumelniţa şi-a restrâns aria de dezvoltare. Cultura Gumelniţa s-a născut pe teritoriul Munteniei şi Bulgariei. PrecucuteniCucuteni. 103). spre sfârşitul perioadei avînd loc puternice infiltraţii de populaţii pastorale răsăritene (grupurile Suvorovo şi Decea Mureşului. partea estică a Bulgariei. unde e cunoscută sub numele de Karanovo VIKodjadermen-Varna. Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr. care continuă. pictura cu grafit şi aur) şi noi forme de vase (askos. nord-estul Greciei. în cea mai mare parte. datorită penetraţiei. care asimilează noi procedee tehnice de decorare a ceramicii (pictura crudă cu roşu. Dezvoltată pe parcursul a două faze.calitate. prin transformarea lentă a vechiului fond cultural BoianKaranovo V.cimec. jud. a început să crească rolul păstoritului şi al ceramicii de o 146 www. care a continuat parţial modul de viaţă. a unor populaţii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Dani-lovsk-Suvorovo-Cainari). a format aspectul AldeniStoicani-Bolgrad). 2002). în special cea pictată. prin sinteză cu populaţia locală gumelniţeană. 1993). Vădastra-Sălcuţa. 1993. În aceste condiţii. Turdaş-Petreşti. din Dobrogea şi în valea Dunării de Jos. rhyton) (fig. împreună cu comunităţile Precucuteni III-Cucuteni A. au contribuit la geneza culturii Cernavoda I. cultura Cernavoda I). Purtătorii culturii Gumelniţa au dezvoltat forme superioare de organizarea a habitatului. o deosebită expansiune.ro . Comşa. Eneoliticul dezvoltat se caracterizează prin arii culturale stabile. Todorova. ceea ce a declanşat lungul şi complicatul proces al trecerii gradate a spaţiului carpatic spre epoca bronzului şi spre o masivă şi complexă restructurare etnico-lingvistică (Ursulescu. în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniţa.

nordul şi vestul Banatului.calitate mai slabă. cultura Sălcuţa sa transformat. sud-estul Slovaciei. Comunităţile gumelniţene care s-au retras spre nordul Munteniei. în afară de Oltenia. care i-au întărit individualitatea. Evoluţia acestei civilizaţii a fost continuată de cultura Bodrogkeresztúr/ Gorneşti (jud. cu influenţe din partea grupurilor locale Iclod şi Suplac. care a evoluat către cultura Coţofeni (Comşa. şi cu caneluri de tradiţie vinčiană (fig. În ultima fază (a IV-a). Vojvodina. Ceramica continuă tradiţia vaselor cu picior înalt. aşa cum am văzut în capitolele precedente. după ardere. nord-vestul Bulgariei (aspectul Krivodol) şi Serbia (aspectul Bubanj). Ceramica sălcuţeană era decorată prin pictare cu grafit. în Crişana. influenţe din partea bronzului timpuriu din Macedonia şi Grecia (cultura helladică). Cultura Tiszapolgár/Româneşti. prin aplicarea picturii crude. către sfârşitul mileniului IV bc. Ursulescu. 1993. unde s-a interferat cu purtătorii culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr. Ceramica Bodrogkeresztúr/Gorneşti este caracterizată prin “oalele de lapte”. în reţea. s-a răspândit în răsăritul Ungariei. în zona de dealuri şi în Subcarpaţi. 2002). au dat naştere aspectului Brăteşti (jud.cimec. formându-se pe fondul culturii Tisa. care cuprindea. culturii Coţofeni. 1999). a ocupat sudul Banatului. cu incizii incrustate cu alb şi roşu. cultura Sălcuţa a receptat. şi proeminenţele în formă de cioc de pasăre. pentru confecţionarea căreia se folosea masiv amestecul de scoică pisată în pastă. 2002).ro . perforat de grupuri de orificii rotunde. care a avut 147 www. cu torţi pastilate care s-au vor transmite. şi au pătruns şi în ariile culturilor învecinate (Ariuşd-Cucuteni şi Sălcuţa) (Luca. Cultura Sălcuţa (jud. în urma contactelor cu purtătorii culturilor Cernavoda I şi Bodrogkeresztúr. Mureş) care a marcat o mai accentuată mobilitate a comunităţilor sale care au ocupat întreaga Transilvanie şi Banatul. Dolj) face parte dintr-un complex vast. Începând din faza a II-a. Metalurgia aramei era dezvoltată cunoscându-se numeroase topoare mari de cupru. Dâmboviţa) (Ursulescu. Purtătorii culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol important în cadrul procesului de unificare culturală. Având o puternică componentă vinčiană. Ucraina transcarpatică. decorul incizat. şi a participat la formarea unui orizont cultural de mixtură Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. 104).

cu evoluţie milenară (fig. Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebită. cu mai şi multe încăperi şi chiar etaj. de regulă. Luca. ocupând un spaţiu vast. când s-a constituit marea sinteză Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom.). Ritul funerar este puţin cunoscut. Născută prin evoluţia culturii Precucuteni. de peste 350000 kmp. în zona Bugului Sudic. Majdaneţk. remarcabile fiind complexele de cult şi altarele (Truşeşti. de origine străină. Ceramica pictată cu roşu. răsăriteană (Srednyi Stog II). în Rep. cu suprafaţa de sute de hectare şi mai multe mii de locuinţe: Taljanki. adesea în centru aflându-se o construcţie mai impunătoare. înainte de arderea vaselor. casele erau construite. care au dus la transpunerea motivelor spiralomeandrice în tehnica picturii policrome.loc. 1999). de o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali. Complexul cultural Cucuteni-Ariuşd-Tripolie este cea mai reprezentativă manifestare a neo-eneoliticului românesc. 105). aplicată. Ghelăieşti. din care va lua naştere cultura Coţofeni (Lazarovici. în vestul ţării. Organizarea habitatului uman a avut o deosebită importanţă. uzuală (mai ales nepictată) şi aşa-numita specie ”Cucuteni C”.cimec. şi o serie de aşezări-gigant (“protourbane”). Moldova.ro . 1993. cu substructură de bârne despicate. în majoritatea cazurilor. În cadrul aşezărilor. Poduri. pe platforme masive de lut. Dobrovody. Buznea ş. şiruri paralele sau pe grupe). la începutul eneoliticului final. meandrice şi geometrice. care putea servi drept loc de adunare a comunităţii şi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase. unele 148 www. cunoscându-se atât aşezări deschise şi fortificate natural şi antropic. Dumeşti. redând motive spiralice. În domeniul ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: fină (aproape întotdeauna pictată sau decorată cu motive adâncite). toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizată. cu importante contribuţii Gumelniţa şi Petreşti. de tip „cetăţuie”. din sud-estul Transilvaniei până la Nipru. negru şi alb. face faima acestui complex cultural. reprezentată atât prin statuete cât şi prin vase schematizate (“Hora de la Frumuşica”). În domeniul spiritual. Petreni. şi erau dispuse după un anume plan (în cerc. se remarcă bogata plastică antropomorfă şi zoomorfă. având scoică pisată în amestecul pastei şi decor imprimat (cu pieptene sau cu şnurul). a.

s-au conturat şi vehiculat mai multe ipoteze şi teorii. inclusiv din silex. S-au produs o serie de mutaţii spirituale. a avut la bază o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subboreală). 2002). Caucaz. Horodiştea-Erbiceni şi FolteştiCernavoda II. În cadrul utilajului litic şi metalurgic s-au realizat numeroase arme. tracii. 149 www. Referitor la formarea acestei mari familii etno-lingvistice. cu construcţie interioară. 2002). A fost o perioadă caracterizată printr-o mai mare instabilitate a habitatului. slavii). economico-sociale (păstoritul predominant) şi politico-militare (conflictele din Asia Centrală. unele lucrate din roci foarte dure. începută în cea de-a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc. Dintre manifestările etno-culturale ale acestei perioade se evidenţiază: Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. 1993. materializate şi în schimbarea unor elemente ale ritului şi ritualului funerar (morminte tumulare. naviforme (Ursulescu. apariţia necropolelor de incineraţie etc. sau din bronz arsenical. remarcânduse topoarele de luptă. neîntrunind o majoritate a susţinătorilor. celţii. Culturile eneoliticului final reprezintă împletirea diferitelor fonduri şi tradiţii. illirii. germanii.morminte având caracter de cult (sacrificii umane) (MarinescuBîlcu. din păcate. cu puternice influenţe sudice.).cimec. Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au născut civilizaţiile specifice eneoliticului final de la răsărit de Carpaţi: Gorodsk-Usatovo. reflectată în caracterul sezonier al aşezărilor şi predominarea locuinţelor adâncite. Anatolia ). venite din partea epocii bronzului anatoliano-egeo-helladic şi est-central europene încadrate în aşa-numitul proces de indo-europenizare a spaţiului carpato-danubiano-pontic configurându-se elementele timpurii ale popoarelor şi limbilor europene ale epocii bronzului (grecii. Eneoliticul final (numită şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului) (aprox. de inspiraţie megalitică. niciuna.ro . Ursulescu. Cernavoda III şi Coţofeni. 3000/2700–2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturală a civilizaţiilor din eneoliticul clasic graţie pătrunderii tot mai masive a comunităţilor pastorale nomade şi seminomade din stepele nord-pontice şi caspice Această situaţie cultural-istorică.

cu resturile de incineraţie depuse în gropi simple.Complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II a rezultat din îmbinarea mai multor culturi şi grupuri culturale. alături de care s-au impus ceramica incizată şi cea decorată cu şnurul. În partea de sud a Moldovei. vase askoi şi amforete. Piatra Neamţ. în special sudice. în special amforele globulare. şi mormintele de inhumaţie cu scheletele depuse în cutii de piatră–ciste. a comunităţilor culturii amforelor sferice. pătrunşi în jumătatea nordică a Moldovei. Costişa). fortificaţii) Pe parcursul evoluţiei sale. din partea culturilor bronzului helladic. s-au transmis în epoca bronzului. la care s-a adăugat revitalizarea unor elemente locale de tradiţie gumelniţeană şi cucuteniană şi asimilarea unor influenţe sudice ale epocii bronzului egeoanatolian şi balcanic. ulterior. estul Munteniei şi Dobrogea este cunoscută cultura Folteşti-Cernavoda II. în nordul Moldovei. cultura Horodiştea-Erbiceni a intrat în contact cu purtătorii culturii amforelor sferice.. venite din aria culturală GorodskUsatovo (formată din fondul tripolian). pe fond cucutenian şi Cernavoda I. Din împletirea unor comunităţi ale culturii amforelor sferice (varianta volhyno-podoliană) cu cele ale culturii HorodişteaErbiceni s-a format. născută din evoluţia fondului culturii Cernavoda I. Suceava. s-au păstrat o serie de influenţe mai vechi: parţial ceramica pictată. materializată în dispariţia scoicii pisate din 150 www. Băceşti ş. Monteoru. De aceea. uneori colective– Dolheştii Mari.cimec. Cultura Horodiştea-Erbiceni/Brânzeni-Gordineşti (în Rep. asupra cărora s-au exercitat mai multe influenţe.ro . Au fost confecţionate. grupul cultural Suceava (necropola de incineraţie de la Suceava. peste 100 morminte). lumii tracice. cu şnur şi liniuţe. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic şi decor imprimat. locuinţe. Basarabi. Moldova) s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adăugat o serie de elemente răsăritene. Continuitatea unor forme de cultură materială se observă şi în organizarea habitatului (tip de aşezare. de tradiţie cucuteniană. şi nordice. fiind compus din două culturi principale: Horodiştea-Erbiceni şi Folteşti-Cernavoda II.a. care a devenit specific. Acesta a evoluat în eneoliticului final. domeniu în care s-a renunţat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric. la unele culturi (Glina. în special.

care s-a perpetuat până la începutul epocii bronzului. în Serbia.cimec. având trei faze şi mai multe variante locale. Aceasta a cuprins vestul Munteniei. sudul Poloniei până în nordul Serbiei şi al Croaţiei (Ursulescu. extrem de variată ca forme. de la Dunărea Cultura Coţofeni (jud. pe lângă inhumaţii plane sau tumulare. Multe forme de cultură materială s-au perpetuat şi se observă o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen Ceramica. Slovacia. Bodrogkeresztúr. Oltenia. la începutul epocii bronzului (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). formându-se complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. Pe fondul iniţial Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom. a unor noi valuri de populaţie pastorală nord-pontică. mai ales. specifică pentru epoca bronzului. Dolj) s-a născut prin uniformizarea şi revitalizarea fondului local al eneoliticului dezvoltat (Sălcuţa. influenţele sale resimţindu-se pe spaţii mult mai largi. Pătrunderea. în partea de sud a ţării. 151 www. fiind urmaşa directă a culturii Cernavoda I. estul Austriei. s-a dezvoltat cultura Cernavoda III. când a întreţinut legături cu cultura învecinată Glina III–Schneckenberg. ornamentul predominant fiind alcătuit din şiruri de crestături şi brâie mărunt crestate. care a cunoscut o vastă răspândire din Cehia. avea un decor specific. Către sfârşitul perioadei. s-au grefat noi impulsuri din lumea bronzului egeean (helladic). 2002). în groapă simplă (Jamnaja. în aceeaşi perioadă. În partea de vest a spaţiului carpato-danubianopontic au pătruns purtătorii culturii Baden (Austria).pasta vaselor şi rara utilizare a decorului şnurat. Transilvania şi Banat. s-a ajuns la o uniformizare culturală în tot spaţiul est-carpatic. În cadrul ritului funerar. vestul României. au fost cunoscute şi morminte sporadice de incineraţie.ro . realizat prin împunsături succesive. comunităţile culturii Kostolac care s-a răspândit. Cernavoda I). În aceeaşi perioadă. Sfârşitul culturii Coţofeni s-a produs odată cu evoluţia spre faza a III-a (Câlnic). purtătoare a grupului mormintelor tumulare cu ocru. În sudul Banatului au evoluat. în limba rusă) şi extinderea treptată a culturii Glina IIISchneckenberg au determinat încetarea acestui complex cultural.

cea mai cunoscută cereală din zona în aflată în discuţie. tuberculii (cartofii dulci şi maniocul). în aproape toată America perioadei (Mexic. America centrală). cartofi dulci (Solanum tuberosa) şi manioc (Manihot esculenta). dovleac (Cucurbita). 7000-2000 BC). 152 www.cimec. pentru porumb (Zea mays). pentru cartof. se cunosc două centre relativ timpurii de cultivare a unor plante comestibile: regiunea mezoamericană (America centrală).CAPITOLUL 17 SOCIETĂŢILE PRODUCĂTORILOR DIN ZONA AMERICANĂ Zona americană (sudul Americii de Nord. existând o îmbinare interesantă între comportamentul culegătorului şi cultivatorului. a fost domesticit din teosint. în zona SUA. nu acelaşi lucru se poate spune despre animalele domestice. De aceea. fasole (Phaseolus vulgaris). de unde s-au răspândit şi în alte teritorii. deoarece “izolarea” faţă de Lumea Veche i-a conferit o anumită individualitate şi fenomene specifice. America centrală şi nord-vestul Americii de Sud) reprezintă un spaţiu particular în perioada societăţilor producătoare de hrană∗. Modul de viaţă neolitic a fost inventat şi a avut caracteristicile sale. Dovleacul a fost cultivat în America Centrală şi Mexic. în timp ce fasolea. în spaţiul american.ro . dacă numărul plantelor cultivate este suficient de mare. manioc şi fasole. Porumbul. este greu de precizat care este perioada de inventare a agriculturii în America (mileniile al IX-lea–al VIII-lea bc). ∗ Pentru zona americană nu se uzitează termenul de neolitic ci formule particulare ca „Arhaicul târziu” (aprox. şi zona central-andină (Anzii centrali). Cu toate acestea. în Munţii Anzi şi America Centrală. şi „Perioada formativă” (aproximativ 2500-). pentru spaţiul mexican. Astfel. a fost domesticită în zona andină peruviană.

America păstrează aceeaşi particularitate. cu precizie când a fost cultivată. dintre care una cu opt şiruri de boabe. Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului şi maniocului. alunele de pământ. tigva. şi să prepare aşa-numita tapioca. în regiunea mezoamericană. Mai mult. Ulterior. a fost domesticit în America centrală.cimec. pentru ca. îngroşate. Fasolea sălbatică a fost cunoscută din mileniile al IX-lea–al VII-lea bc. au fost cultivate: amarantul. 1974). Tot din această ultimă regiune era cunoscut. la cultura diferitelor specii ale cerealei americane. aceasta fiind perioada în care s-ar fi trecut. floarea soarelui. dar ca plantă de cultură era prezentă în valea Tehuacan (Mexic) din mileniul al V-lea bc. Forbis. în mileniile al VI-lea–a l V-lea bc. în zona central-andină. teritoriile sudice şi nord-americane rămân. să extragă substanţa otrăvitoare din tuberculii de manioc. un spaţiu de cercetare .Paleobotanişti consideră că strămoşul sălbatic al porumbului este teosintul. alpaca(Lama pacos) şi lama (Lama lama) fiind cunoscute şi domesticite pe platourile andine ale Americii de Sud (mileniul al IV-lea bc).ro . asupra căruia vom stărui într-o perioadă următoare. Lanning. ale cărui boabe au fost mai întâi culese. nelămurite pe deplin. care sunt otrăvitoare. probabil şi în cele vecine. făina de manioc. şi la Guitarrero (Chile). folosită în alimentaţie. Tolstoy. la Guila Naquitz pe valea Oaxaca (Mexic). În ceea ce priveşte creşterea animalelor. Cu toată multitudinea de fenomene etno-culturale. prin mileniul al II-lea bc curcanul (Meleagris galloparo). pe care leau cultivat doar pentru tulpinile lor subterane. (Gorenstein. încă din stadiul de culegător. ardeiul iute. oamenii au învăţat. mai apoi. 153 www. bogate în substanţe de rezervă (proteine şi amidon). fructele arborelui de cacao etc. oamenii ferindu-se să consume părţile aeriene şi fructele acestor plante. sau culese: diferite varietăţi comestibile de cactuşi. Ulterior. neputându-se spune. porcul de India (Sus scrofa indica). în zona mexicană. să fie cultivat. de pe la 6500 bc.

ale cărei elemente le împrumută. adună. se referă la calitatea unor artefacte cultice (amulete. obiecte de cult şi vase. de portice sau colonade care se succed în linie dreaptă Angobă = peliculă subţire de argilă obţinută dintr-o suspensie fină. mai laes prin pictare (fr. Alabastru (s. άποτρόπαιος. mult mai evoluate. f. s. n. persoană sau divinitate care urmează. verde-albăstrui. ofrande şi ceremoniale de a poseda şi determina un caracter protector 154 www. m. engobe). talismane. care aglomerează. expiator (a şterge.) = preluarea de către o populaţie a unor elemente superioare de civilizaţie materială şi de ordin spiritual sau a întregii culturi a unei alte populaţii. utilizat ca piatră semipreţioasă. prin pensulare sau scufunda-rea vasului. din care s-au confecţionat diferite piese ornamentale. reprezentări etc). în sens mai larg. în cadrul unor culte şi practici magico-religioase. f. transformarea unei culturi prin contactul cu o altă cultură superioară. deumită după un sat din Danemarca. în care cuvintele se formează prin adăugarea de afixe (prefixe. Amazonit = varietate de feldspat microclin. -ă (s. cu vine transparente.. -ιου) = termen de origine grecească care desemnează etimologic – care înlătură relele. sufixe şi infixe) sau ale unei aşezări umane de tipul adunat. datată între 9800-8800 bc. Aglutinant. Anfiladă = modalitate de construcţie constând dintr-un şir de clădiri. -ă (adj. în preistorie acest adjectiv se aplică atunci când se vorbeşte despre caracteristicile unei limbi. ca adjectiv. un personaj sau o divinitate de rang superior. la exteriorul şi interiorul recipientelor.) = însoţitor.) = care uneşte. Alleröd = fază de încălzire climatică.cimec.) = varietate de gips cu aspect de marmură albă.. Aculturaţie (s. de compoziţie şi culoare diferită. în sens larg. ispăşitor).GLOSAR Acolit. pentru acoperirea porozităţilor şi pregătire pentru realizarea decorului. aplicată.ro . a răscumpăra o greşeală. Apotropaic (gr. sacrificii.

termenul a fost uzitat pentru a defini un complex cultural din chalcoliticul final cen-tral şi vest-european (sfârşitul mileniului III bc). culmile montane de la latitudinile mai mici (Alpi. demonilor şi duhurilor cu putere malefică. Campaniform = în formă de clopot.cimec. Atlantic = fază climatică postglaciară (holocenă).împotriva neşansei. Bölling = fază de încălzire climatică. în vreme ce în regiunile dinspre nord şi sud constituia. Bothros (oi) = termen grecesc care desemnează o groapă rituală (cu materiale de ofrandă. sarcofag de piatră. în timpul perioadelor glaciare. în timpul căreia s-a instalat în Europa un climat cald şi uscat. prin extensie. datată între 11250 – 10300. pe uscat sau pe apă. în diferite civilizaţii orientale şi europene. ca principală formă ceramică.ro . Bucranii au fost descoperite în diferite complexe de cult şi sanctuare sau au fost reprezentate pe artefacte cultice. care apare. o mare întindere (calora continentală şi banchizele). numită astfel după un lac din Danemarca. nenorocirilor. viril. ladă.) = frontalul taurului şi. a vaselor care imită forma trupului unor animale. Cistă = cutie. ghinionului. din care au supravieţuit gheţarii polari. Calotă glaciară = masă de gheaţă care acoperea. n. întregul craniu care reprezenta efigia întregului animal. ca acolit al zeităţilor feminine ale fecundităţii şi fertilităţii. Carpaţi). datată între 5500-2500 bc. Betel = specie de piper agăţător (Piper betel). care avea. care a dus la o importantă transgresiune marină şi o dezvoltare a pădurii de foioase termofile. caracterizată printr-un climat cald şi umed (optimum climatic atlantic). Askos (oi) = cuvânt grecesc utilizat pentru denumirea recipientelor de piele (burduf) sau. 155 www. Bucraniu (s. în special plastică antropomorfă) realizată în cadrul locuinţei sau în aşezare. prin modelare în lut sau prin simboluri picturale pe ceramică. prin extensie. considerat simbol al elementului masculin. poate cu rol de fundare. paharul în formă de clopot întors. datată între 68005500. Boreal = fază climatică postglaciară (holocen). vrăjmaşilor.

în care au apărut mamiferele actuale şi omul. en. 1874).cimec. cu foarte multe variante. folosindu-se studiile stratigrafice ale sedimentelor conti-nentale şi carotajele efectuate în sedimentele oceanice din diferite puncte ale globului. Faţă de alte ere. în Andaluzia (Spania). cu sau fără coridor de acces. pleistocenul şi holocenul. 1830). Chr. tipică pentru munţii înalţi şi tundră. ulterior adăugându-se argumentele stratigrafice şi paleontologice (J. Mane-Groh din Franţa). gallery grave). geologii au stabilit o serie de variaţii climatice ciclice. Aceste morminte monumentale. În detaliu. din mileniile V – II î. 1835). care diviza trecutul geologic în Primar. şi o placă orizontală. Dolmen – construcţie funerară megalitică. cu un model simplu. Vézian. Secundar. erau adesea ridicate în vederea înhumărilor colective. numită “masă de piatră” după etimologia din limba bretonă (dol = masă. P. Această denumire a fost acceptată oficial la Congresul geologic Internaţional de la Bologna (1888) şi desemnează ultima perioadă geologică din istoria planetei noastre (aprox. cuaternarul se caracterizează printr-o răcire globală a climatului.ro . Reboul). termen geologico-istoric introdus în secolul al XVIII-lea de A. ca acoperiş. Anthropozoikum (Cehia şi Slovacia). 1829. aşezaţi vertical. formând aşa-numitele “alei acoperite” (fr. Période Homozoïque (A.Cuaternar = (lat. quartus-al patrulea). Werner. 1922) şi antropogen (literatura rusă). perioadă glaciară (J. Spre sfârşitul ultimei glaciaţii (între 14 000 şi 8 300 ani bc. format din trei pietre: doi montanţi. fiind divizat în două perioade. compartimen-tate sau cu transept. men = piatră). Desnoyer. există şi unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri. Data de început a cuaternarului a fost fixată convenţional de către UIQ la 1800000 ani. Geikie. aşa cum este marele dolmen de la Antequera. alées couvertes. 2000000 ani-prezent). utilizate în Europa de vest şi nord-vest. Dryas = perioadă climatică numită după o plantă din familia rozaceelor. până la 156 www. şi Henri Reboul. 1865). din care cauză este numit Eiszeit (Karl Schimper. Terţiar şi Cuaternar. cel mai adesea ale mai marilor vremii. Alături de construcţiile singulare (Keriaval/Carnac. Pavlov. perioadă antropogenă (A. Période anthropéienne (A.

caracterizate prin instalarea unui peisaj de tundră. Hierogamie (s. Epifanie = (gr. în unele zone până la începutul borealului). acoperită cu dune de nisip întinse şi mobile (sin. silurodevonian (America de Sud şi Africa). manifes-tare. o unire.) = termen utilizat pentru a desemna o serie de practici magico-religioase. ighidi). în precambrian. glaciaţii montane sau alpine şi glaciaţii oceanice sau de banchiză. prin care se realiza căsătoria sacră. pe importante suprafeţe ale uscatului şi apelor. din cadrul unor religii şi mitologii. caracterizat prin scăderea temperaturii medii anuale. grup social. cu acţiune sicativă. care a avut ca urmare dezvoltarea. seminţii. oxizi minerali. geologic. hidrologic şi paleoclimatic. În decursul evoluţiei geologice au fost identificate g. în Eurasia. regiuni. pentru a se stabili o cronologie locală. II şi III. cambrian. Erg = regiune sahariană mai joasă. Australia. Oceania şi Antarctida.ro . fenomen complex. cuaternară a fost un fenomen cvasi-general. o împreunare 157 www. έπιφάνεια=apariţie. Glaciaţie = (lat. denumite diferit de la zonă la zonă. termenul desemnează şi luciul intens al categoriilor ceramicii fine din alte epoci (neolitic – epoca fierului). desemna magistratul care dădea numele anului. de asemenea. Africa. glacies-gheaţă). permo-carbonifer (emisfera sudică) şi cuaternar (pleistocen). Eponim = termen grecesc care înseamnă cel care (-şi) dă numele unei localităţi.cimec. f. Groenlanda şi America de Nord. G. aparenţă) credinţe şi practici magico-religioase legate de înfăţişarea sau venirea unei zeităţi. fiind cunoscută. fiecare cu o cronologie specifică. din cauze terestre şi cosmice conjugate. Firnis = amestec lichid alcătuit din ulei vegetal sau răşini. După zonele de extindere a maselor de gheaţă se cunosc: glaciaţii continentale. de asemenea. unor mari mase de gheaţă. numite de calotă. prin extensie reprezintă denumirea care este dată luciului specific ceramicii greceşti (un fel de smalţ).începutul preborealului. America de Sud. sub toate formele sale. două perioade temperate au separat trei faze reci: Dryas I. mai puţin precizate.

materializată printr-o uşoară topire a gheţarilor.. de diferite dimensiuni. subactual. de la zonă la zonă.. prin extensie se denumirea se aplică populaţiilor pastorale stepice. la rândul ei. cu ocazia unor ceremoniale calendaristice. pentru realizarea unor podoabe. кαίνός. Kurgan = termen care desemnează un mormânt de inhumaţie sau incineraţie deasupra căruia s-a ridicat o construcţie sub formă de movilă (tumul). Interglaciar = perioadă caracterizată printr-un climat mai cald. legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. pentru trasarea unor detalii anatomice (părul. în zona europeană. ochii) ale statuilor. de culoare albastră intensă. Holocen = (gr. Chr. cu o durată destul de scurtă. Zonele de ocurenţă se găseau în Afganistan şi în regiunea lacului Baikal şi. Chr. aluvium. care conduc la unele modificări ale peisajului vegetal şi faunistic. bărbile. atlantic (cald şi umed).fizică şi simbolică. a cuplului/cuplurilor divine. holos-tot. boreal (cald şi uscat).. subâmpărţită. caracterizată printr-o uşoară încălzire a climei. în Orient şi 10000/8000 î. în mai multe perioade: preboreal (rece şi uscat).ro . aşa cum este în zilele noastre holocenul. pontocaspice. cu una sau mai multe camere. χολός. numit şi actual. cuprinzând perioada postglaciară. cuprinsă între 12000/10000 î.cimec. a făcut obiectul unui intens comerţ. introdusă de Paul Gervais (1847). situată între două perioade glaciare.) = mineral numit lazurit. Interstadiu = perioadă de încălzire relativă în cadrul unei glaciaţii. opacă. epocă recentă. a doua subdiviziune a cuaternarului. definind o grotă artificială în care erau depuse mai multe cadavre. 158 www. Hipogeu = mormânt săpat în piatră care înlocuieşte grota naturală. considerat piatră semipreţioasă. care începând cu mileniul al IV-lea bc au introdus acest tip de monument funerar. recent). de aceea. temperat. care a fost utilizată pe scară largă în Orient. Lapislazuli (s. subatlantic (umed şi rece). cu diferite cronologii relatice şi absolute. n. subboreal (cald şi uscat). până în prezent. din neoliticul timpuriu până în timpul marilor civilizaţii. kainos-nou.

pingos. determinate esenţial de ciclul îngheţ/dezgheţ (cryoturbaţiunea. esenţial pentru înţele-gerea funcţionării şi evoluţiei societăţilor umane preistorice. în timpul glaciaţiunilor. În trecut. prin cioplire. translucidă. dolmenele. 159 www. Cele mai vechi monumente megalitice sunt cunoscute către 4500 î. palinologia. unele temple circulare din Mediterana occidentală etc. climatul dominant în aceste zone. malacologia. carpologia.5 (scara Mohs). solurile poligonale. Chr. în Europa de vest. m.) = divinitate masculină sau simplu muritor care era acolitul unei divini-tăţi feminine a fertilităţii şi fecundităţii. moviliţele înierbate etc). Paleomediu = mediul sau cadrul natural al epocilor preistorice. până în Europa centrală. dendrocronologia etc. dând. Peisajul regiunilor periglaciare este sub influenţa câtorva fenomene particulare. neagră-cenuşie. Periglaciar = termen ce desemnează regiunile reci unde îngheţul este important (dar care nu sunt acoperite permanent de gheaţă) şi. solifluxiunea. fisurile de îngheţ. Siberia) şi. care are o spărtură concoidală. Astăzi regiunile periglaciare (unde pământul rămâne îngheţat în adân-cime tot timpul anului) reprezintă 1/5 din suprafaţa totală a continentelor: în jurul cercului polar arctic (nordul Americii de Nord.Megaliţi = monumente arheologice realizate din una sau mai multe pietre ridicate sau aranjate şi îmbinate fără zidărie. Paredru (s. domeniul p. antracologia. ihtiologia. pedologia. Obsidian = rocă vulcanică efuzivă.ro . formată prin răcirea rapidă a lavei. geomorfologia. Reconstituirea p. Se încadrează în această denumire menhirele. în afară de această zonă. de diferite culori: alb-cenuşie. vorbind de interacţiune continuă dintre om şi mediu. pe o arie largă. sticloasă. se face prin coroborarea arheologiei cu unele ştiinţe naturale de graniţă. acestea răspândindu-se. gelifracţiunea. izolate sau nu. pe crestele munţilor din cele două emisfere. care au fost prelucrate prin retuşare. de nord sau de est. mi-cromorfologia. stelele funerare. cum sunt: arheozoologia.cimec. ulterior. prin extensie. aşchii şi lame deosebit de tăioase. ocupa zonele care sunt astăzi temperate. aleile acoperite. cu duritatea de 6-6.

P. creşterea nivelului mării (submersia unor strâmtori – Behring. recent). 1 m. datată între aproximativ 12. Forbes (1846). continuând şi în prezent. SE asiatic). prima subdiviziune a cuaternarului. Pithos (oi) = termen vechi grecesc care desemnează un vas mare de provizie. amplasate în interiorul locuinţelor. sigiliu (în spaniolă/ portugheză). kainosnou. care a avut. mai multe etaje geocronologice Postglaciar = perioadă din istoria Pământului care a urmat ultima glaciaţie (Würm).. (numit şi Holocen) este marcat printr-o încălzire generală a climatului cu toate consecinţele sale: topirea gheţarilor.. Pleistocen = (gr. a debutat.Phallus (-oi). în emisfera nordică pe la 10000 / 8000 î. în fostele regiuni reci. 160 www. pleistos-cel mai. ale cărui reprezentări în pictură. Pintaderă = pecete. cu diametrul/latura de aprox. P. gravură şi sculptură sunt binecunoscute în preistorie şi istorie ca simboluri ale fecundităţii. la rândul său. prin extensie. fertilităţii şi forţei generatoare. de către cercetătorii neo-eneoliticului balcanic pentru a denumi diferitele spaţii de depozitare a cerealelor. acest termen a fost folosit. P. a tundrei cu pădure.ro . printre caracteristicile sale fiind stadiile glaciare şi interglaciare şi desprinderea omului din lumea animală. înlocuirea. acceptată ulterior şi de Ed. utilizate pentru pictura corporală sau pentru realizarea de însemne. fallus = termen grecesc care desemnează organul sexual masculin (penis). Pas-de-Calais. desemnând depozitele geologice în care 70% din fosile aparţin unor genuri şi specii actuale. Psihopomp = termen elen care desemnează atribuţiile unei divinităţi sau ale unui individ care conduce defunctul sau sufletul acestuia în lumea de apoi şi are grijă de acesta. cu desene geometrice în relief pe partea mai lăţită. în special de uz gospodăresc.5 milioane ani şi 2 milioane ani BP. a mai fost denumit şi diluvium. termen prin care se indică o serie de obiecte conice. în principal circulare sau pătrate. Pliocen = perioada de sfârşit a neogenului. denumită astfel de Charles Lyell (1839). Chr. πλείστος. cunoscute din neoliticul vechi. кαίνός. cu forme şi dimensiuni variabile.cimec.

o putină mică. Regresiune = coborâre generală a nivelului marin. geografic prin “ridicarea” unor suprafeţe de uscat. după înclinarea pantei nivelului continental. Tholos (oi) = termen grecesc care desemnează un edificiu rotund. răspândindu-se apoi până în zona Asiei centrale. caracterizată. în epocile glaciare. poate acea mai multe cauze: eliberarea apelor oceanice de către gheţari.n. gheţarilor. fluviilor şi râurilor. Stabulaţie = sistem perfecţionat de creştere a animalelor în adăposturi. mai mult sau mai puţin vaste. v. d . care au servit fie ca locuinţe fie în calitate de construcţii funerare. cu furaje pregătite pentru perioada de iarnă. Stepa se prezintă ca o vastă întindere de ierburi înalte (gramineele) fără arbori. ambele în Franţa). Transgresiune = creştere generală a nivelului mării. traducânduse d. Existenţa regresiunilor explică prezenţa unor aşezări preistorice aflate sub nivelul marin actual (ca Ferman-ville. în interiorul continentelor. în Canalul Mînecii sau grota Cosquer în Mediterana. ultimele traversate altădată de turmele de bizoni. O t. Exemple edificatoare sunt: Marea Stepă Rusă şi Marile Câmpii nord-americane. Mycene. mediile sedimentare sunt mai mult sau mai puţin favorabile conservării siturilor preistorice. Ciclade.p. eliberate de greutatea gheţarilor în perioa-dele interglaciare. d. Sediment = depozit de materiale minerale şi organice a căror formare este datorată unor variate procese de transport (acţiunea mării. Stepă = mediu bio-geografic care se află. o înălţare a continentelor din cauze tectonice sau o ridicare izostatică a maselor continentale. apelor subterane etc). v.) = vas de lemn sub formă de trunchi de con. în culturile Hassuna şi Halaf. strâmtă şi înaltă în care se bate smântâna pentru a se alege untul. lacurilor şi izurilor. O r. de regulă.ro . Creta. În funcţie de aceste procese. Sunt cunoscute în Orient din mileniul al VI-lea bc. cu o anticameră rectangulară. poate avea mai multe cauze: topirea gheţarilor în perioadele 161 www. Anatolia. p. d. cu acoperişul în formă de cupolă. ridicat din cărămizi de lut sau din piatră. unde climatul este uscat şi temperaturile contrastante. geografic printr-o “retragere” a coastelor litorale şi o acoperire cu apă a unor părţi a continentelor.cimec. vântului.Putinei (s.

). 1865). subdiviziune geo-cronologică a cuaternarului (L. Tundra acoperă cea mai mare parte a domeniului periglaciar. o scu-fundare a continentelor din cauze tectonice. datat aproximativ între 4000000 şi 2000000 de ani BP. salcia arctică etc. pentru neolitic şi eneolitic desemnează luciul care se observă pe suprafaţa unor vase pictate. lucios.ro . denumită astfel după un afluent al Dunării din Bavaria. Piemont. din diferite zone deşertice sau nu (pl. T. care. se află la originea “plajelor înalte” care pot fi observate în diferite puncte ale globului. în epocile glaciare. Tundră – mediu bio-geografic caracterizat printr-o vegetaţie joasă formând o stepă discontinuă.) = peruzea. Italia). compusă din specii persistente (muşchi. aplicată pe anumite suprafeţe. Villafranchian = (Villafranca d’Asti. considerată fază de trecere de la pliocen la pleistocen. piatră semipreţioasă de culoare albastră-verzuie. f. licheni. ciuperci. uadi/wadi) Vernis = soluţie alcătuită din răşini şi solvenţi. Pareto. Würm = Ultima glaciaţie cuaternară alpină. cu rol ornamental şi protector. încăr-cate de greutatea gheţurilor.cimec. Ued = termen arab care desemnează cursurile de apă.interglaciare. chiar şi cele temporare. plante cu bulbi) împreună cu câţiva arbuşti pitici (mesteacănul pitic. 162 www. formează un strat neted. utilizată în neolitic şi eneolitic pentru confecţionarea unor obiecte de podoabă. o coborâre izostatică a continentelor. Turcoază (s.

L’Europe orientale. I.237/TRB. New York.ro . Néolithique de tradition capsienne. 1997 . PUF. o Amblard. în Dictionnaire de la Préhistoire..comp-archaeology. PUF. http://www. PUF. o Atlas 1994 . http://209. 1988 – Aurenche O. Marianovič Br. în Atlas du Néolithique européen.. o Benac. în Dictionnaire de la Préhistoire. The Michelsberg Culture. 2001 – Baldia Maximilian. The Introduction of Pastoral Adaptions to the Highlands of East Africa. o Amiran. în J. Academic Press. The Ancient Pottery of The Holy Land. Excavations at Choga Bonut: the Earliest Village in Susiana.org/Michelsberg. Aumassip. Aikens C. în Dictionnaire de la Préhistoire. Paris. 1969 . 2002 – Baldia Maximilian. Iran.217... PUF. Clark. From Hunters to Farmers. Aumassip G. PUF. M. 1994. 1988 – Amblard S. H. o Amblard. 153. A..htm. http://wwwoi. Aumassip.cimec. S.. Jerusalem-Ramat Gan: Massada Press..uchicago. Aumassip G.. D. The Oriental Institute News and Notes. Iran. Funnel Beaker Kultur. 1988 c – Amblard S. Spring 1997.Abbas Alizadeh. Néolithique saharo-soudanais. No. Liège. Berkeley. vol. Aumassip G. Paris. Marijanovič. Higushi T Prehistory of Japan. 1988 b – Amblard S. în Dictionnaire de la Prehistoire. 163 www. Maison de l’ Orient.. o Amblard.BIBLIOGRAFIE o (Abbas.html o Aikens.. o Amblard. Higushi 1982. Dalma. o Aurenche. o Ambrose 1984 – Ambrose S.. Paris.18. Brandt (eds). o Baldia. Néolithique Méditerranéen. Londres. Paris.Amiran R. Les Balkans du nord-ouest.edu/OI/IS/ALIZADEH/NN_SPR97/NN_Spr9 7.htm o Baldia. Lyon. Paris.. 1993 – Benac A. în Dictionnaire de la Préhistoire. Aumassip.* * * Atlas des sites du Proche Orient. 1988 a – Amblard S. Néolithique guinéen.

Le nord de la France(Bassin Parisien). 1993 – Bojadjiev J. 1944 .princeton. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. 1994 – Chapman J.cimec.edu/~bogucki/mosaic. San Francisco... 1977 – Chang K. Bugo-Dnestrovskaja kultura. N. Sursko-Dneprovskaja kultura. în Atlas du Néolithique européen. o Constantin.html. Excabvations in the Plain of Antioch. Maison de L’Orient ancien (“Série archéologique”.. Les civilisations préhistoriques de Maghreb et du Sahara. I. Ed. o Cauvin 1994 – Cauvin J. Todorova Henrietta.. III..6. o Danilenko. o Braidwood 1960 a.. Blanchet.Braidwood R. a III-a. I. New Haven.. Scientific American. Naukovo Dumka 164 www. Todorova. Les Balkans orientaux. Naukovo Dumka. 1998 – Constantin Cl.-Cl. Paris. C. o Chapman. vol.. John. Les premiers villages de SyriePalestine du IX-e – VII-ème millénaire avant J. vol. ed. Liège. în Atlas du Néolithique européen. 1988 – Chapman.o Bojadjiev..-C. L’Europe orientale. o Chang. o Camps. în Journal of Near Eastern Studies. Liège. Series. Doin.. The Agricultural Revolution. . N. La révolution des symboles au Néolithique. o Braidwood et alii. 1985 a – Danilenko V. Kiev.-M. 117 (I-II). 1974 – Camps G. http://www. Lyon. o Casal 1978 – Casal J. Hunters. Liège. Făurirea civilizaţiei.. Bucureşti.. The Vinča Culture of SouthEast Europe. vol.. 1985 b – Danilenko V. BAR-Intern. 2 B. o Bogucki. o Danilenko.. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. o Comşa. Farmers and Civilisations. Kiev. Blanchet J. vol. Chicago. 2001 – The Neolithic Mosaic on the North European Plain. 1993 – Comşa E.Braidwood R. Paris. în Atlas du Néolithique européen.. L’Europe occidentale. The Earlier Assemblage Phase. Naissance des divinités. La Roumanie meridionale. Bucureşti. Dimov T. The Origins of Farming în South-East Europe. o Childe.. 1979. Civilizaţia Indusului şi enigmele ei. o Cauvin 1978 . Ştiinţifică. 3). o Chapman. Dimov. naissance de l’agriculture. Old World Archaeology. Londres Yale University Press.ro . Ed.Cauvin J. The Archaeology of Ancient China. L’Europe orientale. o Braidwood 1960 b . 1966 – Childe Gordon Vere. în Préhistoire Européene. Meridiane.Braidwood et alii. I. New Chalcolithic Material of Samarran Type and its Implications. în vol.

cimec. Ottino P.Éditions 165 www. Jomon (Complexe culturel). Ottino.. 1988 a . The World of Old Europe. o Gimbutas. 1989 b – Gimbutas Marija. Carcassonne. 1993 – Garfinkel Yosef. Old World Archaeology. The Civilisation of the Goddess. 1989 a – Gimbutas Marija. The Language of the Goddess.Huot J.huji. http://www.Dixon J.De Bergh M. Sixth Preliminary Report. Japon. PUF.. Campbell. o De Bergh. N. Civilizaţiile vechiului Orient. Bucureşti. Excavations at Can Hasan. 1988 b . în Anatolian Studies. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. E. Chine. o Guilane. Ottino. 1989. 1992 – Eliade M. N. 1997 – Gimbutas Marija.. J. o Deshayes 1978 – Deshayes J. Renfrew 1979 . Bucureşti. Prehispanic America. 1992 – Garanger J. 1991 – Gimbutas Marija. PUF. Yangshao (culture de). în Dictionnaire de la Préhistoire. H. Humanitas. Civilizaţia marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici. Meridiane. în Paleorient 19/1.French D.htm.ro . Préhistoire de la Mésopotamie. (ed. Ed. Cann J.. Farmers and Civilisations.hum. Făurari şi alchimişti.-L.). Cann. o Gorenstein.. 1961. Lanning E. vol. Paris. o Eliade.ac.. o Eliade. N. 17. Longshan (culture de). Lanning. La Prehistoire dans le monde. PUF. Paris. Obsidian and the Origin of Trade. Forbis R. Tolstoy. Renfrew C. o Garanger. Ed. Meridiane. o Gimbutas.o De Bergh 1988 – De Bergh M. Bucureşti. o De Bergh.. San Francisco. 1970 – Guilane J.De Bergh M. în Dictionnaire de la Prehistoire. Hunters. 1966. J. PUF.. The Yarmukian Culture in Israel. Paris. în vol. Forbis. R. Chine. Paris. Ed.il/Archaeology/golan/articlem. Les civilisations néolithiques du Midi de la France.. 1976 o Dixon. 1974 – Gorenstein S. I. o Gimbutas. în Dictionnaire de la Préhistoire. Ed. 1996 – Eliade M. Chişinău. Bucureşti. New York.. Ed. o Huot 1987 .. o Garfinkel. R.... Martin’s Press. St. Tolstoy P. R. o French. 1966. Ottino P. o Gimbutas. . Campbell. Scientific American. Civilizaţie şi cultură. 1989.

I. Céramique linéaire. Tokyo and Palto Alto. Le Néolithique moyen.. la plaine pannoniene. 2 A. în vol. Ancient Jericho. Paris. în Mesopotamia. L’Europe occidentale. Néolithique et Chalcolitique entre la Méditeranée et la Mer Baltique.-F. în Dictionnaire de la Préhistoire.L’Helgouach J. o Kazdová. o Jeunesse. Pakistan. Farmers and Civilisations. 1993 – Lazarovici Gh. L’âge de pierre et de cuivre en Hongrie. o Kenyon. Liège. Liège. Meridiane.. Ed.. 1966 – Lhote H. Petrequin P. ERAUL. PUF.. La Protohistoire de l’Europe. The Pottery of Tell esSawwan: Firs Season.. o Kohl. 1968 – Kidder J. în Atlas du Néolithique européen. L’Europe orientale. o Kidder. o Lazarovici. Liège. vol..-F. o L’Helgouach. PUF. 1984 . Mehrgarh. 14. récent et l’Énéolithique ancien de Moravie. o Ippolitoni. Le bassin du Danube moyen. Frescele din Tassili. Paris. E. o Kalicz.Kalicz N. ADPF. în Atlas du Néolithique européen. V-VI.ro . I: Pamyatnika rannego eneolita yužnoi Turkmenii. Hunters. Les Carpathes méridionales et la Transylvanie.. Liège. I. Old World Archaeology. 1998 – Jeunesee Chr. 2 B. o Khlopin 1963 – Khlopin I. Nauka. o Lichardus et alii 1985 .cimec. MoscovaLeningrad.. vol. 166 www. Paris. Baluchistan. 1993 – Kazdová Eliska. L’Europe orientale.. San Francisco. Piningre.Jarrige J. în Dictionnaire de la Préhistoire. Petrequin. Paris. vol.. L. 1998 . Budapest. o Jarrige. 1988 a – Lichardus-Itten Marion.du CNRS. în Atlas du Néolithique européen.. L’Est de la France. Hereditas. L’Europe occidentale. Piningre J. 1954 – Kenyon Katheen. o Lhote. 1993 – Kalicz N. Kodanska International Ltd. L’Asie centrale des origines à l’Âge du Fer. în Atlas du Néolithique européen. L’Ouest de la France. N. 1988 . Paris. Éditions Corvina. Scientific American. Dieux d’argile. Bucureşti. 1970-1971 – Ippolitoni F.Kohl P. o Kalicz. o Lichardus-Itten. 1970 . Eneolit yužnich oblastei Srednei Asii. . ediţia Recherches sur les civilisations. Liège. L’Europe orientale. Prehistoric Japanese Arts: Jomon Pottery. vol.Lichardus et alii. în Atlas du Néolithique européen.

2 vol. Thames & Hudson. 1993 – Marinescu-Bîlcu Silvia. 1971 – M asson V. Central Asia. o Martin Colliga. o Liu Jung.cimec. Liège. o Lichardus-Itten. Nauka. M. Céramique linéaire occidentale. vol. L’Europe orientale. Some Observations on the Archaelogical Site of Hemudu. Alba Iulia. I.Excavations at Hacilar. o Luca. L’Europe orientale. Paris. 180). Safar 1945 . (MIA. Civilitzaţia şi culturile Africii Vechi. 167 www.. Zhejand Province. Moscova. Liège. Londres.. Bucureşti. Gonzales Quintero.. Canberra. New York. 1993 – Marijanovič Br. 1999 – Luca S. A.o Lichardus-Itten. Budapesta. o Mellaart 1971 – Mellaart J. Safar F. L’Europe occidentale. 1965 – Mellaart J. Edinburg. Camalich Massieu. o Lloyd. Ed. L’Andalousie. 1988 c – Lichardus-Itten Marion. Poselenie Džejtun. Sport-Turism. 1982 – Makkay J. Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României .. Tell Hassuna. I-II. vol.. 1998 – Martin Socas D.Lloyd S. Les Carpathes orientales et la Moldavie. M. o Martin Socas.Masson V.. 2 B. în Journal of Near Eastern Studies. vol. Sarianidi V. IV. 1983 – Mandics Gy. vol.. D.ro . Le nord-est de la Peninsule Iberique (et les Baleares). în Dictionnaire de la Préhistoire. Gonzales Quintero P. Paris.. I. Earliest Civilisations of Near East. 1985 – Liu Jung.6. o Makkay. 1988 b – Lichardus-Itten Marion. Liège.. Turkmenia before the Achaemenids. în Atlas du Néolithique européen. The University Press.cultura Bodrogkeresztúr. A magyarországi neolithikum kutatásának új eredményei.. o Marinescu-Bîlcu. Liège. în Atlas du Néolithique européen. 1998 – Martin Colliga A. 2 B. Les Balkans centraux et la Pannonie du sud. o Mellaart. Paris. o Marijanovič. în Atlas du Néolithique européen. o Mellaart 1970 – Mellaart J.. PUF. I. o Masson.. une des premières villes du monde. în Dictionnaire de la Préhistoire. o Masson. Sarianidi 1972 . PUF. în Atlas du Néolithique européen. Céramique Pointillée. Çatal Hüyük. L’Europe occidentale. Camalich Massieu M. în Indo-Pacific Prehistory Association. Jardin des Arts-Tallandier. o Mandics.

o Paul. 1992 – Paul I. Kiev. préhistoire des lacs de Chalains et de Clairvaux : 4000-2000 av.Pavuk J. Liège. în Dictionnaire de la Prehistoire. Kupferzeit.Mohen J. W. 1985 b – Telegin D.. Paris. Naukovo Dumka. 1988 – Petrequin Pierre. I. o Phillipson. în vol. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. La Grece. în vol. în Man and Environment.cimec. Enciclopedică. La civilisation de la céramique rubanée dans les régions orientales de la Roumanie. o Pavuk. München. Petrequin. An Earlier Agricultural Revolution. Old World Archaeology. 1988 b – Phillipson D. Jungsteinzeit. Liège. Kiev. San Francisco. Kultura neolita s jamočnogrebenčatoj keramikoj. L’Europe orientale. 1990 – Ursulescu N. Néolithique pastoral. Iaşi. Petrequin Anne. L’Europe orientale. în *** Istoria Românilor. Le Néolithique des lacs. Hunters. vol.ro . o Müller-Karpe.. o Phillipson. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. Cultura Petreşti. Dnepro-Doneckaja kultura. vol. o Neprina. o Petrequin. PUF. W. Naukovo Dumka. în Atlas du Néolithique européen. în Atlas du Néolithique européen. Kiev. 1985 a – Telegin D. M. Museion. Farmers and Civilisations. A. Ja. Néolithique léopoldien. Ed.. 1988 a – Phillipson D. Ed. o Ursulescu. J. I. Wilhekm 1972 – Solheim II Wilhekm G. Zweiter Band. coord.. o Müller-Karpe. Al. Naukovo Dumka. Vulpe. Srednestogovskaja kultura i pamjatniki novodanilovskogo tipa v Podneprov’je i stepnom Levoberež’je Ukrainy. o Ranov 1982 – Ranov V. în Dictionnaire de la Préhistoire. Bucureşti. BAI IV. PUF. I. 1993 . 2001 – Ursulescu N. Errances.. M.. Bucureşti. o Teleghin.. La Slovaquie occidentale. Ja.-C. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. Dritter Band. Cardial. Paris. 1993 – Seferiadis Ch. 1988 . 168 www. o Ursulescu. München. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. 1968 – Müller-Karpe H.. Scientific American. The Hissar Neolithic Culture of Soviet Central Asia. I. Handbuch der Vorgeschichte.. VI. Paris. Petrescu-Dîmboviţa.. o Teleghin. Neoliticul timpuriu. I.o Mohen. 1974 – Handbuch der Vorgeschichte. o Seferiadis. PUF.-P. vol. în Dictionnaire de la Préhistoire. o Solheim. Hesperides. 1985 – Neprina V..

o Vila. 1988 b – Vila A. North Holland Publ.ro .. Moscova.o Ursulescu. în Dictionnaire de la Préhistoire. o Van den Berghe. Brill. 1981 – Vinogradov V. Cambridge. L’Europe occidentale. 1985 – Wittle Alasdair. Amsterdam. Neolithic Europe: A Survey. o Vila. Leiden. Liège. Company (Study in Ancient Civilisation). A. o Wittle. Drevnie okhtniki i rydolovy sredniaziatskogo meždurečja.cimec.. 2002 – Ursulescu N. în Atlas du Néolithique européen. Archéologie de l’Iran ancien. Paris o Vinogradov. 169 www. Mérimdé (culture de).. 1988 a – Vila A. Korucutepe III. 1998 – Vaquer J. Le Midi Mediterraneen de la France. Casa Editorială „Demiurg”.Van Loon M. Paris. Iaşi.. 1959 .. Cambridge University Press. Începuturile istoriei pe teritoriul României. o Vaquer. în Dictionnaire de la Préhistoire. Nauka.. Gerzéen. o Van Loon 1980 .Van den Berghe L.

Specii moderne de grâu: Triticum monococcum. Harta Semilunii fertile cu asocierea siturilor neolitice aceramice şi dovezilor de practicare a agriculturii timpurii ( după American Society of Agronomy) Fig. T. dicoccum (turgidum). aestivum Fig. Surse mediteraneene şi orientale de obsidian (după Dixon. 1. Cann.ro . Renfrew) 170 www. 2. 3. T.ILUSTRAŢII Fig.cimec.

România şi Ucraina (după Tringham) Fig.ro . Piese de aramă din Bulgaria. 9. 5. 6. osteologice. Lichardus et alii) 171 www. plastică. Cauvin şi Lichardus et alii) Fig. 8. Piese litice. Kenyon.Fig. Cauvin.) Fig. craniu modelat cu lut şi plan de locuinţă PPNB (după Perrot. 4. Plastică antropomorfă din Orient (PPN) (după Cauvin J.cimec. plastică şi planuri de locuinţă de la Mureybet (după Cauvin. Ipostaze ale Zeiţei-Mamă ilustrate în plastica de la Hacilar VI (după Mellaart) Fig. osteologice. Piese litice.

ro .cimec. 7. Situri neolitice şi eneolitice din Orientul Apropiat (după Dictionnaire de la Préhistoire) 172 www.Fig.

târziu (C) şi eneolitic (D) (Dunand. Cultura ShaarhaGolan/Munhata (după Stekelis.ro . Ghassoulian (după Amiran) Fig. Materiale arheologice descoperite la Byblos încadrate în neoliticul timpuriu (A). Ceramică Halaf de la Tell Arpachiyah (după Mallowan & Rose) 173 www. Lichardus et alii) Fig.Fig. Cauvin) Fig. 11. 12. Perrot. 10. 13. mijlociu (B).cimec. Cauvin.

Lloyd. Materiale Umm Dabagijah/Sotto (1-11). Ippolitoni. Lloyd Safar. Hijara. piese de cult şi sanctuare de la Çatal Hüyük (după Mellaart. 16. 15. Industrie litică. (după Kirkbride. Oates. Safar.Fig.cimec. Samarra (h-j) şi Hajji Muhammed (k-m). Samarra (12-17) şi Halaf (18-26).Soof. Lichardus) Fig. 14.ro . Ziegler) 174 www. 17. ceramică. Herzfeld. Aurenche. Abu-es. Locuinţe Hacilar (mileniului VI bc) (după Mellaart) Fig. Lichardus) Fig. Ceramică cultura Hassuna (a-g). (după Mellaart.

Ceramică Obeid II/Hajji Muhammed (după Ziegler) Fig.Fig. 18. Ceramică Samarra de la Baghouz (după Mesnil du Buisson) Fig. 19.cimec. Vas pictat Tal-i Bakun (după Deshayes) 175 www. 21. Lloyd) Fig. Mustafa.ro . Mellaart) (după Fig. Ceramică Obeid II şi III (după Safar. 22. 20. Cultura Jarmo Braidwood. Mortensen.

Masson) Fig. Ceramică Dzejtun (după V. 26. Vas Susa I (după Casal J-M) Fig.Planul aşezării Džejtun (după V. Masson) Fig. 28. Planul aşezării Anau I A (după V. M. 23. M. Masson) 176 www. Vas Sialk (după Deshayes) Fig. M. 25. Ceramică de tip Sialk (după Ghirshman) Fig. 27. 24.Fig.ro .cimec.

30. Materiale Anau I B (după V. M. Masson) Fig. Masson) 177 www. Materiale arheologice Anau II (1-19) şi Namazga II (20-36) (după V.Fig.cimec.ro . M. 29.

Harta siturilor preistorice din zona extrem orientală (după DP) 178 www. 33. 31.Fig. 32. Locuinţă Yangshao de la Banpo (după Chang K C) Fig.ro . Motive decorative Togau şi corespondenţe (după Casal J-M) Fig.cimec.

ro . 38.C. începutul mil V bc (după Liu Jung) 179 www. Ceramică aparţinând culturii Yangshao (după Chasng K. 37. 35. Ceramică Longshan (după Chang K. Modalităţi de relizare a îmbinărilor din lemn în situl Hemudu (după Liu Jung) Fig.) Fig.Fig. C.cimec. Ceramică Dawenkou (după Chang K. 4).) Fig. C. Ceramică din situl Hemudu (niv. 34.) Fig. 36.

Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii şi creşterii animalelor în Holocen (după American Society of Agronomy) Fig.ro .cimec. 39. Ceramică Jomon (după DP) 180 www. 40.Fig.

42. Ceramică de la El Kiffen (Maroc) (după Bailloud G. 41.-P. 44.Fig. Ceramică de la Tagalagal/Aïr (Niger) (după Roset J. Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (după Lhote) 181 www.ro .cimec.) Fig.) Fig. 43. Vas Damous el Ahmar (Algeria) (după Champs-Fabrer) Fig.

Materiale Nagadian II/Gerzeean (după Petrie. Vila) 182 www.ro . 46.Fig. Tamrit.cimec. 48. Reprezentări ale bovidianului (după Lhote) Fig. 47. Materiale Nagadian I/ Amratian Fig. 45. Materiale Badariene Fig.

I. 51. 49.) 183 www. Gimbutas) Fig.ro . Complexe neolitice timpurii din Peninsula balcanică şi valea Dunării (după M.Fig. Piese aparţinând culturii Protosesklo (după Seferiadis Ch. M. D.cimec. 52. Vase piatră Hyrax Hill (după M. 50. Vechea Europă (după M. Gimbutas) Fig. Leakey) Fig.

Fig. Ceramică aparţinând culturii Sesklo (după Seferiadis Ch. 55. M.. I.) Fig. I.ro . planul staţiunii eponime (F) (după Lichardus J.) 184 www. Ceramică Rakhmani (după Seferiadis) Fig. M. Seferiades Ch. 54. 53.cimec. Ceramică Dimini (A-E).

Ceramică Gradešnica (după Bojadjiev. Dimov. 56. Dimov. Todorova) Fig. Todorova) 185 www. Todorova) Fig.cimec. 58. Dimov. Dimov. Ceramică Dikili Tash-Slatino (după Bojadjev.ro . Todorova) Fig. Ceramică Marica (după Bojadjiev. Dimov. 60. 57. 59. Artefacte ale culturii Poljanica (după Bojadjiev.Fig. Todorova) Fig. Ceramică Karanovo II (după Bojadjiev.

61.) 186 www. Todorova) Fig.Fig. Ceramica Kodžadermen-Karanovo VI (după Bojadjiev.cimec. Ceramică şi plastică Starčevo (după Marijanovič Br. 62. 63. Ceramica culturii Krivodol (după Bojadjiev.ro . Dimov. Dimov. Todorova) Fig.

67.) Fig. Ceramică şi plastică Vinča (după Marijanovič) Fig. Ceramică cardială din sudul Franţei (după Vaquer J.Fig. 64. 66. Müller-Karpe H.ro . Ceramică şi plastică Vinča (după Lichardus J.cimec. 65.) Fig. Ceramică Impresso-Cardial Calabria (Italia) (după Ammerman) 187 www.

ro .Fig. 3. Deiringen-Ruploh. 3. 2. 1. Bochum-Harpen. Langweiler 9. Köln-Lindenthal.) 188 www. Fortificaţii neolitice din centrul Europei.cimec. 70. 2. 4.) Fig. 1. 68. Postoloprty (după Lichardus J. Bylany. Kothingeichendorf (după Lichardus J. Locuinţe neolitice centraleuropene. 69. 5. 4. Zwenkau. Situri neolitice şi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (după DP ) Fig. Tešetice.

) Fig.) 189 www. Ceramică liniară din Boemia (1. 72. Ceramică Želiezovce (după Lichardus J. 73.. 6-15) şi Šarka (2-5) (după Lichardus J.) Fig. Ceramică liniară occidentală timpurie (Slovacia şi Moravia) (după Lichardus J.) Fig. Lichardus J. Ceramică punctată timpurie (1-6-15) şi târzie (2-5) (după Zápotocká M. Müller-Karpe H. 71.. 74. Müller-Karpe H. Müller-Karpe H.ro .Fig.cimec.

Ebbesen . 76.) 190 www. 77.) Fig.. Ceramică liniară din zona rhenană (după Lichardus J. 75.ro . Ceramica culturii Rössen (după Lichardus J.J. Lichardus J..) Fig... Ceramica culturii cu gâtul în formă de pâlnie (TRBK) (după Becker C. Muller S. Muller-Karpe H.Fig. V. Glob P.cimec.

) 191 www.) Fig. Ceramică şnurată din estul Germaniei (după Behrens H.) Fig.ro . 78. 81.Fig. 80.cimec. Ceramica culturii Michelsberg (după Lüning J. Ceramica paharelor campaniforme din Olanda (după Guilaine) Fig. 79. Ceramică Cerny (după Lichardus J.

82.cimec. Ceramica culturii Bükk (după Lichardus J.Fig. Bailloud. 85. Ceramica grupului Chaséean (după Guilaine) Fig. Joussaume) Fig.) 192 www. 84. Ceramică aparţinând culturii Cortaillod (după Petrequin P. Ceramica culturii Horgen (după Petrequin P.) Fig. 86. Secvenţa neolitică din Bretagne (Franţa). 83.) Fig.ro . (după L'Helgouac'h.

88.) Fig.) Fig. Ceramică cardial. 89.. Bocca Quadrata (Bagolini B. Piese arheologice aparţinând culturii Tisza (după Kalicz N. 90. Fiorano... 87.) 193 www.) Fig. Müller-Karpe H..ro . Formele ceramicii Tiszapolgár (după Kalicz N.cimec. Muller-Karpe H. Ceramic culturii Lengyel (după Lichardus J. 91.) Fig. Müller-Karpe H. Formele ceramicii Bodrogkeresztúr (după Patay P.Fig. Lichardus J.

Cornaggia-Castiglioni O. Remedello şi paharelor campaniforme (Barfieldl. Lichardus J.) Fig.93. NipruD.Fig. SurskN. Jamnaja (Berezanska.ro .cimec. 92. Danilenko) 194 www. Ceramică aparţinând culturilor Lagozza. S StogII. Fasani L. BugN.

Hamangia incipientă Boian. 3500-2800 NEOLITIC MIJLOCIU aprox. Baden Kostolac aprox. Gilău. Tiszapolgár/Rom âneştiBodrogkeresztúr/ Gorneşti. Ceramica liniară. Tisa.I T I C Final aprox. 1900-1700 TRANZIŢIA aprox. Vinča C. Dudeşti. Cernavoda I HorodişteaErbiceni. Turdaş Iclod. Coţofeni. Cernavoda III.E O (cristalizat) L I 5000. 5000-3500 TIMPURIU aprox. Precucuteni Cucuteni-Ariuşd Gumelniţa. DE LA 2500 NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI 2700- 195 www. 2800-1900 NEOLITIC TĂRZIU aprox. 5500-5000 CRONOLOGIA ABSOLUTĂ (C14 necalibrat-bc) PERIODIZAREA ACTUALĂ (NeoEneoliticul) Timpuriu (?) CULTURI .VECHEA LOGIA DE PERIOCONTACT DIZARE (Neoliticul) aprox. Vădastra Hamangia evoluată. Sălcuţa. Amfore sferice. Ciumeşti-Pişcolţ Starcevo-Criş IIIIV. ASPECTE ŞI GRUPE CULTURALE PROTOaprox. NEOLITIC (?) 6000 6500- Schela (?) Cladovei NEOLITIC aprox. 4250 N Mijlociu 6000.T I Târziu C Gura BaciuluiCârcea Starcevo-Criş I-II. FolteştiCernavoda II. 5000 aprox. 3750 4250Timpuriu E N E O L Dezvoltat 3750. Suplac.ro . Petreşti.cimec.CRONO. 2700 aprox. Vinca A-B.

94. 97. Materiale Vinča-Turdaş (după Lazarovici Gh.cimec. Ceramica Starčevo-Criş (după Marinescu-Bîlcu S.) Fig. Sanctuarul de la Parţa (după Lazarovici Gh.Fig.ro . Ursulescu N.) Fig.) 196 www.) Fig. Ceramică Ciumeşti (după Lazarovici Gh. 95.. 96.

Ceramică liniară (după Marinescu-Bîlcu S. 100.. Ursulescu N. Ceramica culturii Hamangia (după Berciu D.) 197 www.) Fig. Ceramică a culturii Dudeşti (după Comşa E. 99.ro .cimec.) Fig.Fig. 98.

Ceramică Precucuteni (după Marinescu-Bîlcu S. Ceramică Sălcuţa (după Ursulescu N.) Fig.) Fig. Ceramică a culturii Gumelniţa (după Dumitrescu Vl.Fig.cimec.) Fig. 102. 101.ro . 103. 104.) 198 www. Ceramica culturii Petreşti (după Paul I.

Dumitrescu Vl.cimec.ro ..Fig.. Vulpe Al. Ceramica pictată a culturii Cucuteni (după Petrescu-Dîmboviţa M. 105.) 199 www.. Monah D.

Chirica. 1996. 1996. 1989. Vestigii getice din cea de a doua epocă a fierului în interfluviul prutonistrean. Iaşi. T. Populaţia din Moldova Centrală în secolele XI-XIII. Tentiuc.Borziac. Iaşi. Codrin-Valentin Chirica. VIII.Chirica. BAI. Iaşi. BAI. 1987. BAI. V.cimec. I. V. 1997. VII. Gisements du Paléolithique supérieur ancien entre le Dniestr et la Tissa. 1996.Chetraru.Arnăut. Iaşi. 1991. II. V. R. V.BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS La civilisation de Cucuteni en contexte européen. 1996. Gisements paléolithiques de Mitoc. XI. IV.Spinei. N. III. 1996. Arta şi religia paleoliticului superior în Europa Centrală şi Răsăriteană. VI. Iaşi. Le Paléolithique de Roumanie à la lumière des découvertes de Mitoc. Iaşi. 200 www. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. BAI. BAI.Ursu-Naniu. Dan Gh. Chirica. Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI. BAI. BAI. 2001. Iaşi. Teodor. I. BAI. Iaşi. IX. X. La genèse et l'évolution des cultures paléolithiques sur le territoire de la Roumanie. The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians. V. I. Iaşi. 1987. Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos. BAI. Iaşi. BAI. BAI.ro .

cimec.www.ro .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful