www.cimec.

ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

VASILE CHIRICA DUMITRU BOGHIAN

ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII NEOLITIC ŞI ENEOLITIC

EDITURA HELIOS IAŞI - 2003
www.cimec.ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS XII Editor VASILE CHIRICA

VASILE CHIRICA, DUMITRU BOGHIAN ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII
I-PALEOLITIC - MEZOLITIC (V.CHIRICA) II-NEOLITIC ŞI ENEOLITIC (D.BOGHIAN)

Coperta: Daniela Grapă ©Vasile Chirica, Institutul de Arheologie Iaşi, str.Lascăr Catargi, nr.18, Iaşi, România. ISBN 973-99952-8-4
www.cimec.ro

CUPRINS
Capitolul 10. Consideraţii generale şi cronologie Capitolul 11. Neoliticul şi Eneoliticul în Orientul Apropiat Capitolul 12. Neoliticul şi Eneoliticul în Asia Centrală Capitolul 13. Neoliticul şi Eneoliticul în zona Indusului Capitolul 14. Neoliticul şi Eneoliticul extrem-oriental şi sud-est asiatic Capitolul 15. Neoliticul şi Eneoliticul din Africa Capitolul 16. Neoliticul şi Eneoliticul din Europa Neoliticul şi Eneoliticul carpato-danubiano-pontic Capitolul 17. Societăţile producătorilor din zona americană Glosar Bibliografie Ilustraţii ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 3 20 48 55 58 70 84 137 152 154 163 170

www.cimec.ro

ro .www.cimec.

însoţite.cimec. pe baze tipologice. neos/ νέος = nou). având în vedere 3 www. nu le vom cunoaşte suficient niciodată. în secolul al XXlea. evidenţiate prin numeroase modificări culturale faţă de perioada anterioară. Gabriel de Mortillet (1883). denumită şi epoca pietrei şlefuite. societatea umană a cunoscut o accelerare a dezvoltării sale istorice. în vreme ce. o altă etapă de remarcabil progres a fost marcată de Eneolitic (Chalcolitic). Ulterior. încă din secolul al XIX-lea. şi de restructurări etnice care. în lipsa unor izvoare scrise. care face trecerea spre protoistorie.ro . din păcate. în mod normal. fapt care s-a repercutat în apariţia unor noi şi complexe elemente ale structurilor economice. Richard Pittioni propunea pentru aceasta.NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL Neoliticul şi. Noua epocă a pietrei a fost decelată. ulterior. fiind una dintre cele mai însemnate cotituri culturale înregistrate de societatea umană. Georg Nilson (1868). CAPITOLUL 10 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CRONOLOGIE Începând cu Epipaleoliticul. în unele zone ale Lumii Vechi. în interiorul acestei perioade istorice. fiind cunoscute contribuţiile lui: John Lubbock (1865). Eneoliticul. au marcat importante cotituri în evoluţia generală a societăţii omeneşti. sociale şi spirituale la nivelul epocii neolitice (gr.

care păreau oarecum sincrone şi acumulate dintr-o dată. caracteristicile sale fiind stabilite în urma unor asidui cercetări. Cu toate acestea. înlocuită cu cea de “transformare”. Aceste transformări se datorează nu numai factorilor obiectivi. conştientă şi intenţionată a omului în natură. din timpurile moderne. Cercetările arheologice efectuate după cel de-al doilea război mondial şi utilizarea unor metode moderne de datare şi interpretare a vestigiilor au permis reconsiderarea vechilor concepţii şi abandonarea parţială a noţiunii de “revoluţie neolitică”. agricultura ar fi apărut şi s-ar fi practicat în anumite “oaze” situate în imensul spaţiu al Semilunii Fertile. Însumând toate achiziţiile tehnologice şi structurale. avându-se în vedere că cele mai multe dintre trăsăturile noului mod de viaţă au fost inventate la sfârşitul Paleoliticului superior şi în Epipaleolitic/Mezolitic. cu implicaţii deosebite. termenul de Keramikum. punând accent pe factorii climatici. ci şi celor subiectivi. comparabilă. procesul desfăşurându-se gradual. din “prădător” şi consumator (vânător. Acelaşi specialist a schiţat şi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul mod de viaţă. menţionaţi anterior. Neoliticul a fost caracterizat drept epoca pietrei şlefuite. evident respectând diferenţele temporale cu “revoluţia urbană” sau cu “revoluţia industrială”. înţelegându-se că noua tehnologie de confecţionare a uneltelor şi armelor de piatră ar fi fost determinantă. din ce în ce mai evidentă. obiectivi. 4 www.importanţa producţiei ceramice. social şi spiritual. unde este prezent şi noul mod de viaţă) (Childe.cimec. schimbarea felului în care comunităţile umane îşi procurau resursele alimentare sau cum au realizat o serie de progrese tehnologice. multă vreme. de “evoluţie neolitică”. cum ar fi intervenţia directă.ro . Ca argumente erau invocate: trecerea la practicarea cultivării plantelor şi la creşterea animalelor. specifici începutului Holocenului. şlefuită şi perforată. tot mai frecvent. cunoscut sub denumirea de ipoteza oazelor (în condiţiile aridizării climatului în preborealul şi borealul oriental. care a fost. care sunt proprii noii epoci a pietrei. 1966). cercetătorul britanic Gordon Childe. ipoteză la care subscriem şi noi. care ar fi forţat unele comunităţi umane să adopte un nou comportament economic. vorbea de o “revoluţie neolitică”. prin amploare şi consecinţe.. care l-au transformat treptat. realizarea uneltelor de piatră cioplită. confecţionarea ceramicii etc. încă din 1929. când a devenit.

având în vedere că antecedente există din perioada anterioară (vezi mai jos). în principal). Akeramikum) pentru o perioadă destul de îndelungată. aurul. Enéolithique. este întrebuinţat termenul de Eneolitic (lat.) în producător propriu-zis (cultivator de plante şi crescător de animale. epoca nouă a pietrei. perioadă.ro . în mod obligatoriu.cimec. cuprinsă între mileniile IX/VIII–IV/III bc. noţiunea de Neolitic aceramic (preceramic. na fost numită protoneolitic. există mai mulţi termeni pentru a defini cea dea doua parte a Neoliticului. Âge du Cuivre. Pre-Pottery Neolithic. fie în legătură cu creşterea unor animale domestice. unde cantitatea de piese de aramă este mare. În literatura de specialitate mai este cunoscut şi termenul de subneolitic. cu un ansamblu de schimbări secundare. în care deşi s-a trecut la noul mod de viaţă. Eneolithic). fie confecţionarea ceramicii. adaptativ şi preventiv alimentar. până în prezent. putându-se vorbi de noua perioadă istorică fără a fi acumulate. a fost întrebuinţată denumirea de epocă a aramei (Kupferzeit. khalcos/χαλκως=aramă). trăsăturile modului Neolitic de viaţă şi de gândire sunt deosebit de complexe. De aceea. încă. În ceea ce priveşte periodizarea şi cronologia. de aceea. cu un nou comportament economic al omului. legat. nu a fost. când pe lângă piatră au început să fie utilizate şi unele metale: arama. inventată ceramica. Pentru a desemna perioada inaugurată de acest amplu progres tehnologic. pledăm pentru încadrarea acestui ultim stadiu neolitic tot în epoca pietrei şlefuite. fie sub forma cultivării plantelor.culegător. argintul. Cooper Age) sau vârsta pietrei şlefuite şi a aramei (Steinkupferzeit. a fost folosită. Stone and Cooper Age). Âge de la Pierre et du Cuivre. sinonim cu cel de Chalcolitic (gr. şi. de atunci. aeneus = aramă). adesea. chiar dacă nu o depăşeşte pe cea a uneltelor şi armelor de piatră. (Äneolithikum. lipsind alte trăsăturii. desemnând modul de trai al comunităţilor umane aflate la periferia Lumii Vechi care au adoptat unele componente ale Neoliticului. poate fi divizată în 5 www. În unele zone. în special de cel al pirotehnologiilor. transmise. toate componentele sale. În acest context. în faţa noilor provocări apărând elementele economiei de producţie. Deoarece Eneoliticul prezintă numeroase elemente de legătură cu perioada anterioară. De asemenea. pescar etc.

orzul sălbatic (Hordeum spontaneum) şi ovăzul sălbatic (Avena) etc. fapt pentru care există scheme regionale şi microzonale. în vreme ce agricultura pre-domestică şi neconştientă. fiecare cu subdiviziunile sale timpuriu. leguminoase. produs la nivelul populaţiilor de graminee. de “prădător” şi consumator. o manipulare voită de către specia umană. 1).) măzăroiul (Lathyris cicera). respectiv.cimec.). Domesticirea plantelor a fost o importantă achiziţie culturală a omului neolitic.ro . Încă de la sfârşitul Paleoliticului superior şi al Epipaleoliticului diferitele comunităţi umane. produsă de Neolitic şi legată de trecerea de la stadiul preistoric. care a avut drept urmare un răspuns biologic şi genetic. obţinerea de seminţe. textile şi utilităţi diverse. mazărea (Pisum sativum) au făcut trecerea către cultivarea plantelor. deopotrivă şi obligatoriu. care culegeau gramineele sălbatice–grâul sălbatic (speciile Triticum boeticum şi Triticum dicoccoides) (fig.două perioade distincte. primare şi secundare influenţa acestora pentru nivelul de trai.. pentru scopuri alimentare. cu potenţe reale. iar prin fermentarea orzului se obţinea berea. Agricultura a implicat. reliefându-se prin aportul hidraţi de carbon şi. de producător al resurselor alimentare. frământate şi fierte au fost pregătite sub formă de fierturi. În această viziune. în special. s-a caracterizat prin culegerea şi folosirea de plante sălbatice. mijlociu şi târziu) şi cu specificităţi pentru fiecare zonă. leguminoase. de calorii. provocat printr-o selecţie conştientă. la cel protoistoric şi istoric. măzărichea (Vicia sp. fără ca noua epocă să însemne numai o “revoluţie alimentară”. plante textile şi oleaginoase etc. Zdrobite. din zona Semilunei Fertile. o băutură slab alcoolizată. şi o serie de leguminoase–lintea (Lens sp. cu scopul reproducerii acestora (graminee. TRĂSĂTURILE MODULUI NEOLITIC DE VIAŢĂ ŞI GÂNDIRE Cultivarea plantelor reprezintă una dintre cele mai importante modificări comportamentale umane. cu evidente legături între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX/VIII–VI/V bc) şi Eneoliticul (mileniile VI/V–IV/III bc). terciuri şi turte.). atestă în Orient din 6 www. plante textile şi oleaginoase. cerealele au devenit o sursă importantă de hrană.

Iordan). tractat cu ajutorul vitelor mari. până acum. cultivarea plantelor a cunoscut un progres vizibil. Pe lângă acestea. cel puţin deocamdată. În acelaşi timp. deoarece atentele studii arheobotanice şi arheozoologice din Orient relevă o abundenţă de surse alimentare în văile marilor fluvii Nil. epuizarea periodică a resurselor din preajma aşezărilor. foarte elaborat. 7 www. Comportamentul prevăzător al omului. Eufrat. observaţia. o schimbare de mentalitate economică şi spirituală. perfecţionându-se tehnicile de lucrare a pământului prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn. primele unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenţial de cele ale culegătorilor iar cunoştinţele dobândite au fost folosite şi transmise conştient. cultivarea primitivă a plantelor a fost practicată.cimec. proteic şi lipidic în organism. o anumită presiune demografică. către sfârşitul Neoliticului şi. experimentul şi chiar întâmplarea au jucat un rol important.. În acelaşi timp. culese pentru consum. pregătind formele superioare de organizare socială şi politico-militară.Neolitic. exploatându-se doar fertilitatea naturală a pământului. confecţionarea pieselor textile. Drumul de la cules/recoltat la cultură a fost destul de lung. mai ales. probabil în prelungirea obiceiurilor de cules. mai ales a bovinelor.). cu paleo-divinităţile sale. fapt care s-a răsfrânt pe plan spiritual în naşterea ideilor despre Terra Genitrix (Pământul-Mamă). bumbac etc. aşa cum sunt cunoscute în cultura Obeid (mileniul V bc) şi la Vădastra (sfârşitul mileniului V bc). de către femei.ro . au început să fie utilizate unele metode de îmbunătăţire a calităţii solului. au fost domesticite şi cultivate unele plante oleaginoase (susan) şi textile (cânepă. leguminoasele au contribuit la întreţinerea echilibrului vitaminic. in. o instabilitate climatică care ar fi generat o penurie alimentară. fără a se mai putea lua în considerare. Dacă la început agricultura era extensivă şi itinerantă. componentă de bază a cultului fertilităţii şi fecundităţii. atât de caracteristic Neoliticului. Se poate considera că trecerea de la cules la semănat s-a datorat unei multitudini de factori printre care pot fi menţionaţi: existenţa gramineelor şi leguminoaselor sălbatice în peisaj. prin uzitarea îngrăşămintelor de origine animală şi a irigaţiilor cu ajutorul canalelor. în Eneolitic. cu partea activă din piatră şi corn). utilizate pentru alimentaţie. Tigru. prezente în cadrul tuturor religiilor antice. complex şi insuficient clarificat.

au constituit baza biologică naturală pentru domesticire. predominant la unele comunităţi. atât din punct de vedere biologic (somato-morfologic şi patologic) cât şi “psihologic”. puii fiind prinşi şi crescuţi. Odată cu Neoliticul sa intrat într-o nouă etapă a relaţiilor antropozoologice. în Orient şi Anatolia: bovinele (bour-Bos primigenius). iar în zona mezo-americană lama (Lama lama) şi alpaca (Lama pacos). premisele sale fiind prezente în perioada finală a Paleoliticului. trebuie arătat că patru dintre speciile de animale. din care se va dezvolta. domesticirea animalelor a cunoscut cel puţin două etape: o etapă de iniţială în care erau vânate animalele mature. vânate cu predilecţie la sfârşitul Paleoliticului şi în Epipaleolitic. Epipaleoliticul şi începuturile Neoliticului. lărgindu-se treptat registrul speciilor domesticite. Vânătorii cunoşteau caracteristicile şi comportamentul acestor specii. cunoscându-se zona extrem-orientală. din rândul lor şi a urmaşilor lor recrutându-se viitorii crescători de animale. unde s-a domesticit şi cultivat orezul şi meiul. În zona Indiei a fost domesticit zebul (Bos indicus) şi bivolul (Bos bubalis). 2). păstoritul. generând aşa8 www.În Neolitic şi Eneolitic au existat o serie de particularităţi. comportamental. a cultivării plantelor.ro . cei care supravieţuiau şi se maturizau reproducându-se în captivitate. în spaţiul chinez yakul (Poephagus grunniens). remarcat prin cultura sorgului şi meiului african. pe lângă centrul Semilunii Fertile (fig. capra sălbatică (Capra hircus) şi mistreţul (Sus scrofa ferus). În acest context. selectându-se şi ameliorându-se caracteristicile acestora. În perioada care cuprinde sfârşitul Paleoliticului superior. sau arealul mezo-american unde a fost domesticit teosintul care stă la baza porumbului domestic şi fasolea Domesticirea şi creşterea animalelor este o altă achiziţie fundamentală a modului de viaţă neolitic.cimec. Domesticirea şi evoluţia ulterioară a animalelor domestice a produs importante modificări în organismul acestora. prin selecţie artificială şi întreţinerea lor în condiţii mai bune decât cele oferite de mediul natural. când comunităţile umane practicau o fază avansată a vânătorii. schimbându-şi treptat comportamentul şi domesticindu-se. şi etapa creşterii propriu-zise a animalelor domestice în cadrul aşezărilor sau pe lângă acestea. spaţiul saharian. oaia (Ovis aries). pe zone geografice.

folosirea forţei de muncă la cărat şi tracţiune etc. prin fierbere frecventă. În mod normal. putând fi interpretate ca o scriere pictografică. Ganj Dareh-Munţii Zagros/Iran).cimec. firele de mătase). penele. decorul incizat sau pictat al unor vase reflectă elemente din viaţa şi gândirea comunităţilor neolitice şi eneolitice. lipidică şi vitaminică. păstrarea resurselor de apă. Produsele obţinute prin creşterea animalelor nu ofereau numai o mai mare siguranţă alimentară şi produse (carnea. Cehia) şi Tuc D’Adoubert (Ariège. introducând sarea în hrana acestora. îmbogăţind registrul nutritiv al omului preistoric. încadrată în categoria pirotehnologiilor. sau pentru înfrumuseţarea ambientului gospodăresc. pentru antrenament războinic. în cultura Jomon (Japonia) sau din fazele neolitice preceramice PPNA (la Mureybet-Siria) şi PPNB (Munhata-Israel.numitul stres al domesticirii. spirituale. cote destul de ridicate. Câteodată. de strămoşii lor sălbatici. chiar dacă statuete antropomorfe şi zoomorfe lucrate din argilă crudă au fost confecţionate în timpul ultimei vârste a gheţii din Europa (Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia. asigurându-le adăpost şi alimentaţie oarecum constantă. miere) cu o importantă valoare proteică. transportul unor lichide alimentare. din raţiuni estetice. obţinerea firelor de păr şi lână. Din punct de vedere material. Ghoraifé-Siria. noi mijloace de transport. realizat începând cu o etapă evoluată a Neoliticului. cantitatea materialelor osteologice provenind de la specii sălbatice având. omul a indus o serie de calităţi care nu se găsesc decât periodic la precursorii sălbatici: lactaţia prelungită. a şeptelului. materii prime textile (lâna. artistice. care a marcat profund viaţa de toate zilele şi evoluţia ulterioară a comunităţilor umane. ci şi o nouă forţă de muncă şi tracţiune. Selectând indivizii cei mai robuşti. uneori. din ce în ce mai mult. iniţierea în vârsta adulţilor şi agrement. ouă.. cât şi în anumite procesiuni religioase. ca vase sacre şi accesorii de cult. creşterea cantităţii de carne şi grăsime. părul. Ceramica reprezintă unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii şi muncii umane.ro . vânătoarea a continuat să aibă o importanţă aparte. laptele. ceramica reprezintă o invenţie. servind atât la stocarea şi pregătirea superioară a hranei. Franţa). pentru completarea resurselor de hrană. Aswad II. măsuri pentru cereale. noii indivizi diferenţiindu-se. glucidică. 9 www. pe la mijlocul mileniului al VIII-lea bc.

osteologic. cel mai adesea. cele mai importante fiind şlefuirea sau polisarea şi perforarea. Insulele Melos şi Lipari (fig. ceramica reprezintă un important limbaj arheologic. decorarea. Din această cauză. Deşi aceste tehnici apar încă din Epipaleolitic. cu unul. directă. Sa practicat. pe nicovale de piatră. bineînţeles mai intens cele care se găseau în mediul în care a trăit fiecare comunitate. Acest meşteşug a contribuit la realizarea majorităţii uneltelor şi armelor din epocă. inventându-se noi tehnici şi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime. forme şi decoruri. pe baza căruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaţii şi societăţi. în funcţie de tradiţiile moştenite. zona Tokaj-Satu Mare.ro . din nuclee cvasi-piramidale şi cvasi-conice. indirectă sau prin presiune. Confecţionarea utilajului şi armamentului litic. silexul balcanic etc. cornular. în asociere cu alte vestigii. uneori. modelarea acestuia.cimec. noi etape de dezvoltare. unele modificări esenţiale faţă de perioada anterioară. cu ajutorul percutoarelor. deopotrivă. să fi fost depăşit cantitativ de producţia ceramică. cvasi-cilindrice şi amorfe. o fosilă directoare. metalic. au prosperat de pe urma valorificării acestor materii prime şi chiar prefabricate (obsidian – Cappadocia.incipientă. cioplirea lamelară şi aşchială. un marker cultural. două sau mai multe planuri de lovire. au cunoscut o adevărată înflorire doar în Neolitic şi Eneolitic. în special vesela. chiar dacă pare. evoluţia şi încadrarea temporală a acestora. În ceea ce priveşte materiile prime din care s-a fabricat utilajul şi armamentul litic. 3). obţinându-se produsele de debitaj: lamele şi aşchiile care au fost. forţa de creaţie a fiecărei comunităţi şi influenţele primite din partea altor triburi şi civilizaţii. prin omogenizarea amestecului plastic. de lut şi lemn cunoaşte. 10 www. uneori. Cioplirea uneltelor şi armelor litice nu cunoaşte. bogate în resurse litice. prin retuşare şi. în Neolitic şi Eneolitic. în urma cărora se obţin. prelucrate secundar. intens folosită în protoistorie şi istorie. diferite obiecte. populaţiile din unele zone geografice. prin diferitele sale categorii. vulcanice şi cele metamorfice. Ceramica a fost un rezultat al unor complexe tehnici şi arte de prelucrare a argilelor.). în Neolitic şi Eneolitic. Cercetarea arheologică şi/sau preistorică a stabilit că. trebuie arătat că s-au folosit rocile sedimentare. uscarea şi arderea lui.

obţinându-se unelte (cuţite. se realiza şlefuirea pe un suport abraziv. folosite pentru prelucrarea altor unelte de piatră. zdrobirea boabelor de cereale. ciocane şi măciuci. Ca materii prime pentru acest tip de utilaj. şlefuit şi perforat (topoare. După o cioplire mai mult sau mai puţin sumară. Perforarea uneltelor şi armelor de piatră necesita cunoştinţe deosebite din partea meşteşugarului şi o “maşină de găurit” primitivă. gratoare şi racloare. percutoare. topoare-ciocan. piele. constând dintr-o tijă de lemn. în Eneolitic. de formă ovală sau rectangulară cu marginile rotunjite şi suprafeţele alveolate. o serie de orificii în care se fixa un ax.. “nicovalele”. Deşi unele elemente ale şlefuirii şi perforării uneltelor şi armelor litice au apărut din Epipaleolitic. vârfuri de săgeată şi suliţă. presatoare şi retuşoare. os. 11 www. unele retuşate atent. corn şi aramă. completând repertoriul mijloacelor de muncă şi al obiectelor de podoabă. în secundar. frecătoare (zdrobitoare sau pisăloage). corn şi dentiţie prelucrată ocupa. Utilajul şi armamentul litic cioplit. cu care se realiza perforarea propriu-zisă. În vârful acestui ax se fixa un “burghiu” constând dintr-un os sau băţ tubular sau un străpungător de silex.polisare. dălţi şi dăltiţe. bile de praştie etc. succesiv de cele două capete. mai ales. pietre pentru ascuţit. şi. la mărunţirea coloranţilor minerali şi a altor substanţe. cu ajutorul nisipului şi a apei şi finisarea prin frecarea pe diferite materiale (os. prin care se obţinea o eboşă (piesă prefabricată). poate lemn sau argilă etc.. căruia i se putea imprima o mişcare rotativă.cimec.). sau ca proiectile. străpungătoare. aceste achiziţii au cunoscut o deosebită dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului şi. piesele crescând dimensional şi diversificându-se funcţional.) este foarte complex şi variat tipologic şi funcţional. lame de seceră) şi arme (lame de pumnal. poansoane. utilizându-se şi calităţile abrazive ale nisipului umed. probabil. în care se practicau.. deosebit de eficace.ro . Din piatră au mai fost confecţionate: râşniţele de mână. cu diferite profiluri. Utilajul din os. tesle. sau folosind coarda slăbită a unui arc. mojare şi pive. un loc însemnat în cadrul artefactelor Neolitice şi Eneolitice. întregi sau compuse). topoare de luptă etc. trase manual. de asemenea. compusă dintr-un cadru din lemn masiv. cu ajutorul unor sfori groase. utilizate pentru “măcinarea”.

prin percuţie şi spargere intenţionată. provenind de la animale domestice şi sălbatice. săpăligile-ciocan.. despicare. dălţi.. aşa cum ne arată şi studiile traseologice şi tafonomice. vorbind de o economie neolitică şi eneolitică deosebit de complexă. râmocuri). Prelucrarea osului. Prelucrarea metalelor. mânere realizate din oase tubulare. militară şi religioasă. în care se prindeau sulele şi pumnalele de silex.cimec. suporturi (“manşoane”). harpoane şi cârlige de pescuit etc. piese de mobilier. canini de animale de pradă s-au realizat podoabe folosite pentru înfrumuseţare şi vestimentaţie. pentru războiul de ţesut vertical. armelor şi podoabelor de os şi corn. Încă din Neoliticul timpuriu (mileniul al VIII-lea bc) există dovezi ale cunoaşterii şi prelucrării timpurii a 12 www. spatulele. Uneltele de lut ars sunt mai puţin numeroase decât precedentele.ro . andrele. acele. suporturi. cornului şi dentiţiei se realiza prin cioplire. Creşterea animalelor domestice şi vânătoarea. topoarelor-ciocan. dure. cu firul umed şi nisip. politică. osteologice. Între acestea pot fi amintite: fusaiolele. dar ocupă un loc distinct în cadrul utilajului neolitic şi eneolitic în practicarea unor ocupaţii casnice şi comunitare. fiecare prezentând perforări. din canini de cerb. pentru realizarea uneltelor. cu ajutorul străpungătoarelor şi burinelor de silex.. săpăligi. rame de seceri. cuţitele şi pumnalele. au oferit. cercei şi inele. cornulare şi elemente de dentiţie. brăzdare din corn de cerb (aratruri. nu numai o însemnată cantitate de carne şi alte esenţiale produse animaliere. mărgele. rotunjite la capete. Ca artefacte de corn şi os se remarcă: străpungătoare. mânere. brăţări. recipiente din corn de cerb..comunităţile neolitice şi eneolitice au întrebuinţat. duzele de lut. precum şi ca însemne de distincţie socială. şlefuitoare. abraziune. Dintre piesele mai mărunte din os pot fi amintite: suveici. cu granulaţie diferită... defense de mistreţ. ci şi menţionatele materii prime organice. unele cu decoruri circulare şi geometrice şi plăsele. ciocanele. în special tubulare. bile etc. coliere etc. şlefuire etc. perforare. secţionare. Ca podoabe. os sau aramă. folosindu-se aşchii şi burine de silex. etc. de diferite forme. vârfuri de săgeată şi suliţă. harpoanele. topoarelor-ciocan. utilizându-se un substrat dur. materii prime organice. prin tehnica renurajului. cârlige pentru capcane. greutăţile de lut ars.. plantatoare şi/sau scormonitoare. scheletice. lucrate din pereţi longitudinali ai unor oase.

inele. fiind numai lucrate. mai pot fi menţionate şi alte tipuri de unelte şi arme de aramă: seceri. metoda cerii pierdute etc.). brăţări din sârmă şi tablă. cârligele de undiţă. Israel). topoare două tăişuri paralele. ale bronzului şi fierului. în Eneolitic asistăm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise (reducere din minereu. Moldova). chiar o epocă a aramei (Kupferzeit). în stare nativă. şi podoabe: discuri. Cărbuna (R. Nahar Mishnar (Israel) etc. O serie de descoperiri de piese de aramă au fost asociate în tezaure-depozite de amploare. şi ne arată care ar fi fost cantitatea de produse aflate la un moment dat în circulaţie. pumnalele. turnare în tipare monovalve. sub formă de pepite. nordul Iranului. topoarele.. 4) etc. un alt important meşteşug. străpungătoarele (sulele). în anumite regiuni. definindu-se.aramei– Çayönü (Turcia). Caucazul. topoare-ciocan (Hammeräxte). una dintre cele mai însemnate pirotehnologii. natural purificată. la început ca oricare altă rocă.cimec. după invenţia ceramicii. piese de cult etc. topoare cu braţele în cruce.. topoare-daltă (fig. arătând progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei şi al schimburilor intercomunitare. în special la cald.. bivalve. Aibunar (Bulgaria). cu reflexe însemnate pe plan material şi spiritual.. În acest context. simple sau plurispiralate. dacă în Neolitic se poate vorbi de o paleometalurgie. cuţitele. cum ar fi cele de la Varna şi Devnja (Bulgaria). De asemenea. Rudna Glava (Serbia). a reprezentat. în special a cuprului (baterea la rece). Tibava (Ungaria). Tipologic se pot distinge: acele. ca sumă de tehnici şi tehnologii de prelucrare a metalelor. când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului. unde acest metal se găsea la zi. care se adaugă la cele deja 13 www. Printre cele mai de seamă centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele de la Timna (Wadi Arabah. topire. aurului şi argintului cu o influenţă hotărâtoare pentru devenirea ulterioară a societăţii. Acestea sunt doar supravieţuiri ale unei înfloritoare producţii şi circulaţii metalurgice de altădată. Metalurgia. cercei. în anumite centre. noile materii prime căpătând un rol deosebit în plan economic. unele interpretate ca sceptre. cu aspect şi proprietăţi curioase. prin procedee simple cum este baterea la rece.ro . Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante. Acestea pot apărea în iviri naturale la zi. curbura carpatică de nord-vest. în perioadele următoare. lame de halebarde.

complexelor gospodăreşti. eneolitice erau alcătuite nu numai din indivizi şi grupe umane înrudite direct. dezvoltarea economică. cu profunde implicaţii sociale şi conotaţii practice şi spirituale. întinderea şi durata de existenţă a acesteia. într-un anumit interval temporal.cimec. în care aristocraţia gentilică şi tribală. Habitatul trebuia să asigure supravieţuirea unei comunităţi umane. atât în ceea ce priveşte organizarea. de felul de organizare internă a locuirii şi relaţional externă. Din Neolitic. deoarece a existat. probabil. regula rudeniei fiind completată de cea a teritorialităţii. modul de trai şi de gândire al lor. Odată cu Neoliticul se observă o preocupare deosebită a unor comunităţi umane pentru organizarea superioară a habitatului şi spaţiului (întemeierea aşezărilor. mai apropiate sau mai îndepărtate. cât şi caracteristicile economiei practicate de comunitatea respectivă. De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aşezări. şi unele schimbări în modul de organizare socială. situaţii care presupun existenţa unor conducători şi a unei ierarhizări pe ranguri şi categorii sociale. chiar şi între cele aparţinând altor specii. Această nouă atitudine se află în continuarea comportamentului lui Homo sapiens. vegetale şi animale. se observă o accentuare a interdependenţelor dintre caracteristicile geografice ale locului de întemeiere a aşezărilor şi tipul de locuire realizat. de resursele zonei şi posibilităţile de exploatare a acestora. prefigurând evoluţia istorică ulterioară. necesităţile individuale şi colective. înflorirea unor civilizaţii fiind 14 www. în cadrul sistemului numit chieferie şi chiefdom. o competiţie naturală între grupele de populaţii. dintotdeauna. clanuri şi obşti înrudite sau nu. construirea fortificaţiilor şi locurilor de cult). sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice cunoscute. inclusiv de raporturile cu alte aşezări vecine. locuinţelor. stabilitatea şi nedeteriorarea resurselor economice şi alimentare. Unele dintre marile aşezări neolitice şi. social-politice şi spirituale ale unei societăţi complexe. mai apoi. de a-şi organiza habitatul. presupunând. civilă. odată cu sedentarizarea mai accentuată a diferitelor comunităţi umane. militară şi religioasă avea un rol de seamă în conducerea structurilor economice.cunoscute din perioada anterioară (estul Anatoliei). depindea evoluţia ulterioară a membrilor săi. şi toate componentele fizice ale mediului. ci erau constituite din familii.ro . vizibil din Paleoliticul superior. capacitatea de a rezista la diferite atacuri.

urmarea realizării unui echilibru între aceste componente. A fost realizată, astfel, o mare varietate de aşezări, fortificate natural şi antropic, locuinţe, anexe şi complexe gospodăreşti, construcţii-sanctuar, monumente funerare, toate purtând amprenta tradiţiilor evolutive, a influenţelor receptate şi creativităţii respectivelor comunităţi umane, care s-au adaptat dinamic la condiţiile în care au trăit, de mediu sau sociale. Trecerea la noile moduri de viaţă, neolitice şi eneolitice, cu întreg cortegiul de transformări, a determinat şi o profundă modificare a spiritualităţii producătorilor, materializată într-o “revoluţie” spirituală neolitică şi eneolitică. Trebuie remarcat, pe de o parte, că în Orient, acolo unde noul mod de viaţă s-a impus printr-o evoluţie firească, poate fi sesizată o anumită continuitate spirituală între Paleoliticul superior, Epipaleolitic şi Neolitic, în cadrul reprezentărilor plastice, vorbind de modul în care cultul fecundităţii şi fertilităţii din epoca pietrei cioplite evoluează spre noi forme ale cultului fecundităţii şi fertilităţii din Neolitic. Stau dovadă, în acest sens, statuetele feminine de piatră sau cuplurile, redate uneori în poziţii explicite de acuplare, descoperite în unele aşezări natufiene sau aparţinând perioadei preceramice (PPNA). Pe de altă parte, mai ales în Neoliticul central şi nord-vest european, se observă o interesantă împletire între vechile tradiţii spirituale Epipaleolitice /Mezolitice şi cele Neolitice vehiculate prin migraţie sau aculturaţie, conferind o anumită originalitate spiritualităţii neolitice şi eneolitice. În spiritualitatea Neolitică, aşa cum arăta şi Mircea Eliade (Eliade, 1992), a existat o legătură directă, mistică, între fertilitatea femeii (mamă) şi fertilitatea pământului-mamă (Terra Mater, Terra Genitrix), exprimată printr-o mare varietate de manifestări ale agricultorilor şi crescătorilor de animale, în principal: sanctuare şi locuinţe de cult, complexe de cult, plastică antropomorfă şi zoomorfă aflată în diferite asocieri etc.. Este posibil, aşa cum arăta Jacques Cauvin, ca de la începuturile Neoliticului (fig. 5) să se fi configurat, în Orient, cuplul fundamental femeie–taur, implicând cele două componente telurică (chtoniană) şi solară (uraniană) ale cultului fecundităţii şi fertilităţii, vorbind de o veritabilă revoluţie mentală “la revolution des symboles” (Cauvin, 1994). Asemenea elemente ale spiritualităţii neolitice se observă în cadrul sanctuarelor de la Çatal 15
www.cimec.ro

Hüyük, unde erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine, redate în poziţii ginecologice şi cu scene de vânătoare cultică a taurului, sau la Hacilar, cu o plastică antropomorfă deosebit de expresivă (fig. 6). Din zona orientală, aceste manifestări spirituale s-au răspândit spre zona europeană, urmând direcţia de deplasare a comunităţilor neolitice care au neolitizat Europa de sud-est şi balcano-carpatică. Din punct de vedere spiritual, lumea neolitică carpatobalcanică, care făcea parte din Vechea Europă (Gimbutas, 1989 b), concepută ca o extensie a Lumii Vechi, reprezintă un fel de Orient după Orient, multe forme ale spiritualităţii transmiţându-se direct sau indirect. În acest context se înscriu sanctuarele, locuinţele şi complexele de cult, plastica antropomorfă şi zoomorfă, feminină şi masculină, din lumea cicladică, egeeană şi balcanocarpatică, care prezintă, uneori, mari asemănări cu manifestările şi realităţile din zona orientală. Cu cât se avansează spre Europa Centrală, vechile tradiţii spirituale orientale se estompează şi, deşi se menţin, vădesc o îmbinare originală, aşa cum am mai arătat, în cadrul complexului cultural liniar-ceramic, între gândirea comunităţilor neolitice colonizatoare şi vechiul fond epipaleolitic/mezolitic, care a fost asimilat. De aceea, reprezentările plastice antropomorfe şi zoomorfe, feminine şi masculine, sunt mult mai rare, fiind realizate, mai ales, pe ceramică, cultul fecundităţii şi fertilităţii având alte forme de expresie, mai puţin evidente din punct de vedere arheologic. Este foarte posibil ca, de la începuturile Neoliticului încă, să se fi configurat panteonurile cu paleodivinităţi, care s-au individualizat în perioadele ulterioare, şi sunt cunoscute din epoca bronzului, între care divinităţile vegetaţiei, naturii şi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iştar/Aştarte şi Dumunzi/Tamuz, Isis şi Osiris, Cybele, Gea, Demeter etc..), chiar dacă nu mai aveau locul central. Din Eneolitic, în spiritualitate şi-au făcut loc noi divinităţi, teme, idei şi practici magico-religioase, legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea superioară a ceramicii şi metalurgia cuprului), materializate în afirmarea tot mai puternică, în cadrul cultului fecundităţii şi fertilităţii, a componentei solare (uraniene), reprezentate, aşa cum arăta Mircea Eliade, prin diferite zeităţi 16
www.cimec.ro

centrale sau secundare, inclusiv meşteşugăreşti şi metalurgice (“stăpânii focului”, “făurari divini şi eroi civilizatori”, “făurari, războinici, maeştrii ai iniţierii”, cultul soarelui, o “mitologie a metalelor” etc.)(Eliade, 1996). Configurarea panteonurilor cu paleo-divinităţi, existenţa sanctuarelor, a locuinţelor şi complexelor de cult, a diferitelor ,manifestări şi practici magico-religioase, existenţa, probabilă, a unui personal religios, cu loc şi rol bine definit, vorbesc de importanţa religiei în viaţa spirituală neolitică şi eneolitică. În ceea ce priveşte ritul funerar, credem că şi acesta era legat de cultul fecundităţii şi fertilităţii, existenţa şi post-existenţa fiind înţelese ca etape obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri”: viaţă – moarte – renaştere (Eliade, 1992). Diversitatea riturilor funerare de inhumaţie exprimă variante ale unor concepţii închegate, parţial moştenite din Paleoliticul superior şi Epipaleolitic/Mezolitic. În anumite zone, mai ales europene, şi-au făcut loc, de la începuturile Neoliticului, e drept timid, riturile funerare ale incineraţiei, care denota o anumită modificare spirituală, legată de afirmarea cultului şi divinităţilor solare şi de credinţele potrivit cărora numai corpul era trecător iar sufletul /spiritul nemuritor, practici care se vor afirma în epoca bronzului. Neolitizarea, ca proces complex de trecere, prin evoluţie, la noul mod de viaţă, Neolitic, petrecut în mileniile X-VIII bc, îşi are, indubitabil, originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei, Podişul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului şi Tigrului, litoralul estic al Mării Mediterane– Levantul până la ţărmul Mării Moarte). În lumea ştiinţifică nimeni nu contestă, astăzi, întâietatea Orientului Apropiat în configurarea caracteristicilor noului mod de viaţă, dar, în decursul cercetărilor, au apărut mai multe teorii care încearcă să explice neolitizarea secundară şi/sau terţiară, prin răspândirea agriculturii şi, deci, a noului mod de viaţă, dintre acestea putând fi citate: teoria avansării în valuri, teoria graniţelor şi a aculturaţiei şi teoria dezvoltării autohtone, neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele, împletirea lor explicând mai nuanţat realitatea istorică de altădată. Astfel, din această arie primară, zisă “nucleară” (Braidwood, 1960 a), noul mod de viaţă şi de gândire s-a difuzat direct, prin migraţie şi colonizare, sau indirect, prin aculturaţie, 17
www.cimec.ro

în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului, văile inferioare ale Tigrului şi Eufratului, centrul şi vestul Anatoliei, sud-estul Europei, Dunărea mijlocie şi inferioară, zona circummediteraneană, Transcaucazia, valea Indusului etc., unde existau deja o serie de paşi făcuţi pe calea unui mod de viaţă bazat, în special, pe producţia de hrană, acestea putând fi considerate, fără teama de a greşi, zone secundare de neolitizare, existând, în paralel, şi alte zone de neolitizare primară, cum au fost: regiunea extrem-orientală, zona mezo-americană şi, poate, una africană, sahariană (?). La rândul lor, comunităţile umane, din aceste regiuni, în procesul firesc de dezvoltare, petrecut în diferite etape istorice, s-au răspândit în zonele neolitice terţiare: Europa vestică şi de nord, unele regiuni din Africa şi Asia etc.. În mod asemănător, dar cu alte specificităţi, s-a desfăşurat trecerea la modul de viaţă şi de gândire eneolitic. Astfel, progresele specifice noii perioade a eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor, caracterizată prin utilizarea arăturilor, cu ajutorul tracţiunii animalelor, şi irigaţii, şi de creşterea animalelor, organizarea superioară a habitatului uman, înmulţirea extinderea, diversificarea şi perfecţionarea aşezărilor urbane şi cvasi-urbane, a structurilor sociale, în care ierarhiile economico-politice, militare şi religioase erau tot mai evidente, metalurgia propriu-zisă a aramei, bazată pe reducere, topire şi turnare, lucrarea perfecţionată a ceramicii, la roata olarului şi arderea în cuptoare perfecţionate, extinderea şi perfecţionarea meşteşugurilor şi relaţiilor comerciale, configurarea unei spiritualităţi, în cadrul căreia existau panteonurile politeiste şi divinităţi proeminente cu atribute solare) au apărut, chiar dacă s-au manifestat deosebit sub aspectul modalităţilor şi ritmurilor, tot în zona orientală, prefigurând marile civilizaţii cunoscute la începuturile istoriei universale vechi, sumeriană în special. Aceste faze de geneză, evoluţie şi difuzie a modului de viaţă şi de gândire neolitică şi eneolitică s-au desfăşurat în timpuri şi cu ritmuri şi intensităţi diferite, în funcţie de diverse cauze şi condiţii, care au presupus numeroase etape de continuitate şi discontinuitate, ultima fiind mai evidentă din punct de vedere arheologic. Omul Neoliticului şi Eneoliticului reprezintă fazele evoluate ale lui Homo sapiens recens, fără deosebiri esenţiale, biologice, 18
www.cimec.ro

cunoscute şi înregistrate în izvoarele scrise. ci se înscriu în variabilitatea firească a lui Homo sapiens sapiens. în epocile bronzului şi fierului. diferenţele de culoarea pielii şi părului. în urma unor complicate procese etnico-culturale de individualizare. din care au rezultat. se poate plasa în Neolitic şi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite. nu atât biologice cât comportamentale şi culturale. 19 www. În acelaşi timp. americane precolumbiene. o serie de particularităţi. culturale şi comportamentale faţă de tipurile umane ulterioare. de înălţime. extrem-orientale. care au fost. africane. în complexul proces de adaptare la mediu.. nu marchează inegalităţi rasiale între oameni. indo-europene. ulterior. sociale. de formă şi culoare a ochilor. Astfel. hamite. în Neolitic şi Eneolitic. spre ceea ce se cunoaşte istoric. Acesta a dezvoltat. simbioză şi asimilare. au avut loc o serie de suprapuneri şi amestecuri antropologice şi lingvistico-culturale. De asemenea.economice. care. marile familii de popoare şi limbi.. mai apoi. a creat forme superioare de cultură materială şi spirituală. se observă că.cimec. acestea evoluând. indice cranian etc. migraţie. favorabile sau mai puţin favorabile.ro . în anumite condiţii.

continuitatea neîntreruptă din paleoliticul superior şi epipaleolitic şi permanenţa contactelor interumane. care cuprinde zone litorale (estul Mării Mediterane). la est. Orientul civilizaţiilor neoeneolitice şi a celor istorice timpurii. fiecare cu caracteristici ecologice şi climatice distincte. Zagros. Din punct de vedere paleo-climatic. pentru prima dată.ro . constituie zona unde au apărut. a. Belucistan). un schimb activ de produse şi idei. Iran) şi munţi mai scunzi (Taurus şi Antitaurus) sau mai înalţi (Elburz. cuprins între litoralul răsăritean al Mării Mediterane. elementele modului Neolitic de viaţă şi de gândire. Acest spaţiu mozaicat. Munţii Taurus şi Antitaurus. şi valea Indusului. fiind factori favorizanţi. De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o deplasare a comunităţilor umane. În sens larg. climatul 20 www. în special cel Apropiat. Tigrul. reprezintă spaţiul geo-istoric divers. întro zonă geografică de interferenţă. prin evoluţie. a fost traversat de mai multe cursuri de apă. dintre care Eufratul. până la Marea Moartă. cu rol benefic în accelerarea dezvoltării istorice. Oronte. platouri înalte (Anatolia. Platoul Anatoliei. Câmpia Indusului). la vest.cimec. acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale. şi de la Marea Neagă. Iordanul.CAPITOLUL 11 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ORIENTUL APROPIAT Orientul. Golful Persic şi Oceanul Indian. după o perioadă mai uscată şi mai rece decât astăzi (25000–13000 bc). La rândul său. ca noţiune geografică. Indusul ş. care au influenţat particularităţile dezvoltării preistorice şi istorice. au avut o importanţă deosebită. nordul Peninsulei Arabice. cu implicaţii profunde asupra evoluţiei generale a lumii. la nord. câmpii (Béqa) şi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei.

Orientului Apropiat s-a încălzit treptat. care au favorizat o serie de modificări adaptative ale comunităţilor umane epipaleolitice. în urma cercetărilor efectuate în nivelurile vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania) (Kenyon. introdus de Kathleene Kenyon. cu începuturile agriculturii. pe baza cercetărilor paleobotanice. un grad de umiditate şi o temperatură medie anuală asemănătoare cu cele de astăzi. bovine. către – 9000 s-a produs o oarecare aridizare a climatului. Liban) În regiunile Anatoliei şi Zagrosului. fie extinderea unor suprafeţe mlăştinoase (Câmpia Béqa.). – 5000. la începuturile Holocenului. pentru a desemna începuturile noii epoci. în vreme ce între 5500–4000 bc s-a manifestat o perioadă umedă. În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite două stadii PPNA şi PPNB. 21 www. israeliene. suine etc. De aceea. cu maximum în regiunile montane din nord şi minimum în teritoriile deşertice din sud. poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN). De asemenea. Astfel. în care s-au răspândit gramineele sălbatice şi unele animale sălbatice copitate (ovicaprine.cimec. denumită “pluvialul neolitic”. 1985). Acest stadiu mai este cunoscut şi sub denumirea de protoneolitic. şi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizării comunităţilor umane (care au întemeiat aşezări mai durabile). pentru a atinge.ro . începând cu mileniul al X-lea. aflate în regiunea aşa-numitei Semilune Fertile. cu excepţia văii Indusului. şlefuirea pietrei şi o organizare socială elaborată. în Orientul Apropiat. deşi creşterea animalelor nu este încă dovedită cu certitudine. s-au stabilit o serie de detalii climatice. iordaniene. utilizate pentru a urmări evoluţia locuirilor din siturile siriene. când s-a dezvoltat tipul actual de pădure (Lichardus et alii. aceste modificări climatice s-au produs pe la aproximativ. unde se resimt influenţele musonice. 1954). Orientul Apropiat (Asia Anterioară) se găseşte într-o zonă semiaridă (250 – 500 mm/an). iranianoirakiene şi anatoliene. De aceea. pentru această regiune. care a permis trecerea la cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. au apărut câmpiile cu stejăriş amestecat şi arbori de fistic. Din punctul de vedere al precipitaţiilor. care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia. Iordania). iar ceramica nu era cunoscută..

La Jerf el-Ahmar (Siria). 8). materializată în prezenţa statuetelor feminine. confecţionate din calcar şi bazalt. într-o groapă din locuinţă. Ca rit funerar.cimec. descoperite la Ganj Dareh. În domeniul economiei. cultivându-se unele cereale–grâul şi orzul şi legume–mazărea şi lintea. harifianului şi Epipaleoliticului iranian de tip Zawi Chemi Shanidar (Irak). cu locuinţe adâncite în gropi simple. cuprinderea coarnelor de taur în pereţii unor locuinţe şi a bucraniilor de taur.ro . topoare). construite din lemn şi cărămizi crude. întemeiate pe forme de relief mai înalte din văile marilor fluvii sau în zonele de câmpie. în faza PPNA. care urmează în zonă natufianului. sunt legate.În faza PPNA (aprox. locuinţele erau rotunde. în poziţie chircită. în general cu o singură încăpere. probabil. defuncţii fiind depuşi. 1957). 1978). dintre care unele au avut caracterul unor proto-oraşe (Jerichon)(Kenyon. În domeniul spiritual. În zona muntoasă a Iranului de vest (Munţii Zagros). La acestea se adaugă statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. ca acolit masculin al Zeiţei-Mamă şi a unei hierogamii incipiente (Cauvin. neolitizarea realizându-se de către crescătorii de animale. poate. Mureybet III A/Siria (fig. 1450 m altitudine). 1994). se practica creşterea animalelor (capre). De asemenea. au fost descoperite locuinţe rectangulare. considerat. este vizibilă a anumită continuitate din perioada anterioară. de piatră şi argilă arsă (El-Khiam/Iordania. 8200–7600 bc). Există şi cazuri în care craniile desprinse de corp erau păstrate într-un loc aparte. 22 www. a continuat să se practice inhumaţia. dotate cu vatră şi/sau cuptor interior. în acelaşi spaţiu existând şi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab şi Tepe Guran V (PPNB) (Lichardus et alii. care denotă configurarea unui nou cult al fecundităţii şi fertilităţii şi de naşterea unei mitologii proprii comunităţilor neolitice de cultivatori de plante şi crescători de animale (Cauvin. de dezvoltarea unui cult al taurului. În cadrul satelor şi oraşelor timpurii PPNA. la Ganj Dareh (nivelul E) se cunoaşte o aşezare de înălţime (aprox. Noua ocupaţie a determinat şi o mai mare durabilitate a aşezărilor de tip tell. semiadâncite. unde. 1985). îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III). se trecuse la o agricultură incipientă (protocultură). se observă că industria litică păstrează tradiţiile microlitice alături de care au fost întrebuinţate vârfurile de săgeată au scobituri şi câteva unelte şlefuite (tăişuri.

din Anatolia până în Peninsula Arabică. sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig. în zona deşertului sirian) şi tipul Amuq (fig. 6600–6000 bc) s-au descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramă (mărgele lucrate prin batere la rece) şi brăţări de malachit (Lichardus et alii. cioplite dintr-un nucleu naviform. Siria. 1. 1978. realizate cu pereţii din lemn acoperit cu lut. în Siria. cu peduncul şi aripioare. cu mai multe planuri. de tip Byblos (fig. Cauvin. în Siria. Tot în acest spaţiu anatolian. În această perioadă s-a produs neolitizarea Anatoliei şi s-a extins modul de viaţă neolitic în întreaga zonă irakiano-iraniană. Munhata în Israel şi Beidha). netezită şi pictată.Faza PPNB (7600–6000 bc) reprezintă o extindere a modului de viaţă neolitic incipient. 3). întrebuinţat ca vârf de săgeată şi/sau pumnal (Mureybet IV. pe temelii de piatră. În acelaşi timp. care au avut destinaţii diferite: locuinţe.. în Iordania. palestinian. Tell Aswad II şi Ramad în Siria). Ghoraifa I B. Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu. În acelaşi timp. în stadiul actual al cercetărilor. pe litoralul sirian. magazii pentru păstrarea rezervelor alimentare. specific pentru fazele mijlocii şi târzii (Tell Aswad II. în aceleaşi situri există dovezi ale şlefuirii uneltelor de silex (Cauvin. De asemenea. Ras-Shamra V C. Çayönü şi Cafer Hüyük. aprox. sanctuare etc. şi Bouqras şi El Kowm. locuinţele tipice fiind cele rectangulare.). O menţiune aparte merită construcţiile rectangulare de la Çayönü. fiind cunoscut. de dimensiuni variabile.ro . 2). Jerichon. Ramad II. Taurus. 9. cu una sau mai multe încăperi (Abu Hureyra. cu peduncul retuşat. 1994). Mureybet IV. 1985). 4). 9. în cadrul său definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului mijlociu. Numărul aşezărilor PPNB s-a înmulţit. caracteristic pentru faciesurile palestinian şi sirian al PPNB (Beidha şi Negev. predomină piesele lamelare. În cadrul utilajului litic. Munhata şi Nahal Divshon în Israel. cu podeaua unsă cu lut. 7250–6570 bc) şi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh. la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare. 9. în faciesul anatolian Taurus/Turcia. dispuse în jurul unor curţi în care se aflau cuptoarele. cu peduncul şi retuşe lamelare. Munhata etc. La Çayönü/Turcia (aprox. Ali Kosh–faza Bush Mordeh/Iran. Jerichon şi Beidha. Jarmo/Irak. construite din cărămizi crude. locuinţele cu planurile circulare au continuat să fie folosite în 23 www. lamelar. cel din zona Damascului.cimec.

la sfârşitul perioadei PPNB s-a trecut. Anatolia (Turcia). caracterizat şi prin producţia ceramică. 9. Levantul sudic. există semne tot mai evidente că se trecuse la creşterea animalelor: ovicaprine şi poate suine la Çayönü şi Jerichon. evoluţia comunităţilor umane putând fi urmărită pe următoarele regiuni: zona de litoral a Siriei. ******* La începuturile Neoliticului ceramic. sau aranjate în sanctuare (Çayönü). la realizarea ceramicii propriu-zise. în mileniul al VII-lea bc. s-a produs o deosebită diversificare a fenomenelor etnoculturale din Orient. în Orient.ro . în mileniul al VI bc. Braidwood 1960 b). aşa cum am văzut. sociale şi spirituale. demonstrând. având ochii modelaţi cu scoici (Jerichon. în zona de litoral a Siriei. În ceea ce priveşte viaţa spirituală. care s-a răspândit în Turcia de SV şi Siria de NV. realizată din var stins şi gips. Iranul de vest. s-a dezvoltat complexul cultural al Neoliticului siro-cilician. Economia agricolă s-a consolidat în această fază. (fig. Cauvin. independent de morminte (Mureybet IV). prezentă. În timpul Neoliticului propriu-zis. Braidwood (Braidwood. definit de R. 9. precedată de o fază a “veselei albe”. se observă o înmulţire şi diversificare a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe. în confecţionarea unor statuete antropomorfe şi zoomorfe din argilă arsă. legate de cultele agricole. materializate. în Siria şi Liban.cimec. Pe baza elementelor economice. Liban. construirea unor sanctuare (Çayönü) şi o îmbogăţire a practicilor funerare. existenţa unui cult al strămoşilor (Kenyon. fig. probabil. 10). regiunea Eufratului mijlociu (Siria). Podeaua acestora era adesea acoperită cu un strat de var. 1957. 1994). acumulate pe parcursul fazelor PPNA şi PPNB se vor forma şi vor evolua civilizaţiile Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. unde se cunosc şi locuinţe etajate (Beidha). reprezentând un nou mod de viaţă dezvoltat în apropierea 24 www. câteodată pictată. cranii depuse pe postamente de argilă. între care au existat fireşti legături. Totodată. Mesopotamia şi regiunea Zagros (Irak). Au fost descoperite cranii modelate cu lut şi var. După câteva experienţe anterioare. 1955.zonele periferice din sud. 8). şi bovinele la Mureybet IV şi Tell Halula (Siria). mai ales prin introducerea unor noi plante de cultură.

a fost realizată o ceramică cu pictură simplă. roşu închis şi brună-ciocolatie lustruită (Dark Faced Burnished Ware/DFBW). cu degresanţi minerali în compoziţie. cu tăişul rotunjit sau drept.. cu forme simple şi decorată cu impresiuni de scoică (Cardium) sau incizii liniare. În cadrul industriei litice se cunosc prin vârfurile de tip Byblos şi Amuq. Ceramica se găseşte într-o cantitate foarte mare. vechile forme de locuire din PPNB fiind abandonate. neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq. când s-au manifestat influenţe de tip Halaf (Braidwood. locuinţe rectangulare. topoare din silex cioplit. 6000–5600 bc. În faza Amuq B. precum şi câteva boluri şi farfurii de piatră. 5600– 5000 bc. la Mersin şi Judaideh. modificările 25 www. s-a păstrat până în Amuq C. cu pereţii văruiţi.ro . cu podeaua văruită. în Câmpia Amuq. o ruptură faţă de perioada anterioară. Astfel. de piatră. 6000–5600 bc). Ras-Shamra şi Tabbat el-Hammam. scoica etc. şnurul. denumită astfel după câmpia mlăştinoasă din regiunea Hatay (Turcia). împreună cu cele din piatră şlefuită şi de obsidian. lucrată cu mâna. topoare. rectangulare. de la Judaideh şi Kurdu. în zona litorală israelo-iordaniană se observă. Cauvin. unde sunt cunoscute locuinţe monocelulare. Cauvin. 10). cu fazele A. cu modalităţi particulare de exprimare. cu sau fără angobă. fiind de culoare deschisă. 1994). cu unghia. piese de seceră cu dinţi mari.cimec. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele antropomorfe feminine. pe coasta levantină până la Byblos. în forme simple. cu descoperirile de la Mersin şi Tarsus în Cilicia. spre interior. Decorul a fost realizat prin incizie şi imprimare. lustruită. Au fost decelate câteva variante. numită pre-Halaf sau “friabilă portocalie”. cu interiorul lustruit cu ajutorul unor bolovani.. mai ales urcioare cu gâtul drept şi boluri. printre care cea definită prin descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. Ceramica de culoare închisă şi lustruită. din punctul de vedere al culturii materiale. Sakce Gözü/Turcia şi poate Halaf. probabil în legătură cu aceasta. şi B.zonei nucleare de neolitizare. Complexul siro-cilician îşi află începuturile în perioada PPNB din regiune şi se caracterizează printr-o ceramică de culoare cenuşie-neagră. Mai exista şi o “veselă albă”. ******* La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. pieptenele. 1960 b. lucrată din var. aprox. 1978.

mai ales. 5600–4500 bc). în cadrul căruia a existat un habitat semipermanent. însă. oale. de un anumit specific al tendinţelor de sedentarizare a comunităţilor umane. datat între aprox. sub o movilă de pietre. descoperită în toate siturile contemporane. 11). pe lângă trăsăturile economiei de producţie s-au manifestat elemente particulare. cunoscută şi sub numele de yarmoukian. în perioada Neoliticului Ceramic timpuriu şi mijlociu–Pottery Neolithic A (aprox. împreună cu o ceramică grosieră. Ca motive ornamentale au fost utilizate benzile în formă de “căpriori”. 26 www. provenind din import. în valea Iordanului mijlociu. ochii în formă de boabe de cafea şi coapsele exagerate. s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (după afluentul cu acelaşi nume al râului Yarkon. alături de care se regăsesc fragmente DFBW. “silozuri” şi cuptoare săpate în nisip întărit. caracterizat prin locuinţe de tipul colibelor semiadâncite. Pentru domeniul spiritual. 1985). Stékélis. umplute cu motive în formă de “spinări de peşte”. cu nas. spre interiorul zonei israelo-iordaniene. boluri. în stil fantastic (fig. străpungătoare. Industria litică era caracterizată prin topoare şi tesle parţial şlefuite. şi zoomorfe. Această zonă a fost una particulară. 4500–4000 bc.fiind datorate. fără ca aceste caracteristici să se păstreze în perioada ulterioară. unor profunde schimbări în mediul ambiant. legate.ro . În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B). numit după râul Yarmouk (M. la est de Tel Aviv). care nu a fost. cupe cu picior. cu podeaua lutuită. Morţii erau înhumaţi chircit. uneori angobată cu roşu. s-a dezvoltat cultura Shaar-haGolan/Munhata (siturile eponime din Israel). probabil. uneori.cimec. în cadrul căreia s-a continuat construirea şi folosirea colibelor semiadâncite. modelate. Locuinţele rectangulare şi cu curte aferentă au fost construite din chirpici. bile de praştie. din lut sau piatră. în care. continuând să fie construite şi case semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). vârfuri de săgeată. decorată cu incizii şi pictură. În această perioadă s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl eponim din zona litorală a Israelului). lame de seceră. ca forme întâlnindu-se urcioare cu gât. 1950) (Lichardus et alii. gratoare. a cuptoarelor în gropi şi utilizarea unei ceramici grosiere. pe fundaţie de piatră. în locuinţe. amintind de ceramica Hassuna din nordul Mesopotamiei. sunt cunoscute statuetele antropomorfe. Ulterior.

de la locuinţele circulare. care a cunoscut o evoluţie firească. În cadrul ritului funerar. în stil halafian. precum şi cu reprezentări plastice. ceramica a cunoscut o anumită evoluţie. În mileniul al III-lea bc. R. pătrunde. fiind reprezentată de vase mari.În această fază. Hennesy). unde erau cunoscute grotele sepulcrale. caprine şi bovine). în care au fost depuse materialele osteologice ale defuncţilor (Amiran R. mai ales în fazele târzii. iar cea osteologică a fost foarte dezvoltată. Au mai fost realizate urcioare cu gâtul evidenţiat şi marginea înclinată spre interior. în zona litorală. Pentru perioada eneolitică. B. La început s-au realizat urcioare şi boluri rar pictate. pictate frecvent cu culoare neagrăbrună pe fondul vasului. străchini şi farfurii cu gura largă. în câmpiile joase ale zone israelo-iordaniene. a fost utilizată pe scară largă către sfârşitul acesteia. A. alături de care exista şi specia de culoare închisă. vasele conice (cornete). în special antropomorfe. Jordania. Arama. unele meşteşuguri şi comerţul. dispuse în anumite incinte. decorate cu ornamente incizate. 1960. în formă de “spinări de peşte” şi frecvente impresiuni de scoică. cu stâlpi de susţinere. dispuşi pe axul lung. este cunoscută faza veche a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul. între 4100–3200 bc. în zona israelo-iordaniană. Koeppel. Mallon. culesul (curmale. de multe ori. ceramica de culoare închisă. teritoriul israelo-iordanian a intrat în 27 www.cimec. R. 1969). orz. Astfel. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenţiat. şi idoli en violon. în care se aflau vetre. Purtătorii acestei culturi practicau agricultura (grâu. 1967-1978. şi cu o mică atenansă la unul din capete. Pentru domeniului cultului. lustruită (DFBW). 12). Habitatul uman prezintă o anumită stabilitate şi diversificare. cuptoare şi silozuri. Teleilat. mai ales.ro . cercetări 1929-1938. semiadâncite sau în gropi. sunt cunoscute înmormântări de cranii (Ein-el-Jarba) şi morminte individuale în ciste (Garfinkel Yosef. 1993). au fost descoperite osuare în vase mari şi locuinţe. Ritul funerar a fost diferit de la zonă la zonă. La rândul ei. boluri. linte). se cunosc sanctuare. North. Pereţii locuinţelor erau. măsline). pictaţi. Industria litică era compusă. din gratoare pe lame. creşterea animalelor (porcine. destul de rară la începutul culturii. lustruită. până la case rectangulare. 12 x 5 m). mari (aprox. vasele cu picior. redând motive geometrice (fig. J.

perioada istorică a zonei orientale, aflându-se la interferenţa lumilor egipteană, sumero-mesopotamiană, anatoliană şi estmediteraniană. ******* Într-o zonă extinsă, cuprinsă între Eufratul mijlociu (Siria de Nord), nord-vestul Irakului, Munţii Zagros, piemontul Munţilor Taurus, regiunea Alep şi Câmpia Amuq, s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. 5600–4500 bc), precedată de o fază mai puţin definită, numită Pre-Halaf. Geneza acestei culturi s-a realizat în Siria de Nord, aşa cum se observă la Tell Aqab şi Tell Halaf (situl eponim), şi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah, pe Tigru), de unde, de-a lungul celor trei faze de evoluţie (prima în Neoliticul vechi şi următoarele două în Neoliticul mijlociu şi final), s-a răspândit, probabil prin cucerire, şi în celelalte regiuni. Aşezările halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief, din văile marilor cursuri de apă. În cadrul aşezărilor, se cunosc atât locuinţe rectangulare, păstrate din tradiţia Eufratului mijlociu, şi tholoi, cu diametrul de 3-4 m, atât de specifice pentru această cultură. Locuinţele aveau anexe, instalaţii casnice (vetre şi cuptoare), spaţii pentru treierat etc. (fig. 16. 26). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Halaf prezintă o specializare pe zone geografice, practicând agricultura (fără irigaţie), creşterea animalelor (în special bovinele, în câmpia aluvionară Jazirah, Irak) şi unele meşteşuguri, mai ales în cadrul unor aşezări centrale. Industria litică era confecţionată din obsidian sud-est anatolian (halafienii controlând comerţul cu artefactele din această materie primă) şi silex, din care s-au realizat piese de seceră, cuţite şi pumnale, în vreme ce din piatră verzuie s-au lucrat topoare. De asemenea, din piatră au mai fost fabricate proiectile pentru praştie, pandantive, amulete, mărgele, mărgele-fluture şi sigilii (fig. 16. 18-19, 20-21), statuete zoomorfe şi antropomorfe. Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebită, fiind lucrată foarte îngrijit, dintr-o pastă gălbuie, de factură superioară, pictată înainte de ardere, pe lutul umed, în cadrul unor centre artizanale specializate. La începuturile culturii a fost cunoscută şi o specie neagră lustruită, cu pereţii groşi, numită Altmonochrom. Ca forme, se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereţii drepţi–cream bowl, globulare, carenate, cu profilul ascuţit sau în “S”), farfurii şi străchini, urcioare scunde şi cu gâtul evazat etc.. 28
www.cimec.ro

Decorul pictat era deosebit de frumos, fiind realizat cu culoare neagră sau roşie. Ca motive, se întâlnesc: benzi lustruite, decoruri geometrice (romburi umplute cu haşuri), dispuse în benzi şi metope, reprezentări animaliere schematizate (bucranii) sau naturaliste (tauri, pantere, reptile, păsări), florale, antropomorfe feminine etc.. În faza finală s-a dezvoltat o ceramică pictată policrom, cu roşu, negru şi alb pe fondul galben-portocaliu al vasului (Fig. 13, 16. 23-25). Pe baza analizei decorului ceramic halafian, se pot stabili o serie de variante locale. Pe plan spiritual, plastica antropomorfă (fig. 16. 22) şi zoomorfă şi unele motive simbolice pictate vorbesc de practicarea cultului fecundităţii şi fertilităţii, cu diferitele sale componente. Ritul funerar este deosebit de diversificat, cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântări: în ciste, în puţuri, sub podeaua locuinţei, şi morminte de incineraţie (Tell Arpachiyah). La Tell Arpachiyah au mai fost descoperite cranii păstrate în vase decorate cu scene simbolice, legate de cultul craniilor, moştenit din PPNB şi atât de caracteristic Neoliticului sud-vest asiatic (Lichardus et alii, 1985; Nissen H. J, 1988; http://saturn.sron.nl/~jheise/akkadian/ prehistory.html). Cultura Halaf a influenţat multe din civilizaţiile contemporane vecine, după cum a primit numeroase elemente de la comunităţile Çatal Hüyük, Hassuna, Samarra/Siria; se pare că un anumit grad de nomadism a permis şi potenţat aceste legături. ******* În Anatolia, în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvială Konya (Turcia), este cunoscută cultura Çatal Hüyük (aprox. 6000–5600 bc), care a apărut ca urmare a transformărilor şi sintezelor produse în zonă în PPNB, sub influenţa elementelor primite din Orientul Apropiat. Staţiunea caracteristică este situl de la Çatal Hüyük (împreună cu tell-ul alăturat, Çatal Hüyük Vest, cercetate de J. Mellaart, 1961 – 1965), o aşezare aglutinantă de tip proto-urban (mai ales nivelurile VIII–VI B), care a înflorit, probabil, aşa cum am văzut, graţie comerţului cu piese de obsidian (Dixon, Cann, Renfrew, 1979; Cauvin, 1994), cu locuinţe rectangulare, de lut şi lemn, cu mai multe încăperi şi intrarea prin acoperiş, organizate în jurul unei curţi centrale, exprimând o evoluţie a sedentarizării. Arhitectura, inclusiv cea de cult, şi-a păstrat, de-a lungul secolelor, 29
www.cimec.ro

aceleaşi caracteristici, în nivelul I descoperindu-se şi edificii cu uşi (fig. 14. 11). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Çatal Hüyük practicau o agricultură bazată pe irigaţii incipiente, crescând numărul plantelor cultivate, iar domesticirea animalelor a vizat ovi-caprinele şi, probabil, bovinele. Meşteşugurile erau dezvoltate, confecţionânduse vase de lemn (fig. 14. 8) şi piatră şlefuită, unelte şi piese de os (mânere de pumnal sculptate, palete de fard, catarame de centură, podoabe etc..), diferite obiecte din piele şi împletituri, alături de bijuterii de aramă, lucrate prin ciocănire, piese din plumb şi piatră. Industria litică era realizată, în mare măsură, din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei şi silex, tipologic observându-se influenţe siriene: vârfuri de săgeată şi suliţă, ovalare şi pedunculate (fig. 14. 1-2), piese de seceră şi pumnale atent retuşate prin presiune (fig. 14. 3), topoare, râşniţe şi frecătoare, sceptre, sigilii, statuete etc.. Ceramica este foarte rar întâlnită înainte de nivelul VIII. Aceasta era de bună calitate, fiind confecţionată din pastă de culoare roşie deschisă sau cenuşie, lustruită, având forme simple, globulare sau ovale, fără gât şi cu fundul plat, fiind asemănătoare, în parte, cu ceramica de culoare închisă, lustruită (DFBW), din zona siro-ciliciană (fig. 14. 7). În nivelurile mai noi, ceramica era de foarte bună calitate, lucrată cu nisip în compoziţie, pasta prezentând culori diferite de la crem, roz şi portocaliu, lustruită, cu încercări de decorare prin pictare cu roşu şi incizare, vasele având torţi-urechiuşe, tubulare şi semilunare, şi în formă de mânere de coşuleţ. În acest sit, foarte bine reprezentate sunt construcţiilesanctuar (fig. 14. 9), considerându-se că a fost cercetat un “cartier al preoţilor”. Aceste construcţii sacre aveau altare dispuse pe platforme, obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri, zeiţe-mamă sculptate în relief unde erau bucranii aflate în asociere cu reprezentări feminine, redate în poziţii ginecologice şi scene de vânătoare cultică a taurului, fig. 14. 10). În nivelurile VI B–II, decorarea sanctuarelor era mai complicată, realizându-se frize pictate în care sunt redaţi vulturi urmărind oameni acefali. De asemenea, în pereţii sanctuarelor erau încastrate maxilare de mistreţ şi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. În cadrul mobilierului casnic de cult, se încadrează statuete ale “zeiţelor-mamă”, ale 30
www.cimec.ro

“stăpânei animalelor” (fig. 14. 6), reprezentări de leoparzi, bouri, mistreţi şi amulete. Legate probabil de cultul funerar sunt oasele descărnate în prealabil, depuse în saci de piele sau bucăţi de pânză, împreună cu diferite obiecte(în cutii de lemn): bucăţi de carne, migdale, mărgele (pentru femei) şi arme (pentru bărbaţi), în gropi săpate sub podeaua locuinţelor (Mellaart 1965; Mellart, 1971). Sunt menţionate morminte secundare, defuncţii neavând, uneori, cranii, în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. Toate aceste elemente de cult, vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaborată, care s-a transmis, pe căi încă insuficient lămurite, în lumea europeană. O altă cultură, care a fost parţial contemporană cu sfârşitul celei precedente şi s-a dezvoltat în continuarea acesteia, este Hacilar (situl eponim la sud de lacul Burdur, în sud-vestul Turciei), cunoscută prin cercetările lui J. Mellaart (1957-1960)(Mellaart, 1970), precedată de o serie de niveluri aceramice. Din primele niveluri neolitice ceramice (IX-VI), care nu se află în continuitatea directă a celor anterioare, cel mai dezvoltat şi bine datat este al VIlea, contemporan cu sfârşitul culturii Çatal Hüyük, (5820 şi 5400 bc). Atunci s-au perpetuat o serie de tradiţii culturale, printre care tipul de locuinţă rectangulară, cu pereţii lucraţi din cărămizi crude şi stâlpi de lemn, din care s-au păstrat bine pragurile şi o serie de bârne. În spaţiile casnice, doar “silozurile” şi ariile de râşnit (măciniş) erau feţuite atent (fig. 15). Ca ocupaţii, locuitorii aşezării din nivelul Hacilar VI au practicat agricultura, pe bază de irigaţie, şi creşterea animalelor. Ceramica era de bună calitate, lucrată atent, având o culoare deschisă şi suprafaţa lustruită, pe care erau aplicate torţi în formă de “urechiuşe” tubulare verticale, asemănătoare cu cele din “Neoliticul târziu din Câmpia Konya”. În cadrul elementelor de cult, merită a fi evidenţiate numeroasele tipuri de statuete, încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecundităţii şi fertilităţii şi complexitatea spiritualităţii neolitice: “Zeiţa-Mamă şi fiul (paredru)”, “Zeiţa născând”, “Marea mamă a animalelor–Potnia theron”, însoţită de feline (leoparzi), (fig. 6). Nivelurile V–II de la Hacilar sunt contemporane cu fazele Amuq B–Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C, ca date C 14 putând fi amintite cele cuprinse 31
www.cimec.ro

monocromă.între 5220 – 5040 (Hacilar. dimensional. 5300–4500 bc). ca motive fiind întrebuinţate simboluri fantastice. French. În prima jumătate a mileniului al V-lea bc. Ceramica specifică Neoliticului târziu era de culoare deschisă. (niv. aşa cum este cunoscut la Çatal Vest şi Mersin (niv. în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetări D. probabil. niv. 2 B). hambare şi. este cunoscut prin cercetările de la Can Hasan (niv. realizate cu roşu şi brun pe fondul crem sau cenuşiu al vasului. Aşezarea din nivelurile Hacilar V–II a fost mult mai mică. În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar. cu motive liniare şi geometrice. la Can Hasan (niv. cu roşu pe fondul crem al vasului. s-au observat o serie de tulburări. materializate prin schimbări în domeniul ceramicii.cimec. care a fost predominant pictată cu roşu pe fondul crem al vaselor.ro . sanctuare. aşezarea era de tip aglutinant. datat între aprox. erau mai mari decât cele anterioare şi decorate prin pictare. 3) a apărut ceramica pictată timpurie. redându-se piese de vestimentaţie. H. este specifică pentru Neoliticul târziu şi Chalcoliticul din zonă (aprox.27-26). care prefigurează proto-chalcoliticul anatolian. intrarea făcându-se prin acoperiş. La Can Hasan. “putineie” şi vasele antropomorfe. realizate într-un stil textil. 2524). 1970. II–I ). În situl eponim au fost descoperite locuinţe de mari dimensiuni. asemănătoare cu cea de la Mersin. locuinţele fiind construite din cărămizi crude şi paiantă. Chalcoliticul timpuriu anatolian. denumită astfel după tell-ul Can Hasan I. lustruită. Mersin (23-20) şi Çatal Vest. 32 www. era fortificată cu un zid. Cultura Can Hasan. care reprezintă femei aşezate îmbrăcate cu rochii decorate cu dungi (Mellaart. 1961-1966). finisaţi atent şi vopsiţi cu culoare roşie. în cadrul incintei găsindu-se locuinţele în formă de megaron. 5000– 4800 bc. cu pereţii construiţi din cărămizi crude. Atlas. lângă Karaman. Ceramica era îngrijit lucrată şi cuprindea categoriile monocromă şi pictată. ca forme întâlnindu-se urcioarele ovale. În morminte au fost descoperite statuete care. decorul imitând împletiturile. ateliere ale ceramiştilor. fără uşi. fără drumuri. apar elemente care dovedesc influenţe primite din partea culturii Can Hasan. în Cilicia/Turcia. În nivelul Hacilar I. 1994). Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu.

4800–4300 bc). de culoare închisă. care era pictată policrom. cu pereţii groşi. Ca forme existau. deosebită de cea de la Beycesultan 31. din Munţii Anti-Taurus. dezvoltată pe parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie. Van Loon. La Can Hasan (niv. urcioare fără gât. cu pereţii feţuiţi cu lutuială deschisă la culoare. de tip Obeid. refăcuţi periodic. confecţionată din obsidian. În câmpia Antinova.cimec. cercetări M. decorurile fiind obţinute prin pictare cu roşu aprins şi crem. Industria litică. În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox. pictată uneori în manieră Halaf. În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv. asemănătoare cu descoperirile de la Tepecik şi Kor Tepe (Turcia). Ceramica predominantă era cea din categoria de culoare închisă. 1980). cu pereţii feţuiţi. Korucu Tepe A târzie şi Korucu Tepe B). locuinţele au fost construite pe temelii de piatră (Can Hasan 2 A). unde s-au observat influenţe halafiene şi utilizarea obiectelor de aramă. prezintă locuinţe construite din cărămizi crude şi lemn de stejar. se observă că ceramica era lucrată la roata înceată într-o manieră care face trecerea către faza Uruk şi epoca bronzului (Van Loon. pentru Chalcoliticul mijlociu şi final.ro . 1 a-f) locuinţele aveau camere mari. este cunoscută cultura Korucu Tepe (estul Turciei. la fel ca la Mersin (19-17). roşie şi neagră. pictată cu roşu şi crem şi policromă.16). datate în mileniul al IV-lea bc.Ceramica fină era predominată. iar ceramica cunoaşte mai multe varietăţi: monocromă roşie. 4300–3300/3100 bc) se observă o diversificare a culturii materiale. 1969-1970). monocromă. lustruită. în principal. alături de care era prezentă şi specia lustruită. s-au resimţit influenţe anatoliene şi de tip Obeid (French. în fortăreaţă. În Chalcoliticul târziu anatolian (aprox. care a fost contemporană cu Amuq D-F. având torţi orizontale şi motive decorative aplicate sun buză (benzi în relief). 1966). 4550–4250 bc (faza Korucu Tepe A timpurie). ******* 33 www. monocromă neagră lustruită. Ceramica utilizată era grosieră. cuprindea lame de seceră şi mici vârfuri foliacee de săgeată. În fazele următoare. datat între aprox. Nivelul al V-lea. boluri cu profilul drept. Odată cu cultura Beycesultan se trece la epoca bronzului în spaţiul anatolian.

cercetate de N. ochi. topoare şlefuite.sau Proto-Hassuna. 16. erau rectangulare şi erau organizate în lungi şiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curţi (fig. care s-au răspândit până în spaţiul Jazirahului irakian. precum şi confecţionarea unor vase din alabastru şi marmură. motive geometrice şi antropomorfe etc. Cea de-a doua categorie. Locuinţele. motivele predilecte fiind benzile simple. protome animaliere.ro . 16. de unde s-a răspândit către nord-est şi est. „căpriorii” şi punctele. cu culoare roşie. Kirkbride. Merpert. Industria litică era reprezentată prin lame de obsidian.cimec. El Kown şi Bouqras. care. larga utilizare a gipsului pentru decorarea locuinţelor şi construcţiilor de cult. 9-10) şi figurine antropomorfe şi zoomorfe. Olăria lucrată dintr-o pastă grosieră. pictată câteodată. R. între 1971 şi 1974. Unele spaţii erau folosite ca silozuri şi magazii. cultura Umm Daba-gijah/Sotto (denumită astfel după tell-urile eponime din Irak. fină. într-o vreme în care sudul regiunii dintre Eufrat şi Tigru. Această cultură nord-mesopotamiană neolitică timpurie (aprox. proiectile de praştie. 6000–5600 bc). Bader. care se prezenta ca o importantă şi întinsă zonă aluvionară. Avându-şi rădăcinile în elementele PPNB târziu din zonele Eufratului şi Taurus. cu paie în compoziţie. sau era decorată cu ornamente plastice în relief: butoni. câteodată cu fundul ogival. aflate în zona deşertului sirian: vârfurile de tip Byblos. între 1970-1974) este mai timpurie. uneori erau pictaţi cu scene de vânătoare şi onagri/hemioni (Umm Dabagijah). fiind denumită şi Pre. cu particularităţi temporale şi geografice. către sfârşitul perioadei contribuind la formarea culturii Samarra. nedecorată. construite din chirpici. Casele aveau ferestre dar intrarea se făcea prin acoperiş.Complexul Umm Dabagijah/Sotto – Has-suna – Samarra (Irak) s-a dezvoltat în nordul Mesopotamiei. 11). 34 www. care pentru stabilitate era îngropat. prezintă multe asemănări cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra. complexul Umm Dabagijah/Sotto – Hassuna a evoluat. Din acest ansamblu. şi respectiv N. carenate.. Ceramica acestei culturi a fost divizată în mai multe categorii. Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua şi pereţii. între 6000 – 5000 bc. Munčaev şi N. vase (fig. în câmpiile de la poalele munţilor Taurus şi Zagros. cuprinde ceramica lustruită. prezenta ca forme: boluri cu deschiderea ovală şi urcioare mari. apărând şi evoluând în partea vestică a zonei. nu pare să fi fost locuit în totalitate.

din chirpici şi cărămizi crude. 1985. a vasului. industria litică şi ceramica. de formă rotundă. completate de practicarea unor meştesuguri şi a comerţului. 1-4). cu acoperişul în formă de cupolă. nordul Irakului. poate într-un sistem trashumant.cu apropiate analogii în descoperirile de la Bouqras (fig. şi anexe gospodăreşti. vetre. ca şi înaintaşii lor. 8 ). ovi-caprine). Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii. la Yarim Tepe I (Sinjar. 35 www. dezvoltată din Jazirah-ul irakian până pe ambele maluri ale Tigrului mijlociu. în afara decorurilor pictate şi plastice. în special silozuri. 1994). şi a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe de piatră şi lut (fig. realizate din obsidian. Deocamdată. vest de Mossul. Se cunosc unelte de os. Astfel. cercetat sistematic în 1943-1944. Irak) este atestat şi un nou tip de locuinţă. bile de praştie din lut. În domeniul material. 17. lustruită. construindu-se. fină–pictată cu roşu-brun pe angoba crem-roşiatică. sunt evidente moştenirile din perioada anterioară. forma comună fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor (faza Ia-Ib). 1945). Atlas. 6. a–g): grosieră. Lloyd şi F. confecţionate din silex. porcine. În cadrul spaţiilor gospodăreşti se găseau gropi. cu mai multe camere. arhitectura a continuat să fie dezvoltată. topoare şi tesle şlefuite lucrate din roci verzui. Industria litică era compusă din vârfuri tip Byblos. diferenţiate pe faze (fig. Safar. în regiunea Sinjar (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul. tencuite cu gips sau cu bitum. pendulatoriu între câmpia uscată. 5600–5200 bc). mari locuinţe rectangulare. de pe ceramică şi pereţii construcţiilor. purtătorii acesteia practicau. pe bază de irigaţii. cuptoare. nuclee cu urmele cioplirii lamelare. Safar)( Lloyd. nu se cunosc alte elemente care să vorbească despre spiritualitatea acestor comunităţi neolitice timpurii din nordul Mesopotamiei (Lichardus et alii. podiş şi zonele montane învecinate.ro . în vreme ce cuprul şi plumbul au început să fie utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I). atât în ceea ce priveşte arhitectura. în condiţiile unor stepe aride. cuptoare pentru ars ceramica etc. Pe fondul descris mai sus. Ca ocupaţii. s-a format cultura Hassuna (aprox. şi creşterea animalelor (bovine. agricultura.cimec. 16. de S. 16. În acelaşi timp. lame şi piese segmentiforme pentru seceră.

Herzfeld). şi au fost ocupate de comunităţile Samarra şi Halaf. Purtătorii culturii Samarra au continuat. grupuri de linii oblice şi „căpriori” pe gâtul şi umărul urcioarelor. aşa cum lasă impresia descoperirile din situl de la Matarrah. Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad. La Tell Sawwan.ro . la est). marcând începuturile răspândirii comunităţilor umane în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul celui de-al V-lea (aprox. la vest. care sunt recipientele predominante. Către sfârşitul mileniului al VI-lea bc. “brăduţ” şi triunghiulare (fig. ). irigarea câmpurilor cultivate se făcea din Tigru. numită ceramică incizată Hassuna clasică (faza II). care nu sunt încă bine precizate. în cantităţi reduse vase pictate şi incizate. o zonă aflată în centrul Irakului (Baghouz. probabil în urma unor conflicte din zonă. Cultura Samarra (după situl Samarra. Beit al-Khalifa. fină–incizată. de bună calitate. şi Choga Mami. obţinute prin zgârierea angobei umede. săpate perpendicular pe cursul apelor. Alături de ceramica incizată Hassuna clasică. toate siturile Hassuna au fost abandonate. 17. odată cu partea de nord-est a acesteia. au fost confecţionate. caracterizată prin urcioare mari. cercetat între 19111913 de E. 1970-1971). 7. purtătorii culturii Samarra trecuseră la o agricultură avansată (noile specii cultivate erau orzul cu şase rânduri. aflat la marginea nordică a arealului de 36 www. în parte. inul şi unele leguminoase) şi o înfloritoare creştere a animalelor (bovine în special). Mandali. 16. 5500–4900 bc). asigurarea umidităţii terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare. situat pe malul stâng al Tigrului. şi puţine materiale de tip Halaf (Ippolitoni.prezentând ca motive benzi late sub buză. Tell Sawwan şi Samarra) şi în piemontul de la sud de Kirkuk. ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaţii. încadrate în aşa-numita ceramică pictată Hassuna clasică. cu decor mat. decorate cu grupe de benzi liniare. moştenirea primită de la cultura Hassuna.cimec. a ocupat. în timp ce la Mandali (Choga Mami). numită şi ceramică pictată Hassuna arhaică (faza Ib). care sunt bine cunoscute în nivelurile Hassuna târzii (fazele III-IV). nordvestul Zagrosului (aşezările Matarrah şi Rihan). au fost importate: o mare cantitate de ceramică de tip Samarra. De asemenea. din cauze greu de precizat. motivele utilizate au fost cele “în spinare de peşte”. la nord de Bagdad.

redând un personaj feminin cu părul în vânt. şi simbolice. cu mai multe încăperi. Cea mai bine reprezentată a fost ceramica fină pictată cu negru sau brun mat pe fond crem. De asemenea. De asemenea. ca piese aparte găsindu-se. în urma arderii oxidante. denotând un meşteşug deosebit de dezvoltat şi o simbolistică a decorului care vorbeşte de o spiritualitate complexă. etajate. căpătând o culoare gălbuie. păsări. diferitele motive decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice. În domeniul arhitecturii. 17. ca materiale de construcţii utilizându-se cărămizile formate în tipare. locuite de familii mari. cruciform şi redate dinamic. incizată şi combinată. se cunosc vase şi statuete confecţionate din alabastru (fig. cu pereţii groşi sau subţiri. cu profilul gâtului în “S”.Industria litică era puţin deosebită de cea a culturii Hassuna. antilope. Ceramica fină a fost lucrată din pastă bună. h-j. Ceramica grosieră are ca forme: tipsiile pentru decorticat cerealele. 16. gipsul. bucranii. ca reflex al practicării agriculturii. 17). şi antropomorfe. peşti. Ceramica acestei culturii a fost deosebit de atent lucrată. 16.ro . numite vase-efigie. urcioarele de diferite dimensiuni. părul şi sprâncenele pictate. săpăligile de piatră şi numeroase râşnite şi pisăloage. legate probabil de religia şi mitologia acestor comunităţi. scorpioni. cel mai adesea. bitumul şi. s-au realizat construcţii mari. mult mai puţin. reprezentând feţe feminine modelate. 37 www. bolurile globulare. cu diferite varietăţi. 15-16. interesante sunt vasele-urcior.răspândire. liniare. au fost decelate mai multe categorii: grosieră şi fină. Astfel. 18). în turbion. decorate combinat prin pictură şi incizie. aranjate centrifug. reprezentând ţapi. la Tell Sawwan. cerbi. cu nisip în compoziţie şi acoperită cu o angobă deschisă. Unele construcţii au jucat rolul de veritabile grânare. altele aveau o destinaţie cultică (Braidwood et alii. vasele. cu planurile alungite sau în formă de T (fig. în special cruci şi zvastici) fiind dispuse pe umărul bolurilor şi urcioarelor sau în interiorul străchinilor şi farfuriilor. 12-13.cimec. Semnificative sunt decorurile naturaliste–zoomorfe. pictată. străchinile. cu ochii sub formă de boabe de cafea. 16. toate fiind dispuse. 1944). 14) şi marmură. în general nedecorate (fig. Se pot semnala următoarele varietăţi ale ceramicii fine: nepictată.

în Anatolia. R. Dezvoltând o economie înfloritoare. depuse. J. defuncţii fiind îngropaţi în necropole (Lichardus et alii. I sau Eridu. în est. tatuaje şi podoabă. II sau Hajji Muhammed. sanctuare şi în construcţiile funerare au fost găsite reprezentări feminine de argilă. cercetări. şi până în Iran. triburile culturii par să fi practicat un complicat cult al fecundităţii şi fertilităţii. au întreţinut legături comerciale cu vaste spaţii. între care s-au aflat. marmură au fost descoperite în mormintele de copii. vestimentaţie. până la Korocu Tepe. pereţii şi podeaua fiind alcătuite din rogojini şi “panouri” de stuf întărite cu bitum. în sud. în vest. când s-au configurat trăsăturile acestei civilizaţii şi purtătorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de răspândire din Mesopotamia inferioară. purtătorii culturii Obeid. pe malul drept al Eufratului. aşa cum lasă să se înţeleagă descoperirile mai noi de la Tell Oueilli (Irak. Au fost descoperite şi locuinţe mai trainice construite din chirpici şi piatră spartă (Deshayes 1978). Aşezările Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului V bc de o perioadă PreObeid. Ritul funerar era inhumaţia.cimec. în timp ce în locuinţe. 1994). probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau Oueilli. probabil. prin modelare şi pictură. ceramica de “tip Obeid” sau de “tradiţie Obeid” ajungând până în Câmpia Amuq. Industria litică a fost compusă din seceri din argilă. până la Golful Arabic. 1923-1924 – L. şi sumerienii. Huot. steatit. Woolley. decorate. încă insuficient definit. probabil. Atlas. spre nord. III– Obeid clasic şi IV sau Obeid târziu. Cultura Obeid (situl eponim Tell el-Obeid/Ubaid. Statuete antropomorfe de alabastru. 1937 – Hall şi Woolley) s-a dezvoltat în perioada chalcolitică (mileniile V – IV bc) în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. -L. cercetări 1919 – H. cultura Samarra a întreţinut legături cu purtătorii culturii Halaf şi a participat la naşterea civilizaţiei Obeid. În decursul evoluţiei lor. 1976-1981). cu elemente de coafură. la 10 km V de Ur. structuri sociale şi spirituale elaborate.În ceea ce priveşte viaţa spirituală. cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp. care a cunoscut o largă răspândire şi a colonizat întreg sudul câmpiei aluvionare a Mesopotamiei. piese 38 www.ro . Hall. Se pare că a fost precedată. 1985.

aprox. Cea mai importantă dintre acestea a fost cultura Jarmo (Irak. pe valea Qara Su. cădelniţe etc. cu ochii bridaţi. şi cea majoritară. merită a fi menţionate figurinele antropomorfe feminine. care a continuat tradiţiile preceramice locale şi s-a răspândit până în Zagrosul central iranian (Sarab. reprezentând “Zeiţa-Mamă”. un rol important avându-l legăturile cu regiunile vestice. apar elementele târzii. în apropiere de Samawa. şi două din categoria fină. Într-o perioadă post-Obeid. la NE de Basra. despre care am menţionat mai sus. în Irak. în puţuri şi morminte delimitate cu fragmente ceramice. 19 şi 20). ******* Neoliticul din zona Munţilor Zagros a cunoscut o evoluţie oarecum particulară faţă de cea a zonelor prezentate mai sus. şi Jarmo. nivelul Ur-al Ubaid II. la est de Kirkuk. în Iran). Irak). cercetări R. Astfel. numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare. mai ales în cadrul variantei arabice. la Ur (Tell al-Muquyyar. Din lut s-au realizat greutăţi pentru plasa de pescuit şi fusaiole şi se cunosc multe piese metalice.ro . săpăligi de calcar şi topoare de diorit. după perioadele preceramice A şi B. a fost folosită inhumaţia.cimec. cu angobă roşie. străchinile cu pereţii foarte subţiri. Ali Kosh (faza Bush Mordeh). două de factură grosieră. Se pare că 39 www. numită ceramică Obeid clasică. de bună şi foarte bună calitate. Ca rit funerar. vase de cult (în formă de animale. cuţite de obsidian şi cristal de stâncă. se poate arăta că în faza Obeid IV. în Iran. Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile. atestate la Ganj Dareh (D-A).). 4000–3600 bc. au urmat o serie de civilizaţii şi grupe cronologico-culturale. şi Tepe Guran. animaliere. nepictată şi decorată cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele. Ceramica Obeid este subîmpărţită în patru specii. florale (fig. Dintre piesele de cult. 1987). defuncţii erau înveliţi în rogojini şi depuşi. umerii redaţi exagerat şi cu detalii de coafură şi vestimentaţie. Braidwood. 1951-1953). ca motive ornamentale fiind folosite reprezentările geometrice. în bazinul Saimarreh. gratoare.masive de silex şi obsidian pentru seceră. care trebuie legate de o fază numită Uruk (Tell Warka. Irak). mici vârfuri de săgeată. cu forme standardizate şi pictată. urcioare. împreună cu ceramica şi plastica din inventar. cupele. mai rară. una. vasele fiind pictate cu culoare neagră pe fondul vasului. care face trecerea spre faza urbană propriu-zisă (Huot.

prinse în rame cu ajutorul bitumului. Bogată a fost şi industria osteologică (străpungătoare. râşniţe şi frecătoare/ zdrobitoare. Ceramica acestei culturi era alcătuită din categoriile grosieră şi fină. prezentând ca forme urcioarele şi bolurile simple. în vreme ce la Sarab. alcătuite din râşniţe şi vetre. a orzului. cunoscându-se şi un stil Jarmo arhaic pictat (fig. 21. (fig. “burghie”. Câteodată.cimec. 21. triburile culturii Jarmo au produs vase (fig. 21. topoare şi tesle semişlefuite. Industria litică a culturii Jarmo era deosebit de bogată şi diversă şi era alcătuită din lame şi lamele retuşate şi neretuşate. mai ales acelea destinate păstrării proviziilor. se făcea prin uşi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de lemn. dovedind adaptarea la un mediu forestier.începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa. ovi-caprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în aşezare. 14). acoperişul fiind realizat din lemn. side-blow-blade-flakes). aplicată. şi complexe casnice. şi motivele incizate. De asemenea. prin analogie cu descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V). 10. pictura ceramicii era mai rară. fig. stuf şi lut. vânătoarea. În fazele mai noi ale culturii. câteodată lustruite şi pictate cu diferite motive (arbori şi linii oblice punctate). ace. denumit Sarab. Astfel. erau construite din chirpici. la sfârşitul mileniului al VII-lea bc(Lichardus et alii. şi mărgele) din marmură şlefuită. Circulaţia între anumite încăperi. 21. străpungătoare. în unele camere se găseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereţi. pe fundament de piatră.ro . În cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc. caracterizat printr-o ceramică 40 www. La Sarab sunt cunoscute locuinţe circulare. confecţionate din silex şi obsidian. 11-12) şi podoabe (brăţări. (fig. sub formă de colibe semiadâncite. La Tepe Guran se cultiva orzul şi erau crescute caprele domestice. 21. 13). 9). spatule). suine şi bovine). meşteşugurile şi comerţul. gratoare. împreună cu culesul. Locuinţele rectangulare aveau mai multe camere (fig. vasele erau de mai mari dimensiuni. 21. ceramica Jarmo a evoluat către un nou stil. 1-4) piese componente de seceră. predominând ornamentarea plastică. la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazată pe cultivarea diferitelor specii de grâu. piese cu trunchiere (engl. 1985). creşterea animalelor domestice (ovi-caprine. Comunităţile Jarmo au practicat o economie diversificată pe zone geografice. dispuse sub buza vasului.

pe lângă unelte şi arme microlitice de obsidian (piese geometrice şi negeometrice.cimec. împreună cu o ceramică grosieră şi fină. mânere etc. Spiritualitatea comunităţilor Jarmo este dovedită de o foarte bogată plastică zoomorfă şi antropomorfă.ro . şi o specie fină. T. Adesea au fost reprezentate personaje feminine. câteodată. cu profilul carenat. Egani.) şi de os (străpungătoare. lame de seceră. 1956). cârlige de undiţă). în Neoliticul evoluat şi în eneolitic. Iran. aşa cum se observă în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz. pictată cu culori închise pe fondul deschis sau roşiatic al vaselor (Atlas. 1955. ace. cercetări japoneze conduse de T. de cultul fecundităţii şi fertilităţii (fig. cercetări L. 4500–4100 bc. 1994). sunt cunoscute piese de aramă lucrate prin ciocănire (străpungătoare. cercetări japoneze restrânse. cu culori închise pe fondul deschis sau invers. aprox. este reprezentată prin situl Gap A. pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. datate la aprox. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică din zonă. conduse de N. 1976. Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz. reprezentată prin numeroase vase bol. Este posibil ca populaţiile de tip Jarmo să fi ocupat. unele foarte schematizate. cu angobă roşiatică. Matsusani. 1962). 22). toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian. Mushki (tot în bazinul Shiraz. Sono. în regiunea pe care aceasta a ocupat-o. unde s-a constatat continuarea practicării agriculturii şi creşterii animalelor. unde. reprezintă a treia fază de ocupare a Zagrosului central şi vădesc o continuare a tradiţiilor anterioare (fig. caracterizate printr-o ceramică grosieră. legate probabil. fiind mai dificil de generalizat din cauza suprafeţei restrânse săpate (12 m2) (Deshayes. nivelul I (în bazinul Shiraz. 21. decorate cu benzi orizontale pictate sub buză. sau deosebit de schematizate. încadrată între 4100–3700 bc. Masuda. cu degresant vegetal. o grijă deosebită pentru întemeierea 41 www. Atlas. cercetări japoneze N. acoperită. deoarece cercetările sunt încă insuficiente.). 1965). 5000– 4500 bc. Este foarte greu de definit care a fost moştenirea culturii Jarmo. Egami şi S. Van den Berghe. în poziţie aşezată. aprox. în formă de pioni dar cu trăsăturile anatomice ale chipului reliefate (Atlas. gratoare etc. Iran. mărgele. 1951-1952. 1994). 5600–5000 bc. 5-8). în cea mai mare parte inedite). Iran. 1994).grosieră cu degresant vegetal.

Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii. Choga Mish. 1994).. (18 ha). pe la 6000 bc. pantere. 23) (Casal. cercetări în două situri conduse de japonezul S.cimec. pereţii fiind atent feţuiţi) (Atlas. fac trecerea către epoca bronzului în zonă. păsări picioroange. grosieră şi fină. capre. în SV Iranului). această civilizaţie este mult mai legată de Neoliticul din platoul central iranian. Pe la 5600 bc au fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A). cu variante. în perioada aceramică de tip Ali Kosh (cu toate fazele sale). pictată policrom. cele mai vechi descoperiri neolitice cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-i-Hasanabad/Iran. 1997). serpi. pe la 7600 bc. câini etc. 1978). în timp ce elementele Neoliticului ceramic sunt cunoscute. cunoscută şi sub numele de Susiana sau Elam. Pe baza cercetărilor efectuate într-o serie de situri ca Susa. de la sfârşitul mileniului al IV-lea bc. primele locuiri neolitice pot fi datate. cum este cel de la Choga Mish. neolitică şi eneolitică aproape completă. dintre s-a evidenţiat cea fină. caracteristice pentru aşa-numita fază: de formare Susiana. 6000 – 5100 bc. Această periodizare a fost definită mai precis în urma noilor cercetări (în special la Choga Bonut. zonă care a furnizat o secvenţă cronologică şi culturală. contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia. ca motive fiind cunoscute cele geometrice şi cele zoomorfe (insecte. datate între aprox. Aşezările aveau aspectul unor sate. Se remarcă ceramica pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. Boneh Fazili) (Abbas. Ceramica cuprindea două specii principale. L. Deşi prezintă un paralelism cultural cu Mesopotamia. Următoarele niveluri. În această regiune.habitatului (locuinţele rectangulare erau lucrate din cărămizi crude. dar în faza Susiana C. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. 1971-1973).ro . ******* Aceeaşi individualitate a cunoscut şi civilizaţia din câmpia aluvială a regiunii Susa (Khuzistan. prin descoperirile de la Choga Mish. ******* În parte de nord-vest a Iranului. Masuda. Djaffarabad şi Bendebal. Le Breton (începând cu 1957) a propus o periodizarea bazată pe cinci faze Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). 42 www. fig. care s-a dezvoltat la contactul cu lumea mesopotamiană. pe la 4500 bc. Djowi. apar situri urbane. oi.

Astfel. neteziţi. 1994). într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior. Descoperirile aparţinând fazelor următoare. legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. şi cu cea a culturii Džejtun. 1994). poate. care făcea parte. Utilajul litic era parţial microlitic. aveau o formă ovală. În domeniul spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. cu pereţii feţuiti şi coloraţi. au fost descoperite străpungătoare. 6000–5600 bc). datate între aprox. unde au fost cercetate cinci straturi neolitice aceramice.cimec. care poate fi regăsită şi la Hissar Tepe. probabil. de la Yarim Tepe (cercetări D. alături de care au existat şi săpăligi din piatră şlefuită. şi fină. spatule şi mânere sculptate cu motive animaliere (Atlas. dar au apărut lamele de seceră şi topoarele şlefuite. Ca piese lucrate din os. În ceea ce priveşte ritul funerar. construite din cărămizi crude. dovedind o extindere a purtătorilor acesteia (Atlas. nivelurile 6-4. Nivelurile aceramice prezintă o arhitectură reprezentată de locuinţe rectangulare. precizăm că în acest sit au fost descoperite mai multe înhumări de copii. fiind cioplit din nuclee piramidale. Se poate preciza doar că în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a fost descoperit un mormânt colectiv (femei şi copii) în asociere cu ceramică aparţinând fazei a doua a culturii Sialk. Ceramica descoperită poate fi încadrată în două categorii: grosieră. Stronach). cu decor pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al vaselor. cu degresanţi vegetali în compoziţie şi cu pereţii de culoare deschisă. nivelurile Sang-iChakhamak Est 3-2 (aprox. observându-se continuitatea unor elemente din perioada anterioară.Cel mai veche locuire neolitică din zonă este cea de la Sangi-Chakhamak Vest (aprox. 3500– 3100 bc) nu sunt bine cunoscute. dintr-un sanctuar casnic. Fazele următoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sang-i-Chakhamak Est. În cadrul industriei litice au continuat să fie folosite piesele microlitice. 5000–3500 bc) şi 1 (aprox. cu contraforturi la interior şi vetre supraînălţate. deşi casele au fost realizate tot din cărămizi crude. cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. arme. 5600–4500 bc). Într-o locuinţă a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemănător poate cu cele de la Çatal Hüyük). Din os au fost confecţionate mânere pentru unelte şi. lamelar. Ceramica fină se aseamănă cu cea descoperită în câmpia răsăriteană a Mării Caspice. 43 www.ro .

câteodată. Cuyler Young Jr. lucrat din pastă cu amestecuri vegetale. în vreme ce din alabastru s-au confecţionat vase (boluri. Burney. tot în bazinul lacului Rizaiyeh. cercetări C. cu variante: unul mai grosier. R. realizate din obsidian. 1961). în formă de potcoavă. din Turkmenistan. decorate cu puncte şi ciupituri realizate cu unghia. Burney. Pe plan spiritual. dotate cu curţi în care se găseau vetrele şi cuptoarele. 1958. 1961. precum şi o serie de înmormântări colective.În ceea ce priveşte siturile din zona piemontului nordic al Munţilor Elburz. Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a Iranului. Ceramica este alcătuită din două tipuri. cercetări C. unde aceasta apare ca fiind constituită de la începuturi (a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). 1968). în special) şi brăţări.ro . 1958-1959. în principal ovi-caprine. şi o ceramică de factură mai fină. În cadrul locuinţelor existau silozuri (hambare) şi cuptoare simple. 1960-1962) şi Hadji Firuz (spre SV. defuncţii fiind coloraţi cu ocru roşu. Economia acestor comunităţi. vasele cu pereţii de culoare deschisă neteziţi fiind. pictate. locuinţele fiind de formă rectangulară. s-a caracterizat prin locuinţe rectangulare pluricompartimentate. cu decor predominant pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al recipientelor. Faza Dalma a ocupării nord-vestului Iranului. în timp ce boul sălbatic era vânat. datată între 4500–4100 bc (cercetări Ch. era bazată pe creşterea animalelor. şi pe agricultură. Dyson. În cadrul industriei litice.cimec. sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun. Dalma şi Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh. şi T. Industria litică a fost lucrată din obsidian şi silex şi este reprezentată prin puţine topoare şlefuite (Yanik Tepe). având curţi. Young. Iran. care au trăit în depresiunile intramontane înalte. cu pereţii şi podelele feţuite şi colorate cu ocru roşu. Iran. Arhitectura vădeşte o asemănare cu unele tradiţii din zonă. legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia. T. 1994). C. sunt cunoscute şi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munţilor Zagros.Iran). construite din cărămizi crude şi chirpici. datate între 5600–4500 bc. deşi nu au fost descoperite piese componente de seceră (Atlas. acoperită cu angobă roşie este reprezentată la Hadji Firuz. se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilă. se 44 www. Ceramica grosieră. Burney.

cu zidurile din chirpici finisaţi la interior. nedecorată şi cu angobă roşie (Aurenche. C. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. cu degresant mineral. nu a mai fost lucrată in obsidian. Hissar I A (aprox. Tot pentru podoabe au fost întrebuinţate unele pietre semipreţioase (cornalina. locuinţele erau rectangulare. cercetat de E. cultura Hissar s-a caracterizat printr-o relativă stabilitate şi prosperitate. pictată. este cunoscută insuficient. fapt necunoscut până atunci în mediul iranian. în apropiere de Damghan/Iran. Atlas. care a fost. cercetări restrânse R. Young. 1988.cunosc lamele de seceră. Schmidt.ro . Cultura Hissar (situl Tepe Hissar. Pentru domeniul spiritual se poate menţiona inhumarea copiilor în urcioare. prin descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizai-yeh. Astfel. pluricelulare. 4100–3700 bc) casele şi-au păstrat particularităţile constructive. pictată şi nepictată. bovine şi câini) şi o agricultură bazată pe un sistem de irigaţii. dintre descoperirile litice fiind menţionate doar lamele de seceră. şi fină. încadrată între 4100– 3700 bc. În faza următoare. cu degresant vegetal. Hissar I B (aprox. din nordul Iranului. în special cea grosieră. iar ca piese osteologice sunt cunoscute străpungătoarele. H. care a fost utilizată pentru confecţionarea pieselor mărunte (ace) şi pentru podoabe. unghiile şi cu beţişoare de stuf. în Neolitic şi Eneolitic. 1931–1932) s-a dezvoltat în regiunea Munţilor Elburz. Dyson şi T. cu fondul acoperit de o angobă rosie. mult mai legată de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele nordice (Džejtun). în domeniul arhitecturii. În domeniul confecţionării ceramicii. având fiecare vetre interioare. Cunoscând două faze de evoluţie. 4500– 4100 bc).Iran. În faza a doua a fost întrebuinţată arama. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică a nord-vestului Iranului. Ceramica fazei Dalma cunoaşte speciile grosieră. 45 www. serpintinitul). Industria litică este puţin cunoscută. în faza mai veche. erau bine păstrate în săpătură încât se distingeau uşile şi ferestrele.cimec. F. Autorii cercetărilor arată că purtătorii acestei faze au practicat creşterea animalelor (ovicaprine. pictată cu culoare închisă sau cu impresiuni realizate cu degetele. 1957). 1994). se observă continuarea utilizării speciilor anterioare. menţionându-se prezenţa unor vârfuri de săgeată de silex.

pentru ca. în faza Hissar I A. fiecare cu subfaze şi etape. cunoscută din faza precedentă. între platourile înalte iraniano-afgane şi lumea caucaziană şi est anatoliană. au existat preocupări pentru asigurarea solidităţii şi sanităţii habitatului. locuinţele au fost construite din cărămizi crude. în fazele următoare. planurile fiind rectangulare. într-un teritoriu cu o pânză freatică bogată. în prima fază. 1994).Ceramica fină era lucrată din pastă bună. cercetări expediţia franceză condusă de R. Utilizarea cuprului este menţionată încă din prima fază. În regiunea platoului central iranian. prin lame de seceră. Domeniul spiritual este reprezentat doar de ritul de înmormântare. precum şi pentru păstrarea proviziilor (în vase/urcioare mari). decedaţii fiind însoţiţi de un inventar funerar compus din vase de ofrandă (Atlas. Încă de la începuturi. sa confecţionat şi o specie grosieră. să cunoască o diversificare deosebită. pictată cu culori închise pe fondul deschis al recipientelor. cu decoruri realizate cu culoare închisă pe fondul acoperit cu angobă roşie al vasului. cu spaţii destinate traiului şi activităţilor gospodăreşti zilnice. 1959). cu mai multe încăperi. cultura Sialk (situl eponim lângă Kashan. 1-3 şi 4-5 (5600–4500 bc). care era inhumaţia. s-a dezvoltat. 1933-1934. În faza Sialk II (4500– 4100 bc). precum şi resurselor şi ocupaţiilor statornice pracicate. ca piese noi introducânduse străpungătoarele şi topoarele şlefuite. dar în afara zonelor secetoase. cu o remarcabilă continuitate şi putere de influenţă.cimec. în neolitic şi eneolitic. Pe lângă specia ceramică fină. dezvoltată. 1937)( Van den Berghe. cu chirpici. locuinţele au fost construite pe schelet lemnos. Iran. săpăligi şi topoare cioplite. în faza Sialk III (4100–3700 bc). Astfel. din faza Sialk I. arsă în cuptoare evoluate. fiind ornamentată. pereţii fiind feţuiţi şi vopsiţi la interior cu roşu. pentru ca apoi. creşterea animalelor (oi şi bovine). între 5600–3700 bc. din bazinul lacului Daryacheh–ye–Namak. într-o veritabilă placă turnantă între zona mesopotamiană şi cea central-asiatică. de-a lungul a trei faze principale (I-III). Industria litică a fost reprezentată. Ghirshman. meşteşugurile şi schimburile comerciale fiind foarte importante. Din piatră au mai fost lucrate boluri şi brăţări şlefuite.ro . agricultura. să apară acoperişurile boltite şi cuptoarele evoluate pentru ars ceramica. Această stabilitate şi dezvoltare deosebită s-a datorat poziţiilor geografice ocupate. în faza Hissar I B. când 46 www.

există. ea nu a mai fost întâlnită în fazele evoluate.ro . defuncţii acoperiţi cu ocru roşu au fost înhumaţi împreună cu piese de inventar funerar (Casal. în faza Sialk II. neornamentată şi pictată cu nuanţe închise. fiecare cu câte două variante. în grade şi maniere diferite. o ceramică fină. cu angobă roşie. în faza I cele două categorii principale. cu culori închise pe fondul vasului. în timp ce. a fost utilizată doar ceramica fină cu decor pictat cu culori închise pe fond roşu. era atât nedecorată cât şi pictată. 1978. fiind confecţionate. străpungătoare. lucrată cu degresanţi vegetali în compoziţie. ace cu ureche şi podoabe (spirale). În ceea ce priveşte domeniul spiritual. uniformă. Ceramica a cunoscut o deosebită extensie în cadrul culturii Sialk (fig. de la începuturi. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica fină. cel mai bine cunoscut este ritul funerar al comunităţilor Sialk.cimec. cum ar fi pumnalele cu limbă la mâner. monocromă. în vreme ce. Ceramica fină a cunoscut o firească evoluţie. grosieră şi fină. în fazele evoluate.s-au realizat. 24-25). de culoare deschisă. ca motive întâlnindu-se romburile simple sau îngemănate. sunt cunoscute vasele cu picior. pe fond roşu. 1994). reprezentările zoomorfe etc. prin batere la rece. pictată cu negru pe fondul vasului sau pe un fond roşu. Astfel. pentru ca. Ceramica grosieră. În faza Sialk I. În decursul evoluţiei lor. să se confecţioneze piese prin turnare. Atlas. Din faza I se cunosc doar înmormântări de copii. în fazele a II-a şi a III-a. comunităţile de tip Sialk au influenţat. depuşi în urcioare. 47 www. comunităţile contemporane din vestul şi nord-vestul Iranului sau pe cele din Asia centrală. 4-5.

în 1964). procentajul ceramicii pictate şi numărul statuetelor zoomorfe şi antropomorfe. fiecare. dintre care unele au coexistat şi s-au influenţat reciproc între mileniile al VI-lea şi al III-lea bc. de la Kyzyl Arvat.CAPITOLUL 12 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ASIA CENTRALĂ Este alcătuit din mai multe comunităţi istorico-etno-culturale. Anau şi Namazga. Siturile acestei civilizaţii pot fi grupate în trei zone geografice: occidentală (aşezarea Bami). a avut o origine şi o evoluţie proprie. au fost intens şi 48 www.ro . de Neoliticul şi Eneoliticul iranian. prima cultură neolitică (sedentară şi agricolă) din sudul Turkmenistanului. ca şi în zonele de contact dintre câmpie şi lanţul nisipos al Deşertului Kara Kum. M. 1971). în unele din elementele lor. probabil. pe parcursul a trei faze: timpurie (în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). Asezările erau amplasate pe malurile apelor care coborau din munte. dezvoltată la poalele muntelui Kopet Dagh. în vest. într-un mediu semideşertic. mijlocie şi târzie (sfârşitul mileniului al VI-lea bc (Masson. cu trăsături comune şi particularităţi locale exprimate în ocupaţii. Berdyev. 5 la 2 ha). la 30 km NV de Aškhabad. Masson. la est. Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun. cum au fost culturile Džeitun. Hissar. şi O. 1955 – 1963. centrală (staţinile Džejtun şi Čopan Depe) şi răsăriteană (Monžukly Depe). cercetat de V. ocupând câte o nişă ecologică bine individualizată. bine definite. Siturile. dezvoltând grupe şi variante regionale. cu dimensiuni variabile (0. până în regiunea Meana-Čaač. depinzând. reprezintă. B.cimec. Kerlteminar. unde primăvara devreme se formau lacuri sezoniere.

1984). în turma de animale având rol important oile şi caprele urmate de bovine. şi creşterea animalelor. 1971. triunghiuri şi semilune). Pentru domeniul vieţii spirituale sunt cunoscute câteva picturi murale. sfere de piatră etc.Utilajul litic al culturii Džejtun a prelungit o tradiţie de tip mezolitic. zidurile fiind finisate cu argilă şi acoperite cu culoare roşie sau neagră. căni. cilindroconice: străchini. linii drepte. decorate în majoritate cu motive incizate simple. 50 m. 27). utilizate. 26). şi a burghielor (sfredelelor). care erau construite din cărămizi crude alungite (cu lungimea de 60–70 cm). În ceea ce priveşte originea culturii. în special prin piese microlitice geometrice (trapeze. Kohl. împreună cu lamele neretuşate. De asemenea. Ca rit funerar s-a folosit inhumaţia. 36. Există şi vase lucrate mai îngrijit. perioada târzie). Masson estima că. realizate cu culoare neagă şi roşie. linii ondulate. se pare că ea a fost 49 www. cu motive realizate cu culoare roşie în formă de acolade. Formele erau simple. aceştia cultivând mai multe specii de grâu şi orz (Čagally Depe. având paie tocate în compoziţie şi o ardere de calitate mediocră (fig. pentru prelucrarea pieilor (Masson. figurinele zoomorfe şi antropomorfe şi “fisele de joc” (idoli conici. sub podeaua locuinţelor sau sub solul curţilor. 5 % din totalul utilajului microlitic). pătrate rezervate etc. grosimea unor straturi de cultură ajungând până la 6. în formă de jetoane). fiind caracterizat.îndelung locuite. lucrate din lame retuşate cu scobitură. în vreme ce podelele erau văruite cu alb şi roşu. 5 mp). au locuit între 140 şi 160 de oameni (fig. pisăloage. cu pereţii neteziţi şi. întrebuinţate pentru unelte compuse. uneori. topoare de piatră şlefuită. cu vatră interioară. Piesele componente de seceră erau numeroase (aprox. a fost pusă în evidenţă prezenţa cuţitoaielor (geluitoare). M. Ocupaţia principală a purtătorilor culturii Džejtun a fost agricultura. lucrate pe lame de silex. şi gratoare. Casele aveau curţi şi anexe gospodăreşti. Au mai fost identificate râşniţe de mână. O mică parte a ceramicii a fost pictată. Ceramica culturii Džejtun este considerată cea mai veche din Asia centrală. lustruiţi.ro . V. trunchiate. frecătoare/zdrobitoare. în cele peste 70 de locuinţe din situl eponim. defuncţii fiind depuşi în morminte simple. cu mai multe încăperi (cu suprafaţa medie de aprox. 23. şi cuprindeau locuinţe rectangulare. pahare şi aşa-numitele “salatiere”.cimec.

în mod special. Djingeldy în zona deltei. Oamenii culturii Kelteminar nu au avut. în regiunea vechilor delte ale fluviilor Amu-Daria şi Syr-Daria şi a râului Zeravshan. Mamedov. V. prin aculturaţie. a unor triburi din NE Iranului. în Uzbekistan.ro . Neolitic târziu–sfârşitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc. în cadrul expediţiei Horezmia. asemănător cu cel din Epipaleolitic/Mezolitic. faza a III–a. 1939. la NE de Tutkul. cu geograful E. traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânătorii. Učašča 131 în zona înălţimilor Darjasaj.rezultatul pătrunderii. E. Kelteminar timpurie (situl Darjasaj)–aprox. I. faza a II–a. Komsomol 1-6. 50 www. în delta Sarykamyš. în interiorul deşertului Kyzyl Kum (cercetări S. 1960-1961. în colaborare. Bižanov. U. spre lacul cu acelaşi nume. strâns legată de evoluţia climatică a Asiei centrale în Holocen. P.cimec. Ljavljakan. spre văile uscate ale Makhandariei şi Gudjajlei. foarte probabil. 1984). o serie de trăsături ale modului de viaţă neolitic. Kohl. Tolstov. Islamov. Cu toate datele insuficiente şi discutabile. 1977). culesului şi pescuitului. A. D. Vinogradov a stabilit următoarea schemă de periodizare a culturii Kelteminar: faza I. din 1954 până în prezent. la sud de Akčadarin. Darbaza Kyr 1 şi 2. o economie de producţie. 1971. unde este cunoscut şi mormântul neolitic târziu la Tumek-Kičidižik. A. pe teritoriul Turkmeniei. dezvoltarea şi răspândirea comunităţilor Kelteminar a fost. probabil. Neolitic evoluat (situl Djanbas)– sfârşitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc. De aceea. din 1965. în Ust-Yurt şi la limita orientală Karakum Zaunguz. Au fost identificate peste 1000 de situri Kelteminar. B. şi nu este vorba de o evoluţie locală spre neolitic (Masson. dar au receptat. la est de Marea Aral. de cronologie relativă şi absolută. cele mai cunoscute fiind: Djanbas – 31 (Tolstov). spre vechiul curs Syr-Daria. în special de creşterea umidităţii relative în zona Ljavljakan. Vinogradov. Numeroase situri au fost descoperite în interfluviile Asiei centrale. V. care au asimilat o serie de comunităţi mezolitice locale. sfârşitul mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc. Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în câmpiile deşertice ale Asiei centrale cuprinse. pe malul drept al fluviului Amu-Daria.

1 m adâncime şi aprox. Kyzyku Jaksu şi pe conurile de dejecţie de la poalele munţilor Adyrov. industria litică. V. Kh. 12 m diametru. P. În cea de. în estul Asiei centrale (Tadjikistan). De aceea. gratoarele pe capăt de lamă şi triunghiurile asimetrice. s-a dezvoltat. cu forme variate: rectangulare. şi Saijed. Toate tipurile de locuinţe au avut vetre. A. 6000 şi 4000 bc şi chiar până la sfârşitul mileniului III bc. trapezele asimetrice şi triunghiurile alungite. Kohl. Industria litică a fost foarte bogată (aprox. Se mai cunoscute şi locuinţe semiîngropate (bordeie). dar nu a fost atât de bogată ca industria litică (Vinogradov. Jugupov. pe un relief înalt. unde sunt cunoscute peste 300 de situri. de regulă.cimec. industria litică şi-a menţinut caracterul particular. În aşezările cercetate. 2–2. identificate ca orizonturi pietruite (aprox. Vahš.De aceea. Cultura Hissar∗. Tutkaul. caracterizându-se prin vârfuri bifaciale. cu o locuire intensă pe acelaşi loc. lamele evoluate. realizată din silex. Siturile au avut o întindere variabilă. sub forma colibelor uşoare. cuprins între 500 şi 1500 m. A. Ranov. vârfurile pedunculate pe lamele (vârfuri de tip Kelteminar). străpungătoare. acumulându-se zăcăminte arheologice de aprox. structurile de locuire au fost. dar în afara marilor acumulări loessoide. 1965–1972). asemănătoare cu cele descoperite la Kharim Shahir. a fost bogată şi s-a caracterizat printr-o cioplire lamelară. la Tutkaul. cultura Hissar a fost legată de existenţa ∗ Este diferită de cultura eneolitică Hissar din Iran. în zona sudică. cercetată începând cu 1948 (siturile Kui Bulyen. Okladnikov. în cadrul industriei lamelare s-au produs o serie de modificări tipologice. la Saijed). 1981. A. ovale sau rotunde (cu suprafaţa de aprox. în Munţii Zagros. dispuse în alveolări semisferice (de 15– 30 cm adâncime) şi construite din roci calcaroase şi bolovani de râu. 1 mp). 40 mp.a treia fază. sparţi. În faza a II-a. cu vârf evidenţiat. cu forme şi decoruri diverse. 1963– 1969. 40000–50000 de piese. Ceramica a fost prezentă în toate fazele culturii Kelteminar. ca piese întâlnindu-se: trapezele. piesele realizate fiind: trapezele numite cornus. şi 25 mp. în siturile mai importante).ro . din nuclee microlitice. 51 www. din care una de la Tutkaul avea aprox. amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan. 1984). între aprox. şi reveniri periodice. trapezele cu conturul simetric etc. 5 m grosime. 1957–1959. dar ceramica era aproape inexistentă.

1972. Astfel. cele mai masive. din aşchii retuşate. Sarianidi. În ceea ce priveşte economia culturii Hissar. Utilajul litic şlefuit se găseşte într-un număr redus şi era reprezentat de topoare total sau parţial şlefuite. piese solzoase. Braidwood. cu mai multe încăperi specializate (bucătării cu vatră. iar cele mai uşoare. culturii Džejtun. gratoare.cimec. Eneoliticul din Asia centrală este reprezentat de cultura Anau (situl eponim Anau/Tepe Nord. în Turkmenistan). şi din nuclee de silex sumar pregătite. în unele cazuri. continuând să fie realizate artefacte de tip choppers. magazii etc). Namazga-Depe). cuţite cu lustru de utilizare şi fierăstraie. puternic influenţate de complexul cultural Sialk I. 5000–4500 bc) şi Anau I B (aprox. comunităţile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat). au fost avansate mai multe ipoteze. trapeze etc).unui posibil neolitic aceramic din zonă. La Anau s-a descoperit o încăpere cu decor mural pictat. 52 www. Eneoliticului timpuriu îi aparţin doar nivelurile Anau I A (aprox. Piesele litice au fost lucrate pe bolovani de râu. 4500–4100 bc) (Masson. 1982). care succede. camere pentru activităţile cotidiene. cunoscute fiind locuinţele rectangulare. cuţitoaie/geluitoare cu scobituri sau denticulate. Podeaua şi supafeţele pereţilor erau finisate cu lut fin şi. unele situri depăşeau 10 ha (Kara-Depe. ca răzuitoare (racloare). piese componente de seceră. Masson. după R. în această regiune. împreună cu vânătoarea şi culesul. fiind cunoscută prin cercetările efectuate la NamazgaDepe. triburile Hissar practicau creşterea animalelor care era. al naşterii agriculturii şi creşterii animalelor (incipient era of food production). chopping tools. Faza Anau I A. sau se aflau încă în stadiul de vânători şi culegători mezolitici (Ranov 1982). În faza Anau I B. erau acoperite cu ocru roşu (fig. formată prin evoluţia locală a comunităţilor Džejtun. 28). constând din pătrate şi triunghiuri roşii întrun cadru de culoare neagră. versantul nordic al Munţilor Kopet Dag. Kara-Depe. cu podeaua realizată din tencuială cu ipsos.ro . pentru prelucrarea lemnului (cuţitoaie/geluitoare). bine reprezentată la Chakmakli (Šakmakli) şi Monjukli. şi au servit. s-a caracterizat printr-o arhitecură complexă. pentru răzuitul pieilor. continuând să fie construite locuinţe rectangulare cu mai multe camere. potrivit altor specialişti. Se cunosc şi numeroase piese microlitice (racloare. baza economiei. nici una însă nu a fost unanim acceptată. Altyn-Depe şi Geoksjur.

continuându-se şi confecţionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roşu. şi ceramica fină.ro . pictată cu nuanţe întunecate pe fond deschis. A. Namazga I (situl Namazga Depe. construite din cărămizi crude. aflat în asociere cu coloane de lemn (Khlopin 1963. Ceramica fazei Anau I A cuprindea două specii de ceramică fină. pictată cu negru (brun închis) pe fondul roşu al vasului.4500–4100 bc). 1952. N. 1957–1963. şi 53 www. cu degresanţi minerali în compoziţie. de tradiţie Anau. Sarianidi. B. 1916. cercetări D. Masson.cimec. A.Industria litică a fazei Anau I A păstrează piesele microlitice şi săpăligile de piatră şlefuită. în Turkmenistan. exista o ceramică decorată prin pictare cu nuanţe închise pe fond deschis şi o alta ornamentată tot prin pictare. Ca piese de cult. În cadrul culturii Namazga au fost decelate două perioade: Namazga I (aprox. decorată cu culori închise pe fondul deschis al vasului. Kara Depe şi din oaza Geoksjur. se observă o revenire la ceramica grosieră cu degresant vegetal în pastă. îşi începe evoluţia o altă cultură eneolitică din Asia centrală. roşie şi neagră pe fond deschis. Maruchtchenko. 29). cu mai multe încăperi. De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox. D. În faza Namazga I. 4500– 4100 bc) şi Namazga II (aprox. 1982). care continuă. Expediţia arheologică a Complexului Sud-Turkmenistan. 1924. într-o cameră era un perete pictat policrom. Ganjalin. dar cu culoare neagră (brun închisă) pe fondul roş-gălbui al vasului. Kuftin. au fost realizate statuete feminine. Masson. I. alături de care apar obiectele de aramă. cu motive geometrice. Astfel. redate în poziţie aşezată (fig. 1972. În faza Anau I B se cunosc tot două specii ceramice. Într-o locuinţă de la Yassi. A. Bukinich. 4100– 3700 bc). Khlopin. pe versantul nordic al Munţilor Kopet Dagh. Este vorba de case rectangulare. în timp ce în faza Anau I B dispar artefactele lucrate din silex. motivele decorative fiind geometrice. dar diferite calitativ: o veselă grosieră. În cea de-a doua fază apare ceramica bicromă. în special triunghiuri de mari dimensiuni. diferenţiate prin maniera de decorare. iar din cupru erau confecţionate ace cu secţiunea pătrată şi capul piramidal. Construcţiile acestei culturi sunt cunoscute prin cercetările de la Yassi. cercetări recente).

au fost realizate mari figurine feminine. din Eneoliticul mijlociu (4500–3700 bc) se observă o deosebită diferenţiere între culturile central-asiatice: în timp ce în zona apuseană continua ceramica fazei Anau II (fig.ro . în eneoliticul Asiei centrale. Sarianidi. Ca rit funerar. pantere pătate. cu podium rectangular (Masson. La Geoksjur a fost descoperit un canal eneolitic de irigaţie. Casele continuă să fie multicompartimentate. 30). 1982). uneori coifuri de luptă. S-a produs. reprezentând motive geometrice. cu părul împletit. pictată policrom cu cruci mari şi jumătăţi de cruce.cimec. pictată cu brun închis pe fondul alb-verzui al vasului. În Eneoliticul târziu (3700–2800 bc) s-au menţinut diferenţierile culturale. 1972. În domeniul vieţii spirituale. Ca podoabe au fost descoperite coliere de aur. influenţe de tip Obeid. redate în poziţie aşezată. lung de 3 km. în cadrul unei locuinţe de la Geoksjur. vulturi). netedă. foarte bine lustruită. cornalină şi turcoaze. Astfel. purtând. şi figuri zoomorfe (ţapi. Astfel. o răspândire generalizată a caselor rotunde şi rectangulare. redate în picioare sau poziţie aşezată. În zona estică era cunoscută ceramica de stil Geoksjur. cu pictură policromă şi motive geometrice. destul de rău conservate. au fost descoperite vase de marmură. De asemenea. Piesele de aramă erau lucrate prin metoda à cire perdue.sporadic o ceramică gri sau neagră. în zona răsăriteană a apărut o ceramică monocromă pictată cu linii paralele de-a lungul gâtului. Masson. lazurit. argint. de tip Jalangač. se cunosc elegante statuete feminine. în acelaşi timp. era utilizată inhumaţia. pe când la Kara-Depe a fost semnalat un sanctuar izolat. atât în morminte individuale cât şi în morminte colective. 30). în domeniul ceramicii Kara-Depe sunt prezente influenţele de tip Sialk III. sanctuare cu vetre-altar ovale. De-a lungul culturii. în construcţii funerare circulare de tip tholos. venite dinspre culturile Obeid şi Susiana. nude. a vârfurilor pedunculate de suliţă şi a statuetelor feminine aşezate. şi bărbaţi în picioare. Dacă în domeniul plasticii de lut se resimt. în zona occidentală au evoluat comunităţi care aveau o ceramică de tip Kara-Depe. 54 www. cu mâinile depărtate sau aşezate pe piept şi cu decor pictat (fig.

din 1931. aşa cum demonstrează descoperirile din siturile Mehrgarh (cercetări J. în Pakistan şi India de nord-vest. (N. Sir John Marshall şi Sir Mortimer Wheeler (1921.-F. 1950) în Belucistan. în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice. au mai fost efectuate cercetări sistematice la Mohendjo-Daro (19221931) în cadrul misiunii americane conduse de E. bazate pe urbanism şi transmiterea experienţei prin scris. datate în mileniul al VII-lea bc. A. Pakistan (Jarrige. de mai mică amploare. făcând trecerea spre începuturile epocii istorice. Cea mai cunoscută este civilizaţia Harappa. C. Jarrige începând cu 1974) şi Kili GhulMuhammad-Togau (sondaj W. după situl eponim din Pendjab.cimec. iar. Astăzi sunt cunoscute peste 300 de situri ale acestei civilizaţii. Mackay a început să cerceteze aşezarea ChanhuDaro(Casal. definite în cea de-a doua jumătate a secolului trecut. denumite pre-harappeene. începând cu anul 1921. Majumdar (Amri. Fairservis. De asemenea. Alte cercetări. au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein). conturându-se trasăturile acesteia. S. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetări. E.CAPITOLUL 13 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ZONA INDUSULUI Civilizaţiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaşi nume. în Sind. 1978). presupunându-se existenţa unor civilizaţii neolitice anterioare. Originea civilizaţiilor Indusului este încă puţin lămurită.ro . Astfel. fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului final şi Chalcolitic. pe vechiul curs al râului Ravid (Pakistan). unde. 1929). Mackay. 1988). 1923-1925) şi M. prin care se poate 55 www.

fiind lucrată din “colaci” de argilă. probabil. În faza veche (mileniul al VII-lea bc) au fost descoperite locuinţe rectangulare. în mileniul al V-lea bc. în Chalcolitic. în special.urmări evoluţia unei economii agricole. podoabe din scoici şi pietre semipreţioase (lapislazuli şi turcoaze). Pe lângă ceramică. ceramica era de bună calitate şi a început să fie lucrată la roata cu “arcuş” (înainte de 4000 bc) şi era decorată prin pictură. Deşi are o origine locală. Pentru sfârşitul mileniului al V-lea bc. producţia ceramică pre-harappeană prezintă influenţe receptate din partea culturilor din zona platoului iranian (Sialk şi Hissar). Ceramica chalcoliticului din regiunea pakistanezo-indiană era policromă. reprezintă importante centre artizanale de olari. 31). într-o regiune din apropierea văii Indului. construite din cărămizi crude. ca bunuri de schimb fiind arama. ca motive utilizate fiind cele geometrice. construite din cărămizi crude. în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig.ro . Ceramica a început să fie confecţionată pe la jumătatea mileniului al VI-lea. dispuse simetric. Ca inventar funerar. turcoazele şi bumbacul (Jarrige. există la Mehrgarh dovezi ale practicării metalurgiei aramei.cimec. progres care a marcat o serie de modificări în cadrul industriei litice şi osteologice. care. având ca degresant paie tocate. caprinele. Oamenii acestei perioade cultivau orzul (Hordeum vulgare) şi creşteau. din ce în ce mai realiste. zebul/Zebus). în morminte erau depuse unelte. 1988). s-au confecţionat numeroase figurine antropomorfe şi zoomorfe. mormintele fiind organizate în necropole. În mileniul al VI-lea bc. animaliere (frize cu ţapi. la Mehrgarh se observă extensia plantelor de cultură şi sporirea rolului creşterii animalelor (bovinele. realizată în stilul Kechi Beg (aprox 3500–3000 bc). pe lângă case existând şi magazii pentru păstrarea proviziilor. multe procurate pe calea schimburilor. Într-o perioadă care precede 56 www. defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită. În faza veche. cu mai multe încăperi. Structurile de locuit. ca şi în cazul altor aşezări din zona iraniană. erau organizate în complexe. păsări) şi antropomorfe (“dansatoare”). Locuitorii acestui sit prezentau un dezvoltat cult funerar. şi comerţului purtat cu regiuni îndepărtate din vest. Ulterior. împreună cu Mehrgarh. fiind influenţată de lumea iraniană a civilizaţiei Djemdet Nasr. Înflorirea acestei aşezări s-a datorat.

prezentate mai sus. au pregătit trecerea la civilizaţia propriu-zisă a Indusului (Harappa). Mesopotamiei şi Iranului antic. realizate din lut. în morminte au fost puse puţine unelte şi multe podoabe (coliere de steatită şi pandantive din lapislazuli) (Casal. În chalcolitic. monocromă. la Mehrgarh a continuat să se practice inhumaţia în cadrul unor necropole de sine stătătoare. cu elemente de protoscriere. fildeş şi metal. 1978.cimec. pe comerţ intens. comparabilă cu cea din zona Egiptului. din stilul Quetta (aprox. Aceste descoperiri. Ca piese de inventar. 3000–2500 bc).ceramica cenuşie. au apărut cunoscutele sigilii. bazată pe o economie agricolă prosperă. Jarrige.ro . o structură socială elaborată şi o scriere încă nedescifrată. dezvoltată între mileniile al IV-lea şi al II-lea bc. pe un urbanism evoluat. 1988). 57 www.

unele dovedind o continuitate remarcabilă.CAPITOLUL 14 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL EXTREM-ORIENTAL ŞI SUD-EST ASIATIC Extremul Orient şi sud-estul asiatic s-au caracterizat. în nord existând lacuri şi mlaştini. o geografie mult diferită faţă de cea de astăzi. pe lângă diversitate.ro . indochinez şi indonezian). în timp ce zona centrală era acoperită de un lac enorm. nordul provinciei Henan) au arătat că au existat mai multe centre de neolitizare în China. în funcţie de tradiţii şi mediul geografic de dezvoltare. începând cu anul 1921 (Yangshaocun. Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald şi mai umed. Dezvoltarea agriculturii şi creşterii animalelor au fost astfel favorizate. sunt deosebit de originale. decât cel actual. civilizaţiile neolitice extrem-orientale şi sud-est asiatice par să reprezinte mai multe spaţii de debut independent şi al modului de viaţă neolitică şi o anumită particularizare de dezvoltare a fiecărui subcentru (japonez. menţinându-şi varietatea dată de imensitatea şi diversitatea spaţială. Astfel. chinez. Dacă Orientul Mijlociu.cimec. domesticirea soiei s-a realizat în Manciuria. evoluţia independentă spre modul de viaţă neolitic făcându-se în văile marilor fluvii Huang-Ho (Galben) şi Yangzijiang (Albastru) şi a afluenţilor acestora. născându-se şi evoluând civilizaţii şi complexe culturale originale. iar în centrele 58 www. Apropiat. ******* Zona chineză prezintă. Asia Mică şi Europa s-au aflat într-o anumită conexiune în timpul procesului de neolitizare şi de evoluţie a unor complexe culturale. în neolitic. neolitică şi eneolitică. în perioadele epipaleolitică. în mileniile al VII-lea–al VI-lea bc. cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul fluviului Yangzijiang. Cercetările efectuate. printr-o serie de complexe culturale care.

în principal zonele muntoase din vestul şi nordul Chinei. s-a dezvoltat. meiul. ocupând. în mileniul al II-lea bc. În nord. Prezintă elemente de fortificare cu şanţuri completate. cu valuri de apărare ridicate din pământ. ultima pentru perioadele târzii. Spre vest. triburile Yangshao au mai influenţat o serie de comunităţi vestice şi răsăritene. localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru. comunităţile Yangshao au cucerit zonele Shandong-ului şi Changchun-ului în Manciuria. cu stâlpi interiori. Din această ultimă provincie. fiind specifice pentru cultivatori şi crescători de animale semistabili. de timpuriu. Pereţii erau alcătuiţi din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig. spre est. care domină cursul fluviului Huanghe şi bazinele afluenţilor acestuia. În neoliticul timpuriu. deplasându-se prin valea Wei.cimec. unde au influenţat pe cele ale culturii Liangzhu.ro . Shaanxi. G. Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo (Banpocun/X’ian. unde s-au amestecat şi au asimilat o serie de influenţe primite din partea civilizaţiilor central-asiatice. cultura Yangshao. De asemenea. aşa cum este atestat în faza a II-a a sitului de la Miaodigou. săpat începând cu 1921 de către geologul suedez J. Gansu şi. ajungând. amplasate pe terasele de loess. de sfârşitul mileniului al VI-lea bc. Casele erau rotunde şi rectangulare. revenind 59 www. comunităţile Yangshao au ocupat părţile orientale ale zonelor Qinghai şi Gansu. în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-Ho şi a afluenţilor săi Wei şi Fen. care susţineau şarpanta cu un acoperiş din paie. uneori. 33). în regiunea Shanxi. în Quiughai. Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii. Spre nord-est. Wei şi Fen. după o perioadă de conveţuire. până în golful Hangzhou (la Liangzhu şi Qingliangang). cu o suprafată de peste 24 hectare. comunităţile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale culturii Longshan. Aceste comunităţi îşi schimbau locul de aşezare în funcţie de epuizarea terenurilor şi creşterea animalelor.protoneolitice din zona cursului mijlociu a fluviului Huang-Ho s-a cultivat. în apropiere de Ming Xian. numită astfel după situl Yang Shao T’sun (Yangshaocun din zona Henan. comunităţile Yangshao s-au răspândit spre sud. la vest de Zheng-zhou. Anderson). Aceasta este bine cunoscută datorită cercetărilor din numeroase situri din zonele Henan. Aşezările aveau aspectul unor sate. în special de-a lungul fluviului Tao. erau sistematizate şi divizate în cartiere specializate.

săgeţile. cai.cimec. între care varza de China (Brassica sinensis). Culesul şi vânătoarea au continuat să aibă un rol important în asigurarea hranei. arsă oxidant. aşa cum este atestat de numeroasele resturi osteologice de peşti şi animale sălbatice: bovidee şi cervidee. fluiere sau ocarine (de formă ovoidală sau sferică. amprente de împletituri şi ţesături. ace de os cu ureche. pe un suport rotativ. vorbind de o specializare a creşterii animalelor. greutăţi. îngreunate cu o piatră şi greutăţile pentru plasele de pescuit. La acestea se adaugă piesele de piatră şlefuită: cazmale. căpătând culori diferite. Argila era bine epurată şi arsă oxidant. râşniţele de mână. A fost confecţionată şi o ceramică de uz gospodăresc. de la galben deschis la roşu intens. lucrată mai puţin îngrijit. vasele fiind finisate cu mâna. leoparzi. până la 1000ºC. pentru vânatul păsărilor. adaptat la un climat mai secetos. brună şi neagră. De asemenea. topoare şi tesle cu secţiunea eliptică. antilope. fără motive pictate. Decorul era realizat prin pictare pe argila în curs de uscare. Principala ocupaţie a purtătorilor culturii Yangshao era agricultura. bovine şi ovi-caprinele. găini. cuţite rectangulare pentru secerat (seceri) şi defrişat. bolasul. fusaiole de piatră şi ceramică. boluri. prin incendiere. câini. provincia Gansu). Ceramica reprezintă o importantă realizare a comunităţilor Yangshao şi se caracterizează printr-o deosebită varietate şi eleganţă. rotunjite. Au fost realizate şi vase negre lustruite sau cu corpul alb. cultivând meiul păsăresc (Setaria italica var. cu un decor policrom deosebit. Ceramica fină a fost lucrată mult mai îngrijit. cu culori închise: roşie. harpoane.periodic pe vechile amplasamente. perpetuată până în cultura Longshan. Formele sunt foarte variate: cupe adânci. iar ca unelte: beţele pentru săpat. cânepa şi unii arbori fructiferi. decorată cu impresiuni de şnur înfăşurat. pe terenuri obţinute prin defrişarea vegetaţiei sălbatice.ro . Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praştie). iepuri şi marmote. porci. cele mai vechi 60 www. diverse legume. suliţe cu vârful din os. oale. germanica). Ca arme. cu o gaură pentru cele mai vechi sau cu trei (Yumen. comunităţile Yangshao creşteau viermii de mătase. pe care îl păstrau în gropi sau în vase de provizii. butelii etc. cu pieptenele. purtătorii culturii Yangshao utilizau praştiile. săpăligi.

purtătorii culturii Dawenkou au folosit. deopotrivă. Unele din datele obţinute la Qingliangang par să demonstreze că este vorba de o cultură separată (numită cultura Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numită Dawenkou. 1988 b). realizate pe ceramică. de comunităţile culturii Longshan. uneori. fiind. utilizate ca urne funerare. şi vasele pictate din valea fluviului Tao. 34). Pentru confecţionarea utilajului. binecunoscut în cultura Longshan. treptat. cu variante regionale. Cea mai bine studiată este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea .al II-lea bc). spre est şi vest. Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scară largă şi derivau din cercuri şi pătrate. uneori cu motive “în şah” sau ochiuri de reţea. au putut sta.ro . şi ornată cu volute. Cultura Dawenkou (situl eponim. Ottino. la baza scrierii chineze. aplatizaţi cu spatula. La începutul culturii a fost utilizată ceramica lucrată cu mâna. carenate sau conice. lemnul şi dentiţia animalelor. din Xuzhou până în sudul Shandongului şi până la nord de Anhui şi Jiangsu. Zijinshan. lângă Ningyang. probabil începând cu mileniul al V-lea bc. pe o arie foarte largă. pictată. cultura Yangshao a sfârşit prin a fi asimilată. cu picioarele scobite şi marginea răsfrântă în afară (de tipul gui/kui). După o lungă perioadă de înflorire şi expansiune. alcătuită din amfore mari. la baza scrierii chineze. cornul. piatra. în partea de centru-sud a provinciei Shandong) s-a dezvoltat. de formă sferică sau piriforme. ca forme fiind cunoscute ibricele tripode. formând un complex arheologic. Xixiaou. în vreme ce temele animaliere sunt mai frecvente. prin dispunerea succesivă de colaci de argilă. cum se observă în siturile Huaiyin. Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare. alături de pictogramele divinatorii de pe carapacele de broască ţestoasă din cultura Longshan. în special cele ce cuprind peşti (bazinul Wei). mai rar cu decoruri zoomorfe (De Bergh. Unele semne/ mărci.fiind. cenuşie sau albă. spirale şi cercuri concentrice. Aceasta era lucrată cu mâna.cimec. Purtătorii acestei culturi erau crescători de animale şi cultivatori de plante. osul. cu baza alungită. descoperite în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. adesea. care a înflorit în mileniul al III-lea. vasele cu picior 61 www.

cu care a coexistat uneori. a fost săpată aşezarea Chengziyai) îşi are originea. 36) (Chang. Shouxian. în plus. Această cultură s-a caracterizat printr-o frumoasă ceramică neagră. în jurul unei clădiri centrale şi erau înconjurate de un zid de pământ sau din cărămizi crude. cu pereţii vaselor foarte fini dar rezistenţi. Ca rit funerar.cimec. fiind organizate. Machang. Satele culturii Longshan prezintă elemente de sistematizare. În bazinul mijlociu al Fluviului Galben. Liangzhou etc). Zijinshan. unde începând cu anul 1928. 35). 62 www. 1988 a). lucrată la roată. în general. Utilajul litic era deosebit de fin şlefuit şi era reprezentat de: cuţite de secerat în formă de semilună. în zona litoralului (aşezările Dadunze. în cadrul civilizaţiei Dawenkou. 1977). în cadrul culturii Dawenkou a fost utilizată inhumaţia. 1977. Această cultură a înflorit în decursul mileniului al III-lea bc. comunităţile Longshan au pătruns treptat spre vest.(fructierele). decedatul fiind depus cu capul spre est. în zona bazinului inferior al Fluviului Galben (Huang-ho) şi litoralul Mării Chinei. unde se poate vorbi de cultura Longshan clasică. De acolo. cu perforări multiple pe margine. amforele etc (fig. Ottino. sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramică neagră lustruită). cultura Longshan a fost precedată de cea Yangshao. dar cunoşteau. De Bergh. Cultura Longshan (situl eponim Longshan/Lungshan. cel mai adesea în poziţie alungită pe spate. unele diferenţieri ale organizării sociale şi tehnice între comunităţile Yangshao şi Longshan fac discutabile raporturile de filiaţie între cele două culturi: filiaţie directă (liniară) sau indirectă. Qianshanyang. Shangman. Problemele stratigrafice. Inventarul mormintelor individuale vorbeşte de existenţa unei diferenţieri sociale evidente (morminte bogate şi sărace) (Chang. lustruită. cum se observă în aşezările Kexing-zhuang. Majiabin. dar care nu există în nivelurile vechi (fig. probabil. Xiaoxian. pentru prinderea mânerului. cu o origine mai veche sau diferenţiate geografic. în Shandong. aşa cum se observă în situl Miaodigou II. cum se observă în siturile Jingzhizhen. bivolul. în vreme ce în domeniul agriculturii cultivau mei grâu şi orz. Creşterea animalelor a fost comparabilă cu cea din cultura Yangshao. Xindian şi apoi în alte puncte mai sudice. prin intermediul altor culturi.ro .

cu motive şnurate. Numeroase situri aparţinând cultivatorilor de orez au fost cercetate în sudul Chinei. porcul. Este posibil ca ceramica fazelor târzii să fi fost lucrată la roată. în zona cursului mijlociu al fluviului Yangzijiang. numite uneori “cultura golfului Hangzhou”. Cultura Liangzhu (Liang-Chu). cunoscută prin săpăligile de piatră şlefuită. Se cunosc mai multe variante culturale regionale. în cantitate însemnată. pleavă şi boabe de orez. beţe pentru săpat. lopeţi din omoplaţi de bovidee. Utilajul litic cuprindea lame de topoare şi dălţi. 1985). s-a dezvoltat cultura orezului şi creşterea unor animale (câinele. sunt datate în mileniul al IV-lea bc. civilizaţiei Qingliangang. şi cuţitele de secerat cu o margine perforată pentru prinderea mânerului. În această zonă. cel mai adesea.******* În valea joasă a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru). legume şi nuci. cercetat începând cu 1973 şi foarte important pentru cunoaşterea civilizaţiilor prezentate mai sus. împreună cu resturi de fructe. De asemenea. În situl Hemudu (datat 5000-3400 bc). cu care se înrudea. cu perforare proximală. altele în mileniul al III-lea. între mijlocul mileniului al IV-lea şi sfârşitul mileniului al III bc. elefanţi şi rinoceri etc) (Liu Jung. se cunosc elemente care vorbesc de o elaborată arhitectură în lemn şi despre o ceramică lucrată dintr-o pastă foarte bună. În afară de agricultură şi creşterea animalelor. găina şi bivolul). unde este cunoscut situl eponim al culturii Qingliangang. Ceramica era de culoare neagră.cimec. datată între 4800-3600 bc. succede. au fost practicate pescuitul şi vânătoarea (cerbi. cu forme diverse. Acestea s-au răspândit până în nordul zonei Jiangsu. apariţia agriculturii şi a creşterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc) cu cele din cultura Yangshao. deoarece prezenţa vechilor niveluri de barare a apei a permis conservarea materiilor organice. În acelaşi timp.ro . elemente de structuri lemnoase cu cepuri şi caneluri (uluce). în bazinul inferior al fluviului Yangzijiang au fost descoperite. au fost descoperite însemnate dovezi legate de cultivarea orezului. tulpini. numită astfel după situl eponim din apropiere de Hangzhou. şi decorată. comportând multe asemănări cu cultura Longshan. din zona Zhejiang. avea forme foarte variate şi era decorată cu impresiuni de şnur şi motive complementare. ca cel de 63 www. cum este cel de la Daxi. Cele mai vechi situri.

unde se află siturile de la Jiangling şi Gong’an. centrul său găsindu-se astăzi în provincia Hubei. identice cu cele din Polinezia.la Qujialing (2750-2650 bc). Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang. săpăligi. vădind influenţe Longshan. Guangdong şi Guangxi. bazându-şi economia pe cultura orezului. în Hunan. cilindric. În China de SE. pe fond alb-cenuşiu. 1977).ro . dezvoltat în zonele sudice de coastă Fujian. este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue (Yueh). destinate confecţionării stofei de tip tapa. iar spre sud până la Lixian. unde este cunoscut situl Wushan. Cu toate acestea. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea. Ceramica acestei culturi a căpătat o deosebită dezvoltare. Aşezările erau amplasate pe malurile râurilor şi pe coastă. au receptat influenţe din partea civilizaţiei Long-shan. vârfuri compuse de săgeată şi suliţă etc. şi în insulele din apropierea litoralului: aşezarile Cham Wan (pe insula Lema. specia fină fiind lucrată la roată. ultimele prezentând o ceramică lucrată la roată. În decursul evoluţiei lor. în zona lacului Dongting.cimec. Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei. pescuitul şi culesul scoicilor. în zona nordică. comunităţile Qujialing. şi lopăţele (palete) cu suprafaţa netedă sau gravată. brun şi roşu. Triburile Qujialing au confecţionat un perfecţionat utilaj litic şi osteologic: lame de cuţit şi seceră. China centrală) s-a dezvoltat între 2750–2650 bc. 64 www. în Hong Kong) şi Dapengeng (Taiwan). Ca ocupaţii. Ceramica acestei culturi era acoperită cu o angobă roşie şi avea un decor pictat cu negru. şi ibricele cu picioare conice. pe scară largă. În timpul existenţei lor. purtătorii acestor culturi practicau. între mileniile al V-lea şi al III-lea bc. Ca forme tipice sunt cunoscute: cupele cu picior înalt. importante legături cu cele ale fazelor evoluate ale civilizaţiei Yangshao. în cadrul industriei litice au fost descoperite lame şlefuite de topoare şi tesle. în interfluviul Huei– Yangzijiang. cu secţiunea rectangulară şi umăr. dar nu există indicii arheologice desfăşurării altor îndeletniciri. comunităţile culturii Daxi au întreţinut. Comunităţile Daxi s-au răspândit până estul zonei Sichuan. din scoarţă de copac bătătorită. Ca forme se remarcă vasele cilindrice care nu se întâlnesc în nici o altă cultură chineză contemporană. şi imprimarea (Chang.

deoarece transgresiunea marină holocenă a “rupt” continentul de zona insulară a Indoneziei. fapt care a determinat modalităţi proprii de dezvoltare. Nanning. Industria litică a acestei culturi prezintă multe asemănări cu cea a complexul cultural Yue (piese atent şlefuite.cimec. vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii (Chang. aşa cum se observă în siturile de la Tanshihshan şi Wuping. Fengpitou şi Yingpu. Comunităţile aceastei culturi au avut o economie de producţie. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit. În neoliticul târziu.bine cunoscută în Indonezia şi Oceania. ******* În stadiul actual al cercetărilor. Xijiaoshan (în Fujian). care a fost urmată de o ceramică cu motive geometrice. s-a pătruns în epoca bronzului. adesea. tesle cu secţiunea rectangulară şi umăr). cu decor ştanţat. prezentând unele elemente asemănătoare şi cu neoliticul continental. motivele fiind curbiliniare.ro . Wengyuan. Haifeng. datate prin C14 la sfârşitul mileniului al II-lea bc. care au fost civilizaţiile neoliticului Asiei de sud-est şi evoluţia acestora. prin cultura Shang. ceea ce vorbeşte de existenţa unei navigaţii timpurii în largul mării. lacunare din păcate. în Fujian. bazată pe cultura tuberculilor. Ceramica cu decor geometric s-a perfecţionat devenind. Comunităţile Yue aveau o ceramică grosieră. Acelaşi lucru se poate arăta şi despre producţia ceramică. în mileniul al II-lea bc. caracterizată printr-un decor şnurat şi cu impresiuni de pieptene. după cum se observă în siturile Chao’an. şi o ceramică mai fină. în zona Chinei de Nord. decorată la bază cu şnurul şi incizată în partea superioară. în Taiwan. Cultura Dapengeng (după situl din apropiere de Taipei/Taiwan). 1977). formele tripode fiind mai puţin utilizate. Lingshan. Comunităţile meridionale au adoptat noua tehnologie şi au decorat. nu se poate stabili cu precizie. o caracteristică a neoliticului târziu. dezvoltată între mileniile al V-lea şi al II-lea bc reprezintă o variantă a aşa-numitului complex al “civilizaţiilor neolitice de pe coasta Yue”. La sfârşitul epipaleoliticului/mezoliticului sud-est asiatic de tip 65 www. Dongxing (în Guangxi) şi Xianrendong (în Jiangxi). Unele comunităţi Yue au primit influenţe de tip Longshan.

fazele hoabinhianului mijlociu şi târziu au fost încadrate în aşa-numitul neolitic sud-est asiatic. între care se găseau diferite varietăţi de igname şi taro (Aracea). care aparţin începutului epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc) (Solheim. poate independent. Se pare că în unele niveluri bacsoniene. datate. betel şi diverse nuci). nordul Sumatrei şi. acesta ar fi început. De aceea. prin prezenţa utilajului litic şlefuit (topoare. probabil. sudul Chinei. Malaezia. pe la 8000/6000 bc. Unele descoperiri din situl Spirit Cave (Thailanda de nord). Este posibil ca procesul de acumulare a trăsăturilor neoliticului în sud-estul Asiei să fi fost foarte lent şi cu particularităţi specifice. pun problema practicării unei cultivări timpurii a plantelor (resturi de mazăre. prin realizarea unor unelte de piatră şlefuită şi cu protejarea plantelor alimentare. pe la 2500 bc. în fazele evoluate. fasole. au dus.hoabinhian şi bacsonian (aprox. 1992). 66 www. Taiwan). în niveluri datate între 10000–6000 bc. porcul şi găina). probabil. poate sub influenţa neoliticului chinez. Culesul orezului sălbatic şi rizicultura au apărut mai târziu. Astfel. 12000–2000 bc) s-a petrecut tranziţia către neolitic (Peninsula Indochina şi nordul Indoneziei– vestul Birmaniei. au fost descoperite resturi de orez cultivat şi dovezi ale existenţei câinelui domestic. şi unele animale domestice (câinele. discutabil. cu excepţia orezului. ca etapă avansată a culesului.cimec. arborii de pâine şi bananierii. dălţi şi săpăligi). prin mileniul al III-lea bc. în noile teritorii. în nordul Indoneziei. De aceea. Încă din fazele mijlocii ale hoabinhian/bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tăişul şlefuit în timp ce. În aceste condiţii. populaţiile care au părăsit Asia de sud-est. toate plantele menţionate. în toalianul recent. a fost cunoscută ceramica şi cultura orezului (nivelurile superioare din adăpostul Ulu Leang din regiunea Maros. în Insula Sulawesi/Celebes) (Garanger. cultivaţi mai apoi prin reproducere asexuată. sub influenţa neoliticului chinez. Începuturile propriu-zise ale agriculturii şi creşterii animalelor în Asia de sud-est nu sunt cunoscute cu precizie.ro . Wilhekm 1972). spatule de os şi ceramica decorată cu şnurul şi cu motive sub formă de împletitură. pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest. au apărut mojare şi pisăloage de piatră. curcubitacee. care se consideră că se sfârşeşte odată cu răspândirea comunităţilor Dong-Son (Vietnamul de nord).

******* Japonia a reprezentat, în holocen, un spaţiu interesant cu o evoluţie particulară, datorată, în parte şi specificului său geografic. Arhipelagul nipon a căpătat, în general, aspectul geografic pe care îl cunoaştem astăzi: numeroase insule, cu o mare lungime a coastelor, importante resurse marine, păduri masive în zonele muntoase, cu însemnate resurse animaliere şi vegetale, spaţii restrânse de câmpie, care să poată fi întrebuinţate într-o agricultură propriu-zisă. În acest areal specific a evoluat, în epipaleolitic şi neolitic, complexul cultural Jomon (aprox. 12500– 300 bc) caracterizat prin ceramica decorată cu diferite impresiuni şnurate (numită Jomon, în japoneză). Interesant este faptul că, deşi au cunoscut de timpuriu ceramica, comunităţile Jomon aveau, la început, un mod de viaţă caracterizat prin pescuit, vânătoare (mistreţul, cerbul, mamiferele marine) şi cules (la Hamansuno, în sudul insulei Hokkaido, aprox. 7000 şi 5000 bc, erau culese: meiul şi hrişca (Fagopyrum esculentum), putându-se vorbi despre un neolitic ceramic fără producţie propriu-zisă de hrană. De asemenea, pentru alimentaţie mai erau utilizate: nucile, castanele comestibile, ghinda, tigva (Lagenaria vulgaris), mazărea şi o specie de fasole. În domeniul construcţiilor şi meşteşugurilor, erau utilizaţi dudul şi arborele de lac. Cultura plantelor este cunoscută, cu siguranţă, în arhipelagul nipon, din mileniul al IV-lea, în fazele mijlocii Jomon (aprox. 3500– 2500 bc), când meiul era cultivat de către comunităţile seminomade care trăiau pe litoralul Pacificului, în special cele din regiunea Tokyo, ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele, bovinele fiind introduse mai târziu, în epoca Yayoi (secolele al IIIlea bc–al III AD). Amplasarea geografică a comunităţilor Jomon a determinat ca, încă din mileniul al VIII-lea bc, să fie practicat pescuitul în largul mării. Mărturie stau, în acest sens, descoperirile de peşti marini din situl Natsushima (golful Tokyo), fragmentele de pagaie şi de pirogă de la Torihama (60 km nord de Kyoto) şi Kamo (la 70 km sud de Tokyo), ultima datată la 3100 bc. Despre acest tip de navigaţie vorbeşte şi răspândirea ceramicii, din perioada iniţială Jomon, până în insulele mai îndepărtate (situl Agaribara/Okinawa – 4670 – 4450 bc) (Garanger, 1992). 67
www.cimec.ro

Locuinţele comunităţilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate ana în japoneză), având câte o vatră, construite în apropierea unor mari aglomerări de scoici (Kaizuka, în japoneză). Acoperişul era susţinut de stâlpi şi era realizat din paie. Casele erau organizate în cătune, amplasate fie pe litoral, fie pe malurile lacurilor şi râurilor, alcătuite din trei până la zece case de locuit, dispuse (în perioada mijlocie Jomon) în jurul unei construcţii mari, probabil comune. În ceea ce priveşte utilajul litic, trebuie arătat că, deşi nu diferă de cel din paleoliticul final (pre-Jomon), au fost abandonate treptat microlamele şi au apărut micile vârfuri triunghiulare de săgeată, topoarele şi teslele, care s-au menţinut de-a lungul întregii civilizaţii. De asemenea, erau utilizate săpăligile, râşniţele de mână, frecătoarele şi, în perioada târzie Jomon, secerile de şist lustruit. Din os s-au confecţionat ace de diferite tipuri, cârlige de undiţă şi harpoane. Pentru pescuit erau cunoscute plasele cu plutitoare şi greutăţi. Dovedind o deosebită adaptare la mediul în care au trăit şi o relativă izolare faţă de continentul asiatic, comunităţile complexului cultural Jomon au dovedit o remarcabilă continuitate, de circa 10000 de ani, dezvoltarea acestora fiind împărţită în cinci perioade, definite, în principal, după evoluţia tipurilor ceramice şi a siturilor din câmpia Kanto (Aikens, Higushi 1982). Se consideră că ceramica a apărut, în sudul arhipelagului nipon, într-o perioadă Pre-Jomon (către 12500 bc în siturile de la Fukui şi Sempukuji, în Kyushu, şi pe la 12000 în aşezarea de la Kamikuroiwa, în Shikoku) de unde s-a răspândit şi în restul teritoriului. Ceramica Pre-Jomon (aprox. 12500–10000 bc) şi cea din perioada Proto-Jomon (aprox. 10000–5000 bc) avea forme simple, cu gura largă şi fundul conic sau rotunjit, fiind decorată cu motive liniare sau în relief, realizate prin incizii cu unghia sau cu pieptenele, imprimată, şi ştanţată cu ajutorul scoicilor (fig. 40. A). Aceste decoruri se perpetuează şi în perioada veche Jomon (aprox. 5000–3500 bc), când s-au resimţit şi unele influenţe primite din partea neoliticului Asiei de nord-est şi au fost confecţionate vase cu baza dreaptă şi mai rar conică sau circulară. În această perioadă, decorurile erau obţinute prin aplicarea unui bastonaş înfăşurat de argilă, pe care era trasat un şnur împletit sau înnodat, reprezentând aşa-numitul decor şnurat sau cu impresiuni şnurate. 68
www.cimec.ro

În perioada mijlocie Jomon (aprox. 3500–2500 bc), ceramica avea ca forme principale vasele adânci şi modelate mai complex, câteodată, cu protuberanţe voluminoase, ca decoruri fiind cunoscute variate motive şnurate, ornamentele sinusoidale şi spiralice, realizate în relief. Perioada târzie Jomon (aprox. 2500– 1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogăţirea fără precedent a formelor şi decorurilor ceramicii, care a căpătat un deosebit rafinament artistic (fig. 40 B-C). În perioada finală Jomon (aprox. 1000–300 bc), multe vase au avut o funcţie cultico-rituală, în acest domeniu resimţindu-se influenţele recipientelor rituale de bronz, din China. Decorul ceramicii Jomon final este deosebit de sofisticat, reunind şi alternând motivele sinusoidale în relief, cu zone netede şi lustruite, spaţiile cu impresiuni şnurate şi benzile liniare incizate, manifestându-se o serie de particularităţi regionale, legate de tradiţiile şi de forţa de creaţie a diferitelor centre de producţie. Tradiţia Jomon s-a perpetuat şi în epoca Yayoi (sec. al III-lea bc– al III-lea AD), mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu şi Hokkaido), unde se poate vorbi de un Epi-Jomon (Kidder, 1968). În afară de ceramică, începând cu perioada timpurie (pe la aprox. 4000–3000 bc), purtătorii complexului cultural Jomon au realizat deosebite reprezentări antropomorfe stilizate, în special feminine, acoperite cu decoruri incizate (dogu în limba japoneză), legate, probabil, de riturile funerare şi de cultul fecundităţii. Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon, când erau însoţite şi de pietre falice (numite Sekibo) şi se leagă de începuturile agriculturii în arhipelag, când după cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsă a orezului. Odată cu începuturile epocii Yayoi, pe la 300 bc, se consideră că se termină preistoria şi începe evoluţia protoistorică a spaţiului japonez, când o serie de elemente de origine continentală au pătruns în sudul arhipelagului, în insula Kyushu, de unde s-au impus treptat şi în celelalte spaţii. Epoca sau cultura Yayoi reprezintă o modificare esenţială faţă de cultura Jomon, marcată prin manifestarea unui şir întreg de transformări tehnice (pătrunderea obiectelor chineze de bronz şi fier), ale mediului economic (cultura extinsă a orezului bazată pe amenajări de diguri artificiale), social şi în domeniul spiritual (De Bergh 1988). 69
www.cimec.ro

CAPITOLUL 15
NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN AFRICA
Africa a reprezentat şi în neolitic un spaţiu istoric particular, caracterizat printr-o diversitate derivată din evoluţia holocenă, neotermală, a acestui teritoriu, cu fazele postpluviale, umede, numite postgambliene (Makalian-ul, oarecum sincron cu tardiglaciarul, şi Nakurian-ul contemporan cu postglaciarul. De aceea, în funcţie de tradiţiile epipaleolitice/mezolitice şi de tendinţele evolutive, au fost definite mai multe tipuri de neolitic: neoliticul de tradiţie capsiană, neoliticul mediteranean, neoliticul saharo-sudanez, neoliticul pastoral, neoliticul guinean, neoliticul leopoldian şi neoliticul din valea Nilului, fiecare cu trăsăturile sale caracteristice, cu unele interferenţe fireşti. ******* În nordul Africii a fost definit neoliticul de tradiţie capsiană (1933, R. Vaufrey, săpăturile de la Jaatcha şi Redeyef/Gafsa, Tunisia; 1952, E. G. Gobert; 1955, L. Balout; 1957, H. J. Hugot; 1966, H. Camps-Fabrer şi G. Camps; 1968, C. Roubert; 1974, G. Camps), considerat ca fiind continuatorul epipaleoliticului local (capsian) şi rezultatul unei evoluţii neolitice locale, considerânduse că s-a răspândit până în Guineea şi Congo. Se caracterizează prin vârfuri de săgeţi, piese foliacee, topoare şlefuite, tăişuri, ceramică, împreună cu o industrie capsiană tipică. Ulterior, s-a constatat că aria de răspândire a acestui neolitic a fost mai restrânsă şi s-a arătat că s-a caracterizat printr-un interes redus pentru confecţionarea şi utilizarea ceramicii, cuprinzând vase cu fundul conic şi sărac decorate, o bogată industrie osteologică şi o artă mobiliară, realizată pe ouă de struţ, la care se adaugă arta 70
www.cimec.ro

Hassi Bou Bernous. cu numeroase gratoare.ro . Safiet Bou Rhenan. cu motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga. Ksar Tebilet şi Redeyef). vârfuri transversale de săgeată şi unelte de piatră şlefuită (Redyef. răspândit până la Aoulef. în vreme ce piesele litice destinate măcinării/zdrobirii erau abundente (Bou Zabaouine. Ritul funerar al comunităţilor neoliticului de tradiţie capsiană era inhumaţia în morminte individuale. decorată. Nador. în zona sudică. Harmelia. 41). Adăpostul 402. 1974): • faciesul câmpiilor înalte din zona localităţii Constantine. Tiaret. Mechta el Azla. Tarentule III. şi neoliticul final de tradiţie capsiană. racloare. mechtoizi (proto71 www. Foum Saïda. Datele antropologice arată o populaţie mixtă formată din protomediteraneeni. este cunoscut prin cercetările de la Hassi Manda. caracterizat prin reducerea cantitativă a uneltelor de tip epipaleolitic.rupestră nord-africană. djebel Fartas. Zmielet şi Barka. în ergul Iguidi). vârfuri pedunculate de săgeţi. şi se caracterizează prin numeroase microlite geometrice. cu forme sferice (Autruche V. care creştea vite mici şi trăia în grote şi adăposturi sub stânci. străpungătoare şi racloare. Thiout. în vestul Algeriei. podoabe şi gravura animalieră (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar. • faciesul neolitic din zona Munţilor Atlas. • faciesul neolitic vest-saharian.cimec. ceramica fiind slab reprezentată. În cadrul acestuia au fost stabilite mai multe faciesuri (Camps.(mileniul al III-lea bc). care încheie evoluţia neolitică din Africa de nord-vest. numeroase gratoare şi vârfuri de săgeată. o importantă industrie osteologică. cu aşezări sub forma unor aglomerări de cochilii. Ouled Zouaï. neoliticul capsian (mileniile al IV-lea–al III-lea bc). Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior. cu trei stadii–capsianul neolitizat (mileniile al V-lea–al IVlea bc). Aïn Naga. Columnata. cu o ceramică asemănătoare cu a neoliticului mediteranean. Rhar Oum el Fernan). Butte Catherine. Medjez I. nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed Tahar şi în djebel Marshel). Brézina. Damous el Ahmar (fig. djebel Marshel. reprezentând un facies montan al unei populaţii pastorale seminomade. Oued Saïda. vârfuri de săgeată “în forma turnului Eiffel” şi o ceramică decorată cu pieptenele. caracteristice neoliticului saharo-sudanez.

din Algeria (Batterie Espagnole. în grotele El Cuartel. aparţin tipului mechtoid (Mechta el Arbi). lamele à dos. Aumassip. frecvente râşniţe şi zdrobitoare. Aïn el Kedid. foarte probabil. cu fundurile conice sau rotunjite şi. o bogată şi diversificată industrie osteologică. introdusă. o abundentă ceramică. considerat. dovedind o populaţie amestecată (Amblard. 1988 a). Grotte du Polygone. oi. porci. piese cu retuşe continui. cioplite simplu. bovine. ulterior. Les Trois Marabouts. gât. Caf That el Ghar. un facies al neoliticului de tradiţie capsiană. Ali Bacha/Algeria. Achakar. În schimb. El Khrill. indivizii descoperiţi în înhumările neoliticului mediteranean. Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraşului Oran. dovedind şi un permanent şi benefic amestec uman şi de tradiţii culturale (Amblard. între care se găsesc elemente de prindere (torţi). a fost definit neoliticul mediteranean. vasele având profile simple. Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale şi verticale. câini. 1974). 1988 b). unde a fost numit neolitic mauritanian. rar. poate de purtătorii complexului cu ceramică cardială.Cro Magnon din Orient sau evoluaţi din oamenii aterieni) şi negroizi.cimec. Sidi Bou Knadel. cercetările efectuate nu au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii (Camps. ******* În zona Maghrebului. Alte descoperiri s-au făcut în grotele Cap Tenès. 42) Dar es Soltan/Maroc. ******* 72 www. Les Genêts. El Kiffen (fig. unii sunt protomediteranoizi robuşti şi numai unul (Grotte des Troglodytes) era protomediteranoid gracil.ro . Corales/Cimetière des Escargots. gratoare. căruia i-a fost proprie o industrie litică compusă din piese denticulate. uedul Guettara şi Oued de Noiseux). materialele osteologice provenind de la capre. Ouled Haddou. Grotte des Troglodytes. parţial. Din punct de vedere antropologic. prin canelare. pe fond ibero-mauru-sian. Grotte du Midi. justifică. pentru mileniile al VII-lea – al VI-lea bc. Cu toate acestea. Grand Rocher. microlite segmentiforme. Aïn Gueddara. ultimele descoperiri caracterizându-se printr-o ceramică decorată. practicarea creşterii animalelor. Aumassip.

şi cele secetoase. şi numeroasele piese de măciniş par a pleda în acest sens. care era decorată cu linii vălurite punctate. în perioadele mai noi. 1974). specific pentru stilul Orogowdé. prin prezenţa unor puţine microlite geometrice (în tenerian). a numeroase râsniţe şi zdrobitoare. la sfârşitul acestora putându-se vorbi de o “Sahară mică”. cu vegetaţie bogată. într-o continuă extindere. când motivele erau obţinute prin impresiuni cu pieptenele şi unele urme de împletitură. 10000–2500 bc). aprox. 43). dezvoltată într-o perioadă pluvială din holocenul inferior. În ceea ce priveşte practicare agriculturii. Ca ornamente se cunosc impresiuni realizate predominant cu pieptenele şi motivele sub formă de linii vălurite (wavy line) (Camps. datat către sfârşitul perioadei. o serie de probe polinice de mei african (Pennisetum). Ceramica descoperită este abundentă.cimec. Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie de aşezări care se găsesc astăzi fie în aer liber. realizate cu un instrument cu dinţii triunghiulari în secţiune (pieptene de olar). Timidouin. această fază este prezentă pe la jumătatea mileniului al VIII-lea bc.În zona sudului Saharei şi Sudanului a fost identificat neoliticul de tradiţie sudaneză denumit. în timp ce la Tagalagal şi Temet/Aïr. care se deosebeşte de tradiţiile africane prezentate anterior. până astăzi. 1974). probabil. Tin Amensar. fig. în Niger. În cadrul neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri regionale şi faze cronologice. este bine cunoscută în zona Hoggar şi împrejurimi (Amekni. până în Mauritania: • faza veche (mileniile al VIII-lea–al V-lea bc). 73 www. răspândindu-se. vasele având forme sferice şi decorul realizat pe întreaga suprafaţă exterioară a vasului. ulterior. şi marchează o tranziţie către neoliticul din valea Nilului (Camps. răspândindu-se până în Ciad şi Niger. descoperite la Amekni. când au alternat episoadele umede. harpoane de os şi recipiente din coajă de ou de struţ. Hirafok).ro . fie în adăposturile de sub stâncă. când a fost inventată (Tagalagal/Aïr. în Ciad (Delebo şi Soro Kezenanga II) a fost atestată o timpurie domesticire a animalelor. neoliticul saharo-sudanez. care s-a aflat. Site Launey. ceramica. Acest neolitic s-a dezvoltat în condiţiile ultimelor faze climatice din Sahara (IV–VI.

S-a caracterizat printr-un habitat sezonier. împreună cu fauna sălbatică şi domestică din aceeaşi perioadă. 1988 c). Aumassip. unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice de peşti şi harpoane de os. o creştere a numărului pieselor şlefuite. în special. o industrie litică lucrată din cuarţ (Ciad). Superior). unelte pentru măcinat (râşniţe şi zdrobitoare). uneori colorate în negru. o ceramică decorată cu motive punctate şi imprimate. aşa cum se observă şi din reprezentările rupestre. bovine. Bovidianul reprezintă o cultură specifică pentru o perioadă pastorală. cert fiind faptul că schimbările climatice prin care a trecut Sahara au determinat importante mişcări şi mixturi de populaţii negroide robuste. asociate cu registre lustruite. fazele veche şi mijlocie aparţinând neoliticului saharosudanez mijlociu (mileniile al V-lea–al III-lea bc). 44). care sugerează practicarea pescuitului. bazată la început pe vite mici şi bovidee. pentru această perioadă sunt cunoscute unele faciesuri ca bovidianul (vechi şi mijlociu) şi tenerianul. fapt pentru care au fost definite mai multe stiluri: Arsa-Ténébyéla.ro . între care şi topoarele “cu gâtuire”. şi în cătune cu colibe rotunde. ca cele din Tassili-nAdjer. care atestă o activitate pastorală. Tiouyne.cimec. Amekni (niv. în adăposturi (abri).• faza mijlocie (mileniile al V-lea–al III-lea bc) este cunoscută la Meniet. care era mult mai extins decât astăzi. ultimele două prezentând legături cu Neoliticul târziu din Nubia (Camps. a marcat o abandonare a vechilor forme de habitat în adăposturi şi întemeierea de mici sate cu colibe. într-o perioadă umedă din holocenul mijlociu. şi Télimorou cu o olărie cu angobă roşie şi decorul dispus în jurul gurii. a vârfurilor de săgeată şi brăţările de piatră. Bovidianul târziu. sub formă de împletitură. pe crescătorii lor şi construcţiile acestora (Amblard. Ceramica bovidianului târziu se diferenţiază de la zonă la zonă. caracterizat printr-un decor format din puncte şi “lacrimi” mari. încadrat în Neoliticul recent. cunoscută şi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. dispuse în benzi orizontale. 74 www. mediteraneene şi europoide. dispuse în jurul lacului Ciad. Ouaguif cu benzi alcătuite din puncte mici. o plastică zoomorfă şi reprezentări rupestre înfăţişând. 1974) Specialiştii zonei şi ai epocii nu au o părere unanimă în legătură cu atribuirea etno-culturală a bovidianului.

Mormintele erau dispuse în locuinţe. defuncţii fiind depuşi chircit. La sud de Hoggar s-a dezvoltat faciesul Tilemsi. cules şi vânătoare. neoliticul saharo-sudanez a decăzut atunci când populaţiile bovidiene. decorată cu linii vălurite. care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al II-lea bc). fără ca să fie atestate. în mare măsură certificând reprezentările antropomorfe de pe picturile parietale (Amblard. Hoggar şi în împrejurimi (Lhote. Ennedi.cimec. gresii plate. 1966). aşa cum sunt cunoscute încă din capsian şi iberomaurusian (Maghreb) precum şi în neoliticul pastoral kenyan.ro . provenind de la înhumări în decubitus lateral. cunoscut prin cercetările de la Asselar. ace şi harpoane de os şi o ceramică evoluată. La Téfédest. 1983). Această fază protoneolitică a fost urmată de neoliticul de 75 www. care redă mici personaje cu capete geometrice şi mici bovidee. J. cu picioarele mai mult sau mai puţin îndoite. indivizi micşti. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor (Mandics. Tibesti. ******* Neoliticul din valea Nilului sudanez pare să-şi aibă originea în aşa-zisul mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. 1981). Tipul antropologic era cel negroid şi prezentau mutilări dentare. în fond o cultură protoneolitică (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). Aumassip. în cadrul cărora au existat mai multe tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african. In Begouan. compusă din colibe de lut. unii cu trăsături mechtoide (M. incizate cu pieptenele. semisedentară. câţiva indivizi nonnegroizi. caracterizat printr-o ceramică fină. la rândul său. 1988 c). faza terminală a neoliticului în această zonă. nedecorată şi arta sa rupestră. Arkell) (Cornevin.Bovidianul a cunoscut o răspândire deosebită în zonele Ouenat. Chamla). în acest spaţiu şi perioadă. relativ gracili. venite dinspre est s-au amalgamat cu cele locale şi s-a format faciesul idelesian. zdrobitoare. deocamdată. şi sudanezi orientali robuşti. Acest mezolitic de Khartoum s-a caracterizat prin păstrarea unei industrii microlitice din cuarţ şi cuarţit.–C. bazată pe pescuit. Locuirea era. care. pe o parte. specifică unei economii de subzistenţă. prezintă multe asemănări cu neoliticul saharo-sudanez. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de materiale osteologice umane. Karkarichinkat. punctate. mărgele.

cuţite şi topoare şlefuite. Tazianul. o ceramică de culoare brună şi. 1981). brună. 1981).Khartoum (mileniile al V-lea –al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aşezarea Esh Shaheinab/Sudan). cârlige de undiţă. precum şi palete de fard din şist. Mormintele erau ovale şi rectangulare. Din os şi fildeş au fost confecţionate căuşe. Locuinţele erau sub forma colibelor simple. Ceramica acestei culturi era de foarte bună calitate. Matmar). Badari. dar a fost realizată o ceramică micacee. în timp ce gazelele şi struţii erau vânate iar broaştele ţestoase prinse. neoliticul de Khartoum s-a caracterizat printr-o industrie litică marcată prin numărul mare de piese segmentare. având diferite culori: roşie. bazată pe pescuit şi adunatul moluştelor. o producţie osteologică destul de variată (harpoane. Acest facies neolitic prezintă unele asemănări cu fayoumianul din valea inferioară a Nilului. Practicile funerare perpetuează tradiţia taziană (inhumaţia în morminte cu 76 www. De asemenea. inului. alături de care s-au confecţionat inele şi brăţări din fildeş şi scoici marine. podoabele cuprindeau mărgele de cuarţ şi din aramă turnată. Astfel. în perioada mileniilor V-IV bc. din scoici. a avut o economie bazată pe vânătoare. piepteni. figurine. unelte parţial şlefuite (dălţi). pescuit şi cules în care a apărut creşterea caprelor şi a oilor. localizat tot în zona Egiptului mijlociu (siturile Badari. cunoscut în Egiptul mijlociu (Taza. creşterea bovinelor şi ovinelor.cimec. Badarianul (fig. ca urmare a expansiunii unor comunităţi neolitice sahariene târzii spre valea marelui fluviu. ******* În zona cursului mijlociu al Nilului (Egiptul de Sus şi Mijloc) au evoluat mai multe culturi. s-a caracterizat printr-o industrie litică compusă din gratoare. cu nişă uneori. s-a păstrat economia de subzistenţă. cu forme de cupă. topoare) şi cârlige de undiţă din valve de scoici. roşie. unde era depus cadavrul cu faţa spre vest (Cornevin. se practica cultivarea grâului. În Nubia.ro . rar. cu marginea neagră. cenuşie şi roşie cu gura neagră. 46). cu angobă roşie şi cu decoruri realizate prin impresiune. obiecte de podoabă din amazonit şi o ceramică lustruită. decorată cu impresiuni punctate (Cornevin. Matmar şi Hemamiéh) dar şi în deşertul est-nubian. de la început foarte dezvoltate. inele de braţ. este specific eneoliticului. orzului. Era cunoscută o bogată veselă de piatră.

tesle. palete de fard. diferite tipuri de cuţite. purtătorii nagadianului I au mai confecţionat palete de fard din şist. 1981. Nubia şi în deşertul oriental. topoare. a cunoscut o extindere deosebită. între aprox. elemente vegetale. la Mahasna au fost descoperite locuinţe uşoare din lemn. reprezentări antropomorfe şi zoomorfe din os şi fildeş. bărci (fig. 3500–3100 bc. lut. Au fost confecţionate. confecţionându-se pumnale. şi erau însoţiţi de ofrande depuse în gropi laterale. păsări flamingo. Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau predinasticul I/Amratian (situl El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu. cuprins între aprox. deopotrivă. 1983). 48. Decorul ceramicii era foarte bogat. discoidale sau conice. În ceea ce priveşte habitatul uman. Spre deosebire de badarian. cu torţi perforate şi adesea picior conic (fig. cu forme asemănătoare vaselor din piatră. Utilajul litic era bifacial şi cuprindea săgeţi. Prelucrarea aramei a cunoscut o deosebită extensie. ca şi la Hemamieh şi Mostagedda. roşiatică sau gălbuie. din os şi fildeş. motivele fiind variate: spirale. având mânerele acoperite cu plăcuţe de aur sau fildeş. dălţi.cimec. fiind realizat cu brun. ace. uşor adâncite. Erau cunoscute şi obiecte realizate din alte metale: aur. Nagadianul II sau predinasticul mijlociu/ Gerzeean (situl El-Gerzeh. 47) (Cornevin. de formă zoomorfă etc. 4000–3500 bc. Din os şi fildeş s-a realizat un repertoriu deosebit de variat de podoabe. ca motive cunoscându-se cele liniare şi naturaliste. împletitură sau cărămizi şi în urcioare mari. măciuci piriforme şi vase elipsoidale sau tubulare. topoare şlefuite şi capete de măciuci. Egiptul de Jos). din zona Fayoum până în Nubia egipteană de sud. Industria litică era alcătuită din cuţite cu tăişul concavoconvex şi vârful întors în sus şi secţiunea în formă de V (fig. fie adăposturi simple. vase tubulare de piatră (bazalt). Mandics. 1). şi au utilizat pe scară largă arama. 2). Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate. personaje cu braţele ridicate etc.nişă). fier meteoritic şi plumb Ceramica cu decor alb a fost înlocuită printr-o veselă cu torţi ondulate. ceramica Nagada I era pictată cu alb pe fond roşu. fie colibe de lut.ro . argint. morţii fiind depuşi într-un “sicriu” de lemn. vârfuri. 48. Practicile funerare au cunoscut o perfecţionare. Locuinţele erau de diferite forme. De asemenea. 77 www.

denumit astfel după oaza şi bazinul Fayoum din Egipt. care prefigurează scrierea hieroglifică (Vila. Fayoumianul B. reprezentate de lamelele simple. râşniţe. zdrobitoare şi topoare cioplite cu tăişul ascuţit. 1988 a). in). mei. artistice şi spirituale contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. numit şi Semainian. prezintă un recul faţă de cele anterioare. alături de care au apărut dălţi concave. Se practica agricultura (grâu. iar industria osteologică a fost diversificată (palete de fard. ******* Civilizaţiile neolitice dezvoltate în Egiptul de Jos. porcine). iar pescuitul era extins. deocamdată. Ceramica a fost de factură grosieră. Industria litică prezintă multe elemente de tradiţie Fayoum B. denotând o serie de legături cu culturile contemporane din Sahara. care prezintă asemănări cu badarianul. ceramica monocromă. se cunoaşte că proviziile erau păstrate în coşuri îngropate în puţuri-silozuri. caracterizându-se printr-o economie de producţie evoluată. (aprox. economice. microlite geometrice şi vârfuri de săgeată. atât în ceea ce priveşte dimensiunile siturilor.ro . în ansamblul său această cultură eneolitică a mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese tehnologice. în ce măsură purtătorii acestei civilizaţii au cunoscut o economie de producţie. în care s-au resimţit încă puternice tradiţii epipaleolitice. morminte 78 www. dezvoltate pe cursul inferior al Nilului. fiind descoperite numeroase seceri. 6500– 5200 bc) este prima civilizaţie cu caracter neolitic preceramic. creşterea animalelor (bovine.Către sfârşitul culturii au apărut sigiliile cilindrice şi diferite motive simbolice. având suprafaţa roşiatică şi neagră. cu un repertoriu variat al formelor. Spre deosebire de faza anterioară. faza A a fayoumianului (cu date C 14 cuprinse între 4450–3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea bc. erau vânaţi hipopotami şi prinse broaşte ţestoase. în special).cimec. cât şi folosirea îndelungată a inhumaţiei în interiorul locuinţelor. orz. deocamdată. Nu au fost descoperite. remarcându-se vasele cu picior decorate cu proeminenţe mamelonare. Deşi nu au fost descoperite locuinţe. uneori lustruită. prezintă o serie de caracteristici particulare care le diferenţiază faţă de cele din sud. Nu se poate preciza. ovi-caprine. Chiar dacă faza a III a nagadianului.

creşterea animalelor (oi. topoarele slefuite. au fost confecţionate din scoici şi cochilii de gasteropode din Marea Roşie. vestul deltei Nilului). lustruită. printre alte motive. cuprins între neoliticul timpuriu şi neoliticul târziu. câini). frunzele de palmieri. construite din crengi şi lut. în apropiere de Hélouan. în gropi ovale. cunoscându-se piese noi de tipul cuţitelor cu spatele curbat. în Egiptul de Jos. Din lut ars. de unde au fost aduse bijuterii şi palete de fard.cimec. realizându-se piese cu retuşare bifacială. Obiectele de podoabă. În fazele evoluate a fost confecţionată o ceramică ornamentată cu motive incizate.ro . lamelară. în special bifacială. Din punctul de vedere al industriei litice şi osteologice se observă multe asemănări cu fayoumianul. netezită atent şi. Morţii erau înhumaţi în cadrul aşezării. Vila.(Cornevin. 1981. care a cunoscut. elemente de sistematizare cvasi-urbană. Populaţia acestei aşezări practica agricultura (în special grânele). Mandics. este cunoscut faciesul mérimdian (marea aşezare de lângă Mérimdé-Beni Salamé. Acest facies s-a caracterizat printr-un habitat uman evoluat. 1983). datat între aprox. unde a fost descoperită o ceramică de bună calitate. mărgele lucrate 79 www. cu forme diversificate. Într-un interval temporal deosebit de larg. Mandics. fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. Locuitorii acestei aşezări au întreţinut strânse legături comerciale cu centrele meşteşugăreşti din Egiptul sudic (de Sus). 1988 b). în fazele mai dezvoltate. 5000 şi 3600 bc. au fost confecţionate diferite reprezentări antropomorfe şi zoomorfe şi modele de bărci. din şist şi granit. 1983. Omarianul A (situl El-Omari. care erau dispuse de-a lungul unor”străzi”. foarte numeroase. vânătoarea (hopopotami) şi pescuitul. care reprezentau. probabil cu rol cultic. sezoniere sau mai durabile. capete piriforme de măciuci şi vase de piatră. printre locuinţe. spaţii de măciniş şi silozuri-“grânare”. fără inventar specific (Cornevin. poate fi datat la sfârşitul mileniului al V-lea şi în prima jumătate a mileniului al IVlea bc. cu coşuri şi vase de provizii îngropate. Industria litică a fost lucrată din silex şi era. industria osteologică era de bună calitate. cu locuinţe ovale semiadâncite. pe o faleză abruptă). În unele zone special destinate existau arii de treierat. Ceramica avea suprafaţa roşie sau neagră. în directă legătură cu fayoumianul. monocromă. capre. câteodată. 1981.

defuncţii erau depuşi în vase. a zăcămintelor miniere din zona Sinai. orzul. amintind de vasele din bazalt. cu marginea evidenţiată şi cu baza în formă de inel circular. Morţii erau înhumaţi în sat. toate în zona oraşului Cairo. care nu au modificat modul tradiţional de viată al locuitorilor din Egiptul de Jos. Omarianul B. în perioada predinastică. a fost definit aşa-numitul neolitic pastoral prin care s-a desemnat economia populaţiilor producătoare de hrană. Locuinţele erau de două tipuri: ovale. cu cele din perioada anterioară (Cornevin. aceasta era alcătuită din colibe ovale şi rectangulare. Méadianul este. probabil. care au trăit în acel teritoriu înainte de 80 www. Podoabele sunt deosebit de puţine. în schimb se constată o utilizare masivă a aramei. Meadianul cunoscut prin cercetarea celor două necropole de la Méadi şi necropola de la Héliopolis. acestea erau asemănătoare.ro . În ceea ce priveşte ocupaţiile. inul. defuncţii fiind depuşi pe o parte. ca structură şi importanţă. Purtătorii omarianului cultivau grâul. probabil cu caracter ritual. 4000–3500 bc). importate din sud. gazele etc). Mai este atestat un tip de locuinţă adâncită.din coajă de ou de struţ. pentru ultimul tip fiind utilizate cărămizile uscate la soare. cu capul la sud şi faţa spre vest. rotunjite. os. decorată cu negru. 1981). de dimensiuni mai reduse. ******* Pentru spaţiul est-african. mai puţin fină decât cea omariană. contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. dar erau culese şi unele plante sălbatice. pusă pe seama descoperirii. şi practicile funerare particulare. construite pe stâlpi îngropaţi în sol. Au fost îngropate. contemporan cu începutul nagadianului I meridional. având ca forme vasele ovoide şi alungite. cu acoperişul susţinut de pari. o cultură de tranziţie către perioadele predinastică şi istorică. şi vase tubulare. caracterizate prin existenţa necropolei şi a mormintelor acoperite cu movile de pietre (Cornevin. piatră şi vertebre de peşte. În apropierea aşezărilor se găseau necropolele. accesul realizându-se prin intermediul treptelor. În ceea ce priveşte locuirea.cimec. cu capul spre sud şi faţa spre vest. a fost descoperit la est de situl precedent şi diferă prin industria litică. 1981). şi animale (câini. unde s-a descoperit o ceramică monocromă. şi altele semiadâncite. compuse din morminte rotunde sau ovale. din mediul Nagada I (aprox.

1983. cele mai bine cunoscute sunt: elmenteitianul şi neoliticul pastoral de savană. era cunoscută creşterea bovinelor. stând şi pietrelor pentru zdrobit boabele. în stadiul actual al cercetărilor. unui complex sistem sezonier de utilizare a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane. 49). dezvoltat într-o zonă umedă de pe versantul vestic al văii riftului central şi pe abruptul pantei Mau. probabil sălbatice. sunt ipotetice deoarece nu au fost găsite în complexe sigure. Ambrose. Mandics. cronologice. În câmpiile joase din nordul Kenyei. pe la aprox. şi un rit funerar particular. ca la Njoro River Cave (aprox. în acest sens. nu s-a stabilit cu precizie dacă au existat şi alte forme de producţie de hrană. sub tumuli de piatră sau în crăpăturile stâncilor. 1988 a). într-un climat mai umed decât cel de astăzi. 81 www.practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea–I bc). Phillipson. şi ceramica. a cămilelor. constând din incineraţii în morminte colective. oilor şi. aşa cum au arătat cercetările din siturile Dongodien şi Ele Bor/Kenya. care. 1981. în general.cimec. provenind din contexte datate în epoca mijlocie a pietrei (Middle Stone Age). Elmenteitianul. pe la 8000 bc. şi boluri de piatră. 1984). În sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei. o industrie litică cu lame mari de obsidian. dovadă. poate. inclusiv agricultura (Mandics. 1984). poate. cu dublu tăiş. Mai bine cunoscute sunt fazele finale. 1983. alte presupuneri că ar fi fost descoperite materiale osteologice de animale domestice. Chiar dacă a fost accentuat rolul creşterii animalelor într-un sistem pastoral. aşa cum este la Hyrax Hill. amplasate pe terenurile înalte din sud (Ambrose. pe malul lacului Nakuru (fig. În cadrul neoliticului pastoral din sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei au fost decelate mai multe variante regionale şi. care încetează în mileniul I AD. Industriile litice şi tipologia ceramicii a fost diversă. în bazinul lacului Turkana. Aşezările şi locuinţele au avut suprafeţe şi durate de evoluţie variabile. economia pastorală este atestată pe la 1300 bc. din care.ro . 2500 ani bc. sunt cam eterogene şi incomplet cunoscute şi definite. acest tip de mod de viaţă fiind mult mai vechi decât cel din siturile similare. 1000 bc) (Cornevin. Neoliticul pastoral de savană grupează restul descoperirilor şi manifestărilor. s-a caracterizat prin creşterea animalelor domestice (bovine şi ovicaprine). probabil. din mileniul al II-lea bc. culesul cerealelor. adaptate. o ceramică nedecorată.

neputându-se realiza. teslelor. Blandé. prin care s-a înlocuit aşanumita cultură a săpăligilor şi paratumbianul. care precede cea mai veche atestare a prelucrării fierului în zonă. se presupune că unele populaţii ale neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbă sud-cuşitică şi că practicau creşterea animalelor şi cultura unor plante. deocamdată. civilizaţia “agricolă” dezvoltată la graniţa dintre Mali-Mauritania şi Senegal. Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon. Nioro. Yengema. săpăligilor. în stadiul actual al cercetărilor. cu toate că descoperirile arheologice sunt încă neconcludente (Phillipson. târnăcoapelor. ******* Într-o zonă largă. Pe baza unor studii lingvistice. nu se pot face 82 www. ceramică şi topoare din piatră şlefuită.. care a avut o industrie litică asemănătoare. râşniţe şi zdrobitoare/frecătoare. dar mai la sud nu există dovezi ale producţiei de hrană înainte de începuturile prelucrării fierului (începutul mileniului I AD).ro . la sud de pădurile ecuatoriale central-africane. 1988 a). Situri aparţinând neoliticului pastoral sunt cunoscute şi în Câmpia Serengeti (nordul Tanzaniei). 49). discuri perforate uneori. altădată. Astfel. neoliticul guinean s-a caracterizat printr-o deosebită abundenţă a topoarelor. Kamabai. fără a se putea preciza dacă au servit la mărunţirea pigmenţilor sau a alimentelor vegetale. cioplite sau şlefuite. Mali. ultimul desemnând. Camerun şi Congo s-a dezvoltat neoliticul guinean. Fangala Toukoto (Mali) etc. fiind creaţia unor comunităţi care adoptaseră târziu agricultura bazată pe cultivarea ignamei. ******* În regiunea statelor Zair şi Congo şi în bazinul inferior al fluviului Congo. Sopie. mojare şi pisăloage. o schemă evolutivă logică sau să se stabilescă diferenţieri geografice şi culturale. Existenţa greutăţilor pentru beţele de săpat a fost interpretată drept probă plauzibilă a practicării culturii tuberculilor (Amblard. Din păcate. în situri şi în morminte au fost descoperite boluri de piatră (fig. asociate destul de frecvent cu gratoare. 1988). în cadrul Complexului Chifumbaze. a fost definit neoliticul leopoldian caracterizat prin aşezări deschise şi în grote. datate între în a doua jumătatea a mileniului I bc. cuprinsă între Senegal. microlite.cimec.

ro . 83 www. cules şi pescuit.precizări referitoare la neoliticul sud şi sud-est african.cimec. 1988 b). dar este posibil ca populaţiile din aceste regiuni să fi păstrat vreme îndelungată modul de viaţă bazat pe vânătoare. trecerea la economia de producţie făcându-se în diferite perioade istorice. în mileniul I AD (Phillipson.

se observă. Peninsula Balcanică. este normal să se pună în evidenţă trăsăturile particulare ale dezvoltării neolitice. atât în neolitic cât şi în eneolitic. De aceea. după cele din zona Orientului Apropiat. Cu toate acestea. genetice şi culturale. este evidentă o anumită individualizare şi evoluţie particulară pe zone şi subzone geografice. în urma descoperirilor de la Argissa Magoula. fiind tentantă şi încercarea de punere în lumină a unei evoluţii locale. cu atât mai mult cu cât continentul european este mai mic decât cele prezentate anterior. în formă de bordeie dotate cu vetre. 7000–6500 BC). graţie cercetărilor efectuate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. În aceste accepţiuni. care ar prezenta elemente ale unei economii de producţie. 1994). Sesklo. cu Mediterana orientală. din Câmpia Thessaliei (Grecia). pe de o parte. precum şi evoluţia secvenţială. Moldova (Soroca) sau cele din grota Franchthi (datate 6000–5700 bc). aflată în directă legătură cu Asia Mică. există încă multe lacune şi inconsecvenţe de cercetare şi reconstituire. că există multe legături. din Rep. reliefând moştenirile şi tradiţiile. Orientul Apropiat şi Asia Mică.ro .cimec. formula Ex Oriente lux păstrându-şi multe din caracteristicile determinative. Souphli Magoula. a celor din regiunea Porţilor de Fier (Lepenski Vir-Schela Cladovei).CAPITOLUL 16 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN EUROPA Neoliticul şi eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine cunoscute. pe de altă parte. dar care nu rezistă decât parţial unei critici serioase a izvoarelor arheologice cercetate (Chapman. Nea Nikomedia (aprox. Neolitizarea Europei s-a făcut diferit de la regiune la regiune. încadrată într-un încă ipotetic neolitic preceramic. cu construcţii simple de locuit. 84 www.

se remarcă tpoarele şi teslele. romburile. prin evoluţie şi aculturaţie. Industria litică este. Ca ocupaţii. şi acoperiş în patru ape. cu roşu şi negru pe fondul natural sau albicios al vaselor. pescuitul marin etc. bej.ro . 51) şi o deosebită stabilitate a habitatului uman. Tsountas. Gimbutas. cu degresanţi minerali în compoziţie. bovine). Industria osteologică (cârlige.cimec. culesul. care s-a caracterizat printr-o vastă arie de răspândire (fig. Sesklo etc). Piesele microlitice geometrice (trapeze şi segmente) şi lamele de seceră. pe o temelie de piatră. 50). Otzaki. cu picior şi cu marginea mai mult sau mai puţin răsfrântă. Eubeea şi Sporadele). spatule. 1989 a. sigilii (pintadere) şi statuete antropomorfe şi zoomorfe. a reprezentat o regiune de neolitizare timpurie. mei. ace. bilele de praştie. creşterea animalelor (ovicaprine. linte). la sfârşitul mileniului al VII-lea şi în mileniile al VI-lea – al V-lea bc.cu prelungiri până în valea Dunării mijlocii şi inferioare. în general. 1903-1908 a efectuat săpături în staţiunile-acropole thessaliene de la Sesklo şi Dimini. porcine. bob. fiind lucrată din silex şi obsidian. leguminoase – mazăre. motivele ornamentale fiind liniile. neagră-cenuşie sau brun-cărămizie (Frühkeramikum). zig-zagurile. dar şi deschisă. adâncite şi de suprafaţă. purtătorii complexului Protosesklo practicau cultivarea plantelor (grâu. cu funduri inelare etc. roşie-portocalie. reprezentările umane. fiind o parte însemnată a Vechii Europe (Gimbutas. plăci de centură) completează repertoriul artefactelor. orz. dălţi. vânătoarea. Ca piese litice şlefuite. cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. Macedonia. în vreme ce specia grosieră era acoperită cu 85 www. în regiunea Balcanilor răsăriteni (Thessalia. triunghiurile. Argissa Magoula. care au furnizat diferite tipuri de locuinţe. lamelară. Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S. unele podoabe. Ceramica fină a fost decorată prin pictare. ultimele fiind realizate din chirpici sau cărămizi crude şi substrucţie lemnoasă. aşa cum arată descoperirile din aşezările tell şi magoulas (Nea Nikomedia. 1989 b). amplu continuate după cel de-al doilea război mondial). s-a dezvoltat complexul cultural Protosesklo-Sesklo (Hr. (fig. În neoliticul timpuriu. urcioare globulare. Grecia centrală. acoperită cu angobă lustruită. care au devenit tradiţionale şi sau transmis populaţiilor şi civilizaţiilor ulterioare. în general monocromă. Ceramica a fost de factură bună.

Deplasându-se de la sud-est către nord şi nord-vestul Peninsulei Balcanice. conducând la formarea unor puternice civilizaţii neolitice: Sesklo. Astfel. reprezentările zoomorfe şi bogata simbolistică geometrică. cu ochii bridaţi. danubian. şi s-a dezvoltat. Industria litică. topoare şi tesle şlefuite. ofrande etc) (Seferiadis. linii dispuse în zig-zag şi impresiuni realizate cu scoica cardium. pe parcursul a trei faze (I-III). 86 www. 1993).cimec. Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcţiesanctuar.barbotină şi ornamentată cu impresiuni de unghie. în timp ce din os au fost produse străpungătoare şi dălţi. unii defuncţi fiind depuşi pe o parte sau pe abdomen. în Grecia) este descendenta directă a culturii Protosesklo. fortificate cu şanţuri şi ziduri (Sesklo. în Grecia centrală şi nordică. ultimele putând să fie confecţionate şi din lut. se găsesc în sate aglutinante. 1985). Această civilizaţie neolitică timpurie şi-a pus amprenta şi a influenţat evoluţia ulterioară a neoliticului balcanic şi. De asemenea. Zarkou etc. sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine. Souphli Magoula. poate. sigilii. Criş-Körös (Lichardus et alii. pe o serie de culoare favorabile: VardarMorava. au fost construite din cărămizi crude pe o temelie de piatră. trapezoidale sau aproape pătrate). denotând o influenţă de tip impresso-cardial. Mariţa şi Struma-Isker.). fusaiole. de degete. Cultura Sesklo (tell-ul Sesklo. Formele de cultură materială se află în continuitatea perioadei anterioare. vase askoi etc). în formă de boabe de cafea. redând un tip uman asianic. aşa cum se observă în situl de la Magoulitsa. prin şiruri de stâlpi (Nea Nikomedia). legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. agricultorii şi crescătorii de animale Protosesklo au contribuit la neolitizarea zonelor pe care le-au colonizat. cu un bogat inventar cultic. confecţionată din silex şi obsidian. locuinţele (rectangulare. lame. proiectile de praştie. nu mai prezintă piese microlitice. ambele tipuri de morminte fiind înzestrate cu un inventar particular (vase. împărţită în trei nave. Karanovo I-II. precum şi incineraţii de copii. la începutul mileniului al V-lea bc. ci doar lame de seceră. prefigurând tipul megaron. compus din statuete ale Zeiţei-Mame şi piese depuse votiv (topoare şlefuite. rondele de lut. În cadrul ritului funerar se cunosc înhumări individuale sau familiale.ro .

pictată cu benzi liniare. alături de situri amplasate în zonele litorale. în special ceramica monocromă. Dimini – faza veche. 16). phalloi. având ca forme: străchinile adânci cu marginea evazată. motive geometrice. ca motive întâlnindu-se benzile liniare. 53). plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost destul de bine ilustrată. 53. imagini ale Zeiţei-Mamă. (fig. Ceramica fină a avut mai multe specii: monocromă lustruită. În celelalte părţi ale Peloponezului. sunt legate statuetele antropomorfe pictate. dar şi elemente care îl individualizează. cănile şi paharele. Tsountas) a cunoscut o deosebită înflorire în neoliticul mijlociu şi târziu grecesc 87 www. cu culoare. Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Ch. se observă o serie de specificităţi. pictată cu roşu închis pe fondul albicios al vasului. De asemenea.cimec. tabla de şah. aşa cum a fost cel de la Sesklo. fină. 1993). fiind vorba de morminte individuale sau colective. cu două camere. Ritul funerar este cunoscut foarte puţin.ro . uneori. în neoliticul timpuriu şi mijlociu (mileniul al VI-lea – începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip Protosesklo-Sesklo. în special statuetele feminine. cupele cu picior. triunghiuri.Ceramica a fost realizată în cadrul unor ateliere de olărit. zig-zaguri etc. care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii (Lichardus et alii. urcioarele cu pereţii profilaţi. 53. altarele (fig. cu fundul inelar şi torţi pe umăr etc (fig. în timp ce specia semifină avea un decor răzuit. sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere). 11). în general roşie. cu locuinţe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. Civilizaţia Sesklo a evoluat şi în neoliticul mijlociu grecesc. aşezate. În cadrul organizării habitatului. pictată cu alb pe fondul roşu. şi spiralo-meandrice. specializate. şi cea acoperită cu un fel de vernis deschis. de tip curcubeu (rainbow ware). între care se remarcă utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi). bun sau roşiatic (urfirnis). În ceea ce priveşte domeniul spiritual. faza sa Zarkou făcând trecerea către cultura următoare. “dinţii de lup”. purtătorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante regionale. cu mâinile împreunate la piept (Doamna de la Lerna) (Seferiadis. însoţite de un inventar specific (Seferiadis. fină. meandrele. spiralele. romburi haşurate. triunghiurile. cu cuptoare evoluate. De cultul fecundităţii şi fertilităţii. exprimat în diferite rituri şi practici. strălucitoare. 1993). în poziţie chircită. 1985). acoperit.

B). Souphli. Thessalia. zoomorfe şi antropomorfe. influenţe ale sale regăsindu-se până în valea Dunării mijlocii şi Transilvania. pătrate. tesle. Cercetările efectuate la Dimini. proiectile de praştie. Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramică predominant cenuşie sau neagră lustruită (numită şi de tip Larissa). Nea Nikomedia. numită şi Otzaki (B). La acestea se adaugă o importantă industrie osteologică şi podoabele din scoivă Spondylus. întemeiat în funcţie de condiţiile de mediu şi destinaţia aşezărilor: sate fortificate (fig. se observă o îmbogăţirea a repertoriului formelor (vasele cu picior) şi decorurilor ceramice. 54. Elateea. o bogată plastică antropomorfă şi 88 www. volute. ornamentaţia ceramicii a căpătat o deosebită amploare. D). vestul Macedoniei). realizate cu pictură albă pe fondul roşu al recipientelor (fig. cu locuinţe de suprafaţă. realizat prin pictare cu brun sau crem. vădind o anumită influenţă Vinča A. lame trunchiate. mai ales în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea. Tsangli. Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri. cu cenuşiu pe suprafaţa cenuşie (grey-on-grey) şi. evoluând de-a lungul a cinci faze. cu negru pe fond deschis (fig. puţin decorată – cu alb. în asociere cu motivele incizate (fig. F). 54. gratoare. Orchomenos etc au arătat că a existat un habitat diversificat. A). fusaiole. 54. brăţări. E). organizate în metope. În faza a IV-a. în şah. vasele au fost decorate policrom. 54. lucrate din caramizi crude. Industria litică era diversificată. fiind lucrată din silexuri şi obsidian (lame. Prima fază. în vreme ce în faza a V-a. Otzaki.ro . romburi). au fost descoperite gropi rituale (bothroi). vase de cult. cu o pictură mată. şi o variată gamă de spirale şi meandre. pictată cu negru pe fondul roşu al vasului (fig. cătune şi chiar adăposturi sub stânci sau grote.cimec. Arapi. simple sau combinate. Dimini clasic. de fundaţie sau nu. redate prin benzi pictate. În ceea ce priveşte viaţa spirituală a acestor comunităţi. Ceramica este foarte bine reprezentată de-a lungul tuturor celor cinci faze. Arapi. 54. decorul combinat fiind foarte rafinat. străpungătoare etc). Din faza a treia. râşniţe. era cunoscută pictura cu negru pe fond roş (fig. Din piatră şlefuită s-au confecţionat: topoare. Haghia Sophia.(Grecia centrală. mai rar. ornamente în reţea. 54. În faza a doua. dovedind strânse legături cu civilizaţiile contemporane din răsăritul Peninsulei Balcanice. C).

aspectul sudic al complexului cultural Boian-Karanovo V.. interesante fiind. în cea de-a doua 89 www. brun şi cu grafit. cu decor canelat. a neoliticului târziu şi eneoliticului timpuriu (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc). 1993). în neoliticul târziu/eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc) de purtătorii aspectului sudic (balcanic) al complexului cultural Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. pictată cu alb. Ritul funerar este foarte puţin cunoscut. chiar în complexe de cult în grote. în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei au evoluat comunităţile culturii Mariţa. către sfârşitul perioadei. case din chirpici). a. cenuşieneagră. O parte din zona Thessaliei a fost ocupată. apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I). Sitagrioi. orz. cenuşii şi violacee pe fond cenuşiu sau pe angobă gri sau crem. Purtătorii acestor comunităţi au practicat agricultura (grâu. Paradimini demonstrează existenţa unei continuităţi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor. Akropotamos. 1985. bovine. care reprezintă. În neoliticul mijlociu şi târziu. Akropotamos. a doua jumătate a mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc.cimec. în fapt. dispusă în diferite asocieri cultice. din faza Tsangli fiind cunoscută o necropolă de incineraţie la Plateia Magoula Zarkou. creşterea animalelor (ovi-caprine. unde resturile de cremaţie împreună cu mici vase au fost depuse în vase-urnă (Lichardus et alii. ovăz. cunoscută şi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei) caracterizate prin mai multe categorii ceramice: fină. decorate prin pictare şi incizare. pictată cu negru pe angobă cărămizie sau cu alb pe angobă roşie. măsuţele-altar cu trei picioare. black-topped. ritul funerar nefiind încă cunoscut (Seferiadis. vânătoarea şi culesul.zoomorfă. Descoperirile de la Dikili Tash. suine). cu suprafaţa lustruită. Despre viaţa spirituală a acestora vorbeşte bogata plastică antropomorfă. au evoluat comunităţi ale culturilor Paradimini şi Karanovo II-III (Veselinovo). mazăre etc). alături de care. în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei. Paradimini ş. monocromă. linte. naturalistă sau stilizată. în acest sens. decorată cu benzi mate – maron. 1993). urmate. În perioada următoare. descoperirile de la Dikili Tash. Sitagrioi.ro . pictată sau nu. Seferiades. a unei diversificate industrii litice şi osteologice.

reprezentând. cenuşie. mai ales. din piatră şlefuită erau confecţionate topoare. Multe dintre aceste elemente au fost transmise neoliticului mijlociu cretan. Astfel. benzi haşurate. Mykonos. dotate cu mai multe încăperi. policromă. Ritul funerar era reprezentat de inhumaţia nou-născuţilor. roşiatică. prăfoasă. 1985. bovine. tabla de şah etc. benzi punctate. romburi). “spinări de peşte”. Seferiadis. datat în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. De asemenea. câteodată angobată. şah etc). Neoliticul cretan vechi. de comunităţile culturii Rakhmani. Melos.jumătate a mileniului al IV-lea bc. roşie sau neagră. “căpriori”. de cărămidă crudă.cimec. de culoare cafenie. roşiatică. triunghiuri. Industria litică a păstrat multe din tradiţiile microlitismului şi geometrizării. depuşi în poziţie chircită. pe fundaţii de piatră. s-a dezvoltat cultura Saliagos. bazată pe agricultură. copiilor şi adulţilor. spinări de peşte. pescuit şi comerţul cu obsidian de Melos. cunoscând mai multe specii monocromă şi policromă. lustruită. 1993). ulterior au fost realizate locuinţe temeinice. măciuci perforate etc. Ceramica a fost lucrată dintr-o pastă de bună calitate.ro . În zona Cicladelor. La rândul său. redând diferite motive spiralice. precum şi cele zoomorfe. care a cunoscut o economie particulară. triunghiuri. decorată cu o pictură crudă. groasă. neoliticul cretan a cunoscut o evoluţie firească. decorată cu caneluri şi incizii (linii drepte. triunghiuri. în cadrul lui fiind decelată o fază aceramică. decorată cu motive plastice sau încrustate şi pictate (haşuri. navigaţie. meandrice şi geometrice (arce de cerc. sunt cunoscute numeroase statuete antropomorfe. realizată cu culorile albă. zig-zaguri. într-un mediu specific insular (Antiparos. dacă locuirea aceramică s-a caracterizat prin bordeie. Naxos). feminine şi masculine. gălbuie (crusted ware). cenuşie. este cunoscut doar prin cercetările de la Knossos. din care cele redate în poziţie aşezată vor evolua spre schematizare. neagră. Ceramica caracteristică acestei culturi era 90 www. care fac trecerea către epoca bronzului în regiune (Lichardus et alii. roşiatică. care s-a transmis şi neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc). neoliticul mijlociu şi târziu (sfârşitul mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc). creşterea animalelor.). cu silozuri şi cuptoare. haşuri. caracterizate printr-o ceramică originală. tesle. caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite – neagră.

cultura Karanovo I şi II (cercetare V. se practica inhumaţia copiilor. cu locuinţele rectangulare organizate de-a lungul unor “străzi”. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperită o locuinţă cu două etaje. 1957). cunoscută şi în siturile Azmak. sub podeaua locuinţelor. numită şi cultura pictată nord-vest bulgară ∗ Pentru neoliticul Bulgariei se utilizează date C14. creată de agricultorii şi crescătorii de animale ai culturii Protosesklo pătrunşi în zonă. 56. benzi semicirculare. Plastica antropomorfă feminină a fost confecţionată din lut şi marmură. Casele au fost construite din lemn şi lutuială sau numai din argilă. 91 www. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC∗). s-a dezvoltat. roşiatică. dar în interiorul aşezării (Lichardus et alii. De asemenea. În partea de nord-vest a Bulgariei. probabil dinspre Câmpia Thessaliei. PlovdivJassa Tepe ş. cu legături în civilizaţia anterioară.cimec. după ardere. a. 1993). cu decoruri barbotinate. şi fină. ceramica pictată s-a împuţinat şi a devenit din ce în ce mai abundentă ceramica cenuşie. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC). pe teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariţei şi aşa-numita Câmpie tracă). au mai fost confecţionate statuete zoomorfe şi vase de cult.ro . În cadrul organizării habitatului uman. În faza a doua. prinse în mânere de corn. provenind din părţile nord-estice ale Bulgariei. Dimov. monocromă. după planuri preconcepute. Bojadjiev. alb pe fond închis. 1993). prezenând ca motive: triunghiurile. reprezentând personaje steatopige de tipul orantă. Kazanlyk.monocromă. triunghiuri (fig. în relief. au fost întemeiate aşezări. ******* În zona Balcanilor de răsărit. cu decor mat. Ca rit funerar. Ceramica cunoaşte două specii fundamentale: grosieră. aşa cum reiese din lucrările citate. ornamentată cu caneluri. Todorova. s-a dezvoltat cultura ČavdarKremikovci. Industria litică a fost confecţionată din silex cafeniu. aproape toate având cuptoare rectangulare cu cupolă. ghirlandele şi ornamentele liniare. 110). şi motive plastice etc (Seferiadis. Mikov. 1985. importante fiind lamele de seceră. şi a adulţilor în afara acestora. unele vase având decoruri pictate cu alb pe suprafaţa şlefuită. cu pictură roşie crudă.

din care s-au confecţionat piese microlitice geometrice (trapeze). roşu. în cadrul siturilor de tip tell. plastica antropomorfă şi zoomorfă este bine reprezentată. negru. de tipul colibelor simple (Gălăbnik). amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept. e foarte evoluată. cu motive spiralice. lame 92 www. sau mai durabile. spatule. realizate cu alb. cuarţ. cuptoare şi silozuri (depozite pentru cereale). În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei. Cultura Čavdar-Kremikovci (cercetată începând din 1939). acoperită cu barbotină şi decorată cu impresiuni de degete. aflate în interiorul siturilor (Gradeşniţa) (Bojadjiev. studiată de H. o industrie litică din silex local sau importat (de bună calitate) din NE regiunii. Ritul funerar este reprezentat de câteva morminte de inhumaţie.încadrată în mult mai extinsul complex arheologic: SeskloStarčevo-Karanovo. Todorova. răspândit din Grecia. o industrie osteologică destul de dezvoltată (linguri. până în valea Dunării mijlocii şi bazinul Crişurilor. sau a celui cenuşiu. Tărgovişte. cea mai conservatoare fiind cea grosieră. Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii. incizii. bicrome sau policrome. De asemenea. care prezintă unele asemănări cu cultura Karanovo I-II. 1993).Kremikovci-Körös-Criş. fiind monocromă sau pictată. unghii. ace de cusut. Bulgaria de NV şi Serbia. de bună calitate. În cadrul industriei litice este evidentă utilizarea silexului local. cultura Ovčarovo (situl din reg. înainte sau după ardere. obiecte de podoabă) etc. acoperită cu o angobă roşie sau galbenă. cu etaj şi pereţii lucraţi din lut (Slatina. unde au neolitizat populaţiile din respectivele zone. îşi găseşte rădăcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura Protosesklo). ca şi cele înrudite. Ceramica fină. Această civilizaţie s-a caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat către locuinţele de suprafaţă. lângă Sofia). cuarţit şi amfibolit (pentru piesele şlefuite). Dimov.ro . fiind caracterizată prin locuinţe de suprafaţă. cu excepţia litoralului. în diferite maniere monocrome. legată de cultul fecundităţii şi fertilităţii. s-a dezvoltat. având la interior vetre. motive plastice în relief etc. cârlige de pescuit. meandrice şi geometrice. alături de care au fost confecţionate vase antropomorfe şi zoomorfe şi altare cu destinaţie cultică. la începuturile mileniului al VI-lea BC. Nistru şi Bugul de sud. Todorova începând cu 1971).cimec.

schematizată.ro .cimec. lustruită şi canelată (VinčaHotnica-Dudeşti). mai ales în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža. care au putut servi ca altare. în cea mai mare parte a regiunii. care. specifică pentru neoliticul mijlociu din zonă. cultura Karanovo III-Veselinovo. monocromă. neagră. complexul cultural vinčian. 93 www. Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc). a fost definită cultura Conevo. cu ceramică cenuşie. destul de puţin cunoscută. cu ceramică cenuşie neagră. cu forme globulare şi semisferice şi rare decoruri imprimate.de seceră prinse în mânere de corn de cerb. credem. cenuşie-neagră şi brună decorată doar cu caneluri. prezintă puţine deosebiri faţă de neoliticul timpuriu. fină. Se cunosc câteva mese de argilă. Ceramica era compusă din mai multe varietăţi: grosieră. Plastica antropomorfă era bine reperezentată. în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. În regiunea centrală a Bulgariei. statuetele fiind ornamentate. cu forme bitronconice. se formează. cu toate aspectele şi faciesurile sale balcanocarpato-dunărene (Bojadjiev. când. în redarea corpului. a evoluat. Ceramica fină a acestei culturi era de culoare cenuşie sau cenuşie-neagră. 1985). şi o plastică feminină redusă numeric. care. 1993). defuncţii fiind depuşi în poziţie chircită pe dreapta. De asemenea. habitatul uman prezintă o serie de elemente de continuitate (planul predeterminat al locuirii în tell. În zona de litoral a Traciei. Ca rit funerar era practicată inhumaţia în cadrul aşezărilor. cenuşie. pictată cu alb. din punct de vedere economic. că poate fi pusă în legătură cu ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. ornamentată mai ales cu caneluri. V-lea bc). cu caneluri. uneori. Dimov. cu cele schematice. mileniului al VI-lea BC). rar decorate. împletind tendinţele naturaliste. sub impactul unor puternice prezenţe şi influenţe venite dinspre chalcoliticul anatolian. monocromă cenuşie şi roşiatică. cu degresant vegetal (paie şi pleavă). Todorova. cu suprafaţa bine netezită. mobilierul şi complexele gospodăreşti din lut etc). locuinţele cu pereţii din lutuieli. care a avut o ceramică grosieră şi fină. topoare şi tesle din amfiobolit etc. la reprezentarea capului şi a componentelor sale (Lichardus et alii. în perioada corespunzătoare a neoliticului timpuriu (Karanovo II.

lustruită şi canelată (Chapman, 1988). Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest şi în Câmpia Sofiei, s-a format şi a evoluat un aspect al culturii Vinča, numit cultura Kurilo, în vreme ce, în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža, tot de acest fenomen cultural, este legată cultura Kalojanovec (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În aceeaşi perioadă, de geneză şi evoluţie a culturii Vinča, în partea nord-cenrală a Bulgariei şi Muntenia (România), au evoluat comunităţile neolitice târzii ale culturii Hotniţa-Dudeşti (definită de Eug. Comşa, 1960), care face parte din acelaşi curent chalcolitic anatoliano-egeean, cu ceramică cenuşie-neagră, lustruită şi decorată prin canelare. Dintre siturile cercetate, se remarcă cele de la Hotniţa-Orlovska, Kačica, Samovodene (Bulgaria) şi Dudeşti, Fundeni, Malu Roşu, Cernica (România). Evoluând de-a lungul a trei faze, purtătorii acestei culturi au întemeiat aşezări în apropierea surselor de apă, de regulă pe terase joase, unele dintre acestea fiind fortificate cu şanţuri de apărare, în interiorul lor găsindu-se colibe ovale şi rectangulare, de suprafaţă sau semiadâncite şi complexele gospodăreşti. Ceramica acestei culturi era de culoare cenuşie-neagră, cu decoruri canelate şi pliseuri mai fine. În fazele evoluate, probabil în urma contactelor cu elementele liniar-ceramice, repertoriul decorativ s-a îmbogăţit, fiind utilizate benzile spiralice şi meandrice, incizate şi umplute cu puncte sau încrustate cu culoare albă, anunţând cultura următoare, Boian-Karanovo V. Pe plan spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe şi zoomorfe, vasele antropomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei, în poziţie chircită, pe o parte, fără inventar (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993) În partea de nord-est a Bulgariei până pe litoralul pontic, s-a dezvoltat un aspect estic al complexului cu ceramică cenuşieneagră, canelată, denumit cultura Usoe (definită de H. Todorova, 1971). Dacă în prima fază, ceramica este destul de grosieră şi rar decorată cu caneluri, în fazele evoluate devine mai fină, doar cu degresanţi minerali în compoziţie şi cu motive incizate şi imprimate. A stat la baza culturii Sava din eneoliticul timpuriu. Începuturile eneoliticului în spaţiul vest-pontic se plasează în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc (sfârşitul mileniului al VI-lea-începutul mileniului al V-lea BC), fiind legate de pătrunderea, dinspre Anatolia, şi evoluţia comunităţilor culturii 94
www.cimec.ro

Hamangia (D. Berciu, 1952), cunoscută în urma cercetărilor din siturile Baia/Hamangia, Ceamurlia de Jos, Medgidia, Hârşova, Cernavoda, Techirghiol, Mangalia (România) şi Durankulak, Šabla Balčik, Draganovo, Černa, Luljakovo (Bulgaria). Începuturile acesteia par să se fi produs în timpul fazelor evoluate ale culturilor Dudeşti-Hotnica şi Usoe, cu care există unele interferenţe (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993), despre care vom vorbi în subcapitolul Neoliticul şi eneoliticul în spaţiul carpatodanubiano-pontic. Eneoliticul est-balcanic (mileniile al IV-lea–al III-lea bc/al Vlea–al IV-lea BC) s-a caracterizat prin conturarea a două entităţi etno-culturale, caracterizate printr-o puternică individualitate şi relativă unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino, legat de evoluţia culturii Vinča, şi complexul Boian-Poljanica-MaricaSava moştenitorul unor tradiţii anterioare ale ceramicii incizate, excizate şi pictate cu grafit. În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) şi NE Greciei, în prima jumătate a mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino (studiată de Todorova, Čjohadjiev). Această cultură, care a cunoscut, pe lângă alte elemente de cultură materială, numeroase obiecte din cupru (Slatino, reg. Kustendil), o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă şi o ceramică decorată cu decoruri incizate, încrustate cu culoare albă, pictură cu grafit şi motive canelate, în urma receptării de influenţe Vinča C (fig. 57) (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nord-vestul Bulgariei şi estul Serbiei (decelată de B. Nikolov, 1970) şi s-a caracterizat printr-un habitat uman polarizat în jurul unor staţiuni centrale, aflate în apropierea surselor de apă, cu locuinţe durabile, construite din lutuieli. Ceramica acestei civilizaţii era de o foarte bună calitate, de culoare cenuşie, cenuşie-brună, lustruită şi decorată cu motive incizate, spiralice, meandrice şi geometrice (romburi), (fig. 58), alături de care, în fazele evoluate, au fost realizate şi piese pictate cu grafit, vase antropomorfe şi zoomorfe. Plastica antropomorfă a fost deosebit de bogată, fiind predominante statuetele redate în picioare, unele redate în poziţie de orantă, bogat ornamentate cu motive incizate, cu o simbolistică profundă (Lichardus et alii, 1985). Cultura Marica, dezvoltată în nordul Greciei şi bazinele 95
www.cimec.ro

Marica şi Tundža (definită de J. Gaul, 1939), face parte, aşa cum s-a arătat, din complexul Boian-Karanovo V, reprezentând un aspect sudic şi este specifică pentru eneoliticul timpuriu din zonă, evoluând din cultura Kalojanovec. Purtătorii săi s-au remarcat prin ocuparea tell-urilor, fortificarea aşezărilor şi locuinţe de suprafaţă, construite din lut. În cadrul industriei litice se cunosc multe piese realizate din silex balcanic, alături de care apar multe piese de aramă Ceramica acestei culturi s-a caracterizat prin diversitatea formelor şi decorurilor. Decorurile predominante au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice, realizate prin incizie, excizie, încrustare cu culoare albă şi roşie şi pictură cu grafit. În plan spiritual, se observă utilizarea măsuţelor-altar, a plasticii antropomorfe şi zoomorfe şi a vaselor cu aceleaşi atribute, inclusiv askoi, atent lustruite şi pictate cu grafit (fig. 59). Cultura Poljanica, răspândită în partea de nord-est a Bulgariei (definită de H. Todorova, 1971), este mult mai aproape de definiţia complexului cultural Boian-Karanovo V, fiind mai degrabă o variantă pontică a acestuia. Purtătorii acestei variante au întemeiat un habitat sistematizat de-a lungul a două axe ale aşezării, locuinţele compartimentate, de tipul megaron, şi complexele gospodăreşti fiind aliniate în funcţie de acestea. Industria litică a fost confecţionată din silex balcanic, de bună calitate, existând, în acelaşi timp şi piese de aramă. Ceramica s-a remarcat atât prin forme cilindrice, cu picior sau nu, cât şi cilindro-tronconice, decorate cu o bogată ornamentaţie, realizată prin tehnicile inciziei, exciziei, încrustate cu alb, galben şi roşu, şi picturii cu grafit. Motivele predilecte au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice (cercuri, triunghiuri haşurate, şah, “dinţi de lup” etc). Plastica acestei variante a complexului BoianKaranovo V este bogată şi variată, ornamentată cu motive incizate. De asemenea, au fost confecţionate şi utilizate, în practicile cultice, modele de locuinţe, cuptoare, turnuri etc. (fig. 60). În domeniul ritului funerar se cunosc înhumări în poziţie chircită, pe partea stângă şi capul spre est, dispuse în necropole, asemănătoare cu cele de la nord de Dunăre (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În zona litoralului bulgăresc la Mării Negre, în eneoliticul timpuriu (prima jumătate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), este 96
www.cimec.ro

cunoscută cultura Sava (H. Todorova, 1962), care prezintă multe asemănări cu cele anterioare şi, de aceea, considerăm că este vorba tot de o variantă regională (pontică) a complexului BoianKaranovo V. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluţie firească, apropiată de cea a culturii Poljanica, fiind decorată cu incizii, excizii, încrustare cu alb şi roşu, pictură cu grafit etc. Plastica, vasele de cult şi ritul funerar sunt asemănătoare cu cele ale culturii prezentate anterior(Lichardus et alii, 1985; Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Pe baza unificării acestor fonduri s-au născut, în eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc), în aceleaşi spaţii şi în cele vecine (Serbia, România, Grecia), două mari complexe culturale: în vest Sălcuţa-Krivodol-Bubanj şi în est Gumelniţa-KodžadermenKaranovo VI, reprezentând manifestări plenare ale epocii. Cultura Krivodol s-a format şi a evoluat în valea Strumei şi vestul Bulgariei, prin variantele sale ajungând până în nordul Greciei, Oltenia, România (Sălcuţa) şi Serbia (Bubanj-Hum), cele mai cunoscute situri bulgăreşti fiind, pe lângă staţiunea eponimă, Galatin, Zamiec, Teliš, Pernik, Djakovo. Trăsăturile vieţii materiale sunt, în mare parte, asemănătoare cu cele ale întregului complex. Ca elemente de individualizare, pot fi citate: existenţa unor aşezări situate în poziţii dominante, cu locuinţe de suprafaţă, construite din lemn şi argilă, pe o temelie de piatră, etajate câteodată, şi cu sanctuare casnice (Teliš), prezenţa multor obiecte confecţionate din aramă, unele de mari dimensiuni (topoare Pločnik, tesle, cârlige, podoabe), o bogată şi diversă plastică antropomorfă şi zoomorfă, împreună cu vase cultice de acelaşi fel, existenţa sigiliilor (pintadere) şi a vaselor cu o simbolistică complexă ce pare a indica o protoscriere. Ceramica acestei culturi se caracterizează printr-o puternică tradiţie vinčiană, fiind cunoscute mai multe specii şi categorii, care au cunoscut o normală evoluţie, de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. Astfel, s-a confecţionat o ceramică fină, adesea cu forme carenate, cu suprafaţa cenuşie, brună, neagră sau bej, decorată cu caneluri, incizii şi încrustare cu culoare roşie, pictură cu grafit. În fazele evoluate apare şi pictura cu un strat gros de culoare galbenă sau alb-roşiatică. Ca motive ornamentale, se cunosc spiralele, meandrele, romburile, triunghiurile, combinate cu caneluri verticale (fig. 61). 97
www.cimec.ro

Durankulak etc a cunoscut. din Mediterana Orientală. Todorova. şi construcţiile-sanctuar. fiind fortificate cu şanţuri. terestre. Dimov.Către sfârşitul culturii. scoicile Spondylus) şi spirituală (idolii cicladici en violon).ro . Născută din evoluţia puternicului fond Boian-Marica-PoljanicaKaranovo V. Locuinţele de suprafaţă sunt aliniate dea lungul unor stradele şi prezintă cuptoare şi alte amenajări gospodăreşti. silexul balcanic. În centrul aşezărilor se găsea o casă mare. marine şi fluviale. Cultura Kodžadermen-Karanovo VI (definită de R. În acest context. Radingrad. care anunţă încheierea perioadei eneolitice şi geneza complexelor culturale specifice epocii timpurii a bronzului. ca urmare a restructurărilor etnoculturale care s-au petrecut. Azmak. 1901. fiind confecţionată din silex de bună calitate (balcanic). Varna I. la finalul eneoliticului clasic (a doua jumătatea mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC). Hisarlika. o deosebită înflorire. valuri şi palisade. Varna/litoralul pontic şi aspectul grecesc). 1937). s-a format vastul complex cultural Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihálom. numeroase elemente superioare de cultură materială (piesele de aur. dezvoltată în estul Bulgariei şi câmpia tracă. Ovčarovo. aşezările. cu influenţe receptate din partea eneoliticului anatolian şi oriental. Poljanica. dovedind o deosebită grijă pentru asigurarea sanităţii locuirii. cupru.cimec. Mikov. spaţiul lor geografic constituind o veritabilă placă turnantă între eneoliticul final anatolian. valea Dunării. zona carpatică şi cea nord-vest pontică. Devnja. în valea Dunării mijlocii şi de Jos şi în spaţiul carpato-balcanic. Kubrat. dispuse de-a lungul văilor apelor. pe lângă cele eponime: Ruse. în care se păstrau rezervele de grâne. 1993). cultura Kodžadermen-Karanovo VI. cultura Krivodol a evoluat către cultura Galatin. împreună cu celelalte variante (Gumelniţa/România. V. între care modul de întemeiere a unui habitat sistematizat şi ierarhizat. neoliticul târziu cretan şi cicladic şi civilizaţiile contemporane din Balcani. Industria litică era diversificată. iar metalurgia aramei a cunoscut o 98 www. Popov. cu variantele sale prezintă o serie de elementede continuitate. încadrată în aşa-numitul “orizont al torţilor pastilate” (Scheibenhenckel) (Bojadjiev.. fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale. are ca situri mai importante. acest fapt datorându-se şi poziţiei ocupate de aceste comunităţi.

barbotinată şi decorată cu motive simple incizate. Motivistica decorului ceramicii culturii KodžadermenKaranovo VI este deosebit de bogată şi este compusă din motive spiralice şi meandrice. Ceramica. cel mai adesea. carenate. pentru 99 www. în funcţie de statutul social şi spiritual al fiecăruia (vezi necropola de la Varna) (Lichardus et alii. chircite pe stânga. Bojadjiev. a complexelor de cult. alcătuind o simbolistică cu evident caracter uranian (fig. lucrată din lut. realizându-se piese de diferite dimensiuni. exprimate prin modele ale unor locuri ceremoniale. ca cele de la Ovčarovo. a unor tradiţii de tip Usoe. cunoscând o mare varietate de forme. în general. Poljanica (ceramica neagră sau brună. în special. 1993). şi imprimare. reprezentat de existenţa construcţiilor-sanctuar. metal (aramă. Dacă ceramica grosieră era. Deşi este considerată drept fenomen etno-cultural separat. Pentru ritul funerar al acestei variante pontice. în domeniul ceramicii. os. cu praf de aur. plastica). lustruită. marmură. Ritul funerar este bine cunoscut. 1968) reprezintă o parte integrantă a marelui complex Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. în decursul timpului. şi printr-o abundentă plastică antropomorfă. Hamangia. de bună şi foarte bună calitate. mai rar. mult schematizate. era lucrată în anumite centre. 1985.ro . Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturată. sau pictate cu grafit.62). cultura Varna (H. şah. Todorova. unele foarte bogate. asemănătoare. Todorova.cimec. motive cruciforme. casnice şi comunitare. însoţiţi de un inventar mai bogat sau mai sărac. geometrice (cercuri. romburi etc). în special bitronconice. roşie. La acestea se adaugă elemente de plastică pătrunse din lumea cicladică (idolii en violon) sau thessaliană (idolii cu cap mobil). cu capul spre est. naturalistă sau extrem de schematizată. comunităţi care au fost înglobate. cu grafit şi. decorată cu motive incizate şi încrustate cu culoare albă sau roşie. Deosebit de bine evidenţiat este domeniul practicilor cultice. în multe privinţe. defuncţii fiind înhumaţi în poziţie chircită pe stânga. ceramica fină şi foarte fină era ornamentată în tehnica inciziei. cu cea a marilor civilizaţii şi complexe culturale orientale sau microasiatice. Dimov.deosebită amploare. diferenţele datorându-se păstrării mai îndelungate. trebuie menţionate necropolele de la Varna I (morminte întinse. feminină. pictării. aur). în noile sinteze eneolitice pontice. cu culoare albă. pentru bărbaţi.

Către sfârşitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al Vlea BC. de noi triburi epipaleolitice/mezolitice mult întârziate (Moldova/România. Dezvoltate de-a lungul a patru faze. în cultura Protosesklo cu care este înrudit. iar prin răspânirea lor spre nord-vest au dat naşterea unui alt mare complex neolitic timpuriu. fiecare cu caracteristicile ei. şi creşterea animalelor. în drumul lor către nord şi nord-est. Dimov. o parte a comunităţilor sale fiind cucerite şi asimilate de purtătorii orizontului pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari. ansamblul liniar ceramic sau danubian. Savei şi Moravei. V. Cârcea. Moldova. sau au pătruns în mediul civilizaţiilor vecine (Krivodol. Pe acest fond s-au format o serie de civilizaţii specifice eneoliticului final şi epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice (cultura Ezero). Davei. prin colonizare şi aculturaţie. Cucuteni-Tripolie). care face parte din complexul cardial circummediteranean. Purtătorii acestui complex cultural au practicat agricultura.femei. pătrunzând în câmpiile aluvionare din văile Dunării. Voivodina. Ocna Sibiului şi Gura Baciului (România). Alte comunităţi s-au retras în zone deluroase şi montane. Devnja şi Durankulak. ereditară. Ucraina). îşi găseşte originile. Donja Branjavina şi Vršnik (Serbia). cultura Kodža-dermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare. care mai păstreză unele elemente anterioare (Bojadjiev. Rep. Bosnia. Tisei. după cum o dovedesc descoperirile de la Anzabegovo. caracteristic pentru valea Dunării mijlocii şi. De aceea. unele abordate mai sus (Lichardus et alii. aceste comunităţi au dezvoltat mai multe aspecte şi faciesuri. sud-estul Ungariei. 1985). cenotafe etc). a celei superioare. Rep. aşa cum am văzut. România. pe care le-au neolitizat.ro . Ucrainei). parţial. continuând tradiţia KodžadermenKaranovo VI. 1985). şi s-a format cultura Pevec/Cernavoda I. în vastul spaţiu de răspândire (Kossovo. aceste comunităţi au cunoscut fenomene istorico-culturale particulare printre care şi asimilarea. 1993). şi existenţa unei pături conducătoare supraregionale (Lichardus et alii. Todorova. Serbia. ******* Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic Starčevo-Körös-Criş (sfârşitul mileniului al VI-lea–sfârşitul mileniului al V-lea bc).cimec. Moldova. inventarul acestora dovedind o strictă diferenţiere socială. în legătură cu ultima 100 www.

în strânsă legătură cu tipul incipient al agriculturii itinerante şi modului de creştere a animalelor. spirale. lucrată cu nisip fin şi mică în compoziţie. din piatră şlefuită au fost confecţionate topoare şi tesle calapod sau cu profil simetric. 1993). trebuie menţionată ocuparea şi exploatarea unor zone cu resurse salifere.ocupaţie. În unele cazuri. Ceramica fină. cu suprafaţa barbotinată şi decorată cu motive incizate (zig-zaguri). Motivele pictate sunt diverse: ghirlande. în principal. Din os au fost realizate ace de cusut. ca urmare a adaptării dinamice la noi şi noi ecosisteme. în timp ce. deşi aşezările dovedesc o relativă stabilitate. Astfel. Marinescu-Bîlcu. 2001. fiind întemeiate pe terasele de luncă ale râurilor. 101 www. În faza târzie a complexului cultural. meandre.cimec. cunoscându-se bordeiele şi locuinţele simple de suprafaţă. râşniţe. numeroasă a fost ceramica grosieră. tipurile de locuinţe au fost diferite. Marijanovici. imprimate cu degetele şi unghia (motivul “în spic”). Lazarovici. păstrând dimensiuni mici şi mijlocii. semisferice şi globulare. câteodată. Lunca şi Oglinzi). primele obiecte mărunte de cupru. Industria litică a acestor comunităţi era confecţionată din varietăţi locale sau regionale de silex. motive geometrice. Gura Baciului) şi Moldova (Solca. păstreză moştenirile parentale. 1993. pe fondul deschis al vasului.ro . brună şi roşiatică. lustruită şi canelată (Vinča-Hotnica-Dudeşti). dovedind o deosebită forţă de supravieţuire. Ceramica Starčevo-Körös-Criş cuprinde mai multe specii şi. au pătruns. 1993. Marea majoritate a formelor au fost cele tradiţionale. Tipurile de aşezări şi de locuinţe Starčevo-Körös-Criş au fost foarte variate. fiind. pictură neagră. şi policromă. se subdivide în mai multe tipuri: cu pictură albă pe fondul roşu angobat al vasului. frecătoare etc. lamele şi gratoarele. ulterior. spatule şi linguri. Şeuşa. asociate cu cele incizate şi/sau imprimate. însoţite sau nu de o serie de anexe. transmise. Comşa. 1993. cum ar fi cele din Transilvania (Ocna Sibiului. Astfel. din lemn acoperite cu lutuieli (Ursulescu. chiar dacă dovedeşte o anumită îndepărtare de modelele egeobalcanice. considerate influenţe de tip impresso-cardial. complexului cu ceramică liniară. de regulă de formă rectangulară. şi decoruri în relief. ca urmare a influenţelor exercitate de ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. cu ceramică cenuşie neagră.

culesul. care s-au dezvoltat şi în eneolitic. spiralică şi meandrică. prezentând motive geometrice (triunghiuri. pe coasta Adriaticei (de la Trieste/Italia până în nordul Albaniei şi Herţegovina). barbotinată şi decorată cu impresiuni. Comşa.conservate în mod excepţional. care respectă forma celor din argilă (fig. Šandalja (Pula). 5-6). În cadrul ultimei culturi. 10-13). 1993). 7-9). uneori. În partea de vest. Danilo (Šibenik). cu sau fără recipient la partea superioară (63. industria litică de tradiţie microlitică şi geometrică. însoţit de obiecte de inventar. cu trei sau patru picioruşe. Marijanovici. şi Velušina-Porodin (în Câmpia Pelagoniei). 1993. caracterizată printr-o ceramică grosieră. În domeniul spiritual. 63. se cunosc şi recipiente de lemn (Grădinile). benzi etc). pescuitul şi vânătoarea). diferite variante de măsuţe-altar. cu steatopigie mai mult sau mai puţin pronunţată. cu care prezintă analogii deosebite atât în ceea ce priveşte tipul de aşezare (în grote şi deschise. a evoluat cultura Impresso-Cardial.ro . interesante sunt o serie de modele miniaturale de locuinţe şui vasele cu reprezentări de feţe umane (Marijanovici. Ritul funerar este puţin cunoscut. parţial în sinteza liniar-ceramică. ceramica 102 www. culturile: AnzabegovoVršnik. şi pictură de culoare închisă pe fond. la care au participat din plin (Ursulescu.1-4. câini. în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). în cadrul proceselor etno-culturale ulterioare ale neoliticului mijlociu şi târziu (Vinča-Hotnica-Dudeşti). 1993. în Herţegovina etc. pintaderele. Lazarovici. fiind vorba de înhumări în poziţie chircită. în fazele timpurii. 1993. lunule. ocupaţiile (creşterea animalelor– ovi-caprine. încadrată în complexul cardial. porcine. în mileniile VI-V bc. picături. se încadrează statuetele antropomorfe feminine. agricultura incipientă. 2001. Purtătorii complexului Starčevo-Körös-Criş sau “topit”. 63. şi o ceramică fină.cimec. cu forme semisferice. parţial. cu motivistică geometrică. amuletele. Marinescu-Bîlcu. au luat fiinţă. dispuse printre locuinţele din aşezare. din împletirea elementelor de tip Starčevo târzii cu cele de tradiţie Sesklo. Tipul antropologic specific acestor comunităţi a fost cel mediteranoid gracil. 1993). pictată cu alb pe fond închis. cilindrice (fig. decedatul fiind. în fazele mai noi. În zona Macedoniei. cu ceramică pictată cu alb pe fondul de culoare închisă al vasului. cunoscută prin cercetările din Grotta Gialla şi Grotta della Tartuga (Trieste). cu colibe uşoare de suprafaţă).nord-vest a Balcanilor.

se observă o interesantă combinaţie Starčevo-Impresso. o industrie litică şi osteologică mai bine reprezentată. Marijanovič. statuete etc). În domeniul cultului sunt mai numeroase elementele de tip Starčevo (măsuţe-altar. discuri din piatră şi lut ars. a fost decorată cu impresiuni încrustate cu culoare roşie şi pictură brună închisă.ro . în paralel cu cultura Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj. Marijanovič. Astfel. neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin două zone culturale oarecum distincte: litoralul adriatic a fost încadrat în complexul Impresso-Cardial. a cărei ceramică. 1993). 1993). cultura Butmir a marcat o anumită modificare. reprezentări în formă de C şi S. În Bosnia centrală. expresie a unei societăţi neolitice bazate pe creşterea animalelor. vânătoare şi agricultură. În Albania. cu degetele. când în zonă a evoluat cultura Hvar-Lisičiči. materializată printr-o îmbogăţire evidentă a formelor de cultură materială şi spirituală: colibe de suprafaţă. Dacă în perioada anterioară. în timp ce partea estică a fost legat de complexul egeeano-balcanic. Această dualitate culturală a persistat şi în neoliticul târziu. pentru sfârşitul mileniului al VI-lea bc şi începutul celui următor. Ceramica de tip Starčevo-Impresso îmbină cele două componente. cu frecvente decoruri canelate. cu forme semisferice şi conice cu picior inelar. la Obre I (în apropiere de Kakanj). alături de care au fost utilizate şi motive spiralice (Lichardus et alii. pentru prima zonă. 1993). Pe coasta răsăriteană a Mării Adriatice şi zona dalmată. în neoliticul timpuriu. iar pentru neoliticul 103 www. în special ovoidale şi conice. fiind predominante vasele negre lustruite.cu forme puţine. Benac. au fost proprii. şahul etc (Benac. atât în forme cât şi în decor. 1985. în neoliticul mijlociu (a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea bc) s-a dezvoltat cultura Danilo.cimec. romburi. unghiile şi instrumente ascuţite şi dinţate (Lichardus et alii. care a înlocuit cultura Danilo din zona litorală. cunoscută prin cercetările din situl de la Obre I. în timp ce cultura Kakanj s-a transformat în cultura Butmir. Benac. decorate cu impresiuni realizate cu scoica. triunghiuri. zig-zaguri. cultura Blaz II. motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism riguros (capete de spirale şi meandre). ceramica era incizată şi. Marijanovič. În Bosnia. câteodată. 1985. pictată.

confecţionată din materii prime locale sau de import. Oltenia/România. dispus vertical. Bosnia. Kosovo. Voivodina. legate. au asimilat sau au dislocat elementele anterioare ale neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanică şi valea Dunării (Lichardus et alii. 1985). 104 www. Decorul predilect a fost cel canelat şi plisat. vasele cu picior conic. În perioada neoliticului final. care a cunoscut astfel mai multe variante regionale şi acoperă întreaga perioadă a eneoliticului timpuriu şi mijlociu (jumătatea. capace cu reprezentări umane. comunităţile chalcolitice cu ceramică cenuşie-neagră. amforele. Transilvania. probabil. au pătruns şi s-au extins. au ocupat terasele din apropierea apelor. dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural Vinča. şi-au fortificat aşezările. În cadrul aşezărilor. în fazele mai timpurii.cimec. ovale. perpetuarea locuirii pe acelaşi loc conducând şi la formarea unor tell-uri.mijlociu cultura Cakran. lustruită. iar în fazele dezvoltate locuinţe de suprafaţă. Banat. care a evoluat. Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitară. Originea sa pare a fi anatoliană. roşu şi tricrom pe fondul vasului. În fazele dezvoltate ale complexului cultural. către eneoliticul timpuriu. nord-vestul Bulgariei). neagră sau brună. cunoscânde ca forme: vasele bitronconice. de multe ori cu platformă de lut ars. care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B. incizia şi incrustaţia (Lichardus et alii. s-au construit colibe semiadâncite. Industria litică. cenuşie. Slavonia/Croaţia. au fost realizate şi utilizate numeroase piese de aramă. era diversificată. de exploatarea unor mine ca Rudna Glava şi Ai Bunar. aşa cum am arătat mai sus. 1985). într-o mare parte a Balcanilor (Serbia. cu mobilier de lut. începând cu faza a II-a. dintre care unele au avut forma de megaron. În ceea ce priveşte habitatul. răspândirea sa înscriindu-se într-un nou val migratoriu. purtătorii complexului vinčian. carenate. Mileniului al V-lea-jumătatea mileniului al IV-lea bc). lucrată într-o pastă de bună calitate. multe de mari dimensiuni. cu brun. caracterizate prin decoruri imprimate şi incizate. alături de care era prezentă decorarea cu pictură onctuoasă (crusted ware).ro . În neoliticul târziu. pithoi. lustruită şi canelată. Ceramica acestei culturi era lustruită şi pictată. ca de altfel şi industria osteologică. Muntenegru. în spaţiul albanez este cunoscută cultura Malik I-Kamnik.

după Vl. 1988). impresiune şi pictare. 1993. cu mai multe etape. triunghiuri şi alte motive geometrice. cunoscându-se diferite tipuri. cunoscând mai multe faciesuri regionale. şi Vinča Turdaş I şi II. între Drava şi Sava. Cultura cardială a fost. dintre care unele ar putea fi interpretate ca elemente de protoscriere (fig. fascicole de incizii. coasta răsăriteană a Spaniei şi cea a Portugaliei. vestigii ale comunităţilor acesteia fiind descoperite. 1993. ******* Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale neoliticului timpuriu circummediteraneean (sfârşitul mileniului al VII-lea bc) este cel cardial. încrucişat. Plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost deosebit de bogată. Milojčič. în principal. Vinča-Pločnik I şi II.ro . în Peninsula Balcanică (mileniul al VI-ea bc) (Guilane. care s-a răspândit din Africa de Nord şi Grecia până pe coastele atlantice ale Franţei (regiunea de centruvest). cu şoldurile hipertrofiate. într-o motivistică variată: benzi lustruite. cunoscută şi sub numele de Sopot-Lengyel. mai ales după ardere. cu mai multe etape. Lazarovici. participând la naşterea şi dezvoltarea multor culturi eneolitice din spaţiul carpatic balcanic şi valea Dunării mijlocii şi de inferioare Din împletirea elementelor starčeviene şi vinčiene. în unele cazuri. Acest complex cultural s-a dezvoltat pe parcursul a mai multor faze (Vinča A-D. s-a format şi a evoluat paralel cu cultura Vinča. în acest vast areal circummediteranean. în principal. după M. Comşa. unele indicând clare contexte rituale. la care s-au adăugat diferite tehnici de incizie. în NV Italiei. 1993). o civilizaţie de litoral şi coastă maritimă. mai ales antropomorfe feminine: cilindrice şi plate. şi capul modelat triunghiular. zona Languedoc-Roussillon din Franţa. acesta a făcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramică imprimată (Impresso). Ca fenomen cultural neolitic timpuriu.oblic. Complexul cultural vinčian a intrat în contact cu comunităţile culturii liniare. Garašanin) (Marijanovič. În mod firesc. etapa Gradac. Aceste reprezentări au fost găsite într-o multitudine de situaţii. 64 şi 65). 1970. purtătorii 105 www. redând trăsături anatomice asianice. din Bosnia până în Transdanubia.cimec. Mohen. care a primit acest nume de la maniera specifică de decorare a ceramicii prin impresiuni realizate cu ajutorul scoicii cardium edule. dar influenţe ale sale se găsesc. cultura Sopot.

Gratoarele. se pare că purtătorii culturii cardiale au neolitizat regiunile unde s-au aşezat. care existau şi în Castelnovian. Alte exemple de continuitate zonală a industriei microlitice mezolitice este prezentă în nordul (valea Adige.Fage (Hérault). Franţa). în situri ceramice datate în mileniile al VII-lea–al V-lea bc. însă. lângă Trento). amprenta decorului ceramic specific. Ceramica era modelată cu forme globulare şi fundul rotunjit şi 106 www. o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice (castelnoviene) şi cele ale culturii cardiale propriu-zise. 1988). în care şi adăpostul Jean Cros (Franţa) ar fi putut fi un popas pentru creşterea animalelor. specific pentru condiţiile zonei. această materie primă fiind menţionată în multe aşezări. Ca aşezare deschisă este cunoscut satul de la Couthézon (Vaucluse. În aceste condiţii. Marche). precum şi în siturile cercetate în Spania (Coveta de l’Or. În acelaşi timp. şlefuirea uneltelor de piatră şi confecţionarea ceramicii. în Franţa (Mohen. Una dintre cele mai complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var. alcătuit din mai multe colibe cu plan circular şi vetre exterioare. probabil. Modul de viaţă al comunităţilor cardiale este cunoscut şi în grotele Gazel şi Roc de Dourgne (Aude). aşa cum este Lipari sau Melos. creşterea animalelor. Franţa). de la Leucate (Pirineii răsăriteni) reprezintă un tip particular de habitat. Baume de Montclus (Gard).ro . lamele denticulate (fierăstraiele) şi străpungătoarele au fost confecţionate din lame masive. introducând: cultivarea plantelor. Franţa) unde există. în principal contactele cu insulele vulcanice. 1985). care poartă. ca la Châteauneuf-lès-Martigues (la gurile Rhônului. În cadrul industriei litice cardiale se menţin piesele de tradiţie microlitică: trapeze şi alte piese compuse. Prezenţa lamelelor de obsidian confirmă existenţa relaţiilor comerciale mediteraneene pe calea apei. Camprafaud à Ferrières şi SaintPierre-de-la. vârfurile de săgeată şi mici topoare şlefuite. Valencia) şi Portugalia (Wittle. realizate din roci dure. sudul şi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei. Locuirile cardiale erau amplasate în grote şi în adăposturi sub stânci. centrul (Maddalena du Muccia.complexului cultural Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale.cimec. Aşezarea de pe litoral. se socoate că acest sit ar fi putut fi un punct de plecare în transhumanţele montane.

care denotă o reală unitate în diversitate. care a făcut parte din complexul cultural cardial. având ca mijloace de prindere: şnururi orizontale netezite.cimec. Ulterior. cât şi ritualul funerar şi spiritualitatea. au evoluat comunităţile grupului cultural Basian (situl Basi).polonice. denumit şi Bandkeramik (F. răspândit de la Marea Neagră şi până la Atlantic şi individualizat prin totalitatea manifestărilor sale. în special ovine (Mohen. în special cele de pe coasta vestică a Peninsulei Balcanice ((Bosnia şi Hertegovina). în mileniul IV bc. între aşezările provensale (Châteauneuf-lèsMartigues) şi cele din Languedoc (Gazel) sau între cele din zona Valenciei şi Barcelonei şi sudul Spaniei. precum şi toate variantele şi faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctată (La Céramique Pointillée). la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul mileniului al V-lea bc. cu un pieptene sau cu unghia. În Corsica. Volutová keramika sau Ceramika wstęgowa. Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante şi creşterea animalelor prin transhumanţă. 1988). Rubané. au condus la răspândirea ceramicii cardiale care a ajuns până în Ardèche. la Ronze şi Oullins (Franţa). dezvoltat. 1998). 1903) sau Linear-bandkeramik. şi Danubian (considerat de G. 107 www. Vaquer. specific pentru lumea mediteraneană. vasele fiind arse la roşu-vineţiu. Acest complex cultural cuprinde două variante (entităţi) principale: Ceramica liniară orientală şi Ceramica liniară occidentală. Rössen. modul de întemeiere a aşezărilor şi locuinţelor. în aşa-numitul stil impresso-cardial (Wittle. atât în ceea ce priveşte economia.ro . Childe drept cel mai vechi neolitic din Europa dunăreană) desemnează ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din Europa centrală şi vestică. la partea superioară a vaselor. această cultură a evoluat şi se poate vorbi de un epicardial. până în Masivul Central Francez. Sicilia) şi cele din jurul Adriaticii. 1985. Calabria. Motivele decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor cardium. formând linii în zig-zag. ai cărui purtători erau agricultori şi crescători de animale. dispuse în benzi orizontale sau în panouri şi metope. Hinkelstein. ******* Complexul liniar-ceramic. Grossgartach. Klopfleish. fiind semnalate diferenţieri regionale între siturile din sudul Italiei (Liguria. butoane şi torţi bandate.

au ocupat Bazinul Parizian. Este posibil ca deplasarea comunităţilor liniar-ceramice spre vest. ajungând până în nordul Poloniei.Liniarul recent (târziu) din Bazinul Parizian etc (LichardusItten. 1988 a). în landurile Hessa. Acest complex cultural liniar-ceramic s-a format la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului al V-lea bc. punând bazele aşa-numitei culturi cu ceramică liniară occidentală. unde au format cultura liniar-ceramică orientală (Ursulescu. în domeniul decorului ceramicii. trei entităţi etno-culturale care constituie o unitate. încă din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc). purtătorii complexului cu ceramică liniară au colonizat succesiv. Începând cu cea de-a doua etapă (începuturile celei de a doua jumătăţi a mileniului al V-lea bc). Saxonia inferioară. Începând cu cea de-a doua etapă.ro . 1985). slovacă şi română (Lichardus et alii.cimec. lustruită şi canelată (în special Vinča-Hotniţa-Dudeşti). cum se observă în situl de la Larzicourt (Franţa) (Lichardus-Itten. grupul Ciumeşti-Pişcolţ. şi cultura liniară Barca. în Ungaria. unde s-au format: cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld). chiar dacă au fost denumite diferit în istoriografiile maghiară. au fost colonizate regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior şi Limbourg (Olanda). nordvest şi est-nord-est să se fi realizat în condiţiile presiunilor exercitate de răspândirea. 1988 b). cu cei ai mezoliticului local mult întârziat. În cursul dezvoltării lor (mijlocul mileniului V bc). Transdanubia (regiunea de la vest de Dunăre) şi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria şi Slovacia). se observă o regionalizare a dezvoltării comunităţilor liniar-ceramice occidentale. Hanovra. Astfel. dinspre Anatolia şi Balcani a comunităţilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu ceramică neagră. comunităţile liniar-ceramice occidentale au trecut la răsăritul arcului carpatic. Din această zonă originară. în România. vizibilă. ca urmare a contactelor şi sintezelor/asimilărilor dintre purtătorii complexului cultural Starčevo-Criş care s-au răspândit în valea Dunării Mijlocii (pannonice). în vreme ce. mai ales. valea Rhinului (Baden-Wurtemberg şi RhenaniaPalatinat). în cea de-a treia etapă (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Moravia şi Slovacia s-a dezvoltat stilul Ačkovy iar mult spre vest. cea mai mare parte a Europei centrale. şi s-au aşezat în Polonia sudică. în 108 www. în Slovacia. 1990). în Cehia. Moldova şi Ucraina vestică.

care pun în continuare probleme legate de funcţia acestor întărituri antropice (fig. 1985. ovicaprine. meşteşugurile. culesul. cu şanţuri de apărare. Olszanica (Polonia). mazăre. În acelaşi timp. in). după dispunerea stâlpilor în partea centrală a caselor. cu secţiunea în V sau U. lungimea variind între 6 şi 45 m în timp ce lăţimea era destul de constantă. 1988). 70). Moravia. 73) (Lichardus et alii. De asemenea. Germania de est şi o parte a Poloniei). în regiunile Elbei (Boemia. din care a derivat tipul Šárka (fig. 109 www. Aşezările au fost fortificate. purtătorii ceramicii liniare occidentale au practicat cultivarea plantelor (diverse specii de grâu. în decorul ceramicii se observă o predilecţie pentru spirale şi meandre. evoluţia stilistică a decorului ceramicii a fost determinată de benzile în formă de arc de cerc şi de spiralele şi meandrele umplute cu incizii şi impresiuni. Cel mai adesea. cu orientarea NV-SE. de aprox. În acelaşi timp. aşa cum se cunosc în ceramica liniară occidentală târzie din Bazinul Parizian. Aldenhoven. porci.cimec. amplasate pe prima terasă a râurilor sau în apropierea zonelor inundabile. care a evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovče) (fig. Lichardus-Itten. dublate de palisade.ro . 1988 b) Spre vest. 1985. amplasate în apropierea aşezărilor sau chiar în interiorul lor. 71) s-a dezvoltat ceramica liniară zisă cu capete de note muzicale. Locuinţele cu patru nave erau construite din stâlpi de lemn şi s-au decelat. compuse din benzi umplute cu puncte. săpăturile efectuate în unele staţiuni importante. 69) (Lichardus et alii. aşa cum sunt cele de la Eilsleben. linte. locuinţele erau rectangulare. stilul Flomborn.Germania. vânătoarea. Austria inferioară. Referitor la modul de viaţă. pe soluri loessoide sau în apropierea acestora. precum şi decoruri executate cu pieptenele (ca tipul Plaindt) şi motive înguste „în căpriori”. Lichardus-Itten. cu excepţia sitului de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa) ca şi a altora din Bazinul Parizian. structuri în formă de Y (tipul Geleen) şi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaţi (tipul Elsloo) (fig. adesea. în regiunile rhenane. creşterea animalelor (bovine. ca cele de la Bylany (Cehia). în regiunile danubiene (Transdanubia. Köln-Lindenthal (Germania). Satele culturii ceramicii liniare occidentale au fost întemeiate. Slovacia vestică) (fig. 72). 6-7 m. câini). de regulă. orz.

această particularitate regională întâlnindu-se în etapa târzie a ceramicii-liniare occidentale din Alsacia şi Baden-Wurtemberg. mormintele fiind organizate în necropole. realizate prin deplasarea întregului sat. LichardusItten. Lichardus-Itten. inhumaţia şi incineraţia. fie ca elemente decorative incizate sau în relief. deocamdată. pe acelaşi loc s-au succedat mai multe cicluri de locuire. cu ocru roşu şi inventarul mormintelor era compus din vase. 1988). 1988). 1985. tesle-calapod. predominantă fiind prima. Niedermerz şi Elsloo). În satul de pe platoul Aldenhoven au existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aşezare permanentă. Complexul cultural cu ceramica punctată (La Céramique 110 www. vârfuri de săgeţi etc. defuncţii erau depuşi în poziţie chircită. sau alungit pe spate. nu se cunosc construcţii-sanctuar şi nici o plastică antropomorfă şi zoomorfă evidentă. la Bylany (Kutná Hora. Aldenhoven. cel mai adesea individuale. se poate arăta că au fost utilizate. În ceea ce priveşte ritul funerar.cimec. Ca tip antropologic. Arnstadt. uneori gracili) (Lichardus et alii. adesea cu un uşor prognatism. elemente de podoabă (mărgele de piatră şi scoică. Astfel. microasiatic şi egeo-balcanic. se poate arăta că. pe partea dreaptă sau stângă. Olanda) şi Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa). Flomborn. brăţări şi catarame de centură din scoică Spondylus. Sunt cunoscute şi morminte de incineraţie (Arnstadt. Köln-Lindenthal (Germania).ro . Niedermerz (Germania) şi Elsloo (Olanda). asemenea reprezentări apar fie sub formă de protome. dispuse pe pereţii vaselor. pentru stabilirea succesiunilor şi modelelor de locuire. pandantive diverse). purtătorii culturii ceramicii liniare occidentale erau mediteranoizi (cu talie mică. În cadrul mormintelor de inhumaţie. Defuncţii erau acoperiţi. Din punct de vedere spiritual. în spaţiul microregiunii date.Hienheim. Elsloo (Limbourg. adesea. reînnoită prin reconstrucţia şi extinderea locuinţelor individuale (Lichardus et alii. odată la 15-18 ani. Sonderhausen. lame. au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice între diferitele structuri de locuire şi datarea precisă a acestora. deopotrivă. 1985. cum sunt cele de la Nitra (Slovacia). Boemia/Cehia). Aiterhofen. în schimb. aşa cum este caracteristic pentru neoliticul oriental.

spre planurile trapezoidale (Postoloprty/Žatec. care aveau pereţii curbaţi. Habitatul uman continuă utilizarea amplasamentelor anterioare (Hienheim şi Zwenkau. Stichband-keramik.Pointillée. separate. Cehia). cu impresiuni simple. Kaufmann). care au fost interpretate drept construcţii de cult (Vochov/Plzeň-Nord. D. Zápotocká) sau în trei etape cronologice (I a. IV b şi V.cimec. Moravia. care acoperea întreaga suprafaţă exterioară a vaselor. moştenit de le comunităţile anterioare. cu motive bandate organizate „în căpriori” simpli. 1988 c). În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi şi complexe culturale. fiind periodizată în cinci faze (I-III. Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms. Lichardus-Itten. conţinând fie o singură înhumare.ro . dotate cu palisade şi spaţii de trecere (un fel de porţi) dispuse cardinal. evoluat din cel de tip Šarka al ceramicii liniare târzii. câteodată. Boemia. la început. toate reprezentând o prelungire a curentului danubian. din 111 www. În cadrul aşezărilor se remarcă şanţurile circulare concentrice. Lichardus-Itten. fiind cunoscute locuinţele de formă alungită. şi care au evoluat. de benzi verticale (fig. se remarcă bolurile piriforme sau cu profilul în “S”. Germania). 74) (Lichardus et alii. cupele plate şi semisferice decorate. Ca forme. M. Ib şi II. dălţile şi teslele calapod şi icurile (penele) perforate. Germania de est. duble şi multiple (realizate cu ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinţat) sau punctat-adâncite. în Germania). Bavaria şi Austria. specific pentru neoliticul târziu (sfârşitul mileniului V bc) din Boemia. existând morminte izolate sau cuprinse în mici necropole. ulterior. Tešetice-Kyjovice/Znojmo. IV a. în Boemia. 1988 c) În cadrul industriei litice s-au păstrat topoarele. 1985. Ceramika wstęgowa kłuta). Moravia. Ritul funerar era cel tradiţional. devenind caracteristice pentru neoliticul târziu din zona danubiană. s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Kothingeichendorf şi Bochum-Harpen. Stroke ornamented ware. A fost denumită astfel datorită decorului predominant al ceramicii. Keramika vypichaná. unele dintre acestea păstrând multe dintre tradiţiile din care au derivat. în Germania) sau fortificaţii. 1985. în poziţie chircită. era înrudită genetic cu cultura liniară târzie din regiunea Elbei. fie o singură incineraţie (Lichardus et alii. vestul Poloniei.

unde a dezvoltat un aspect local. fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann şi Rheindürkheim. Bavaria. Ca materiale de inventar s-au descoperit: ceramică cu forme şi decoruri derivate din liniarul recent (fig. unde au fost descoperire înhumări individuale. având ca inventar vase. aparţine neoliticului liniar-ceramic târziu şi s-a răspândit. descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte la Lingolsheim. Germania). Grossgatarch. în poziţie alungită pe spate.ro .fond liniar-ceramic recent. din zona de origine din Germania de SV. constau din înhumări individuale. rectangulare. şi până la Atlantic. Aşezările acestui grup cultural erau alcătuite din locuinţe cu planul naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven. aşa-numitul Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach. Germania). Din cadrul inventarului. care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen. de tradiţie liniar ceramică. foarte subţiri. considerate zone de origine. Borries. 1985). între 1879-1918). când s-a răspândit progresiv. Niklasson. în gropi simple. Mormintele. 75). în principal. care moşteneşte majoritatea caracteristicilor. unelte de piatră şi os. De asemenea. Nagel. Schliz. N. s-au dezvoltat o serie de grupe locale ca: Planig-Friedberg. în landurile germane BadenWurtemberg. trasate cu un vârf ascuţit. decorate cu motive adâncite. aparţine neoliticului mijlociu şi final din nordul Europei. la sfârsitul secolului al XIX-lea). cunoscută prin staţiunile de tip Berry-au-Bac. în Bavaria. Grupul cultural Grossgatarch (lângă Heilbronn. cupele quadrilobate şi vasele-sticlă. Neckar 112 www. şi impresiunile duble. unelte calapod. Acest grup cultural a evoluat spre cel următor. şi obiecte de podoabă (MüllerKarpe. de unde s-a răspândit până în valea Rinului inferior. regiunea Saale/ Elba şi în bazinul Yonne (mormântul de la Passy). V. Lichardus et alii. cercetări A. contribuind. 1985). în Bazinul Parizian. ulterior. în Câmpia joasă din nordul Germaniei. cercetată de A. în regiunile Saale-Elba. Rhin-Main. Germania. cu defuncţii depuşi întinşi pe spate.cimec. Hessa rhenană şi Palatinat. Cultura Rössen (necropolă lângă Merseburg/Saxa-Anhalt. H. în Germania. se remarcă vasele carenate. 1968. paharele cu picior. în landurile Baden-Wurtenberg. unde a dezvoltat faciesul Wauwil. în Alsacia şi Hessa renană. la geneza culturii Rössen. în Germania de SV. piese de podoabă (Lichardus et alii. în valea Neckar. în Elveţia.

De asemenea. de înhumări individuale. cea a fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaţiată. se observă atât păstrarea unor tradiţii constructive cât şi apariţia unor modificări. Astfel. dovedind o mai puternică tradiţie liniară (Rössen). cu puţine excepţii. corpurile decedaţilor erau depuse pe spate. în timpul etapelor finale. care par a fi faze şi etape cronologice (MüllerKarpe. care au condus la apariţia benzilor negative (fig.şi Bischheim. unelte şi arme de piatră şi os. în cadrul aşezărilor existau palisade şi mici şanţuri poligonale. unde au intrat în contact cu vânătorii şi culegătorii culturii Ertebølle-Ellerbek. iar cele circulare (Bochum-Harpen) au putut avea o funcţie rituală. 1985). 1985). Ca ocupaţii. pe partea stângă sau dreaptă. realizat prin aşa-numitele impresiuni duble rösseniene. 76. Lichardus et alii. Germania) şi un spaţiu interior extins. Schwieberdingen. în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate. au pătruns în regiuni încă neneolitizate. 912). prin zig-zaguri (fig. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un decor dispus pe întreaga suprafaţă a vasului. sau prin aculturaţie. ceramica prezintă impresiuni succesive trasate cu un instrument ascuţit. în aria orientală acestea erau dispuse chircit. 76. În Europa vest-centrală o serie de grupe culturale (Aichbühl. având ca inventar: vase. purtătorii culturii Rössen. 58) (Lichardus et alii. cu unele particularităţi zonale de ritual. În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I. Astfel. purtătorii culturii Rössen practicau agricultura şi creşterea animalelor. Entzheim/Alsacia şi Menneville/ Bazinul Parizian) au fost incluse în aşa-numitele manifestări 113 www. cu picioarele alungite (necropolele de la Jechtingen şi Wittmar. motivele fiind realizate. 1-4). adesea. Ritul funerar a fost reprezentat. pe care i-au neolitizat direct. Germania). Lutzengüetle/ Elveţia de N. Germania). care formează benzi continui şi triunghiuri “agăţate” (fig. podoabe. Bischof-fingen-Lieselheim/ Germania. în vreme ce. IndenLamersdorf Deiringsen-Ruploh. 1968. în aria occidentală.cimec.ro . între care tipicele brăţări din marmură şi şist. se păstrează locuinţele mari. 76. În faza recentă a culturii Rössen (III). care tind să aibă un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop. În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluţie. utilizate ca săpăligi. prin cucerire.

în Neoliticul târziu/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea – mileniul al III-lea bc) pe un spaţiu deosebit de larg. fie sub formă de produse finite (tesle plate. În ceea ce priveşte locuinţele. cu baza de piatră. (Bogucki. Habitatul purtătorilor acestei culturi este puţin cunoscut. dar fondul Rössen final şi unele influenţe danubiene par să fi avut o importanţă deosebită. şi structuri mai modeste. locuinţă. fiind vorba de case mari. vârfuri de săgeată. de unde s-a extins către sud şi sud-est. rectangulare. acestea sunt cunoscute.culturale Epirössen sau Poströssen. 2001). 114 www. pumnale. topoare-ciocan de piatră şlefuită şi perforată. În mod normal. construite pe stâlpi. Industria litică s-a caracterizat prin topoare plate şi lungi de silex. bovine. având sisteme de fortificare cu şanţuri şi palisade. care cuprins sudul Scandinaviei. influenţe ale sale găsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunăreană. în diferite etape. rit funerar) (MüllerKarpe.cimec. provenind fie sub formă de prefabricate. în acest spaţiu întins s-au dezvoltat mai multe aspecte şi grupe regionale. observându-se o continuitate a unor forme de cultură materială (tip de habitat. Originea acestei culturi nu este lămurită. Funnel Beaker Culture) s-a dezvoltat. porcine). în ambele faze fiind locuite atât zonele litorale cât şi spaţiile continentale. Germania de nord şi Polonia. vorbind de exploatarea unor zăcăminte şi a unui mediu forestier. sau de la unele civilizaţii eneolitice danubiene şi est-carpatice. unele forme şi decoruri ceramice. robuste. comerţul etc. purtătorii complexului cultural cu pahare cu gâtul în formă de pâlnie practicau agricultura (cereale) şi creşterea animalelor (ovi-caprine. 1985). unele meşteşuguri. 5 m lăţime. Lichardus et alii. Ţările de Jos (Belgia. cărora li s-au adăugat. În spaţiul acestui complex cultural au fost descoperite multe piese de aramă. unele dintre acestea. 1968. topoare. Olanda). Ca ocupaţii.ro . faza intermediară (TRBK B) nemaifiind de actualitate. în faza TRBK C. brăţări. est-carpatică şi vest-ucraineană. Cultura paharelor cu gâtul în formă de pâlnie (Trichterbecherkultur/TRBK. doar pentru faza a doua. impulsuri primite din partea culturilor şi grupelor culturale vecine şi contemporane. cu compartimentări interioare. unele având până la 85 m lungime şi 6. deocamdată. care au evoluat pe parcursul a două faze principale (TRBK A şi C).

se cunosc depozite intenţionate cu vase. podoabe şi accesorii vestimentare. benzi în zig-zag etc. mărgele. dintre piesele de inventar putându-se menţiona: ceramică. tumuli din aglomerări de pietre. unele lucrate din chihlimbar. ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebită. şi construcţii de influenţă megalitică: dolmene. triunghiuri haşurate. linguri. cu pereţii bombaţi şi gâtul decorat cu un şnur inelar. Lichardus et alii. amfore. piese de aramă (podoabe. În cadrul acestuia. încrustată cu roşu şi alb. probabil ca urmare a unei stratificări sociale. Ceramica este diferenţiată pe faze. trofee. În faza TRBK C. morminte modeste.) din arealul eneoliticului carpato-balcanic. Baldia. 1968. străchini. Acest grup cultural a evoluat şi s-a regionalizat.cimec. 2002). oase umane şi de animale (Lichardus et alii. incizată.. pe lângă formele tradiţionale. existând deopotrivă. în gropi simple. discuri-tăvi de pâine. cunoscând o anumită standardizare a formelor şi decorurilor. arme de vânătoare. au fost create cupe cu picior. linii verticale. decorate cu motive incizate şi imprimate. romburi pozitive şi negative). ceramica avea ca forme: paharele cu gâtul în formă de pâlnie. 77). Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. care a reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. Industria litică era foarte bogată. dolmene lărgite. tuburi în spirală etc. (fig. cunoscându-se “topoarele de luptă”. numit sticlă cu guleraş. În faza timpurie (TRBK A). care acoperea întreaga suprafaţă a vasului. podoabe din chihlimbar (mărgele şi plăcuţe perforate). imprimată. spinări de peşte etc. alături de care se găseau câteva piese de aramă şi aur (brăţări) (Müller-Karpe. 1985. nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni şi alveole.ro . sacrificiale etc). căni. votive. în faza târzie fiind cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. fără amenajări suplimentare. vase cu gura largă şi vase cu corpul globular şi gâtul cvasi-cilindric. încă nedesluşită pe deplin (funerare. vase pentru suspendat. Cu o semnificaţie cultică. în gropi simple. cu camere de piatră (ciste) şi lemn. Din faza TRBK A provin înhumări individuale şi duble. topoare de silex. Ceramica fazei TRBK C evoluează din cea precedentă.discuri. Trebuie menţionate: vasulsticlă. vasele-sticlă. 115 www. unelte şi arme) etc. decorate cu o ornamentare bogată. cu motive geometrice (triunghiuri. Defuncţii erau depuşi în poziţie întinsă şi acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu.

precum şi locuri joase. duble sau colective. Boemia). Elba. Baden-Wurtemberg). După evoluţia culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. s-a format complex cultural Michelsberg. Baldia 2001). În Polonia. Munzingen-Tuniberg). datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea bc–mileniul al III-lea bc). s-a dezvoltat grupul cultural Sarnowo. Purtătorii acestui complex cultural au ocupat aşezări de înălţime. de inhumaţie. în principal în formă de amfore globulare cu gâtul conic.ro . Se cunosc puţine morminte de incineraţie şi înhumări de animale (bovine). După cultura cu pahare în formă de pâlnie. NE Franţei. ca motive decorative având romburi şi triunghiuri. de tipul colibelor uşoare. în zona Varşoviei şi Kuyavice. s-a format şi a evoluat cultura amforelor sferice (prima jumătate a mileniului III bc). la care s-au adăugat. din sudul Suediei până în Ţările Baltice şi Finlanda s-a dezvoltat cultura cu gropiţe.cimec.1985). topoarele de luptă şi vasele. 116 www. Belgia. unele influenţe ale culturii paharelor cu gura în formă de pâlnie. ale cărei comunităţi au pătruns şi în spaţiul de la răsărit de Carpaţi. Saale şi Havel (Germania de est. Austria. printre care cultura Pfyn (Lichardus et alii. Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut. locuinţele fiind sub forma unor structuri simple. în gropi simple şi cutii de piatră (ciste). numit după staţiunea eponimă din Germania (în apropiere de Untergrombach/Bruchsal. care sunt greu de identificat arheologic. probabil. plane şi tumulare. au fost descoperite în morminte individuale. în special discuri dispuse pe piept (Lichardus et alii. 1985). în formă de pinten barat (Michelsberg. iar în Suedia răsăriteană cultura topoarelor naviforme (Bootaxt-kultur) (Lichardus et alii. ******* Tot pe fond Rössen. Comunităţile culturii amforelor sferice au participat la geneza culturii central-europene cu ceramică şnurată. decorate cu incizii şi impresiuni şnurate. 1985). în zona cuprinsă între Ucraina de vest. pe parcursul dezvoltării sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) şi grupe culturale regionale. Polonia. fortificate cu valuri. fiind identificat în Elveţia. 1985. până la Pas-deCalais şi valea Aisne. Materialele specifice: topoarele masive şi dălţile de silex. palisade şi şanţuri. În inventarul mormintelor au mai fost descoperite piese de podoabă.

78) (Lichardus et alii. Pe fond Michelsberg. piesele prefabricate (eboşe) fiind comercializate la distanţe destul de mari. prin ciocănire şi turnare (creuzete cu urme de aramă). la formarea sa 117 www. paharele caliciforme. de comunităţile culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. grote şi camere de piatră (Lenzburg). dălţi. în gropi simple. discuri-tăvi pentru pâine (fig. cât şi structuri uşoare. În unele situri au fost descoperite urme ale prelucrării cuprului. în poziţie alungită sau chircită. cănile. probabil din mediul Pfyn. în zona central-europeană. Locuinţele prezintă diferite tradiţii constructive. Elveţia. cu ponderi diferite de la sit la sit). Geneza acestui imens complex cultural nu este lămurită pe deplin. Polonia şi Saxa inferioară. în chalcoliticul mijlociu s-au format o serie de culturi şi grupe culturale: Horgen. s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii şnurate (The Corded Ware/Single Grave Culture). tesle.cimec. în general neornamentată. Noyen-surSeine). estul Franţei. şi morminte colective. la nord. caracterizată prin practicarea stabulaţiei. cele de mari dimensiuni fiind apărate natural şi antropic (Urmitz/Koblenz. s-a manifestat o anumită specializare. un căuş. Mayen. Ceramica Michelsberg. pe stâlpi (Urmitz). câteva unelte şi podoabe). În Chalcoliticul final (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). În spaţiul culturii Michelsberg era cunoscută exploatarea silexului (Spiennes/Belgia). cupele.ro . Seine-Oise-Marne şi cultura ceramicii cu impresiuni adânci.în preajma surselor de apă. În cadrul unor aşezări au fost descoperite şi oase de cal domestic. Ritul funerar era reprezentat prin înhumări individuale. care a ocupat un areal deosebit de întins. În domeniul creşterii animalelor. la vest. la sud. aduse. teritoriu ocupat. decorate cu şiruri de proeminenţe mamelonare perforate. a căror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). cu diferite influenţe. prezintă ca forme: paharele mari. vasele-sticlă. cât şi modificărilor produse în cadrul societăţilor. ca urmare a progreselor realizate în eneolitic. în puţuri. Din silex şi din piatră se confecţionau topoare. 1985). la est. cu un inventar deosebit de sărăcăcios (un pahar. în principal (Baldia 2001). Acest tip de habitat uman corespunde atât caracteristicilor ocupaţiilor principale ale comunităţilor Michelsberg (agricultura şi creşterea animalelor. cuprins între vestul Ucrainei. Ehrenstein. cunoscându-se atât case rectangulare. altădată.

se cunosc foarte puţine aşezări aparţinând purtătorilor acestui complex cultural. unele fiind marcate cu stele funerare. vorbind de caracterul mai dinamic al acestor comunităţi. Gimbutas. mai bogat pentru personajele mai importante. în cadrul acestuia s-au manifestat multe grupe regionale (Lichardus et alii. cele mai multe pe malurile lacurilor elveţiene. din stepele şi silvo-stepele nordpontice. Cele mai cunoscute necropole tumulare ale ceramicii şnurate central europene se găsesc la Forst Lucka şi Forst Leina (Thuringia/Germania) şi Vikletice (Boemia/Cehia). 1985. purtătoare ale unor elemente de tip kurgan (purtătorii culturilor eneolitice din zona Niprului mijlociu). contemporane sau ulterioare. Defuncţii erau depuşi diferit. Din păcate până în prezent. unelte de silex şi os. bărbaţii erau înhumaţi chircit. Cel mai bine cunoscute sunt construcţiile funerare. mai ales în morminte. comunităţile locale şi elementele cuceritoare. În cadrul acestora. 1985). existau. fiind compus din ceramică (amfore.ro . cu orientarea vest-est. sub forma unor construcţii uşoare. vârstă. Astfel. sub forma tumulilor. pe partea dreaptă. cu diferite reprezentări. care nu lasă decât puţine urme arheologice. ca sceptre şi însemne de prestigiu. camere de lemn şi catacombe). Despre stratificarea socială şi existenţa unor şefi 118 www. pe direcţia est-vest. sau a corturilor (iurtelor) şi carelor cu coviltire. specifice unor comunităţi seminomade. 1989 b.cimec.participând. În cadrul monumentelor arheologice. De aceea. sex. indicând existenţa unei ierarhii stricte. de regulă. Inventarul funerar al acestei culturi era destul de standardizat. venite dinspre est. pahare. dar locuinţele nu s-au păstrat. pe partea stângă. Gimbutas 1997). Este posibil ca numărul extrem de redus al aşezărilor şi locuinţelor să se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului. înconjurate cu şanţuri. cu diferite înălţimi şi diametre. străchini). În aspectele regionale din Elveţia se cunosc şi morminte tumulare cu incineraţie (Schöfflisdorf) (Lichardus et alii. cu contribuţii diferite. sezoniere. iar femeile. câte un mormânt central (principal) şi morminte secundare. cupe. cu sau fără construcţii interioare (ciste. “topoare de luptă” din piatră şlefuită şi perforată sau din aramă. după rang. cercuri de piatră şi eventuale palisade. au fost descoperite materiale osteologice provenind de la cai domestici şi care de lemn cu patru roţi. podoabe de aramă (mai ales în siturile elveţiene).

perforaţi etc. Inventarul mormintelor era alcătuit din ceramică (pahare şi vase cu gura largă). 1989 b. 119 www. în cadrul acestora remarcându-se diferite aspecte şi grupe regionale. uniformizări politico-militare. constând din înhumări în poziţie chircită.tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabă şi topoare de luptă de aramă (Kelsterbach şi Eschollbrücken). din Peninsula Iberică până în valea Dunării mijlocii şi din sudul Italiei până în sudul Peninsulei Scandinavice. modelul genezei particulare de la zonă la zonă este. Complexul cultural al paharelor campaniforme sau caliciforme (Glockenbecher. dinspre Dunărea pannonică. Cultura paharelor campaniforme din Europa centrală este cunoscută. vârfuri de săgeată de silex.). Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat. inciziile. uniformizate prin noi legături comerciale. după unii specialişti. inele. şi femeile. diferenţiate ca orientare după sex: bărbaţii pe stânga. ca şi cea precedentă. dispuse pe gâtul şi umărul vaselor (fig. în gropi simple şi camere de lemn. potrivit altora. dar există şi cazuri în care defuncţii au fost depuşi în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale ceramicii şnurate.cimec. aur şi electrum. decorurile negative. De asemenea. Gobelet campaniforme. pe baza căreia s-a dat şi numele complexului cultural. procese etnoculturale care aşteaptă o necesară clarificare. constă din impresiuni realizate cu şnurul sau cu un obiect dinţat. 1985. plăcuţe din aramă.ro . specialiştii au decelat două mari variante: cultura paharelor campaniforme din Europa centrală şi cultura paharelor campaniforme din Europa vestică. la sfârşitul mileniului al III-lea bc. arme (apărători de braţ pentru arcaşi. Sicilia şi Sardinia. De regulă. pumnale triunghiulare de cupru) podoabe şi accesorii vestimentare (cercei. în etapele târzii fiind utilizată şi incineraţia. Asemenea morminte au fost descoperite şi în nord-vestul Africii (Maroc). cel mai plauzibil. 79) (Lichardus et alii. nasturi de os. pornite dinspre sud-vest (Peninsula Iberică). mormintele erau plane. Gimbutas 1997). Maniera de decorare a ceramicii. având în vedere vastul spaţiu de răspândire. cu sensul sudnord. mai ales prin prisma ritului funerar. la formarea sa contribuind elementele locale (neolitice târzii şi chalcolitice). pe dreapta. credem. mişcări de populaţii şi cuceriri. În aceste condiţii. pe un areal geografic deosebit de întins. pe direcţia nord-sud. Gimbutas.

În zonele răsăritene. benzi cu linii oblice. care face trecerea către epoca bronzului. care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch (Germania) şi Blicquy (sudul Belgiei). decorate pe întreaga suprafaţă exterioară. În faza a doua. linii puţin evidente etc. neoliticul este caracterizat prin evoluţia culturii ceramicii liniare târzii numită şi cultura liniară champenois (departamentul Marna). Aceste vase sunt foarte puţin reprezentate în aşezări. benzi liniare punctate. mărginite cu incizii. impresiuni de pieptene. Ungaria) (Lichardus et alii. întemeiată într-un meandru al râului Aisne. calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta. Pe baza diferitelor culturi şi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond campaniform. ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni.cimec. în alternanţă cu spaţii nedecorate. Cultura paharelor campaniforme din Europa vestică s-a caracterizat prin multe elemente de cultură materială şi spirituală asemănătoare cu varianta central-europeană (rit şi inventar funerar. reprezentat prin vase mai scunde sau mai alungite. paharele descoperite în morminte fiind decorate. 1985). roşiatică. realizate prin incizie simplă. urmată de grupul cultural Villeneuve-Saint Germain.). 80) (Wittle. s-au format. 1985). realizate prin impresiuni cu pieptenele.ro . Ceramica era de foarte bună calitate. în jurul anilor 2000 bc. ceramica fiind mai abundentă în aşezări şi având un repertoriu diversificat de forme. străchinile şi vasele cu gura largă. ******* În Bazinul Parizian. triunghiuri haşurate. sunt cunoscute şi paharele cu toartă bandată. (fig. cu benzi care alternează cu suprafeţe netede. unele forme şi decoruri ceramice etc. aparţinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. pe întreaga suprafaţă exterioară. adesea. excizie. dezvoltată în mileniul al al Vlea bc. păstrează multe tradiţii liniar-ceramice în 120 www. şnur răsucit etc. cupele cu patru picioruşe şi vasele nedecorate.Ceramica a fost lucrată. datate în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc. cu linii orizontale şnurate. decorate cu pătrate. Aşezarea eponimă. civilizaţiile epocii bronzului celtic în spaţiul central şi vest european. Purtătorii acestei complex cultural practicau agricultura şi creşterea animalelor. dintr-o pastă de foarte bună calitate.

cu patru nave şi cinci rânduri de stâlpi. Yonne. ceramica cu forme semisferice şi decoruri realizate cu pieptenele şi spatula. de unul postliniar. reprezentat prin tăişuri. fortificate (Barbuise-Curtavant). rezultând din împletirea grupelor liniarceramice vestice cu influenţele mediteraneene. În faza de maximă dezvoltare (mijlocul mileniului al V-lea bc). Guernesey. contemporană cu primele manifestări megalitice din vestul Franţei şi cu cultura Rössen în est.construirea locuinţelor. Cultura Cerny s-a născut pe fond Villeneuve-Saint Germain şi Augy-Sainte-Pallaye. structuri de cult. cunoscând mai multe faciesuri regionale şi manifestări deosebite de cultură materială: aşezări de înălţime. fină. numit. cu şanţuri şi palisade (Passy-sur-Yonne) şi rituri funerare caracterizate prin apariţia structurilor megalitice (Insula Guernesey) şi a mormintelor în ciste (Chambon). ca ornamente cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „căpriori”. însoţite de butoni au repoussé. şi grosieră. cultura Cerny s-a răspândit până pe litoralul atlantic (siturile Etaples. ca urmare a influenţelor primite din partea grupului Limbourg. la sfârşitul neoliticului timpuriu din sudul Bazinului Parizian. după cele două staţiuni de la Bourgogne (Augy şi Sainte-Pallaye.”dinţi de lup”. Pinacle/Jersey). în neoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Ceramica prezenta două specii. Augy-Sainte-Pallaye (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului IV bc). Franţa) care a fost. cardiale târzii (epicardial). împodobită cu şnururi şi impresiuni digitale în V. purtătorii culturii Cerny au preluat decorurile plastice. Blanchet. asociate cu ghirlande şi linii 121 www. Franţa).ro . un utilaj robust. la care s-au adăugat „spinările de peşte”. confecţionat din silex. De la grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye. şnururi plastice şi butoni (Constantin. cu forme semisferice şi margine decorată cu scobituri. fiind rezultatul unei sinteze între elementele liniare şi cele epicardiale.cimec. Ceramica prezintă moşteniri din grupele culturale parentale: marginile cu scobituri şi decorul dispus în V („dinţi de lup”). Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny (Parc aux Bœufs din Cerny. 1998). În cadrul industriei litice. se folosea un utilaj robust. „şah”. care nu erau la fel de mari. Acest grup cultural a fost urmat. Essone. de la primul moştenind o serie de caracteristici liniar-ceramice ca: tipul de locuinţă mare.

Elveţiei şi Italiei de Nord. decorate cu triunghiuri şi pătrate umplute cu puncte (Constantin. dezvoltat în regiunile de coastă. elementul de unitate fiind dat de ceramica fină. DeuxSèvres). care s-a răspândit pe teritoriile Franţei. Ceramica acestui aspect. vasesticlă. de culoare roşie-închisă sau neagră. a cunoscut atât aşezările deschise (Lizo. vase suport etc. Aude. cupe. Er Lannic/ Morbihan) cât şi cele fortificate. Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc). străchini cu marginea răsfrântă. Blanchet. între sfârşitul mileniului al V-lea–mijlocul mileniului al IV-lea bc. Var) şi cel din aer liber (Saint-Michel-du-Touch şi Villéneuve-Tolosane. în cadrul căruia a fost tipic grupul cultural Montbolo (a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc). grupul cultural chasséan a cunoscut mai multe aspecte regionale. avea ca forme: străchini. Saône-etLoire. După o perioadă în care. s-a caracterizat prin vase cu torţi cu perforaţii multiple. Aspectul vestic. grote (Font Juvenal. 122 www. Seine-et-Marne. Constantin. şi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars. de tip Berry-auBac. care prelungesc o serie de liniar-ceramice târzii. o ceramică mai puţin diversificată decât cea din aspectul sudic. Saône-et-Loire. lustruită. a prelungit habitatul în adăposturi. în această zonă a fost ocupată de purtătorii orizontului ChasséanMichelsberg (Constantin. Având în vedere marele areal de răspândire. Aspectul meridional. Blanchet. peste tot. 1998). în Bazinul Parizian au pătruns elementele ale fazelor finale Rössen şi Epirössen. 1985. În domeniul ceramicii. Blanchet. 1985. şi Fontbrégoua. în aceeaşi zonă. 82) (Lichardus et alii. Blanchet. 1998).ro . în zona Toulouse). 1998). răspândit în Bazinul Parizian şi zona Bourgogne. bine arsă (fig. de înăltime (Chatelliers-du-Vieil-Auzay/Vandéa). împreună cu monumentele funerare megalitice (Bougon. a făcut parte din complexul cultural Cortaillod-Chassey-Lagozza. Chassey. s-a caracterizat printr-un habitat deschis. vase cu suport cubic. Franţa). pe terase joase şi înalte (Noyen-sur-Seine. Constantin.cimec.vălurite (fig. de o calitate variabilă. Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp. Aspectul nordic. în neoliticul mijlociu. modul de viaţă agro-pastoral. decorul adâncit realizat după ardere. dispuse pe diametrul maxim al vasului. 81)(Lichardus et alii. impunând. urcioare carenate. s-a dezvoltat.

cimec. pandantive de piatră şi rare mărgele de aramă. Din aşezări (Videlles/ Essone. Acest fenomen poate fi pus în legătură cu o serie de mutaţii sociale şi spirituale produse în rândurile acestor triburi. care. care au trăit pe ţărmurile Oceanului Atlantic şi în Insule Britanice (fig. Sagy/ Val-d’Oise) şi din necropole. au fost recuperate numeroase unelte de silex. mărgele din şist şi vase cu fundul rotund şi buza îngustată. au fost capabile de asemenea realizări. purtătorii săi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne şi din partea vest-centrală a Franţei. 1998). Se spulberă. decorate cu şnururi oblice. cu aripioare şi peduncul. prezentând o serie de caracteristici comune cu civilizaţia Horgen. mai ales de pe litoralul breton (a doua jumătate a mileniului al V-lea bc). în vreme ce vasele funerare aveau ca 123 www.1998). Ceramica era lucrată cu mult degresant în compoziţie şi era destul de diversificată. nu se cunosc aşezările acestor comunităţi. sub forma unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen.ro . Franţa). Pré-aux-Vaches/Morains. că fenomenul megalitismului european îşi găseşte începuturile la comunităţile neolitice mijlocii (mijlocul mileniului al V-lea bc). dispuse în formă de mustaţă (L’Helgouach. până în epoca bronzului. altădată. şi pumnalele. Finistère. În spaţiul atlantic. ace. podoabe din dentiţie prelucrată. cu influenţe chasséene. astfel. s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau. printre care hipogeele (Mournouards/ Mesnil-sur-Oger) şi aleile acoperite (Chaus-sée-Tirancourt). 83). în forme din ce în ce mai diversificate. care au continuat. dălţi). Se observă astfel. constând din lame şi aşchii de silex. când a cunoscut o deosebită înflorire. ele fiind operele unor comunităţi. Cultura Seine-Oise-Marne a fost specifică pentru Neoliticul final/ Chalcoliticul (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III-lea bc). având importante cunoştinţe de ştiinţă aplicată şi suficiente resurse economice şi organizatorice. care reprezintă o expresie a neoliticului mijlociu. bine reprezentate fiind construcţiile funerare megalitice. Inventarul acestora era destul de sărăcăcios. Până în prezent. o serie de aşa-zise enigme legate de multe dintre monumentele megalitice. piese cornulare şi osteologice (teci-suporturi pentru topoare. dintre care se remarcă vârfurile de săgeată foliacee.

obţinute prin metoda dendrocronologică. vânătoarea.ro . formând adevărate sate lacustre (palafite). Petrequin. Elveţia) reprezintă un aspect cultural al neoliticului mijlociu elveţian (mileniului IV bc). în concurenţă cu pădurea secundară.forme. în sedimentele lacurilor. Vouga) (Petrequin. fie mai scurte. ******* În neolitic. Piningre. Ocupaţiile acestor comunităţi erau: agricultura desfăşurată în cicluri scurte. osteologic şi lemnos. inclusiv a celor din materie organică. Baulmes). 84). P. Burgäschi). Petrequin. 3800 BC. creşterea animalelor. din aşezări situate pe malurile unor lacuri (Auvernier. În fazele finale. „oalele de flori” cu fundul plat (Lichardus et alii. în fazele mai noi (Petrequin. întemeind un habitat particular. ceramica cunoaşte o simplificare a formelor şi decorurilor (fig. de tradiţie chasséană şi influenţe sudice. în special. ridicate pe stâlpi. rectangulare (faza I. Twann. cu locuinţe realizate pe platforme de lemn. Petrequin.3850-3300 BC). unde au construit locuinţe fie alungite. pe terase glaciolacustre (Rances) şi în adăposturi sub stâncă (Vallon des Vaux. 1998). unele comunităţi liniare şi descendentele lor au ocupat terenurile de pe malurile unor lacuri. Cultura Cortaillod (cantonul Neuchâtel. caracterizându-se prin forme scunde. în literatura de specialitate definindu-se un neolitic lacustru. în formă de sâni perforaţi (proeminenţe mamelonare) sau ginecologice. 124 www. Buna conservare a materialelor arheologice. Ceramica a cunoscut o firească evoluţie. Această cultură s-a dezvoltat de-a lungul a patru faze principale (aprox. 1998). pentru care există date de cronologie absolută. Petrequin. în special. Blanchet. Piningre. 1988. care dominau zonele mlăştinoase înconjurătoare. Pe fondul acestei culturi. cu profilul carenat sau rotunjit. care a fost denumit şi neoliticul lacustru vechi (1934.cimec. cu decor în imprimat cu scoarţă de mesteacăn aplicată pe peretele crud al vasului. aprox. oferind o imagine cvasi-completă asupra acestora. a permis cunoaşterea bogatului utilaj litic. s-au format o serie de aspecte regionale (Jeunesse. cunoscând un habitat diversificat. Constantin. Jeunesse. Burgäschi-Süd). culesul şi pescuitul. 1998). cu reprezentări plastice. constituit. 1988). 1985.

cu pereţii subţiri şi forme carenate (în faza timpurie). prezintă o evoluţie de la o specie mai fină. având ca forme–farfurii. pentru a supravieţui în mediile umede. Aşezările acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen. planşee. mărgele şi pandantive de piatră şi corn. pe stâlpi. s-a dezvoltat cultura Horgen. pentru adăpostirea acestora construindu-se adevărate staule (Thayngen). 1985). în domeniul ocupaţiilor. Preponderentă era. Ceramica. utilizată pentru periodizarea culturii. lacul Constance) sau în zona unor turbării (Pfyn-Breitenloo). prinse în cozi prin diferite sisteme. pahare. ridicate. în Elveţia de vest. Habitatul acestei culturi s-a caracterizat prin aşezări amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel). căni şi urcioare cu proeminenţe mamelonare şi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie). La începutul mileniului al III-lea (către 2950 BC). dispuse de-a lungul unor ulicioare (Sipplingen/Constance. locuinţele prezentând două tradiţii diferite–case lungi. de piatră. Se remarcă topoarele de luptă. vârfuri de săgeată din os şi silex. acoperită cu barbotină. La sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul celui următor BC. creşterea animalelor.ro . una dintre culturile Neoliticului mijlociu/Chalcolitic (prima jumătate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (Pfyn-Breitenloo/Thurgau). Feldmei-lenVorderfeld). de tipul colibelor 125 www. La sfârşitul fazei clasice a culturii Pfyn (către 3700 BC) a fost prelucrat cuprul. “tălpi” de fundaţie. apărută ca urmare a unor sinteze şi evoluţii complexe. la o specie mai grosieră. prin ciocănire şi turnare. Se mai cunosc şi construcţii uşoare.În Elveţia de est şi nord-est. parţial cu Michelsberg. dovedind o deosebită diversitate. în partea de nord a Elveţiei. Datorită condiţiilor propice de păstrare. în ultima fază cu pereţii foarte groşi (Lichardus et alii. utilajul litic.cimec. în cadrul cărora micile locuinţe rectangulare erau construite în rânduri paralele. această cultură a fost înlocuită de grupul Lüscherz. obţinându-se topoare plate şi mărgele. fiind parţial contemporană cu cultura Cortaillod. săpăligile şi tăişurile din corn de cerb. preocupare care a fost abandonată în neoliticul final. în funcţie de condiţii. cornular. rectangulare la PfynBreitenloo şi construcţii mici la Thayngen-Weier. care a avut centrul în zona lacurilor Zürich şi Constance. osteologic şi lemnos este bine cunoscut.

pe stâlpi. orizontale. Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de săgeată şi topoare-ciocan perforate.cimec. în zona estului Franţei şi în Elveţia. Multe aşezări ale acestei culturi au fost întemeiate pe ţărmurile lacurilor (Chalain. în relief. 1988. s-au realizat pandantive. Auvernier/Neuchâtel). în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul. Petrequin. ceramica protoliniară sau cultura Szatmár. mărgele. fiind decorată cu motive simple. din marmură. care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/Chalcoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea bc). fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv. confecţionându-se doar puţine străpungătoare cu două vârfuri şi pandantive în formă de arc. 1998). Ceramica specifică era destul de grosieră şi avea forme cu pereţii drepţi. înalte. Jeunesse. inciziile. aşa cum am văzut. Ceramica liniară veche s-a caracterizat prin 126 www. în aşezări existând şi drumuri “podite” cu lodbe de lemn. Din împletirea fondurilor Chasséan şi Cortaillod s-a format cultura Saône-Rhône. osteologic şi lemnos s-a păstrat foarte bine. întreţinând puternice şi variate legături cu culturile şi aspectele culturale contemporane. pentru primul stadiu. Piningre. Jeunesse. Petrequin. Ceramica a fost reprezentată prin vase semisferice sau carenate şi vase cilindrice. fiind denumită. motivele antropomorfe şi decorurile asociate. Inventarul litic. locuinţele rectangulare erau mici şi au fost construite într-un mod specific. lucrate dintr-o pastă destul de grosieră. sub formă de şnururi simple şi brâie alveolare în relief (Petrequin.ro . 85) (Lichardus et alii. dezvoltându-se în interiorul arcului carpatic. Petrequin. Piningre. în special Horgen şi Seine-Oise-Marne. de cultura Criş/Körös din neoliticul timpuriu.ovale (Dullenried). pastilele aplicate sub buză. Clairvaux. în Ungaria (marea câmpie joasă de la est de Dunăre). în zona centrală întâlnindu-se şi motive solare şi în formă de arc (fig. Charavin/Paladru. 1998). Din os. unele cercetate subacvatic (Anne şi Pierre Pétrequin) şi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor peninsule mlăştinoase. 1985. foarte rar profilaţi. ******* Ceramica liniară orientală a fost legată genetic. şnururile simple. De aceea. ornamentele predilecte fiind canelurile adânci. în România (Transilvania) şi în Slovacia orientală. zig-zagurile.

cimec. Cronologia internă a acestei variante a culturii liniare a fost stabilită. cultura Bükk. mult mai la vest s-a născut şi a evoluat cultura liniar ceramică occidentală. într-o perioadă în care. Vasele semisferice erau decorate cu rare motive pictate. care evoluează către adâncituri mai fine. volute. Pe fond Alföld. s-a format. Ceramica acestei culturi este de foarte bună calitate şi păstrează formele semisferice şi globulare moştenite. reprezentând benzi paralele. dezvoltată în Câmpia Alföldului (NE Ungariei) caracteristică pentru începuturile neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului al V-lea bc). În cadrul grupului Szakálhát-Lebö. capete de spirale.ro . s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob. în nordul Câmpiei Alföld. şi Szakálhát-Lebö. în regiunea carstului ungaro-slovac. dispuse în motive rectilinii. grupul Gömör. în neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea bc). 1993. pe baza ceramicii recuperate din gropile aşezărilor. aşa cum se observă în descoperirile de la Michailovce (Slovacia). În cadrul grupului cultural Tiszadob se cunosc locuinţe construite pe stâlpi de lemn şi câteva morminte de inhumaţie. Kalicz. 1993). 1982. care sunt necunoscute mai la nord. mai ales. Prin evoluţia culturii cu ceramică liniară orientală. 127 www. din împletirea lor rezultând unele aspecte regionale (Makkay. Decorul ceramicii a fost deosebit de bogat. Lazarovici. De asemenea. se cunosc planurile câtorva locuinţe rectangulare. în sud. impresiuni de degete. care a cunoscut un habitat specific. în zona carstului din nordul Ungariei şi sud-estul Slovaciei. în asociere cu ciupituri. aşa cum sunt cunoscute în stadiile mai recente. cultura Bükk. s-a dezvoltat. unghie şi adâncituri largi. Aproximativ în paralel şi derivând din cultura Alföld. se întâlnesc aşezări de tip tell.utilizarea unei paste cu multe materiale organice (pleavă) ca degresant. Ceramica liniară numită Alföld. Ceramica sa era realizată cu degresanţi vegetali şi avea un decor realizat prin incizii rectilinii şi curbilinii. alungite. ceramica acestui grup cultural a resimţit puternice influenţe din partea culturii Vinča-Turdaş. galbenă sau roşie. bandate. specifice unei economii predominant pastorale. fiind realizat prin incizie cu pieptenele şi încrustare cu culoare albă. În acelaşi timp. se dezvoltă dintr-un stadiu mai vechi. cu aşezări mai durabile (Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica şi Ardovo).

cu un bogat inventar. Ritul funerar este cunoscut din cercetarea unor necropole de inhumaţie (Kökenydomb). cunoscând o mare arie de răspândire. 1974. 86). în eneolitic. cele mai frecvente ornamente fiind multiplele proeminenţe mamelonare. cu 167 de morminte. şi pictură. Tibava sau Vel’ke Raškovce (Slovacia). până în Slovacia şi Serbia de nord-est. Această cultură a evoluat. 1993). incizate şi pictate sunt foarte rare. trebuie amintite unele picturi din grote. cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria).Bodrogkeresztúr.cimec. Cultura Tiszapolgár s-a caracterizat printr-o ceramică destul de mult diferită faţă de cea anterioară. 88) (Müller-Karpe. S-a caracterizat printr-o ceramică de calitate superioară. Plastica antropomorfă este bine reprezentată. 1970. 1993) Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaţiei. Celelalte decoruri. 1993). fiind atât schematizată cât şi naturalistă. având un decor asemănător cu al ceramicii (fig. vasele cu deschiderea pătrată. decorată cu o bogată şi variată ornamentaţie. realizată prin incizie şi încrustare cu culoare albă şi roşie. remarcându-se vasele cu gâtul în formă de pâlnie. canelate. dintre care unele foarte bogate (piese de aramă şi 128 www. Cultura Tisza s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc) în partea de răsărit a Ungariei şi de vest a României. evoluând din fondul liniar-ceramic oriental. Defuncţii erau depuşi în morminte potrivit poziţiei lor sociale şi sexului (bărbaţii chirciţi pe dreapta iar femeile chircite pe partea stângă). vasele antropomorfe şi zoomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei în poziţie chircită (Kalicz. dispuse pe corpul acestora. meandrică şi geometrică. către complexul cultural Tiszapolgár. rar decorată. fiind însoţiţi de diferite obiecte de inventar. Kalicz. în bazinul râului cu acelaşi nume. piese din aceste metale găsindu-se pe scară largă.ro . 1974. între care şi primele obiecte de cupru (Kalicz. cu multiple “ferestre”. care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc. motivistica fiind spiralică. Pentru latura spirituală. Kalicz. 87) De asemenea.motive geometric (fig. au fost descoperite şi multe vase antropomorfe. recipientele cu picior înalt. ca de altfel şi reprezentările plastice (fig. defuncţii fiind depuşi în necropole. Purtătorii acestei civilizaţii au ocupat şi exploatat unele zăcăminte de aramă şi aur din zona slovacă sau vestul Munţilor Apuseni. inclusiv în morminte. Müller-Karpe.

În neoliticul final. şi după ardere.aur). nord-pontice. În cadrul acestei civilizaţii. topoarele cu două braţe dispuse în cruce şi unele depozite cu piese de cupru. fiind cunoscute. care se formează pe fondul culturii cu ceramică liniară târzie la care s-au adăugat influenţe ale culturii Sopot. cum sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld şi Tiszasöllös. În domeniul ceramicii. şi în spaţiul intracarpatic al Transilvaniei. 1993). 1993). 1974. Acestă civilizaţie a intrat. 89). Acest grup cultural s-a caracterizat prin existenţa aşezărilor de tip tell şi o ceramică de bună calitate. în ultima descoperindu-se morminte foarte bogate (Müller-Karpe. recipiente cu gâtul în formă de pâlnie. silex şi obsidian. Se cunosc o serie de necropole. de tip Decea Mureşului. prin evoluţia grupului Szakálhát-Lebö. în partea de est a Ungariei (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Purtătorii acestei culturi au fost mult mai dinamici. comunităţile culturii Bodrogkeresztúr au continuat să confecţioneze vase cu picior înalt. înainte de ardere. într-un proces de restructurare etno-culturală. format. 1993). către sfârşitul mileniului al IV-lea bc. la începutul celei de-a doua jumătăţi a mileniului al IV-lea bc. metalurgia aramei a cunoscut o deosebită înflorire. în special. sfârşitul secolului al XIX-lea). s-a dezvoltat grupul cultural Herpaly. Wosinsky. şi aşa-numitele “oale de lapte”. defuncţii fiind depuşi asemănător. pătrunzând. dovedind existenţa unei stricte ierarhii sociale (Lichardus et alii. În faza de maximă 129 www. se observă o continuitate din perioada anterioară. Neoliticul târziu şi chalcoliticul timpuriu (a doua jumătate a mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc) din zona transdanubiană (vestul Ungariei) sunt reprezentate de complexul cultural Lengyel (M. 1985. participând la geneza orizontului cultural Galatin-Sălcuţa IV-Băile HerculaneCheile Turzii-Hunyadihlom. decorată cu incizii şi pictură. cultura Tiszapolgár s-a restructurat şi a evoluat către cultura Bodrogkeresztúr.Csóngrad. perforat. cu culori închise. cu alb şi roşu sau cu un strat gros de culoare (Kalicz. în căutare de sare şi zăcăminte de aramă. păstrându-se şi motivele “textile” (fig.ro . ca şi cultura Tisza. În ceea ce priveşte ritul funerar. Kalicz. Kalicz. pe baza căruia s-au format civilizaţiile eneoliticului final din regiune. destul de rar decorate cu motive incizate şi încrustate.cimec. Datorită pătrunderii unor elemente etno-culturale stepice.

În ceea ce priveşte habitatul. au fost utilizate motivele bandate simple. au fost realizate vase bitronconice. cu şanţuri şi palisade (Nitrianský Hradok. În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian.ro . Ceramica a fost foarte bine reprezentată în cadrul acestui complex cultural. În faza Lengyel III a fost întrebuinţată. dezvoltând mai multe variante regionale (Lichardus et alii. cunoscute fiind motivele geometrice (fig. plastica antropomorfă şi zoomorfă este variată şi a cunoscut o anumită evoluţie de la naturalism către schematizare. vase-crater etc. comunităţile culturii Lengyel au ajuns până în Polonia Mică şi Silezia. pentru ca în fazele Lengyel IV şi V ornamentarea să dispară în mare măsură. amfore. brun. Moravia. evoluând de-a lungul celor şase faze de dezvoltare.. vase cu picior. 1993. 1993. cel mai adesea în asociere. Ca forme. Pavuk. Astfel. decorate evolutiv. unde este cunoscută drept cultura pictată moravă. 90). Pentru fazele mai noi se cunosc şi locuinţe de mari dimensiuni. pe scară largă.cimec. Lengyel). împreună cu alte elemente etno-culturale contemporane. în cadrul cărora au fost construite mici locuinţe de suprafaţă sau semiadâncite. 1985). în fazele evoluate. cu funcţie de cult (Tešetice). pictura cu alb păstos şi cu roşu. Kazdová. aşa cum 130 www. Austria de est şi vestul Ungariei. 1993). La rândul ei. în maniere diverse. incizate sau pictate cu alb. purtătorii complexului Lengyel au întemeiat atât aşezări deschise cât şi fortificate. galben şi roşu. Branč. amintind de tipul megaron. în fazele evoluate dezvoltându-se şi metalurgia aramei.dezvoltare. Slovacia de sud-vest. câteva incineraţii şi morminte colective. la geneza culturii chalcolitice târzii Baden (Kalicz. Ritul funerar este reprezentat prin înhumările în poziţie chircită. participând. ******* Neoliticul timpuriu Iberic este reprezentat prin orizontul cardial (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). din lut. recipiente cu gâtul evazat. şi incinte circulare. În faza a VI-a reapare ornamentarea incizată şi punctată. aflate în necropole (Aszód şi Zengövárkony). spiralice. în fazele timpurii. cunoscându-se. Comunităţile complexului Lengyel au exercitat o influenţă puternică asupra grupelor liniar ceramice târzii din Europa centrală. natural şi antropic. În fazele târzii apar şi mormintele colective în puţuri.

prezintă aşezări înconjurate de un zid şi o ceramică netezită. Ultima fază (III) anunţă cultura Los Milares. descoperite în regiunea Grenada reprezintă un stadiu evoluat al acestor prime morminte colective. Ceramica cardială din zona iberică este foarte săracă. asemănători cu cei cicladici. Industria litică cioplită se caracterizează prin piese microlitice: lamele.am arătat mai sus. Valencia). Verdelpino (Cuenca). alături de vârfurile de săgeată. în care erau depuse unul sau două schelete (câteodată mai multe). cupe bitronconice. care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. Nerja şi Cueva de Dehesilla (Andalusia). Barranca de los Grajos (Cieza. sub forma vârfurilor de săgeată din aramă. Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din neoliticul mijlociu (aprox. ca la Atalya IV. industria litică şlefuită este reprezentată prin numeroase topoare lucrate în roci dure. brăţări din marmură şi scoică şi ceramică nedecorată. sudul Spaniei). datate în jur de 3100 bc. 4000–2600 bc). burine. Cistele cu plan poligonal. mormintele circulare cu pereţii realizaţi din piatră. Deşi situaţia nu este tocmai clară. În faza a II-a. uneori cu peduncul. lamele. au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardială: Coveta de l’Or (Beniarres. monumentele prezentând camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. mai multe variante regionale (zona Valencia şi Barcelona. ca obiecte de inventar se găseau boluri din ceramică. trapeze şi triunghiuri de silex. Au fost descoperite vârfuri de săgeată cu aripioare şi peduncul. trapeze. străchini cu fundul plat şi urcioare ovoide. Murcia) erau rectangulare şi prezentau asize de piatră. prin situl de la El Garcel. în ceea ce priveşte ornamentaţia (Wittle. Înmormântările s-au realizat în gropi circulare. aveau drept cale de acces un scurt culoar. înconjurate de un mic zid de piatră. cuţite şi piese de seceră. triunghiuri. Murcia). megalitismul s-a diversificat. În cadrul ofrandelor–inventar erau prezente elemente noi: săgeţi. Casele din aşezarea Parazuelos (Mazarron. În provincia Grenada. cu forme semisferice (boluri şi vase cu gât înalt şi îngust). În situl Gerundia. Faza I reprezentată. au apărut primele obiecte de metal. şi vase cu umăr. 1985). piese realizate din aramă 131 www.cimec. în special. străpungătoare.ro . idoli “en violon”. triunghiulare sau rombice. topoare şlefuite şi brăţări lucrate din scoică de stridie.

Megalitismul funerar est cunoscut şi în Portugalia. De asemenea. districul Evora/Alentejo. Civilizaţia Los Millarès (situl de la Santa Fé. unele parţial adâncite. Camalich Massieu. culoar şi cupolă. a noului mod de viaţă şi de gândire. Gandul/Spania. săgeţi rombice) şi idoli cu ochi. aflându-se într-o permanentă legătură cu fenomenele culturale din spaţiile vecine. Almeria) s-a dezvoltat în cea de–a doua jumătate a mileniului al III-lea bc. vasele cu mai multe guri. construindu-se morminte de piatră. ******* Neoliticul Peninsulei Italice se alimentează din tradiţia Impresso-Cardial. Gorginos şi Anta Grande di Olival da Pega/Reguengos. probabil pe cale maritimă. în care erau depuşi defuncţii (Almizaraque. vasele zoomorfe. fiind un fenomen etno-cultural divers. reprezentând motive geometrice (triunghiuri. În cadrul habitatului uman se cunosc aşezări fortificate cu ziduri. care. dintre care se remarcă armele. Camalich Massieu. în cadrul celei din urmă apărând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. deosebit de elaborată a fost industria litică. în sisteme complexe (Los Millares/Spania şi Zambujal/Portugalia). 1998). fierăstraiele. a contribuit la introducerea. cerceii. Antequera. ace. Mormintele megalitice colective prezentau căi de acces mult mai lungi. de-a lungul a două faze. animale). cu cameră rotundă. decorate cu motive geometrice incizate şi imprimate cu pieptenele. în acest sens putând fi citate mormintele de la Poço da Gateira.cimec. în special din vestul Peninsulei Balcanice. „căpriori”. topoarele plate. denotând o amplă activitate metalurgică. cercuri solare. Ceramica acestei culturi este compusă din vase bitronconice şi sferice. Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul (Martin Socas. prezentând unele influenţe primite din mediul Almeria (Wittle. 1985). Cele mai vechi descoperiri neolitice/neolitico inferiore (mileniul al VI-lea bc). inelele. Ritul funerar se caracterizează prin continuarea megalitismului. de tip Impresso–Cardial. 1998). pictaţi sau gravaţi. alături de care sunt prezente pumnalele de cupru. sunt 132 www.(străpungătoare/poansoane. Gonzales Quintero.ro . A Dos Tassos şi Farisoa/Portugalia (Martin Socas. cuţitele. vase-sticlă. Gonzales Quintero.

străchini. În zonă. marcată prin dezvoltarea culturilor Matera şi Sentinello. în nordul Italiei. Vhó (SE Lombardiei).cimec. s-a format cultura vaselor cu gura pătrată/Vasi à Bocca Quadrata. De asemenea. pahare. poate. 1985). Quinzano şi Rivoli-Chiozza. romburile. „căpriorii”. boluri cu gura pătrată) decorate cu motive liniare. orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fază târzie. la sfârşitul mileniului al V-lea bc. În sudul Italiei. spiralice şi geometrice. 1985). caracterizate prin perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate şi incizate. Emilia şi Toscana). şi târzii. Scaramella şi Massernia la Quercia. Fiorano (Veneţia. fiind vorba de locuiri în grote. excizie şi imprimare (Lichardus et alii. cunoscută prin vasele specifice (pahare. imprimate şi asociate cu ornamente plastice. o serie de culturi şi grupe culturale. în cadrul lor găsindu-se o ceramică grosieră. decorată cu impresiuni de unghie. 91) care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. în special vest-balcanice şi. în neoliticul mijlociu/ neolitico medio. cu ceramică mult mai diversificată atât în ceea ce priveşte formele şi decorurile. Megara Hyblaea. cercurile etc. degete sau scoică (Lichardus et alii. trebuie menţionată cultura cu ceramică roşie pictată (motivele predilecte fiind–benzile. s-a 133 www. în special Danilo. pentru perioada mileniului al V-lea. În Insula Malta. Hvar-Lisičiči. prin evoluţie şi contribuţia unor influenţe externe. în neoliticul târziu/neolitico inferiore. dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige). Elemente asemănătoare se regăsesc şi în grupele culturale Sasso Furbara şi Sarteano. identificată în siturile de la Ripoli. faza Massernia la Quercia fiind continuată de faza Passo di Corvo. în Liguria şi Câmpia râului Pó/Pad. adăposturi sau pe litoral. fiecare cu combinaţii decorative particulare. Prin intermediul grupelor evoluate cu ceramică incizată. (fig. pe formele principale (boluri. liniarceramice. realizate prin incizie.atestate în sudul peninsulei. primele atestări neolitice se leagă tot de orizontul Impresso-Cardial. Lipari. s-a format.). care derivă din grupul Fiorano. căni şi urcioare) fiind trasate şiruri de motive incizate. evidenţiat prin cercetările de la Skorba (sfârşitul mileniului al V-lea bc) (Wittle.ro . numită şi stilul Capri. 1985). Pe fond Impresso–Cardial târziu. triunghiurile. Aceste culturi au întreţinut legături cu civilizaţiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmată.

1985).cimec. vârfuri de săgeată şi silex. vasele cu torţi multiple. pumnale de aramă. sfârşitul mileniului al IV-lea–mileniul al III-lea bc. roşie. bolurile. neagră sau roşiatică-închisă. şi o ceramică de culoare brună intensă. În Latium şi Toscana. a cărei ceramică monocromă. individuale şi colective. Diana. askoi. ritul funerar al inhumaţiei. În Campania.ro . cu un decor incizat. cu ceramică pictată tricrom (Wittle. Lichardus et alii. 1985). Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare să fi avut o dinamică proprie.). în mici cutii de piatră. Purtătorii acestei culturi au cunoscut pumnalele de aramă şi o industrie evoluată a silexului. deoarece a fost oarecum marginal faţă de marile şi puternicele centre chalcolitice carpatice şi danubiene. lucrate într-o pastă monocromă. chiar în apropierea lacurilor prealpine). În cadrul acestei culturi au fost descoperite urme care denotă prelucrarea aramei prin turnare (Castello di Lipari). şi morminte de inhumaţie. 1985). în sudul Italiei au apărut. elementele arhitecturii funerare megalitice (Malta). o dezvoltată industrie a silexului (pumnale. în formă de nai. În timpul chalcoliticului mijlociu şi târziu. poate sub influenţa culturilor epocii bronzului timpuriu din Mediterana. 11-18) (Lichardus et alii. ceşti cu două torţi. 1985. Emilia şi Toscana. topoare de luptă etc. dispus la interiorul străchinilor şi pe umărul recipientelor (fig. s-a dezvoltat un grup cultural înrudit cu cultura Diana. şlefuită nu a fost decorată. în mediul căreia s-au realizat morminte săpate în stâncă sau în cutii de piatră. fiind caracterizată printr-un habitat diversificat (grote şi aşezări deschise. Lombardia. 92. s-a dezvoltat în Liguria. Rinaldone şi Remedello. În Italia sudică. în cadrul ceramicii căreia s-au resimţit influenţe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare. în această perioadă. Este reprezentat prin câteva culturi interesante cum sunt: Lagozza.dezvoltat cultura Serra d’Alto. Cultura Lagozza a făcut parte din marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. În Insula Lipari. s-a dezvoltat cultura Rinaldone. lustruită. numit Bellavista (Wittle. închisă la culoare. ritul funerar fiind inhumaţia. Gaudo. urcioare. formele predominante fiind străchinile joase. şi o ceramică de factură superioară. este cunoscută cultura Gaudo. cultura neolitică Serra d’Alto a fost urmată de cultura Diana. paharele. decorată cu incizii simple şi impresiuni sub formă de şnururi în relief). 134 www.

incizate şi imprimate. 4-10). 1-3) făcând trecerea către epoca bronzului în regiune (Wittle. realizând o ceramică de factură mai bună (fig. şi lumea caucaziano-caspică. modul în care s-a realizat neolitizarea stepelor nord-pontice.ro . decorate cu incizii şi impresiuni circulare (fig. 1985 a). mai stabile sau nomade. arătăm că neoliticul timpuriu (mileniul al Vlea bc) din această zonă este caracterizat prin existenţa a trei culturi: Bug-Nistru. 92. 93. atfel. în neoliticul final şi chalcolitic. cu fundul conic. pe de o parte. ******* Stepele nord-pontice reprezintă un areal geografic şi cultural foarte interesant în neolitic şi eneolitic. pumnale şi topoare plate de aramă.cimec. denumite după principalele fluvii care brăzdează teritoriul lor. în stadiul actual al cercetărilor nu se mai poate susţine această ipoteză. Deşi s-a vorbit de existenţa unui neolitic aceramic local (Soroca/R. Au rezultat. Sursk-Nipru şi Nipru-Doneţk. Cultura bugo-nistriană. 1989 b. un spaţiu prin care s-au perindat diferite populaţii. Cultura Remedello s-a dezvoltat în zona Veneţiei şi Lombardiei. multe tradiţii mezolitice locale (Soroca). 1997). ceramica având forme simple. păstrează. Pe aceste fonduri se vor suprapune purtătorii culturii paharelor campaniforme. 92. fenomene etno-culturale particulare. podoabe de argint (Villafranca). şi decorate cu motive simple. 1985). topoare de luptă). Ca urmare a influenţelor primite din mediul culturilor Criş Ceramicii liniare.alcătuită din pahare globulare cu gâtul strâmt. căreia i-au fost proprii: o ceramică cu pahare bitronconice şi vase cu torţi. Moldova şi Kamena Moghila/Ucraina). Gimbutas. mai ales în domeniul industriei litice. şi inhumaţiile în groapă simplă. Dovezile legate de modul de viaţă neolitic sunt puţine. Gimbutas. 1985. arme de silex (vârfuri de suliţă şi săgeată. pe de altă parte. care au fost legate. 1985). decorate cu şnururi în relief (Lichardus et alii. Cultura Sursk-Nipru nu are o geneză elucidată. 17-18) (Danilenko. Fără a se putea lămuri pe deplin. de procesul de indoeuropenizare a Europei (M. care au vehiculat numeroase elemente de cultură materială şi spirituală între zona carpato-balcanică şi Dunărea de Jos. purtătorii culturii bugo-nistriene şiau perfecţionat modul de viaţă. cu torţi orizontale şi verticale. ceramica cu forme 135 www. (fig. Wittle.

podoabe şi. parte integrantă a vastului complex cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie.ro . Mihajlovka I. 19-21) (Danilenko. o ceramică realizată cu multă scoică pisată în compoziţie (aşa136 www.cimec. 13-16). cu fundul rotunjit şi ascuţit şi profilul în formă de S (pahare mari. generând evoluţii particulare. cu ceramică pictată şi adâncită. bine cunoscute prin intermediul ritului funerar al inhumaţiei în tumuli şi utilizarea ocrului roşu. în morminte singulare sau colective. ulterior. 1985 b). cu complexul cultural Cucuteni-Tripolje sau cu cultura cu ceramică decorată cu gropiţe din zona Bielorusiei (Teleghin. 93. 93. Purtătorii culturii Nipru-Doneţk au întreţinut. în cadrul acestei culturi. Este posibil ca în mediul acestei culturi să se fi realizat domesticirea calului. s-au dezvoltat civilizaţiile: Srednij Stog II. prezentând ca ornamente motive incizate şi imprimate. 1985). în special. de mici piese de aramă. Neprina. Maikop sau cele din cultura Kemi-Oba. 1985 a. Nipru-Azov (Mariupol).simple (străchini. continuatorii acestei civilizaţii devenind deosebit de mobili. realizate prin incizie şi impresiuni de unghie (fig. Ceramica culturii Nipru-Doneţk s-a caracterizat prin forme foarte simple. către sfârşitul culturii. chiar ponto-caspice. în poziţie alungită. Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea şi mobilitatea mai accentuată a comunităţilor umane decât în perioada anterioară. Dacă în spaţiul cuprins între Nistru şi Nipru au continuat să evolueze comunităţile culturii tripoliene. adesea combinate. derivată din cultura Nipru-Doneţk. dispuse la partea superioară a vaselor (fig. despre care vom vorbi mai jos. cupe). complexul Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo. defuncţii fiind acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu şi însoţiţi de un inventar compus din puţine vase. Cultura Nipru-Doneţk este cel mai bine cunoscută. În acest sens. străchini. dintre acestei trei entităţi culturale. Cultura Srednij Stog II reprezintă o fază evoluată a culturii Nipru-Doneţk şi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrară. pot fi menţionate marile necropole de la Mariupol. Cel mai bine cunoscut. este ritul funerar al inhumaţiei. răspândindu-se până în sudul Bielorusiei. în celelalte teritorii nord-pontice. pe parcursul evoluţiei lor. pahare mari cu fundul ascuţit) fiind decorată cu motive geometrice. în eneolitic. realizate dintr-o pastă cu multă scoică pisată în compoziţie.

Gimbutas. cu care este strâns legat genetic şi evolutiv. în stadiul actual al cercetărilor. se observă că neolitizarea acestui spaţiu s-a produs. aceştia au pătruns în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunăreano-pontice. defuncţii fiind depuşi în poziţie întinsă s-au uşor chircită în gropi deasupra cărora se ridicau construcţii tumulare (kurgane). 1985 b).ro .numita ceramică “Cucuteni C” din arealul Ariuşd-Cucuteni-Tripolie). Dunărea de Jos şi mijlocie. NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC Neoliticul şi Eneoliticul din spaţiul carpato-danubiano-pontic reprezintă un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatoliană şi egeo-balcanică. posesoare ale calului domestic şi vehiculelor cu roţi.. un fel de “Orient după Orient”. la fel ca în cazul unei părţi a spaţiului central. 1-12). fenomen pus pe seama primului val Kurgan. epoca neo-eneolitică carpato-danubiano-pontică. generând o serie de restructurări ca: formarea culturii Cernavoda I-Ezero. Gimbutas. în decursul dezvoltării sale. purtătorii complexului Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo au avut un rol deosebit de important în restructurarea etnoculturală a civilizaţiilor aparţinând eneoliticului clasic din zona carpato-balcanică şi dunăreană. existenţa unui neolitic aceramic. a cunoscut diferite procese de sinteză şi asimilare.cimec. s-au deplasat înspre vest. Migrând de la est către vest. parafrazându-l pe N. decorată cu motive şnurate şi imprimate (fig. 93. vest şi nord 137 www. şi Soroca. ca rezultat al unei evoluţii dintr-un mezolitic local (a se vedea descoperirile discutabile de la Schela Cladovei-Lepenski Vir. Ciumeşti. Fără a se putea susţine. reprezentând. În acelaşi timp. din România. Aceste comunităţi.a. care i-au conferit o pronunţată individualitate în cadrul peisajului cultural contemporan european. din R. Iorga. Moldova). Cu toate acestea. când ar fi început procesul de indoeuropenizare (Telegin. în condiţiile aridizării climatului şa sfârşitul atlanticului şi începutul subborealului. 1989 b. transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr ş. 1997). cu o periodizare particulară. Erbiceni. Carpaţi (Telegin. 1985 b. si prin ritul funerar al inhumaţiei. interacţionând cu civilizaţiile contemporane din Balcani.

2001). Ursulescu îl încadrează în faza I a culturii Starčevo-Criş. comunităţi umane neolitice anatoliano-egeene. cu înveliş roşu. 2002). odată cu răspândirea spre nord şi est. după mijlocul mileniului al V-lea. Cea mai bine cunoscută cultură a neoliticului mijlociu este Starčevo-Criş (aprox. în timp ce N. Banatul şi Transilvania intracarpatică. R. prin aculturaţia multor elemente superioare de civilizaţie neolitică. aparţinând fazei timpurii (aprox. Marin Nica. s-au deplasat pe culoarele VardarMorava şi Struma şi Mariţa-Isker. întrun context dinamic şi flux continuu. pictat. Oltenia şi Podişul Transilvaniei). Deşi. în vreme ce. direct. 6000–5000/4500 bc). cu alb. prin migraţia unor comunităţi de tip Protosesklo (Banat. şi indirect. Acest orizont cultural a participat la formarea culturii Starčevo-Criş. ale cărei comunităţi au populat aproape întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. Starčevo-Criş (Muntenia. 6000–5500 bc). R. Către sfârşitul neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului V bc). cu cele balcanice. Muntenia. puternic lustruit. Dumitrescu. păstrează multe dintre trăsăturile de bază ale complexului cultural din care face parte. Gh. Moldova şi vestul Ucrainei) şi Dudeşti-Hamangia (Dobrogea). deşi s-au găsit într-o zonă secundară de neolitizare. Iuliu Paul consideră că aparţine unei culturi Precriş. utilizându-se ca motive buline şi reţele de linii. Moldova şi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de comunităţile culturii Starčevo-Criş (fazele III-IV). Acestea au adus modul de viaţă neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor. Moldova. Astfel. Todorova) fiind valabilă în parte (Ursulescu. triburi Dudeşti şi Hamangia au introdus modul de viaţă neolitic în Dobrogea (Ursulescu.). în jurul anilor 6000 bc. formula Ex Balcani lux (H. creşterea animalelor. uneori.ro . majoritatea fenomenelor etnoculturale din spaţiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea şi în strânsă legătură. colonizând şi neolitizând o parte importantă a Peninsulei Balcanice. atribuit ∗ complexului Protosesklo . în partea de sud-vest. Lazarovici şi Silvia Marinescu-Bîlcu) îl leagă de cultura Protosesklo. Moldova. din neoliticul mijlociu propriu-zis. în special. şi eneolitice. 138 www. mai timpurii sau mai târzii.balcanic. Oltenia. De aceea. elemente de plastică neolitică etc. încadrate în orizontul cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului.cimec. confecţionarea unei ceramici superioare pictate. se observă o decădere a tehnicii de prelucrare a ∗ Specialiştii români au păreri diferite cu privire la atribuirea culturală a acestui orizont neolitic: Vl.

este majoritară şi a fost decorată cu incizii. lucrată din obsidian local. industria litică păstrează trăsături mezolitice. şi răspândirea comunităţilor culturii ceramicii liniare dinspre Europa est-centrală. 1993. 2001. 1993. rar perforate. la sfârşitul neoliticului mijlociu şi în neoliticul târziu. Ursulescu. La periferia nord-vestică a ariei de răspândire a fazelor târzii a culturii Starčevo-Criş. prin troc. Sunt cunoscute centre de extragere a sării. impresiuni de unghie şi deget. s-a format şi a evoluat. Marinescu-Bîlcu. De aceea. cu pleavă compoziţie. Sfârşitul culturii StarčevoCriş s-a produs ca urmare a pătrunderii purtătorilor complexului cultural Vinča-Dudeşti. roşu şi negru) (fig. peste care se aplica o lutuială destul de subţire). grupul cultural Ciumeşti-Pişcolţ (jud. Ceramica fină a fost mult mai rară şi prezintă. şi particularităţi în decorul ceramicii (linii 139 www. în regiunile nordice şi răsăritene (faza a IV-a) (Comşa. colibe cu o singură încăpere de suprafaţă. Organizarea habitatului şi a spaţiului locuibil denotă o adaptare la noile ecosisteme (aşezări variabile ca întindere. ceramica de factură semifină şi grosieră. mult întârziate. în fazele târzii. ca tipuri antropologice sunt atestate cel mediteranoid gracil. 1993. Viaţa spirituală e reprezentată printr-o serie de statuete de lut. 2002). printre locuinţe. jud. Iaşi). Sibiu şi Glăvăneştii Vechi. o frumoasă pictură policromă spiralică (cu alb. sporadic apărând şi protoeuropoide. ceea ce permitea transportarea sării rezultate şi comercializarea la distanţă. Lazarovici. din prelucrarea saramurii făcându-se în vase speciale (briquetage). Ursulescu.ro . mai robuste. în cadrul căruia s-a păstrat o industrie microlitică. jud. cu locuinţe simple. parţial adâncite. Ungariei şi S-E Slovaciei). prin asimilarea populaţiei tardenoisiene locale. cu scheletul format din pari şi împletituri de nuiele. şi prin aculturaţie. măsuţelealtăraş şi ornamentele incizate asemănătoare unor pictograme (Ocna Sibiului. mai ales în privinţa utilizării lustrului şi a picturii. Defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită. în regiunile sud-vestice (începutul fazei a III-a).cimec. prin reliefurile antropomorfe şi zoomorfe de pe ceramică. în apropierea apelor. dintre piesele şlefuite fiind cunoscute topoarele şi tesle cvasi-calapod (planconvexe).ceramicii. 94). care reprezintă o variantă a culturii liniar-ceramice timpurii din bazinul Tisei superioare şi câmpia Sătmarului (legată de manifestările similare din N. Satu Mare). prin fierbere. conice.

în parte au asimilat comunităţile Starčevo-Criş (Lazarovici. din asimilarea fondului neolitic anterior şi îmbinarea elementelor etno-culturale. 1993) Deosebit de interesant este sanctuarul descoperit în aşezarea de la Parţa (jud. pe măsura expansiunii spre nord-vest. Lazarovici. individualizat prin culturile Vinča. şi de revenire şi înflorire. oarecum opuse ca direcţie şi origine: primul. Lazarovici). s-au format civilizaţiile şi grupele culturale ale eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o parte a Banatului şi estul Ungariei). aspectul cultural Rast (Oltenia de vest). 1988. 1993. s-au născut. din sintezele arătate mai sus. 96) (Chapman. 1993). 95) (Lazarovici. un rol decisiv la trecerea societăţilor locale la modul de viaţă eneolitic. cu negru. Deşi au cunoscut fenomene de retardare a dezvoltării lor. constituit din comunităţile ceramicii liniare târzii.incizate. aceste comunităţi au pătruns în Podişul Transilvaniei. au pătruns în spaţiul carpato-danubiano-pontic. printr-o evoluţie particulară. mai timpuriu. 2002). reprezentând cel de al doilea mare val (cultural şi demografic) neolitic de origine sudică∗ (anatoliano-egeeană). 140 www. unde. Comşa. şi au format cultura Turdaş (Lazarovici. două curente etno-culturale. de la zonă la zonă. puternic lustruită şi decorată cu pliseuri şi caneluri. Gh. în stil liniar geometric) (fig. în Anatolia. Herpály. Într-o anumită etapă a evoluţiei lor. 97) (Lazarovici. în spaţiul de referinţă. cultura ∗ Chalcolitic la origine. comunităţile vinčiene au avut. Dudeşti şi. Timiş). de origine est-centraleuropeană. culturile şi grupele culturale eneolitice timpurii (Ursulescu. Hamangia. Lengyel şa (Câmpia Pannonică). Ceramica comunităţilor culturii Vinča din spaţiul Olteniei. 1993). şi prin perpetuarea unor puternice legături cu zona de origine. (fig. şi cel al doilea. uşor albiate şi pictarea vaselor. Banatului şi Transilvaniei a prezentat aceleaşi caracteristici (pastă. 5000–4250 bc). În neoliticul târziu (aprox. cu ceramică neagră sau cenuşie. de tip Lumea Noua–Cheile Turzii–Cluj.cimec. Vl. Ulterior. spre sfârşitul etapei. Comunităţile culturii Vinča au ocupat Banatul (cultura Banatului. în parte au dislocat. forme.ro . unde au asimilat grupurile Starčevo-Criş foarte târzii. şi părţile vestice ale Olteniei (aspectul cultural Rast. unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeşti (Ursulescu. Dumitrescu). Astfel. 2002). 1993). decoruri) cu cea din zonele vecine (fig. 1993).

98). 1993). în special pictate. Pe lângă utilizarea metalului. toporul şi tesla de piatră în formă de calapod (plan-convex). Purtătorii culturii liniar-ceramice au intrat în sinteză cu comunităţile Vinča şi Dudeşti. înrudite parţial cu cele vinčiene. Suplac. cu platformă de lut ars. se configurează treptat şi sigur. sistematizarea spaţiului. În faza a treia a culturii Dudeşti (fig. primele piese de aramă apărând în mediul fazelor târzii ale culturii Starčevo-Criş şi cele timpurii ale culturii Vinča). ca etapă istorică. R. în acelaşi timp. au ocupat. iar din legăturile cu ultima născându-se cultura Precucuteni). nu a început. până în prezent. 1993). Comunităţile culturii ceramicii liniare. Moldova şi vestul Ucrainei. pe tot teritoriul. necunoscându-se. Iclod şi Boian. toate celelalte caracteristici: organizarea superioară şi fortificarea habitatului. aceste comunităţi au dezvoltat forme particulare de cultură materială. cu influenţe sudice. mai ales cele din cea de-a doua mare perioadă din evoluţia lor. grupurile Iclod. În spaţiul nostru. fig. specializarea şi perfecţionarea utilajului litic osteologic şi din alte materiale. folosirea unor tehnologii agricole înaintate (tracţiunea animalelor pentru arat). În Muntenia şi estul Olteniei şi pe teritoriul din nordul Bulgariei. confecţionarea unei ceramici superioare.Turdaş. construirea unor locuinţe de tip superior. din împletirea cu purtătorii culturii ceramicii liniare (din Moldova şi Transilvania). locuinţe de mari dimensiuni ca în vest (Ursulescu. legate de evoluţia avansată a chalcoliticului anatoliano-balcanic. dezvoltarea componentei uraniene în cadrul 141 www. Marinescu-Bîlcu. s-a format complexul cultural Boian-Vădastra. au fost perpetuate uneltele şlefuite specifice. Eneoliticul carpato-danubiano-pontic (aprox. Moldova. Totuşi. îndeosebi Podişul Transilvaniei. 1990. din eneoliticul timpuriu (Comşa.cimec. Gilău (Transilvania) (Ursulescu 2002). 99). au pătruns şi evoluat triburile culturii Dudeşti (Bucureşti). debutând mai timpuriu în regiunile sudice.ro . cunoscută sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul format din alveole dispuse pe linii incizate. contribuind la formarea unor entităţi etno-culturale din eneoliticul timpuri ca: Turdaş. utilizarea necropolelor. 4250-2700 bc). asemenea capetelor notelor muzicale pe un portativ.

cu care formează. Cultura Boian reprezintă fondul care a evoluat spre cultura Gumelniţa. Moldova) (Ursulescu. în cadrul căreia utilizau un plug primitiv (cu brăzdar din corn sau din lemn). R.ro . pe teritoriul Bulgariei fiind cunoscută sub numele de cultura Mariţa sau Karanovo IV-V). s-a dezvoltat aspectul cultural 142 www. numărul pieselor de aramă crescând către sfârşitul perioadei (depozitul de la Cărbuna (jud. Vărăşti. treptat. Dintre toate caracteristicile culturii. au evoluat comunităţile culturii Vădastra. Călăraşi). din faza Bolintineanu. un complex cultural. În Oltenia. Pe linia Dunării. care reprezentă. în părţile estice. Spre nord.cimec. în toate direcţiile. tehnici şi motive ornamentale. decorată prin incizie şi excizie. pe linia Oltului. fiind mai degrabă o perioadă când s-au acumulat trăsăturile noului mod de viaţă. în sud-estul Transilvaniei şi sud-vestul Moldovei. născute pe fond Dudeşti târziu.Tighina. aşa-numitul “cult al coloanei” ca axis mundis. Astfel. com.cultului fecundităţii şi fertilităţii etc. 2002). realizându-se mai ales motive spiralomeandrice. Ceramica culturii Vădastra s-a remarcat printr-o bogăţie de forme. cu culoare roşie sau albă. predominante fiind exciziile şi incrustaţiile cu alb şi roşu. prin care se realiza legătura dintre pământ şi cer. uneori. comunităţile fazei Giuleşti a culturii Boian au intrat în sinteză cu triburile liniar-ceramice târzii şi s-a format cultura Precucuteni. cu influenţe vinčiene. probabil. Pentru domeniul spiritual. este cunoscută necropola de la Cernica (cu circa 370 de morminte). şi-au continuat evoluţia o serie de civilizaţii care s-au format în neoliticul târziu. care s-au răspândit. În sud-vestul Olteniei. 1993). purtătorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia. motivele decorative fiind încrustate. se remarcă ceramica. cu cei ai culturii Vădastra (Comşa. o agricultură evoluată. tractat de bovidee domestice. cu pereţii de lut pictaţi cu alb şi roşu şi coloane de lut pictate. iar spre vest. pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunităţile fazelor evoluate ale culturii Boian (situl de pe insula Grădiştea Ulmilor din lacul Boian. În ceea ce priveşte ritul funerar. trebuie menţionat sanctuarul de la Căscioarele (lângă Olteniţa). care aveau aşezări fortificate. putânduse vorbi de un complex cultural Boian-Gumelniţa. probabil. În eneoliticul timpuriu (aprox. 4250–3750 bc). jud.

Plastica antropomorfă şi zoomorfă din cele două arii culturale era bogată şi prezenta o puternică amprentă vinčiană. cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel cu cultura Boian. decorată predominant cu caneluri şi pliseuri. s-a format cultura Sălcuţa (Comşa. denumit şi cultura Varna (Henrieta Todorova). rezultând o structură antropologică destul de eterogenă. Ulterior. de la Rast. Dobrogea a fost populată de purtătorii culturii Hamangia (Baia. Unele elemente Hamangia au contribui. indirect. căreia i-au transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat. Utilajul litic păstrează tradiţiile microlitice mezolitice. Ceramica neagră lustruită. şi “cuplul divin” („îndrăgostiţii”) sub forma unei statuete cu două capete. pe mare şi pe uscat.ro . cu forme „eutrofice”. din nord-vestul Asiei Mici. reprezentând o femeie cu un copil în braţe. aşa cum a relevat analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de morminte) şi Duranculac (nord-estul Bulgariei. în fapt o variantă locală a culturii Vinča (faza C).Rast. trasate cu ajutorul unui instrument dinţat (fig. Ursulescu. la conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniţa. cu locuinţe adâncite şi rare colibele de suprafaţă. interferându-se în zona dunăreană (Hârşova). cu puternice influenţe primite din partea civilizaţiilor Vădastra şi Tisa. în special de”gânditor”). născuţi dintr-o sinteză a unor populaţii venite.cimec. tipuri de statuete. 2002). răsfirate. 100). De la sfârşitul neoliticului târziu. Tulcea). cum se observă în descoperirile de la Medgidia-Cocoaşe şi Duranculac. o parte dintre purtătorii acesteia pătrunzând în mediul culturii Precucuteni. cu comunităţile mezolitice locale. vasele cu reprezentări şi protome antropomorfe şi zoomorfe şi statuetele Vădastra. jud. peste 1000 de morminte). remarcându-se “grupul statuar”. Este posibil ca începutul culturii Hamangia să fi fost contemporan cu fazele evoluate ale culturii Dudeşti. aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului. Sub presiunea comunităţilor Boian. şi în special statuetele de tip 143 www. decorată cu motive geometrice. în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramă. Purtătorii culturii Hamangia aveau aşezări nefortificate. 1993. Din întrepătrunderea celor două fonduri etno-culturale. plastica antropomorfă de lut şi marmură. care s-a caracterizat prin aşezări deschise şi o ceramică cenuşie.

în proporţii diferite. Cele două grupuri culturale au jucat un oarecare rol în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár (Ursulescu. ofrande destul de bogate (brăţări de marmoră. În Moldova. vasele rectangulare (Lazarovici. s-au format grupurile Gilău (jud. în primul rând. şi complexul neolitic târziu Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj. De asemenea. benzi incizate (adeseori umplute cu puncte).ro . Pe fond Turdaş s-a format grupul cultural Iclod (jud. peste care s-au grefat puternice influenţe vinčiene din aşa-numita cultură a Banatului. evoluând de-a lungul a trei faze. Dimov. 2002).) (Comşa.cimec. datorită amestecului.“gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodă) dovedesc originea anatoliano-egeeană a acestei culturi. pe fondul culturii ceramicii liniare târzii din Câmpia Tisei. 1993). printr-un decor incizat meandric. A inclus. care reprezintă aspecte de tranziţie între ariile culturale Turdaş-Iclod şi Tisa. 1993) În eneoliticul timpuriu. eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluţia 144 www. în reţea. inclusiv complexul de cult de la Tărtăria (lângă Orăştie) şi Parţa (Lazarovici. ca elemente locale. parţial contemporan cu aspectele târzii ale complexului Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj şi cu culturile Turdaş şi Tisa. Transilvania. 1993). la care se adaugă şi menţinerea tradiţiilor Starčevo-Criş (conservate mai ales în zona Munţilor Apuseni). Ceramica se caracterizează. formând aşa-numitul “stil textil”. În bazinul mijlociu şi superior al Tisei. din scoici de tip Spondylus. cupele cu picior înalt. o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă. pandantive din colţi de mistreţ. dar şi pictură. Bojadjiev. Cluj). a evoluat cultura Tisa. cu schelete întinse pe spate. Bihor). născută. Ritul de înmormântare era inhumaţia. s-a caracterizat printr-o fărâmiţare culturală şi instabilitatea ariilor de răspândire. şi influenţe ale ceramicii liniare. a comunităţilor vinčiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniar-ceramice. în timp ce ultima fază are legături cu cultura Petreşti. aşa cum am văzut. piese de aramă etc. fondul cultural Vinča C fiind foarte puternic: ceramica decorată cu caneluri şi pliseuri. jud. Cultura Turdaş este cea mai reprezentativă civilizaţie din Podişul Transilvaniei este Turdaş (staţiunea eponimă tell din lunca Mureşului). 1993.Cluj) şi Suplac (Suplacu de Barcău. Todorova.

Lazarovici. Cultura Petreşti (jud. în nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei. Precucuteni. Alba) este cunoscută şi sub numele de cultura ceramicii pictate central-transilvăneană. Cucuteni. precum şi de o parte şi de alta a gurilor Dunării. Ceramica acestei perioade a fost de o deosebită 145 www. 102). 1992. de certă influenţă sud-balcanică (cultura Dimini). Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii liniare târzii. 2002). în sudvestul Transilvaniei şi nordul Banatului (grupul cultural Foeni). care precede cronologic şi genetic cultura Cucuteni. contribuind astfel la naşterea aspectului Ariuşd (din sudestul Transilvaniei) şi a culturii Cucuteni (din Moldova). la care s-au adăugat noi influenţe sudice. s-a născut aspectul cultural AldeniStoicani-Bolgrad. din contactul cu comunităţile fazei de trecere de la Boian la Gumelniţa.cimec. începe să fie folosită pictura cu roşu şi cu alb. Spaţiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei materializată prin apariţia topoarelor de tip pană. dar atacurile unor populaţii răsăritene vecine (aflate într-un stadiu inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statală. cunoscând o deosebită expansiune până aproape de Nipru. căreia i-a transmis tehnica superioară a pictării vaselor înainte de ardere. În faza a III-a. 3750-2700 bc) cunoaşte un stadiu înalt de civilizaţie. Sa caracterizat printr-o frumoasă ceramică pictată bicrom şi tricrom (fig. Bacău) Târgu Frumos şi Isaiia (jud. Ursulescu. Se remarcă o serie de complexe de cult ca cele de la Poduri (jud. dar şi cu grafit.ro . Cultura Petreşti a influenţat grupul Iclod şi cultura Precucuteni finală. ciocan şi cu braţele în cruce precum şi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniţa. deoarece s-a răspândit îndeosebi în Podişul Transilvaniei. făcându-se trecerea către cultura Cucuteni (MarinescuBîlcu. atât înainte. şi influenţe din partea culturilor Hamangia şi Vinča. 1993). Giuleşti). 1993. Iaşi). din vestul Moldovei şi sud-estul Transilvaniei. pe fond Vinča-Turdaş. cât şi după arderea vaselor. Eneoliticul dezvoltat (aprox. De asemenea. formată. Sfârşitul culturii Petreşti se produce datorită extinderii grupului cultural Decea Mureşului şi a culturii Bodrogkeresztúr în centrul Transilvaniei (Paul. Acest aspect şi-a continuat evoluţia şi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniţa şi Cucuteni.unei culturi unitare. cu comunităţile culturii Boian (din faza a II-a. Bodrogkeresztúr).

ro . tezaure cu obiecte de aur (Sultana. Această cultură a cunoscut. în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniţa. până în nordul Mării Egee (cultura Dikili Tash) şi sudul Moldovei (unde. Turdaş-Petreşti. care asimilează noi procedee tehnice de decorare a ceramicii (pictura crudă cu roşu.calitate. o deosebită expansiune. împreună cu comunităţile Precucuteni III-Cucuteni A. 1993. prin transformarea lentă a vechiului fond cultural BoianKaranovo V. necropole bogate (Varna). Dimov. a început să crească rolul păstoritului şi al ceramicii de o 146 www. din Dobrogea şi în valea Dunării de Jos. Dezvoltată pe parcursul a două faze. cuprinzând tot teritoriul Dobrogei. Vădastra-Sălcuţa. Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr. Cultura Gumelniţa s-a născut pe teritoriul Munteniei şi Bulgariei. care continuă. datorită penetraţiei. dinspre stepele nord-pontice. cultura Gumelniţa şi-a restrâns aria de dezvoltare. PrecucuteniCucuteni. Comşa. care a continuat parţial modul de viaţă. 1993). În estul Olteniei comunităţile gumelniţene s-au interferat cu cele ale culturii Sălcuţa. evoluţia din eneoliticul timpuriu. unde e cunoscută sub numele de Karanovo VIKodjadermen-Varna. cultura Cernavoda I). în special cea pictată. a format aspectul AldeniStoicani-Bolgrad). în cea mai mare parte. spre sfârşitul perioadei avînd loc puternice infiltraţii de populaţii pastorale răsăritene (grupurile Suvorovo şi Decea Mureşului. 2002). aşa cum am văzut deja. pictura cu grafit şi aur) şi noi forme de vase (askos. Todorova. rhyton) (fig. prin sinteză cu populaţia locală gumelniţeană. au contribuit la geneza culturii Cernavoda I. ceea ce indică existenţa unei aristocraţii care îşi exercita dominaţia regional şi dovezi ale prezenţei unor familii bogate (Bojadjiev. 103).cimec. care a avut o înaltă valoare artistică. ceea ce a declanşat lungul şi complicatul proces al trecerii gradate a spaţiului carpatic spre epoca bronzului şi spre o masivă şi complexă restructurare etnico-lingvistică (Ursulescu. partea estică a Bulgariei. Eneoliticul dezvoltat se caracterizează prin arii culturale stabile. a unor populaţii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Dani-lovsk-Suvorovo-Cainari). Purtătorii culturii Gumelniţa au dezvoltat forme superioare de organizarea a habitatului. Acestea. nord-estul Greciei. Ilfov). cu locuinţe de cult (Căscioarele). În aceste condiţii. jud. cu caractere distincte.

şi proeminenţele în formă de cioc de pasăre. Purtătorii culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol important în cadrul procesului de unificare culturală.ro . Cultura Tiszapolgár/Româneşti. Ceramica continuă tradiţia vaselor cu picior înalt. nord-vestul Bulgariei (aspectul Krivodol) şi Serbia (aspectul Bubanj). culturii Coţofeni. nordul şi vestul Banatului. cultura Sălcuţa sa transformat. care i-au întărit individualitatea. după ardere. Vojvodina. au dat naştere aspectului Brăteşti (jud. formându-se pe fondul culturii Tisa. şi au pătruns şi în ariile culturilor învecinate (Ariuşd-Cucuteni şi Sălcuţa) (Luca. Ucraina transcarpatică. Ceramica sălcuţeană era decorată prin pictare cu grafit. influenţe din partea bronzului timpuriu din Macedonia şi Grecia (cultura helladică). Evoluţia acestei civilizaţii a fost continuată de cultura Bodrogkeresztúr/ Gorneşti (jud. a ocupat sudul Banatului. În ultima fază (a IV-a). unde s-a interferat cu purtătorii culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr. în reţea. cu torţi pastilate care s-au vor transmite. 2002). sud-estul Slovaciei.calitate mai slabă. în zona de dealuri şi în Subcarpaţi. perforat de grupuri de orificii rotunde. pentru confecţionarea căreia se folosea masiv amestecul de scoică pisată în pastă. în Crişana. şi cu caneluri de tradiţie vinčiană (fig. Comunităţile gumelniţene care s-au retras spre nordul Munteniei. Mureş) care a marcat o mai accentuată mobilitate a comunităţilor sale care au ocupat întreaga Transilvanie şi Banatul. care a avut 147 www. cu influenţe din partea grupurilor locale Iclod şi Suplac. prin aplicarea picturii crude. Având o puternică componentă vinčiană. 1993. Dolj) face parte dintr-un complex vast. cultura Sălcuţa a receptat. către sfârşitul mileniului IV bc.cimec. şi a participat la formarea unui orizont cultural de mixtură Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. Ceramica Bodrogkeresztúr/Gorneşti este caracterizată prin “oalele de lapte”. Cultura Sălcuţa (jud. Începând din faza a II-a. aşa cum am văzut în capitolele precedente. 2002). în urma contactelor cu purtătorii culturilor Cernavoda I şi Bodrogkeresztúr. s-a răspândit în răsăritul Ungariei. 1999). 104). decorul incizat. cu incizii incrustate cu alb şi roşu. Ursulescu. care cuprindea. Metalurgia aramei era dezvoltată cunoscându-se numeroase topoare mari de cupru. în afară de Oltenia. Dâmboviţa) (Ursulescu. care a evoluat către cultura Coţofeni (Comşa.

Petreni. şi o serie de aşezări-gigant (“protourbane”). remarcabile fiind complexele de cult şi altarele (Truşeşti. Dumeşti. Ceramica pictată cu roşu. uzuală (mai ales nepictată) şi aşa-numita specie ”Cucuteni C”. de peste 350000 kmp. unele 148 www. în zona Bugului Sudic. Organizarea habitatului uman a avut o deosebită importanţă. 105). negru şi alb. Ghelăieşti. în vestul ţării. În domeniul spiritual. Buznea ş. de regulă.ro . la începutul eneoliticului final. de tip „cetăţuie”. Moldova. se remarcă bogata plastică antropomorfă şi zoomorfă. cunoscându-se atât aşezări deschise şi fortificate natural şi antropic. Născută prin evoluţia culturii Precucuteni. aplicată. cu importante contribuţii Gumelniţa şi Petreşti. reprezentată atât prin statuete cât şi prin vase schematizate (“Hora de la Frumuşica”). cu evoluţie milenară (fig. cu substructură de bârne despicate. de origine străină. Luca. având scoică pisată în amestecul pastei şi decor imprimat (cu pieptene sau cu şnurul). 1999). şiruri paralele sau pe grupe). meandrice şi geometrice. a. toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizată.loc. când s-a constituit marea sinteză Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebită. de o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali.cimec. Majdaneţk. în majoritatea cazurilor. adesea în centru aflându-se o construcţie mai impunătoare. din sud-estul Transilvaniei până la Nipru. din care va lua naştere cultura Coţofeni (Lazarovici. pe platforme masive de lut. care putea servi drept loc de adunare a comunităţii şi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase.). în Rep. înainte de arderea vaselor. casele erau construite. Complexul cultural Cucuteni-Ariuşd-Tripolie este cea mai reprezentativă manifestare a neo-eneoliticului românesc. În cadrul aşezărilor. face faima acestui complex cultural. Ritul funerar este puţin cunoscut. cu mai şi multe încăperi şi chiar etaj. Dobrovody. cu suprafaţa de sute de hectare şi mai multe mii de locuinţe: Taljanki. răsăriteană (Srednyi Stog II). 1993. ocupând un spaţiu vast. redând motive spiralice. În domeniul ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: fină (aproape întotdeauna pictată sau decorată cu motive adâncite). care au dus la transpunerea motivelor spiralomeandrice în tehnica picturii policrome. şi erau dispuse după un anume plan (în cerc. Poduri.

Horodiştea-Erbiceni şi FolteştiCernavoda II. Eneoliticul final (numită şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului) (aprox. S-au produs o serie de mutaţii spirituale. 149 www. Ursulescu. Cernavoda III şi Coţofeni.cimec.ro . s-au conturat şi vehiculat mai multe ipoteze şi teorii. a avut la bază o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subboreală). A fost o perioadă caracterizată printr-o mai mare instabilitate a habitatului. Culturile eneoliticului final reprezintă împletirea diferitelor fonduri şi tradiţii. economico-sociale (păstoritul predominant) şi politico-militare (conflictele din Asia Centrală. germanii. din păcate. venite din partea epocii bronzului anatoliano-egeo-helladic şi est-central europene încadrate în aşa-numitul proces de indo-europenizare a spaţiului carpato-danubiano-pontic configurându-se elementele timpurii ale popoarelor şi limbilor europene ale epocii bronzului (grecii. Dintre manifestările etno-culturale ale acestei perioade se evidenţiază: Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. tracii.). reflectată în caracterul sezonier al aşezărilor şi predominarea locuinţelor adâncite. apariţia necropolelor de incineraţie etc. illirii. materializate şi în schimbarea unor elemente ale ritului şi ritualului funerar (morminte tumulare. celţii. În cadrul utilajului litic şi metalurgic s-au realizat numeroase arme. 2002). slavii). remarcânduse topoarele de luptă. începută în cea de-a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc. Referitor la formarea acestei mari familii etno-lingvistice. neîntrunind o majoritate a susţinătorilor.morminte având caracter de cult (sacrificii umane) (MarinescuBîlcu. inclusiv din silex. Anatolia ). niciuna. sau din bronz arsenical. de inspiraţie megalitică. unele lucrate din roci foarte dure. 3000/2700–2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturală a civilizaţiilor din eneoliticul clasic graţie pătrunderii tot mai masive a comunităţilor pastorale nomade şi seminomade din stepele nord-pontice şi caspice Această situaţie cultural-istorică. cu construcţie interioară. Caucaz. cu puternice influenţe sudice. naviforme (Ursulescu. Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au născut civilizaţiile specifice eneoliticului final de la răsărit de Carpaţi: Gorodsk-Usatovo. 1993. 2002).

a comunităţilor culturii amforelor sferice. peste 100 morminte). în special. la care s-a adăugat revitalizarea unor elemente locale de tradiţie gumelniţeană şi cucuteniană şi asimilarea unor influenţe sudice ale epocii bronzului egeoanatolian şi balcanic. la unele culturi (Glina. Basarabi.a. locuinţe. cultura Horodiştea-Erbiceni a intrat în contact cu purtătorii culturii amforelor sferice. Moldova) s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adăugat o serie de elemente răsăritene. fortificaţii) Pe parcursul evoluţiei sale. De aceea. În partea de sud a Moldovei. Cultura Horodiştea-Erbiceni/Brânzeni-Gordineşti (în Rep. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic şi decor imprimat. pătrunşi în jumătatea nordică a Moldovei. şi nordice. cu resturile de incineraţie depuse în gropi simple. vase askoi şi amforete. s-au păstrat o serie de influenţe mai vechi: parţial ceramica pictată. lumii tracice. Băceşti ş.ro . domeniu în care s-a renunţat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric. alături de care s-au impus ceramica incizată şi cea decorată cu şnurul. materializată în dispariţia scoicii pisate din 150 www. Continuitatea unor forme de cultură materială se observă şi în organizarea habitatului (tip de aşezare. Din împletirea unor comunităţi ale culturii amforelor sferice (varianta volhyno-podoliană) cu cele ale culturii HorodişteaErbiceni s-a format. de tradiţie cucuteniană. Au fost confecţionate.Complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II a rezultat din îmbinarea mai multor culturi şi grupuri culturale.. Monteoru. Piatra Neamţ. grupul cultural Suceava (necropola de incineraţie de la Suceava. cu şnur şi liniuţe. în nordul Moldovei. estul Munteniei şi Dobrogea este cunoscută cultura Folteşti-Cernavoda II. şi mormintele de inhumaţie cu scheletele depuse în cutii de piatră–ciste. care a devenit specific. ulterior. fiind compus din două culturi principale: Horodiştea-Erbiceni şi Folteşti-Cernavoda II. din partea culturilor bronzului helladic. în special amforele globulare. venite din aria culturală GorodskUsatovo (formată din fondul tripolian). pe fond cucutenian şi Cernavoda I.cimec. s-au transmis în epoca bronzului. născută din evoluţia fondului culturii Cernavoda I. Suceava. Costişa). asupra cărora s-au exercitat mai multe influenţe. în special sudice. uneori colective– Dolheştii Mari. Acesta a evoluat în eneoliticului final.

vestul României. în Serbia.cimec.ro . pe lângă inhumaţii plane sau tumulare. având trei faze şi mai multe variante locale. Pătrunderea.pasta vaselor şi rara utilizare a decorului şnurat. au fost cunoscute şi morminte sporadice de incineraţie. În cadrul ritului funerar. În partea de vest a spaţiului carpato-danubianopontic au pătruns purtătorii culturii Baden (Austria). Multe forme de cultură materială s-au perpetuat şi se observă o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen Ceramica. extrem de variată ca forme. de la Dunărea Cultura Coţofeni (jud. în aceeaşi perioadă. purtătoare a grupului mormintelor tumulare cu ocru. formându-se complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. comunităţile culturii Kostolac care s-a răspândit. care a cunoscut o vastă răspândire din Cehia. în partea de sud a ţării. 2002). Către sfârşitul perioadei. realizat prin împunsături succesive. Transilvania şi Banat. Aceasta a cuprins vestul Munteniei. s-a ajuns la o uniformizare culturală în tot spaţiul est-carpatic. fiind urmaşa directă a culturii Cernavoda I. în limba rusă) şi extinderea treptată a culturii Glina IIISchneckenberg au determinat încetarea acestui complex cultural. s-au grefat noi impulsuri din lumea bronzului egeean (helladic). sudul Poloniei până în nordul Serbiei şi al Croaţiei (Ursulescu. influenţele sale resimţindu-se pe spaţii mult mai largi. în groapă simplă (Jamnaja. În sudul Banatului au evoluat. care s-a perpetuat până la începutul epocii bronzului. Cernavoda I). avea un decor specific. Dolj) s-a născut prin uniformizarea şi revitalizarea fondului local al eneoliticului dezvoltat (Sălcuţa. ornamentul predominant fiind alcătuit din şiruri de crestături şi brâie mărunt crestate. Oltenia. Pe fondul iniţial Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom. s-a dezvoltat cultura Cernavoda III. a unor noi valuri de populaţie pastorală nord-pontică. la începutul epocii bronzului (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). Bodrogkeresztúr. specifică pentru epoca bronzului. 151 www. mai ales. când a întreţinut legături cu cultura învecinată Glina III–Schneckenberg. În aceeaşi perioadă. Sfârşitul culturii Coţofeni s-a produs odată cu evoluţia spre faza a III-a (Câlnic). estul Austriei. Slovacia.

7000-2000 BC). pentru cartof. a fost domesticit din teosint. tuberculii (cartofii dulci şi maniocul). cea mai cunoscută cereală din zona în aflată în discuţie. dovleac (Cucurbita). deoarece “izolarea” faţă de Lumea Veche i-a conferit o anumită individualitate şi fenomene specifice.ro . şi zona central-andină (Anzii centrali). Dovleacul a fost cultivat în America Centrală şi Mexic. în Munţii Anzi şi America Centrală. Cu toate acestea. ∗ Pentru zona americană nu se uzitează termenul de neolitic ci formule particulare ca „Arhaicul târziu” (aprox. şi „Perioada formativă” (aproximativ 2500-). pentru porumb (Zea mays). în spaţiul american. în aproape toată America perioadei (Mexic. America centrală). dacă numărul plantelor cultivate este suficient de mare. Porumbul. a fost domesticită în zona andină peruviană. De aceea. Astfel. este greu de precizat care este perioada de inventare a agriculturii în America (mileniile al IX-lea–al VIII-lea bc). pentru spaţiul mexican. în timp ce fasolea. 152 www. în zona SUA. de unde s-au răspândit şi în alte teritorii. existând o îmbinare interesantă între comportamentul culegătorului şi cultivatorului.CAPITOLUL 17 SOCIETĂŢILE PRODUCĂTORILOR DIN ZONA AMERICANĂ Zona americană (sudul Americii de Nord. nu acelaşi lucru se poate spune despre animalele domestice. fasole (Phaseolus vulgaris). se cunosc două centre relativ timpurii de cultivare a unor plante comestibile: regiunea mezoamericană (America centrală). cartofi dulci (Solanum tuberosa) şi manioc (Manihot esculenta).cimec. America centrală şi nord-vestul Americii de Sud) reprezintă un spaţiu particular în perioada societăţilor producătoare de hrană∗. manioc şi fasole. Modul de viaţă neolitic a fost inventat şi a avut caracteristicile sale.

la cultura diferitelor specii ale cerealei americane. fructele arborelui de cacao etc. oamenii ferindu-se să consume părţile aeriene şi fructele acestor plante. în mileniile al VI-lea–a l V-lea bc. încă din stadiul de culegător. folosită în alimentaţie. ardeiul iute. au fost cultivate: amarantul. teritoriile sudice şi nord-americane rămân. să fie cultivat. prin mileniul al II-lea bc curcanul (Meleagris galloparo). a fost domesticit în America centrală. nelămurite pe deplin. pentru ca. Tot din această ultimă regiune era cunoscut. floarea soarelui. sau culese: diferite varietăţi comestibile de cactuşi.Paleobotanişti consideră că strămoşul sălbatic al porumbului este teosintul. bogate în substanţe de rezervă (proteine şi amidon). În ceea ce priveşte creşterea animalelor. Lanning. pe care leau cultivat doar pentru tulpinile lor subterane. alpaca(Lama pacos) şi lama (Lama lama) fiind cunoscute şi domesticite pe platourile andine ale Americii de Sud (mileniul al IV-lea bc). Tolstoy. aceasta fiind perioada în care s-ar fi trecut. făina de manioc. porcul de India (Sus scrofa indica).cimec. Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului şi maniocului. mai apoi. (Gorenstein. ale cărui boabe au fost mai întâi culese. Ulterior. alunele de pământ. neputându-se spune. care sunt otrăvitoare. şi la Guitarrero (Chile). Cu toată multitudinea de fenomene etno-culturale. dintre care una cu opt şiruri de boabe. dar ca plantă de cultură era prezentă în valea Tehuacan (Mexic) din mileniul al V-lea bc. America păstrează aceeaşi particularitate. Mai mult. tigva. în zona central-andină. şi să prepare aşa-numita tapioca. probabil şi în cele vecine. Forbis. Fasolea sălbatică a fost cunoscută din mileniile al IX-lea–al VII-lea bc.ro . în zona mexicană. să extragă substanţa otrăvitoare din tuberculii de manioc. 1974). de pe la 6500 bc. în regiunea mezoamericană. Ulterior. la Guila Naquitz pe valea Oaxaca (Mexic). oamenii au învăţat. asupra căruia vom stărui într-o perioadă următoare. 153 www. un spaţiu de cercetare . îngroşate. cu precizie când a fost cultivată.

-ă (s. în sens mai larg. m. verde-albăstrui. ofrande şi ceremoniale de a poseda şi determina un caracter protector 154 www. -ιου) = termen de origine grecească care desemnează etimologic – care înlătură relele. care aglomerează. aplicată. f. -ă (adj. mult mai evoluate. n.GLOSAR Acolit. reprezentări etc). ca adjectiv. în care cuvintele se formează prin adăugarea de afixe (prefixe. persoană sau divinitate care urmează.) = care uneşte. utilizat ca piatră semipreţioasă. Amazonit = varietate de feldspat microclin. Apotropaic (gr. datată între 9800-8800 bc. transformarea unei culturi prin contactul cu o altă cultură superioară.) = preluarea de către o populaţie a unor elemente superioare de civilizaţie materială şi de ordin spiritual sau a întregii culturi a unei alte populaţii. în preistorie acest adjectiv se aplică atunci când se vorbeşte despre caracteristicile unei limbi. Aculturaţie (s. Alleröd = fază de încălzire climatică. sufixe şi infixe) sau ale unei aşezări umane de tipul adunat. de compoziţie şi culoare diferită. expiator (a şterge.ro .. sacrificii. Alabastru (s. engobe). s.) = varietate de gips cu aspect de marmură albă. cu vine transparente.cimec. f. în sens larg. un personaj sau o divinitate de rang superior.. mai laes prin pictare (fr. pentru acoperirea porozităţilor şi pregătire pentru realizarea decorului. în cadrul unor culte şi practici magico-religioase. din care s-au confecţionat diferite piese ornamentale. άποτρόπαιος. se referă la calitatea unor artefacte cultice (amulete. Aglutinant. Anfiladă = modalitate de construcţie constând dintr-un şir de clădiri. prin pensulare sau scufunda-rea vasului. deumită după un sat din Danemarca. la exteriorul şi interiorul recipientelor. talismane.) = însoţitor. obiecte de cult şi vase. adună. ispăşitor). de portice sau colonade care se succed în linie dreaptă Angobă = peliculă subţire de argilă obţinută dintr-o suspensie fină. ale cărei elemente le împrumută. a răscumpăra o greşeală.

datată între 68005500. o mare întindere (calora continentală şi banchizele). 155 www. Bucraniu (s. Boreal = fază climatică postglaciară (holocen). în vreme ce în regiunile dinspre nord şi sud constituia. în diferite civilizaţii orientale şi europene. Bölling = fază de încălzire climatică. caracterizată printr-un climat cald şi umed (optimum climatic atlantic). datată între 11250 – 10300. nenorocirilor. Askos (oi) = cuvânt grecesc utilizat pentru denumirea recipientelor de piele (burduf) sau. din care au supravieţuit gheţarii polari. Calotă glaciară = masă de gheaţă care acoperea. Atlantic = fază climatică postglaciară (holocenă). ca principală formă ceramică.ro . prin extensie. care apare. termenul a fost uzitat pentru a defini un complex cultural din chalcoliticul final cen-tral şi vest-european (sfârşitul mileniului III bc). prin modelare în lut sau prin simboluri picturale pe ceramică. vrăjmaşilor. pe uscat sau pe apă. viril. sarcofag de piatră. numită astfel după un lac din Danemarca. n. în timpul căreia s-a instalat în Europa un climat cald şi uscat.) = frontalul taurului şi. prin extensie. demonilor şi duhurilor cu putere malefică. Bothros (oi) = termen grecesc care desemnează o groapă rituală (cu materiale de ofrandă. Betel = specie de piper agăţător (Piper betel). paharul în formă de clopot întors. Cistă = cutie. care a dus la o importantă transgresiune marină şi o dezvoltare a pădurii de foioase termofile.împotriva neşansei. în special plastică antropomorfă) realizată în cadrul locuinţei sau în aşezare. întregul craniu care reprezenta efigia întregului animal. culmile montane de la latitudinile mai mici (Alpi. Carpaţi). ladă. poate cu rol de fundare. a vaselor care imită forma trupului unor animale. care avea. ghinionului.cimec. datată între 5500-2500 bc. considerat simbol al elementului masculin. în timpul perioadelor glaciare. Campaniform = în formă de clopot. Bucranii au fost descoperite în diferite complexe de cult şi sanctuare sau au fost reprezentate pe artefacte cultice. ca acolit al zeităţilor feminine ale fecundităţii şi fertilităţii.

În detaliu. geologii au stabilit o serie de variaţii climatice ciclice. utilizate în Europa de vest şi nord-vest. men = piatră). Vézian. formând aşa-numitele “alei acoperite” (fr. şi o placă orizontală. Chr. numită “masă de piatră” după etimologia din limba bretonă (dol = masă. Desnoyer. 1874). en. în Andaluzia (Spania). 1922) şi antropogen (literatura rusă). erau adesea ridicate în vederea înhumărilor colective. Période Homozoïque (A. cu sau fără coridor de acces. Reboul). cel mai adesea ale mai marilor vremii. 1830). Faţă de alte ere. 2000000 ani-prezent). termen geologico-istoric introdus în secolul al XVIII-lea de A. P. perioadă glaciară (J.ro . aşezaţi vertical. cu un model simplu. din care cauză este numit Eiszeit (Karl Schimper. alées couvertes. aşa cum este marele dolmen de la Antequera. tipică pentru munţii înalţi şi tundră. gallery grave). compartimen-tate sau cu transept. format din trei pietre: doi montanţi. şi Henri Reboul. folosindu-se studiile stratigrafice ale sedimentelor conti-nentale şi carotajele efectuate în sedimentele oceanice din diferite puncte ale globului. Werner. 1865). Mane-Groh din Franţa). până la 156 www. cuaternarul se caracterizează printr-o răcire globală a climatului. perioadă antropogenă (A. Dryas = perioadă climatică numită după o plantă din familia rozaceelor.Cuaternar = (lat. din mileniile V – II î. Data de început a cuaternarului a fost fixată convenţional de către UIQ la 1800000 ani. care diviza trecutul geologic în Primar. Spre sfârşitul ultimei glaciaţii (între 14 000 şi 8 300 ani bc. Această denumire a fost acceptată oficial la Congresul geologic Internaţional de la Bologna (1888) şi desemnează ultima perioadă geologică din istoria planetei noastre (aprox. Anthropozoikum (Cehia şi Slovacia). în care au apărut mamiferele actuale şi omul. Dolmen – construcţie funerară megalitică. ca acoperiş. Terţiar şi Cuaternar. pleistocenul şi holocenul. 1829. ulterior adăugându-se argumentele stratigrafice şi paleontologice (J.cimec. Pavlov. quartus-al patrulea). Période anthropéienne (A. 1835). Aceste morminte monumentale. Geikie. cu foarte multe variante. există şi unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri. Secundar. Alături de construcţiile singulare (Keriaval/Carnac. fiind divizat în două perioade.

Eponim = termen grecesc care înseamnă cel care (-şi) dă numele unei localităţi. fiind cunoscută. pe importante suprafeţe ale uscatului şi apelor. o împreunare 157 www. pentru a se stabili o cronologie locală. έπιφάνεια=apariţie. de asemenea. cuaternară a fost un fenomen cvasi-general. denumite diferit de la zonă la zonă. Firnis = amestec lichid alcătuit din ulei vegetal sau răşini. numite de calotă. permo-carbonifer (emisfera sudică) şi cuaternar (pleistocen). glacies-gheaţă). G. de asemenea. caracterizat prin scăderea temperaturii medii anuale. grup social. aparenţă) credinţe şi practici magico-religioase legate de înfăţişarea sau venirea unei zeităţi. seminţii. ighidi). fenomen complex. două perioade temperate au separat trei faze reci: Dryas I. caracterizate prin instalarea unui peisaj de tundră.cimec. hidrologic şi paleoclimatic. f. silurodevonian (America de Sud şi Africa). glaciaţii montane sau alpine şi glaciaţii oceanice sau de banchiză. în Eurasia. care a avut ca urmare dezvoltarea. unor mari mase de gheaţă. mai puţin precizate. II şi III. o unire. prin extensie reprezintă denumirea care este dată luciului specific ceramicii greceşti (un fel de smalţ). prin care se realiza căsătoria sacră. În decursul evoluţiei geologice au fost identificate g. în unele zone până la începutul borealului). America de Sud. cambrian. Epifanie = (gr. După zonele de extindere a maselor de gheaţă se cunosc: glaciaţii continentale.începutul preborealului. Groenlanda şi America de Nord. cu acţiune sicativă. din cauze terestre şi cosmice conjugate. manifes-tare. Africa.) = termen utilizat pentru a desemna o serie de practici magico-religioase. fiecare cu o cronologie specifică. Hierogamie (s. în precambrian. sub toate formele sale.ro . termenul desemnează şi luciul intens al categoriilor ceramicii fine din alte epoci (neolitic – epoca fierului). Australia. din cadrul unor religii şi mitologii. acoperită cu dune de nisip întinse şi mobile (sin. desemna magistratul care dădea numele anului. Glaciaţie = (lat. oxizi minerali. Erg = regiune sahariană mai joasă. geologic. regiuni. Oceania şi Antarctida.

n. кαίνός. atlantic (cald şi umed). situată între două perioade glaciare. cu diferite cronologii relatice şi absolute. de culoare albastră intensă. opacă.ro . legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. Interglaciar = perioadă caracterizată printr-un climat mai cald. Zonele de ocurenţă se găseau în Afganistan şi în regiunea lacului Baikal şi. cuprinzând perioada postglaciară. Chr.cimec. subboreal (cald şi uscat). a cuplului/cuplurilor divine. cu o durată destul de scurtă. Chr. temperat. în Orient şi 10000/8000 î. χολός. aşa cum este în zilele noastre holocenul. Holocen = (gr. de aceea. Interstadiu = perioadă de încălzire relativă în cadrul unei glaciaţii. recent). cu una sau mai multe camere.) = mineral numit lazurit. aluvium.. pontocaspice. Hipogeu = mormânt săpat în piatră care înlocuieşte grota naturală. bărbile. ochii) ale statuilor. introdusă de Paul Gervais (1847). care începând cu mileniul al IV-lea bc au introdus acest tip de monument funerar. cu ocazia unor ceremoniale calendaristice. epocă recentă. până în prezent. a doua subdiviziune a cuaternarului. de diferite dimensiuni. holos-tot.fizică şi simbolică. kainos-nou. din neoliticul timpuriu până în timpul marilor civilizaţii. de la zonă la zonă. subactual. caracterizată printr-o uşoară încălzire a climei. în zona europeană. considerat piatră semipreţioasă. numit şi actual. materializată printr-o uşoară topire a gheţarilor. în mai multe perioade: preboreal (rece şi uscat).. care a fost utilizată pe scară largă în Orient. pentru trasarea unor detalii anatomice (părul. prin extensie se denumirea se aplică populaţiilor pastorale stepice.. Kurgan = termen care desemnează un mormânt de inhumaţie sau incineraţie deasupra căruia s-a ridicat o construcţie sub formă de movilă (tumul). pentru realizarea unor podoabe. care conduc la unele modificări ale peisajului vegetal şi faunistic. a făcut obiectul unui intens comerţ. la rândul ei. definind o grotă artificială în care erau depuse mai multe cadavre. subâmpărţită. boreal (cald şi uscat). Lapislazuli (s. cuprinsă între 12000/10000 î. subatlantic (umed şi rece). 158 www.

unele temple circulare din Mediterana occidentală etc. geomorfologia. ihtiologia. Peisajul regiunilor periglaciare este sub influenţa câtorva fenomene particulare.Megaliţi = monumente arheologice realizate din una sau mai multe pietre ridicate sau aranjate şi îmbinate fără zidărie. Paleomediu = mediul sau cadrul natural al epocilor preistorice. domeniul p. izolate sau nu. care au fost prelucrate prin retuşare. formată prin răcirea rapidă a lavei. Periglaciar = termen ce desemnează regiunile reci unde îngheţul este important (dar care nu sunt acoperite permanent de gheaţă) şi. pedologia. de diferite culori: alb-cenuşie. vorbind de interacţiune continuă dintre om şi mediu. climatul dominant în aceste zone. solifluxiunea. Chr. în afară de această zonă. În trecut. aleile acoperite. prin cioplire. palinologia. stelele funerare.5 (scara Mohs).ro . gelifracţiunea. 159 www. Se încadrează în această denumire menhirele. pe crestele munţilor din cele două emisfere. cum sunt: arheozoologia. carpologia. antracologia. dând. până în Europa centrală. dolmenele. translucidă. se face prin coroborarea arheologiei cu unele ştiinţe naturale de graniţă. de nord sau de est. esenţial pentru înţele-gerea funcţionării şi evoluţiei societăţilor umane preistorice. acestea răspândindu-se. sticloasă. Astăzi regiunile periglaciare (unde pământul rămâne îngheţat în adân-cime tot timpul anului) reprezintă 1/5 din suprafaţa totală a continentelor: în jurul cercului polar arctic (nordul Americii de Nord.cimec. ocupa zonele care sunt astăzi temperate. Cele mai vechi monumente megalitice sunt cunoscute către 4500 î. neagră-cenuşie. pe o arie largă. dendrocronologia etc. malacologia. prin extensie. Paredru (s. aşchii şi lame deosebit de tăioase. pingos. cu duritatea de 6-6. care are o spărtură concoidală. Obsidian = rocă vulcanică efuzivă. determinate esenţial de ciclul îngheţ/dezgheţ (cryoturbaţiunea. ulterior. în Europa de vest.) = divinitate masculină sau simplu muritor care era acolitul unei divini-tăţi feminine a fertilităţii şi fecundităţii. solurile poligonale. mi-cromorfologia. m. moviliţele înierbate etc). Siberia) şi. Reconstituirea p. fisurile de îngheţ. în timpul glaciaţiunilor.

amplasate în interiorul locuinţelor. πλείστος. înlocuirea. recent). fallus = termen grecesc care desemnează organul sexual masculin (penis). continuând şi în prezent. la rândul său. în fostele regiuni reci. care a avut. mai multe etaje geocronologice Postglaciar = perioadă din istoria Pământului care a urmat ultima glaciaţie (Würm). prin extensie. în emisfera nordică pe la 10000 / 8000 î. Pleistocen = (gr. Pas-de-Calais. P. cu desene geometrice în relief pe partea mai lăţită. de către cercetătorii neo-eneoliticului balcanic pentru a denumi diferitele spaţii de depozitare a cerealelor. кαίνός. utilizate pentru pictura corporală sau pentru realizarea de însemne. desemnând depozitele geologice în care 70% din fosile aparţin unor genuri şi specii actuale. 160 www. ale cărui reprezentări în pictură. în special de uz gospodăresc. (numit şi Holocen) este marcat printr-o încălzire generală a climatului cu toate consecinţele sale: topirea gheţarilor. kainosnou. Pithos (oi) = termen vechi grecesc care desemnează un vas mare de provizie. fertilităţii şi forţei generatoare. datată între aproximativ 12. Chr. Pintaderă = pecete. pleistos-cel mai.Phallus (-oi)... a debutat. cu forme şi dimensiuni variabile. cunoscute din neoliticul vechi.cimec.ro . acest termen a fost folosit.5 milioane ani şi 2 milioane ani BP. Psihopomp = termen elen care desemnează atribuţiile unei divinităţi sau ale unui individ care conduce defunctul sau sufletul acestuia în lumea de apoi şi are grijă de acesta. prima subdiviziune a cuaternarului. gravură şi sculptură sunt binecunoscute în preistorie şi istorie ca simboluri ale fecundităţii. Pliocen = perioada de sfârşit a neogenului. denumită astfel de Charles Lyell (1839). cu diametrul/latura de aprox. P. printre caracteristicile sale fiind stadiile glaciare şi interglaciare şi desprinderea omului din lumea animală. acceptată ulterior şi de Ed. a mai fost denumit şi diluvium. creşterea nivelului mării (submersia unor strâmtori – Behring. termen prin care se indică o serie de obiecte conice. P. Forbes (1846). SE asiatic). în principal circulare sau pătrate. a tundrei cu pădure. sigiliu (în spaniolă/ portugheză). 1 m.

Stabulaţie = sistem perfecţionat de creştere a animalelor în adăposturi. Sunt cunoscute în Orient din mileniul al VI-lea bc. strâmtă şi înaltă în care se bate smântâna pentru a se alege untul. după înclinarea pantei nivelului continental. ambele în Franţa). v. mediile sedimentare sunt mai mult sau mai puţin favorabile conservării siturilor preistorice. v. geografic printr-o “retragere” a coastelor litorale şi o acoperire cu apă a unor părţi a continentelor. Existenţa regresiunilor explică prezenţa unor aşezări preistorice aflate sub nivelul marin actual (ca Ferman-ville. răspândindu-se apoi până în zona Asiei centrale. Ciclade. în interiorul continentelor. în epocile glaciare. gheţarilor. Exemple edificatoare sunt: Marea Stepă Rusă şi Marile Câmpii nord-americane.Putinei (s. lacurilor şi izurilor. O t. poate avea mai multe cauze: topirea gheţarilor în perioadele 161 www.cimec. d.p. Mycene. fluviilor şi râurilor. care au servit fie ca locuinţe fie în calitate de construcţii funerare. Regresiune = coborâre generală a nivelului marin. ultimele traversate altădată de turmele de bizoni. În funcţie de aceste procese. Tholos (oi) = termen grecesc care desemnează un edificiu rotund. traducânduse d.ro . cu o anticameră rectangulară. cu acoperişul în formă de cupolă. d . p.) = vas de lemn sub formă de trunchi de con. ridicat din cărămizi de lut sau din piatră. o putină mică. Stepă = mediu bio-geografic care se află. poate acea mai multe cauze: eliberarea apelor oceanice de către gheţari. mai mult sau mai puţin vaste. apelor subterane etc). de regulă. caracterizată. d. eliberate de greutatea gheţarilor în perioa-dele interglaciare. în culturile Hassuna şi Halaf. Transgresiune = creştere generală a nivelului mării. o înălţare a continentelor din cauze tectonice sau o ridicare izostatică a maselor continentale. geografic prin “ridicarea” unor suprafeţe de uscat. Creta. în Canalul Mînecii sau grota Cosquer în Mediterana. O r. cu furaje pregătite pentru perioada de iarnă. Stepa se prezintă ca o vastă întindere de ierburi înalte (gramineele) fără arbori. unde climatul este uscat şi temperaturile contrastante. Sediment = depozit de materiale minerale şi organice a căror formare este datorată unor variate procese de transport (acţiunea mării. vântului. Anatolia.n.

Italia). încăr-cate de greutatea gheţurilor. se află la originea “plajelor înalte” care pot fi observate în diferite puncte ale globului. Turcoază (s.) = peruzea.). lucios. 162 www. o coborâre izostatică a continentelor. piatră semipreţioasă de culoare albastră-verzuie. care.cimec.interglaciare. din diferite zone deşertice sau nu (pl. chiar şi cele temporare. ciuperci. Würm = Ultima glaciaţie cuaternară alpină. T. în epocile glaciare. Ued = termen arab care desemnează cursurile de apă. Tundra acoperă cea mai mare parte a domeniului periglaciar. o scu-fundare a continentelor din cauze tectonice. uadi/wadi) Vernis = soluţie alcătuită din răşini şi solvenţi. datat aproximativ între 4000000 şi 2000000 de ani BP. aplicată pe anumite suprafeţe. considerată fază de trecere de la pliocen la pleistocen. Villafranchian = (Villafranca d’Asti.ro . pentru neolitic şi eneolitic desemnează luciul care se observă pe suprafaţa unor vase pictate. denumită astfel după un afluent al Dunării din Bavaria. salcia arctică etc. formează un strat neted. cu rol ornamental şi protector. subdiviziune geo-cronologică a cuaternarului (L. plante cu bulbi) împreună cu câţiva arbuşti pitici (mesteacănul pitic. f. Tundră – mediu bio-geografic caracterizat printr-o vegetaţie joasă formând o stepă discontinuă. utilizată în neolitic şi eneolitic pentru confecţionarea unor obiecte de podoabă. Pareto. Piemont. licheni. 1865). compusă din specii persistente (muşchi.

Aikens C. Paris. Aumassip. Spring 1997. Berkeley.htm.org/Michelsberg. Paris.237/TRB.. Excavations at Choga Bonut: the Earliest Village in Susiana. 2002 – Baldia Maximilian. 1988 – Amblard S. în J.ro . The Michelsberg Culture. M. Paris. Néolithique guinéen. o Amiran. 1997 . o Baldia.html o Aikens. http://www. Néolithique Méditerranéen. Iran. Aumassip G. From Hunters to Farmers. Marianovič Br. Academic Press. Paris. Néolithique de tradition capsienne. vol. Néolithique saharo-soudanais. 1988 – Aurenche O. 2001 – Baldia Maximilian. Aumassip G. D. 1988 c – Amblard S. în Dictionnaire de la Prehistoire. în Dictionnaire de la Préhistoire. Higushi 1982.217. http://wwwoi. Paris. o Amblard.htm o Baldia..Amiran R.edu/OI/IS/ALIZADEH/NN_SPR97/NN_Spr9 7. Jerusalem-Ramat Gan: Massada Press. PUF. Marijanovič. Aumassip. 1988 b – Amblard S. 1993 – Benac A. 1969 . în Dictionnaire de la Préhistoire.comp-archaeology.18.cimec..Abbas Alizadeh. 153. Aumassip. Londres. Iran. o Benac.* * * Atlas des sites du Proche Orient. The Introduction of Pastoral Adaptions to the Highlands of East Africa.. PUF. o Amblard. Les Balkans du nord-ouest.BIBLIOGRAFIE o (Abbas. PUF.uchicago. Clark.. Aumassip G. Higushi T Prehistory of Japan. The Ancient Pottery of The Holy Land. L’Europe orientale. în Dictionnaire de la Préhistoire.. PUF.. Brandt (eds).. Dalma. în Dictionnaire de la Préhistoire. New York. o Aurenche. No. PUF. S. Funnel Beaker Kultur. Lyon. The Oriental Institute News and Notes. o Atlas 1994 . H.. Liège. în Atlas du Néolithique européen. o Amblard. Maison de l’ Orient. o Amblard. 1994. http://209. 1988 a – Amblard S. I... A.. o Ambrose 1984 – Ambrose S. 163 www.

I. Ştiinţifică. I. Blanchet. în Atlas du Néolithique européen..-C. Le nord de la France(Bassin Parisien). John. 1985 b – Danilenko V. 117 (I-II). o Constantin. Old World Archaeology. III. Series.Braidwood et alii. Paris. 1977 – Chang K. 3). o Braidwood 1960 b . o Casal 1978 – Casal J. în Journal of Near Eastern Studies. The Earlier Assemblage Phase. Les premiers villages de SyriePalestine du IX-e – VII-ème millénaire avant J. Bucureşti.. I. 1988 – Chapman.-Cl.. Les civilisations préhistoriques de Maghreb et du Sahara. The Origins of Farming în South-East Europe. vol. o Camps. . New Haven. http://www. Chicago. 1998 – Constantin Cl. N. naissance de l’agriculture. Liège. Bucureşti. o Braidwood 1960 a. o Chapman. Ed. Doin. La révolution des symboles au Néolithique. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. Les Balkans orientaux.. Naukovo Dumka... ed. Lyon. L’Europe orientale. Dimov.. 1993 – Bojadjiev J. o Bogucki. New Chalcolithic Material of Samarran Type and its Implications. o Childe.. 1974 – Camps G. o Danilenko. Kiev. L’Europe orientale. în Atlas du Néolithique européen. o Braidwood et alii. Naissance des divinités.o Bojadjiev..princeton. Todorova. San Francisco. L’Europe occidentale. 2001 – The Neolithic Mosaic on the North European Plain. Bugo-Dnestrovskaja kultura. o Danilenko.html. 1966 – Childe Gordon Vere. 1944 .cimec. o Chapman... The Vinča Culture of SouthEast Europe. 1993 – Comşa E. o Cauvin 1994 – Cauvin J. Hunters. Meridiane. Blanchet J. o Comşa.. La Roumanie meridionale. Naukovo Dumka 164 www.edu/~bogucki/mosaic.6. o Cauvin 1978 . a III-a.. în Préhistoire Européene.. 2 B. Kiev. Ed. Excabvations in the Plain of Antioch. 1979.Braidwood R.-M. vol. vol. Făurirea civilizaţiei.Braidwood R. Farmers and Civilisations. în Atlas du Néolithique européen. Liège.Cauvin J. The Archaeology of Ancient China. o Chang. Scientific American.. vol. Todorova Henrietta. BAR-Intern. Liège. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. 1985 a – Danilenko V. Sursko-Dneprovskaja kultura. în vol. Paris. N.ro . Civilizaţia Indusului şi enigmele ei. Dimov T. Maison de L’Orient ancien (“Série archéologique”. C. Londres Yale University Press. The Agricultural Revolution.. 1994 – Chapman J.

1966. Ed. în Anatolian Studies. o Huot 1987 .o De Bergh 1988 – De Bergh M. Paris. PUF. 1966. o Garfinkel. 1997 – Gimbutas Marija. 1993 – Garfinkel Yosef. Yangshao (culture de).huji.. N. Prehispanic America. Jomon (Complexe culturel). The Civilisation of the Goddess. Meridiane. 1991 – Gimbutas Marija.-L. Old World Archaeology. Paris.. PUF. http://www. N..Huot J.il/Archaeology/golan/articlem. Renfrew 1979 . o De Bergh. 1989 b – Gimbutas Marija. Obsidian and the Origin of Trade.Dixon J. Cann. Chine. Ottino P. în Paleorient 19/1. J. Lanning E. Ottino. 1988 a . The Yarmukian Culture in Israel. o Deshayes 1978 – Deshayes J... Bucureşti. Forbis. Campbell. 1974 – Gorenstein S.. o Eliade. 1989. Făurari şi alchimişti. Martin’s Press. Chişinău. Meridiane..Éditions 165 www. 1970 – Guilane J. Bucureşti. în vol. J.ac. Bucureşti. Ed. Humanitas. o French.. R. Ed. o Garanger. vol. Lanning. 1992 – Garanger J. Japon. Excavations at Can Hasan. Paris. . Sixth Preliminary Report. (ed. Tolstoy P. Longshan (culture de).htm.French D. o Gimbutas. The Language of the Goddess. 1992 – Eliade M.. La Prehistoire dans le monde. Civilizaţie şi cultură. PUF. o De Bergh. Carcassonne. Ed. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Civilizaţiile vechiului Orient. Tolstoy. Hunters. Civilizaţia marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici. Scientific American.).De Bergh M.. o Guilane. Bucureşti. The World of Old Europe. o Gimbutas. Préhistoire de la Mésopotamie. San Francisco. 1996 – Eliade M.De Bergh M. N. Campbell. Les civilisations néolithiques du Midi de la France. I.. Forbis R. Renfrew C. Ed. Cann J. 1989 a – Gimbutas Marija.. 1961. 17. 1988 b . New York. o Gorenstein. E. St. o Gimbutas. în Dictionnaire de la Préhistoire. 1989. Ottino P. Chine. R. R. H..ro . în Dictionnaire de la Prehistoire. o Eliade. Farmers and Civilisations.cimec.. Paris. PUF.hum. 1976 o Dixon. o Gimbutas. în Dictionnaire de la Préhistoire. Ottino.

Bucureşti. L’Europe occidentale. 1993 – Lazarovici Gh. N. Baluchistan. Liège. o Kohl. 2 A. 1998 . I. 1954 – Kenyon Katheen. 1988 a – Lichardus-Itten Marion. o Lhote. Piningre J. Farmers and Civilisations. 14.ro .. o Lichardus et alii 1985 . Paris. 1984 . Liège.du CNRS. Liège. Frescele din Tassili. Nauka. La Protohistoire de l’Europe. o Kazdová. o Lazarovici. Dieux d’argile. 1966 – Lhote H.Kalicz N. o Khlopin 1963 – Khlopin I. E. Eneolit yužnich oblastei Srednei Asii. Les Carpathes méridionales et la Transylvanie.. Éditions Corvina. o Jarrige. Céramique linéaire. San Francisco. 166 www. . ediţia Recherches sur les civilisations. 2 B. în Mesopotamia. Kodanska International Ltd. 1988 . Old World Archaeology. o Kalicz.cimec. Hunters. o Kidder. în vol.Lichardus et alii. Hereditas. Prehistoric Japanese Arts: Jomon Pottery. L’Europe orientale.. vol. Paris. 1993 – Kazdová Eliska. Paris.Jarrige J. în Atlas du Néolithique européen. în Atlas du Néolithique européen. 1998 – Jeunesee Chr. Néolithique et Chalcolitique entre la Méditeranée et la Mer Baltique.. Pakistan. récent et l’Énéolithique ancien de Moravie. Paris. L’Europe occidentale.-F.. Paris.L’Helgouach J. ADPF. în Atlas du Néolithique européen. L’Est de la France.. 1970 . ERAUL. o Ippolitoni. L. Le bassin du Danube moyen. o Kenyon.. în Atlas du Néolithique européen. 1968 – Kidder J. I: Pamyatnika rannego eneolita yužnoi Turkmenii. Liège. 1970-1971 – Ippolitoni F.Kohl P. la plaine pannoniene. Scientific American. PUF. Mehrgarh. Tokyo and Palto Alto. Liège.. MoscovaLeningrad.. Budapest.. 1993 – Kalicz N. Meridiane. L’Asie centrale des origines à l’Âge du Fer. o L’Helgouach. L’Europe orientale. V-VI. în Atlas du Néolithique européen. Ed. Petrequin P. o Kalicz. Le Néolithique moyen. The Pottery of Tell esSawwan: Firs Season. PUF. Petrequin.-F. vol.. în Dictionnaire de la Préhistoire. L’Ouest de la France. L’âge de pierre et de cuivre en Hongrie. I. în Dictionnaire de la Préhistoire. vol. o Lichardus-Itten. L’Europe orientale. vol. Piningre. o Jeunesse. Ancient Jericho.

Céramique Pointillée. în Atlas du Néolithique européen. Jardin des Arts-Tallandier. Zhejand Province. PUF. (MIA.. Central Asia. Alba Iulia. o Marijanovič... Ed.. Paris. vol. 2 vol. în Dictionnaire de la Préhistoire. Safar F. Gonzales Quintero. o Lloyd. Moscova. o Mellaart 1971 – Mellaart J. The University Press. A magyarországi neolithikum kutatásának új eredményei. în Indo-Pacific Prehistory Association. o Mellaart 1970 – Mellaart J..Masson V. o Masson. Liège. L’Europe orientale. 1998 – Martin Socas D. Some Observations on the Archaelogical Site of Hemudu. 1983 – Mandics Gy. L’Europe occidentale. o Liu Jung. în Atlas du Néolithique européen.. Paris. o Masson. Sport-Turism. Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României . Londres. L’Europe occidentale. Les Carpathes orientales et la Moldavie. Thames & Hudson. Safar 1945 .. o Martin Socas. Civilitzaţia şi culturile Africii Vechi.. Budapesta. o Mandics. Poselenie Džejtun. Liège. Çatal Hüyük. I-II. Bucureşti. 1985 – Liu Jung.o Lichardus-Itten.. Nauka. Edinburg. în Atlas du Néolithique européen. 1993 – Marinescu-Bîlcu Silvia.. Céramique linéaire occidentale. Turkmenia before the Achaemenids. în Atlas du Néolithique européen. L’Andalousie. Sarianidi 1972 . Camalich Massieu M.. I. A. PUF. vol. o Lichardus-Itten. New York. o Luca. Camalich Massieu. vol. 1988 b – Lichardus-Itten Marion.6.cultura Bodrogkeresztúr. vol. Les Balkans centraux et la Pannonie du sud. în Dictionnaire de la Préhistoire. 180). Le nord-est de la Peninsule Iberique (et les Baleares). 167 www. L’Europe orientale. Tell Hassuna. Canberra. Liège. o Marinescu-Bîlcu. 1998 – Martin Colliga A.Excavations at Hacilar. 2 B. 1999 – Luca S. 1982 – Makkay J.Lloyd S. IV. o Makkay. une des premières villes du monde.cimec. Paris. 1971 – M asson V. Earliest Civilisations of Near East. Liège. Sarianidi V. M. Gonzales Quintero P. I. 1988 c – Lichardus-Itten Marion. 1993 – Marijanovič Br. M. 2 B.. D.ro . I. o Mellaart. o Martin Colliga. 1965 – Mellaart J. în Journal of Near Eastern Studies.

în Man and Environment. o Paul. Al.. Vulpe. Petrequin. 2001 – Ursulescu N. Ed. în vol. Kiev. Hunters. I. Kupferzeit. Errances.-C. L’Europe orientale.. Naukovo Dumka.o Mohen. o Ursulescu. o Seferiadis. München. 1985 – Neprina V. o Pavuk. Neoliticul timpuriu. Srednestogovskaja kultura i pamjatniki novodanilovskogo tipa v Podneprov’je i stepnom Levoberež’je Ukrainy. vol. J. 1968 – Müller-Karpe H. coord. vol. Ja. Farmers and Civilisations. Bucureşti. L’Europe orientale. W. 168 www. o Phillipson.Pavuk J. Paris. o Müller-Karpe. Naukovo Dumka. 1988 – Petrequin Pierre.. Ja. în Dictionnaire de la Préhistoire. PUF..-P. 1988 a – Phillipson D. o Phillipson. Dritter Band. 1992 – Paul I. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. o Ursulescu. 1985 b – Telegin D. Enciclopedică.. Néolithique pastoral. PUF. în Atlas du Néolithique européen.cimec. La Grece. 1993 – Seferiadis Ch. o Teleghin.. o Petrequin. Néolithique léopoldien. Le Néolithique des lacs. An Earlier Agricultural Revolution. în *** Istoria Românilor. Petrescu-Dîmboviţa. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. BAI IV. 1988 . A. în Dictionnaire de la Prehistoire. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. München. 1974 – Handbuch der Vorgeschichte. Cultura Petreşti. I. în vol. Paris. Liège. Hesperides. Museion. vol. Old World Archaeology. La civilisation de la céramique rubanée dans les régions orientales de la Roumanie. Naukovo Dumka. în Dictionnaire de la Préhistoire. VI. o Müller-Karpe. I. M. Kiev. Bucureşti. W. Ed. Liège. Kiev. La Slovaquie occidentale.. I. o Solheim. 1988 b – Phillipson D. Iaşi. Scientific American.Mohen J.. I.ro . Jungsteinzeit. PUF. Cardial. Dnepro-Doneckaja kultura.. Handbuch der Vorgeschichte. Petrequin Anne. Kultura neolita s jamočnogrebenčatoj keramikoj. o Neprina. préhistoire des lacs de Chalains et de Clairvaux : 4000-2000 av. Wilhekm 1972 – Solheim II Wilhekm G. 1985 a – Telegin D. o Ranov 1982 – Ranov V. San Francisco. Paris. M.. Zweiter Band. The Hissar Neolithic Culture of Soviet Central Asia. 1990 – Ursulescu N. în Atlas du Néolithique européen. 1993 . o Teleghin..

Începuturile istoriei pe teritoriul României.o Ursulescu. Korucutepe III.. Neolithic Europe: A Survey. Liège. North Holland Publ. Paris. 1981 – Vinogradov V. Company (Study in Ancient Civilisation). 1998 – Vaquer J. A. Leiden.cimec.. Drevnie okhtniki i rydolovy sredniaziatskogo meždurečja. Brill. Archéologie de l’Iran ancien. Amsterdam. 169 www. 1959 .. L’Europe occidentale. Cambridge University Press. 1988 b – Vila A. în Atlas du Néolithique européen. o Van den Berghe. Gerzéen. o Vaquer. Le Midi Mediterraneen de la France.Van Loon M.Van den Berghe L.ro . o Vila. o Van Loon 1980 .. Paris o Vinogradov. o Wittle. în Dictionnaire de la Préhistoire. 1985 – Wittle Alasdair. Mérimdé (culture de). o Vila.. Nauka. Iaşi. 2002 – Ursulescu N.. Casa Editorială „Demiurg”. Moscova. în Dictionnaire de la Préhistoire. Cambridge. 1988 a – Vila A.

1. T. 3. 2. dicoccum (turgidum). Cann. Renfrew) 170 www. Surse mediteraneene şi orientale de obsidian (după Dixon. T. Harta Semilunii fertile cu asocierea siturilor neolitice aceramice şi dovezilor de practicare a agriculturii timpurii ( după American Society of Agronomy) Fig.ILUSTRAŢII Fig.ro . Specii moderne de grâu: Triticum monococcum.cimec. aestivum Fig.

plastică şi planuri de locuinţă de la Mureybet (după Cauvin. Piese de aramă din Bulgaria. craniu modelat cu lut şi plan de locuinţă PPNB (după Perrot. plastică. Kenyon. 9. osteologice. 8.) Fig.cimec. 5. Cauvin. Cauvin şi Lichardus et alii) Fig. Ipostaze ale Zeiţei-Mamă ilustrate în plastica de la Hacilar VI (după Mellaart) Fig. Plastică antropomorfă din Orient (PPN) (după Cauvin J. România şi Ucraina (după Tringham) Fig. Lichardus et alii) 171 www. Piese litice. Piese litice.ro . osteologice. 4. 6.Fig.

Situri neolitice şi eneolitice din Orientul Apropiat (după Dictionnaire de la Préhistoire) 172 www. 7.ro .cimec.Fig.

Perrot. Ghassoulian (după Amiran) Fig. mijlociu (B). Cultura ShaarhaGolan/Munhata (după Stekelis. 11. târziu (C) şi eneolitic (D) (Dunand.Fig. 13. Cauvin) Fig.cimec. 10. Materiale arheologice descoperite la Byblos încadrate în neoliticul timpuriu (A). Cauvin.ro . 12. Lichardus et alii) Fig. Ceramică Halaf de la Tell Arpachiyah (după Mallowan & Rose) 173 www.

Materiale Umm Dabagijah/Sotto (1-11).Fig.ro . Ippolitoni. Aurenche. ceramică. Industrie litică. Ziegler) 174 www.Soof. Hijara.Lloyd. Samarra (12-17) şi Halaf (18-26). Samarra (h-j) şi Hajji Muhammed (k-m). 17. Herzfeld. (după Kirkbride. Abu-es. 16. Ceramică cultura Hassuna (a-g). (după Mellaart. 14. Lichardus) Fig. Safar. piese de cult şi sanctuare de la Çatal Hüyük (după Mellaart.cimec. Oates. Lichardus) Fig. Lloyd Safar. 15. Locuinţe Hacilar (mileniului VI bc) (după Mellaart) Fig.

Mellaart) (după Fig. Vas pictat Tal-i Bakun (după Deshayes) 175 www.cimec. Ceramică Samarra de la Baghouz (după Mesnil du Buisson) Fig. Mortensen. 20. Ceramică Obeid II/Hajji Muhammed (după Ziegler) Fig. 22. Ceramică Obeid II şi III (după Safar.ro . 21.Fig. Cultura Jarmo Braidwood. 19. Mustafa. 18. Lloyd) Fig.

Fig. 27.Planul aşezării Džejtun (după V. 23. 28. Masson) Fig. M. Masson) Fig.cimec. 24. 26. 25. M.ro . Masson) 176 www. Ceramică Dzejtun (după V. M. Vas Susa I (după Casal J-M) Fig. Vas Sialk (după Deshayes) Fig. Planul aşezării Anau I A (după V. Ceramică de tip Sialk (după Ghirshman) Fig.

Masson) Fig. Materiale Anau I B (după V. M.cimec. 29. Materiale arheologice Anau II (1-19) şi Namazga II (20-36) (după V. 30.Fig. Masson) 177 www.ro . M.

Fig. Motive decorative Togau şi corespondenţe (după Casal J-M) Fig. 33. Locuinţă Yangshao de la Banpo (după Chang K C) Fig.cimec. 31. 32.ro . Harta siturilor preistorice din zona extrem orientală (după DP) 178 www.

cimec. începutul mil V bc (după Liu Jung) 179 www. 38. Ceramică din situl Hemudu (niv. C.) Fig.) Fig.C. Modalităţi de relizare a îmbinărilor din lemn în situl Hemudu (după Liu Jung) Fig. 4). C. 35. Ceramică Dawenkou (după Chang K. Ceramică Longshan (după Chang K. Ceramică aparţinând culturii Yangshao (după Chasng K. 36.ro . 37. 34.) Fig.Fig.

cimec. Ceramică Jomon (după DP) 180 www.ro . Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii şi creşterii animalelor în Holocen (după American Society of Agronomy) Fig. 40. 39.Fig.

44. Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (după Lhote) 181 www. Ceramică de la El Kiffen (Maroc) (după Bailloud G.) Fig. 43. Ceramică de la Tagalagal/Aïr (Niger) (după Roset J. Vas Damous el Ahmar (Algeria) (după Champs-Fabrer) Fig.Fig. 42. 41.cimec.) Fig.ro .-P.

ro . Vila) 182 www. Materiale Badariene Fig.Fig. 48. Tamrit. 46. Materiale Nagadian I/ Amratian Fig. 45. Reprezentări ale bovidianului (după Lhote) Fig.cimec. Materiale Nagadian II/Gerzeean (după Petrie. 47.

Vase piatră Hyrax Hill (după M.) 183 www. M.cimec.ro . 49. 52. Piese aparţinând culturii Protosesklo (după Seferiadis Ch. I. Leakey) Fig. Gimbutas) Fig. Vechea Europă (după M.Fig. 51. D. Complexe neolitice timpurii din Peninsula balcanică şi valea Dunării (după M. 50. Gimbutas) Fig.

planul staţiunii eponime (F) (după Lichardus J. M. M. Ceramică Rakhmani (după Seferiadis) Fig. 54.) 184 www. I.) Fig.. Ceramică Dimini (A-E). 53. Ceramică aparţinând culturii Sesklo (după Seferiadis Ch. I.ro . Seferiades Ch. 55.Fig.cimec.

Ceramică Marica (după Bojadjiev. Dimov. 59. 58.ro . 57. Todorova) Fig. Todorova) Fig. Ceramică Karanovo II (după Bojadjiev. Dimov. Dimov. Artefacte ale culturii Poljanica (după Bojadjiev. Todorova) 185 www.cimec. Dimov. Ceramică Gradešnica (după Bojadjiev. Dimov. 56. Todorova) Fig. Todorova) Fig. 60.Fig. Ceramică Dikili Tash-Slatino (după Bojadjev.

Dimov. Todorova) Fig. Ceramica Kodžadermen-Karanovo VI (după Bojadjiev.) 186 www.Fig. Todorova) Fig. Ceramică şi plastică Starčevo (după Marijanovič Br. 63.ro . Dimov. Ceramica culturii Krivodol (după Bojadjiev. 61. 62.cimec.

65. 66.ro . Ceramică Impresso-Cardial Calabria (Italia) (după Ammerman) 187 www. Ceramică şi plastică Vinča (după Marijanovič) Fig.Fig. 67. 64. Müller-Karpe H.) Fig.cimec. Ceramică şi plastică Vinča (după Lichardus J.) Fig. Ceramică cardială din sudul Franţei (după Vaquer J.

Zwenkau. Fortificaţii neolitice din centrul Europei.cimec. 3. Bylany. Kothingeichendorf (după Lichardus J. Köln-Lindenthal. Tešetice. 2.ro . 68.) 188 www. 4. 1. 69. Deiringen-Ruploh. 70. 4. Situri neolitice şi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (după DP ) Fig. 3.) Fig. 5. 1. Langweiler 9. Postoloprty (după Lichardus J. 2. Bochum-Harpen. Locuinţe neolitice centraleuropene.Fig.

Müller-Karpe H. Ceramică Želiezovce (după Lichardus J. ) Fig. Müller-Karpe H. Ceramică liniară occidentală timpurie (Slovacia şi Moravia) (după Lichardus J. 72. Ceramică liniară din Boemia (1.ro . 74.cimec. 6-15) şi Šarka (2-5) (după Lichardus J. Müller-Karpe H. 73..Fig. Ceramică punctată timpurie (1-6-15) şi târzie (2-5) (după Zápotocká M. Lichardus J.) Fig. 71..) 189 www.) Fig.

76.) Fig.) 190 www.. Ceramica culturii Rössen (după Lichardus J. Glob P..ro . Ceramică liniară din zona rhenană (după Lichardus J.Fig...J.cimec. 75. Ceramica culturii cu gâtul în formă de pâlnie (TRBK) (după Becker C. Lichardus J. Muller-Karpe H.) Fig. Muller S. V. Ebbesen . 77.

Ceramică Cerny (după Lichardus J.) Fig. 79. Ceramica paharelor campaniforme din Olanda (după Guilaine) Fig. Ceramica culturii Michelsberg (după Lüning J. 78.cimec. Ceramică şnurată din estul Germaniei (după Behrens H.Fig.ro . 80. 81.) Fig.) 191 www.

Ceramică aparţinând culturii Cortaillod (după Petrequin P.cimec. (după L'Helgouac'h. 83. Ceramica culturii Horgen (după Petrequin P. Secvenţa neolitică din Bretagne (Franţa).) 192 www. Joussaume) Fig. 84. 82. Ceramica culturii Bükk (după Lichardus J. 85. Bailloud.ro .Fig. 86. Ceramica grupului Chaséean (după Guilaine) Fig.) Fig.) Fig.

91. Müller-Karpe H. Bocca Quadrata (Bagolini B.) Fig..Fig.) Fig.ro .) Fig. 87. 88.) 193 www. Ceramic culturii Lengyel (după Lichardus J. Formele ceramicii Tiszapolgár (după Kalicz N.cimec. 89. Lichardus J. Ceramică cardial..) Fig. Muller-Karpe H. 90. Formele ceramicii Bodrogkeresztúr (după Patay P.. Fiorano. Müller-Karpe H.. Piese arheologice aparţinând culturii Tisza (după Kalicz N.

Lichardus J.cimec. Jamnaja (Berezanska. Remedello şi paharelor campaniforme (Barfieldl.) Fig. 92.93. BugN.Fig. Ceramică aparţinând culturilor Lagozza. Danilenko) 194 www. Fasani L. Cornaggia-Castiglioni O. NipruD. S StogII.ro . SurskN.

Amfore sferice.cimec. 2800-1900 NEOLITIC TĂRZIU aprox. Hamangia incipientă Boian.VECHEA LOGIA DE PERIOCONTACT DIZARE (Neoliticul) aprox. Suplac. 3750 4250Timpuriu E N E O L Dezvoltat 3750. Ceramica liniară. FolteştiCernavoda II. Petreşti. Tiszapolgár/Rom âneştiBodrogkeresztúr/ Gorneşti. Vădastra Hamangia evoluată. Sălcuţa. Turdaş Iclod. 2700 aprox. Vinca A-B. Baden Kostolac aprox. 1900-1700 TRANZIŢIA aprox. Gilău. Coţofeni.E O (cristalizat) L I 5000. DE LA 2500 NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI 2700- 195 www. Dudeşti.CRONO. Vinča C. 3500-2800 NEOLITIC MIJLOCIU aprox.I T I C Final aprox. 4250 N Mijlociu 6000.ro . NEOLITIC (?) 6000 6500- Schela (?) Cladovei NEOLITIC aprox. 5000 aprox. ASPECTE ŞI GRUPE CULTURALE PROTOaprox. 5000-3500 TIMPURIU aprox. Ciumeşti-Pişcolţ Starcevo-Criş IIIIV. Tisa.T I Târziu C Gura BaciuluiCârcea Starcevo-Criş I-II. 5500-5000 CRONOLOGIA ABSOLUTĂ (C14 necalibrat-bc) PERIODIZAREA ACTUALĂ (NeoEneoliticul) Timpuriu (?) CULTURI . Cernavoda III. Cernavoda I HorodişteaErbiceni. Precucuteni Cucuteni-Ariuşd Gumelniţa.

ro . 97..Fig.) Fig.cimec.) 196 www. Ceramica Starčevo-Criş (după Marinescu-Bîlcu S. 95. 96.) Fig. 94. Sanctuarul de la Parţa (după Lazarovici Gh. Ceramică Ciumeşti (după Lazarovici Gh. Ursulescu N. Materiale Vinča-Turdaş (după Lazarovici Gh.) Fig.

.Fig. 99. Ursulescu N.) Fig. 98.cimec. Ceramică a culturii Dudeşti (după Comşa E.Ceramică liniară (după Marinescu-Bîlcu S.ro . 100. Ceramica culturii Hamangia (după Berciu D.) Fig.) 197 www.

) Fig. 101.) Fig. Ceramică a culturii Gumelniţa (după Dumitrescu Vl.ro .cimec. Ceramică Precucuteni (după Marinescu-Bîlcu S. 104.) Fig. Ceramica culturii Petreşti (după Paul I.Fig. 103. Ceramică Sălcuţa (după Ursulescu N.) 198 www. 102.

Monah D. Vulpe Al.Fig. Dumitrescu Vl...ro . Ceramica pictată a culturii Cucuteni (după Petrescu-Dîmboviţa M..) 199 www. 105.cimec.

1997. 1987. 1996.Chirica. BAI. V. Iaşi.ro . V. Codrin-Valentin Chirica. BAI. BAI.Ursu-Naniu. IV. Le Paléolithique de Roumanie à la lumière des découvertes de Mitoc. 1996. R.Chirica. XI. V. 1989. 1996. 1987. 200 www. Tentiuc. BAI.Arnăut.BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS La civilisation de Cucuteni en contexte européen.Chetraru. Iaşi. BAI. Iaşi. III. The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians. Iaşi. Chirica. I. Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos. BAI. BAI. IX. Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI. 1991. Populaţia din Moldova Centrală în secolele XI-XIII. Gisements du Paléolithique supérieur ancien entre le Dniestr et la Tissa.cimec. Iaşi. V. 2001. II. BAI. T. BAI. VII. Iaşi. VIII. X. I. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. I. La genèse et l'évolution des cultures paléolithiques sur le territoire de la Roumanie. Vestigii getice din cea de a doua epocă a fierului în interfluviul prutonistrean. 1996. Iaşi. Dan Gh. 1996.Borziac. BAI. Arta şi religia paleoliticului superior în Europa Centrală şi Răsăriteană. Iaşi. Iaşi. N.Spinei. Gisements paléolithiques de Mitoc. VI. BAI. Iaşi. V. Teodor.

ro .cimec.www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful