www.cimec.

ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

VASILE CHIRICA DUMITRU BOGHIAN

ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII NEOLITIC ŞI ENEOLITIC

EDITURA HELIOS IAŞI - 2003
www.cimec.ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS XII Editor VASILE CHIRICA

VASILE CHIRICA, DUMITRU BOGHIAN ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII
I-PALEOLITIC - MEZOLITIC (V.CHIRICA) II-NEOLITIC ŞI ENEOLITIC (D.BOGHIAN)

Coperta: Daniela Grapă ©Vasile Chirica, Institutul de Arheologie Iaşi, str.Lascăr Catargi, nr.18, Iaşi, România. ISBN 973-99952-8-4
www.cimec.ro

CUPRINS
Capitolul 10. Consideraţii generale şi cronologie Capitolul 11. Neoliticul şi Eneoliticul în Orientul Apropiat Capitolul 12. Neoliticul şi Eneoliticul în Asia Centrală Capitolul 13. Neoliticul şi Eneoliticul în zona Indusului Capitolul 14. Neoliticul şi Eneoliticul extrem-oriental şi sud-est asiatic Capitolul 15. Neoliticul şi Eneoliticul din Africa Capitolul 16. Neoliticul şi Eneoliticul din Europa Neoliticul şi Eneoliticul carpato-danubiano-pontic Capitolul 17. Societăţile producătorilor din zona americană Glosar Bibliografie Ilustraţii ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 3 20 48 55 58 70 84 137 152 154 163 170

www.cimec.ro

www.cimec.ro .

Noua epocă a pietrei a fost decelată. având în vedere 3 www. în unele zone ale Lumii Vechi.ro . în mod normal.cimec. din păcate. care face trecerea spre protoistorie. neos/ νέος = nou). Eneoliticul. în secolul al XXlea.NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL Neoliticul şi. Ulterior. în interiorul acestei perioade istorice. denumită şi epoca pietrei şlefuite. încă din secolul al XIX-lea. societatea umană a cunoscut o accelerare a dezvoltării sale istorice. în lipsa unor izvoare scrise. fapt care s-a repercutat în apariţia unor noi şi complexe elemente ale structurilor economice. Richard Pittioni propunea pentru aceasta. nu le vom cunoaşte suficient niciodată. Georg Nilson (1868). în vreme ce. au marcat importante cotituri în evoluţia generală a societăţii omeneşti. Gabriel de Mortillet (1883). fiind cunoscute contribuţiile lui: John Lubbock (1865). o altă etapă de remarcabil progres a fost marcată de Eneolitic (Chalcolitic). sociale şi spirituale la nivelul epocii neolitice (gr. CAPITOLUL 10 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CRONOLOGIE Începând cu Epipaleoliticul. evidenţiate prin numeroase modificări culturale faţă de perioada anterioară. însoţite. pe baze tipologice. fiind una dintre cele mai însemnate cotituri culturale înregistrate de societatea umană. şi de restructurări etnice care. ulterior.

social şi spiritual. cum ar fi intervenţia directă. punând accent pe factorii climatici. specifici începutului Holocenului. evident respectând diferenţele temporale cu “revoluţia urbană” sau cu “revoluţia industrială”. Acelaşi specialist a schiţat şi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul mod de viaţă. termenul de Keramikum. conştientă şi intenţionată a omului în natură. care l-au transformat treptat. înlocuită cu cea de “transformare”. Ca argumente erau invocate: trecerea la practicarea cultivării plantelor şi la creşterea animalelor. înţelegându-se că noua tehnologie de confecţionare a uneltelor şi armelor de piatră ar fi fost determinantă. când a devenit. din “prădător” şi consumator (vânător. procesul desfăşurându-se gradual. ci şi celor subiectivi. 4 www.cimec. schimbarea felului în care comunităţile umane îşi procurau resursele alimentare sau cum au realizat o serie de progrese tehnologice. care păreau oarecum sincrone şi acumulate dintr-o dată. cu implicaţii deosebite..importanţa producţiei ceramice. Aceste transformări se datorează nu numai factorilor obiectivi. vorbea de o “revoluţie neolitică”. de “evoluţie neolitică”. încă din 1929. care a fost. unde este prezent şi noul mod de viaţă) (Childe. şlefuită şi perforată. obiectivi. multă vreme. care ar fi forţat unele comunităţi umane să adopte un nou comportament economic. care sunt proprii noii epoci a pietrei. avându-se în vedere că cele mai multe dintre trăsăturile noului mod de viaţă au fost inventate la sfârşitul Paleoliticului superior şi în Epipaleolitic/Mezolitic.ro . caracteristicile sale fiind stabilite în urma unor asidui cercetări. Cu toate acestea. Neoliticul a fost caracterizat drept epoca pietrei şlefuite. comparabilă. din timpurile moderne. agricultura ar fi apărut şi s-ar fi practicat în anumite “oaze” situate în imensul spaţiu al Semilunii Fertile. ipoteză la care subscriem şi noi. 1966). menţionaţi anterior. Cercetările arheologice efectuate după cel de-al doilea război mondial şi utilizarea unor metode moderne de datare şi interpretare a vestigiilor au permis reconsiderarea vechilor concepţii şi abandonarea parţială a noţiunii de “revoluţie neolitică”. cercetătorul britanic Gordon Childe. prin amploare şi consecinţe. cunoscut sub denumirea de ipoteza oazelor (în condiţiile aridizării climatului în preborealul şi borealul oriental. realizarea uneltelor de piatră cioplită. din ce în ce mai evidentă. confecţionarea ceramicii etc. tot mai frecvent. Însumând toate achiziţiile tehnologice şi structurale.

a fost întrebuinţată denumirea de epocă a aramei (Kupferzeit. pledăm pentru încadrarea acestui ultim stadiu neolitic tot în epoca pietrei şlefuite. legat. epoca nouă a pietrei. lipsind alte trăsăturii. În acest context. adaptativ şi preventiv alimentar. cu un nou comportament economic al omului. În ceea ce priveşte periodizarea şi cronologia. pescar etc. în care deşi s-a trecut la noul mod de viaţă. sinonim cu cel de Chalcolitic (gr. De aceea. na fost numită protoneolitic. În literatura de specialitate mai este cunoscut şi termenul de subneolitic. cu un ansamblu de schimbări secundare. trăsăturile modului Neolitic de viaţă şi de gândire sunt deosebit de complexe. noţiunea de Neolitic aceramic (preceramic. cuprinsă între mileniile IX/VIII–IV/III bc. încă. având în vedere că antecedente există din perioada anterioară (vezi mai jos). în principal). unde cantitatea de piese de aramă este mare. de atunci. Pre-Pottery Neolithic. (Äneolithikum. putându-se vorbi de noua perioadă istorică fără a fi acumulate. khalcos/χαλκως=aramă). Âge de la Pierre et du Cuivre. Stone and Cooper Age). În unele zone. de aceea. până în prezent.ro . perioadă. chiar dacă nu o depăşeşte pe cea a uneltelor şi armelor de piatră. când pe lângă piatră au început să fie utilizate şi unele metale: arama. fie sub forma cultivării plantelor. fie în legătură cu creşterea unor animale domestice. Akeramikum) pentru o perioadă destul de îndelungată. nu a fost. în faţa noilor provocări apărând elementele economiei de producţie. Pentru a desemna perioada inaugurată de acest amplu progres tehnologic. aurul. aeneus = aramă). inventată ceramica. poate fi divizată în 5 www. adesea. transmise. Âge du Cuivre.) în producător propriu-zis (cultivator de plante şi crescător de animale. toate componentele sale. şi. argintul. a fost folosită. Eneolithic). De asemenea. există mai mulţi termeni pentru a defini cea dea doua parte a Neoliticului. în mod obligatoriu. Cooper Age) sau vârsta pietrei şlefuite şi a aramei (Steinkupferzeit.cimec. este întrebuinţat termenul de Eneolitic (lat. Deoarece Eneoliticul prezintă numeroase elemente de legătură cu perioada anterioară. fie confecţionarea ceramicii. desemnând modul de trai al comunităţilor umane aflate la periferia Lumii Vechi care au adoptat unele componente ale Neoliticului. în special de cel al pirotehnologiilor. Enéolithique.culegător.

în special. produs la nivelul populaţiilor de graminee.) măzăroiul (Lathyris cicera).). o băutură slab alcoolizată. o manipulare voită de către specia umană. 1). iar prin fermentarea orzului se obţinea berea. Domesticirea plantelor a fost o importantă achiziţie culturală a omului neolitic. mazărea (Pisum sativum) au făcut trecerea către cultivarea plantelor. de calorii. frământate şi fierte au fost pregătite sub formă de fierturi. Agricultura a implicat. TRĂSĂTURILE MODULUI NEOLITIC DE VIAŢĂ ŞI GÂNDIRE Cultivarea plantelor reprezintă una dintre cele mai importante modificări comportamentale umane. care a avut drept urmare un răspuns biologic şi genetic. de producător al resurselor alimentare. cerealele au devenit o sursă importantă de hrană. şi o serie de leguminoase–lintea (Lens sp. plante textile şi oleaginoase etc. obţinerea de seminţe. mijlociu şi târziu) şi cu specificităţi pentru fiecare zonă. leguminoase.cimec. textile şi utilităţi diverse. cu evidente legături între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX/VIII–VI/V bc) şi Eneoliticul (mileniile VI/V–IV/III bc). atestă în Orient din 6 www. Zdrobite. deopotrivă şi obligatoriu. provocat printr-o selecţie conştientă. măzărichea (Vicia sp.). În această viziune.ro . cu scopul reproducerii acestora (graminee. orzul sălbatic (Hordeum spontaneum) şi ovăzul sălbatic (Avena) etc. Încă de la sfârşitul Paleoliticului superior şi al Epipaleoliticului diferitele comunităţi umane. produsă de Neolitic şi legată de trecerea de la stadiul preistoric. leguminoase. la cel protoistoric şi istoric. reliefându-se prin aportul hidraţi de carbon şi. s-a caracterizat prin culegerea şi folosirea de plante sălbatice. fiecare cu subdiviziunile sale timpuriu.două perioade distincte.. plante textile şi oleaginoase. terciuri şi turte. cu potenţe reale. fapt pentru care există scheme regionale şi microzonale. din zona Semilunei Fertile. în vreme ce agricultura pre-domestică şi neconştientă. fără ca noua epocă să însemne numai o “revoluţie alimentară”. care culegeau gramineele sălbatice–grâul sălbatic (speciile Triticum boeticum şi Triticum dicoccoides) (fig. pentru scopuri alimentare. primare şi secundare influenţa acestora pentru nivelul de trai. de “prădător” şi consumator. respectiv.

Tigru.Neolitic. cel puţin deocamdată. experimentul şi chiar întâmplarea au jucat un rol important. Iordan). observaţia. mai ales a bovinelor. până acum. leguminoasele au contribuit la întreţinerea echilibrului vitaminic. confecţionarea pieselor textile. au început să fie utilizate unele metode de îmbunătăţire a calităţii solului. către sfârşitul Neoliticului şi. Se poate considera că trecerea de la cules la semănat s-a datorat unei multitudini de factori printre care pot fi menţionaţi: existenţa gramineelor şi leguminoaselor sălbatice în peisaj. deoarece atentele studii arheobotanice şi arheozoologice din Orient relevă o abundenţă de surse alimentare în văile marilor fluvii Nil. componentă de bază a cultului fertilităţii şi fecundităţii. În acelaşi timp. epuizarea periodică a resurselor din preajma aşezărilor. Pe lângă acestea. prin uzitarea îngrăşămintelor de origine animală şi a irigaţiilor cu ajutorul canalelor. atât de caracteristic Neoliticului. fără a se mai putea lua în considerare. Dacă la început agricultura era extensivă şi itinerantă. în Eneolitic. au fost domesticite şi cultivate unele plante oleaginoase (susan) şi textile (cânepă.cimec. bumbac etc. complex şi insuficient clarificat. utilizate pentru alimentaţie. Comportamentul prevăzător al omului. o anumită presiune demografică.). proteic şi lipidic în organism. cu paleo-divinităţile sale. Drumul de la cules/recoltat la cultură a fost destul de lung. perfecţionându-se tehnicile de lucrare a pământului prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn. În acelaşi timp. o schimbare de mentalitate economică şi spirituală. prezente în cadrul tuturor religiilor antice. exploatându-se doar fertilitatea naturală a pământului. o instabilitate climatică care ar fi generat o penurie alimentară. de către femei. culese pentru consum. foarte elaborat. cu partea activă din piatră şi corn). cultivarea plantelor a cunoscut un progres vizibil.ro . Eufrat. tractat cu ajutorul vitelor mari. mai ales. aşa cum sunt cunoscute în cultura Obeid (mileniul V bc) şi la Vădastra (sfârşitul mileniului V bc). primele unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenţial de cele ale culegătorilor iar cunoştinţele dobândite au fost folosite şi transmise conştient. 7 www.. fapt care s-a răsfrânt pe plan spiritual în naşterea ideilor despre Terra Genitrix (Pământul-Mamă). pregătind formele superioare de organizare socială şi politico-militară. probabil în prelungirea obiceiurilor de cules. in. cultivarea primitivă a plantelor a fost practicată.

ro . şi etapa creşterii propriu-zise a animalelor domestice în cadrul aşezărilor sau pe lângă acestea. a cultivării plantelor. din care se va dezvolta. Epipaleoliticul şi începuturile Neoliticului. au constituit baza biologică naturală pentru domesticire. În perioada care cuprinde sfârşitul Paleoliticului superior. în Orient şi Anatolia: bovinele (bour-Bos primigenius). domesticirea animalelor a cunoscut cel puţin două etape: o etapă de iniţială în care erau vânate animalele mature. premisele sale fiind prezente în perioada finală a Paleoliticului. puii fiind prinşi şi crescuţi. generând aşa8 www. când comunităţile umane practicau o fază avansată a vânătorii.În Neolitic şi Eneolitic au existat o serie de particularităţi. pe lângă centrul Semilunii Fertile (fig. În zona Indiei a fost domesticit zebul (Bos indicus) şi bivolul (Bos bubalis). capra sălbatică (Capra hircus) şi mistreţul (Sus scrofa ferus). unde s-a domesticit şi cultivat orezul şi meiul. Odată cu Neoliticul sa intrat într-o nouă etapă a relaţiilor antropozoologice. din rândul lor şi a urmaşilor lor recrutându-se viitorii crescători de animale. 2). cunoscându-se zona extrem-orientală. schimbându-şi treptat comportamentul şi domesticindu-se. În acest context. comportamental. remarcat prin cultura sorgului şi meiului african.cimec. iar în zona mezo-americană lama (Lama lama) şi alpaca (Lama pacos). atât din punct de vedere biologic (somato-morfologic şi patologic) cât şi “psihologic”. păstoritul. predominant la unele comunităţi. selectându-se şi ameliorându-se caracteristicile acestora. în spaţiul chinez yakul (Poephagus grunniens). pe zone geografice. spaţiul saharian. prin selecţie artificială şi întreţinerea lor în condiţii mai bune decât cele oferite de mediul natural. lărgindu-se treptat registrul speciilor domesticite. vânate cu predilecţie la sfârşitul Paleoliticului şi în Epipaleolitic. sau arealul mezo-american unde a fost domesticit teosintul care stă la baza porumbului domestic şi fasolea Domesticirea şi creşterea animalelor este o altă achiziţie fundamentală a modului de viaţă neolitic. Domesticirea şi evoluţia ulterioară a animalelor domestice a produs importante modificări în organismul acestora. oaia (Ovis aries). Vânătorii cunoşteau caracteristicile şi comportamentul acestor specii. cei care supravieţuiau şi se maturizau reproducându-se în captivitate. trebuie arătat că patru dintre speciile de animale.

9 www. materii prime textile (lâna. cât şi în anumite procesiuni religioase. cote destul de ridicate. miere) cu o importantă valoare proteică. putând fi interpretate ca o scriere pictografică. păstrarea resurselor de apă. din raţiuni estetice. introducând sarea în hrana acestora. în cultura Jomon (Japonia) sau din fazele neolitice preceramice PPNA (la Mureybet-Siria) şi PPNB (Munhata-Israel.cimec. pentru completarea resurselor de hrană. iniţierea în vârsta adulţilor şi agrement. ceramica reprezintă o invenţie. ouă. servind atât la stocarea şi pregătirea superioară a hranei. În mod normal. Produsele obţinute prin creşterea animalelor nu ofereau numai o mai mare siguranţă alimentară şi produse (carnea. prin fierbere frecventă. laptele. firele de mătase). realizat începând cu o etapă evoluată a Neoliticului. decorul incizat sau pictat al unor vase reflectă elemente din viaţa şi gândirea comunităţilor neolitice şi eneolitice. Ceramica reprezintă unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii şi muncii umane. omul a indus o serie de calităţi care nu se găsesc decât periodic la precursorii sălbatici: lactaţia prelungită.ro . transportul unor lichide alimentare. uneori. pe la mijlocul mileniului al VIII-lea bc. chiar dacă statuete antropomorfe şi zoomorfe lucrate din argilă crudă au fost confecţionate în timpul ultimei vârste a gheţii din Europa (Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia. Ganj Dareh-Munţii Zagros/Iran). penele. folosirea forţei de muncă la cărat şi tracţiune etc. obţinerea firelor de păr şi lână.numitul stres al domesticirii. noi mijloace de transport. spirituale. glucidică. Cehia) şi Tuc D’Adoubert (Ariège. din ce în ce mai mult. Din punct de vedere material. creşterea cantităţii de carne şi grăsime. lipidică şi vitaminică. cantitatea materialelor osteologice provenind de la specii sălbatice având. părul. Franţa). noii indivizi diferenţiindu-se. îmbogăţind registrul nutritiv al omului preistoric. care a marcat profund viaţa de toate zilele şi evoluţia ulterioară a comunităţilor umane.. Câteodată. artistice. încadrată în categoria pirotehnologiilor. măsuri pentru cereale. sau pentru înfrumuseţarea ambientului gospodăresc. Selectând indivizii cei mai robuşti. pentru antrenament războinic. ca vase sacre şi accesorii de cult. ci şi o nouă forţă de muncă şi tracţiune. de strămoşii lor sălbatici. a şeptelului. Aswad II. asigurându-le adăpost şi alimentaţie oarecum constantă. vânătoarea a continuat să aibă o importanţă aparte. Ghoraifé-Siria.

trebuie arătat că s-au folosit rocile sedimentare. în funcţie de tradiţiile moştenite. uneori. Cercetarea arheologică şi/sau preistorică a stabilit că. cvasi-cilindrice şi amorfe. noi etape de dezvoltare. cu ajutorul percutoarelor. populaţiile din unele zone geografice.ro . prelucrate secundar. prin retuşare şi. din nuclee cvasi-piramidale şi cvasi-conice. Sa practicat. două sau mai multe planuri de lovire.cimec. deopotrivă. cel mai adesea. în Neolitic şi Eneolitic. uneori. inventându-se noi tehnici şi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime. vulcanice şi cele metamorfice. ceramica reprezintă un important limbaj arheologic. 3). Din această cauză. prin diferitele sale categorii. cu unul. obţinându-se produsele de debitaj: lamele şi aşchiile care au fost. o fosilă directoare. cioplirea lamelară şi aşchială. 10 www. Deşi aceste tehnici apar încă din Epipaleolitic. în urma cărora se obţin. forme şi decoruri. Cioplirea uneltelor şi armelor litice nu cunoaşte.incipientă. directă. cornular. Insulele Melos şi Lipari (fig. intens folosită în protoistorie şi istorie. diferite obiecte. pe nicovale de piatră. să fi fost depăşit cantitativ de producţia ceramică. uscarea şi arderea lui. chiar dacă pare. modelarea acestuia. au prosperat de pe urma valorificării acestor materii prime şi chiar prefabricate (obsidian – Cappadocia. bineînţeles mai intens cele care se găseau în mediul în care a trăit fiecare comunitate. Confecţionarea utilajului şi armamentului litic. au cunoscut o adevărată înflorire doar în Neolitic şi Eneolitic. în Neolitic şi Eneolitic. decorarea. pe baza căruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaţii şi societăţi. zona Tokaj-Satu Mare. cele mai importante fiind şlefuirea sau polisarea şi perforarea. evoluţia şi încadrarea temporală a acestora. Ceramica a fost un rezultat al unor complexe tehnici şi arte de prelucrare a argilelor. indirectă sau prin presiune. forţa de creaţie a fiecărei comunităţi şi influenţele primite din partea altor triburi şi civilizaţii. În ceea ce priveşte materiile prime din care s-a fabricat utilajul şi armamentul litic. un marker cultural. osteologic. în asociere cu alte vestigii. Acest meşteşug a contribuit la realizarea majorităţii uneltelor şi armelor din epocă. bogate în resurse litice. metalic.). silexul balcanic etc. de lut şi lemn cunoaşte. unele modificări esenţiale faţă de perioada anterioară. prin omogenizarea amestecului plastic. în special vesela.

11 www. sau folosind coarda slăbită a unui arc. completând repertoriul mijloacelor de muncă şi al obiectelor de podoabă. “nicovalele”. Din piatră au mai fost confecţionate: râşniţele de mână. întregi sau compuse). de asemenea. unele retuşate atent. topoare de luptă etc. lame de seceră) şi arme (lame de pumnal. Perforarea uneltelor şi armelor de piatră necesita cunoştinţe deosebite din partea meşteşugarului şi o “maşină de găurit” primitivă. dălţi şi dăltiţe. Deşi unele elemente ale şlefuirii şi perforării uneltelor şi armelor litice au apărut din Epipaleolitic. un loc însemnat în cadrul artefactelor Neolitice şi Eneolitice. sau ca proiectile. os. în care se practicau. şi. poansoane. cu ajutorul nisipului şi a apei şi finisarea prin frecarea pe diferite materiale (os. prin care se obţinea o eboşă (piesă prefabricată). zdrobirea boabelor de cereale.) este foarte complex şi variat tipologic şi funcţional. tesle. pietre pentru ascuţit.. Ca materii prime pentru acest tip de utilaj.. presatoare şi retuşoare. Utilajul din os. străpungătoare.cimec. utilizându-se şi calităţile abrazive ale nisipului umed. corn şi aramă. constând dintr-o tijă de lemn. aceste achiziţii au cunoscut o deosebită dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului şi. trase manual. percutoare. vârfuri de săgeată şi suliţă. corn şi dentiţie prelucrată ocupa. În vârful acestui ax se fixa un “burghiu” constând dintr-un os sau băţ tubular sau un străpungător de silex. se realiza şlefuirea pe un suport abraziv. o serie de orificii în care se fixa un ax. bile de praştie etc. căruia i se putea imprima o mişcare rotativă.ro . şlefuit şi perforat (topoare. ciocane şi măciuci. utilizate pentru “măcinarea”. mojare şi pive.polisare.). piele. cu ajutorul unor sfori groase. Utilajul şi armamentul litic cioplit. frecătoare (zdrobitoare sau pisăloage). succesiv de cele două capete. topoare-ciocan. compusă dintr-un cadru din lemn masiv. deosebit de eficace. obţinându-se unelte (cuţite. cu diferite profiluri.. de formă ovală sau rectangulară cu marginile rotunjite şi suprafeţele alveolate. cu care se realiza perforarea propriu-zisă. în Eneolitic. în secundar. la mărunţirea coloranţilor minerali şi a altor substanţe. poate lemn sau argilă etc. După o cioplire mai mult sau mai puţin sumară. folosite pentru prelucrarea altor unelte de piatră. gratoare şi racloare. piesele crescând dimensional şi diversificându-se funcţional. probabil. mai ales.

perforare. rotunjite la capete. pentru realizarea uneltelor. materii prime organice. cercei şi inele. etc. din canini de cerb. coliere etc.. harpoane şi cârlige de pescuit etc. pentru războiul de ţesut vertical.... os sau aramă. mânere realizate din oase tubulare. prin tehnica renurajului. osteologice. utilizându-se un substrat dur. mărgele. Prelucrarea metalelor. unele cu decoruri circulare şi geometrice şi plăsele. harpoanele. vorbind de o economie neolitică şi eneolitică deosebit de complexă. nu numai o însemnată cantitate de carne şi alte esenţiale produse animaliere. cu firul umed şi nisip. acele. vârfuri de săgeată şi suliţă. Între acestea pot fi amintite: fusaiolele. rame de seceri. cornului şi dentiţiei se realiza prin cioplire. canini de animale de pradă s-au realizat podoabe folosite pentru înfrumuseţare şi vestimentaţie. în special tubulare. recipiente din corn de cerb. Încă din Neoliticul timpuriu (mileniul al VIII-lea bc) există dovezi ale cunoaşterii şi prelucrării timpurii a 12 www. topoarelor-ciocan. cornulare şi elemente de dentiţie. precum şi ca însemne de distincţie socială. dar ocupă un loc distinct în cadrul utilajului neolitic şi eneolitic în practicarea unor ocupaţii casnice şi comunitare. dure.. duzele de lut. în care se prindeau sulele şi pumnalele de silex. despicare. armelor şi podoabelor de os şi corn. piese de mobilier.cimec. cu granulaţie diferită. ci şi menţionatele materii prime organice. plantatoare şi/sau scormonitoare. dălţi. fiecare prezentând perforări. militară şi religioasă. Prelucrarea osului. defense de mistreţ. brăzdare din corn de cerb (aratruri..comunităţile neolitice şi eneolitice au întrebuinţat.. spatulele. brăţări. Uneltele de lut ars sunt mai puţin numeroase decât precedentele. Dintre piesele mai mărunte din os pot fi amintite: suveici. secţionare. de diferite forme.ro . Ca artefacte de corn şi os se remarcă: străpungătoare. provenind de la animale domestice şi sălbatice. andrele. politică. cu ajutorul străpungătoarelor şi burinelor de silex. Creşterea animalelor domestice şi vânătoarea. Ca podoabe. şlefuire etc. greutăţile de lut ars. ciocanele. suporturi. săpăligi. abraziune. mânere. râmocuri). au oferit. cârlige pentru capcane. prin percuţie şi spargere intenţionată. şlefuitoare. aşa cum ne arată şi studiile traseologice şi tafonomice. topoarelor-ciocan. suporturi (“manşoane”). folosindu-se aşchii şi burine de silex. scheletice. cuţitele şi pumnalele. bile etc. lucrate din pereţi longitudinali ai unor oase. săpăligile-ciocan.

inele. cârligele de undiţă. Aibunar (Bulgaria). brăţări din sârmă şi tablă. Rudna Glava (Serbia). 4) etc. piese de cult etc. lame de halebarde. care se adaugă la cele deja 13 www. topoarele. Acestea sunt doar supravieţuiri ale unei înfloritoare producţii şi circulaţii metalurgice de altădată. Tibava (Ungaria).. O serie de descoperiri de piese de aramă au fost asociate în tezaure-depozite de amploare.cimec. arătând progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei şi al schimburilor intercomunitare. Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante.. metoda cerii pierdute etc. în anumite regiuni. în Eneolitic asistăm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise (reducere din minereu. în stare nativă. noile materii prime căpătând un rol deosebit în plan economic. cu reflexe însemnate pe plan material şi spiritual. topoare cu braţele în cruce. bivalve. Metalurgia.aramei– Çayönü (Turcia). topire. aurului şi argintului cu o influenţă hotărâtoare pentru devenirea ulterioară a societăţii. În acest context. în special la cald. în perioadele următoare. prin procedee simple cum este baterea la rece. după invenţia ceramicii. Cărbuna (R. unele interpretate ca sceptre. De asemenea. şi ne arată care ar fi fost cantitatea de produse aflate la un moment dat în circulaţie. a reprezentat. cum ar fi cele de la Varna şi Devnja (Bulgaria). topoare două tăişuri paralele. topoare-daltă (fig. şi podoabe: discuri. Caucazul. ale bronzului şi fierului. Printre cele mai de seamă centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele de la Timna (Wadi Arabah. un alt important meşteşug. simple sau plurispiralate. definindu-se. străpungătoarele (sulele). în anumite centre. chiar o epocă a aramei (Kupferzeit). ca sumă de tehnici şi tehnologii de prelucrare a metalelor. nordul Iranului. turnare în tipare monovalve. curbura carpatică de nord-vest.).ro . când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului. dacă în Neolitic se poate vorbi de o paleometalurgie. cuţitele. Israel). unde acest metal se găsea la zi. fiind numai lucrate. Nahar Mishnar (Israel) etc. Tipologic se pot distinge: acele. sub formă de pepite. cu aspect şi proprietăţi curioase. cercei. topoare-ciocan (Hammeräxte). natural purificată. în special a cuprului (baterea la rece). Moldova). una dintre cele mai însemnate pirotehnologii. mai pot fi menţionate şi alte tipuri de unelte şi arme de aramă: seceri. Acestea pot apărea în iviri naturale la zi... la început ca oricare altă rocă. pumnalele.

se observă o accentuare a interdependenţelor dintre caracteristicile geografice ale locului de întemeiere a aşezărilor şi tipul de locuire realizat. presupunând. chiar şi între cele aparţinând altor specii. Această nouă atitudine se află în continuarea comportamentului lui Homo sapiens. atât în ceea ce priveşte organizarea. într-un anumit interval temporal. vizibil din Paleoliticul superior. de felul de organizare internă a locuirii şi relaţional externă. prefigurând evoluţia istorică ulterioară. mai apoi. de resursele zonei şi posibilităţile de exploatare a acestora. locuinţelor. deoarece a existat. Odată cu Neoliticul se observă o preocupare deosebită a unor comunităţi umane pentru organizarea superioară a habitatului şi spaţiului (întemeierea aşezărilor. şi toate componentele fizice ale mediului. înflorirea unor civilizaţii fiind 14 www. mai apropiate sau mai îndepărtate. dezvoltarea economică. în cadrul sistemului numit chieferie şi chiefdom. întinderea şi durata de existenţă a acesteia. capacitatea de a rezista la diferite atacuri. de a-şi organiza habitatul. eneolitice erau alcătuite nu numai din indivizi şi grupe umane înrudite direct. modul de trai şi de gândire al lor. social-politice şi spirituale ale unei societăţi complexe. în care aristocraţia gentilică şi tribală.cunoscute din perioada anterioară (estul Anatoliei). odată cu sedentarizarea mai accentuată a diferitelor comunităţi umane. complexelor gospodăreşti. construirea fortificaţiilor şi locurilor de cult). cât şi caracteristicile economiei practicate de comunitatea respectivă. Habitatul trebuia să asigure supravieţuirea unei comunităţi umane. vegetale şi animale. militară şi religioasă avea un rol de seamă în conducerea structurilor economice. depindea evoluţia ulterioară a membrilor săi. şi unele schimbări în modul de organizare socială. cu profunde implicaţii sociale şi conotaţii practice şi spirituale. civilă. situaţii care presupun existenţa unor conducători şi a unei ierarhizări pe ranguri şi categorii sociale. necesităţile individuale şi colective. sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice cunoscute. dintotdeauna. clanuri şi obşti înrudite sau nu. Unele dintre marile aşezări neolitice şi.cimec. inclusiv de raporturile cu alte aşezări vecine. ci erau constituite din familii. o competiţie naturală între grupele de populaţii.ro . probabil. regula rudeniei fiind completată de cea a teritorialităţii. stabilitatea şi nedeteriorarea resurselor economice şi alimentare. De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aşezări. Din Neolitic.

urmarea realizării unui echilibru între aceste componente. A fost realizată, astfel, o mare varietate de aşezări, fortificate natural şi antropic, locuinţe, anexe şi complexe gospodăreşti, construcţii-sanctuar, monumente funerare, toate purtând amprenta tradiţiilor evolutive, a influenţelor receptate şi creativităţii respectivelor comunităţi umane, care s-au adaptat dinamic la condiţiile în care au trăit, de mediu sau sociale. Trecerea la noile moduri de viaţă, neolitice şi eneolitice, cu întreg cortegiul de transformări, a determinat şi o profundă modificare a spiritualităţii producătorilor, materializată într-o “revoluţie” spirituală neolitică şi eneolitică. Trebuie remarcat, pe de o parte, că în Orient, acolo unde noul mod de viaţă s-a impus printr-o evoluţie firească, poate fi sesizată o anumită continuitate spirituală între Paleoliticul superior, Epipaleolitic şi Neolitic, în cadrul reprezentărilor plastice, vorbind de modul în care cultul fecundităţii şi fertilităţii din epoca pietrei cioplite evoluează spre noi forme ale cultului fecundităţii şi fertilităţii din Neolitic. Stau dovadă, în acest sens, statuetele feminine de piatră sau cuplurile, redate uneori în poziţii explicite de acuplare, descoperite în unele aşezări natufiene sau aparţinând perioadei preceramice (PPNA). Pe de altă parte, mai ales în Neoliticul central şi nord-vest european, se observă o interesantă împletire între vechile tradiţii spirituale Epipaleolitice /Mezolitice şi cele Neolitice vehiculate prin migraţie sau aculturaţie, conferind o anumită originalitate spiritualităţii neolitice şi eneolitice. În spiritualitatea Neolitică, aşa cum arăta şi Mircea Eliade (Eliade, 1992), a existat o legătură directă, mistică, între fertilitatea femeii (mamă) şi fertilitatea pământului-mamă (Terra Mater, Terra Genitrix), exprimată printr-o mare varietate de manifestări ale agricultorilor şi crescătorilor de animale, în principal: sanctuare şi locuinţe de cult, complexe de cult, plastică antropomorfă şi zoomorfă aflată în diferite asocieri etc.. Este posibil, aşa cum arăta Jacques Cauvin, ca de la începuturile Neoliticului (fig. 5) să se fi configurat, în Orient, cuplul fundamental femeie–taur, implicând cele două componente telurică (chtoniană) şi solară (uraniană) ale cultului fecundităţii şi fertilităţii, vorbind de o veritabilă revoluţie mentală “la revolution des symboles” (Cauvin, 1994). Asemenea elemente ale spiritualităţii neolitice se observă în cadrul sanctuarelor de la Çatal 15
www.cimec.ro

Hüyük, unde erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine, redate în poziţii ginecologice şi cu scene de vânătoare cultică a taurului, sau la Hacilar, cu o plastică antropomorfă deosebit de expresivă (fig. 6). Din zona orientală, aceste manifestări spirituale s-au răspândit spre zona europeană, urmând direcţia de deplasare a comunităţilor neolitice care au neolitizat Europa de sud-est şi balcano-carpatică. Din punct de vedere spiritual, lumea neolitică carpatobalcanică, care făcea parte din Vechea Europă (Gimbutas, 1989 b), concepută ca o extensie a Lumii Vechi, reprezintă un fel de Orient după Orient, multe forme ale spiritualităţii transmiţându-se direct sau indirect. În acest context se înscriu sanctuarele, locuinţele şi complexele de cult, plastica antropomorfă şi zoomorfă, feminină şi masculină, din lumea cicladică, egeeană şi balcanocarpatică, care prezintă, uneori, mari asemănări cu manifestările şi realităţile din zona orientală. Cu cât se avansează spre Europa Centrală, vechile tradiţii spirituale orientale se estompează şi, deşi se menţin, vădesc o îmbinare originală, aşa cum am mai arătat, în cadrul complexului cultural liniar-ceramic, între gândirea comunităţilor neolitice colonizatoare şi vechiul fond epipaleolitic/mezolitic, care a fost asimilat. De aceea, reprezentările plastice antropomorfe şi zoomorfe, feminine şi masculine, sunt mult mai rare, fiind realizate, mai ales, pe ceramică, cultul fecundităţii şi fertilităţii având alte forme de expresie, mai puţin evidente din punct de vedere arheologic. Este foarte posibil ca, de la începuturile Neoliticului încă, să se fi configurat panteonurile cu paleodivinităţi, care s-au individualizat în perioadele ulterioare, şi sunt cunoscute din epoca bronzului, între care divinităţile vegetaţiei, naturii şi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iştar/Aştarte şi Dumunzi/Tamuz, Isis şi Osiris, Cybele, Gea, Demeter etc..), chiar dacă nu mai aveau locul central. Din Eneolitic, în spiritualitate şi-au făcut loc noi divinităţi, teme, idei şi practici magico-religioase, legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea superioară a ceramicii şi metalurgia cuprului), materializate în afirmarea tot mai puternică, în cadrul cultului fecundităţii şi fertilităţii, a componentei solare (uraniene), reprezentate, aşa cum arăta Mircea Eliade, prin diferite zeităţi 16
www.cimec.ro

centrale sau secundare, inclusiv meşteşugăreşti şi metalurgice (“stăpânii focului”, “făurari divini şi eroi civilizatori”, “făurari, războinici, maeştrii ai iniţierii”, cultul soarelui, o “mitologie a metalelor” etc.)(Eliade, 1996). Configurarea panteonurilor cu paleo-divinităţi, existenţa sanctuarelor, a locuinţelor şi complexelor de cult, a diferitelor ,manifestări şi practici magico-religioase, existenţa, probabilă, a unui personal religios, cu loc şi rol bine definit, vorbesc de importanţa religiei în viaţa spirituală neolitică şi eneolitică. În ceea ce priveşte ritul funerar, credem că şi acesta era legat de cultul fecundităţii şi fertilităţii, existenţa şi post-existenţa fiind înţelese ca etape obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri”: viaţă – moarte – renaştere (Eliade, 1992). Diversitatea riturilor funerare de inhumaţie exprimă variante ale unor concepţii închegate, parţial moştenite din Paleoliticul superior şi Epipaleolitic/Mezolitic. În anumite zone, mai ales europene, şi-au făcut loc, de la începuturile Neoliticului, e drept timid, riturile funerare ale incineraţiei, care denota o anumită modificare spirituală, legată de afirmarea cultului şi divinităţilor solare şi de credinţele potrivit cărora numai corpul era trecător iar sufletul /spiritul nemuritor, practici care se vor afirma în epoca bronzului. Neolitizarea, ca proces complex de trecere, prin evoluţie, la noul mod de viaţă, Neolitic, petrecut în mileniile X-VIII bc, îşi are, indubitabil, originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei, Podişul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului şi Tigrului, litoralul estic al Mării Mediterane– Levantul până la ţărmul Mării Moarte). În lumea ştiinţifică nimeni nu contestă, astăzi, întâietatea Orientului Apropiat în configurarea caracteristicilor noului mod de viaţă, dar, în decursul cercetărilor, au apărut mai multe teorii care încearcă să explice neolitizarea secundară şi/sau terţiară, prin răspândirea agriculturii şi, deci, a noului mod de viaţă, dintre acestea putând fi citate: teoria avansării în valuri, teoria graniţelor şi a aculturaţiei şi teoria dezvoltării autohtone, neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele, împletirea lor explicând mai nuanţat realitatea istorică de altădată. Astfel, din această arie primară, zisă “nucleară” (Braidwood, 1960 a), noul mod de viaţă şi de gândire s-a difuzat direct, prin migraţie şi colonizare, sau indirect, prin aculturaţie, 17
www.cimec.ro

în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului, văile inferioare ale Tigrului şi Eufratului, centrul şi vestul Anatoliei, sud-estul Europei, Dunărea mijlocie şi inferioară, zona circummediteraneană, Transcaucazia, valea Indusului etc., unde existau deja o serie de paşi făcuţi pe calea unui mod de viaţă bazat, în special, pe producţia de hrană, acestea putând fi considerate, fără teama de a greşi, zone secundare de neolitizare, existând, în paralel, şi alte zone de neolitizare primară, cum au fost: regiunea extrem-orientală, zona mezo-americană şi, poate, una africană, sahariană (?). La rândul lor, comunităţile umane, din aceste regiuni, în procesul firesc de dezvoltare, petrecut în diferite etape istorice, s-au răspândit în zonele neolitice terţiare: Europa vestică şi de nord, unele regiuni din Africa şi Asia etc.. În mod asemănător, dar cu alte specificităţi, s-a desfăşurat trecerea la modul de viaţă şi de gândire eneolitic. Astfel, progresele specifice noii perioade a eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor, caracterizată prin utilizarea arăturilor, cu ajutorul tracţiunii animalelor, şi irigaţii, şi de creşterea animalelor, organizarea superioară a habitatului uman, înmulţirea extinderea, diversificarea şi perfecţionarea aşezărilor urbane şi cvasi-urbane, a structurilor sociale, în care ierarhiile economico-politice, militare şi religioase erau tot mai evidente, metalurgia propriu-zisă a aramei, bazată pe reducere, topire şi turnare, lucrarea perfecţionată a ceramicii, la roata olarului şi arderea în cuptoare perfecţionate, extinderea şi perfecţionarea meşteşugurilor şi relaţiilor comerciale, configurarea unei spiritualităţi, în cadrul căreia existau panteonurile politeiste şi divinităţi proeminente cu atribute solare) au apărut, chiar dacă s-au manifestat deosebit sub aspectul modalităţilor şi ritmurilor, tot în zona orientală, prefigurând marile civilizaţii cunoscute la începuturile istoriei universale vechi, sumeriană în special. Aceste faze de geneză, evoluţie şi difuzie a modului de viaţă şi de gândire neolitică şi eneolitică s-au desfăşurat în timpuri şi cu ritmuri şi intensităţi diferite, în funcţie de diverse cauze şi condiţii, care au presupus numeroase etape de continuitate şi discontinuitate, ultima fiind mai evidentă din punct de vedere arheologic. Omul Neoliticului şi Eneoliticului reprezintă fazele evoluate ale lui Homo sapiens recens, fără deosebiri esenţiale, biologice, 18
www.cimec.ro

simbioză şi asimilare. sociale. care au fost. cunoscute şi înregistrate în izvoarele scrise. Astfel. a creat forme superioare de cultură materială şi spirituală. o serie de particularităţi. ci se înscriu în variabilitatea firească a lui Homo sapiens sapiens.economice. în anumite condiţii. favorabile sau mai puţin favorabile. acestea evoluând. care. în urma unor complicate procese etnico-culturale de individualizare. nu atât biologice cât comportamentale şi culturale. africane. mai apoi. spre ceea ce se cunoaşte istoric. în complexul proces de adaptare la mediu. hamite. de înălţime. diferenţele de culoarea pielii şi părului. Acesta a dezvoltat. extrem-orientale. 19 www. au avut loc o serie de suprapuneri şi amestecuri antropologice şi lingvistico-culturale. se observă că. De asemenea. în epocile bronzului şi fierului. ulterior. marile familii de popoare şi limbi. migraţie..cimec. În acelaşi timp. nu marchează inegalităţi rasiale între oameni. se poate plasa în Neolitic şi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite. în Neolitic şi Eneolitic. de formă şi culoare a ochilor.ro . indo-europene. americane precolumbiene.. din care au rezultat. indice cranian etc. culturale şi comportamentale faţă de tipurile umane ulterioare.

la est. constituie zona unde au apărut. a. prin evoluţie. care cuprinde zone litorale (estul Mării Mediterane). după o perioadă mai uscată şi mai rece decât astăzi (25000–13000 bc). întro zonă geografică de interferenţă. Din punct de vedere paleo-climatic. Iordanul. Zagros. au avut o importanţă deosebită. în special cel Apropiat. cuprins între litoralul răsăritean al Mării Mediterane. Orientul civilizaţiilor neoeneolitice şi a celor istorice timpurii. Tigrul. pentru prima dată. şi valea Indusului. Indusul ş. cu implicaţii profunde asupra evoluţiei generale a lumii. la vest. platouri înalte (Anatolia. dintre care Eufratul. Oronte. a fost traversat de mai multe cursuri de apă. De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o deplasare a comunităţilor umane. nordul Peninsulei Arabice. care au influenţat particularităţile dezvoltării preistorice şi istorice.CAPITOLUL 11 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ORIENTUL APROPIAT Orientul. un schimb activ de produse şi idei. Iran) şi munţi mai scunzi (Taurus şi Antitaurus) sau mai înalţi (Elburz. la nord.cimec. fiind factori favorizanţi. ca noţiune geografică. La rândul său. continuitatea neîntreruptă din paleoliticul superior şi epipaleolitic şi permanenţa contactelor interumane. climatul 20 www. reprezintă spaţiul geo-istoric divers. Golful Persic şi Oceanul Indian. Munţii Taurus şi Antitaurus.ro . Belucistan). Acest spaţiu mozaicat. fiecare cu caracteristici ecologice şi climatice distincte. câmpii (Béqa) şi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei. În sens larg. elementele modului Neolitic de viaţă şi de gândire. şi de la Marea Neagă. cu rol benefic în accelerarea dezvoltării istorice. Câmpia Indusului). Platoul Anatoliei. până la Marea Moartă. acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale.

21 www. la începuturile Holocenului. iranianoirakiene şi anatoliene. unde se resimt influenţele musonice. către – 9000 s-a produs o oarecare aridizare a climatului.cimec. iar ceramica nu era cunoscută. denumită “pluvialul neolitic”. De aceea. utilizate pentru a urmări evoluţia locuirilor din siturile siriene. care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia.Orientului Apropiat s-a încălzit treptat. Liban) În regiunile Anatoliei şi Zagrosului. De aceea. şi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizării comunităţilor umane (care au întemeiat aşezări mai durabile). De asemenea.. cu începuturile agriculturii. suine etc. care a permis trecerea la cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. în Orientul Apropiat.). pe baza cercetărilor paleobotanice. Iordania). poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN). începând cu mileniul al X-lea. aceste modificări climatice s-au produs pe la aproximativ. când s-a dezvoltat tipul actual de pădure (Lichardus et alii. aflate în regiunea aşa-numitei Semilune Fertile.ro . pentru această regiune. în vreme ce între 5500–4000 bc s-a manifestat o perioadă umedă. Astfel. au apărut câmpiile cu stejăriş amestecat şi arbori de fistic. bovine. care au favorizat o serie de modificări adaptative ale comunităţilor umane epipaleolitice. pentru a desemna începuturile noii epoci. cu maximum în regiunile montane din nord şi minimum în teritoriile deşertice din sud. în care s-au răspândit gramineele sălbatice şi unele animale sălbatice copitate (ovicaprine. 1985). fie extinderea unor suprafeţe mlăştinoase (Câmpia Béqa. israeliene. iordaniene. s-au stabilit o serie de detalii climatice. Din punctul de vedere al precipitaţiilor. – 5000. pentru a atinge. 1954). cu excepţia văii Indusului. Acest stadiu mai este cunoscut şi sub denumirea de protoneolitic. şlefuirea pietrei şi o organizare socială elaborată. în urma cercetărilor efectuate în nivelurile vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania) (Kenyon. un grad de umiditate şi o temperatură medie anuală asemănătoare cu cele de astăzi. introdus de Kathleene Kenyon. Orientul Apropiat (Asia Anterioară) se găseşte într-o zonă semiaridă (250 – 500 mm/an). În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite două stadii PPNA şi PPNB. deşi creşterea animalelor nu este încă dovedită cu certitudine.

se practica creşterea animalelor (capre).cimec. La Jerf el-Ahmar (Siria). Există şi cazuri în care craniile desprinse de corp erau păstrate într-un loc aparte. 1994). probabil. 1978). locuinţele erau rotunde.ro . considerat. 1985). De asemenea. harifianului şi Epipaleoliticului iranian de tip Zawi Chemi Shanidar (Irak). unde. a continuat să se practice inhumaţia. descoperite la Ganj Dareh. materializată în prezenţa statuetelor feminine. se trecuse la o agricultură incipientă (protocultură). Noua ocupaţie a determinat şi o mai mare durabilitate a aşezărilor de tip tell. neolitizarea realizându-se de către crescătorii de animale. În domeniul economiei. în faza PPNA. întemeiate pe forme de relief mai înalte din văile marilor fluvii sau în zonele de câmpie. poate. Mureybet III A/Siria (fig. de piatră şi argilă arsă (El-Khiam/Iordania. la Ganj Dareh (nivelul E) se cunoaşte o aşezare de înălţime (aprox. cuprinderea coarnelor de taur în pereţii unor locuinţe şi a bucraniilor de taur. 22 www. defuncţii fiind depuşi. în general cu o singură încăpere. 1957). 8200–7600 bc). 1450 m altitudine). care denotă configurarea unui nou cult al fecundităţii şi fertilităţii şi de naşterea unei mitologii proprii comunităţilor neolitice de cultivatori de plante şi crescători de animale (Cauvin. Ca rit funerar. într-o groapă din locuinţă. 8). La acestea se adaugă statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. se observă că industria litică păstrează tradiţiile microlitice alături de care au fost întrebuinţate vârfurile de săgeată au scobituri şi câteva unelte şlefuite (tăişuri. în acelaşi spaţiu existând şi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab şi Tepe Guran V (PPNB) (Lichardus et alii. În domeniul spiritual. confecţionate din calcar şi bazalt. cu locuinţe adâncite în gropi simple. În zona muntoasă a Iranului de vest (Munţii Zagros). sunt legate. care urmează în zonă natufianului. semiadâncite. ca acolit masculin al Zeiţei-Mamă şi a unei hierogamii incipiente (Cauvin. În cadrul satelor şi oraşelor timpurii PPNA. îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III). dintre care unele au avut caracterul unor proto-oraşe (Jerichon)(Kenyon. construite din lemn şi cărămizi crude. au fost descoperite locuinţe rectangulare. de dezvoltarea unui cult al taurului.În faza PPNA (aprox. în poziţie chircită. topoare). este vizibilă a anumită continuitate din perioada anterioară. dotate cu vatră şi/sau cuptor interior. cultivându-se unele cereale–grâul şi orzul şi legume–mazărea şi lintea.

lamelar. pe temelii de piatră.cimec.. 6600–6000 bc) s-au descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramă (mărgele lucrate prin batere la rece) şi brăţări de malachit (Lichardus et alii. 3). la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare. predomină piesele lamelare. Ramad II. în stadiul actual al cercetărilor. 1978. 9. Ghoraifa I B. Ras-Shamra V C. cu una sau mai multe încăperi (Abu Hureyra. de tip Byblos (fig. cel din zona Damascului. locuinţele cu planurile circulare au continuat să fie folosite în 23 www. care au avut destinaţii diferite: locuinţe. Jerichon. Jerichon şi Beidha. fiind cunoscut. 9. În acelaşi timp. în Siria. sanctuare etc. în faciesul anatolian Taurus/Turcia. realizate cu pereţii din lemn acoperit cu lut. în Iordania. locuinţele tipice fiind cele rectangulare. De asemenea. în aceleaşi situri există dovezi ale şlefuirii uneltelor de silex (Cauvin. netezită şi pictată. cioplite dintr-un nucleu naviform. 1994). aprox. din Anatolia până în Peninsula Arabică. 9. palestinian. În această perioadă s-a produs neolitizarea Anatoliei şi s-a extins modul de viaţă neolitic în întreaga zonă irakiano-iraniană. specific pentru fazele mijlocii şi târzii (Tell Aswad II. şi Bouqras şi El Kowm. În cadrul utilajului litic. magazii pentru păstrarea rezervelor alimentare. 4). cu mai multe planuri. pe litoralul sirian. 1985). 1. La Çayönü/Turcia (aprox. Çayönü şi Cafer Hüyük. Cauvin. caracteristic pentru faciesurile palestinian şi sirian al PPNB (Beidha şi Negev. Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu. Siria. Ali Kosh–faza Bush Mordeh/Iran. cu peduncul şi retuşe lamelare. în zona deşertului sirian) şi tipul Amuq (fig. O menţiune aparte merită construcţiile rectangulare de la Çayönü. 7250–6570 bc) şi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh. dispuse în jurul unor curţi în care se aflau cuptoarele. de dimensiuni variabile. întrebuinţat ca vârf de săgeată şi/sau pumnal (Mureybet IV.ro . în cadrul său definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului mijlociu. Tell Aswad II şi Ramad în Siria).). Taurus. Munhata în Israel şi Beidha). Mureybet IV. sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig.Faza PPNB (7600–6000 bc) reprezintă o extindere a modului de viaţă neolitic incipient. construite din cărămizi crude. 2). Jarmo/Irak. Munhata şi Nahal Divshon în Israel. Numărul aşezărilor PPNB s-a înmulţit. cu podeaua unsă cu lut. în Siria. Tot în acest spaţiu anatolian. cu peduncul retuşat. În acelaşi timp. Munhata etc. cu peduncul şi aripioare.

Levantul sudic. şi bovinele la Mureybet IV şi Tell Halula (Siria). Totodată. materializate. precedată de o fază a “veselei albe”. având ochii modelaţi cu scoici (Jerichon. După câteva experienţe anterioare. în zona de litoral a Siriei. Braidwood (Braidwood. definit de R. există semne tot mai evidente că se trecuse la creşterea animalelor: ovicaprine şi poate suine la Çayönü şi Jerichon. cranii depuse pe postamente de argilă. s-a produs o deosebită diversificare a fenomenelor etnoculturale din Orient. În ceea ce priveşte viaţa spirituală. sociale şi spirituale. demonstrând. între care au existat fireşti legături. Liban. câteodată pictată. în Orient. 8). acumulate pe parcursul fazelor PPNA şi PPNB se vor forma şi vor evolua civilizaţiile Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. Economia agricolă s-a consolidat în această fază. construirea unor sanctuare (Çayönü) şi o îmbogăţire a practicilor funerare. probabil. în Siria şi Liban. regiunea Eufratului mijlociu (Siria). în mileniul al VI bc. în mileniul al VII-lea bc. Anatolia (Turcia). 1957.cimec. Iranul de vest. existenţa unui cult al strămoşilor (Kenyon.zonele periferice din sud. care s-a răspândit în Turcia de SV şi Siria de NV. fig. la sfârşitul perioadei PPNB s-a trecut. legate de cultele agricole. mai ales prin introducerea unor noi plante de cultură. Pe baza elementelor economice. 10). unde se cunosc şi locuinţe etajate (Beidha). caracterizat şi prin producţia ceramică. sau aranjate în sanctuare (Çayönü). 9. 9. Podeaua acestora era adesea acoperită cu un strat de var. independent de morminte (Mureybet IV). în confecţionarea unor statuete antropomorfe şi zoomorfe din argilă arsă. evoluţia comunităţilor umane putând fi urmărită pe următoarele regiuni: zona de litoral a Siriei. 1994). aşa cum am văzut. Braidwood 1960 b). (fig. la realizarea ceramicii propriu-zise. prezentă. realizată din var stins şi gips. reprezentând un nou mod de viaţă dezvoltat în apropierea 24 www. Mesopotamia şi regiunea Zagros (Irak). se observă o înmulţire şi diversificare a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe. 1955. s-a dezvoltat complexul cultural al Neoliticului siro-cilician.ro . Au fost descoperite cranii modelate cu lut şi var. Cauvin. În timpul Neoliticului propriu-zis. ******* La începuturile Neoliticului ceramic.

1960 b. a fost realizată o ceramică cu pictură simplă. cu sau fără angobă.ro . roşu închis şi brună-ciocolatie lustruită (Dark Faced Burnished Ware/DFBW). vechile forme de locuire din PPNB fiind abandonate. cu descoperirile de la Mersin şi Tarsus în Cilicia. În cadrul industriei litice se cunosc prin vârfurile de tip Byblos şi Amuq. cu interiorul lustruit cu ajutorul unor bolovani. cu pereţii văruiţi. topoare din silex cioplit. Ceramica se găseşte într-o cantitate foarte mare. în Câmpia Amuq. de piatră. cu modalităţi particulare de exprimare.. cu fazele A. în forme simple. împreună cu cele din piatră şlefuită şi de obsidian. pieptenele. piese de seceră cu dinţi mari. 10). cu unghia. Decorul a fost realizat prin incizie şi imprimare. Mai exista şi o “veselă albă”. 5600– 5000 bc. printre care cea definită prin descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. cu podeaua văruită.. fiind de culoare deschisă. denumită astfel după câmpia mlăştinoasă din regiunea Hatay (Turcia). s-a păstrat până în Amuq C. 1994). Au fost decelate câteva variante. locuinţe rectangulare. Sakce Gözü/Turcia şi poate Halaf. pe coasta levantină până la Byblos. precum şi câteva boluri şi farfurii de piatră. Cauvin. Cauvin. din punctul de vedere al culturii materiale.cimec. lustruită.zonei nucleare de neolitizare. în zona litorală israelo-iordaniană se observă. la Mersin şi Judaideh. Ceramica de culoare închisă şi lustruită. spre interior. cu forme simple şi decorată cu impresiuni de scoică (Cardium) sau incizii liniare. scoica etc. rectangulare. topoare. ******* La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq. cu degresanţi minerali în compoziţie. şnurul. 6000–5600 bc). lucrată din var. Ras-Shamra şi Tabbat el-Hammam. Astfel. 1978. de la Judaideh şi Kurdu. unde sunt cunoscute locuinţe monocelulare. numită pre-Halaf sau “friabilă portocalie”. 6000–5600 bc. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele antropomorfe feminine. o ruptură faţă de perioada anterioară. când s-au manifestat influenţe de tip Halaf (Braidwood. modificările 25 www. probabil în legătură cu aceasta. lucrată cu mâna. şi B. Complexul siro-cilician îşi află începuturile în perioada PPNB din regiune şi se caracterizează printr-o ceramică de culoare cenuşie-neagră. mai ales urcioare cu gâtul drept şi boluri. cu tăişul rotunjit sau drept. aprox. În faza Amuq B.

s-a dezvoltat cultura Shaar-haGolan/Munhata (siturile eponime din Israel). Pentru domeniul spiritual. Locuinţele rectangulare şi cu curte aferentă au fost construite din chirpici. 4500–4000 bc. legate. vârfuri de săgeată. împreună cu o ceramică grosieră. 11). unor profunde schimbări în mediul ambiant. În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B). oale. s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (după afluentul cu acelaşi nume al râului Yarkon. care nu a fost. boluri. la est de Tel Aviv). 1950) (Lichardus et alii. însă. modelate. cu nas. Industria litică era caracterizată prin topoare şi tesle parţial şlefuite.fiind datorate. Stékélis. din lut sau piatră. sunt cunoscute statuetele antropomorfe. 1985). în care.mai ales. uneori. Ulterior. cupe cu picior. şi zoomorfe. în locuinţe. de un anumit specific al tendinţelor de sedentarizare a comunităţilor umane. străpungătoare. cu podeaua lutuită. fără ca aceste caracteristici să se păstreze în perioada ulterioară. numit după râul Yarmouk (M. “silozuri” şi cuptoare săpate în nisip întărit. spre interiorul zonei israelo-iordaniene. probabil. în valea Iordanului mijlociu. descoperită în toate siturile contemporane. datat între aprox.cimec. ochii în formă de boabe de cafea şi coapsele exagerate. provenind din import. Această zonă a fost una particulară. gratoare. ca forme întâlnindu-se urcioare cu gât.ro . amintind de ceramica Hassuna din nordul Mesopotamiei. 5600–4500 bc). Ca motive ornamentale au fost utilizate benzile în formă de “căpriori”. umplute cu motive în formă de “spinări de peşte”. decorată cu incizii şi pictură. bile de praştie. Morţii erau înhumaţi chircit. cunoscută şi sub numele de yarmoukian. uneori angobată cu roşu. în cadrul căruia a existat un habitat semipermanent. în stil fantastic (fig. pe fundaţie de piatră. pe lângă trăsăturile economiei de producţie s-au manifestat elemente particulare. în perioada Neoliticului Ceramic timpuriu şi mijlociu–Pottery Neolithic A (aprox. în cadrul căreia s-a continuat construirea şi folosirea colibelor semiadâncite. lame de seceră. În această perioadă s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl eponim din zona litorală a Israelului). caracterizat prin locuinţe de tipul colibelor semiadâncite. alături de care se regăsesc fragmente DFBW. a cuptoarelor în gropi şi utilizarea unei ceramici grosiere. 26 www. continuând să fie construite şi case semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). sub o movilă de pietre.

semiadâncite sau în gropi. care a cunoscut o evoluţie firească. dispuşi pe axul lung. În mileniul al III-lea bc. şi idoli en violon. cercetări 1929-1938. unele meşteşuguri şi comerţul. La rândul ei. Astfel. lustruită (DFBW). alături de care exista şi specia de culoare închisă. La început s-au realizat urcioare şi boluri rar pictate. decorate cu ornamente incizate. Industria litică era compusă. orz. Teleilat. se cunosc sanctuare.ro . vasele cu picior. Hennesy). este cunoscută faza veche a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul. până la case rectangulare. Pentru domeniului cultului. Arama. fiind reprezentată de vase mari. ceramica de culoare închisă. destul de rară la începutul culturii. în care se aflau vetre. în care au fost depuse materialele osteologice ale defuncţilor (Amiran R. în formă de “spinări de peşte” şi frecvente impresiuni de scoică. 1967-1978. A. Ritul funerar a fost diferit de la zonă la zonă. B. pătrunde. 12 x 5 m). caprine şi bovine). culesul (curmale. măsline). 1960.cimec. 1969). Purtătorii acestei culturi practicau agricultura (grâu. în zona litorală. vasele conice (cornete). ceramica a cunoscut o anumită evoluţie. Koeppel. Jordania. în special antropomorfe. North. Pentru perioada eneolitică. Habitatul uman prezintă o anumită stabilitate şi diversificare. J. în câmpiile joase ale zone israelo-iordaniene. 1993). R. şi cu o mică atenansă la unul din capete. din gratoare pe lame. cuptoare şi silozuri. au fost descoperite osuare în vase mari şi locuinţe. redând motive geometrice (fig.În această fază. linte). dispuse în anumite incinte. cu stâlpi de susţinere. boluri. mai ales în fazele târzii. lustruită. de la locuinţele circulare. în stil halafian. R. În cadrul ritului funerar. pictaţi. străchini şi farfurii cu gura largă. mari (aprox. de multe ori. precum şi cu reprezentări plastice. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenţiat. a fost utilizată pe scară largă către sfârşitul acesteia. 12). Pereţii locuinţelor erau. sunt cunoscute înmormântări de cranii (Ein-el-Jarba) şi morminte individuale în ciste (Garfinkel Yosef. unde erau cunoscute grotele sepulcrale. Au mai fost realizate urcioare cu gâtul evidenţiat şi marginea înclinată spre interior. mai ales. creşterea animalelor (porcine. în zona israelo-iordaniană. iar cea osteologică a fost foarte dezvoltată. între 4100–3200 bc. Mallon. pictate frecvent cu culoare neagrăbrună pe fondul vasului. teritoriul israelo-iordanian a intrat în 27 www.

perioada istorică a zonei orientale, aflându-se la interferenţa lumilor egipteană, sumero-mesopotamiană, anatoliană şi estmediteraniană. ******* Într-o zonă extinsă, cuprinsă între Eufratul mijlociu (Siria de Nord), nord-vestul Irakului, Munţii Zagros, piemontul Munţilor Taurus, regiunea Alep şi Câmpia Amuq, s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. 5600–4500 bc), precedată de o fază mai puţin definită, numită Pre-Halaf. Geneza acestei culturi s-a realizat în Siria de Nord, aşa cum se observă la Tell Aqab şi Tell Halaf (situl eponim), şi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah, pe Tigru), de unde, de-a lungul celor trei faze de evoluţie (prima în Neoliticul vechi şi următoarele două în Neoliticul mijlociu şi final), s-a răspândit, probabil prin cucerire, şi în celelalte regiuni. Aşezările halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief, din văile marilor cursuri de apă. În cadrul aşezărilor, se cunosc atât locuinţe rectangulare, păstrate din tradiţia Eufratului mijlociu, şi tholoi, cu diametrul de 3-4 m, atât de specifice pentru această cultură. Locuinţele aveau anexe, instalaţii casnice (vetre şi cuptoare), spaţii pentru treierat etc. (fig. 16. 26). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Halaf prezintă o specializare pe zone geografice, practicând agricultura (fără irigaţie), creşterea animalelor (în special bovinele, în câmpia aluvionară Jazirah, Irak) şi unele meşteşuguri, mai ales în cadrul unor aşezări centrale. Industria litică era confecţionată din obsidian sud-est anatolian (halafienii controlând comerţul cu artefactele din această materie primă) şi silex, din care s-au realizat piese de seceră, cuţite şi pumnale, în vreme ce din piatră verzuie s-au lucrat topoare. De asemenea, din piatră au mai fost fabricate proiectile pentru praştie, pandantive, amulete, mărgele, mărgele-fluture şi sigilii (fig. 16. 18-19, 20-21), statuete zoomorfe şi antropomorfe. Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebită, fiind lucrată foarte îngrijit, dintr-o pastă gălbuie, de factură superioară, pictată înainte de ardere, pe lutul umed, în cadrul unor centre artizanale specializate. La începuturile culturii a fost cunoscută şi o specie neagră lustruită, cu pereţii groşi, numită Altmonochrom. Ca forme, se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereţii drepţi–cream bowl, globulare, carenate, cu profilul ascuţit sau în “S”), farfurii şi străchini, urcioare scunde şi cu gâtul evazat etc.. 28
www.cimec.ro

Decorul pictat era deosebit de frumos, fiind realizat cu culoare neagră sau roşie. Ca motive, se întâlnesc: benzi lustruite, decoruri geometrice (romburi umplute cu haşuri), dispuse în benzi şi metope, reprezentări animaliere schematizate (bucranii) sau naturaliste (tauri, pantere, reptile, păsări), florale, antropomorfe feminine etc.. În faza finală s-a dezvoltat o ceramică pictată policrom, cu roşu, negru şi alb pe fondul galben-portocaliu al vasului (Fig. 13, 16. 23-25). Pe baza analizei decorului ceramic halafian, se pot stabili o serie de variante locale. Pe plan spiritual, plastica antropomorfă (fig. 16. 22) şi zoomorfă şi unele motive simbolice pictate vorbesc de practicarea cultului fecundităţii şi fertilităţii, cu diferitele sale componente. Ritul funerar este deosebit de diversificat, cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântări: în ciste, în puţuri, sub podeaua locuinţei, şi morminte de incineraţie (Tell Arpachiyah). La Tell Arpachiyah au mai fost descoperite cranii păstrate în vase decorate cu scene simbolice, legate de cultul craniilor, moştenit din PPNB şi atât de caracteristic Neoliticului sud-vest asiatic (Lichardus et alii, 1985; Nissen H. J, 1988; http://saturn.sron.nl/~jheise/akkadian/ prehistory.html). Cultura Halaf a influenţat multe din civilizaţiile contemporane vecine, după cum a primit numeroase elemente de la comunităţile Çatal Hüyük, Hassuna, Samarra/Siria; se pare că un anumit grad de nomadism a permis şi potenţat aceste legături. ******* În Anatolia, în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvială Konya (Turcia), este cunoscută cultura Çatal Hüyük (aprox. 6000–5600 bc), care a apărut ca urmare a transformărilor şi sintezelor produse în zonă în PPNB, sub influenţa elementelor primite din Orientul Apropiat. Staţiunea caracteristică este situl de la Çatal Hüyük (împreună cu tell-ul alăturat, Çatal Hüyük Vest, cercetate de J. Mellaart, 1961 – 1965), o aşezare aglutinantă de tip proto-urban (mai ales nivelurile VIII–VI B), care a înflorit, probabil, aşa cum am văzut, graţie comerţului cu piese de obsidian (Dixon, Cann, Renfrew, 1979; Cauvin, 1994), cu locuinţe rectangulare, de lut şi lemn, cu mai multe încăperi şi intrarea prin acoperiş, organizate în jurul unei curţi centrale, exprimând o evoluţie a sedentarizării. Arhitectura, inclusiv cea de cult, şi-a păstrat, de-a lungul secolelor, 29
www.cimec.ro

aceleaşi caracteristici, în nivelul I descoperindu-se şi edificii cu uşi (fig. 14. 11). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Çatal Hüyük practicau o agricultură bazată pe irigaţii incipiente, crescând numărul plantelor cultivate, iar domesticirea animalelor a vizat ovi-caprinele şi, probabil, bovinele. Meşteşugurile erau dezvoltate, confecţionânduse vase de lemn (fig. 14. 8) şi piatră şlefuită, unelte şi piese de os (mânere de pumnal sculptate, palete de fard, catarame de centură, podoabe etc..), diferite obiecte din piele şi împletituri, alături de bijuterii de aramă, lucrate prin ciocănire, piese din plumb şi piatră. Industria litică era realizată, în mare măsură, din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei şi silex, tipologic observându-se influenţe siriene: vârfuri de săgeată şi suliţă, ovalare şi pedunculate (fig. 14. 1-2), piese de seceră şi pumnale atent retuşate prin presiune (fig. 14. 3), topoare, râşniţe şi frecătoare, sceptre, sigilii, statuete etc.. Ceramica este foarte rar întâlnită înainte de nivelul VIII. Aceasta era de bună calitate, fiind confecţionată din pastă de culoare roşie deschisă sau cenuşie, lustruită, având forme simple, globulare sau ovale, fără gât şi cu fundul plat, fiind asemănătoare, în parte, cu ceramica de culoare închisă, lustruită (DFBW), din zona siro-ciliciană (fig. 14. 7). În nivelurile mai noi, ceramica era de foarte bună calitate, lucrată cu nisip în compoziţie, pasta prezentând culori diferite de la crem, roz şi portocaliu, lustruită, cu încercări de decorare prin pictare cu roşu şi incizare, vasele având torţi-urechiuşe, tubulare şi semilunare, şi în formă de mânere de coşuleţ. În acest sit, foarte bine reprezentate sunt construcţiilesanctuar (fig. 14. 9), considerându-se că a fost cercetat un “cartier al preoţilor”. Aceste construcţii sacre aveau altare dispuse pe platforme, obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri, zeiţe-mamă sculptate în relief unde erau bucranii aflate în asociere cu reprezentări feminine, redate în poziţii ginecologice şi scene de vânătoare cultică a taurului, fig. 14. 10). În nivelurile VI B–II, decorarea sanctuarelor era mai complicată, realizându-se frize pictate în care sunt redaţi vulturi urmărind oameni acefali. De asemenea, în pereţii sanctuarelor erau încastrate maxilare de mistreţ şi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. În cadrul mobilierului casnic de cult, se încadrează statuete ale “zeiţelor-mamă”, ale 30
www.cimec.ro

“stăpânei animalelor” (fig. 14. 6), reprezentări de leoparzi, bouri, mistreţi şi amulete. Legate probabil de cultul funerar sunt oasele descărnate în prealabil, depuse în saci de piele sau bucăţi de pânză, împreună cu diferite obiecte(în cutii de lemn): bucăţi de carne, migdale, mărgele (pentru femei) şi arme (pentru bărbaţi), în gropi săpate sub podeaua locuinţelor (Mellaart 1965; Mellart, 1971). Sunt menţionate morminte secundare, defuncţii neavând, uneori, cranii, în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. Toate aceste elemente de cult, vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaborată, care s-a transmis, pe căi încă insuficient lămurite, în lumea europeană. O altă cultură, care a fost parţial contemporană cu sfârşitul celei precedente şi s-a dezvoltat în continuarea acesteia, este Hacilar (situl eponim la sud de lacul Burdur, în sud-vestul Turciei), cunoscută prin cercetările lui J. Mellaart (1957-1960)(Mellaart, 1970), precedată de o serie de niveluri aceramice. Din primele niveluri neolitice ceramice (IX-VI), care nu se află în continuitatea directă a celor anterioare, cel mai dezvoltat şi bine datat este al VIlea, contemporan cu sfârşitul culturii Çatal Hüyük, (5820 şi 5400 bc). Atunci s-au perpetuat o serie de tradiţii culturale, printre care tipul de locuinţă rectangulară, cu pereţii lucraţi din cărămizi crude şi stâlpi de lemn, din care s-au păstrat bine pragurile şi o serie de bârne. În spaţiile casnice, doar “silozurile” şi ariile de râşnit (măciniş) erau feţuite atent (fig. 15). Ca ocupaţii, locuitorii aşezării din nivelul Hacilar VI au practicat agricultura, pe bază de irigaţie, şi creşterea animalelor. Ceramica era de bună calitate, lucrată atent, având o culoare deschisă şi suprafaţa lustruită, pe care erau aplicate torţi în formă de “urechiuşe” tubulare verticale, asemănătoare cu cele din “Neoliticul târziu din Câmpia Konya”. În cadrul elementelor de cult, merită a fi evidenţiate numeroasele tipuri de statuete, încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecundităţii şi fertilităţii şi complexitatea spiritualităţii neolitice: “Zeiţa-Mamă şi fiul (paredru)”, “Zeiţa născând”, “Marea mamă a animalelor–Potnia theron”, însoţită de feline (leoparzi), (fig. 6). Nivelurile V–II de la Hacilar sunt contemporane cu fazele Amuq B–Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C, ca date C 14 putând fi amintite cele cuprinse 31
www.cimec.ro

Ceramica specifică Neoliticului târziu era de culoare deschisă. 1994). În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar. lângă Karaman. locuinţele fiind construite din cărămizi crude şi paiantă. Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu. redându-se piese de vestimentaţie. Aşezarea din nivelurile Hacilar V–II a fost mult mai mică. lustruită. aşezarea era de tip aglutinant. în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetări D. realizate cu roşu şi brun pe fondul crem sau cenuşiu al vasului. este cunoscut prin cercetările de la Can Hasan (niv. care reprezintă femei aşezate îmbrăcate cu rochii decorate cu dungi (Mellaart. dimensional. apar elemente care dovedesc influenţe primite din partea culturii Can Hasan. cu pereţii construiţi din cărămizi crude. aşa cum este cunoscut la Çatal Vest şi Mersin (niv. 1970. Chalcoliticul timpuriu anatolian. 2524). ateliere ale ceramiştilor. II–I ). denumită astfel după tell-ul Can Hasan I. ca forme întâlnindu-se urcioarele ovale. materializate prin schimbări în domeniul ceramicii. Mersin (23-20) şi Çatal Vest. erau mai mari decât cele anterioare şi decorate prin pictare. finisaţi atent şi vopsiţi cu culoare roşie. sanctuare. realizate într-un stil textil. s-au observat o serie de tulburări.ro . 32 www. (niv. În nivelul Hacilar I. În morminte au fost descoperite statuete care. 3) a apărut ceramica pictată timpurie. 1961-1966). asemănătoare cu cea de la Mersin. care a fost predominant pictată cu roşu pe fondul crem al vaselor. este specifică pentru Neoliticul târziu şi Chalcoliticul din zonă (aprox. La Can Hasan. ca motive fiind întrebuinţate simboluri fantastice. decorul imitând împletiturile.27-26). probabil.între 5220 – 5040 (Hacilar. French. la Can Hasan (niv. În prima jumătate a mileniului al V-lea bc. în Cilicia/Turcia. niv. Atlas. monocromă. 5300–4500 bc). cu motive liniare şi geometrice. fără uşi. H. “putineie” şi vasele antropomorfe. în cadrul incintei găsindu-se locuinţele în formă de megaron. intrarea făcându-se prin acoperiş. 2 B). Ceramica era îngrijit lucrată şi cuprindea categoriile monocromă şi pictată. care prefigurează proto-chalcoliticul anatolian.cimec. era fortificată cu un zid. fără drumuri. În situl eponim au fost descoperite locuinţe de mari dimensiuni. hambare şi. Cultura Can Hasan. cu roşu pe fondul crem al vasului. 5000– 4800 bc. datat între aprox.

Korucu Tepe A târzie şi Korucu Tepe B).ro . cu pereţii feţuiţi. 1966). În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox.16). datate în mileniul al IV-lea bc.cimec. este cunoscută cultura Korucu Tepe (estul Turciei. Van Loon. dezvoltată pe parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie. În Chalcoliticul târziu anatolian (aprox. din Munţii Anti-Taurus. prezintă locuinţe construite din cărămizi crude şi lemn de stejar. Ceramica predominantă era cea din categoria de culoare închisă. Odată cu cultura Beycesultan se trece la epoca bronzului în spaţiul anatolian. 1 a-f) locuinţele aveau camere mari. s-au resimţit influenţe anatoliene şi de tip Obeid (French. iar ceramica cunoaşte mai multe varietăţi: monocromă roşie. Ceramica utilizată era grosieră. În fazele următoare. se observă că ceramica era lucrată la roata înceată într-o manieră care face trecerea către faza Uruk şi epoca bronzului (Van Loon. 1980). de culoare închisă. cu pereţii groşi. confecţionată din obsidian. de tip Obeid. unde s-au observat influenţe halafiene şi utilizarea obiectelor de aramă. având torţi orizontale şi motive decorative aplicate sun buză (benzi în relief). Industria litică.Ceramica fină era predominată. asemănătoare cu descoperirile de la Tepecik şi Kor Tepe (Turcia). pentru Chalcoliticul mijlociu şi final. pictată uneori în manieră Halaf. 4550–4250 bc (faza Korucu Tepe A timpurie). în principal. 1969-1970). refăcuţi periodic. datat între aprox. locuinţele au fost construite pe temelii de piatră (Can Hasan 2 A). Ca forme existau. la fel ca la Mersin (19-17). deosebită de cea de la Beycesultan 31. alături de care era prezentă şi specia lustruită. care era pictată policrom. pictată cu roşu şi crem şi policromă. decorurile fiind obţinute prin pictare cu roşu aprins şi crem. Nivelul al V-lea. lustruită. La Can Hasan (niv. în fortăreaţă. boluri cu profilul drept. cu pereţii feţuiţi cu lutuială deschisă la culoare. ******* 33 www. monocromă neagră lustruită. În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv. cercetări M. monocromă. urcioare fără gât. cuprindea lame de seceră şi mici vârfuri foliacee de săgeată. 4800–4300 bc). 4300–3300/3100 bc) se observă o diversificare a culturii materiale. roşie şi neagră. În câmpia Antinova. care a fost contemporană cu Amuq D-F.

precum şi confecţionarea unor vase din alabastru şi marmură. Din acest ansamblu. larga utilizare a gipsului pentru decorarea locuinţelor şi construcţiilor de cult. nu pare să fi fost locuit în totalitate. Olăria lucrată dintr-o pastă grosieră. 6000–5600 bc). erau rectangulare şi erau organizate în lungi şiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curţi (fig. R. topoare şlefuite. care.. între 6000 – 5000 bc. în câmpiile de la poalele munţilor Taurus şi Zagros. apărând şi evoluând în partea vestică a zonei. aflate în zona deşertului sirian: vârfurile de tip Byblos. între 1971 şi 1974. construite din chirpici. ochi. care pentru stabilitate era îngropat. nedecorată. „căpriorii” şi punctele. cultura Umm Daba-gijah/Sotto (denumită astfel după tell-urile eponime din Irak. Această cultură nord-mesopotamiană neolitică timpurie (aprox. protome animaliere. carenate.Complexul Umm Dabagijah/Sotto – Has-suna – Samarra (Irak) s-a dezvoltat în nordul Mesopotamiei. Bader. Locuinţele. Cea de-a doua categorie. 9-10) şi figurine antropomorfe şi zoomorfe. El Kown şi Bouqras. motive geometrice şi antropomorfe etc.sau Proto-Hassuna. Industria litică era reprezentată prin lame de obsidian. 11). prezintă multe asemănări cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra. cu culoare roşie. între 1970-1974) este mai timpurie. cercetate de N. 16. într-o vreme în care sudul regiunii dintre Eufrat şi Tigru. Ceramica acestei culturi a fost divizată în mai multe categorii. pictată câteodată. proiectile de praştie. cu particularităţi temporale şi geografice. Munčaev şi N. Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua şi pereţii. către sfârşitul perioadei contribuind la formarea culturii Samarra. care s-au răspândit până în spaţiul Jazirahului irakian. de unde s-a răspândit către nord-est şi est. Merpert.ro . fină. Casele aveau ferestre dar intrarea se făcea prin acoperiş. Kirkbride. care se prezenta ca o importantă şi întinsă zonă aluvionară. fiind denumită şi Pre.cimec. sau era decorată cu ornamente plastice în relief: butoni. şi respectiv N. complexul Umm Dabagijah/Sotto – Hassuna a evoluat. cu paie în compoziţie. Unele spaţii erau folosite ca silozuri şi magazii. Avându-şi rădăcinile în elementele PPNB târziu din zonele Eufratului şi Taurus. prezenta ca forme: boluri cu deschiderea ovală şi urcioare mari. vase (fig. câteodată cu fundul ogival. 34 www. 16. uneori erau pictaţi cu scene de vânătoare şi onagri/hemioni (Umm Dabagijah). motivele predilecte fiind benzile simple. cuprinde ceramica lustruită.

pe bază de irigaţii. podiş şi zonele montane învecinate. construindu-se. 8 ). 17. cercetat sistematic în 1943-1944. în condiţiile unor stepe aride. de S. Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii. pendulatoriu între câmpia uscată. nuclee cu urmele cioplirii lamelare. nu se cunosc alte elemente care să vorbească despre spiritualitatea acestor comunităţi neolitice timpurii din nordul Mesopotamiei (Lichardus et alii. în special silozuri. poate într-un sistem trashumant.ro . În cadrul spaţiilor gospodăreşti se găseau gropi. Safar. vest de Mossul. porcine. Se cunosc unelte de os.cimec. 1945). cu acoperişul în formă de cupolă. diferenţiate pe faze (fig. Atlas. şi anexe gospodăreşti. şi creşterea animalelor (bovine. Safar)( Lloyd. ca şi înaintaşii lor. Astfel. de pe ceramică şi pereţii construcţiilor. cuptoare pentru ars ceramica etc. 5600–5200 bc). mari locuinţe rectangulare. în regiunea Sinjar (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul. realizate din obsidian. sunt evidente moştenirile din perioada anterioară. forma comună fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor (faza Ia-Ib). 1994). în vreme ce cuprul şi plumbul au început să fie utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I). nordul Irakului. 16. lame şi piese segmentiforme pentru seceră. cuptoare. În domeniul material. 16. completate de practicarea unor meştesuguri şi a comerţului. Pe fondul descris mai sus. Industria litică era compusă din vârfuri tip Byblos. 35 www. a–g): grosieră. fină–pictată cu roşu-brun pe angoba crem-roşiatică. confecţionate din silex. cu mai multe camere. 1985. atât în ceea ce priveşte arhitectura. dezvoltată din Jazirah-ul irakian până pe ambele maluri ale Tigrului mijlociu. bile de praştie din lut. arhitectura a continuat să fie dezvoltată. la Yarim Tepe I (Sinjar. de formă rotundă. ovi-caprine). tencuite cu gips sau cu bitum. a vasului. vetre. agricultura. şi a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe de piatră şi lut (fig. industria litică şi ceramica. 1-4). 6. Irak) este atestat şi un nou tip de locuinţă. Lloyd şi F. topoare şi tesle şlefuite lucrate din roci verzui. lustruită. În acelaşi timp. Deocamdată. Ca ocupaţii. purtătorii acesteia practicau. s-a format cultura Hassuna (aprox. în afara decorurilor pictate şi plastice.cu apropiate analogii în descoperirile de la Bouqras (fig. din chirpici şi cărămizi crude.

Mandali. irigarea câmpurilor cultivate se făcea din Tigru. fină–incizată. “brăduţ” şi triunghiulare (fig. ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaţii. aflat la marginea nordică a arealului de 36 www. care sunt bine cunoscute în nivelurile Hassuna târzii (fazele III-IV). şi puţine materiale de tip Halaf (Ippolitoni.ro . numită şi ceramică pictată Hassuna arhaică (faza Ib). De asemenea. săpate perpendicular pe cursul apelor. o zonă aflată în centrul Irakului (Baghouz. în cantităţi reduse vase pictate şi incizate.cimec. nordvestul Zagrosului (aşezările Matarrah şi Rihan). a ocupat. la est). şi au fost ocupate de comunităţile Samarra şi Halaf. La Tell Sawwan. Herzfeld). asigurarea umidităţii terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare. cercetat între 19111913 de E. la vest. marcând începuturile răspândirii comunităţilor umane în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. grupuri de linii oblice şi „căpriori” pe gâtul şi umărul urcioarelor. situat pe malul stâng al Tigrului. aşa cum lasă impresia descoperirile din situl de la Matarrah. Cultura Samarra (după situl Samarra. 5500–4900 bc). Tell Sawwan şi Samarra) şi în piemontul de la sud de Kirkuk. şi Choga Mami. Purtătorii culturii Samarra au continuat. probabil în urma unor conflicte din zonă. decorate cu grupe de benzi liniare. au fost confecţionate. purtătorii culturii Samarra trecuseră la o agricultură avansată (noile specii cultivate erau orzul cu şase rânduri. 7. în parte.prezentând ca motive benzi late sub buză. caracterizată prin urcioare mari. care nu sunt încă bine precizate. 17. toate siturile Hassuna au fost abandonate. Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad. moştenirea primită de la cultura Hassuna. 16. cu decor mat. încadrate în aşa-numita ceramică pictată Hassuna clasică. au fost importate: o mare cantitate de ceramică de tip Samarra. la nord de Bagdad. ). din cauze greu de precizat. Alături de ceramica incizată Hassuna clasică. care sunt recipientele predominante. Către sfârşitul mileniului al VI-lea bc. odată cu partea de nord-est a acesteia. Beit al-Khalifa. numită ceramică incizată Hassuna clasică (faza II). în timp ce la Mandali (Choga Mami). de bună calitate. 1970-1971). obţinute prin zgârierea angobei umede. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul celui de-al V-lea (aprox. motivele utilizate au fost cele “în spinare de peşte”. inul şi unele leguminoase) şi o înfloritoare creştere a animalelor (bovine în special).

liniare.răspândire. ca reflex al practicării agriculturii. în turbion. locuite de familii mari. cu pereţii groşi sau subţiri. pictată.cimec. şi simbolice. cu diferite varietăţi. peşti. numite vase-efigie. 12-13. h-j. vasele. Ceramica acestei culturii a fost deosebit de atent lucrată. reprezentând ţapi. aranjate centrifug. cu nisip în compoziţie şi acoperită cu o angobă deschisă. Ceramica fină a fost lucrată din pastă bună. păsări. În domeniul arhitecturii. străchinile. cel mai adesea. 37 www. ca materiale de construcţii utilizându-se cărămizile formate în tipare. bitumul şi. se cunosc vase şi statuete confecţionate din alabastru (fig. De asemenea. 15-16. mult mai puţin. legate probabil de religia şi mitologia acestor comunităţi. altele aveau o destinaţie cultică (Braidwood et alii. urcioarele de diferite dimensiuni. bucranii. Se pot semnala următoarele varietăţi ale ceramicii fine: nepictată. Semnificative sunt decorurile naturaliste–zoomorfe. 18). 16. 16. scorpioni. reprezentând feţe feminine modelate. interesante sunt vasele-urcior. decorate combinat prin pictură şi incizie.Industria litică era puţin deosebită de cea a culturii Hassuna. în special cruci şi zvastici) fiind dispuse pe umărul bolurilor şi urcioarelor sau în interiorul străchinilor şi farfuriilor.ro . bolurile globulare. De asemenea. la Tell Sawwan. denotând un meşteşug deosebit de dezvoltat şi o simbolistică a decorului care vorbeşte de o spiritualitate complexă. cu mai multe încăperi. gipsul. săpăligile de piatră şi numeroase râşnite şi pisăloage. s-au realizat construcţii mari. diferitele motive decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice. 17. Cea mai bine reprezentată a fost ceramica fină pictată cu negru sau brun mat pe fond crem. părul şi sprâncenele pictate. cruciform şi redate dinamic. 1944). etajate. au fost decelate mai multe categorii: grosieră şi fină. căpătând o culoare gălbuie. 14) şi marmură. antilope. în general nedecorate (fig. ca piese aparte găsindu-se. toate fiind dispuse. Ceramica grosieră are ca forme: tipsiile pentru decorticat cerealele. Astfel. în urma arderii oxidante. cu planurile alungite sau în formă de T (fig. cu ochii sub formă de boabe de cafea. 16. 17). cerbi. cu profilul gâtului în “S”. redând un personaj feminin cu părul în vânt. şi antropomorfe. Unele construcţii au jucat rolul de veritabile grânare. incizată şi combinată.

Au fost descoperite şi locuinţe mai trainice construite din chirpici şi piatră spartă (Deshayes 1978). până la Golful Arabic. în Anatolia. cercetări 1919 – H. 1937 – Hall şi Woolley) s-a dezvoltat în perioada chalcolitică (mileniile V – IV bc) în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. I sau Eridu. 1994). şi până în Iran. piese 38 www. până la Korocu Tepe. cultura Samarra a întreţinut legături cu purtătorii culturii Halaf şi a participat la naşterea civilizaţiei Obeid. Aşezările Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos. între care s-au aflat. În decursul evoluţiei lor. Huot. ceramica de “tip Obeid” sau de “tradiţie Obeid” ajungând până în Câmpia Amuq. încă insuficient definit. R. sanctuare şi în construcţiile funerare au fost găsite reprezentări feminine de argilă. structuri sociale şi spirituale elaborate. prin modelare şi pictură. 1976-1981). Hall. tatuaje şi podoabă. în timp ce în locuinţe. purtătorii culturii Obeid. şi sumerienii. depuse.În ceea ce priveşte viaţa spirituală. 1985. II sau Hajji Muhammed. probabil. triburile culturii par să fi practicat un complicat cult al fecundităţii şi fertilităţii. 1923-1924 – L. când s-au configurat trăsăturile acestei civilizaţii şi purtătorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de răspândire din Mesopotamia inferioară.cimec. marmură au fost descoperite în mormintele de copii. spre nord. la 10 km V de Ur. cu elemente de coafură. Se pare că a fost precedată. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului V bc de o perioadă PreObeid. Statuete antropomorfe de alabastru. Woolley. steatit. probabil.ro . au întreţinut legături comerciale cu vaste spaţii. vestimentaţie. în sud. care a cunoscut o largă răspândire şi a colonizat întreg sudul câmpiei aluvionare a Mesopotamiei. probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau Oueilli. defuncţii fiind îngropaţi în necropole (Lichardus et alii. Industria litică a fost compusă din seceri din argilă. Dezvoltând o economie înfloritoare. decorate. în vest. Atlas. J. cercetări. aşa cum lasă să se înţeleagă descoperirile mai noi de la Tell Oueilli (Irak. Cultura Obeid (situl eponim Tell el-Obeid/Ubaid. cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp. Ritul funerar era inhumaţia. pereţii şi podeaua fiind alcătuite din rogojini şi “panouri” de stuf întărite cu bitum. III– Obeid clasic şi IV sau Obeid târziu. în est. -L. pe malul drept al Eufratului.

săpăligi de calcar şi topoare de diorit. în Iran). în apropiere de Samawa. animaliere.masive de silex şi obsidian pentru seceră. mici vârfuri de săgeată. şi două din categoria fină. nepictată şi decorată cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele. după perioadele preceramice A şi B. şi cea majoritară. aprox. cu ochii bridaţi. la est de Kirkuk. numită ceramică Obeid clasică. Cea mai importantă dintre acestea a fost cultura Jarmo (Irak. împreună cu ceramica şi plastica din inventar.ro . vase de cult (în formă de animale. Ali Kosh (faza Bush Mordeh). 1951-1953). a fost folosită inhumaţia. la Ur (Tell al-Muquyyar. la NE de Basra. florale (fig. se poate arăta că în faza Obeid IV. apar elementele târzii. un rol important avându-l legăturile cu regiunile vestice. mai rară. 1987). Ceramica Obeid este subîmpărţită în patru specii. gratoare. în Iran. defuncţii erau înveliţi în rogojini şi depuşi. pe valea Qara Su. au urmat o serie de civilizaţii şi grupe cronologico-culturale. Din lut s-au realizat greutăţi pentru plasa de pescuit şi fusaiole şi se cunosc multe piese metalice. Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile. care face trecerea spre faza urbană propriu-zisă (Huot. şi Tepe Guran. care a continuat tradiţiile preceramice locale şi s-a răspândit până în Zagrosul central iranian (Sarab. cu angobă roşie. două de factură grosieră. Braidwood. cu forme standardizate şi pictată. ******* Neoliticul din zona Munţilor Zagros a cunoscut o evoluţie oarecum particulară faţă de cea a zonelor prezentate mai sus. 19 şi 20). una. merită a fi menţionate figurinele antropomorfe feminine. şi Jarmo. în puţuri şi morminte delimitate cu fragmente ceramice. de bună şi foarte bună calitate. cercetări R.). în Irak.cimec. reprezentând “Zeiţa-Mamă”. Irak). nivelul Ur-al Ubaid II. Ca rit funerar. în bazinul Saimarreh. ca motive ornamentale fiind folosite reprezentările geometrice. Se pare că 39 www. Dintre piesele de cult. Într-o perioadă post-Obeid. despre care am menţionat mai sus. 4000–3600 bc. străchinile cu pereţii foarte subţiri. numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare. mai ales în cadrul variantei arabice. atestate la Ganj Dareh (D-A). urcioare. care trebuie legate de o fază numită Uruk (Tell Warka. cupele. cădelniţe etc. cuţite de obsidian şi cristal de stâncă. Astfel. Irak). vasele fiind pictate cu culoare neagră pe fondul vasului. umerii redaţi exagerat şi cu detalii de coafură şi vestimentaţie.

10. prinse în rame cu ajutorul bitumului. caracterizat printr-o ceramică 40 www. La Tepe Guran se cultiva orzul şi erau crescute caprele domestice. 21. vasele erau de mai mari dimensiuni. Astfel. denumit Sarab. în vreme ce la Sarab. Ceramica acestei culturi era alcătuită din categoriile grosieră şi fină. Câteodată. a orzului. Industria litică a culturii Jarmo era deosebit de bogată şi diversă şi era alcătuită din lame şi lamele retuşate şi neretuşate. se făcea prin uşi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de lemn. gratoare. şi complexe casnice. În fazele mai noi ale culturii. 1-4) piese componente de seceră. 14). La Sarab sunt cunoscute locuinţe circulare. Comunităţile Jarmo au practicat o economie diversificată pe zone geografice. câteodată lustruite şi pictate cu diferite motive (arbori şi linii oblice punctate). la sfârşitul mileniului al VII-lea bc(Lichardus et alii. Circulaţia între anumite încăperi. (fig. predominând ornamentarea plastică. pe fundament de piatră. în unele camere se găseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereţi. side-blow-blade-flakes). Locuinţele rectangulare aveau mai multe camere (fig. 13). dispuse sub buza vasului.începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa. alcătuite din râşniţe şi vetre. ceramica Jarmo a evoluat către un nou stil. vânătoarea. 9). topoare şi tesle semişlefuite. 1985). În cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc. aplicată. erau construite din chirpici. 21. 21. stuf şi lut. piese cu trunchiere (engl. triburile culturii Jarmo au produs vase (fig. la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazată pe cultivarea diferitelor specii de grâu. 21. “burghie”. 11-12) şi podoabe (brăţări. 21. De asemenea. fig. şi motivele incizate. prezentând ca forme urcioarele şi bolurile simple. cunoscându-se şi un stil Jarmo arhaic pictat (fig. spatule). suine şi bovine). râşniţe şi frecătoare/ zdrobitoare. creşterea animalelor domestice (ovi-caprine. (fig. Bogată a fost şi industria osteologică (străpungătoare. împreună cu culesul. ace.cimec. dovedind adaptarea la un mediu forestier. meşteşugurile şi comerţul. mai ales acelea destinate păstrării proviziilor. ovi-caprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în aşezare. străpungătoare. sub formă de colibe semiadâncite. acoperişul fiind realizat din lemn. şi mărgele) din marmură şlefuită. prin analogie cu descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V).ro . 21. confecţionate din silex şi obsidian. pictura ceramicii era mai rară.

deoarece cercetările sunt încă insuficiente. şi o specie fină. unde. 1976. Mushki (tot în bazinul Shiraz. unele foarte schematizate. fiind mai dificil de generalizat din cauza suprafeţei restrânse săpate (12 m2) (Deshayes. reprezintă a treia fază de ocupare a Zagrosului central şi vădesc o continuare a tradiţiilor anterioare (fig. 5000– 4500 bc. Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz. pe lângă unelte şi arme microlitice de obsidian (piese geometrice şi negeometrice. pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului.grosieră cu degresant vegetal. aprox. 1955. 5600–5000 bc. Masuda. sau deosebit de schematizate. 1965). în Neoliticul evoluat şi în eneolitic. 1994). Atlas. Van den Berghe. 1962).). în cea mai mare parte inedite). de cultul fecundităţii şi fertilităţii (fig. cercetări japoneze restrânse. cu degresant vegetal. caracterizate printr-o ceramică grosieră. datate la aprox. 5-8). o grijă deosebită pentru întemeierea 41 www. mânere etc. acoperită. decorate cu benzi orizontale pictate sub buză. Iran. 4500–4100 bc. Matsusani. 22). Spiritualitatea comunităţilor Jarmo este dovedită de o foarte bogată plastică zoomorfă şi antropomorfă. cu culori închise pe fondul deschis sau invers. cercetări japoneze N. aprox. 1994).cimec. câteodată. cu profilul carenat. pictată cu culori închise pe fondul deschis sau roşiatic al vaselor (Atlas. 1951-1952. Este foarte greu de definit care a fost moştenirea culturii Jarmo. reprezentată prin numeroase vase bol. Sono. cercetări japoneze conduse de T. este reprezentată prin situl Gap A. în poziţie aşezată. unde s-a constatat continuarea practicării agriculturii şi creşterii animalelor. încadrată între 4100–3700 bc. 21. cârlige de undiţă). lame de seceră. mărgele. Este posibil ca populaţiile de tip Jarmo să fi ocupat. T. Egani. cercetări L. 1994).) şi de os (străpungătoare. gratoare etc. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică din zonă. împreună cu o ceramică grosieră şi fină. în formă de pioni dar cu trăsăturile anatomice ale chipului reliefate (Atlas. cu angobă roşiatică. ace. toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian. 1956).ro . Iran. Iran. conduse de N. legate probabil. aşa cum se observă în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz. Egami şi S. nivelul I (în bazinul Shiraz. Adesea au fost reprezentate personaje feminine. sunt cunoscute piese de aramă lucrate prin ciocănire (străpungătoare. în regiunea pe care aceasta a ocupat-o.

pereţii fiind atent feţuiţi) (Atlas. pe la 7600 bc. în timp ce elementele Neoliticului ceramic sunt cunoscute. apar situri urbane. care s-a dezvoltat la contactul cu lumea mesopotamiană. pe la 4500 bc. Boneh Fazili) (Abbas. 1978). grosieră şi fină.. Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii.ro . Deşi prezintă un paralelism cultural cu Mesopotamia. cunoscută şi sub numele de Susiana sau Elam. ca motive fiind cunoscute cele geometrice şi cele zoomorfe (insecte. datate între aprox. de la sfârşitul mileniului al IV-lea bc. în perioada aceramică de tip Ali Kosh (cu toate fazele sale). 23) (Casal. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. cele mai vechi descoperiri neolitice cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-i-Hasanabad/Iran. Pe la 5600 bc au fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A). prin descoperirile de la Choga Mish. pantere. Ceramica cuprindea două specii principale. Această periodizare a fost definită mai precis în urma noilor cercetări (în special la Choga Bonut. Djaffarabad şi Bendebal. pictată policrom. contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia. în SV Iranului). În această regiune. Pe baza cercetărilor efectuate într-o serie de situri ca Susa. această civilizaţie este mult mai legată de Neoliticul din platoul central iranian. fig. cum este cel de la Choga Mish. Djowi. dintre s-a evidenţiat cea fină. pe la 6000 bc. Se remarcă ceramica pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. 42 www. Le Breton (începând cu 1957) a propus o periodizarea bazată pe cinci faze Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). 1994). L. Masuda. cu variante. 6000 – 5100 bc. 1971-1973). (18 ha).habitatului (locuinţele rectangulare erau lucrate din cărămizi crude. Choga Mish. neolitică şi eneolitică aproape completă. ******* Aceeaşi individualitate a cunoscut şi civilizaţia din câmpia aluvială a regiunii Susa (Khuzistan. 1997).cimec. oi. păsări picioroange. zonă care a furnizat o secvenţă cronologică şi culturală. câini etc. caracteristice pentru aşa-numita fază: de formare Susiana. Aşezările aveau aspectul unor sate. dar în faza Susiana C. primele locuiri neolitice pot fi datate. serpi. fac trecerea către epoca bronzului în zonă. capre. ******* În parte de nord-vest a Iranului. cercetări în două situri conduse de japonezul S. Următoarele niveluri.

1994). neteziţi. Fazele următoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sang-i-Chakhamak Est. Stronach). Din os au fost confecţionate mânere pentru unelte şi. unde au fost cercetate cinci straturi neolitice aceramice. dar au apărut lamele de seceră şi topoarele şlefuite. care făcea parte. observându-se continuitatea unor elemente din perioada anterioară. În cadrul industriei litice au continuat să fie folosite piesele microlitice. Ceramica fină se aseamănă cu cea descoperită în câmpia răsăriteană a Mării Caspice. 43 www. Astfel. probabil. 1994).ro . într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior. dintr-un sanctuar casnic. cu decor pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al vaselor. şi fină. În domeniul spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. cu contraforturi la interior şi vetre supraînălţate. 3500– 3100 bc) nu sunt bine cunoscute. nivelurile Sang-iChakhamak Est 3-2 (aprox. legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. arme. Utilajul litic era parţial microlitic.cimec. au fost descoperite străpungătoare. alături de care au existat şi săpăligi din piatră şlefuită. lamelar. poate. Într-o locuinţă a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemănător poate cu cele de la Çatal Hüyük). deşi casele au fost realizate tot din cărămizi crude. de la Yarim Tepe (cercetări D. dovedind o extindere a purtătorilor acesteia (Atlas. Ceramica descoperită poate fi încadrată în două categorii: grosieră. cu degresanţi vegetali în compoziţie şi cu pereţii de culoare deschisă. 5000–3500 bc) şi 1 (aprox. care poate fi regăsită şi la Hissar Tepe. 5600–4500 bc). aveau o formă ovală. Ca piese lucrate din os. şi cu cea a culturii Džejtun. spatule şi mânere sculptate cu motive animaliere (Atlas. Se poate preciza doar că în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a fost descoperit un mormânt colectiv (femei şi copii) în asociere cu ceramică aparţinând fazei a doua a culturii Sialk. Descoperirile aparţinând fazelor următoare. precizăm că în acest sit au fost descoperite mai multe înhumări de copii. cu pereţii feţuiti şi coloraţi. datate între aprox. Nivelurile aceramice prezintă o arhitectură reprezentată de locuinţe rectangulare.Cel mai veche locuire neolitică din zonă este cea de la Sangi-Chakhamak Vest (aprox. construite din cărămizi crude. cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. nivelurile 6-4. 6000–5600 bc). În ceea ce priveşte ritul funerar. fiind cioplit din nuclee piramidale.

realizate din obsidian. Dyson. în principal ovi-caprine. şi o ceramică de factură mai fină. cercetări C. 1961. şi pe agricultură. în vreme ce din alabastru s-au confecţionat vase (boluri. datată între 4500–4100 bc (cercetări Ch.În ceea ce priveşte siturile din zona piemontului nordic al Munţilor Elburz. Faza Dalma a ocupării nord-vestului Iranului. Young. defuncţii fiind coloraţi cu ocru roşu. având curţi. vasele cu pereţii de culoare deschisă neteziţi fiind. decorate cu puncte şi ciupituri realizate cu unghia. acoperită cu angobă roşie este reprezentată la Hadji Firuz. era bazată pe creşterea animalelor. se 44 www. tot în bazinul lacului Rizaiyeh. se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilă. Ceramica grosieră. În cadrul locuinţelor existau silozuri (hambare) şi cuptoare simple. şi T. Burney.Iran). Burney. câteodată. Industria litică a fost lucrată din obsidian şi silex şi este reprezentată prin puţine topoare şlefuite (Yanik Tepe).ro . locuinţele fiind de formă rectangulară. deşi nu au fost descoperite piese componente de seceră (Atlas. Burney. 1958-1959. Iran. T. legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. dotate cu curţi în care se găseau vetrele şi cuptoarele. s-a caracterizat prin locuinţe rectangulare pluricompartimentate. Ceramica este alcătuită din două tipuri. Iran. 1961). Economia acestor comunităţi. în special) şi brăţări. în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia. construite din cărămizi crude şi chirpici. R. cu variante: unul mai grosier. Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a Iranului. În cadrul industriei litice. 1968). din Turkmenistan. în formă de potcoavă. Arhitectura vădeşte o asemănare cu unele tradiţii din zonă. lucrat din pastă cu amestecuri vegetale. cercetări C. Pe plan spiritual. 1958. 1960-1962) şi Hadji Firuz (spre SV. care au trăit în depresiunile intramontane înalte. 1994). sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun. unde aceasta apare ca fiind constituită de la începuturi (a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). cu pereţii şi podelele feţuite şi colorate cu ocru roşu.cimec. Cuyler Young Jr. cu decor predominant pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al recipientelor. datate între 5600–4500 bc. sunt cunoscute şi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munţilor Zagros. C. în timp ce boul sălbatic era vânat. pictate. precum şi o serie de înmormântări colective. Dalma şi Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh.

erau bine păstrate în săpătură încât se distingeau uşile şi ferestrele. 4100–3700 bc) casele şi-au păstrat particularităţile constructive. având fiecare vetre interioare. bovine şi câini) şi o agricultură bazată pe un sistem de irigaţii.cunosc lamele de seceră. F. Industria litică este puţin cunoscută. care a fost. pictată. din nordul Iranului. Schmidt. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. 1988. Dyson şi T. cu degresant mineral. pluricelulare. În faza următoare. încadrată între 4100– 3700 bc. Hissar I A (aprox. 45 www. în Neolitic şi Eneolitic. cu fondul acoperit de o angobă rosie. cultura Hissar s-a caracterizat printr-o relativă stabilitate şi prosperitate. În faza a doua a fost întrebuinţată arama. unghiile şi cu beţişoare de stuf. cu zidurile din chirpici finisaţi la interior. şi fină. în apropiere de Damghan/Iran. prin descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizai-yeh. locuinţele erau rectangulare. care a fost utilizată pentru confecţionarea pieselor mărunte (ace) şi pentru podoabe. se observă continuarea utilizării speciilor anterioare. Astfel. În domeniul confecţionării ceramicii. cercetări restrânse R.cimec. Pentru domeniul spiritual se poate menţiona inhumarea copiilor în urcioare. Cultura Hissar (situl Tepe Hissar.ro . Cunoscând două faze de evoluţie. fapt necunoscut până atunci în mediul iranian. în domeniul arhitecturii. dintre descoperirile litice fiind menţionate doar lamele de seceră.Iran. pictată cu culoare închisă sau cu impresiuni realizate cu degetele. iar ca piese osteologice sunt cunoscute străpungătoarele. Hissar I B (aprox. în special cea grosieră. Ceramica fazei Dalma cunoaşte speciile grosieră. Autorii cercetărilor arată că purtătorii acestei faze au practicat creşterea animalelor (ovicaprine. pictată şi nepictată. nedecorată şi cu angobă roşie (Aurenche. 1957). serpintinitul). H. este cunoscută insuficient. mult mai legată de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele nordice (Džejtun). Ultima fază de ocupare neo-eneolitică a nord-vestului Iranului. C. 1994). nu a mai fost lucrată in obsidian. 1931–1932) s-a dezvoltat în regiunea Munţilor Elburz. în faza mai veche. cu degresant vegetal. 4500– 4100 bc). menţionându-se prezenţa unor vârfuri de săgeată de silex. Atlas. Young. Tot pentru podoabe au fost întrebuinţate unele pietre semipreţioase (cornalina. cercetat de E.

într-o veritabilă placă turnantă între zona mesopotamiană şi cea central-asiatică. între 5600–3700 bc. au existat preocupări pentru asigurarea solidităţii şi sanităţii habitatului. Iran. În faza Sialk II (4500– 4100 bc). locuinţele au fost construite pe schelet lemnos.Ceramica fină era lucrată din pastă bună. cunoscută din faza precedentă. Din piatră au mai fost lucrate boluri şi brăţări şlefuite. Pe lângă specia ceramică fină. precum şi pentru păstrarea proviziilor (în vase/urcioare mari). să apară acoperişurile boltite şi cuptoarele evoluate pentru ars ceramica. fiind ornamentată. dezvoltată. într-un teritoriu cu o pânză freatică bogată. meşteşugurile şi schimburile comerciale fiind foarte importante. dar în afara zonelor secetoase. Astfel. 1933-1934. pentru ca. săpăligi şi topoare cioplite. între platourile înalte iraniano-afgane şi lumea caucaziană şi est anatoliană. În regiunea platoului central iranian. să cunoască o diversificare deosebită. ca piese noi introducânduse străpungătoarele şi topoarele şlefuite. creşterea animalelor (oi şi bovine). cu chirpici. arsă în cuptoare evoluate. 1937)( Van den Berghe. cu mai multe încăperi. fiecare cu subfaze şi etape. de-a lungul a trei faze principale (I-III). în prima fază. în neolitic şi eneolitic. din faza Sialk I. cercetări expediţia franceză condusă de R. cultura Sialk (situl eponim lângă Kashan. pereţii fiind feţuiţi şi vopsiţi la interior cu roşu. cu o remarcabilă continuitate şi putere de influenţă. cu spaţii destinate traiului şi activităţilor gospodăreşti zilnice. Utilizarea cuprului este menţionată încă din prima fază.cimec. planurile fiind rectangulare. pentru ca apoi. 1959). Industria litică a fost reprezentată. în faza Sialk III (4100–3700 bc).ro . precum şi resurselor şi ocupaţiilor statornice pracicate. decedaţii fiind însoţiţi de un inventar funerar compus din vase de ofrandă (Atlas. în faza Hissar I B. 1-3 şi 4-5 (5600–4500 bc). sa confecţionat şi o specie grosieră. pictată cu culori închise pe fondul deschis al recipientelor. agricultura. care era inhumaţia. Domeniul spiritual este reprezentat doar de ritul de înmormântare. 1994). Ghirshman. prin lame de seceră. în fazele următoare. Încă de la începuturi. locuinţele au fost construite din cărămizi crude. când 46 www. din bazinul lacului Daryacheh–ye–Namak. Această stabilitate şi dezvoltare deosebită s-a datorat poziţiilor geografice ocupate. cu decoruri realizate cu culoare închisă pe fondul acoperit cu angobă roşie al vasului. s-a dezvoltat. în faza Hissar I A.

neornamentată şi pictată cu nuanţe închise. era atât nedecorată cât şi pictată. grosieră şi fină. în faza I cele două categorii principale. Atlas. defuncţii acoperiţi cu ocru roşu au fost înhumaţi împreună cu piese de inventar funerar (Casal. ca motive întâlnindu-se romburile simple sau îngemănate. comunităţile de tip Sialk au influenţat. cu angobă roşie. În faza Sialk I. pictată cu negru pe fondul vasului sau pe un fond roşu. uniformă. în fazele evoluate. de culoare deschisă. 1978. sunt cunoscute vasele cu picior. în faza Sialk II. în vreme ce. 4-5. depuşi în urcioare.s-au realizat. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica fină.cimec. cu culori închise pe fondul vasului. comunităţile contemporane din vestul şi nord-vestul Iranului sau pe cele din Asia centrală. Ceramica grosieră. Ceramica a cunoscut o deosebită extensie în cadrul culturii Sialk (fig. reprezentările zoomorfe etc. fiecare cu câte două variante. Ceramica fină a cunoscut o firească evoluţie. 24-25). prin batere la rece. 1994).ro . străpungătoare. de la începuturi. ea nu a mai fost întâlnită în fazele evoluate. a fost utilizată doar ceramica fină cu decor pictat cu culori închise pe fond roşu. în grade şi maniere diferite. ace cu ureche şi podoabe (spirale). lucrată cu degresanţi vegetali în compoziţie. să se confecţioneze piese prin turnare. monocromă. cum ar fi pumnalele cu limbă la mâner. pe fond roşu. în fazele a II-a şi a III-a. fiind confecţionate. 47 www. În ceea ce priveşte domeniul spiritual. Astfel. În decursul evoluţiei lor. pentru ca. în timp ce. o ceramică fină. cel mai bine cunoscut este ritul funerar al comunităţilor Sialk. Din faza I se cunosc doar înmormântări de copii. există.

la 30 km NV de Aškhabad. centrală (staţinile Džejtun şi Čopan Depe) şi răsăriteană (Monžukly Depe). ocupând câte o nişă ecologică bine individualizată. pe parcursul a trei faze: timpurie (în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). la est. a avut o origine şi o evoluţie proprie. în unele din elementele lor. într-un mediu semideşertic.CAPITOLUL 12 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ASIA CENTRALĂ Este alcătuit din mai multe comunităţi istorico-etno-culturale. de la Kyzyl Arvat. cum au fost culturile Džeitun. dintre care unele au coexistat şi s-au influenţat reciproc între mileniile al VI-lea şi al III-lea bc. Masson. Asezările erau amplasate pe malurile apelor care coborau din munte. 1971). au fost intens şi 48 www. mijlocie şi târzie (sfârşitul mileniului al VI-lea bc (Masson. bine definite. Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun. fiecare. şi O. în 1964). unde primăvara devreme se formau lacuri sezoniere. Siturile. 5 la 2 ha). reprezintă. M. cu dimensiuni variabile (0. în vest. cercetat de V. de Neoliticul şi Eneoliticul iranian. depinzând. prima cultură neolitică (sedentară şi agricolă) din sudul Turkmenistanului. Kerlteminar. ca şi în zonele de contact dintre câmpie şi lanţul nisipos al Deşertului Kara Kum. cu trăsături comune şi particularităţi locale exprimate în ocupaţii. Hissar. dezvoltând grupe şi variante regionale. 1955 – 1963. Siturile acestei civilizaţii pot fi grupate în trei zone geografice: occidentală (aşezarea Bami). procentajul ceramicii pictate şi numărul statuetelor zoomorfe şi antropomorfe. probabil.cimec. Berdyev. B.ro . dezvoltată la poalele muntelui Kopet Dagh. Anau şi Namazga. până în regiunea Meana-Čaač.

perioada târzie). lustruiţi. având paie tocate în compoziţie şi o ardere de calitate mediocră (fig. V. sfere de piatră etc. trunchiate. se pare că ea a fost 49 www. Au mai fost identificate râşniţe de mână. În ceea ce priveşte originea culturii. în formă de jetoane). zidurile fiind finisate cu argilă şi acoperite cu culoare roşie sau neagră. Ceramica culturii Džejtun este considerată cea mai veche din Asia centrală. M. Piesele componente de seceră erau numeroase (aprox. 50 m. uneori. împreună cu lamele neretuşate. lucrate din lame retuşate cu scobitură.cimec. pentru prelucrarea pieilor (Masson. topoare de piatră şlefuită. 26). Masson estima că. care erau construite din cărămizi crude alungite (cu lungimea de 60–70 cm). cu motive realizate cu culoare roşie în formă de acolade. Casele aveau curţi şi anexe gospodăreşti. lucrate pe lame de silex. figurinele zoomorfe şi antropomorfe şi “fisele de joc” (idoli conici. şi cuprindeau locuinţe rectangulare. în vreme ce podelele erau văruite cu alb şi roşu.îndelung locuite. sub podeaua locuinţelor sau sub solul curţilor. defuncţii fiind depuşi în morminte simple.Utilajul litic al culturii Džejtun a prelungit o tradiţie de tip mezolitic. întrebuinţate pentru unelte compuse. Există şi vase lucrate mai îngrijit. utilizate.ro . pahare şi aşa-numitele “salatiere”. pisăloage. şi creşterea animalelor. Ca rit funerar s-a folosit inhumaţia. realizate cu culoare neagă şi roşie. triunghiuri şi semilune). 23. linii ondulate. căni. 5 % din totalul utilajului microlitic). pătrate rezervate etc. 5 mp). 36. aceştia cultivând mai multe specii de grâu şi orz (Čagally Depe. decorate în majoritate cu motive incizate simple. 27). a fost pusă în evidenţă prezenţa cuţitoaielor (geluitoare). în special prin piese microlitice geometrice (trapeze. au locuit între 140 şi 160 de oameni (fig. şi a burghielor (sfredelelor). linii drepte. 1971. frecătoare/zdrobitoare. De asemenea. Ocupaţia principală a purtătorilor culturii Džejtun a fost agricultura. cu mai multe încăperi (cu suprafaţa medie de aprox. cu vatră interioară. Kohl. cilindroconice: străchini. Pentru domeniul vieţii spirituale sunt cunoscute câteva picturi murale. grosimea unor straturi de cultură ajungând până la 6. în turma de animale având rol important oile şi caprele urmate de bovine. în cele peste 70 de locuinţe din situl eponim. şi gratoare. O mică parte a ceramicii a fost pictată. fiind caracterizat. 1984). Formele erau simple. cu pereţii neteziţi şi.

Djingeldy în zona deltei. prin aculturaţie. Islamov. Vinogradov. De aceea. în cadrul expediţiei Horezmia. 1971. Tolstov. o serie de trăsături ale modului de viaţă neolitic. Oamenii culturii Kelteminar nu au avut. probabil. la sud de Akčadarin. I. foarte probabil. Numeroase situri au fost descoperite în interfluviile Asiei centrale. faza a III–a. şi nu este vorba de o evoluţie locală spre neolitic (Masson. P. Au fost identificate peste 1000 de situri Kelteminar. E. cu geograful E. în Ust-Yurt şi la limita orientală Karakum Zaunguz. Neolitic târziu–sfârşitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc. dezvoltarea şi răspândirea comunităţilor Kelteminar a fost. Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în câmpiile deşertice ale Asiei centrale cuprinse. o economie de producţie. V. Ljavljakan.cimec. traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânătorii. Kelteminar timpurie (situl Darjasaj)–aprox. cele mai cunoscute fiind: Djanbas – 31 (Tolstov). a unor triburi din NE Iranului. spre lacul cu acelaşi nume. în regiunea vechilor delte ale fluviilor Amu-Daria şi Syr-Daria şi a râului Zeravshan. pe teritoriul Turkmeniei. la NE de Tutkul. Darbaza Kyr 1 şi 2. asemănător cu cel din Epipaleolitic/Mezolitic. V. din 1965. A. de cronologie relativă şi absolută. din 1954 până în prezent. în mod special. la est de Marea Aral. faza a II–a. Vinogradov a stabilit următoarea schemă de periodizare a culturii Kelteminar: faza I. Komsomol 1-6. Mamedov. spre vechiul curs Syr-Daria. Neolitic evoluat (situl Djanbas)– sfârşitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc. 50 www.ro . în colaborare. culesului şi pescuitului. în interiorul deşertului Kyzyl Kum (cercetări S. 1939. 1960-1961. în Uzbekistan. strâns legată de evoluţia climatică a Asiei centrale în Holocen.rezultatul pătrunderii. A. spre văile uscate ale Makhandariei şi Gudjajlei. în delta Sarykamyš. 1984). în special de creşterea umidităţii relative în zona Ljavljakan. Cu toate datele insuficiente şi discutabile. B. 1977). sfârşitul mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc. care au asimilat o serie de comunităţi mezolitice locale. Učašča 131 în zona înălţimilor Darjasaj. D. Bižanov. pe malul drept al fluviului Amu-Daria. Kohl. U. unde este cunoscut şi mormântul neolitic târziu la Tumek-Kičidižik. dar au receptat.

caracterizându-se prin vârfuri bifaciale. 40 mp. Industria litică a fost foarte bogată (aprox. între aprox. de regulă. sub forma colibelor uşoare. Se mai cunoscute şi locuinţe semiîngropate (bordeie). unde sunt cunoscute peste 300 de situri. s-a dezvoltat. 1 mp). A. cu forme şi decoruri diverse. A. în zona sudică. 2–2. industria litică şi-a menţinut caracterul particular. În faza a II-a. 1965–1972). asemănătoare cu cele descoperite la Kharim Shahir. Ceramica a fost prezentă în toate fazele culturii Kelteminar. şi reveniri periodice. 1981. structurile de locuire au fost. 1984). cu vârf evidenţiat. realizată din silex. Cultura Hissar∗. Siturile au avut o întindere variabilă. trapezele cu conturul simetric etc. piesele realizate fiind: trapezele numite cornus. Kohl.a treia fază. amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan. Tutkaul. ca piese întâlnindu-se: trapezele. cu forme variate: rectangulare. cu o locuire intensă pe acelaşi loc.ro . pe un relief înalt. şi 25 mp. dar nu a fost atât de bogată ca industria litică (Vinogradov. Jugupov. în siturile mai importante). În cea de. dar ceramica era aproape inexistentă. 6000 şi 4000 bc şi chiar până la sfârşitul mileniului III bc. De aceea. sparţi. străpungătoare. dispuse în alveolări semisferice (de 15– 30 cm adâncime) şi construite din roci calcaroase şi bolovani de râu. 51 www. 1963– 1969. gratoarele pe capăt de lamă şi triunghiurile asimetrice. Okladnikov. ovale sau rotunde (cu suprafaţa de aprox. V. Kyzyku Jaksu şi pe conurile de dejecţie de la poalele munţilor Adyrov. cuprins între 500 şi 1500 m. Kh. 12 m diametru. A. 5 m grosime. şi Saijed. P. din care una de la Tutkaul avea aprox. Vahš. cultura Hissar a fost legată de existenţa ∗ Este diferită de cultura eneolitică Hissar din Iran. 40000–50000 de piese. la Saijed). în Munţii Zagros. acumulându-se zăcăminte arheologice de aprox. la Tutkaul. În aşezările cercetate. identificate ca orizonturi pietruite (aprox.De aceea. trapezele asimetrice şi triunghiurile alungite. 1 m adâncime şi aprox. industria litică. Ranov. în cadrul industriei lamelare s-au produs o serie de modificări tipologice. lamele evoluate.cimec. din nuclee microlitice. 1957–1959. vârfurile pedunculate pe lamele (vârfuri de tip Kelteminar). Toate tipurile de locuinţe au avut vetre. a fost bogată şi s-a caracterizat printr-o cioplire lamelară. dar în afara marilor acumulări loessoide. în estul Asiei centrale (Tadjikistan). cercetată începând cu 1948 (siturile Kui Bulyen.

sau se aflau încă în stadiul de vânători şi culegători mezolitici (Ranov 1982). 1982). Se cunosc şi numeroase piese microlitice (racloare. formată prin evoluţia locală a comunităţilor Džejtun. după R. piese solzoase. potrivit altor specialişti. cele mai masive. cuţite cu lustru de utilizare şi fierăstraie. cuţitoaie/geluitoare cu scobituri sau denticulate. În faza Anau I B. gratoare. puternic influenţate de complexul cultural Sialk I. pentru prelucrarea lemnului (cuţitoaie/geluitoare). piese componente de seceră. Namazga-Depe). cunoscute fiind locuinţele rectangulare. ca răzuitoare (racloare). culturii Džejtun. şi din nuclee de silex sumar pregătite. în Turkmenistan). baza economiei.ro . 52 www. Masson. cu mai multe încăperi specializate (bucătării cu vatră. Sarianidi. Eneoliticului timpuriu îi aparţin doar nivelurile Anau I A (aprox. din aşchii retuşate. şi au servit. pentru răzuitul pieilor. Braidwood. Eneoliticul din Asia centrală este reprezentat de cultura Anau (situl eponim Anau/Tepe Nord. continuând să fie construite locuinţe rectangulare cu mai multe camere. unele situri depăşeau 10 ha (Kara-Depe. Utilajul litic şlefuit se găseşte într-un număr redus şi era reprezentat de topoare total sau parţial şlefuite. în unele cazuri. triburile Hissar practicau creşterea animalelor care era. Faza Anau I A. 28). constând din pătrate şi triunghiuri roşii întrun cadru de culoare neagră. s-a caracterizat printr-o arhitecură complexă.unui posibil neolitic aceramic din zonă. bine reprezentată la Chakmakli (Šakmakli) şi Monjukli. în această regiune. versantul nordic al Munţilor Kopet Dag. împreună cu vânătoarea şi culesul. magazii etc). al naşterii agriculturii şi creşterii animalelor (incipient era of food production). erau acoperite cu ocru roşu (fig. camere pentru activităţile cotidiene. Kara-Depe. 1972. care succede. Altyn-Depe şi Geoksjur. trapeze etc). nici una însă nu a fost unanim acceptată. Piesele litice au fost lucrate pe bolovani de râu. Astfel. La Anau s-a descoperit o încăpere cu decor mural pictat.cimec. au fost avansate mai multe ipoteze. Podeaua şi supafeţele pereţilor erau finisate cu lut fin şi. continuând să fie realizate artefacte de tip choppers. fiind cunoscută prin cercetările efectuate la NamazgaDepe. În ceea ce priveşte economia culturii Hissar. 5000–4500 bc) şi Anau I B (aprox. cu podeaua realizată din tencuială cu ipsos. iar cele mai uşoare. 4500–4100 bc) (Masson. chopping tools. comunităţile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat).

dar cu culoare neagră (brun închisă) pe fondul roş-gălbui al vasului. diferenţiate prin maniera de decorare. şi 53 www.Industria litică a fazei Anau I A păstrează piesele microlitice şi săpăligile de piatră şlefuită. cercetări recente). Ganjalin. redate în poziţie aşezată (fig. cu motive geometrice. continuându-se şi confecţionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roşu. Maruchtchenko. 1982). aflat în asociere cu coloane de lemn (Khlopin 1963. exista o ceramică decorată prin pictare cu nuanţe închise pe fond deschis şi o alta ornamentată tot prin pictare. şi ceramica fină. construite din cărămizi crude. Este vorba de case rectangulare. Într-o locuinţă de la Yassi. au fost realizate statuete feminine. N. În faza Namazga I. cu mai multe încăperi. motivele decorative fiind geometrice. A. Construcţiile acestei culturi sunt cunoscute prin cercetările de la Yassi. În faza Anau I B se cunosc tot două specii ceramice. Expediţia arheologică a Complexului Sud-Turkmenistan. alături de care apar obiectele de aramă. Kara Depe şi din oaza Geoksjur. în special triunghiuri de mari dimensiuni. iar din cupru erau confecţionate ace cu secţiunea pătrată şi capul piramidal. I. de tradiţie Anau. Masson. A. în Turkmenistan. Masson. Astfel. se observă o revenire la ceramica grosieră cu degresant vegetal în pastă. 29). B. 1957–1963. pictată cu nuanţe întunecate pe fond deschis. Ca piese de cult. Namazga I (situl Namazga Depe. 1972. îşi începe evoluţia o altă cultură eneolitică din Asia centrală. Kuftin. decorată cu culori închise pe fondul deschis al vasului.ro . care continuă. În cea de-a doua fază apare ceramica bicromă. pictată cu negru (brun închis) pe fondul roşu al vasului. cercetări D. Ceramica fazei Anau I A cuprindea două specii de ceramică fină.cimec. În cadrul culturii Namazga au fost decelate două perioade: Namazga I (aprox.4500–4100 bc). 4500– 4100 bc) şi Namazga II (aprox. Khlopin. 4100– 3700 bc). pe versantul nordic al Munţilor Kopet Dagh. Bukinich. D. dar diferite calitativ: o veselă grosieră. într-o cameră era un perete pictat policrom. 1924. în timp ce în faza Anau I B dispar artefactele lucrate din silex. 1916. roşie şi neagră pe fond deschis. Sarianidi. cu degresanţi minerali în compoziţie. A. 1952. De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox.

netedă. Piesele de aramă erau lucrate prin metoda à cire perdue. Dacă în domeniul plasticii de lut se resimt. sanctuare cu vetre-altar ovale. 30). De asemenea. În Eneoliticul târziu (3700–2800 bc) s-au menţinut diferenţierile culturale. cu podium rectangular (Masson. în domeniul ceramicii Kara-Depe sunt prezente influenţele de tip Sialk III. foarte bine lustruită. 1982). cu mâinile depărtate sau aşezate pe piept şi cu decor pictat (fig. atât în morminte individuale cât şi în morminte colective. în zona occidentală au evoluat comunităţi care aveau o ceramică de tip Kara-Depe. Astfel. argint. Ca podoabe au fost descoperite coliere de aur. şi bărbaţi în picioare. lazurit. Sarianidi. redate în picioare sau poziţie aşezată.cimec. în cadrul unei locuinţe de la Geoksjur. din Eneoliticul mijlociu (4500–3700 bc) se observă o deosebită diferenţiere între culturile central-asiatice: în timp ce în zona apuseană continua ceramica fazei Anau II (fig. pe când la Kara-Depe a fost semnalat un sanctuar izolat. destul de rău conservate. în eneoliticul Asiei centrale. Astfel. venite dinspre culturile Obeid şi Susiana. a vârfurilor pedunculate de suliţă şi a statuetelor feminine aşezate. pictată policrom cu cruci mari şi jumătăţi de cruce. Masson. în zona răsăriteană a apărut o ceramică monocromă pictată cu linii paralele de-a lungul gâtului. era utilizată inhumaţia.sporadic o ceramică gri sau neagră. La Geoksjur a fost descoperit un canal eneolitic de irigaţie.ro . vulturi). De-a lungul culturii. purtând. nude. se cunosc elegante statuete feminine. În zona estică era cunoscută ceramica de stil Geoksjur. pictată cu brun închis pe fondul alb-verzui al vasului. în construcţii funerare circulare de tip tholos. 1972. 54 www. în acelaşi timp. pantere pătate. În domeniul vieţii spirituale. au fost realizate mari figurine feminine. Casele continuă să fie multicompartimentate. şi figuri zoomorfe (ţapi. 30). Ca rit funerar. cu pictură policromă şi motive geometrice. de tip Jalangač. S-a produs. cu părul împletit. uneori coifuri de luptă. au fost descoperite vase de marmură. reprezentând motive geometrice. o răspândire generalizată a caselor rotunde şi rectangulare. redate în poziţie aşezată. influenţe de tip Obeid. cornalină şi turcoaze. lung de 3 km.

în Sind. Astăzi sunt cunoscute peste 300 de situri ale acestei civilizaţii. datate în mileniul al VII-lea bc. fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului final şi Chalcolitic. presupunându-se existenţa unor civilizaţii neolitice anterioare. Alte cercetări. unde. Originea civilizaţiilor Indusului este încă puţin lămurită. denumite pre-harappeene. Mackay a început să cerceteze aşezarea ChanhuDaro(Casal. Majumdar (Amri. au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein). (N. în Pakistan şi India de nord-vest. în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice. E. 1929). De asemenea.cimec. iar.-F. conturându-se trasăturile acesteia. A. Jarrige începând cu 1974) şi Kili GhulMuhammad-Togau (sondaj W. Pakistan (Jarrige. bazate pe urbanism şi transmiterea experienţei prin scris. Sir John Marshall şi Sir Mortimer Wheeler (1921.ro . au mai fost efectuate cercetări sistematice la Mohendjo-Daro (19221931) în cadrul misiunii americane conduse de E. pe vechiul curs al râului Ravid (Pakistan). Fairservis. din 1931. Astfel. de mai mică amploare. Cea mai cunoscută este civilizaţia Harappa. începând cu anul 1921. după situl eponim din Pendjab. prin care se poate 55 www. 1988). 1978). 1923-1925) şi M. aşa cum demonstrează descoperirile din siturile Mehrgarh (cercetări J. C.CAPITOLUL 13 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ZONA INDUSULUI Civilizaţiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaşi nume. S. făcând trecerea spre începuturile epocii istorice. definite în cea de-a doua jumătate a secolului trecut. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetări. Mackay. 1950) în Belucistan.

Ca inventar funerar. în morminte erau depuse unelte. realizată în stilul Kechi Beg (aprox 3500–3000 bc). fiind influenţată de lumea iraniană a civilizaţiei Djemdet Nasr. probabil. la Mehrgarh se observă extensia plantelor de cultură şi sporirea rolului creşterii animalelor (bovinele. În faza veche (mileniul al VII-lea bc) au fost descoperite locuinţe rectangulare. animaliere (frize cu ţapi. în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig. erau organizate în complexe. împreună cu Mehrgarh. în special. care. progres care a marcat o serie de modificări în cadrul industriei litice şi osteologice. 31).urmări evoluţia unei economii agricole. ca motive utilizate fiind cele geometrice. ca bunuri de schimb fiind arama. dispuse simetric. Structurile de locuit. Deşi are o origine locală. zebul/Zebus). pe lângă case existând şi magazii pentru păstrarea proviziilor. într-o regiune din apropierea văii Indului. Ceramica chalcoliticului din regiunea pakistanezo-indiană era policromă. construite din cărămizi crude. şi comerţului purtat cu regiuni îndepărtate din vest. În mileniul al VI-lea bc.cimec. 1988). podoabe din scoici şi pietre semipreţioase (lapislazuli şi turcoaze). păsări) şi antropomorfe (“dansatoare”). Pe lângă ceramică. Locuitorii acestui sit prezentau un dezvoltat cult funerar. În faza veche. Ceramica a început să fie confecţionată pe la jumătatea mileniului al VI-lea. reprezintă importante centre artizanale de olari. s-au confecţionat numeroase figurine antropomorfe şi zoomorfe. Ulterior. în Chalcolitic. din ce în ce mai realiste. multe procurate pe calea schimburilor. ceramica era de bună calitate şi a început să fie lucrată la roata cu “arcuş” (înainte de 4000 bc) şi era decorată prin pictură. Oamenii acestei perioade cultivau orzul (Hordeum vulgare) şi creşteau. Înflorirea acestei aşezări s-a datorat. Pentru sfârşitul mileniului al V-lea bc. caprinele. există la Mehrgarh dovezi ale practicării metalurgiei aramei. cu mai multe încăperi. turcoazele şi bumbacul (Jarrige. ca şi în cazul altor aşezări din zona iraniană. fiind lucrată din “colaci” de argilă.ro . construite din cărămizi crude. mormintele fiind organizate în necropole. producţia ceramică pre-harappeană prezintă influenţe receptate din partea culturilor din zona platoului iranian (Sialk şi Hissar). în mileniul al V-lea bc. Într-o perioadă care precede 56 www. având ca degresant paie tocate. defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită.

dezvoltată între mileniile al IV-lea şi al II-lea bc. cu elemente de protoscriere. Jarrige. pe comerţ intens. monocromă. pe un urbanism evoluat.ceramica cenuşie. Aceste descoperiri. din stilul Quetta (aprox. au pregătit trecerea la civilizaţia propriu-zisă a Indusului (Harappa). realizate din lut. Mesopotamiei şi Iranului antic. la Mehrgarh a continuat să se practice inhumaţia în cadrul unor necropole de sine stătătoare. Ca piese de inventar.cimec. fildeş şi metal. 1988). bazată pe o economie agricolă prosperă. 57 www. prezentate mai sus. o structură socială elaborată şi o scriere încă nedescifrată. au apărut cunoscutele sigilii. în morminte au fost puse puţine unelte şi multe podoabe (coliere de steatită şi pandantive din lapislazuli) (Casal. comparabilă cu cea din zona Egiptului. 1978. 3000–2500 bc).ro . În chalcolitic.

născându-se şi evoluând civilizaţii şi complexe culturale originale. sunt deosebit de originale. nordul provinciei Henan) au arătat că au existat mai multe centre de neolitizare în China. cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul fluviului Yangzijiang.CAPITOLUL 14 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL EXTREM-ORIENTAL ŞI SUD-EST ASIATIC Extremul Orient şi sud-estul asiatic s-au caracterizat. în neolitic. ******* Zona chineză prezintă. în perioadele epipaleolitică. în timp ce zona centrală era acoperită de un lac enorm. domesticirea soiei s-a realizat în Manciuria. Apropiat. printr-o serie de complexe culturale care. decât cel actual. Astfel. civilizaţiile neolitice extrem-orientale şi sud-est asiatice par să reprezinte mai multe spaţii de debut independent şi al modului de viaţă neolitică şi o anumită particularizare de dezvoltare a fiecărui subcentru (japonez. Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald şi mai umed. indochinez şi indonezian). Asia Mică şi Europa s-au aflat într-o anumită conexiune în timpul procesului de neolitizare şi de evoluţie a unor complexe culturale. în funcţie de tradiţii şi mediul geografic de dezvoltare. în nord existând lacuri şi mlaştini. Cercetările efectuate. unele dovedind o continuitate remarcabilă. pe lângă diversitate. începând cu anul 1921 (Yangshaocun. Dezvoltarea agriculturii şi creşterii animalelor au fost astfel favorizate. menţinându-şi varietatea dată de imensitatea şi diversitatea spaţială. o geografie mult diferită faţă de cea de astăzi. chinez. neolitică şi eneolitică. iar în centrele 58 www. în mileniile al VII-lea–al VI-lea bc. Dacă Orientul Mijlociu.ro .cimec. evoluţia independentă spre modul de viaţă neolitic făcându-se în văile marilor fluvii Huang-Ho (Galben) şi Yangzijiang (Albastru) şi a afluenţilor acestora.

meiul. până în golful Hangzhou (la Liangzhu şi Qingliangang).cimec. uneori. cu valuri de apărare ridicate din pământ. localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru. în special de-a lungul fluviului Tao. Aşezările aveau aspectul unor sate. cultura Yangshao. deplasându-se prin valea Wei. Spre nord-est. care susţineau şarpanta cu un acoperiş din paie. s-a dezvoltat. după o perioadă de conveţuire. fiind specifice pentru cultivatori şi crescători de animale semistabili. triburile Yangshao au mai influenţat o serie de comunităţi vestice şi răsăritene. de sfârşitul mileniului al VI-lea bc. la vest de Zheng-zhou. cu stâlpi interiori. săpat începând cu 1921 de către geologul suedez J. În nord. comunităţile Yangshao au ocupat părţile orientale ale zonelor Qinghai şi Gansu. De asemenea. Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii. Prezintă elemente de fortificare cu şanţuri completate. aşa cum este atestat în faza a II-a a sitului de la Miaodigou. G. Pereţii erau alcătuiţi din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig. amplasate pe terasele de loess. Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo (Banpocun/X’ian. comunităţile Yangshao s-au răspândit spre sud. Gansu şi. ajungând. Casele erau rotunde şi rectangulare. În neoliticul timpuriu. în mileniul al II-lea bc. în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-Ho şi a afluenţilor săi Wei şi Fen. Aceste comunităţi îşi schimbau locul de aşezare în funcţie de epuizarea terenurilor şi creşterea animalelor. erau sistematizate şi divizate în cartiere specializate. 33). ocupând. comunităţile Yangshao au cucerit zonele Shandong-ului şi Changchun-ului în Manciuria. comunităţile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale culturii Longshan.ro . de timpuriu. în apropiere de Ming Xian. numită astfel după situl Yang Shao T’sun (Yangshaocun din zona Henan. cu o suprafată de peste 24 hectare. ultima pentru perioadele târzii. Spre vest. Aceasta este bine cunoscută datorită cercetărilor din numeroase situri din zonele Henan. Shaanxi. care domină cursul fluviului Huanghe şi bazinele afluenţilor acestuia. în Quiughai. revenind 59 www. în principal zonele muntoase din vestul şi nordul Chinei. unde s-au amestecat şi au asimilat o serie de influenţe primite din partea civilizaţiilor central-asiatice.protoneolitice din zona cursului mijlociu a fluviului Huang-Ho s-a cultivat. unde au influenţat pe cele ale culturii Liangzhu. în regiunea Shanxi. Anderson). spre est. Din această ultimă provincie. Wei şi Fen.

Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praştie). Argila era bine epurată şi arsă oxidant.ro . antilope. Formele sunt foarte variate: cupe adânci. între care varza de China (Brassica sinensis). cele mai vechi 60 www. săpăligi. câini.periodic pe vechile amplasamente. cu o gaură pentru cele mai vechi sau cu trei (Yumen. cânepa şi unii arbori fructiferi. ace de os cu ureche. vorbind de o specializare a creşterii animalelor. râşniţele de mână.cimec. A fost confecţionată şi o ceramică de uz gospodăresc. suliţe cu vârful din os. săgeţile. cu un decor policrom deosebit. harpoane. fusaiole de piatră şi ceramică. Au fost realizate şi vase negre lustruite sau cu corpul alb. iar ca unelte: beţele pentru săpat. prin incendiere. Ceramica reprezintă o importantă realizare a comunităţilor Yangshao şi se caracterizează printr-o deosebită varietate şi eleganţă. provincia Gansu). De asemenea. fără motive pictate. brună şi neagră. purtătorii culturii Yangshao utilizau praştiile. oale. Ca arme. arsă oxidant. găini. rotunjite. Principala ocupaţie a purtătorilor culturii Yangshao era agricultura. butelii etc. comunităţile Yangshao creşteau viermii de mătase. decorată cu impresiuni de şnur înfăşurat. topoare şi tesle cu secţiunea eliptică. pe terenuri obţinute prin defrişarea vegetaţiei sălbatice. boluri. perpetuată până în cultura Longshan. bovine şi ovi-caprinele. amprente de împletituri şi ţesături. cuţite rectangulare pentru secerat (seceri) şi defrişat. diverse legume. cu pieptenele. leoparzi. pe care îl păstrau în gropi sau în vase de provizii. Ceramica fină a fost lucrată mult mai îngrijit. fluiere sau ocarine (de formă ovoidală sau sferică. porci. germanica). cultivând meiul păsăresc (Setaria italica var. Decorul era realizat prin pictare pe argila în curs de uscare. cai. Culesul şi vânătoarea au continuat să aibă un rol important în asigurarea hranei. lucrată mai puţin îngrijit. pentru vânatul păsărilor. vasele fiind finisate cu mâna. pe un suport rotativ. adaptat la un climat mai secetos. aşa cum este atestat de numeroasele resturi osteologice de peşti şi animale sălbatice: bovidee şi cervidee. bolasul. căpătând culori diferite. cu culori închise: roşie. La acestea se adaugă piesele de piatră şlefuită: cazmale. îngreunate cu o piatră şi greutăţile pentru plasele de pescuit. până la 1000ºC. de la galben deschis la roşu intens. greutăţi. iepuri şi marmote.

cu baza alungită. Cea mai bine studiată este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea . cum se observă în siturile Huaiyin. lângă Ningyang. binecunoscut în cultura Longshan. Ottino. cu picioarele scobite şi marginea răsfrântă în afară (de tipul gui/kui).al II-lea bc). cornul. ca forme fiind cunoscute ibricele tripode. uneori. La începutul culturii a fost utilizată ceramica lucrată cu mâna. Unele din datele obţinute la Qingliangang par să demonstreze că este vorba de o cultură separată (numită cultura Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numită Dawenkou. probabil începând cu mileniul al V-lea bc. cenuşie sau albă. formând un complex arheologic. aplatizaţi cu spatula. la baza scrierii chineze.ro . Purtătorii acestei culturi erau crescători de animale şi cultivatori de plante. osul. spirale şi cercuri concentrice.cimec. lemnul şi dentiţia animalelor. alcătuită din amfore mari. foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. de formă sferică sau piriforme. deopotrivă. piatra. alături de pictogramele divinatorii de pe carapacele de broască ţestoasă din cultura Longshan. Unele semne/ mărci. realizate pe ceramică. descoperite în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). vasele cu picior 61 www. Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare. Pentru confecţionarea utilajului. care a înflorit în mileniul al III-lea. din Xuzhou până în sudul Shandongului şi până la nord de Anhui şi Jiangsu. şi vasele pictate din valea fluviului Tao. purtătorii culturii Dawenkou au folosit. pe o arie foarte largă. 34). treptat. la baza scrierii chineze. au putut sta. 1988 b). în special cele ce cuprind peşti (bazinul Wei). de comunităţile culturii Longshan. Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scară largă şi derivau din cercuri şi pătrate. spre est şi vest. mai rar cu decoruri zoomorfe (De Bergh.fiind. în vreme ce temele animaliere sunt mai frecvente. prin dispunerea succesivă de colaci de argilă. şi ornată cu volute. După o lungă perioadă de înflorire şi expansiune. carenate sau conice. Aceasta era lucrată cu mâna. adesea. uneori cu motive “în şah” sau ochiuri de reţea. Cultura Dawenkou (situl eponim. Zijinshan. pictată. Xixiaou. utilizate ca urne funerare. fiind. cu variante regionale. cultura Yangshao a sfârşit prin a fi asimilată. în partea de centru-sud a provinciei Shandong) s-a dezvoltat.

35). Xiaoxian. unde se poate vorbi de cultura Longshan clasică. 1988 a). în Shandong. în zona bazinului inferior al Fluviului Galben (Huang-ho) şi litoralul Mării Chinei. Shangman. Xindian şi apoi în alte puncte mai sudice. Liangzhou etc). unele diferenţieri ale organizării sociale şi tehnice între comunităţile Yangshao şi Longshan fac discutabile raporturile de filiaţie între cele două culturi: filiaţie directă (liniară) sau indirectă. Satele culturii Longshan prezintă elemente de sistematizare. Această cultură a înflorit în decursul mileniului al III-lea bc. cum se observă în siturile Jingzhizhen. 62 www. în cadrul civilizaţiei Dawenkou. prin intermediul altor culturi. Inventarul mormintelor individuale vorbeşte de existenţa unei diferenţieri sociale evidente (morminte bogate şi sărace) (Chang. bivolul. 1977). Problemele stratigrafice. cu o origine mai veche sau diferenţiate geografic. lustruită. Ca rit funerar. în general. comunităţile Longshan au pătruns treptat spre vest. sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramică neagră lustruită). De Bergh. aşa cum se observă în situl Miaodigou II. în cadrul culturii Dawenkou a fost utilizată inhumaţia. dar cunoşteau. pentru prinderea mânerului. fiind organizate.cimec. Utilajul litic era deosebit de fin şlefuit şi era reprezentat de: cuţite de secerat în formă de semilună. cu care a coexistat uneori. De acolo. cum se observă în aşezările Kexing-zhuang. dar care nu există în nivelurile vechi (fig. 36) (Chang. în jurul unei clădiri centrale şi erau înconjurate de un zid de pământ sau din cărămizi crude. decedatul fiind depus cu capul spre est. Ottino. în plus. cu pereţii vaselor foarte fini dar rezistenţi. Machang.(fructierele).ro . Cultura Longshan (situl eponim Longshan/Lungshan. Shouxian. în zona litoralului (aşezările Dadunze. Această cultură s-a caracterizat printr-o frumoasă ceramică neagră. Creşterea animalelor a fost comparabilă cu cea din cultura Yangshao. lucrată la roată. amforele etc (fig. 1977. cu perforări multiple pe margine. în vreme ce în domeniul agriculturii cultivau mei grâu şi orz. În bazinul mijlociu al Fluviului Galben. Zijinshan. probabil. Qianshanyang. Majiabin. a fost săpată aşezarea Chengziyai) îşi are originea. cel mai adesea în poziţie alungită pe spate. unde începând cu anul 1928. cultura Longshan a fost precedată de cea Yangshao.

împreună cu resturi de fructe. civilizaţiei Qingliangang. Numeroase situri aparţinând cultivatorilor de orez au fost cercetate în sudul Chinei. se cunosc elemente care vorbesc de o elaborată arhitectură în lemn şi despre o ceramică lucrată dintr-o pastă foarte bună. pleavă şi boabe de orez. cercetat începând cu 1973 şi foarte important pentru cunoaşterea civilizaţiilor prezentate mai sus.cimec. găina şi bivolul). au fost descoperite însemnate dovezi legate de cultivarea orezului. cum este cel de la Daxi. au fost practicate pescuitul şi vânătoarea (cerbi. cunoscută prin săpăligile de piatră şlefuită. cu perforare proximală. Cultura Liangzhu (Liang-Chu). În situl Hemudu (datat 5000-3400 bc). Acestea s-au răspândit până în nordul zonei Jiangsu. cu care se înrudea. numită astfel după situl eponim din apropiere de Hangzhou. elemente de structuri lemnoase cu cepuri şi caneluri (uluce). şi cuţitele de secerat cu o margine perforată pentru prinderea mânerului. în zona cursului mijlociu al fluviului Yangzijiang. numite uneori “cultura golfului Hangzhou”. În această zonă. Ceramica era de culoare neagră. porcul. s-a dezvoltat cultura orezului şi creşterea unor animale (câinele. comportând multe asemănări cu cultura Longshan. altele în mileniul al III-lea.ro . cu forme diverse. între mijlocul mileniului al IV-lea şi sfârşitul mileniului al III bc. în bazinul inferior al fluviului Yangzijiang au fost descoperite. Utilajul litic cuprindea lame de topoare şi dălţi. lopeţi din omoplaţi de bovidee. ca cel de 63 www. sunt datate în mileniul al IV-lea bc. şi decorată. Cele mai vechi situri. elefanţi şi rinoceri etc) (Liu Jung. datată între 4800-3600 bc. deoarece prezenţa vechilor niveluri de barare a apei a permis conservarea materiilor organice. Este posibil ca ceramica fazelor târzii să fi fost lucrată la roată. 1985). În afară de agricultură şi creşterea animalelor. cu motive şnurate. De asemenea. apariţia agriculturii şi a creşterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc) cu cele din cultura Yangshao. beţe pentru săpat. tulpini. în cantitate însemnată. legume şi nuci.******* În valea joasă a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru). succede. avea forme foarte variate şi era decorată cu impresiuni de şnur şi motive complementare. cel mai adesea. În acelaşi timp. Se cunosc mai multe variante culturale regionale. din zona Zhejiang. unde este cunoscut situl eponim al culturii Qingliangang.

pe scară largă. specia fină fiind lucrată la roată. vădind influenţe Longshan. în zona lacului Dongting. Ceramica acestei culturi era acoperită cu o angobă roşie şi avea un decor pictat cu negru. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea. 1977). vârfuri compuse de săgeată şi suliţă etc. este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue (Yueh). China centrală) s-a dezvoltat între 2750–2650 bc. identice cu cele din Polinezia. în Hunan. unde se află siturile de la Jiangling şi Gong’an. Aşezările erau amplasate pe malurile râurilor şi pe coastă. Comunităţile Daxi s-au răspândit până estul zonei Sichuan. din scoarţă de copac bătătorită. au receptat influenţe din partea civilizaţiei Long-shan. centrul său găsindu-se astăzi în provincia Hubei. pescuitul şi culesul scoicilor. şi ibricele cu picioare conice. În timpul existenţei lor. Cu toate acestea. comunităţile culturii Daxi au întreţinut. şi lopăţele (palete) cu suprafaţa netedă sau gravată. iar spre sud până la Lixian. Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang. ultimele prezentând o ceramică lucrată la roată. comunităţile Qujialing. între mileniile al V-lea şi al III-lea bc. purtătorii acestor culturi practicau. bazându-şi economia pe cultura orezului. Ceramica acestei culturi a căpătat o deosebită dezvoltare. importante legături cu cele ale fazelor evoluate ale civilizaţiei Yangshao. pe fond alb-cenuşiu. Triburile Qujialing au confecţionat un perfecţionat utilaj litic şi osteologic: lame de cuţit şi seceră. 64 www. în zona nordică. Ca forme se remarcă vasele cilindrice care nu se întâlnesc în nici o altă cultură chineză contemporană. şi în insulele din apropierea litoralului: aşezarile Cham Wan (pe insula Lema. În China de SE. în cadrul industriei litice au fost descoperite lame şlefuite de topoare şi tesle. Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei. Guangdong şi Guangxi. dar nu există indicii arheologice desfăşurării altor îndeletniciri. şi imprimarea (Chang. cu secţiunea rectangulară şi umăr. cilindric. în Hong Kong) şi Dapengeng (Taiwan). În decursul evoluţiei lor. Ca forme tipice sunt cunoscute: cupele cu picior înalt. în interfluviul Huei– Yangzijiang. brun şi roşu. săpăligi.ro . destinate confecţionării stofei de tip tapa. unde este cunoscut situl Wushan. Ca ocupaţii. dezvoltat în zonele sudice de coastă Fujian.la Qujialing (2750-2650 bc).cimec.

Ceramica cu decor geometric s-a perfecţionat devenind. În neoliticul târziu. 1977). ceea ce vorbeşte de existenţa unei navigaţii timpurii în largul mării. fapt care a determinat modalităţi proprii de dezvoltare.bine cunoscută în Indonezia şi Oceania. Unele comunităţi Yue au primit influenţe de tip Longshan. Industria litică a acestei culturi prezintă multe asemănări cu cea a complexul cultural Yue (piese atent şlefuite. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit. caracterizată printr-un decor şnurat şi cu impresiuni de pieptene. aşa cum se observă în siturile de la Tanshihshan şi Wuping. bazată pe cultura tuberculilor. Acelaşi lucru se poate arăta şi despre producţia ceramică. Xijiaoshan (în Fujian). adesea. ******* În stadiul actual al cercetărilor. care a fost urmată de o ceramică cu motive geometrice. La sfârşitul epipaleoliticului/mezoliticului sud-est asiatic de tip 65 www.ro . Comunităţile aceastei culturi au avut o economie de producţie. s-a pătruns în epoca bronzului. Cultura Dapengeng (după situl din apropiere de Taipei/Taiwan).cimec. decorată la bază cu şnurul şi incizată în partea superioară. prezentând unele elemente asemănătoare şi cu neoliticul continental. Lingshan. vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii (Chang. dezvoltată între mileniile al V-lea şi al II-lea bc reprezintă o variantă a aşa-numitului complex al “civilizaţiilor neolitice de pe coasta Yue”. datate prin C14 la sfârşitul mileniului al II-lea bc. care au fost civilizaţiile neoliticului Asiei de sud-est şi evoluţia acestora. după cum se observă în siturile Chao’an. motivele fiind curbiliniare. Haifeng. lacunare din păcate. Wengyuan. Comunităţile Yue aveau o ceramică grosieră. în Taiwan. Nanning. o caracteristică a neoliticului târziu. prin cultura Shang. în zona Chinei de Nord. nu se poate stabili cu precizie. Dongxing (în Guangxi) şi Xianrendong (în Jiangxi). şi o ceramică mai fină. Fengpitou şi Yingpu. în mileniul al II-lea bc. cu decor ştanţat. în Fujian. formele tripode fiind mai puţin utilizate. Comunităţile meridionale au adoptat noua tehnologie şi au decorat. tesle cu secţiunea rectangulară şi umăr). deoarece transgresiunea marină holocenă a “rupt” continentul de zona insulară a Indoneziei.

discutabil. au dus. Încă din fazele mijlocii ale hoabinhian/bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tăişul şlefuit în timp ce. 66 www. nordul Sumatrei şi. De aceea. curcubitacee.cimec. poate independent. toate plantele menţionate. arborii de pâine şi bananierii. spatule de os şi ceramica decorată cu şnurul şi cu motive sub formă de împletitură. acesta ar fi început. dălţi şi săpăligi). probabil. pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest.hoabinhian şi bacsonian (aprox. 12000–2000 bc) s-a petrecut tranziţia către neolitic (Peninsula Indochina şi nordul Indoneziei– vestul Birmaniei. care aparţin începutului epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc) (Solheim. fazele hoabinhianului mijlociu şi târziu au fost încadrate în aşa-numitul neolitic sud-est asiatic. sub influenţa neoliticului chinez. Culesul orezului sălbatic şi rizicultura au apărut mai târziu. în nordul Indoneziei. Astfel. sudul Chinei. Se pare că în unele niveluri bacsoniene. prin realizarea unor unelte de piatră şlefuită şi cu protejarea plantelor alimentare. prin mileniul al III-lea bc. De aceea. 1992). Unele descoperiri din situl Spirit Cave (Thailanda de nord). ca etapă avansată a culesului. în fazele evoluate.ro . betel şi diverse nuci). cu excepţia orezului. datate. în Insula Sulawesi/Celebes) (Garanger. au fost descoperite resturi de orez cultivat şi dovezi ale existenţei câinelui domestic. care se consideră că se sfârşeşte odată cu răspândirea comunităţilor Dong-Son (Vietnamul de nord). au apărut mojare şi pisăloage de piatră. fasole. Malaezia. poate sub influenţa neoliticului chinez. între care se găseau diferite varietăţi de igname şi taro (Aracea). în noile teritorii. prin prezenţa utilajului litic şlefuit (topoare. în toalianul recent. în niveluri datate între 10000–6000 bc. probabil. Taiwan). pe la 2500 bc. porcul şi găina). pun problema practicării unei cultivări timpurii a plantelor (resturi de mazăre. cultivaţi mai apoi prin reproducere asexuată. şi unele animale domestice (câinele. În aceste condiţii. Începuturile propriu-zise ale agriculturii şi creşterii animalelor în Asia de sud-est nu sunt cunoscute cu precizie. populaţiile care au părăsit Asia de sud-est. Wilhekm 1972). pe la 8000/6000 bc. a fost cunoscută ceramica şi cultura orezului (nivelurile superioare din adăpostul Ulu Leang din regiunea Maros. Este posibil ca procesul de acumulare a trăsăturilor neoliticului în sud-estul Asiei să fi fost foarte lent şi cu particularităţi specifice.

******* Japonia a reprezentat, în holocen, un spaţiu interesant cu o evoluţie particulară, datorată, în parte şi specificului său geografic. Arhipelagul nipon a căpătat, în general, aspectul geografic pe care îl cunoaştem astăzi: numeroase insule, cu o mare lungime a coastelor, importante resurse marine, păduri masive în zonele muntoase, cu însemnate resurse animaliere şi vegetale, spaţii restrânse de câmpie, care să poată fi întrebuinţate într-o agricultură propriu-zisă. În acest areal specific a evoluat, în epipaleolitic şi neolitic, complexul cultural Jomon (aprox. 12500– 300 bc) caracterizat prin ceramica decorată cu diferite impresiuni şnurate (numită Jomon, în japoneză). Interesant este faptul că, deşi au cunoscut de timpuriu ceramica, comunităţile Jomon aveau, la început, un mod de viaţă caracterizat prin pescuit, vânătoare (mistreţul, cerbul, mamiferele marine) şi cules (la Hamansuno, în sudul insulei Hokkaido, aprox. 7000 şi 5000 bc, erau culese: meiul şi hrişca (Fagopyrum esculentum), putându-se vorbi despre un neolitic ceramic fără producţie propriu-zisă de hrană. De asemenea, pentru alimentaţie mai erau utilizate: nucile, castanele comestibile, ghinda, tigva (Lagenaria vulgaris), mazărea şi o specie de fasole. În domeniul construcţiilor şi meşteşugurilor, erau utilizaţi dudul şi arborele de lac. Cultura plantelor este cunoscută, cu siguranţă, în arhipelagul nipon, din mileniul al IV-lea, în fazele mijlocii Jomon (aprox. 3500– 2500 bc), când meiul era cultivat de către comunităţile seminomade care trăiau pe litoralul Pacificului, în special cele din regiunea Tokyo, ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele, bovinele fiind introduse mai târziu, în epoca Yayoi (secolele al IIIlea bc–al III AD). Amplasarea geografică a comunităţilor Jomon a determinat ca, încă din mileniul al VIII-lea bc, să fie practicat pescuitul în largul mării. Mărturie stau, în acest sens, descoperirile de peşti marini din situl Natsushima (golful Tokyo), fragmentele de pagaie şi de pirogă de la Torihama (60 km nord de Kyoto) şi Kamo (la 70 km sud de Tokyo), ultima datată la 3100 bc. Despre acest tip de navigaţie vorbeşte şi răspândirea ceramicii, din perioada iniţială Jomon, până în insulele mai îndepărtate (situl Agaribara/Okinawa – 4670 – 4450 bc) (Garanger, 1992). 67
www.cimec.ro

Locuinţele comunităţilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate ana în japoneză), având câte o vatră, construite în apropierea unor mari aglomerări de scoici (Kaizuka, în japoneză). Acoperişul era susţinut de stâlpi şi era realizat din paie. Casele erau organizate în cătune, amplasate fie pe litoral, fie pe malurile lacurilor şi râurilor, alcătuite din trei până la zece case de locuit, dispuse (în perioada mijlocie Jomon) în jurul unei construcţii mari, probabil comune. În ceea ce priveşte utilajul litic, trebuie arătat că, deşi nu diferă de cel din paleoliticul final (pre-Jomon), au fost abandonate treptat microlamele şi au apărut micile vârfuri triunghiulare de săgeată, topoarele şi teslele, care s-au menţinut de-a lungul întregii civilizaţii. De asemenea, erau utilizate săpăligile, râşniţele de mână, frecătoarele şi, în perioada târzie Jomon, secerile de şist lustruit. Din os s-au confecţionat ace de diferite tipuri, cârlige de undiţă şi harpoane. Pentru pescuit erau cunoscute plasele cu plutitoare şi greutăţi. Dovedind o deosebită adaptare la mediul în care au trăit şi o relativă izolare faţă de continentul asiatic, comunităţile complexului cultural Jomon au dovedit o remarcabilă continuitate, de circa 10000 de ani, dezvoltarea acestora fiind împărţită în cinci perioade, definite, în principal, după evoluţia tipurilor ceramice şi a siturilor din câmpia Kanto (Aikens, Higushi 1982). Se consideră că ceramica a apărut, în sudul arhipelagului nipon, într-o perioadă Pre-Jomon (către 12500 bc în siturile de la Fukui şi Sempukuji, în Kyushu, şi pe la 12000 în aşezarea de la Kamikuroiwa, în Shikoku) de unde s-a răspândit şi în restul teritoriului. Ceramica Pre-Jomon (aprox. 12500–10000 bc) şi cea din perioada Proto-Jomon (aprox. 10000–5000 bc) avea forme simple, cu gura largă şi fundul conic sau rotunjit, fiind decorată cu motive liniare sau în relief, realizate prin incizii cu unghia sau cu pieptenele, imprimată, şi ştanţată cu ajutorul scoicilor (fig. 40. A). Aceste decoruri se perpetuează şi în perioada veche Jomon (aprox. 5000–3500 bc), când s-au resimţit şi unele influenţe primite din partea neoliticului Asiei de nord-est şi au fost confecţionate vase cu baza dreaptă şi mai rar conică sau circulară. În această perioadă, decorurile erau obţinute prin aplicarea unui bastonaş înfăşurat de argilă, pe care era trasat un şnur împletit sau înnodat, reprezentând aşa-numitul decor şnurat sau cu impresiuni şnurate. 68
www.cimec.ro

În perioada mijlocie Jomon (aprox. 3500–2500 bc), ceramica avea ca forme principale vasele adânci şi modelate mai complex, câteodată, cu protuberanţe voluminoase, ca decoruri fiind cunoscute variate motive şnurate, ornamentele sinusoidale şi spiralice, realizate în relief. Perioada târzie Jomon (aprox. 2500– 1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogăţirea fără precedent a formelor şi decorurilor ceramicii, care a căpătat un deosebit rafinament artistic (fig. 40 B-C). În perioada finală Jomon (aprox. 1000–300 bc), multe vase au avut o funcţie cultico-rituală, în acest domeniu resimţindu-se influenţele recipientelor rituale de bronz, din China. Decorul ceramicii Jomon final este deosebit de sofisticat, reunind şi alternând motivele sinusoidale în relief, cu zone netede şi lustruite, spaţiile cu impresiuni şnurate şi benzile liniare incizate, manifestându-se o serie de particularităţi regionale, legate de tradiţiile şi de forţa de creaţie a diferitelor centre de producţie. Tradiţia Jomon s-a perpetuat şi în epoca Yayoi (sec. al III-lea bc– al III-lea AD), mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu şi Hokkaido), unde se poate vorbi de un Epi-Jomon (Kidder, 1968). În afară de ceramică, începând cu perioada timpurie (pe la aprox. 4000–3000 bc), purtătorii complexului cultural Jomon au realizat deosebite reprezentări antropomorfe stilizate, în special feminine, acoperite cu decoruri incizate (dogu în limba japoneză), legate, probabil, de riturile funerare şi de cultul fecundităţii. Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon, când erau însoţite şi de pietre falice (numite Sekibo) şi se leagă de începuturile agriculturii în arhipelag, când după cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsă a orezului. Odată cu începuturile epocii Yayoi, pe la 300 bc, se consideră că se termină preistoria şi începe evoluţia protoistorică a spaţiului japonez, când o serie de elemente de origine continentală au pătruns în sudul arhipelagului, în insula Kyushu, de unde s-au impus treptat şi în celelalte spaţii. Epoca sau cultura Yayoi reprezintă o modificare esenţială faţă de cultura Jomon, marcată prin manifestarea unui şir întreg de transformări tehnice (pătrunderea obiectelor chineze de bronz şi fier), ale mediului economic (cultura extinsă a orezului bazată pe amenajări de diguri artificiale), social şi în domeniul spiritual (De Bergh 1988). 69
www.cimec.ro

CAPITOLUL 15
NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN AFRICA
Africa a reprezentat şi în neolitic un spaţiu istoric particular, caracterizat printr-o diversitate derivată din evoluţia holocenă, neotermală, a acestui teritoriu, cu fazele postpluviale, umede, numite postgambliene (Makalian-ul, oarecum sincron cu tardiglaciarul, şi Nakurian-ul contemporan cu postglaciarul. De aceea, în funcţie de tradiţiile epipaleolitice/mezolitice şi de tendinţele evolutive, au fost definite mai multe tipuri de neolitic: neoliticul de tradiţie capsiană, neoliticul mediteranean, neoliticul saharo-sudanez, neoliticul pastoral, neoliticul guinean, neoliticul leopoldian şi neoliticul din valea Nilului, fiecare cu trăsăturile sale caracteristice, cu unele interferenţe fireşti. ******* În nordul Africii a fost definit neoliticul de tradiţie capsiană (1933, R. Vaufrey, săpăturile de la Jaatcha şi Redeyef/Gafsa, Tunisia; 1952, E. G. Gobert; 1955, L. Balout; 1957, H. J. Hugot; 1966, H. Camps-Fabrer şi G. Camps; 1968, C. Roubert; 1974, G. Camps), considerat ca fiind continuatorul epipaleoliticului local (capsian) şi rezultatul unei evoluţii neolitice locale, considerânduse că s-a răspândit până în Guineea şi Congo. Se caracterizează prin vârfuri de săgeţi, piese foliacee, topoare şlefuite, tăişuri, ceramică, împreună cu o industrie capsiană tipică. Ulterior, s-a constatat că aria de răspândire a acestui neolitic a fost mai restrânsă şi s-a arătat că s-a caracterizat printr-un interes redus pentru confecţionarea şi utilizarea ceramicii, cuprinzând vase cu fundul conic şi sărac decorate, o bogată industrie osteologică şi o artă mobiliară, realizată pe ouă de struţ, la care se adaugă arta 70
www.cimec.ro

răspândit până la Aoulef. Adăpostul 402. Columnata. Datele antropologice arată o populaţie mixtă formată din protomediteraneeni. Ouled Zouaï.(mileniul al III-lea bc). cu o ceramică asemănătoare cu a neoliticului mediteranean. Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior. cu aşezări sub forma unor aglomerări de cochilii. Nador. neoliticul capsian (mileniile al IV-lea–al III-lea bc). care încheie evoluţia neolitică din Africa de nord-vest. caracteristice neoliticului saharo-sudanez. numeroase gratoare şi vârfuri de săgeată. podoabe şi gravura animalieră (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar.ro . Mechta el Azla. cu numeroase gratoare. şi se caracterizează prin numeroase microlite geometrice. Harmelia. Damous el Ahmar (fig. în zona sudică. 1974): • faciesul câmpiilor înalte din zona localităţii Constantine. vârfuri de săgeată “în forma turnului Eiffel” şi o ceramică decorată cu pieptenele. Hassi Bou Bernous. În cadrul acestuia au fost stabilite mai multe faciesuri (Camps. decorată. cu trei stadii–capsianul neolitizat (mileniile al V-lea–al IVlea bc). nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed Tahar şi în djebel Marshel). străpungătoare şi racloare. Zmielet şi Barka. Thiout. mechtoizi (proto71 www. Ritul funerar al comunităţilor neoliticului de tradiţie capsiană era inhumaţia în morminte individuale. în vreme ce piesele litice destinate măcinării/zdrobirii erau abundente (Bou Zabaouine. • faciesul neolitic din zona Munţilor Atlas. cu forme sferice (Autruche V. Medjez I. caracterizat prin reducerea cantitativă a uneltelor de tip epipaleolitic. Butte Catherine. reprezentând un facies montan al unei populaţii pastorale seminomade. Aïn Naga. Brézina. Oued Saïda. • faciesul neolitic vest-saharian. 41). Foum Saïda. Tiaret. în ergul Iguidi). djebel Fartas. este cunoscut prin cercetările de la Hassi Manda. vârfuri pedunculate de săgeţi. Safiet Bou Rhenan. şi neoliticul final de tradiţie capsiană. Ksar Tebilet şi Redeyef).cimec. în vestul Algeriei. care creştea vite mici şi trăia în grote şi adăposturi sub stânci. racloare.rupestră nord-africană. o importantă industrie osteologică. vârfuri transversale de săgeată şi unelte de piatră şlefuită (Redyef. cu motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga. djebel Marshel. ceramica fiind slab reprezentată. Rhar Oum el Fernan). Tarentule III.

Aïn Gueddara.Cro Magnon din Orient sau evoluaţi din oamenii aterieni) şi negroizi. Aumassip. cioplite simplu. ******* În zona Maghrebului. rar. parţial. gât. pentru mileniile al VII-lea – al VI-lea bc. Alte descoperiri s-au făcut în grotele Cap Tenès. Ouled Haddou. microlite segmentiforme. considerat. În schimb. Grotte du Polygone. Corales/Cimetière des Escargots. Grotte du Midi. Caf That el Ghar. Din punct de vedere antropologic. vasele având profile simple. foarte probabil. El Khrill. 1988 a). Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraşului Oran. gratoare. în grotele El Cuartel. materialele osteologice provenind de la capre. Ali Bacha/Algeria. o bogată şi diversificată industrie osteologică. indivizii descoperiţi în înhumările neoliticului mediteranean. uedul Guettara şi Oued de Noiseux). un facies al neoliticului de tradiţie capsiană.cimec. căruia i-a fost proprie o industrie litică compusă din piese denticulate. Aïn el Kedid. poate de purtătorii complexului cu ceramică cardială. pe fond ibero-mauru-sian. justifică. Cu toate acestea. câini. ultimele descoperiri caracterizându-se printr-o ceramică decorată. Sidi Bou Knadel. cu fundurile conice sau rotunjite şi. prin canelare. Les Trois Marabouts. ulterior. oi. ******* 72 www. 1988 b). 42) Dar es Soltan/Maroc. unde a fost numit neolitic mauritanian. Aumassip. din Algeria (Batterie Espagnole. o abundentă ceramică. porci. lamele à dos. El Kiffen (fig. Achakar. introdusă. Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale şi verticale. bovine. a fost definit neoliticul mediteranean. Grand Rocher. dovedind şi un permanent şi benefic amestec uman şi de tradiţii culturale (Amblard.ro . cercetările efectuate nu au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii (Camps. Les Genêts. aparţin tipului mechtoid (Mechta el Arbi). dovedind o populaţie amestecată (Amblard. practicarea creşterii animalelor. între care se găsesc elemente de prindere (torţi). frecvente râşniţe şi zdrobitoare. unii sunt protomediteranoizi robuşti şi numai unul (Grotte des Troglodytes) era protomediteranoid gracil. 1974). Grotte des Troglodytes. piese cu retuşe continui.

răspândindu-se. este bine cunoscută în zona Hoggar şi împrejurimi (Amekni. 1974). în perioadele mai noi. ceramica. Hirafok). când a fost inventată (Tagalagal/Aïr. prin prezenţa unor puţine microlite geometrice (în tenerian). care era decorată cu linii vălurite punctate. şi marchează o tranziţie către neoliticul din valea Nilului (Camps. dezvoltată într-o perioadă pluvială din holocenul inferior. Acest neolitic s-a dezvoltat în condiţiile ultimelor faze climatice din Sahara (IV–VI. aprox. o serie de probe polinice de mei african (Pennisetum). şi numeroasele piese de măciniş par a pleda în acest sens. Ca ornamente se cunosc impresiuni realizate predominant cu pieptenele şi motivele sub formă de linii vălurite (wavy line) (Camps. la sfârşitul acestora putându-se vorbi de o “Sahară mică”. harpoane de os şi recipiente din coajă de ou de struţ. 10000–2500 bc). cu vegetaţie bogată. în Ciad (Delebo şi Soro Kezenanga II) a fost atestată o timpurie domesticire a animalelor. până în Mauritania: • faza veche (mileniile al VIII-lea–al V-lea bc). 43). care se deosebeşte de tradiţiile africane prezentate anterior. Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie de aşezări care se găsesc astăzi fie în aer liber. în Niger. datat către sfârşitul perioadei. în timp ce la Tagalagal şi Temet/Aïr. vasele având forme sferice şi decorul realizat pe întreaga suprafaţă exterioară a vasului.În zona sudului Saharei şi Sudanului a fost identificat neoliticul de tradiţie sudaneză denumit. într-o continuă extindere. Timidouin. ulterior. descoperite la Amekni. răspândindu-se până în Ciad şi Niger. Site Launey. când au alternat episoadele umede. În ceea ce priveşte practicare agriculturii. fie în adăposturile de sub stâncă.ro . care s-a aflat. această fază este prezentă pe la jumătatea mileniului al VIII-lea bc. fig. realizate cu un instrument cu dinţii triunghiulari în secţiune (pieptene de olar). În cadrul neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri regionale şi faze cronologice. neoliticul saharo-sudanez. până astăzi. 73 www. Tin Amensar. probabil.cimec. Ceramica descoperită este abundentă. când motivele erau obţinute prin impresiuni cu pieptenele şi unele urme de împletitură. specific pentru stilul Orogowdé. şi cele secetoase. a numeroase râsniţe şi zdrobitoare. 1974).

bazată la început pe vite mici şi bovidee. 1988 c). ca cele din Tassili-nAdjer. o ceramică decorată cu motive punctate şi imprimate.cimec. Ceramica bovidianului târziu se diferenţiază de la zonă la zonă. fapt pentru care au fost definite mai multe stiluri: Arsa-Ténébyéla. care atestă o activitate pastorală. pe crescătorii lor şi construcţiile acestora (Amblard. între care şi topoarele “cu gâtuire”. Ouaguif cu benzi alcătuite din puncte mici. şi în cătune cu colibe rotunde. unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice de peşti şi harpoane de os. dispuse în jurul lacului Ciad. o industrie litică lucrată din cuarţ (Ciad). Bovidianul târziu. o creştere a numărului pieselor şlefuite. Aumassip. Bovidianul reprezintă o cultură specifică pentru o perioadă pastorală. încadrat în Neoliticul recent. Amekni (niv. unelte pentru măcinat (râşniţe şi zdrobitoare). împreună cu fauna sălbatică şi domestică din aceeaşi perioadă. uneori colorate în negru. Tiouyne. caracterizat printr-un decor format din puncte şi “lacrimi” mari. 1974) Specialiştii zonei şi ai epocii nu au o părere unanimă în legătură cu atribuirea etno-culturală a bovidianului. aşa cum se observă şi din reprezentările rupestre. într-o perioadă umedă din holocenul mijlociu. 74 www. a vârfurilor de săgeată şi brăţările de piatră. şi Télimorou cu o olărie cu angobă roşie şi decorul dispus în jurul gurii. bovine. Superior). S-a caracterizat printr-un habitat sezonier. sub formă de împletitură.ro . care sugerează practicarea pescuitului. 44). dispuse în benzi orizontale. cert fiind faptul că schimbările climatice prin care a trecut Sahara au determinat importante mişcări şi mixturi de populaţii negroide robuste. care era mult mai extins decât astăzi. o plastică zoomorfă şi reprezentări rupestre înfăţişând. fazele veche şi mijlocie aparţinând neoliticului saharosudanez mijlociu (mileniile al V-lea–al III-lea bc). pentru această perioadă sunt cunoscute unele faciesuri ca bovidianul (vechi şi mijlociu) şi tenerianul. mediteraneene şi europoide.• faza mijlocie (mileniile al V-lea–al III-lea bc) este cunoscută la Meniet. în special. ultimele două prezentând legături cu Neoliticul târziu din Nubia (Camps. a marcat o abandonare a vechilor forme de habitat în adăposturi şi întemeierea de mici sate cu colibe. cunoscută şi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. asociate cu registre lustruite. în adăposturi (abri).

–C. Locuirea era. Ennedi. La Téfédest. şi sudanezi orientali robuşti. 1966). la rândul său. zdrobitoare. Acest mezolitic de Khartoum s-a caracterizat prin păstrarea unei industrii microlitice din cuarţ şi cuarţit. venite dinspre est s-au amalgamat cu cele locale şi s-a format faciesul idelesian. nedecorată şi arta sa rupestră. ace şi harpoane de os şi o ceramică evoluată. bazată pe pescuit. indivizi micşti. faza terminală a neoliticului în această zonă. Tibesti. deocamdată. câţiva indivizi nonnegroizi. provenind de la înhumări în decubitus lateral. care. Mormintele erau dispuse în locuinţe. 1988 c). Tipul antropologic era cel negroid şi prezentau mutilări dentare. Karkarichinkat.ro . cu picioarele mai mult sau mai puţin îndoite. 1981). pe o parte. aşa cum sunt cunoscute încă din capsian şi iberomaurusian (Maghreb) precum şi în neoliticul pastoral kenyan. mărgele.cimec. cules şi vânătoare.Bovidianul a cunoscut o răspândire deosebită în zonele Ouenat. relativ gracili. în fond o cultură protoneolitică (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). în cadrul cărora au existat mai multe tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african. ******* Neoliticul din valea Nilului sudanez pare să-şi aibă originea în aşa-zisul mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. prezintă multe asemănări cu neoliticul saharo-sudanez. 1983). în mare măsură certificând reprezentările antropomorfe de pe picturile parietale (Amblard. incizate cu pieptenele. compusă din colibe de lut. decorată cu linii vălurite. Hoggar şi în împrejurimi (Lhote. punctate. J. La sud de Hoggar s-a dezvoltat faciesul Tilemsi. Arkell) (Cornevin. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de materiale osteologice umane. specifică unei economii de subzistenţă. în acest spaţiu şi perioadă. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor (Mandics. caracterizat printr-o ceramică fină. care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al II-lea bc). unii cu trăsături mechtoide (M. Aumassip. Această fază protoneolitică a fost urmată de neoliticul de 75 www. semisedentară. In Begouan. cunoscut prin cercetările de la Asselar. Chamla). neoliticul saharo-sudanez a decăzut atunci când populaţiile bovidiene. gresii plate. care redă mici personaje cu capete geometrice şi mici bovidee. fără ca să fie atestate. defuncţii fiind depuşi chircit.

brună. Tazianul. având diferite culori: roşie. Locuinţele erau sub forma colibelor simple. o producţie osteologică destul de variată (harpoane. figurine.cimec. unelte parţial şlefuite (dălţi). De asemenea.ro . pescuit şi cules în care a apărut creşterea caprelor şi a oilor. 46). orzului. ca urmare a expansiunii unor comunităţi neolitice sahariene târzii spre valea marelui fluviu. Mormintele erau ovale şi rectangulare. topoare) şi cârlige de undiţă din valve de scoici. Badarianul (fig. Matmar). cârlige de undiţă. Acest facies neolitic prezintă unele asemănări cu fayoumianul din valea inferioară a Nilului. se practica cultivarea grâului. bazată pe pescuit şi adunatul moluştelor. localizat tot în zona Egiptului mijlociu (siturile Badari. cu forme de cupă. Matmar şi Hemamiéh) dar şi în deşertul est-nubian. o ceramică de culoare brună şi. 1981). piepteni. neoliticul de Khartoum s-a caracterizat printr-o industrie litică marcată prin numărul mare de piese segmentare. Practicile funerare perpetuează tradiţia taziană (inhumaţia în morminte cu 76 www. Din os şi fildeş au fost confecţionate căuşe. din scoici. în timp ce gazelele şi struţii erau vânate iar broaştele ţestoase prinse. cunoscut în Egiptul mijlociu (Taza.Khartoum (mileniile al V-lea –al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aşezarea Esh Shaheinab/Sudan). în perioada mileniilor V-IV bc. Badari. ******* În zona cursului mijlociu al Nilului (Egiptul de Sus şi Mijloc) au evoluat mai multe culturi. cuţite şi topoare şlefuite. decorată cu impresiuni punctate (Cornevin. rar. inului. cu nişă uneori. de la început foarte dezvoltate. Astfel. unde era depus cadavrul cu faţa spre vest (Cornevin. cu marginea neagră. precum şi palete de fard din şist. creşterea bovinelor şi ovinelor. Era cunoscută o bogată veselă de piatră. dar a fost realizată o ceramică micacee. a avut o economie bazată pe vânătoare. este specific eneoliticului. Ceramica acestei culturi era de foarte bună calitate. s-a caracterizat printr-o industrie litică compusă din gratoare. În Nubia. 1981). roşie. cu angobă roşie şi cu decoruri realizate prin impresiune. s-a păstrat economia de subzistenţă. cenuşie şi roşie cu gura neagră. inele de braţ. podoabele cuprindeau mărgele de cuarţ şi din aramă turnată. obiecte de podoabă din amazonit şi o ceramică lustruită. alături de care s-au confecţionat inele şi brăţări din fildeş şi scoici marine.

măciuci piriforme şi vase elipsoidale sau tubulare. tesle.ro .nişă). vârfuri. Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate.cimec. În ceea ce priveşte habitatul uman. 3500–3100 bc. şi au utilizat pe scară largă arama. uşor adâncite. Spre deosebire de badarian. 1981. De asemenea. fie colibe de lut. Nagadianul II sau predinasticul mijlociu/ Gerzeean (situl El-Gerzeh. Erau cunoscute şi obiecte realizate din alte metale: aur. argint. Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau predinasticul I/Amratian (situl El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu. Decorul ceramicii era foarte bogat. fier meteoritic şi plumb Ceramica cu decor alb a fost înlocuită printr-o veselă cu torţi ondulate. Nubia şi în deşertul oriental. palete de fard. împletitură sau cărămizi şi în urcioare mari. Industria litică era alcătuită din cuţite cu tăişul concavoconvex şi vârful întors în sus şi secţiunea în formă de V (fig. ace. 77 www. diferite tipuri de cuţite. purtătorii nagadianului I au mai confecţionat palete de fard din şist. 2). ceramica Nagada I era pictată cu alb pe fond roşu. 48. la Mahasna au fost descoperite locuinţe uşoare din lemn. 1). Mandics. a cunoscut o extindere deosebită. deopotrivă. morţii fiind depuşi într-un “sicriu” de lemn. roşiatică sau gălbuie. 47) (Cornevin. de formă zoomorfă etc. cu torţi perforate şi adesea picior conic (fig. confecţionându-se pumnale. vase tubulare de piatră (bazalt). discoidale sau conice. reprezentări antropomorfe şi zoomorfe din os şi fildeş. şi erau însoţiţi de ofrande depuse în gropi laterale. Au fost confecţionate. fie adăposturi simple. ca şi la Hemamieh şi Mostagedda. dălţi. bărci (fig. topoare. elemente vegetale. motivele fiind variate: spirale. topoare şlefuite şi capete de măciuci. 1983). cuprins între aprox. lut. păsări flamingo. personaje cu braţele ridicate etc. ca motive cunoscându-se cele liniare şi naturaliste. din os şi fildeş. 48. având mânerele acoperite cu plăcuţe de aur sau fildeş. Din os şi fildeş s-a realizat un repertoriu deosebit de variat de podoabe. cu forme asemănătoare vaselor din piatră. Egiptul de Jos). între aprox. din zona Fayoum până în Nubia egipteană de sud. Locuinţele erau de diferite forme. Practicile funerare au cunoscut o perfecţionare. Prelucrarea aramei a cunoscut o deosebită extensie. 4000–3500 bc. Utilajul litic era bifacial şi cuprindea săgeţi. fiind realizat cu brun.

alături de care au apărut dălţi concave. in). ceramica monocromă. ******* Civilizaţiile neolitice dezvoltate în Egiptul de Jos. caracterizându-se printr-o economie de producţie evoluată. morminte 78 www. care prefigurează scrierea hieroglifică (Vila. atât în ceea ce priveşte dimensiunile siturilor. deocamdată. în care s-au resimţit încă puternice tradiţii epipaleolitice. denotând o serie de legături cu culturile contemporane din Sahara. Chiar dacă faza a III a nagadianului. porcine). numit şi Semainian. mei. râşniţe. dezvoltate pe cursul inferior al Nilului. Se practica agricultura (grâu. economice. Nu au fost descoperite. cât şi folosirea îndelungată a inhumaţiei în interiorul locuinţelor. în ce măsură purtătorii acestei civilizaţii au cunoscut o economie de producţie. creşterea animalelor (bovine. ovi-caprine. Fayoumianul B. Deşi nu au fost descoperite locuinţe. în ansamblul său această cultură eneolitică a mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese tehnologice. cu un repertoriu variat al formelor. prezintă un recul faţă de cele anterioare. microlite geometrice şi vârfuri de săgeată. artistice şi spirituale contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. 6500– 5200 bc) este prima civilizaţie cu caracter neolitic preceramic. zdrobitoare şi topoare cioplite cu tăişul ascuţit. Spre deosebire de faza anterioară. fiind descoperite numeroase seceri. deocamdată. denumit astfel după oaza şi bazinul Fayoum din Egipt. 1988 a). erau vânaţi hipopotami şi prinse broaşte ţestoase.Către sfârşitul culturii au apărut sigiliile cilindrice şi diferite motive simbolice. reprezentate de lamelele simple. iar industria osteologică a fost diversificată (palete de fard. faza A a fayoumianului (cu date C 14 cuprinse între 4450–3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea bc. Industria litică prezintă multe elemente de tradiţie Fayoum B. Nu se poate preciza. Ceramica a fost de factură grosieră.cimec. iar pescuitul era extins. uneori lustruită.ro . prezintă o serie de caracteristici particulare care le diferenţiază faţă de cele din sud. se cunoaşte că proviziile erau păstrate în coşuri îngropate în puţuri-silozuri. având suprafaţa roşiatică şi neagră. în special). care prezintă asemănări cu badarianul. (aprox. remarcându-se vasele cu picior decorate cu proeminenţe mamelonare. orz.

Din lut ars. în apropiere de Hélouan. care erau dispuse de-a lungul unor”străzi”. unde a fost descoperită o ceramică de bună calitate. fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. pe o faleză abruptă). frunzele de palmieri. în Egiptul de Jos. Omarianul A (situl El-Omari. Vila. industria osteologică era de bună calitate. în gropi ovale. au fost confecţionate diferite reprezentări antropomorfe şi zoomorfe şi modele de bărci. Acest facies s-a caracterizat printr-un habitat uman evoluat. care reprezentau. câteodată. din şist şi granit. 1981. cunoscându-se piese noi de tipul cuţitelor cu spatele curbat. capre. cu coşuri şi vase de provizii îngropate. În fazele evoluate a fost confecţionată o ceramică ornamentată cu motive incizate. Populaţia acestei aşezări practica agricultura (în special grânele). cu forme diversificate. de unde au fost aduse bijuterii şi palete de fard. poate fi datat la sfârşitul mileniului al V-lea şi în prima jumătate a mileniului al IVlea bc. În unele zone special destinate existau arii de treierat. Obiectele de podoabă. 5000 şi 3600 bc. Într-un interval temporal deosebit de larg. probabil cu rol cultic. în special bifacială. netezită atent şi. câini). lustruită. sezoniere sau mai durabile.(Cornevin. care a cunoscut. printre alte motive. cu locuinţe ovale semiadâncite. 1981. vânătoarea (hopopotami) şi pescuitul. în fazele mai dezvoltate. Din punctul de vedere al industriei litice şi osteologice se observă multe asemănări cu fayoumianul. foarte numeroase. 1983). fără inventar specific (Cornevin. Ceramica avea suprafaţa roşie sau neagră. 1988 b). printre locuinţe. topoarele slefuite. Locuitorii acestei aşezări au întreţinut strânse legături comerciale cu centrele meşteşugăreşti din Egiptul sudic (de Sus). creşterea animalelor (oi. Mandics. vestul deltei Nilului). în directă legătură cu fayoumianul. este cunoscut faciesul mérimdian (marea aşezare de lângă Mérimdé-Beni Salamé.cimec. au fost confecţionate din scoici şi cochilii de gasteropode din Marea Roşie. cuprins între neoliticul timpuriu şi neoliticul târziu. Mandics. spaţii de măciniş şi silozuri-“grânare”. datat între aprox. realizându-se piese cu retuşare bifacială. Industria litică a fost lucrată din silex şi era. elemente de sistematizare cvasi-urbană. lamelară. mărgele lucrate 79 www. Morţii erau înhumaţi în cadrul aşezării.ro . 1983. monocromă. construite din crengi şi lut. capete piriforme de măciuci şi vase de piatră.

contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. pentru ultimul tip fiind utilizate cărămizile uscate la soare. cu acoperişul susţinut de pari. cu capul spre sud şi faţa spre vest. Méadianul este. probabil cu caracter ritual. Podoabele sunt deosebit de puţine. decorată cu negru. şi practicile funerare particulare. a fost descoperit la est de situl precedent şi diferă prin industria litică. unde s-a descoperit o ceramică monocromă. piatră şi vertebre de peşte. acestea erau asemănătoare. Mai este atestat un tip de locuinţă adâncită. ca structură şi importanţă. accesul realizându-se prin intermediul treptelor.cimec. şi vase tubulare. compuse din morminte rotunde sau ovale. În ceea ce priveşte ocupaţiile. Omarianul B. a zăcămintelor miniere din zona Sinai. în perioada predinastică. În ceea ce priveşte locuirea. defuncţii fiind depuşi pe o parte.ro . În apropierea aşezărilor se găseau necropolele. 1981). Meadianul cunoscut prin cercetarea celor două necropole de la Méadi şi necropola de la Héliopolis. rotunjite. orzul. pusă pe seama descoperirii. defuncţii erau depuşi în vase. caracterizate prin existenţa necropolei şi a mormintelor acoperite cu movile de pietre (Cornevin. care au trăit în acel teritoriu înainte de 80 www. Locuinţele erau de două tipuri: ovale. inul. cu marginea evidenţiată şi cu baza în formă de inel circular. gazele etc). 4000–3500 bc). în schimb se constată o utilizare masivă a aramei. mai puţin fină decât cea omariană. din mediul Nagada I (aprox. contemporan cu începutul nagadianului I meridional. Purtătorii omarianului cultivau grâul. cu capul la sud şi faţa spre vest. toate în zona oraşului Cairo. şi altele semiadâncite. şi animale (câini. amintind de vasele din bazalt. aceasta era alcătuită din colibe ovale şi rectangulare. dar erau culese şi unele plante sălbatice. 1981). de dimensiuni mai reduse. os. cu cele din perioada anterioară (Cornevin.din coajă de ou de struţ. având ca forme vasele ovoide şi alungite. o cultură de tranziţie către perioadele predinastică şi istorică. a fost definit aşa-numitul neolitic pastoral prin care s-a desemnat economia populaţiilor producătoare de hrană. construite pe stâlpi îngropaţi în sol. care nu au modificat modul tradiţional de viată al locuitorilor din Egiptul de Jos. ******* Pentru spaţiul est-african. Morţii erau înhumaţi în sat. importate din sud. Au fost îngropate. probabil.

2500 ani bc. dovadă. sunt ipotetice deoarece nu au fost găsite în complexe sigure. sunt cam eterogene şi incomplet cunoscute şi definite. o industrie litică cu lame mari de obsidian. cele mai bine cunoscute sunt: elmenteitianul şi neoliticul pastoral de savană. Mandics. s-a caracterizat prin creşterea animalelor domestice (bovine şi ovicaprine). 1981. 1988 a). pe la 8000 bc. În sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei. a cămilelor. dezvoltat într-o zonă umedă de pe versantul vestic al văii riftului central şi pe abruptul pantei Mau. 1983. într-un climat mai umed decât cel de astăzi. Industriile litice şi tipologia ceramicii a fost diversă. culesul cerealelor. unui complex sistem sezonier de utilizare a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane. 1000 bc) (Cornevin. şi ceramica. 49). şi un rit funerar particular. probabil sălbatice. în acest sens. amplasate pe terenurile înalte din sud (Ambrose. poate. Elmenteitianul. care încetează în mileniul I AD.ro . pe malul lacului Nakuru (fig. aşa cum au arătat cercetările din siturile Dongodien şi Ele Bor/Kenya. în stadiul actual al cercetărilor.practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea–I bc). din care. în general. economia pastorală este atestată pe la 1300 bc. nu s-a stabilit cu precizie dacă au existat şi alte forme de producţie de hrană. 1983. alte presupuneri că ar fi fost descoperite materiale osteologice de animale domestice. din mileniul al II-lea bc. era cunoscută creşterea bovinelor. provenind din contexte datate în epoca mijlocie a pietrei (Middle Stone Age). adaptate. cu dublu tăiş. oilor şi. aşa cum este la Hyrax Hill. Ambrose. o ceramică nedecorată. inclusiv agricultura (Mandics. pe la aprox. constând din incineraţii în morminte colective. poate. 81 www. ca la Njoro River Cave (aprox. în bazinul lacului Turkana. stând şi pietrelor pentru zdrobit boabele. care. Chiar dacă a fost accentuat rolul creşterii animalelor într-un sistem pastoral. Mai bine cunoscute sunt fazele finale. În cadrul neoliticului pastoral din sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei au fost decelate mai multe variante regionale şi. acest tip de mod de viaţă fiind mult mai vechi decât cel din siturile similare. probabil. Neoliticul pastoral de savană grupează restul descoperirilor şi manifestărilor. 1984). cronologice. şi boluri de piatră. În câmpiile joase din nordul Kenyei. sub tumuli de piatră sau în crăpăturile stâncilor. 1984).cimec. Phillipson. Aşezările şi locuinţele au avut suprafeţe şi durate de evoluţie variabile.

deocamdată. se presupune că unele populaţii ale neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbă sud-cuşitică şi că practicau creşterea animalelor şi cultura unor plante. în situri şi în morminte au fost descoperite boluri de piatră (fig. microlite.cimec. Kamabai. Situri aparţinând neoliticului pastoral sunt cunoscute şi în Câmpia Serengeti (nordul Tanzaniei). târnăcoapelor. fiind creaţia unor comunităţi care adoptaseră târziu agricultura bazată pe cultivarea ignamei. Pe baza unor studii lingvistice. Nioro. Mali. ******* În regiunea statelor Zair şi Congo şi în bazinul inferior al fluviului Congo. altădată. datate între în a doua jumătatea a mileniului I bc. Blandé. Yengema. teslelor. civilizaţia “agricolă” dezvoltată la graniţa dintre Mali-Mauritania şi Senegal. Astfel. asociate destul de frecvent cu gratoare. 1988 a). Camerun şi Congo s-a dezvoltat neoliticul guinean. Din păcate. neoliticul guinean s-a caracterizat printr-o deosebită abundenţă a topoarelor. fără a se putea preciza dacă au servit la mărunţirea pigmenţilor sau a alimentelor vegetale. cu toate că descoperirile arheologice sunt încă neconcludente (Phillipson. cioplite sau şlefuite. ceramică şi topoare din piatră şlefuită. Sopie. săpăligilor. râşniţe şi zdrobitoare/frecătoare. la sud de pădurile ecuatoriale central-africane. cuprinsă între Senegal.neputându-se realiza.. mojare şi pisăloage. 49). în cadrul Complexului Chifumbaze. nu se pot face 82 www. Existenţa greutăţilor pentru beţele de săpat a fost interpretată drept probă plauzibilă a practicării culturii tuberculilor (Amblard. discuri perforate uneori.ro . a fost definit neoliticul leopoldian caracterizat prin aşezări deschise şi în grote. în stadiul actual al cercetărilor. dar mai la sud nu există dovezi ale producţiei de hrană înainte de începuturile prelucrării fierului (începutul mileniului I AD). ******* Într-o zonă largă. 1988). prin care s-a înlocuit aşanumita cultură a săpăligilor şi paratumbianul. care a avut o industrie litică asemănătoare. Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon. o schemă evolutivă logică sau să se stabilescă diferenţieri geografice şi culturale. care precede cea mai veche atestare a prelucrării fierului în zonă. Fangala Toukoto (Mali) etc. ultimul desemnând.

în mileniul I AD (Phillipson. 83 www. cules şi pescuit.ro . 1988 b).precizări referitoare la neoliticul sud şi sud-est african. trecerea la economia de producţie făcându-se în diferite perioade istorice. dar este posibil ca populaţiile din aceste regiuni să fi păstrat vreme îndelungată modul de viaţă bazat pe vânătoare.cimec.

a celor din regiunea Porţilor de Fier (Lepenski Vir-Schela Cladovei). aflată în directă legătură cu Asia Mică. cu atât mai mult cu cât continentul european este mai mic decât cele prezentate anterior.CAPITOLUL 16 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN EUROPA Neoliticul şi eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine cunoscute. Souphli Magoula. este normal să se pună în evidenţă trăsăturile particulare ale dezvoltării neolitice. în formă de bordeie dotate cu vetre. din Rep. atât în neolitic cât şi în eneolitic. 7000–6500 BC). De aceea. pe de altă parte. Orientul Apropiat şi Asia Mică. după cele din zona Orientului Apropiat. se observă. Moldova (Soroca) sau cele din grota Franchthi (datate 6000–5700 bc). precum şi evoluţia secvenţială. care ar prezenta elemente ale unei economii de producţie. există încă multe lacune şi inconsecvenţe de cercetare şi reconstituire. fiind tentantă şi încercarea de punere în lumină a unei evoluţii locale. 84 www. graţie cercetărilor efectuate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. încadrată într-un încă ipotetic neolitic preceramic. În aceste accepţiuni. dar care nu rezistă decât parţial unei critici serioase a izvoarelor arheologice cercetate (Chapman. formula Ex Oriente lux păstrându-şi multe din caracteristicile determinative. cu Mediterana orientală. reliefând moştenirile şi tradiţiile. cu construcţii simple de locuit. Peninsula Balcanică. din Câmpia Thessaliei (Grecia). că există multe legături. Neolitizarea Europei s-a făcut diferit de la regiune la regiune. Cu toate acestea.cimec. este evidentă o anumită individualizare şi evoluţie particulară pe zone şi subzone geografice. pe de o parte. genetice şi culturale. 1994). Sesklo. Nea Nikomedia (aprox. în urma descoperirilor de la Argissa Magoula.ro .

pescuitul marin etc. linte). care au devenit tradiţionale şi sau transmis populaţiilor şi civilizaţiilor ulterioare.cu prelungiri până în valea Dunării mijlocii şi inferioare. urcioare globulare. şi acoperiş în patru ape.cimec. cu picior şi cu marginea mai mult sau mai puţin răsfrântă. bob. orz. purtătorii complexului Protosesklo practicau cultivarea plantelor (grâu. (fig. acoperită cu angobă lustruită. ultimele fiind realizate din chirpici sau cărămizi crude şi substrucţie lemnoasă. Piesele microlitice geometrice (trapeze şi segmente) şi lamele de seceră. triunghiurile. Tsountas. bej. în regiunea Balcanilor răsăriteni (Thessalia. 50). motivele ornamentale fiind liniile. Sesklo etc). lamelară. romburile. reprezentările umane. Ceramica a fost de factură bună. a reprezentat o regiune de neolitizare timpurie. adâncite şi de suprafaţă. porcine. prin evoluţie şi aculturaţie. leguminoase – mazăre. Eubeea şi Sporadele). bilele de praştie. culesul. care au furnizat diferite tipuri de locuinţe. În neoliticul timpuriu. Grecia centrală. ace. vânătoarea. cu degresanţi minerali în compoziţie. 51) şi o deosebită stabilitate a habitatului uman. Otzaki. Industria litică este. plăci de centură) completează repertoriul artefactelor. care s-a caracterizat printr-o vastă arie de răspândire (fig.ro . creşterea animalelor (ovicaprine. Industria osteologică (cârlige. aşa cum arată descoperirile din aşezările tell şi magoulas (Nea Nikomedia. se remarcă tpoarele şi teslele. la sfârşitul mileniului al VII-lea şi în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. pe o temelie de piatră. în vreme ce specia grosieră era acoperită cu 85 www. mei. bovine). 1989 a. Ca piese litice şlefuite. 1903-1908 a efectuat săpături în staţiunile-acropole thessaliene de la Sesklo şi Dimini. în general. în general monocromă. zig-zagurile. dălţi. Argissa Magoula. fiind o parte însemnată a Vechii Europe (Gimbutas. sigilii (pintadere) şi statuete antropomorfe şi zoomorfe. Gimbutas. s-a dezvoltat complexul cultural Protosesklo-Sesklo (Hr. Macedonia. cu funduri inelare etc. Ceramica fină a fost decorată prin pictare. roşie-portocalie. amplu continuate după cel de-al doilea război mondial). Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S. unele podoabe. spatule. fiind lucrată din silex şi obsidian. dar şi deschisă. Ca ocupaţii. neagră-cenuşie sau brun-cărămizie (Frühkeramikum). 1989 b). cu roşu şi negru pe fondul natural sau albicios al vaselor.

legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. aşa cum se observă în situl de la Magoulitsa.barbotină şi ornamentată cu impresiuni de unghie. şi s-a dezvoltat. unii defuncţi fiind depuşi pe o parte sau pe abdomen. fusaiole. De asemenea. în Grecia) este descendenta directă a culturii Protosesklo. Deplasându-se de la sud-est către nord şi nord-vestul Peninsulei Balcanice. sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine. trapezoidale sau aproape pătrate). Cultura Sesklo (tell-ul Sesklo. nu mai prezintă piese microlitice. prin şiruri de stâlpi (Nea Nikomedia). danubian. de degete. cu un bogat inventar cultic. ofrande etc) (Seferiadis. compus din statuete ale Zeiţei-Mame şi piese depuse votiv (topoare şlefuite. cu ochii bridaţi. agricultorii şi crescătorii de animale Protosesklo au contribuit la neolitizarea zonelor pe care le-au colonizat.ro . 86 www. pe o serie de culoare favorabile: VardarMorava. Karanovo I-II. la începutul mileniului al V-lea bc. confecţionată din silex şi obsidian. redând un tip uman asianic. sigilii. Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcţiesanctuar. conducând la formarea unor puternice civilizaţii neolitice: Sesklo. ambele tipuri de morminte fiind înzestrate cu un inventar particular (vase. Această civilizaţie neolitică timpurie şi-a pus amprenta şi a influenţat evoluţia ulterioară a neoliticului balcanic şi. au fost construite din cărămizi crude pe o temelie de piatră. în formă de boabe de cafea. precum şi incineraţii de copii. prefigurând tipul megaron. 1985). lame. linii dispuse în zig-zag şi impresiuni realizate cu scoica cardium. împărţită în trei nave. locuinţele (rectangulare. În cadrul ritului funerar se cunosc înhumări individuale sau familiale.). ci doar lame de seceră.cimec. pe parcursul a trei faze (I-III). poate. Souphli Magoula. Industria litică. Mariţa şi Struma-Isker. Formele de cultură materială se află în continuitatea perioadei anterioare. în timp ce din os au fost produse străpungătoare şi dălţi. proiectile de praştie. Astfel. ultimele putând să fie confecţionate şi din lut. fortificate cu şanţuri şi ziduri (Sesklo. topoare şi tesle şlefuite. rondele de lut. reprezentările zoomorfe şi bogata simbolistică geometrică. vase askoi etc). Zarkou etc. în Grecia centrală şi nordică. denotând o influenţă de tip impresso-cardial. Criş-Körös (Lichardus et alii. se găsesc în sate aglutinante. 1993).

care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii (Lichardus et alii. specializate. purtătorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante regionale. cu două camere. cupele cu picior. urcioarele cu pereţii profilaţi. în general roşie. 16). cănile şi paharele. motive geometrice. (fig. “dinţii de lup”. însoţite de un inventar specific (Seferiadis. uneori. faza sa Zarkou făcând trecerea către cultura următoare. meandrele. de tip curcubeu (rainbow ware). zig-zaguri etc. aşezate. plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost destul de bine ilustrată. în special statuetele feminine. De cultul fecundităţii şi fertilităţii. altarele (fig. În ceea ce priveşte domeniul spiritual. tabla de şah. sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere). 1993). În cadrul organizării habitatului. Tsountas) a cunoscut o deosebită înflorire în neoliticul mijlociu şi târziu grecesc 87 www. cu culoare.cimec. Ritul funerar este cunoscut foarte puţin. cu locuinţe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Ch. pictată cu benzi liniare. în special ceramica monocromă. fină. alături de situri amplasate în zonele litorale. În celelalte părţi ale Peloponezului. Dimini – faza veche. având ca forme: străchinile adânci cu marginea evazată. în neoliticul timpuriu şi mijlociu (mileniul al VI-lea – începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip Protosesklo-Sesklo. în timp ce specia semifină avea un decor răzuit. 1985). spiralele. romburi haşurate. în poziţie chircită. fină. phalloi. 53. fiind vorba de morminte individuale sau colective.ro . triunghiuri. între care se remarcă utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi). exprimat în diferite rituri şi practici. cu fundul inelar şi torţi pe umăr etc (fig. 53. pictată cu roşu închis pe fondul albicios al vasului. 1993). cu cuptoare evoluate. dar şi elemente care îl individualizează. Ceramica fină a avut mai multe specii: monocromă lustruită. acoperit. 11). Civilizaţia Sesklo a evoluat şi în neoliticul mijlociu grecesc. şi cea acoperită cu un fel de vernis deschis. ca motive întâlnindu-se benzile liniare. bun sau roşiatic (urfirnis). pictată cu alb pe fondul roşu. 53). De asemenea.Ceramica a fost realizată în cadrul unor ateliere de olărit. şi spiralo-meandrice. sunt legate statuetele antropomorfe pictate. triunghiurile. aşa cum a fost cel de la Sesklo. imagini ale Zeiţei-Mamă. cu mâinile împreunate la piept (Doamna de la Lerna) (Seferiadis. se observă o serie de specificităţi. strălucitoare.

ornamentaţia ceramicii a căpătat o deosebită amploare. 54. gratoare. proiectile de praştie. în şah. puţin decorată – cu alb. Dimini clasic. Arapi. realizate cu pictură albă pe fondul roşu al recipientelor (fig. A). Din faza a treia. mai ales în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea. şi o variată gamă de spirale şi meandre. influenţe ale sale regăsindu-se până în valea Dunării mijlocii şi Transilvania. de fundaţie sau nu. F). Otzaki. Prima fază. Souphli. cu locuinţe de suprafaţă. tesle. vasele au fost decorate policrom. realizat prin pictare cu brun sau crem.cimec. mai rar. în vreme ce în faza a V-a. 54. se observă o îmbogăţirea a repertoriului formelor (vasele cu picior) şi decorurilor ceramice. C). 54. Din piatră şlefuită s-au confecţionat: topoare. au fost descoperite gropi rituale (bothroi). Tsangli. Elateea. în asociere cu motivele incizate (fig. cu o pictură mată. brăţări. În faza a doua. numită şi Otzaki (B). zoomorfe şi antropomorfe. ornamente în reţea. organizate în metope. Haghia Sophia. evoluând de-a lungul a cinci faze. decorul combinat fiind foarte rafinat. vădind o anumită influenţă Vinča A. Cercetările efectuate la Dimini. Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri. o bogată plastică antropomorfă şi 88 www. fusaiole. B). Orchomenos etc au arătat că a existat un habitat diversificat. dovedind strânse legături cu civilizaţiile contemporane din răsăritul Peninsulei Balcanice. lame trunchiate.(Grecia centrală. redate prin benzi pictate. Industria litică era diversificată. 54. D). Arapi. În ceea ce priveşte viaţa spirituală a acestor comunităţi. Thessalia. cu cenuşiu pe suprafaţa cenuşie (grey-on-grey) şi. simple sau combinate. cu negru pe fond deschis (fig. pictată cu negru pe fondul roşu al vasului (fig. romburi). 54. 54. Nea Nikomedia. cătune şi chiar adăposturi sub stânci sau grote. Ceramica este foarte bine reprezentată de-a lungul tuturor celor cinci faze. În faza a IV-a. fiind lucrată din silexuri şi obsidian (lame. vestul Macedoniei). râşniţe.ro . lucrate din caramizi crude. La acestea se adaugă o importantă industrie osteologică şi podoabele din scoivă Spondylus. volute. era cunoscută pictura cu negru pe fond roş (fig. vase de cult. Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramică predominant cenuşie sau neagră lustruită (numită şi de tip Larissa). E). întemeiat în funcţie de condiţiile de mediu şi destinaţia aşezărilor: sate fortificate (fig. pătrate. străpungătoare etc).

în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei. în cea de-a doua 89 www. cenuşii şi violacee pe fond cenuşiu sau pe angobă gri sau crem. decorate prin pictare şi incizare. Akropotamos. descoperirile de la Dikili Tash. linte. cenuşieneagră. în acest sens. cunoscută şi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei) caracterizate prin mai multe categorii ceramice: fină. black-topped. a doua jumătate a mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc. a unei diversificate industrii litice şi osteologice. naturalistă sau stilizată.ro . în neoliticul târziu/eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc) de purtătorii aspectului sudic (balcanic) al complexului cultural Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. În neoliticul mijlociu şi târziu. mazăre etc). alături de care. O parte din zona Thessaliei a fost ocupată. interesante fiind. Paradimini ş. care reprezintă. 1985. cu suprafaţa lustruită. 1993). în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei au evoluat comunităţile culturii Mariţa. decorată cu benzi mate – maron. Ritul funerar este foarte puţin cunoscut. urmate.. apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I). monocromă. suine). ritul funerar nefiind încă cunoscut (Seferiadis. unde resturile de cremaţie împreună cu mici vase au fost depuse în vase-urnă (Lichardus et alii. aspectul sudic al complexului cultural Boian-Karanovo V. case din chirpici). către sfârşitul perioadei. măsuţele-altar cu trei picioare. creşterea animalelor (ovi-caprine. Sitagrioi. în fapt.cimec. Purtătorii acestor comunităţi au practicat agricultura (grâu. Sitagrioi. dispusă în diferite asocieri cultice. În perioada următoare. Akropotamos. brun şi cu grafit. din faza Tsangli fiind cunoscută o necropolă de incineraţie la Plateia Magoula Zarkou. orz. Paradimini demonstrează existenţa unei continuităţi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor. Descoperirile de la Dikili Tash. pictată sau nu. pictată cu alb.zoomorfă. au evoluat comunităţi ale culturilor Paradimini şi Karanovo II-III (Veselinovo). 1993). a. vânătoarea şi culesul. ovăz. cu decor canelat. bovine. Despre viaţa spirituală a acestora vorbeşte bogata plastică antropomorfă. a neoliticului târziu şi eneoliticului timpuriu (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc). pictată cu negru pe angobă cărămizie sau cu alb pe angobă roşie. Seferiades. chiar în complexe de cult în grote.

). Industria litică a păstrat multe din tradiţiile microlitismului şi geometrizării. decorată cu motive plastice sau încrustate şi pictate (haşuri. în cadrul lui fiind decelată o fază aceramică. navigaţie. pe fundaţii de piatră. care a cunoscut o economie particulară. Ceramica a fost lucrată dintr-o pastă de bună calitate. feminine şi masculine. cunoscând mai multe specii monocromă şi policromă.ro . haşuri. decorată cu o pictură crudă. cenuşie. de culoare cafenie. este cunoscut doar prin cercetările de la Knossos. roşiatică. depuşi în poziţie chircită. groasă. ulterior au fost realizate locuinţe temeinice. din piatră şlefuită erau confecţionate topoare. triunghiuri. policromă. tabla de şah etc. din care cele redate în poziţie aşezată vor evolua spre schematizare. 1985. bovine. De asemenea. de cărămidă crudă. tesle. caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite – neagră. 1993). într-un mediu specific insular (Antiparos.jumătate a mileniului al IV-lea bc. roşiatică. neoliticul mijlociu şi târziu (sfârşitul mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc). s-a dezvoltat cultura Saliagos. lustruită. redând diferite motive spiralice. neoliticul cretan a cunoscut o evoluţie firească. bazată pe agricultură. “spinări de peşte”. Multe dintre aceste elemente au fost transmise neoliticului mijlociu cretan. copiilor şi adulţilor. neagră. prăfoasă. Naxos). Melos. reprezentând. sunt cunoscute numeroase statuete antropomorfe. pescuit şi comerţul cu obsidian de Melos. zig-zaguri. câteodată angobată.cimec. mai ales. cenuşie. La rândul său. roşiatică. Mykonos. creşterea animalelor. benzi punctate. gălbuie (crusted ware). precum şi cele zoomorfe. spinări de peşte. triunghiuri. triunghiuri. În zona Cicladelor. care fac trecerea către epoca bronzului în regiune (Lichardus et alii. Ceramica caracteristică acestei culturi era 90 www. de comunităţile culturii Rakhmani. măciuci perforate etc. romburi). Neoliticul cretan vechi. “căpriori”. care s-a transmis şi neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc). Astfel. Seferiadis. Ritul funerar era reprezentat de inhumaţia nou-născuţilor. dotate cu mai multe încăperi. realizată cu culorile albă. decorată cu caneluri şi incizii (linii drepte. datat în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. cu silozuri şi cuptoare. meandrice şi geometrice (arce de cerc. roşie sau neagră. caracterizate printr-o ceramică originală. benzi haşurate. dacă locuirea aceramică s-a caracterizat prin bordeie. şah etc).

aşa cum reiese din lucrările citate. De asemenea.monocromă. alb pe fond închis. pe teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariţei şi aşa-numita Câmpie tracă). Bojadjiev. ceramica pictată s-a împuţinat şi a devenit din ce în ce mai abundentă ceramica cenuşie. ghirlandele şi ornamentele liniare. a. au mai fost confecţionate statuete zoomorfe şi vase de cult. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperită o locuinţă cu două etaje. ornamentată cu caneluri. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC∗). PlovdivJassa Tepe ş. s-a dezvoltat cultura ČavdarKremikovci. Ceramica cunoaşte două specii fundamentale: grosieră.ro . numită şi cultura pictată nord-vest bulgară ∗ Pentru neoliticul Bulgariei se utilizează date C14. cu legături în civilizaţia anterioară. În partea de nord-vest a Bulgariei. Ca rit funerar. În cadrul organizării habitatului uman. ******* În zona Balcanilor de răsărit. creată de agricultorii şi crescătorii de animale ai culturii Protosesklo pătrunşi în zonă. cu decor mat. se practica inhumaţia copiilor. unele vase având decoruri pictate cu alb pe suprafaţa şlefuită. Kazanlyk. aproape toate având cuptoare rectangulare cu cupolă. cunoscută şi în siturile Azmak. după ardere. 1957). monocromă. 56. în relief. şi motive plastice etc (Seferiadis. roşiatică. 1993). benzi semicirculare. Plastica antropomorfă feminină a fost confecţionată din lut şi marmură. şi fină. s-a dezvoltat. prinse în mânere de corn. reprezentând personaje steatopige de tipul orantă. şi a adulţilor în afara acestora. cu locuinţele rectangulare organizate de-a lungul unor “străzi”. 1985. probabil dinspre Câmpia Thessaliei. cu pictură roşie crudă. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC). dar în interiorul aşezării (Lichardus et alii. sub podeaua locuinţelor. au fost întemeiate aşezări. 1993). Todorova. Dimov. Mikov. cultura Karanovo I şi II (cercetare V. Industria litică a fost confecţionată din silex cafeniu.cimec. după planuri preconcepute. provenind din părţile nord-estice ale Bulgariei. importante fiind lamele de seceră. 91 www. Casele au fost construite din lemn şi lutuială sau numai din argilă. prezenând ca motive: triunghiurile. triunghiuri (fig. 110). cu decoruri barbotinate. În faza a doua.

ace de cusut.ro . din care s-au confecţionat piese microlitice geometrice (trapeze). studiată de H. cârlige de pescuit. Todorova.Kremikovci-Körös-Criş. răspândit din Grecia. plastica antropomorfă şi zoomorfă este bine reprezentată. Tărgovişte.cimec. meandrice şi geometrice. care prezintă unele asemănări cu cultura Karanovo I-II. De asemenea. ca şi cele înrudite. Cultura Čavdar-Kremikovci (cercetată începând din 1939). de tipul colibelor simple (Gălăbnik). lângă Sofia). incizii. realizate cu alb. 1993). Această civilizaţie s-a caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat către locuinţele de suprafaţă. alături de care au fost confecţionate vase antropomorfe şi zoomorfe şi altare cu destinaţie cultică. cuarţit şi amfibolit (pentru piesele şlefuite). În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei. spatule. motive plastice în relief etc. În cadrul industriei litice este evidentă utilizarea silexului local. cu excepţia litoralului. legată de cultul fecundităţii şi fertilităţii. Nistru şi Bugul de sud. o industrie osteologică destul de dezvoltată (linguri. în diferite maniere monocrome. negru. acoperită cu o angobă roşie sau galbenă.încadrată în mult mai extinsul complex arheologic: SeskloStarčevo-Karanovo. roşu. obiecte de podoabă) etc. cea mai conservatoare fiind cea grosieră. unghii. Ritul funerar este reprezentat de câteva morminte de inhumaţie. îşi găseşte rădăcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura Protosesklo). cu motive spiralice. acoperită cu barbotină şi decorată cu impresiuni de degete. aflate în interiorul siturilor (Gradeşniţa) (Bojadjiev. fiind monocromă sau pictată. fiind caracterizată prin locuinţe de suprafaţă. cuptoare şi silozuri (depozite pentru cereale). în cadrul siturilor de tip tell. amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept. Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii. e foarte evoluată. Dimov. o industrie litică din silex local sau importat (de bună calitate) din NE regiunii. până în valea Dunării mijlocii şi bazinul Crişurilor. lame 92 www. unde au neolitizat populaţiile din respectivele zone. având la interior vetre. bicrome sau policrome. Bulgaria de NV şi Serbia. Ceramica fină. cu etaj şi pereţii lucraţi din lut (Slatina. de bună calitate. cultura Ovčarovo (situl din reg. s-a dezvoltat. la începuturile mileniului al VI-lea BC. cuarţ. înainte sau după ardere. Todorova începând cu 1971). sau mai durabile. sau a celui cenuşiu.

monocromă. neagră. monocromă cenuşie şi roşiatică. pictată cu alb. cu cele schematice. Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc).cimec. ornamentată mai ales cu caneluri. cu degresant vegetal (paie şi pleavă). în perioada corespunzătoare a neoliticului timpuriu (Karanovo II. şi o plastică feminină redusă numeric. 93 www. care au putut servi ca altare. împletind tendinţele naturaliste. uneori. În regiunea centrală a Bulgariei. complexul cultural vinčian. rar decorate. că poate fi pusă în legătură cu ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. a evoluat. Ca rit funerar era practicată inhumaţia în cadrul aşezărilor. lustruită şi canelată (VinčaHotnica-Dudeşti). credem. habitatul uman prezintă o serie de elemente de continuitate (planul predeterminat al locuirii în tell. cu forme globulare şi semisferice şi rare decoruri imprimate. cu caneluri. care. a fost definită cultura Conevo. mai ales în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža. mileniului al VI-lea BC). în cea mai mare parte a regiunii.ro . când. care. prezintă puţine deosebiri faţă de neoliticul timpuriu. cu toate aspectele şi faciesurile sale balcanocarpato-dunărene (Bojadjiev. în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. Se cunosc câteva mese de argilă. cu ceramică cenuşie. schematizată. Todorova. Ceramica era compusă din mai multe varietăţi: grosieră. Ceramica fină a acestei culturi era de culoare cenuşie sau cenuşie-neagră. Dimov. V-lea bc). cu ceramică cenuşie neagră. care a avut o ceramică grosieră şi fină. din punct de vedere economic. destul de puţin cunoscută. 1985). 1993). locuinţele cu pereţii din lutuieli. cu suprafaţa bine netezită. cenuşie. se formează. topoare şi tesle din amfiobolit etc. defuncţii fiind depuşi în poziţie chircită pe dreapta. specifică pentru neoliticul mijlociu din zonă. sub impactul unor puternice prezenţe şi influenţe venite dinspre chalcoliticul anatolian. statuetele fiind ornamentate. De asemenea. la reprezentarea capului şi a componentelor sale (Lichardus et alii. Plastica antropomorfă era bine reperezentată. fină. cu forme bitronconice. în redarea corpului. mobilierul şi complexele gospodăreşti din lut etc). În zona de litoral a Traciei. cenuşie-neagră şi brună decorată doar cu caneluri. cultura Karanovo III-Veselinovo.de seceră prinse în mânere de corn de cerb.

lustruită şi canelată (Chapman, 1988). Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest şi în Câmpia Sofiei, s-a format şi a evoluat un aspect al culturii Vinča, numit cultura Kurilo, în vreme ce, în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža, tot de acest fenomen cultural, este legată cultura Kalojanovec (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În aceeaşi perioadă, de geneză şi evoluţie a culturii Vinča, în partea nord-cenrală a Bulgariei şi Muntenia (România), au evoluat comunităţile neolitice târzii ale culturii Hotniţa-Dudeşti (definită de Eug. Comşa, 1960), care face parte din acelaşi curent chalcolitic anatoliano-egeean, cu ceramică cenuşie-neagră, lustruită şi decorată prin canelare. Dintre siturile cercetate, se remarcă cele de la Hotniţa-Orlovska, Kačica, Samovodene (Bulgaria) şi Dudeşti, Fundeni, Malu Roşu, Cernica (România). Evoluând de-a lungul a trei faze, purtătorii acestei culturi au întemeiat aşezări în apropierea surselor de apă, de regulă pe terase joase, unele dintre acestea fiind fortificate cu şanţuri de apărare, în interiorul lor găsindu-se colibe ovale şi rectangulare, de suprafaţă sau semiadâncite şi complexele gospodăreşti. Ceramica acestei culturi era de culoare cenuşie-neagră, cu decoruri canelate şi pliseuri mai fine. În fazele evoluate, probabil în urma contactelor cu elementele liniar-ceramice, repertoriul decorativ s-a îmbogăţit, fiind utilizate benzile spiralice şi meandrice, incizate şi umplute cu puncte sau încrustate cu culoare albă, anunţând cultura următoare, Boian-Karanovo V. Pe plan spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe şi zoomorfe, vasele antropomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei, în poziţie chircită, pe o parte, fără inventar (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993) În partea de nord-est a Bulgariei până pe litoralul pontic, s-a dezvoltat un aspect estic al complexului cu ceramică cenuşieneagră, canelată, denumit cultura Usoe (definită de H. Todorova, 1971). Dacă în prima fază, ceramica este destul de grosieră şi rar decorată cu caneluri, în fazele evoluate devine mai fină, doar cu degresanţi minerali în compoziţie şi cu motive incizate şi imprimate. A stat la baza culturii Sava din eneoliticul timpuriu. Începuturile eneoliticului în spaţiul vest-pontic se plasează în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc (sfârşitul mileniului al VI-lea-începutul mileniului al V-lea BC), fiind legate de pătrunderea, dinspre Anatolia, şi evoluţia comunităţilor culturii 94
www.cimec.ro

Hamangia (D. Berciu, 1952), cunoscută în urma cercetărilor din siturile Baia/Hamangia, Ceamurlia de Jos, Medgidia, Hârşova, Cernavoda, Techirghiol, Mangalia (România) şi Durankulak, Šabla Balčik, Draganovo, Černa, Luljakovo (Bulgaria). Începuturile acesteia par să se fi produs în timpul fazelor evoluate ale culturilor Dudeşti-Hotnica şi Usoe, cu care există unele interferenţe (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993), despre care vom vorbi în subcapitolul Neoliticul şi eneoliticul în spaţiul carpatodanubiano-pontic. Eneoliticul est-balcanic (mileniile al IV-lea–al III-lea bc/al Vlea–al IV-lea BC) s-a caracterizat prin conturarea a două entităţi etno-culturale, caracterizate printr-o puternică individualitate şi relativă unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino, legat de evoluţia culturii Vinča, şi complexul Boian-Poljanica-MaricaSava moştenitorul unor tradiţii anterioare ale ceramicii incizate, excizate şi pictate cu grafit. În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) şi NE Greciei, în prima jumătate a mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino (studiată de Todorova, Čjohadjiev). Această cultură, care a cunoscut, pe lângă alte elemente de cultură materială, numeroase obiecte din cupru (Slatino, reg. Kustendil), o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă şi o ceramică decorată cu decoruri incizate, încrustate cu culoare albă, pictură cu grafit şi motive canelate, în urma receptării de influenţe Vinča C (fig. 57) (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nord-vestul Bulgariei şi estul Serbiei (decelată de B. Nikolov, 1970) şi s-a caracterizat printr-un habitat uman polarizat în jurul unor staţiuni centrale, aflate în apropierea surselor de apă, cu locuinţe durabile, construite din lutuieli. Ceramica acestei civilizaţii era de o foarte bună calitate, de culoare cenuşie, cenuşie-brună, lustruită şi decorată cu motive incizate, spiralice, meandrice şi geometrice (romburi), (fig. 58), alături de care, în fazele evoluate, au fost realizate şi piese pictate cu grafit, vase antropomorfe şi zoomorfe. Plastica antropomorfă a fost deosebit de bogată, fiind predominante statuetele redate în picioare, unele redate în poziţie de orantă, bogat ornamentate cu motive incizate, cu o simbolistică profundă (Lichardus et alii, 1985). Cultura Marica, dezvoltată în nordul Greciei şi bazinele 95
www.cimec.ro

Marica şi Tundža (definită de J. Gaul, 1939), face parte, aşa cum s-a arătat, din complexul Boian-Karanovo V, reprezentând un aspect sudic şi este specifică pentru eneoliticul timpuriu din zonă, evoluând din cultura Kalojanovec. Purtătorii săi s-au remarcat prin ocuparea tell-urilor, fortificarea aşezărilor şi locuinţe de suprafaţă, construite din lut. În cadrul industriei litice se cunosc multe piese realizate din silex balcanic, alături de care apar multe piese de aramă Ceramica acestei culturi s-a caracterizat prin diversitatea formelor şi decorurilor. Decorurile predominante au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice, realizate prin incizie, excizie, încrustare cu culoare albă şi roşie şi pictură cu grafit. În plan spiritual, se observă utilizarea măsuţelor-altar, a plasticii antropomorfe şi zoomorfe şi a vaselor cu aceleaşi atribute, inclusiv askoi, atent lustruite şi pictate cu grafit (fig. 59). Cultura Poljanica, răspândită în partea de nord-est a Bulgariei (definită de H. Todorova, 1971), este mult mai aproape de definiţia complexului cultural Boian-Karanovo V, fiind mai degrabă o variantă pontică a acestuia. Purtătorii acestei variante au întemeiat un habitat sistematizat de-a lungul a două axe ale aşezării, locuinţele compartimentate, de tipul megaron, şi complexele gospodăreşti fiind aliniate în funcţie de acestea. Industria litică a fost confecţionată din silex balcanic, de bună calitate, existând, în acelaşi timp şi piese de aramă. Ceramica s-a remarcat atât prin forme cilindrice, cu picior sau nu, cât şi cilindro-tronconice, decorate cu o bogată ornamentaţie, realizată prin tehnicile inciziei, exciziei, încrustate cu alb, galben şi roşu, şi picturii cu grafit. Motivele predilecte au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice (cercuri, triunghiuri haşurate, şah, “dinţi de lup” etc). Plastica acestei variante a complexului BoianKaranovo V este bogată şi variată, ornamentată cu motive incizate. De asemenea, au fost confecţionate şi utilizate, în practicile cultice, modele de locuinţe, cuptoare, turnuri etc. (fig. 60). În domeniul ritului funerar se cunosc înhumări în poziţie chircită, pe partea stângă şi capul spre est, dispuse în necropole, asemănătoare cu cele de la nord de Dunăre (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În zona litoralului bulgăresc la Mării Negre, în eneoliticul timpuriu (prima jumătate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), este 96
www.cimec.ro

cunoscută cultura Sava (H. Todorova, 1962), care prezintă multe asemănări cu cele anterioare şi, de aceea, considerăm că este vorba tot de o variantă regională (pontică) a complexului BoianKaranovo V. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluţie firească, apropiată de cea a culturii Poljanica, fiind decorată cu incizii, excizii, încrustare cu alb şi roşu, pictură cu grafit etc. Plastica, vasele de cult şi ritul funerar sunt asemănătoare cu cele ale culturii prezentate anterior(Lichardus et alii, 1985; Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Pe baza unificării acestor fonduri s-au născut, în eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc), în aceleaşi spaţii şi în cele vecine (Serbia, România, Grecia), două mari complexe culturale: în vest Sălcuţa-Krivodol-Bubanj şi în est Gumelniţa-KodžadermenKaranovo VI, reprezentând manifestări plenare ale epocii. Cultura Krivodol s-a format şi a evoluat în valea Strumei şi vestul Bulgariei, prin variantele sale ajungând până în nordul Greciei, Oltenia, România (Sălcuţa) şi Serbia (Bubanj-Hum), cele mai cunoscute situri bulgăreşti fiind, pe lângă staţiunea eponimă, Galatin, Zamiec, Teliš, Pernik, Djakovo. Trăsăturile vieţii materiale sunt, în mare parte, asemănătoare cu cele ale întregului complex. Ca elemente de individualizare, pot fi citate: existenţa unor aşezări situate în poziţii dominante, cu locuinţe de suprafaţă, construite din lemn şi argilă, pe o temelie de piatră, etajate câteodată, şi cu sanctuare casnice (Teliš), prezenţa multor obiecte confecţionate din aramă, unele de mari dimensiuni (topoare Pločnik, tesle, cârlige, podoabe), o bogată şi diversă plastică antropomorfă şi zoomorfă, împreună cu vase cultice de acelaşi fel, existenţa sigiliilor (pintadere) şi a vaselor cu o simbolistică complexă ce pare a indica o protoscriere. Ceramica acestei culturi se caracterizează printr-o puternică tradiţie vinčiană, fiind cunoscute mai multe specii şi categorii, care au cunoscut o normală evoluţie, de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. Astfel, s-a confecţionat o ceramică fină, adesea cu forme carenate, cu suprafaţa cenuşie, brună, neagră sau bej, decorată cu caneluri, incizii şi încrustare cu culoare roşie, pictură cu grafit. În fazele evoluate apare şi pictura cu un strat gros de culoare galbenă sau alb-roşiatică. Ca motive ornamentale, se cunosc spiralele, meandrele, romburile, triunghiurile, combinate cu caneluri verticale (fig. 61). 97
www.cimec.ro

silexul balcanic. Poljanica. cu variantele sale prezintă o serie de elementede continuitate. la finalul eneoliticului clasic (a doua jumătatea mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC). Devnja. dispuse de-a lungul văilor apelor. s-a format vastul complex cultural Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihálom. Locuinţele de suprafaţă sunt aliniate dea lungul unor stradele şi prezintă cuptoare şi alte amenajări gospodăreşti. Mikov. 1901. neoliticul târziu cretan şi cicladic şi civilizaţiile contemporane din Balcani. terestre.. iar metalurgia aramei a cunoscut o 98 www. Varna I. în valea Dunării mijlocii şi de Jos şi în spaţiul carpato-balcanic. cu influenţe receptate din partea eneoliticului anatolian şi oriental. Cultura Kodžadermen-Karanovo VI (definită de R. împreună cu celelalte variante (Gumelniţa/România. cupru. Născută din evoluţia puternicului fond Boian-Marica-PoljanicaKaranovo V. Dimov. o deosebită înflorire. zona carpatică şi cea nord-vest pontică. Popov. spaţiul lor geografic constituind o veritabilă placă turnantă între eneoliticul final anatolian. dovedind o deosebită grijă pentru asigurarea sanităţii locuirii. marine şi fluviale. Varna/litoralul pontic şi aspectul grecesc). fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale.Către sfârşitul culturii.cimec. valuri şi palisade. pe lângă cele eponime: Ruse. Industria litică era diversificată. acest fapt datorându-se şi poziţiei ocupate de aceste comunităţi.ro . cultura Krivodol a evoluat către cultura Galatin. Azmak. şi construcţiile-sanctuar. care anunţă încheierea perioadei eneolitice şi geneza complexelor culturale specifice epocii timpurii a bronzului. fiind fortificate cu şanţuri. încadrată în aşa-numitul “orizont al torţilor pastilate” (Scheibenhenckel) (Bojadjiev. ca urmare a restructurărilor etnoculturale care s-au petrecut. în care se păstrau rezervele de grâne. cultura Kodžadermen-Karanovo VI. scoicile Spondylus) şi spirituală (idolii cicladici en violon). Radingrad. 1937). V. fiind confecţionată din silex de bună calitate (balcanic). are ca situri mai importante. Kubrat. dezvoltată în estul Bulgariei şi câmpia tracă. În acest context. valea Dunării. Todorova. numeroase elemente superioare de cultură materială (piesele de aur. Hisarlika. aşezările. din Mediterana Orientală. între care modul de întemeiere a unui habitat sistematizat şi ierarhizat. 1993). Durankulak etc a cunoscut. În centrul aşezărilor se găsea o casă mare. Ovčarovo.

şi imprimare. Ceramica. Deşi este considerată drept fenomen etno-cultural separat. marmură. Pentru ritul funerar al acestei variante pontice.ro . cultura Varna (H. şi printr-o abundentă plastică antropomorfă. Motivistica decorului ceramicii culturii KodžadermenKaranovo VI este deosebit de bogată şi este compusă din motive spiralice şi meandrice. cu cea a marilor civilizaţii şi complexe culturale orientale sau microasiatice. feminină. ca cele de la Ovčarovo. şah. cu grafit şi. lustruită.62). cu culoare albă. casnice şi comunitare. 1985. aur). a unor tradiţii de tip Usoe. alcătuind o simbolistică cu evident caracter uranian (fig. cu capul spre est. Poljanica (ceramica neagră sau brună. era lucrată în anumite centre. geometrice (cercuri. romburi etc). în multe privinţe. asemănătoare. chircite pe stânga. Todorova. os. pentru bărbaţi. Dacă ceramica grosieră era. comunităţi care au fost înglobate. Dimov. Bojadjiev. mai rar. decorată cu motive incizate şi încrustate cu culoare albă sau roşie. în domeniul ceramicii. barbotinată şi decorată cu motive simple incizate. exprimate prin modele ale unor locuri ceremoniale. Todorova. Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturată. pentru 99 www. sau pictate cu grafit. defuncţii fiind înhumaţi în poziţie chircită pe stânga. roşie. în special. carenate. în decursul timpului. reprezentat de existenţa construcţiilor-sanctuar. Hamangia. lucrată din lut. unele foarte bogate. de bună şi foarte bună calitate. în funcţie de statutul social şi spiritual al fiecăruia (vezi necropola de la Varna) (Lichardus et alii. a complexelor de cult. La acestea se adaugă elemente de plastică pătrunse din lumea cicladică (idolii en violon) sau thessaliană (idolii cu cap mobil). cunoscând o mare varietate de forme. în noile sinteze eneolitice pontice.cimec.deosebită amploare. ceramica fină şi foarte fină era ornamentată în tehnica inciziei. pictării. cel mai adesea. cu praf de aur. trebuie menţionate necropolele de la Varna I (morminte întinse. naturalistă sau extrem de schematizată. motive cruciforme. mult schematizate. metal (aramă. Deosebit de bine evidenţiat este domeniul practicilor cultice. în general. Ritul funerar este bine cunoscut. în special bitronconice. 1993). realizându-se piese de diferite dimensiuni. însoţiţi de un inventar mai bogat sau mai sărac. 1968) reprezintă o parte integrantă a marelui complex Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. diferenţele datorându-se păstrării mai îndelungate. plastica).

unele abordate mai sus (Lichardus et alii. Purtătorii acestui complex cultural au practicat agricultura. caracteristic pentru valea Dunării mijlocii şi. Voivodina. continuând tradiţia KodžadermenKaranovo VI. V. în vastul spaţiu de răspândire (Kossovo. ansamblul liniar ceramic sau danubian. Donja Branjavina şi Vršnik (Serbia). sud-estul Ungariei. iar prin răspânirea lor spre nord-vest au dat naşterea unui alt mare complex neolitic timpuriu. aceste comunităţi au cunoscut fenomene istorico-culturale particulare printre care şi asimilarea. prin colonizare şi aculturaţie. Bosnia. o parte a comunităţilor sale fiind cucerite şi asimilate de purtătorii orizontului pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari. care face parte din complexul cardial circummediteranean. de noi triburi epipaleolitice/mezolitice mult întârziate (Moldova/România. ******* Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic Starčevo-Körös-Criş (sfârşitul mileniului al VI-lea–sfârşitul mileniului al V-lea bc). ereditară. după cum o dovedesc descoperirile de la Anzabegovo. în drumul lor către nord şi nord-est. Rep.ro . De aceea. cultura Kodža-dermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare. aceste comunităţi au dezvoltat mai multe aspecte şi faciesuri. România. Dezvoltate de-a lungul a patru faze. Ucrainei). fiecare cu caracteristicile ei. care mai păstreză unele elemente anterioare (Bojadjiev. Alte comunităţi s-au retras în zone deluroase şi montane. aşa cum am văzut. Cucuteni-Tripolie). în cultura Protosesklo cu care este înrudit. Către sfârşitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al Vlea BC. pe care le-au neolitizat. Serbia. Tisei. şi existenţa unei pături conducătoare supraregionale (Lichardus et alii. Todorova. Moldova. Ocna Sibiului şi Gura Baciului (România). Davei. în legătură cu ultima 100 www. Moldova. Cârcea. şi creşterea animalelor. 1993). inventarul acestora dovedind o strictă diferenţiere socială.cimec. Pe acest fond s-au format o serie de civilizaţii specifice eneoliticului final şi epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice (cultura Ezero). cenotafe etc). pătrunzând în câmpiile aluvionare din văile Dunării. 1985). sau au pătruns în mediul civilizaţiilor vecine (Krivodol. îşi găseşte originile. Dimov. Rep. a celei superioare.femei. Devnja şi Durankulak. Ucraina). Savei şi Moravei. şi s-a format cultura Pevec/Cernavoda I. 1985). parţial.

deşi aşezările dovedesc o relativă stabilitate.ocupaţie. pictură neagră. Din os au fost realizate ace de cusut. Şeuşa. În unele cazuri. chiar dacă dovedeşte o anumită îndepărtare de modelele egeobalcanice.cimec. imprimate cu degetele şi unghia (motivul “în spic”). 1993). brună şi roşiatică. lustruită şi canelată (Vinča-Hotnica-Dudeşti). 2001. frecătoare etc. cum ar fi cele din Transilvania (Ocna Sibiului.ro . cu suprafaţa barbotinată şi decorată cu motive incizate (zig-zaguri). În faza târzie a complexului cultural. însoţite sau nu de o serie de anexe. considerate influenţe de tip impresso-cardial. motive geometrice. ca urmare a influenţelor exercitate de ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. din lemn acoperite cu lutuieli (Ursulescu. cunoscându-se bordeiele şi locuinţele simple de suprafaţă. Marinescu-Bîlcu. primele obiecte mărunte de cupru. Ceramica Starčevo-Körös-Criş cuprinde mai multe specii şi. şi policromă. spirale. semisferice şi globulare. Gura Baciului) şi Moldova (Solca. câteodată. păstreză moştenirile parentale. transmise. Industria litică a acestor comunităţi era confecţionată din varietăţi locale sau regionale de silex. tipurile de locuinţe au fost diferite. lamele şi gratoarele. Lunca şi Oglinzi). în timp ce. Lazarovici. în principal. ulterior. numeroasă a fost ceramica grosieră. meandre. fiind. Astfel. 101 www. şi decoruri în relief. lucrată cu nisip fin şi mică în compoziţie. Marea majoritate a formelor au fost cele tradiţionale. din piatră şlefuită au fost confecţionate topoare şi tesle calapod sau cu profil simetric. Marijanovici. 1993. în strânsă legătură cu tipul incipient al agriculturii itinerante şi modului de creştere a animalelor. ca urmare a adaptării dinamice la noi şi noi ecosisteme. fiind întemeiate pe terasele de luncă ale râurilor. spatule şi linguri. cu ceramică cenuşie neagră. au pătruns. Tipurile de aşezări şi de locuinţe Starčevo-Körös-Criş au fost foarte variate. Comşa. se subdivide în mai multe tipuri: cu pictură albă pe fondul roşu angobat al vasului. trebuie menţionată ocuparea şi exploatarea unor zone cu resurse salifere. Motivele pictate sunt diverse: ghirlande. păstrând dimensiuni mici şi mijlocii. complexului cu ceramică liniară. Ceramica fină. 1993. 1993. pe fondul deschis al vasului. de regulă de formă rectangulară. asociate cu cele incizate şi/sau imprimate. dovedind o deosebită forţă de supravieţuire. Astfel. râşniţe.

industria litică de tradiţie microlitică şi geometrică. caracterizată printr-o ceramică grosieră. cu sau fără recipient la partea superioară (63. în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). în mileniile VI-V bc. în cadrul proceselor etno-culturale ulterioare ale neoliticului mijlociu şi târziu (Vinča-Hotnica-Dudeşti). 1993). 10-13). cu care prezintă analogii deosebite atât în ceea ce priveşte tipul de aşezare (în grote şi deschise. cu trei sau patru picioruşe. 1993. din împletirea elementelor de tip Starčevo târzii cu cele de tradiţie Sesklo. cunoscută prin cercetările din Grotta Gialla şi Grotta della Tartuga (Trieste). cu motivistică geometrică. 2001. agricultura incipientă. se încadrează statuetele antropomorfe feminine. diferite variante de măsuţe-altar. Lazarovici. au luat fiinţă. 1993). culturile: AnzabegovoVršnik. uneori. a evoluat cultura Impresso-Cardial. Tipul antropologic specific acestor comunităţi a fost cel mediteranoid gracil. ceramica 102 www. interesante sunt o serie de modele miniaturale de locuinţe şui vasele cu reprezentări de feţe umane (Marijanovici. şi pictură de culoare închisă pe fond.1-4. însoţit de obiecte de inventar. ocupaţiile (creşterea animalelor– ovi-caprine. şi Velušina-Porodin (în Câmpia Pelagoniei). cu steatopigie mai mult sau mai puţin pronunţată. 1993. barbotinată şi decorată cu impresiuni. 5-6).conservate în mod excepţional. în Herţegovina etc. amuletele.ro . care respectă forma celor din argilă (fig. În zona Macedoniei. În partea de vest. la care au participat din plin (Ursulescu. câini. decedatul fiind. Comşa. 1993. Šandalja (Pula). 63. Ritul funerar este puţin cunoscut. fiind vorba de înhumări în poziţie chircită. cilindrice (fig. cu colibe uşoare de suprafaţă). se cunosc şi recipiente de lemn (Grădinile). prezentând motive geometrice (triunghiuri. Purtătorii complexului Starčevo-Körös-Criş sau “topit”. parţial în sinteza liniar-ceramică. în fazele timpurii. pictată cu alb pe fond închis. pescuitul şi vânătoarea). în fazele mai noi. 7-9). benzi etc). Marinescu-Bîlcu. pintaderele. culesul. care s-au dezvoltat şi în eneolitic. Marijanovici. În domeniul spiritual. cu forme semisferice. încadrată în complexul cardial. şi o ceramică fină. cu ceramică pictată cu alb pe fondul de culoare închisă al vasului. parţial. pe coasta Adriaticei (de la Trieste/Italia până în nordul Albaniei şi Herţegovina). dispuse printre locuinţele din aşezare. În cadrul ultimei culturi. lunule. 63. porcine.nord-vest a Balcanilor. picături.cimec. spiralică şi meandrică. Danilo (Šibenik).

statuete etc). cu frecvente decoruri canelate. când în zonă a evoluat cultura Hvar-Lisičiči. vânătoare şi agricultură. unghiile şi instrumente ascuţite şi dinţate (Lichardus et alii. pictată. cunoscută prin cercetările din situl de la Obre I. zig-zaguri. neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin două zone culturale oarecum distincte: litoralul adriatic a fost încadrat în complexul Impresso-Cardial. în neoliticul timpuriu.cimec. Astfel. au fost proprii. În Bosnia. motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism riguros (capete de spirale şi meandre). reprezentări în formă de C şi S. 1993). decorate cu impresiuni realizate cu scoica. discuri din piatră şi lut ars. în timp ce cultura Kakanj s-a transformat în cultura Butmir. la Obre I (în apropiere de Kakanj). Marijanovič. în neoliticul mijlociu (a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea bc) s-a dezvoltat cultura Danilo.cu forme puţine. o industrie litică şi osteologică mai bine reprezentată. Marijanovič. se observă o interesantă combinaţie Starčevo-Impresso. Dacă în perioada anterioară. pentru prima zonă. atât în forme cât şi în decor. în timp ce partea estică a fost legat de complexul egeeano-balcanic. câteodată. a cărei ceramică. pentru sfârşitul mileniului al VI-lea bc şi începutul celui următor. materializată printr-o îmbogăţire evidentă a formelor de cultură materială şi spirituală: colibe de suprafaţă. în paralel cu cultura Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj. a fost decorată cu impresiuni încrustate cu culoare roşie şi pictură brună închisă. iar pentru neoliticul 103 www. În domeniul cultului sunt mai numeroase elementele de tip Starčevo (măsuţe-altar. 1985. În Bosnia centrală. cu degetele. alături de care au fost utilizate şi motive spiralice (Lichardus et alii. triunghiuri. fiind predominante vasele negre lustruite. Ceramica de tip Starčevo-Impresso îmbină cele două componente. 1993). Benac. cultura Blaz II. expresie a unei societăţi neolitice bazate pe creşterea animalelor. cu forme semisferice şi conice cu picior inelar. Benac. şahul etc (Benac. cultura Butmir a marcat o anumită modificare. Marijanovič. Această dualitate culturală a persistat şi în neoliticul târziu. care a înlocuit cultura Danilo din zona litorală. În Albania. 1993).ro . ceramica era incizată şi. romburi. în special ovoidale şi conice. 1985. Pe coasta răsăriteană a Mării Adriatice şi zona dalmată.

Industria litică. într-o mare parte a Balcanilor (Serbia. Banat. cu mobilier de lut. lucrată într-o pastă de bună calitate. care a cunoscut astfel mai multe variante regionale şi acoperă întreaga perioadă a eneoliticului timpuriu şi mijlociu (jumătatea. Mileniului al V-lea-jumătatea mileniului al IV-lea bc). Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitară. care a evoluat. dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural Vinča. lustruită şi canelată. răspândirea sa înscriindu-se într-un nou val migratoriu. nord-vestul Bulgariei).ro . Originea sa pare a fi anatoliană. 1985). în fazele mai timpurii. Bosnia. multe de mari dimensiuni. Muntenegru. începând cu faza a II-a. Slavonia/Croaţia. În neoliticul târziu. de multe ori cu platformă de lut ars. Voivodina. confecţionată din materii prime locale sau de import.mijlociu cultura Cakran. au fost realizate şi utilizate numeroase piese de aramă. au ocupat terasele din apropierea apelor. În fazele dezvoltate ale complexului cultural. iar în fazele dezvoltate locuinţe de suprafaţă. 1985). incizia şi incrustaţia (Lichardus et alii. În ceea ce priveşte habitatul. Decorul predilect a fost cel canelat şi plisat. caracterizate prin decoruri imprimate şi incizate. Ceramica acestei culturi era lustruită şi pictată. Kosovo. Oltenia/România. au asimilat sau au dislocat elementele anterioare ale neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanică şi valea Dunării (Lichardus et alii. purtătorii complexului vinčian. carenate. 104 www. aşa cum am arătat mai sus. perpetuarea locuirii pe acelaşi loc conducând şi la formarea unor tell-uri. s-au construit colibe semiadâncite. capace cu reprezentări umane. Transilvania. ovale. cu brun. pithoi. care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B. ca de altfel şi industria osteologică. lustruită. legate. În cadrul aşezărilor. de exploatarea unor mine ca Rudna Glava şi Ai Bunar. către eneoliticul timpuriu.cimec. În perioada neoliticului final. roşu şi tricrom pe fondul vasului. comunităţile chalcolitice cu ceramică cenuşie-neagră. neagră sau brună. vasele cu picior conic. cunoscânde ca forme: vasele bitronconice. probabil. cenuşie. alături de care era prezentă decorarea cu pictură onctuoasă (crusted ware). dispus vertical. dintre care unele au avut forma de megaron. amforele. în spaţiul albanez este cunoscută cultura Malik I-Kamnik. şi-au fortificat aşezările. era diversificată. au pătruns şi s-au extins.

care a primit acest nume de la maniera specifică de decorare a ceramicii prin impresiuni realizate cu ajutorul scoicii cardium edule. în acest vast areal circummediteranean. cunoscută şi sub numele de Sopot-Lengyel. 1988). 1993.cimec. cultura Sopot. dintre care unele ar putea fi interpretate ca elemente de protoscriere (fig. etapa Gradac. zona Languedoc-Roussillon din Franţa. fascicole de incizii. Cultura cardială a fost. Vinča-Pločnik I şi II. cu mai multe etape. din Bosnia până în Transdanubia. şi Vinča Turdaş I şi II. cunoscându-se diferite tipuri. triunghiuri şi alte motive geometrice. acesta a făcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramică imprimată (Impresso). coasta răsăriteană a Spaniei şi cea a Portugaliei. între Drava şi Sava. purtătorii 105 www. Lazarovici. care s-a răspândit din Africa de Nord şi Grecia până pe coastele atlantice ale Franţei (regiunea de centruvest). s-a format şi a evoluat paralel cu cultura Vinča. 1993. 1993). şi capul modelat triunghiular. Plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost deosebit de bogată. Complexul cultural vinčian a intrat în contact cu comunităţile culturii liniare. cu mai multe etape. redând trăsături anatomice asianice. Mohen. într-o motivistică variată: benzi lustruite. Comşa. încrucişat. Milojčič. în principal. în principal.ro . vestigii ale comunităţilor acesteia fiind descoperite. în Peninsula Balcanică (mileniul al VI-ea bc) (Guilane. în unele cazuri. Aceste reprezentări au fost găsite într-o multitudine de situaţii. mai ales antropomorfe feminine: cilindrice şi plate. după Vl. În mod firesc. unele indicând clare contexte rituale. cunoscând mai multe faciesuri regionale. după M. Acest complex cultural s-a dezvoltat pe parcursul a mai multor faze (Vinča A-D. Ca fenomen cultural neolitic timpuriu. 1970. cu şoldurile hipertrofiate. impresiune şi pictare. participând la naşterea şi dezvoltarea multor culturi eneolitice din spaţiul carpatic balcanic şi valea Dunării mijlocii şi de inferioare Din împletirea elementelor starčeviene şi vinčiene. dar influenţe ale sale se găsesc. Garašanin) (Marijanovič. în NV Italiei. ******* Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale neoliticului timpuriu circummediteraneean (sfârşitul mileniului al VII-lea bc) este cel cardial. o civilizaţie de litoral şi coastă maritimă. 64 şi 65).oblic. la care s-au adăugat diferite tehnici de incizie. mai ales după ardere.

sudul şi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei. Franţa). Baume de Montclus (Gard). centrul (Maddalena du Muccia. Locuirile cardiale erau amplasate în grote şi în adăposturi sub stânci. care poartă. în principal contactele cu insulele vulcanice. alcătuit din mai multe colibe cu plan circular şi vetre exterioare. În acelaşi timp.Fage (Hérault). precum şi în siturile cercetate în Spania (Coveta de l’Or. creşterea animalelor. care existau şi în Castelnovian.cimec. amprenta decorului ceramic specific. realizate din roci dure. această materie primă fiind menţionată în multe aşezări. o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice (castelnoviene) şi cele ale culturii cardiale propriu-zise. însă. Aşezarea de pe litoral. Franţa) unde există. Gratoarele. se socoate că acest sit ar fi putut fi un punct de plecare în transhumanţele montane. introducând: cultivarea plantelor. şlefuirea uneltelor de piatră şi confecţionarea ceramicii. Marche).complexului cultural Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale. aşa cum este Lipari sau Melos. Alte exemple de continuitate zonală a industriei microlitice mezolitice este prezentă în nordul (valea Adige. lângă Trento). Ca aşezare deschisă este cunoscut satul de la Couthézon (Vaucluse. Franţa). Camprafaud à Ferrières şi SaintPierre-de-la. specific pentru condiţiile zonei. Una dintre cele mai complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var. Prezenţa lamelelor de obsidian confirmă existenţa relaţiilor comerciale mediteraneene pe calea apei. Ceramica era modelată cu forme globulare şi fundul rotunjit şi 106 www. În aceste condiţii. În cadrul industriei litice cardiale se menţin piesele de tradiţie microlitică: trapeze şi alte piese compuse. în situri ceramice datate în mileniile al VII-lea–al V-lea bc. 1988). în Franţa (Mohen. Valencia) şi Portugalia (Wittle. 1985). Modul de viaţă al comunităţilor cardiale este cunoscut şi în grotele Gazel şi Roc de Dourgne (Aude).ro . de la Leucate (Pirineii răsăriteni) reprezintă un tip particular de habitat. ca la Châteauneuf-lès-Martigues (la gurile Rhônului. vârfurile de săgeată şi mici topoare şlefuite. se pare că purtătorii culturii cardiale au neolitizat regiunile unde s-au aşezat. lamele denticulate (fierăstraiele) şi străpungătoarele au fost confecţionate din lame masive. probabil. în care şi adăpostul Jean Cros (Franţa) ar fi putut fi un popas pentru creşterea animalelor.

fiind semnalate diferenţieri regionale între siturile din sudul Italiei (Liguria. la partea superioară a vaselor. Rössen. dezvoltat. care denotă o reală unitate în diversitate. vasele fiind arse la roşu-vineţiu. Acest complex cultural cuprinde două variante (entităţi) principale: Ceramica liniară orientală şi Ceramica liniară occidentală. Childe drept cel mai vechi neolitic din Europa dunăreană) desemnează ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din Europa centrală şi vestică. până în Masivul Central Francez. au condus la răspândirea ceramicii cardiale care a ajuns până în Ardèche. formând linii în zig-zag. Grossgartach. Motivele decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor cardium.cimec. această cultură a evoluat şi se poate vorbi de un epicardial. Volutová keramika sau Ceramika wstęgowa. şi Danubian (considerat de G. au evoluat comunităţile grupului cultural Basian (situl Basi).polonice. la Ronze şi Oullins (Franţa). Sicilia) şi cele din jurul Adriaticii. care a făcut parte din complexul cultural cardial. 1985. denumit şi Bandkeramik (F. Rubané. Hinkelstein.ro . în aşa-numitul stil impresso-cardial (Wittle. Calabria. răspândit de la Marea Neagră şi până la Atlantic şi individualizat prin totalitatea manifestărilor sale. 1998). între aşezările provensale (Châteauneuf-lèsMartigues) şi cele din Languedoc (Gazel) sau între cele din zona Valenciei şi Barcelonei şi sudul Spaniei. Ulterior. modul de întemeiere a aşezărilor şi locuinţelor. 107 www. atât în ceea ce priveşte economia. ai cărui purtători erau agricultori şi crescători de animale. În Corsica. Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante şi creşterea animalelor prin transhumanţă. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul mileniului al V-lea bc. ******* Complexul liniar-ceramic. specific pentru lumea mediteraneană. Klopfleish. cu un pieptene sau cu unghia. 1903) sau Linear-bandkeramik. Vaquer. precum şi toate variantele şi faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctată (La Céramique Pointillée). cât şi ritualul funerar şi spiritualitatea. în special ovine (Mohen. în mileniul IV bc. având ca mijloace de prindere: şnururi orizontale netezite. în special cele de pe coasta vestică a Peninsulei Balcanice ((Bosnia şi Hertegovina). 1988). dispuse în benzi orizontale sau în panouri şi metope. butoane şi torţi bandate.

grupul Ciumeşti-Pişcolţ. Moldova şi Ucraina vestică. Transdanubia (regiunea de la vest de Dunăre) şi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria şi Slovacia). Este posibil ca deplasarea comunităţilor liniar-ceramice spre vest. cum se observă în situl de la Larzicourt (Franţa) (Lichardus-Itten. unde au format cultura liniar-ceramică orientală (Ursulescu. slovacă şi română (Lichardus et alii. în domeniul decorului ceramicii. Moravia şi Slovacia s-a dezvoltat stilul Ačkovy iar mult spre vest. în Slovacia. în 108 www. au fost colonizate regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior şi Limbourg (Olanda). ca urmare a contactelor şi sintezelor/asimilărilor dintre purtătorii complexului cultural Starčevo-Criş care s-au răspândit în valea Dunării Mijlocii (pannonice). în vreme ce. ajungând până în nordul Poloniei. în Ungaria. comunităţile liniar-ceramice occidentale au trecut la răsăritul arcului carpatic. nordvest şi est-nord-est să se fi realizat în condiţiile presiunilor exercitate de răspândirea. chiar dacă au fost denumite diferit în istoriografiile maghiară. Saxonia inferioară. cu cei ai mezoliticului local mult întârziat. 1985). punând bazele aşa-numitei culturi cu ceramică liniară occidentală. şi cultura liniară Barca. mai ales. cea mai mare parte a Europei centrale. şi s-au aşezat în Polonia sudică. au ocupat Bazinul Parizian. în România.cimec.Liniarul recent (târziu) din Bazinul Parizian etc (LichardusItten. Din această zonă originară.ro . lustruită şi canelată (în special Vinča-Hotniţa-Dudeşti). dinspre Anatolia şi Balcani a comunităţilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu ceramică neagră. în cea de-a treia etapă (sfârşitul mileniului al V-lea bc). 1990). în landurile Hessa. Acest complex cultural liniar-ceramic s-a format la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului al V-lea bc. purtătorii complexului cu ceramică liniară au colonizat succesiv. Hanovra. Astfel. Începând cu cea de-a doua etapă (începuturile celei de a doua jumătăţi a mileniului al V-lea bc). încă din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc). trei entităţi etno-culturale care constituie o unitate. În cursul dezvoltării lor (mijlocul mileniului V bc). 1988 a). se observă o regionalizare a dezvoltării comunităţilor liniar-ceramice occidentale. Începând cu cea de-a doua etapă. în Cehia. valea Rhinului (Baden-Wurtemberg şi RhenaniaPalatinat). unde s-au format: cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld). vizibilă. 1988 b).

compuse din benzi umplute cu puncte. în regiunile danubiene (Transdanubia. În acelaşi timp. culesul. pe soluri loessoide sau în apropierea acestora. din care a derivat tipul Šárka (fig. Lichardus-Itten. săpăturile efectuate în unele staţiuni importante. cu excepţia sitului de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa) ca şi a altora din Bazinul Parizian. in). Moravia. cu şanţuri de apărare. vânătoarea. Aldenhoven. 72). Köln-Lindenthal (Germania). câini). 1985. evoluţia stilistică a decorului ceramicii a fost determinată de benzile în formă de arc de cerc şi de spiralele şi meandrele umplute cu incizii şi impresiuni. 71) s-a dezvoltat ceramica liniară zisă cu capete de note muzicale. 6-7 m. În acelaşi timp. porci. Austria inferioară. lungimea variind între 6 şi 45 m în timp ce lăţimea era destul de constantă. cu orientarea NV-SE.cimec. în regiunile rhenane. Satele culturii ceramicii liniare occidentale au fost întemeiate. Germania de est şi o parte a Poloniei). locuinţele erau rectangulare. adesea. de aprox. dublate de palisade. 73) (Lichardus et alii. 1985. structuri în formă de Y (tipul Geleen) şi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaţi (tipul Elsloo) (fig.Germania. meşteşugurile. care pun în continuare probleme legate de funcţia acestor întărituri antropice (fig.ro . aşa cum se cunosc în ceramica liniară occidentală târzie din Bazinul Parizian. în decorul ceramicii se observă o predilecţie pentru spirale şi meandre. Slovacia vestică) (fig. amplasate pe prima terasă a râurilor sau în apropierea zonelor inundabile. care a evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovče) (fig. Cel mai adesea. după dispunerea stâlpilor în partea centrală a caselor. 1988 b) Spre vest. Lichardus-Itten. Locuinţele cu patru nave erau construite din stâlpi de lemn şi s-au decelat. 70). 69) (Lichardus et alii. de regulă. De asemenea. ovicaprine. 1988). precum şi decoruri executate cu pieptenele (ca tipul Plaindt) şi motive înguste „în căpriori”. amplasate în apropierea aşezărilor sau chiar în interiorul lor. aşa cum sunt cele de la Eilsleben. mazăre. purtătorii ceramicii liniare occidentale au practicat cultivarea plantelor (diverse specii de grâu. Aşezările au fost fortificate. linte. orz. stilul Flomborn. Olszanica (Polonia). Referitor la modul de viaţă. în regiunile Elbei (Boemia. creşterea animalelor (bovine. cu secţiunea în V sau U. 109 www. ca cele de la Bylany (Cehia).

lame. Aiterhofen. Flomborn. aşa cum este caracteristic pentru neoliticul oriental. adesea cu un uşor prognatism. reînnoită prin reconstrucţia şi extinderea locuinţelor individuale (Lichardus et alii. În ceea ce priveşte ritul funerar. tesle-calapod. 1988). pandantive diverse). pentru stabilirea succesiunilor şi modelelor de locuire. au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice între diferitele structuri de locuire şi datarea precisă a acestora. Arnstadt. asemenea reprezentări apar fie sub formă de protome. 1988). 1985. Complexul cultural cu ceramica punctată (La Céramique 110 www. brăţări şi catarame de centură din scoică Spondylus. deopotrivă. pe partea dreaptă sau stângă. deocamdată. cum sunt cele de la Nitra (Slovacia). cel mai adesea individuale. această particularitate regională întâlnindu-se în etapa târzie a ceramicii-liniare occidentale din Alsacia şi Baden-Wurtemberg. Astfel. odată la 15-18 ani. Sunt cunoscute şi morminte de incineraţie (Arnstadt. predominantă fiind prima. pe acelaşi loc s-au succedat mai multe cicluri de locuire. în spaţiul microregiunii date. elemente de podoabă (mărgele de piatră şi scoică. Din punct de vedere spiritual. În satul de pe platoul Aldenhoven au existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aşezare permanentă. dispuse pe pereţii vaselor. 1985. realizate prin deplasarea întregului sat. cu ocru roşu şi inventarul mormintelor era compus din vase. Ca tip antropologic. mormintele fiind organizate în necropole. la Bylany (Kutná Hora. Köln-Lindenthal (Germania). Elsloo (Limbourg. în schimb. se poate arăta că. inhumaţia şi incineraţia. adesea. uneori gracili) (Lichardus et alii. Aldenhoven. Sonderhausen. nu se cunosc construcţii-sanctuar şi nici o plastică antropomorfă şi zoomorfă evidentă.ro . sau alungit pe spate. purtătorii culturii ceramicii liniare occidentale erau mediteranoizi (cu talie mică. vârfuri de săgeţi etc. În cadrul mormintelor de inhumaţie. Olanda) şi Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa). fie ca elemente decorative incizate sau în relief. LichardusItten. Niedermerz şi Elsloo). Defuncţii erau acoperiţi. Lichardus-Itten.Hienheim. defuncţii erau depuşi în poziţie chircită. Boemia/Cehia). Niedermerz (Germania) şi Elsloo (Olanda). se poate arăta că au fost utilizate.cimec. microasiatic şi egeo-balcanic.

În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi şi complexe culturale. D.cimec. A fost denumită astfel datorită decorului predominant al ceramicii. cu motive bandate organizate „în căpriori” simpli. în Boemia. conţinând fie o singură înhumare. Cehia). unele dintre acestea păstrând multe dintre tradiţiile din care au derivat. fiind cunoscute locuinţele de formă alungită. moştenit de le comunităţile anterioare. 1988 c). dotate cu palisade şi spaţii de trecere (un fel de porţi) dispuse cardinal. care au fost interpretate drept construcţii de cult (Vochov/Plzeň-Nord. care aveau pereţii curbaţi. separate. în Germania). specific pentru neoliticul târziu (sfârşitul mileniului V bc) din Boemia. Kothingeichendorf şi Bochum-Harpen. era înrudită genetic cu cultura liniară târzie din regiunea Elbei. dălţile şi teslele calapod şi icurile (penele) perforate. vestul Poloniei. Zápotocká) sau în trei etape cronologice (I a. şi care au evoluat. IV b şi V. Lichardus-Itten. cupele plate şi semisferice decorate. se remarcă bolurile piriforme sau cu profilul în “S”. existând morminte izolate sau cuprinse în mici necropole. la început. Stichband-keramik. devenind caracteristice pentru neoliticul târziu din zona danubiană. Ib şi II. cu impresiuni simple.Pointillée. evoluat din cel de tip Šarka al ceramicii liniare târzii. Keramika vypichaná. duble şi multiple (realizate cu ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinţat) sau punctat-adâncite. Kaufmann). ulterior. Germania). Tešetice-Kyjovice/Znojmo. toate reprezentând o prelungire a curentului danubian. care acoperea întreaga suprafaţă exterioară a vaselor. Bavaria şi Austria. spre planurile trapezoidale (Postoloprty/Žatec. din 111 www. 1985. s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Boemia. Moravia. 1988 c) În cadrul industriei litice s-au păstrat topoarele. Ritul funerar era cel tradiţional. 1985. Moravia. Germania de est. Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms. IV a. În cadrul aşezărilor se remarcă şanţurile circulare concentrice.ro . de benzi verticale (fig. Ca forme. în Germania) sau fortificaţii. 74) (Lichardus et alii. fie o singură incineraţie (Lichardus et alii. Habitatul uman continuă utilizarea amplasamentelor anterioare (Hienheim şi Zwenkau. Ceramika wstęgowa kłuta). în poziţie chircită. Stroke ornamented ware. câteodată. Lichardus-Itten. M. fiind periodizată în cinci faze (I-III.

considerate zone de origine. între 1879-1918). în principal. constau din înhumări individuale. se remarcă vasele carenate. din zona de origine din Germania de SV. piese de podoabă (Lichardus et alii. care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen. având ca inventar vase. ulterior. Lichardus et alii. 1985).cimec. în Alsacia şi Hessa renană. Hessa rhenană şi Palatinat. când s-a răspândit progresiv. în Câmpia joasă din nordul Germaniei. contribuind. unelte de piatră şi os. în Bazinul Parizian. Ca materiale de inventar s-au descoperit: ceramică cu forme şi decoruri derivate din liniarul recent (fig. Din cadrul inventarului. cercetări A. Borries. cercetată de A. în Elveţia. Niklasson. 1968. Acest grup cultural a evoluat spre cel următor. 1985). la geneza culturii Rössen. V. Rhin-Main. unelte calapod. Germania. în poziţie alungită pe spate. Grossgatarch. Germania). în Germania. trasate cu un vârf ascuţit. paharele cu picior. Cultura Rössen (necropolă lângă Merseburg/Saxa-Anhalt. cu defuncţii depuşi întinşi pe spate. cupele quadrilobate şi vasele-sticlă. în Germania de SV. 75). şi până la Atlantic. la sfârsitul secolului al XIX-lea). în Bavaria. în gropi simple. Mormintele. Neckar 112 www. Aşezările acestui grup cultural erau alcătuite din locuinţe cu planul naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven. Germania). s-au dezvoltat o serie de grupe locale ca: Planig-Friedberg. în landurile germane BadenWurtemberg. de tradiţie liniar ceramică. în valea Neckar. decorate cu motive adâncite. rectangulare. aparţine neoliticului liniar-ceramic târziu şi s-a răspândit. descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte la Lingolsheim. care moşteneşte majoritatea caracteristicilor. foarte subţiri. N.ro . Nagel. fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann şi Rheindürkheim. aparţine neoliticului mijlociu şi final din nordul Europei. Bavaria. unde au fost descoperire înhumări individuale. regiunea Saale/ Elba şi în bazinul Yonne (mormântul de la Passy). Schliz. şi obiecte de podoabă (MüllerKarpe. de unde s-a răspândit până în valea Rinului inferior. unde a dezvoltat faciesul Wauwil. unde a dezvoltat un aspect local. în regiunile Saale-Elba. şi impresiunile duble. Grupul cultural Grossgatarch (lângă Heilbronn.fond liniar-ceramic recent. H. De asemenea. în landurile Baden-Wurtenberg. cunoscută prin staţiunile de tip Berry-au-Bac. aşa-numitul Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach.

sau prin aculturaţie. motivele fiind realizate. purtătorii culturii Rössen practicau agricultura şi creşterea animalelor. cea a fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaţiată. De asemenea. IndenLamersdorf Deiringsen-Ruploh. în vreme ce.ro . pe partea stângă sau dreaptă. de înhumări individuale. în timpul etapelor finale. se observă atât păstrarea unor tradiţii constructive cât şi apariţia unor modificări. cu unele particularităţi zonale de ritual. 1985). 1-4). 76. Bischof-fingen-Lieselheim/ Germania. Germania). corpurile decedaţilor erau depuse pe spate. utilizate ca săpăligi. În Europa vest-centrală o serie de grupe culturale (Aichbühl. Germania) şi un spaţiu interior extins. care par a fi faze şi etape cronologice (MüllerKarpe. podoabe. care au condus la apariţia benzilor negative (fig. având ca inventar: vase. în aria occidentală. unelte şi arme de piatră şi os. În faza recentă a culturii Rössen (III). care formează benzi continui şi triunghiuri “agăţate” (fig. în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate. 1985). Astfel. 912). cu puţine excepţii. între care tipicele brăţări din marmură şi şist. 1968. în aria orientală acestea erau dispuse chircit. pe care i-au neolitizat direct. 58) (Lichardus et alii. prin zig-zaguri (fig.cimec. ceramica prezintă impresiuni succesive trasate cu un instrument ascuţit. În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I. În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluţie. cu picioarele alungite (necropolele de la Jechtingen şi Wittmar. Entzheim/Alsacia şi Menneville/ Bazinul Parizian) au fost incluse în aşa-numitele manifestări 113 www. în cadrul aşezărilor existau palisade şi mici şanţuri poligonale. Schwieberdingen. Astfel. care tind să aibă un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop. se păstrează locuinţele mari.şi Bischheim. prin cucerire. realizat prin aşa-numitele impresiuni duble rösseniene. Germania). Ca ocupaţii. purtătorii culturii Rössen. au pătruns în regiuni încă neneolitizate. dovedind o mai puternică tradiţie liniară (Rössen). adesea. iar cele circulare (Bochum-Harpen) au putut avea o funcţie rituală. Lutzengüetle/ Elveţia de N. Lichardus et alii. Ritul funerar a fost reprezentat. unde au intrat în contact cu vânătorii şi culegătorii culturii Ertebølle-Ellerbek. 76. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un decor dispus pe întreaga suprafaţă a vasului. 76.

vorbind de exploatarea unor zăcăminte şi a unui mediu forestier. având sisteme de fortificare cu şanţuri şi palisade. de unde s-a extins către sud şi sud-est. vârfuri de săgeată. în diferite etape. În spaţiul acestui complex cultural au fost descoperite multe piese de aramă. locuinţă. dar fondul Rössen final şi unele influenţe danubiene par să fi avut o importanţă deosebită. provenind fie sub formă de prefabricate. deocamdată. topoare-ciocan de piatră şlefuită şi perforată. În ceea ce priveşte locuinţele. fie sub formă de produse finite (tesle plate. Ţările de Jos (Belgia. 5 m lăţime. Lichardus et alii. în ambele faze fiind locuite atât zonele litorale cât şi spaţiile continentale. pumnale. construite pe stâlpi. unele forme şi decoruri ceramice. Originea acestei culturi nu este lămurită. impulsuri primite din partea culturilor şi grupelor culturale vecine şi contemporane. 114 www. şi structuri mai modeste. Cultura paharelor cu gâtul în formă de pâlnie (Trichterbecherkultur/TRBK. care cuprins sudul Scandinaviei. rit funerar) (MüllerKarpe. porcine). robuste. cu compartimentări interioare. influenţe ale sale găsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunăreană. Funnel Beaker Culture) s-a dezvoltat. 1968. Ca ocupaţii. unele meşteşuguri. sau de la unele civilizaţii eneolitice danubiene şi est-carpatice. unele având până la 85 m lungime şi 6. în faza TRBK C.cimec. topoare. în Neoliticul târziu/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea – mileniul al III-lea bc) pe un spaţiu deosebit de larg. 1985). purtătorii complexului cultural cu pahare cu gâtul în formă de pâlnie practicau agricultura (cereale) şi creşterea animalelor (ovi-caprine. (Bogucki. cărora li s-au adăugat. bovine. Olanda). în acest spaţiu întins s-au dezvoltat mai multe aspecte şi grupe regionale.ro . observându-se o continuitate a unor forme de cultură materială (tip de habitat. Germania de nord şi Polonia. cu baza de piatră. faza intermediară (TRBK B) nemaifiind de actualitate. brăţări. În mod normal. est-carpatică şi vest-ucraineană. Habitatul purtătorilor acestei culturi este puţin cunoscut. Industria litică s-a caracterizat prin topoare plate şi lungi de silex. comerţul etc. 2001). acestea sunt cunoscute.culturale Epirössen sau Poströssen. rectangulare. doar pentru faza a doua. unele dintre acestea. fiind vorba de case mari. care au evoluat pe parcursul a două faze principale (TRBK A şi C).

triunghiuri haşurate. podoabe din chihlimbar (mărgele şi plăcuţe perforate). În faza timpurie (TRBK A). podoabe şi accesorii vestimentare.discuri. 77). incizată. 115 www. imprimată. nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni şi alveole. cunoscând o anumită standardizare a formelor şi decorurilor. încă nedesluşită pe deplin (funerare. 1985. 1968. În cadrul acestuia.. Cu o semnificaţie cultică. cu pereţii bombaţi şi gâtul decorat cu un şnur inelar. Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. amfore. cunoscându-se “topoarele de luptă”.cimec. vase cu gura largă şi vase cu corpul globular şi gâtul cvasi-cilindric. au fost create cupe cu picior. tumuli din aglomerări de pietre. morminte modeste. 2002). dolmene lărgite. ceramica avea ca forme: paharele cu gâtul în formă de pâlnie. în gropi simple. Ceramica fazei TRBK C evoluează din cea precedentă. topoare de silex. pe lângă formele tradiţionale. mărgele. (fig. şi construcţii de influenţă megalitică: dolmene. Din faza TRBK A provin înhumări individuale şi duble. votive. Trebuie menţionate: vasulsticlă. încrustată cu roşu şi alb. discuri-tăvi de pâine.ro . care acoperea întreaga suprafaţă a vasului. vase pentru suspendat. linii verticale. vasele-sticlă. alături de care se găseau câteva piese de aramă şi aur (brăţări) (Müller-Karpe. existând deopotrivă. sacrificiale etc). Industria litică era foarte bogată. spinări de peşte etc. Defuncţii erau depuşi în poziţie întinsă şi acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu. numit sticlă cu guleraş. în faza târzie fiind cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. în gropi simple. Ceramica este diferenţiată pe faze. ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebită. probabil ca urmare a unei stratificări sociale. străchini. Lichardus et alii. decorate cu o ornamentare bogată. decorate cu motive incizate şi imprimate. fără amenajări suplimentare. care a reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. unele lucrate din chihlimbar.) din arealul eneoliticului carpato-balcanic. benzi în zig-zag etc. În faza TRBK C. dintre piesele de inventar putându-se menţiona: ceramică. piese de aramă (podoabe. se cunosc depozite intenţionate cu vase. trofee. arme de vânătoare. cu camere de piatră (ciste) şi lemn. linguri. cu motive geometrice (triunghiuri. oase umane şi de animale (Lichardus et alii. tuburi în spirală etc. romburi pozitive şi negative). căni. unelte şi arme) etc. Acest grup cultural a evoluat şi s-a regionalizat. Baldia.

au fost descoperite în morminte individuale. După evoluţia culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. NE Franţei. Purtătorii acestui complex cultural au ocupat aşezări de înălţime. 1985. 116 www.ro . în principal în formă de amfore globulare cu gâtul conic. Saale şi Havel (Germania de est. Elba. duble sau colective. topoarele de luptă şi vasele. până la Pas-deCalais şi valea Aisne. Austria. Polonia. Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut. unele influenţe ale culturii paharelor cu gura în formă de pâlnie. de inhumaţie. Baldia 2001). 1985). datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea bc–mileniul al III-lea bc). decorate cu incizii şi impresiuni şnurate. de tipul colibelor uşoare. în gropi simple şi cutii de piatră (ciste). După cultura cu pahare în formă de pâlnie. ******* Tot pe fond Rössen. palisade şi şanţuri. locuinţele fiind sub forma unor structuri simple. precum şi locuri joase. Boemia). s-a format şi a evoluat cultura amforelor sferice (prima jumătate a mileniului III bc). probabil. care sunt greu de identificat arheologic. iar în Suedia răsăriteană cultura topoarelor naviforme (Bootaxt-kultur) (Lichardus et alii. printre care cultura Pfyn (Lichardus et alii. Munzingen-Tuniberg). În Polonia. în special discuri dispuse pe piept (Lichardus et alii.cimec. Se cunosc puţine morminte de incineraţie şi înhumări de animale (bovine).1985). Materialele specifice: topoarele masive şi dălţile de silex. la care s-au adăugat. 1985). fiind identificat în Elveţia. Baden-Wurtemberg). Belgia. în zona Varşoviei şi Kuyavice. în formă de pinten barat (Michelsberg. ale cărei comunităţi au pătruns şi în spaţiul de la răsărit de Carpaţi. din sudul Suediei până în Ţările Baltice şi Finlanda s-a dezvoltat cultura cu gropiţe. pe parcursul dezvoltării sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) şi grupe culturale regionale. plane şi tumulare. în zona cuprinsă între Ucraina de vest. ca motive decorative având romburi şi triunghiuri. În inventarul mormintelor au mai fost descoperite piese de podoabă. Comunităţile culturii amforelor sferice au participat la geneza culturii central-europene cu ceramică şnurată. fortificate cu valuri. s-a format complex cultural Michelsberg. numit după staţiunea eponimă din Germania (în apropiere de Untergrombach/Bruchsal. s-a dezvoltat grupul cultural Sarnowo.

tesle. În spaţiul culturii Michelsberg era cunoscută exploatarea silexului (Spiennes/Belgia). în principal (Baldia 2001). caracterizată prin practicarea stabulaţiei. În unele situri au fost descoperite urme ale prelucrării cuprului. aduse. Polonia şi Saxa inferioară. Geneza acestui imens complex cultural nu este lămurită pe deplin.ro .cimec. decorate cu şiruri de proeminenţe mamelonare perforate. a căror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). Acest tip de habitat uman corespunde atât caracteristicilor ocupaţiilor principale ale comunităţilor Michelsberg (agricultura şi creşterea animalelor. dălţi. probabil din mediul Pfyn. cât şi modificărilor produse în cadrul societăţilor. paharele caliciforme. s-a manifestat o anumită specializare. cu ponderi diferite de la sit la sit). grote şi camere de piatră (Lenzburg). piesele prefabricate (eboşe) fiind comercializate la distanţe destul de mari. cunoscându-se atât case rectangulare. la est. estul Franţei. prin ciocănire şi turnare (creuzete cu urme de aramă). Seine-Oise-Marne şi cultura ceramicii cu impresiuni adânci. În Chalcoliticul final (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). un căuş. prezintă ca forme: paharele mari. la sud. În domeniul creşterii animalelor. în zona central-europeană. în chalcoliticul mijlociu s-au format o serie de culturi şi grupe culturale: Horgen. cu un inventar deosebit de sărăcăcios (un pahar. în poziţie alungită sau chircită. cele de mari dimensiuni fiind apărate natural şi antropic (Urmitz/Koblenz. la vest. altădată. discuri-tăvi pentru pâine (fig. Ritul funerar era reprezentat prin înhumări individuale. Din silex şi din piatră se confecţionau topoare. la formarea sa 117 www. cât şi structuri uşoare. Mayen. În cadrul unor aşezări au fost descoperite şi oase de cal domestic. câteva unelte şi podoabe). cuprins între vestul Ucrainei. ca urmare a progreselor realizate în eneolitic. care a ocupat un areal deosebit de întins. s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii şnurate (The Corded Ware/Single Grave Culture). Ehrenstein. Pe fond Michelsberg. Ceramica Michelsberg. vasele-sticlă. în puţuri. la nord. 1985). Elveţia. pe stâlpi (Urmitz). în gropi simple. în general neornamentată. teritoriu ocupat. cănile. cu diferite influenţe. Locuinţele prezintă diferite tradiţii constructive. cupele. Noyen-surSeine). 78) (Lichardus et alii.în preajma surselor de apă. de comunităţile culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. şi morminte colective.

fiind compus din ceramică (amfore. cu orientarea vest-est. În cadrul monumentelor arheologice. sub forma unor construcţii uşoare. Este posibil ca numărul extrem de redus al aşezărilor şi locuinţelor să se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului. dar locuinţele nu s-au păstrat. în cadrul acestuia s-au manifestat multe grupe regionale (Lichardus et alii. cu sau fără construcţii interioare (ciste. cercuri de piatră şi eventuale palisade. pe partea dreaptă. pe direcţia est-vest. sub forma tumulilor. Cele mai cunoscute necropole tumulare ale ceramicii şnurate central europene se găsesc la Forst Lucka şi Forst Leina (Thuringia/Germania) şi Vikletice (Boemia/Cehia). “topoare de luptă” din piatră şlefuită şi perforată sau din aramă. mai bogat pentru personajele mai importante. după rang. se cunosc foarte puţine aşezări aparţinând purtătorilor acestui complex cultural. mai ales în morminte. au fost descoperite materiale osteologice provenind de la cai domestici şi care de lemn cu patru roţi. Inventarul funerar al acestei culturi era destul de standardizat. sex. 1985). de regulă. Din păcate până în prezent. care nu lasă decât puţine urme arheologice. comunităţile locale şi elementele cuceritoare. sezoniere. În cadrul acestora. Despre stratificarea socială şi existenţa unor şefi 118 www. bărbaţii erau înhumaţi chircit. contemporane sau ulterioare. 1985. 1989 b. indicând existenţa unei ierarhii stricte. camere de lemn şi catacombe).participând. Gimbutas. unele fiind marcate cu stele funerare. cu contribuţii diferite.ro . din stepele şi silvo-stepele nordpontice. ca sceptre şi însemne de prestigiu. pe partea stângă. vorbind de caracterul mai dinamic al acestor comunităţi. Gimbutas 1997). Astfel. pahare. specifice unor comunităţi seminomade. podoabe de aramă (mai ales în siturile elveţiene). înconjurate cu şanţuri. sau a corturilor (iurtelor) şi carelor cu coviltire. unelte de silex şi os. În aspectele regionale din Elveţia se cunosc şi morminte tumulare cu incineraţie (Schöfflisdorf) (Lichardus et alii. străchini). venite dinspre est. cupe. existau. Cel mai bine cunoscute sunt construcţiile funerare. câte un mormânt central (principal) şi morminte secundare. iar femeile. cele mai multe pe malurile lacurilor elveţiene. cu diferite reprezentări. purtătoare ale unor elemente de tip kurgan (purtătorii culturilor eneolitice din zona Niprului mijlociu). Defuncţii erau depuşi diferit. cu diferite înălţimi şi diametre.cimec. vârstă. De aceea.

Gimbutas. În aceste condiţii. pe baza căreia s-a dat şi numele complexului cultural. cel mai plauzibil. pe direcţia nord-sud. decorurile negative. pe dreapta.ro . uniformizate prin noi legături comerciale. perforaţi etc. pe un areal geografic deosebit de întins. ca şi cea precedentă. Complexul cultural al paharelor campaniforme sau caliciforme (Glockenbecher. mişcări de populaţii şi cuceriri. 1985. procese etnoculturale care aşteaptă o necesară clarificare. pumnale triunghiulare de cupru) podoabe şi accesorii vestimentare (cercei. Sicilia şi Sardinia. Gimbutas 1997). cu sensul sudnord. plăcuţe din aramă. inele. mormintele erau plane. la sfârşitul mileniului al III-lea bc. uniformizări politico-militare. Inventarul mormintelor era alcătuit din ceramică (pahare şi vase cu gura largă). diferenţiate ca orientare după sex: bărbaţii pe stânga.tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabă şi topoare de luptă de aramă (Kelsterbach şi Eschollbrücken). în gropi simple şi camere de lemn. Asemenea morminte au fost descoperite şi în nord-vestul Africii (Maroc).cimec. potrivit altora. vârfuri de săgeată de silex. 79) (Lichardus et alii. Gobelet campaniforme. De asemenea. Maniera de decorare a ceramicii. constând din înhumări în poziţie chircită. după unii specialişti. 119 www. pornite dinspre sud-vest (Peninsula Iberică). nasturi de os. specialiştii au decelat două mari variante: cultura paharelor campaniforme din Europa centrală şi cultura paharelor campaniforme din Europa vestică. De regulă. modelul genezei particulare de la zonă la zonă este. 1989 b. credem. dinspre Dunărea pannonică. aur şi electrum. în cadrul acestora remarcându-se diferite aspecte şi grupe regionale. şi femeile. dar există şi cazuri în care defuncţii au fost depuşi în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale ceramicii şnurate. din Peninsula Iberică până în valea Dunării mijlocii şi din sudul Italiei până în sudul Peninsulei Scandinavice. mai ales prin prisma ritului funerar. arme (apărători de braţ pentru arcaşi.). Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat. Cultura paharelor campaniforme din Europa centrală este cunoscută. în etapele târzii fiind utilizată şi incineraţia. având în vedere vastul spaţiu de răspândire. inciziile. dispuse pe gâtul şi umărul vaselor (fig. constă din impresiuni realizate cu şnurul sau cu un obiect dinţat. la formarea sa contribuind elementele locale (neolitice târzii şi chalcolitice).

Purtătorii acestei complex cultural practicau agricultura şi creşterea animalelor. cu linii orizontale şnurate. civilizaţiile epocii bronzului celtic în spaţiul central şi vest european. decorate cu pătrate. unele forme şi decoruri ceramice etc. realizate prin impresiuni cu pieptenele. dezvoltată în mileniul al al Vlea bc. datate în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc. Pe baza diferitelor culturi şi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond campaniform. ******* În Bazinul Parizian. roşiatică. pe întreaga suprafaţă exterioară. care face trecerea către epoca bronzului. (fig. În zonele răsăritene. paharele descoperite în morminte fiind decorate. 1985). benzi liniare punctate. triunghiuri haşurate.cimec. păstrează multe tradiţii liniar-ceramice în 120 www. în jurul anilor 2000 bc. excizie. aparţinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch (Germania) şi Blicquy (sudul Belgiei). neoliticul este caracterizat prin evoluţia culturii ceramicii liniare târzii numită şi cultura liniară champenois (departamentul Marna). întemeiată într-un meandru al râului Aisne. decorate pe întreaga suprafaţă exterioară. realizate prin incizie simplă. urmată de grupul cultural Villeneuve-Saint Germain. sunt cunoscute şi paharele cu toartă bandată. Cultura paharelor campaniforme din Europa vestică s-a caracterizat prin multe elemente de cultură materială şi spirituală asemănătoare cu varianta central-europeană (rit şi inventar funerar. calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta. străchinile şi vasele cu gura largă. ceramica fiind mai abundentă în aşezări şi având un repertoriu diversificat de forme. şnur răsucit etc.ro . benzi cu linii oblice.Ceramica a fost lucrată. În faza a doua. cupele cu patru picioruşe şi vasele nedecorate. mărginite cu incizii.). ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni. adesea. s-au format. Aşezarea eponimă. Aceste vase sunt foarte puţin reprezentate în aşezări. reprezentat prin vase mai scunde sau mai alungite. cu benzi care alternează cu suprafeţe netede. dintr-o pastă de foarte bună calitate. impresiuni de pieptene. linii puţin evidente etc. 1985). Ungaria) (Lichardus et alii. în alternanţă cu spaţii nedecorate. 80) (Wittle. Ceramica era de foarte bună calitate.

Cultura Cerny s-a născut pe fond Villeneuve-Saint Germain şi Augy-Sainte-Pallaye. confecţionat din silex. Franţa) care a fost. Yonne. reprezentat prin tăişuri. se folosea un utilaj robust. în neoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). cu forme semisferice şi margine decorată cu scobituri. De la grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye. de unul postliniar. Ceramica prezenta două specii. „şah”. purtătorii culturii Cerny au preluat decorurile plastice. un utilaj robust. fortificate (Barbuise-Curtavant). Augy-Sainte-Pallaye (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului IV bc). asociate cu ghirlande şi linii 121 www. Franţa). 1998). rezultând din împletirea grupelor liniarceramice vestice cu influenţele mediteraneene. contemporană cu primele manifestări megalitice din vestul Franţei şi cu cultura Rössen în est. În cadrul industriei litice. În faza de maximă dezvoltare (mijlocul mileniului al V-lea bc). cunoscând mai multe faciesuri regionale şi manifestări deosebite de cultură materială: aşezări de înălţime. ca ornamente cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „căpriori”.ro . fiind rezultatul unei sinteze între elementele liniare şi cele epicardiale. după cele două staţiuni de la Bourgogne (Augy şi Sainte-Pallaye. împodobită cu şnururi şi impresiuni digitale în V. însoţite de butoni au repoussé. fină. numit. Essone. Acest grup cultural a fost urmat. la care s-au adăugat „spinările de peşte”.”dinţi de lup”. de la primul moştenind o serie de caracteristici liniar-ceramice ca: tipul de locuinţă mare. şi grosieră.construirea locuinţelor. cu şanţuri şi palisade (Passy-sur-Yonne) şi rituri funerare caracterizate prin apariţia structurilor megalitice (Insula Guernesey) şi a mormintelor în ciste (Chambon). Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny (Parc aux Bœufs din Cerny. Ceramica prezintă moşteniri din grupele culturale parentale: marginile cu scobituri şi decorul dispus în V („dinţi de lup”). şnururi plastice şi butoni (Constantin. cardiale târzii (epicardial). structuri de cult. Pinacle/Jersey). la sfârşitul neoliticului timpuriu din sudul Bazinului Parizian. cu patru nave şi cinci rânduri de stâlpi. Blanchet. care nu erau la fel de mari. cultura Cerny s-a răspândit până pe litoralul atlantic (siturile Etaples. ca urmare a influenţelor primite din partea grupului Limbourg. Guernesey. ceramica cu forme semisferice şi decoruri realizate cu pieptenele şi spatula.cimec.

peste tot. dispuse pe diametrul maxim al vasului.cimec. Var) şi cel din aer liber (Saint-Michel-du-Touch şi Villéneuve-Tolosane. în Bazinul Parizian au pătruns elementele ale fazelor finale Rössen şi Epirössen.ro . o ceramică mai puţin diversificată decât cea din aspectul sudic. în această zonă a fost ocupată de purtătorii orizontului ChasséanMichelsberg (Constantin. elementul de unitate fiind dat de ceramica fină. urcioare carenate. avea ca forme: străchini. Aspectul meridional. Ceramica acestui aspect. Er Lannic/ Morbihan) cât şi cele fortificate. Saône-et-Loire. 1998). Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp.vălurite (fig. cupe. în zona Toulouse). în neoliticul mijlociu. Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc). de o calitate variabilă. lustruită. s-a caracterizat prin vase cu torţi cu perforaţii multiple. care prelungesc o serie de liniar-ceramice târzii. modul de viaţă agro-pastoral. între sfârşitul mileniului al V-lea–mijlocul mileniului al IV-lea bc. Blanchet. Franţa). 1998). Având în vedere marele areal de răspândire. Elveţiei şi Italiei de Nord. Blanchet. 1985. Saône-etLoire. s-a dezvoltat. răspândit în Bazinul Parizian şi zona Bourgogne. Aspectul vestic. 122 www. dezvoltat în regiunile de coastă. vase suport etc. vasesticlă. Seine-et-Marne. de tip Berry-auBac. grupul cultural chasséan a cunoscut mai multe aspecte regionale. bine arsă (fig. şi Fontbrégoua. În domeniul ceramicii. a prelungit habitatul în adăposturi. 81)(Lichardus et alii. Constantin. în aceeaşi zonă. 82) (Lichardus et alii. Constantin. Aspectul nordic. străchini cu marginea răsfrântă. Blanchet. a cunoscut atât aşezările deschise (Lizo. de culoare roşie-închisă sau neagră. şi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars. grote (Font Juvenal. a făcut parte din complexul cultural Cortaillod-Chassey-Lagozza. 1998). pe terase joase şi înalte (Noyen-sur-Seine. de înăltime (Chatelliers-du-Vieil-Auzay/Vandéa). în cadrul căruia a fost tipic grupul cultural Montbolo (a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc). 1985. împreună cu monumentele funerare megalitice (Bougon. După o perioadă în care. Chassey. impunând. decorul adâncit realizat după ardere. DeuxSèvres). care s-a răspândit pe teritoriile Franţei. vase cu suport cubic. Aude. Blanchet. s-a caracterizat printr-un habitat deschis. decorate cu triunghiuri şi pătrate umplute cu puncte (Constantin.

Pré-aux-Vaches/Morains. bine reprezentate fiind construcţiile funerare megalitice. printre care hipogeele (Mournouards/ Mesnil-sur-Oger) şi aleile acoperite (Chaus-sée-Tirancourt). care au trăit pe ţărmurile Oceanului Atlantic şi în Insule Britanice (fig. Franţa). Acest fenomen poate fi pus în legătură cu o serie de mutaţii sociale şi spirituale produse în rândurile acestor triburi.cimec. nu se cunosc aşezările acestor comunităţi. altădată. podoabe din dentiţie prelucrată. în forme din ce în ce mai diversificate. Din aşezări (Videlles/ Essone. În spaţiul atlantic. o serie de aşa-zise enigme legate de multe dintre monumentele megalitice. Se observă astfel. când a cunoscut o deosebită înflorire. şi pumnalele. constând din lame şi aşchii de silex. purtătorii săi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne şi din partea vest-centrală a Franţei.ro . Până în prezent. dintre care se remarcă vârfurile de săgeată foliacee. care reprezintă o expresie a neoliticului mijlociu. ace. în vreme ce vasele funerare aveau ca 123 www. mai ales de pe litoralul breton (a doua jumătate a mileniului al V-lea bc). astfel. având importante cunoştinţe de ştiinţă aplicată şi suficiente resurse economice şi organizatorice. Sagy/ Val-d’Oise) şi din necropole. dispuse în formă de mustaţă (L’Helgouach. Ceramica era lucrată cu mult degresant în compoziţie şi era destul de diversificată. s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau. sub forma unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen. decorate cu şnururi oblice. prezentând o serie de caracteristici comune cu civilizaţia Horgen. piese cornulare şi osteologice (teci-suporturi pentru topoare. cu aripioare şi peduncul. care au continuat. care. ele fiind operele unor comunităţi. au fost capabile de asemenea realizări. dălţi). că fenomenul megalitismului european îşi găseşte începuturile la comunităţile neolitice mijlocii (mijlocul mileniului al V-lea bc). 83). Inventarul acestora era destul de sărăcăcios. până în epoca bronzului. Se spulberă. cu influenţe chasséene. pandantive de piatră şi rare mărgele de aramă.1998). au fost recuperate numeroase unelte de silex. 1998). Cultura Seine-Oise-Marne a fost specifică pentru Neoliticul final/ Chalcoliticul (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III-lea bc). Finistère. mărgele din şist şi vase cu fundul rotund şi buza îngustată.

pe terase glaciolacustre (Rances) şi în adăposturi sub stâncă (Vallon des Vaux. „oalele de flori” cu fundul plat (Lichardus et alii. întemeind un habitat particular. Vouga) (Petrequin. s-au format o serie de aspecte regionale (Jeunesse. culesul şi pescuitul. ridicate pe stâlpi. 84). cu locuinţe realizate pe platforme de lemn. constituit. aprox. a permis cunoaşterea bogatului utilaj litic. Buna conservare a materialelor arheologice. 1998). de tradiţie chasséană şi influenţe sudice. Ceramica a cunoscut o firească evoluţie. din aşezări situate pe malurile unor lacuri (Auvernier. Jeunesse. care dominau zonele mlăştinoase înconjurătoare. în formă de sâni perforaţi (proeminenţe mamelonare) sau ginecologice.forme. în special. inclusiv a celor din materie organică. Piningre. unele comunităţi liniare şi descendentele lor au ocupat terenurile de pe malurile unor lacuri. Petrequin. Petrequin. în fazele mai noi (Petrequin. 3800 BC. Elveţia) reprezintă un aspect cultural al neoliticului mijlociu elveţian (mileniului IV bc). 1998). 1988). În fazele finale. Baulmes).3850-3300 BC). care a fost denumit şi neoliticul lacustru vechi (1934. oferind o imagine cvasi-completă asupra acestora. Cultura Cortaillod (cantonul Neuchâtel. Petrequin. creşterea animalelor. în sedimentele lacurilor. cu profilul carenat sau rotunjit. Twann. ceramica cunoaşte o simplificare a formelor şi decorurilor (fig. în special. 1998). Ocupaţiile acestor comunităţi erau: agricultura desfăşurată în cicluri scurte.cimec. 1988. Petrequin. 1985.ro . fie mai scurte. pentru care există date de cronologie absolută. Piningre. Burgäschi). 124 www. Burgäschi-Süd). osteologic şi lemnos. rectangulare (faza I. cunoscând un habitat diversificat. caracterizându-se prin forme scunde. Constantin. vânătoarea. obţinute prin metoda dendrocronologică. unde au construit locuinţe fie alungite. în literatura de specialitate definindu-se un neolitic lacustru. Pe fondul acestei culturi. Această cultură s-a dezvoltat de-a lungul a patru faze principale (aprox. Blanchet. ******* În neolitic. în concurenţă cu pădurea secundară. P. formând adevărate sate lacustre (palafite). cu reprezentări plastice. cu decor în imprimat cu scoarţă de mesteacăn aplicată pe peretele crud al vasului.

În Elveţia de est şi nord-est. Se remarcă topoarele de luptă. în domeniul ocupaţiilor. această cultură a fost înlocuită de grupul Lüscherz. cornular. lacul Constance) sau în zona unor turbării (Pfyn-Breitenloo). în partea de nord a Elveţiei. în ultima fază cu pereţii foarte groşi (Lichardus et alii. în cadrul cărora micile locuinţe rectangulare erau construite în rânduri paralele. obţinându-se topoare plate şi mărgele. parţial cu Michelsberg. pentru a supravieţui în mediile umede. de tipul colibelor 125 www. Ceramica. pahare. care a avut centrul în zona lacurilor Zürich şi Constance. apărută ca urmare a unor sinteze şi evoluţii complexe. osteologic şi lemnos este bine cunoscut. în funcţie de condiţii.cimec. dovedind o deosebită diversitate. una dintre culturile Neoliticului mijlociu/Chalcolitic (prima jumătate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (Pfyn-Breitenloo/Thurgau).ro . “tălpi” de fundaţie. preocupare care a fost abandonată în neoliticul final. Habitatul acestei culturi s-a caracterizat prin aşezări amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel). rectangulare la PfynBreitenloo şi construcţii mici la Thayngen-Weier. de piatră. dispuse de-a lungul unor ulicioare (Sipplingen/Constance. creşterea animalelor. locuinţele prezentând două tradiţii diferite–case lungi. mărgele şi pandantive de piatră şi corn. 1985). prezintă o evoluţie de la o specie mai fină. Aşezările acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen. prinse în cozi prin diferite sisteme. prin ciocănire şi turnare. în Elveţia de vest. utilizată pentru periodizarea culturii. ridicate. Se mai cunosc şi construcţii uşoare. la o specie mai grosieră. planşee. săpăligile şi tăişurile din corn de cerb. având ca forme–farfurii. Preponderentă era. Feldmei-lenVorderfeld). s-a dezvoltat cultura Horgen. fiind parţial contemporană cu cultura Cortaillod. Datorită condiţiilor propice de păstrare. pentru adăpostirea acestora construindu-se adevărate staule (Thayngen). La sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul celui următor BC. La sfârşitul fazei clasice a culturii Pfyn (către 3700 BC) a fost prelucrat cuprul. La începutul mileniului al III-lea (către 2950 BC). căni şi urcioare cu proeminenţe mamelonare şi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie). vârfuri de săgeată din os şi silex. pe stâlpi. cu pereţii subţiri şi forme carenate (în faza timpurie). acoperită cu barbotină. utilajul litic.

inciziile. care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/Chalcoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea bc). Clairvaux. Ceramica specifică era destul de grosieră şi avea forme cu pereţii drepţi. ******* Ceramica liniară orientală a fost legată genetic. Auvernier/Neuchâtel). din marmură. Jeunesse. unele cercetate subacvatic (Anne şi Pierre Pétrequin) şi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor peninsule mlăştinoase. confecţionându-se doar puţine străpungătoare cu două vârfuri şi pandantive în formă de arc. mărgele. înalte. Inventarul litic. în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul. întreţinând puternice şi variate legături cu culturile şi aspectele culturale contemporane. motivele antropomorfe şi decorurile asociate. s-au realizat pandantive. Piningre. Din os. Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de săgeată şi topoare-ciocan perforate. ornamentele predilecte fiind canelurile adânci.cimec. în special Horgen şi Seine-Oise-Marne. fiind denumită. pe stâlpi. zig-zagurile. 1998). Din împletirea fondurilor Chasséan şi Cortaillod s-a format cultura Saône-Rhône. în relief. şnururile simple. Petrequin. Charavin/Paladru. pentru primul stadiu. Ceramica a fost reprezentată prin vase semisferice sau carenate şi vase cilindrice. foarte rar profilaţi. fiind decorată cu motive simple. în zona centrală întâlnindu-se şi motive solare şi în formă de arc (fig. pastilele aplicate sub buză. 85) (Lichardus et alii. în zona estului Franţei şi în Elveţia. locuinţele rectangulare erau mici şi au fost construite într-un mod specific. 1998). Multe aşezări ale acestei culturi au fost întemeiate pe ţărmurile lacurilor (Chalain. osteologic şi lemnos s-a păstrat foarte bine. Jeunesse. Piningre. Petrequin. Petrequin. 1985. ceramica protoliniară sau cultura Szatmár. aşa cum am văzut.ro . sub formă de şnururi simple şi brâie alveolare în relief (Petrequin. 1988. orizontale. în Ungaria (marea câmpie joasă de la est de Dunăre). lucrate dintr-o pastă destul de grosieră. Ceramica liniară veche s-a caracterizat prin 126 www. dezvoltându-se în interiorul arcului carpatic. de cultura Criş/Körös din neoliticul timpuriu.ovale (Dullenried). fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv. în aşezări existând şi drumuri “podite” cu lodbe de lemn. în România (Transilvania) şi în Slovacia orientală. De aceea.

se dezvoltă dintr-un stadiu mai vechi. se cunosc planurile câtorva locuinţe rectangulare. Kalicz. s-a format. dispuse în motive rectilinii. în nordul Câmpiei Alföld. specifice unei economii predominant pastorale. grupul Gömör. dezvoltată în Câmpia Alföldului (NE Ungariei) caracteristică pentru începuturile neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului al V-lea bc). reprezentând benzi paralele. aşa cum se observă în descoperirile de la Michailovce (Slovacia). în zona carstului din nordul Ungariei şi sud-estul Slovaciei. mai ales. volute. în regiunea carstului ungaro-slovac. În cadrul grupului Szakálhát-Lebö. care a cunoscut un habitat specific.utilizarea unei paste cu multe materiale organice (pleavă) ca degresant. ceramica acestui grup cultural a resimţit puternice influenţe din partea culturii Vinča-Turdaş. în neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea bc). În cadrul grupului cultural Tiszadob se cunosc locuinţe construite pe stâlpi de lemn şi câteva morminte de inhumaţie. cultura Bükk. impresiuni de degete. se întâlnesc aşezări de tip tell. 127 www. mult mai la vest s-a născut şi a evoluat cultura liniar ceramică occidentală. s-a dezvoltat. capete de spirale. Decorul ceramicii a fost deosebit de bogat. Ceramica acestei culturi este de foarte bună calitate şi păstrează formele semisferice şi globulare moştenite. cultura Bükk. pe baza ceramicii recuperate din gropile aşezărilor. Pe fond Alföld.cimec. în asociere cu ciupituri. În acelaşi timp. De asemenea. în sud. bandate. alungite. din împletirea lor rezultând unele aspecte regionale (Makkay. fiind realizat prin incizie cu pieptenele şi încrustare cu culoare albă. care evoluează către adâncituri mai fine. într-o perioadă în care. Aproximativ în paralel şi derivând din cultura Alföld. Lazarovici. s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob. şi Szakálhát-Lebö. aşa cum sunt cunoscute în stadiile mai recente. 1993). galbenă sau roşie. 1982. Vasele semisferice erau decorate cu rare motive pictate.ro . Prin evoluţia culturii cu ceramică liniară orientală. Cronologia internă a acestei variante a culturii liniare a fost stabilită. cu aşezări mai durabile (Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica şi Ardovo). care sunt necunoscute mai la nord. Ceramica liniară numită Alföld. unghie şi adâncituri largi. 1993. Ceramica sa era realizată cu degresanţi vegetali şi avea un decor realizat prin incizii rectilinii şi curbilinii.

către complexul cultural Tiszapolgár. Plastica antropomorfă este bine reprezentată. având un decor asemănător cu al ceramicii (fig. 88) (Müller-Karpe. 86). Cultura Tiszapolgár s-a caracterizat printr-o ceramică destul de mult diferită faţă de cea anterioară.cimec. care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc. Purtătorii acestei civilizaţii au ocupat şi exploatat unele zăcăminte de aramă şi aur din zona slovacă sau vestul Munţilor Apuseni. fiind atât schematizată cât şi naturalistă. evoluând din fondul liniar-ceramic oriental. incizate şi pictate sunt foarte rare. recipientele cu picior înalt. S-a caracterizat printr-o ceramică de calitate superioară. defuncţii fiind depuşi în necropole. Müller-Karpe. remarcându-se vasele cu gâtul în formă de pâlnie. 1974. 1974. 87) De asemenea. 1993) Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaţiei. fiind însoţiţi de diferite obiecte de inventar. dintre care unele foarte bogate (piese de aramă şi 128 www. în eneolitic. piese din aceste metale găsindu-se pe scară largă. au fost descoperite şi multe vase antropomorfe. Celelalte decoruri. meandrică şi geometrică. 1993). realizată prin incizie şi încrustare cu culoare albă şi roşie. Această cultură a evoluat. 1993). 1970.ro . ca de altfel şi reprezentările plastice (fig. cu multiple “ferestre”. până în Slovacia şi Serbia de nord-est. cu un bogat inventar.motive geometric (fig. cele mai frecvente ornamente fiind multiplele proeminenţe mamelonare. cu 167 de morminte. Kalicz. Cultura Tisza s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc) în partea de răsărit a Ungariei şi de vest a României. Tibava sau Vel’ke Raškovce (Slovacia). Ritul funerar este cunoscut din cercetarea unor necropole de inhumaţie (Kökenydomb). Pentru latura spirituală. în bazinul râului cu acelaşi nume. inclusiv în morminte. între care şi primele obiecte de cupru (Kalicz. rar decorată. Defuncţii erau depuşi în morminte potrivit poziţiei lor sociale şi sexului (bărbaţii chirciţi pe dreapta iar femeile chircite pe partea stângă). şi pictură. vasele antropomorfe şi zoomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei în poziţie chircită (Kalicz. canelate.Bodrogkeresztúr. trebuie amintite unele picturi din grote. cunoscând o mare arie de răspândire. vasele cu deschiderea pătrată. decorată cu o bogată şi variată ornamentaţie. dispuse pe corpul acestora. Kalicz. cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria). motivistica fiind spiralică.

format. 1993). recipiente cu gâtul în formă de pâlnie. destul de rar decorate cu motive incizate şi încrustate. În faza de maximă 129 www. înainte de ardere. Kalicz. şi după ardere. dovedind existenţa unei stricte ierarhii sociale (Lichardus et alii. în căutare de sare şi zăcăminte de aramă. cu culori închise. la începutul celei de-a doua jumătăţi a mileniului al IV-lea bc. În domeniul ceramicii. 1974. nord-pontice. şi aşa-numitele “oale de lapte”. În ceea ce priveşte ritul funerar. 89). decorată cu incizii şi pictură. Acest grup cultural s-a caracterizat prin existenţa aşezărilor de tip tell şi o ceramică de bună calitate. în ultima descoperindu-se morminte foarte bogate (Müller-Karpe.aur). către sfârşitul mileniului al IV-lea bc. 1993). În neoliticul final. comunităţile culturii Bodrogkeresztúr au continuat să confecţioneze vase cu picior înalt. pe baza căruia s-au format civilizaţiile eneoliticului final din regiune. Se cunosc o serie de necropole. Wosinsky. şi în spaţiul intracarpatic al Transilvaniei. se observă o continuitate din perioada anterioară. participând la geneza orizontului cultural Galatin-Sălcuţa IV-Băile HerculaneCheile Turzii-Hunyadihlom. într-un proces de restructurare etno-culturală. cultura Tiszapolgár s-a restructurat şi a evoluat către cultura Bodrogkeresztúr. cu alb şi roşu sau cu un strat gros de culoare (Kalicz. în special. 1985. silex şi obsidian. Neoliticul târziu şi chalcoliticul timpuriu (a doua jumătate a mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc) din zona transdanubiană (vestul Ungariei) sunt reprezentate de complexul cultural Lengyel (M. cum sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld şi Tiszasöllös. perforat. sfârşitul secolului al XIX-lea). fiind cunoscute. defuncţii fiind depuşi asemănător. ca şi cultura Tisza. în partea de est a Ungariei (sfârşitul mileniului al V-lea bc).Csóngrad. metalurgia aramei a cunoscut o deosebită înflorire. 1993). care se formează pe fondul culturii cu ceramică liniară târzie la care s-au adăugat influenţe ale culturii Sopot. În cadrul acestei civilizaţii. Purtătorii acestei culturi au fost mult mai dinamici. Datorită pătrunderii unor elemente etno-culturale stepice. prin evoluţia grupului Szakálhát-Lebö. topoarele cu două braţe dispuse în cruce şi unele depozite cu piese de cupru.ro . pătrunzând. s-a dezvoltat grupul cultural Herpaly. păstrându-se şi motivele “textile” (fig. Acestă civilizaţie a intrat. Kalicz. de tip Decea Mureşului.cimec.

pictura cu alb păstos şi cu roşu. cunoscându-se. Ritul funerar este reprezentat prin înhumările în poziţie chircită. 1993). Slovacia de sud-vest. vase-crater etc. Pentru fazele mai noi se cunosc şi locuinţe de mari dimensiuni. participând. aflate în necropole (Aszód şi Zengövárkony). dezvoltând mai multe variante regionale (Lichardus et alii. pentru ca în fazele Lengyel IV şi V ornamentarea să dispară în mare măsură. decorate evolutiv. în maniere diverse. împreună cu alte elemente etno-culturale contemporane. Comunităţile complexului Lengyel au exercitat o influenţă puternică asupra grupelor liniar ceramice târzii din Europa centrală.ro . evoluând de-a lungul celor şase faze de dezvoltare. Pavuk. în fazele evoluate dezvoltându-se şi metalurgia aramei. vase cu picior. În faza Lengyel III a fost întrebuinţată. galben şi roşu. amintind de tipul megaron. comunităţile culturii Lengyel au ajuns până în Polonia Mică şi Silezia.dezvoltare. în fazele evoluate. Austria de est şi vestul Ungariei.cimec. În ceea ce priveşte habitatul. aşa cum 130 www. din lut. amfore. Kazdová. brun. Astfel. în cadrul cărora au fost construite mici locuinţe de suprafaţă sau semiadâncite. Branč. cu funcţie de cult (Tešetice). Ceramica a fost foarte bine reprezentată în cadrul acestui complex cultural. pe scară largă. La rândul ei. 1993. incizate sau pictate cu alb. la geneza culturii chalcolitice târzii Baden (Kalicz. unde este cunoscută drept cultura pictată moravă. recipiente cu gâtul evazat. plastica antropomorfă şi zoomorfă este variată şi a cunoscut o anumită evoluţie de la naturalism către schematizare. Ca forme. 90). 1993. 1985). Lengyel). cel mai adesea în asociere. au fost realizate vase bitronconice. natural şi antropic.. Moravia. În fazele târzii apar şi mormintele colective în puţuri. şi incinte circulare. cu şanţuri şi palisade (Nitrianský Hradok. spiralice. în fazele timpurii. purtătorii complexului Lengyel au întemeiat atât aşezări deschise cât şi fortificate. ******* Neoliticul timpuriu Iberic este reprezentat prin orizontul cardial (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). În faza a VI-a reapare ornamentarea incizată şi punctată. În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian. cunoscute fiind motivele geometrice (fig. au fost utilizate motivele bandate simple. câteva incineraţii şi morminte colective.

datate în jur de 3100 bc. Nerja şi Cueva de Dehesilla (Andalusia). sub forma vârfurilor de săgeată din aramă. În provincia Grenada. Ultima fază (III) anunţă cultura Los Milares.cimec. şi vase cu umăr. monumentele prezentând camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. Au fost descoperite vârfuri de săgeată cu aripioare şi peduncul. Faza I reprezentată. Cistele cu plan poligonal. mai multe variante regionale (zona Valencia şi Barcelona. trapeze. străchini cu fundul plat şi urcioare ovoide. triunghiulare sau rombice. aveau drept cale de acces un scurt culoar. cupe bitronconice. uneori cu peduncul. înconjurate de un mic zid de piatră. megalitismul s-a diversificat. descoperite în regiunea Grenada reprezintă un stadiu evoluat al acestor prime morminte colective. idoli “en violon”. în care erau depuse unul sau două schelete (câteodată mai multe). au apărut primele obiecte de metal. brăţări din marmură şi scoică şi ceramică nedecorată. ca la Atalya IV. cu forme semisferice (boluri şi vase cu gât înalt şi îngust). Ceramica cardială din zona iberică este foarte săracă.ro . 1985). În faza a II-a. asemănători cu cei cicladici. prezintă aşezări înconjurate de un zid şi o ceramică netezită. triunghiuri. burine. alături de vârfurile de săgeată. lamele. mormintele circulare cu pereţii realizaţi din piatră. În situl Gerundia. topoare şlefuite şi brăţări lucrate din scoică de stridie. piese realizate din aramă 131 www. 4000–2600 bc). Murcia) erau rectangulare şi prezentau asize de piatră. În cadrul ofrandelor–inventar erau prezente elemente noi: săgeţi. ca obiecte de inventar se găseau boluri din ceramică. în special. Înmormântările s-au realizat în gropi circulare. străpungătoare. Murcia). care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. prin situl de la El Garcel. Casele din aşezarea Parazuelos (Mazarron. au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardială: Coveta de l’Or (Beniarres.am arătat mai sus. trapeze şi triunghiuri de silex. sudul Spaniei). Barranca de los Grajos (Cieza. Valencia). Verdelpino (Cuenca). industria litică şlefuită este reprezentată prin numeroase topoare lucrate în roci dure. în ceea ce priveşte ornamentaţia (Wittle. Deşi situaţia nu este tocmai clară. Industria litică cioplită se caracterizează prin piese microlitice: lamele. cuţite şi piese de seceră. Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din neoliticul mijlociu (aprox.

a noului mod de viaţă şi de gândire. ace. vase-sticlă. săgeţi rombice) şi idoli cu ochi. unele parţial adâncite. probabil pe cale maritimă. reprezentând motive geometrice (triunghiuri. cerceii. cu cameră rotundă. Ritul funerar se caracterizează prin continuarea megalitismului.cimec. 1998). Antequera. Camalich Massieu. districul Evora/Alentejo. 1998). vasele cu mai multe guri. inelele. culoar şi cupolă. cercuri solare. decorate cu motive geometrice incizate şi imprimate cu pieptenele. De asemenea. a contribuit la introducerea. de tip Impresso–Cardial. aflându-se într-o permanentă legătură cu fenomenele culturale din spaţiile vecine. ******* Neoliticul Peninsulei Italice se alimentează din tradiţia Impresso-Cardial. Megalitismul funerar est cunoscut şi în Portugalia. Cele mai vechi descoperiri neolitice/neolitico inferiore (mileniul al VI-lea bc). Gonzales Quintero. deosebit de elaborată a fost industria litică. Gonzales Quintero. construindu-se morminte de piatră. Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul (Martin Socas. de-a lungul a două faze. în acest sens putând fi citate mormintele de la Poço da Gateira. sunt 132 www. Gorginos şi Anta Grande di Olival da Pega/Reguengos. A Dos Tassos şi Farisoa/Portugalia (Martin Socas. Gandul/Spania. Ceramica acestei culturi este compusă din vase bitronconice şi sferice. „căpriori”.(străpungătoare/poansoane. 1985). prezentând unele influenţe primite din mediul Almeria (Wittle. pictaţi sau gravaţi.ro . cuţitele. vasele zoomorfe. Mormintele megalitice colective prezentau căi de acces mult mai lungi. în sisteme complexe (Los Millares/Spania şi Zambujal/Portugalia). Civilizaţia Los Millarès (situl de la Santa Fé. Camalich Massieu. fierăstraiele. Almeria) s-a dezvoltat în cea de–a doua jumătate a mileniului al III-lea bc. în care erau depuşi defuncţii (Almizaraque. topoarele plate. denotând o amplă activitate metalurgică. care. animale). în cadrul celei din urmă apărând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. în special din vestul Peninsulei Balcanice. fiind un fenomen etno-cultural divers. alături de care sunt prezente pumnalele de cupru. dintre care se remarcă armele. În cadrul habitatului uman se cunosc aşezări fortificate cu ziduri.

la sfârşitul mileniului al V-lea bc. şi târzii. primele atestări neolitice se leagă tot de orizontul Impresso-Cardial. liniarceramice.). Vhó (SE Lombardiei). fiind vorba de locuiri în grote. orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fază târzie. s-a 133 www. Fiorano (Veneţia. Hvar-Lisičiči. cunoscută prin vasele specifice (pahare. în nordul Italiei. (fig. excizie şi imprimare (Lichardus et alii. marcată prin dezvoltarea culturilor Matera şi Sentinello. „căpriorii”. în neoliticul târziu/neolitico inferiore. În Insula Malta. caracterizate prin perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate şi incizate. dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige). boluri cu gura pătrată) decorate cu motive liniare. În sudul Italiei. poate. evidenţiat prin cercetările de la Skorba (sfârşitul mileniului al V-lea bc) (Wittle. căni şi urcioare) fiind trasate şiruri de motive incizate. Aceste culturi au întreţinut legături cu civilizaţiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmată. pentru perioada mileniului al V-lea. degete sau scoică (Lichardus et alii. cercurile etc. în special Danilo. în special vest-balcanice şi. Megara Hyblaea. pahare. Emilia şi Toscana). Pe fond Impresso–Cardial târziu. s-a format. decorată cu impresiuni de unghie. triunghiurile. spiralice şi geometrice.atestate în sudul peninsulei. 91) care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. pe formele principale (boluri. cu ceramică mult mai diversificată atât în ceea ce priveşte formele şi decorurile. în neoliticul mijlociu/ neolitico medio. trebuie menţionată cultura cu ceramică roşie pictată (motivele predilecte fiind–benzile. Elemente asemănătoare se regăsesc şi în grupele culturale Sasso Furbara şi Sarteano. În zonă. numită şi stilul Capri. romburile. adăposturi sau pe litoral. identificată în siturile de la Ripoli. Quinzano şi Rivoli-Chiozza. Prin intermediul grupelor evoluate cu ceramică incizată. De asemenea. s-a format cultura vaselor cu gura pătrată/Vasi à Bocca Quadrata. 1985). Scaramella şi Massernia la Quercia.ro . care derivă din grupul Fiorano. prin evoluţie şi contribuţia unor influenţe externe. străchini. fiecare cu combinaţii decorative particulare. 1985). imprimate şi asociate cu ornamente plastice. 1985). Lipari. în Liguria şi Câmpia râului Pó/Pad. o serie de culturi şi grupe culturale. în cadrul lor găsindu-se o ceramică grosieră. realizate prin incizie.cimec. faza Massernia la Quercia fiind continuată de faza Passo di Corvo.

1985). şi morminte de inhumaţie. 92. Diana.). elementele arhitecturii funerare megalitice (Malta).dezvoltat cultura Serra d’Alto. cu ceramică pictată tricrom (Wittle. este cunoscută cultura Gaudo. În timpul chalcoliticului mijlociu şi târziu. askoi. închisă la culoare. poate sub influenţa culturilor epocii bronzului timpuriu din Mediterana. fiind caracterizată printr-un habitat diversificat (grote şi aşezări deschise. Lichardus et alii. lucrate într-o pastă monocromă.ro . urcioare. cultura neolitică Serra d’Alto a fost urmată de cultura Diana. paharele. cu un decor incizat. 134 www. s-a dezvoltat cultura Rinaldone. numit Bellavista (Wittle. topoare de luptă etc. neagră sau roşiatică-închisă. în mediul căreia s-au realizat morminte săpate în stâncă sau în cutii de piatră. dispus la interiorul străchinilor şi pe umărul recipientelor (fig.cimec. În Latium şi Toscana. 1985). şlefuită nu a fost decorată. Purtătorii acestei culturi au cunoscut pumnalele de aramă şi o industrie evoluată a silexului. Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare să fi avut o dinamică proprie. Lombardia. deoarece a fost oarecum marginal faţă de marile şi puternicele centre chalcolitice carpatice şi danubiene. lustruită. chiar în apropierea lacurilor prealpine). a cărei ceramică monocromă. în formă de nai. vasele cu torţi multiple. în această perioadă. Rinaldone şi Remedello. În Italia sudică. formele predominante fiind străchinile joase. ritul funerar fiind inhumaţia. În Insula Lipari. 1985). Este reprezentat prin câteva culturi interesante cum sunt: Lagozza. 11-18) (Lichardus et alii. decorată cu incizii simple şi impresiuni sub formă de şnururi în relief). Emilia şi Toscana. ritul funerar al inhumaţiei. ceşti cu două torţi. şi o ceramică de factură superioară. 1985. pumnale de aramă. şi o ceramică de culoare brună intensă. sfârşitul mileniului al IV-lea–mileniul al III-lea bc. În Campania. s-a dezvoltat în Liguria. în cadrul ceramicii căreia s-au resimţit influenţe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare. vârfuri de săgeată şi silex. individuale şi colective. s-a dezvoltat un grup cultural înrudit cu cultura Diana. În cadrul acestei culturi au fost descoperite urme care denotă prelucrarea aramei prin turnare (Castello di Lipari). roşie. în mici cutii de piatră. bolurile. Gaudo. o dezvoltată industrie a silexului (pumnale. Cultura Lagozza a făcut parte din marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. în sudul Italiei au apărut.

1985). care au vehiculat numeroase elemente de cultură materială şi spirituală între zona carpato-balcanică şi Dunărea de Jos. 92. care au fost legate. Sursk-Nipru şi Nipru-Doneţk. denumite după principalele fluvii care brăzdează teritoriul lor. decorate cu incizii şi impresiuni circulare (fig. Wittle. 17-18) (Danilenko. 1985 a). Gimbutas. Ca urmare a influenţelor primite din mediul culturilor Criş Ceramicii liniare. 1989 b. atfel. 4-10). 1985). şi lumea caucaziano-caspică. Fără a se putea lămuri pe deplin. Moldova şi Kamena Moghila/Ucraina). Cultura Remedello s-a dezvoltat în zona Veneţiei şi Lombardiei. şi decorate cu motive simple. multe tradiţii mezolitice locale (Soroca).alcătuită din pahare globulare cu gâtul strâmt. realizând o ceramică de factură mai bună (fig. ceramica cu forme 135 www. 1985. şi inhumaţiile în groapă simplă. în neoliticul final şi chalcolitic. mai stabile sau nomade. pumnale şi topoare plate de aramă. incizate şi imprimate. un spaţiu prin care s-au perindat diferite populaţii. 1-3) făcând trecerea către epoca bronzului în regiune (Wittle. Deşi s-a vorbit de existenţa unui neolitic aceramic local (Soroca/R.cimec. topoare de luptă). Gimbutas. păstrează. (fig. în stadiul actual al cercetărilor nu se mai poate susţine această ipoteză. cu torţi orizontale şi verticale. 93. Dovezile legate de modul de viaţă neolitic sunt puţine. ******* Stepele nord-pontice reprezintă un areal geografic şi cultural foarte interesant în neolitic şi eneolitic. 1997). purtătorii culturii bugo-nistriene şiau perfecţionat modul de viaţă. pe de o parte. decorate cu şnururi în relief (Lichardus et alii. căreia i-au fost proprii: o ceramică cu pahare bitronconice şi vase cu torţi. cu fundul conic. modul în care s-a realizat neolitizarea stepelor nord-pontice. 92. Pe aceste fonduri se vor suprapune purtătorii culturii paharelor campaniforme. pe de altă parte. podoabe de argint (Villafranca). Cultura Sursk-Nipru nu are o geneză elucidată.ro . fenomene etno-culturale particulare. mai ales în domeniul industriei litice. ceramica având forme simple. de procesul de indoeuropenizare a Europei (M. Au rezultat. Cultura bugo-nistriană. arătăm că neoliticul timpuriu (mileniul al Vlea bc) din această zonă este caracterizat prin existenţa a trei culturi: Bug-Nistru. arme de silex (vârfuri de suliţă şi săgeată.

bine cunoscute prin intermediul ritului funerar al inhumaţiei în tumuli şi utilizarea ocrului roşu.simple (străchini. cupe). o ceramică realizată cu multă scoică pisată în compoziţie (aşa136 www. cu complexul cultural Cucuteni-Tripolje sau cu cultura cu ceramică decorată cu gropiţe din zona Bielorusiei (Teleghin. Nipru-Azov (Mariupol). despre care vom vorbi mai jos. adesea combinate. s-au dezvoltat civilizaţiile: Srednij Stog II. defuncţii fiind acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu şi însoţiţi de un inventar compus din puţine vase. Cultura Srednij Stog II reprezintă o fază evoluată a culturii Nipru-Doneţk şi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrară. Purtătorii culturii Nipru-Doneţk au întreţinut. podoabe şi. de mici piese de aramă. Neprina. răspândindu-se până în sudul Bielorusiei. prezentând ca ornamente motive incizate şi imprimate. dintre acestei trei entităţi culturale. 93. Cel mai bine cunoscut. către sfârşitul culturii. în eneolitic. 93. pahare mari cu fundul ascuţit) fiind decorată cu motive geometrice. continuatorii acestei civilizaţii devenind deosebit de mobili. Maikop sau cele din cultura Kemi-Oba. este ritul funerar al inhumaţiei. dispuse la partea superioară a vaselor (fig. parte integrantă a vastului complex cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie. În acest sens. în special. complexul Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo. 1985). derivată din cultura Nipru-Doneţk. 1985 a. în morminte singulare sau colective. în poziţie alungită. realizate prin incizie şi impresiuni de unghie (fig. realizate dintr-o pastă cu multă scoică pisată în compoziţie.ro . Mihajlovka I. cu fundul rotunjit şi ascuţit şi profilul în formă de S (pahare mari.cimec. 1985 b). Ceramica culturii Nipru-Doneţk s-a caracterizat prin forme foarte simple. pe parcursul evoluţiei lor. Dacă în spaţiul cuprins între Nistru şi Nipru au continuat să evolueze comunităţile culturii tripoliene. cu ceramică pictată şi adâncită. Cultura Nipru-Doneţk este cel mai bine cunoscută. chiar ponto-caspice. Este posibil ca în mediul acestei culturi să se fi realizat domesticirea calului. generând evoluţii particulare. 19-21) (Danilenko. Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea şi mobilitatea mai accentuată a comunităţilor umane decât în perioada anterioară. 13-16). pot fi menţionate marile necropole de la Mariupol. ulterior. în cadrul acestei culturi. străchini. în celelalte teritorii nord-pontice.

se observă că neolitizarea acestui spaţiu s-a produs. NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC Neoliticul şi Eneoliticul din spaţiul carpato-danubiano-pontic reprezintă un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatoliană şi egeo-balcanică. a cunoscut diferite procese de sinteză şi asimilare. Erbiceni. din R.numita ceramică “Cucuteni C” din arealul Ariuşd-Cucuteni-Tripolie). si prin ritul funerar al inhumaţiei. în decursul dezvoltării sale..a. cu o periodizare particulară. 1-12). 1989 b. când ar fi început procesul de indoeuropenizare (Telegin. Moldova). decorată cu motive şnurate şi imprimate (fig. Aceste comunităţi. în stadiul actual al cercetărilor. Ciumeşti. la fel ca în cazul unei părţi a spaţiului central. 93. s-au deplasat înspre vest. În acelaşi timp. existenţa unui neolitic aceramic.cimec. ca rezultat al unei evoluţii dintr-un mezolitic local (a se vedea descoperirile discutabile de la Schela Cladovei-Lepenski Vir. reprezentând. Gimbutas. Cu toate acestea. vest şi nord 137 www. interacţionând cu civilizaţiile contemporane din Balcani. 1997). Iorga. Dunărea de Jos şi mijlocie. transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr ş. cu care este strâns legat genetic şi evolutiv. 1985 b. Fără a se putea susţine. defuncţii fiind depuşi în poziţie întinsă s-au uşor chircită în gropi deasupra cărora se ridicau construcţii tumulare (kurgane).ro . epoca neo-eneolitică carpato-danubiano-pontică. parafrazându-l pe N. generând o serie de restructurări ca: formarea culturii Cernavoda I-Ezero. fenomen pus pe seama primului val Kurgan. purtătorii complexului Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo au avut un rol deosebit de important în restructurarea etnoculturală a civilizaţiilor aparţinând eneoliticului clasic din zona carpato-balcanică şi dunăreană. aceştia au pătruns în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunăreano-pontice. din România. un fel de “Orient după Orient”. posesoare ale calului domestic şi vehiculelor cu roţi. în condiţiile aridizării climatului şa sfârşitul atlanticului şi începutul subborealului. Gimbutas. Migrând de la est către vest. 1985 b). care i-au conferit o pronunţată individualitate în cadrul peisajului cultural contemporan european. Carpaţi (Telegin. şi Soroca.

Muntenia. Moldova. Acest orizont cultural a participat la formarea culturii Starčevo-Criş. comunităţi umane neolitice anatoliano-egeene. Oltenia şi Podişul Transilvaniei). cu cele balcanice. Lazarovici şi Silvia Marinescu-Bîlcu) îl leagă de cultura Protosesklo. Moldova şi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de comunităţile culturii Starčevo-Criş (fazele III-IV). şi indirect. formula Ex Balcani lux (H. după mijlocul mileniului al V-lea. păstrează multe dintre trăsăturile de bază ale complexului cultural din care face parte. puternic lustruit. în partea de sud-vest. 138 www. în vreme ce. Moldova. în special. De aceea. Starčevo-Criş (Muntenia. colonizând şi neolitizând o parte importantă a Peninsulei Balcanice. majoritatea fenomenelor etnoculturale din spaţiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea şi în strânsă legătură. triburi Dudeşti şi Hamangia au introdus modul de viaţă neolitic în Dobrogea (Ursulescu. în timp ce N. încadrate în orizontul cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului. pictat. uneori. R. Cea mai bine cunoscută cultură a neoliticului mijlociu este Starčevo-Criş (aprox. R. utilizându-se ca motive buline şi reţele de linii. s-au deplasat pe culoarele VardarMorava şi Struma şi Mariţa-Isker.ro . prin migraţia unor comunităţi de tip Protosesklo (Banat. Todorova) fiind valabilă în parte (Ursulescu. Gh. prin aculturaţia multor elemente superioare de civilizaţie neolitică. 2001). deşi s-au găsit într-o zonă secundară de neolitizare. se observă o decădere a tehnicii de prelucrare a ∗ Specialiştii români au păreri diferite cu privire la atribuirea culturală a acestui orizont neolitic: Vl. Marin Nica. Ursulescu îl încadrează în faza I a culturii Starčevo-Criş. aparţinând fazei timpurii (aprox.balcanic.). Acestea au adus modul de viaţă neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor. Dumitrescu. din neoliticul mijlociu propriu-zis. cu înveliş roşu. Deşi. atribuit ∗ complexului Protosesklo . 6000–5000/4500 bc). cu alb. Către sfârşitul neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului V bc).cimec. confecţionarea unei ceramici superioare pictate. direct. creşterea animalelor. Oltenia. 6000–5500 bc). Astfel. Iuliu Paul consideră că aparţine unei culturi Precriş. odată cu răspândirea spre nord şi est. şi eneolitice. mai timpurii sau mai târzii. elemente de plastică neolitică etc. întrun context dinamic şi flux continuu. Moldova şi vestul Ucrainei) şi Dudeşti-Hamangia (Dobrogea). ale cărei comunităţi au populat aproape întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. 2002). Banatul şi Transilvania intracarpatică. în jurul anilor 6000 bc.

Sunt cunoscute centre de extragere a sării. Viaţa spirituală e reprezentată printr-o serie de statuete de lut. Iaşi). 1993. Ursulescu. în regiunile nordice şi răsăritene (faza a IV-a) (Comşa. ca tipuri antropologice sunt atestate cel mediteranoid gracil. industria litică păstrează trăsături mezolitice. s-a format şi a evoluat. prin asimilarea populaţiei tardenoisiene locale. rar perforate. parţial adâncite. Sfârşitul culturii StarčevoCriş s-a produs ca urmare a pătrunderii purtătorilor complexului cultural Vinča-Dudeşti. peste care se aplica o lutuială destul de subţire). Ceramica fină a fost mult mai rară şi prezintă. impresiuni de unghie şi deget. cu scheletul format din pari şi împletituri de nuiele. cu locuinţe simple. în cadrul căruia s-a păstrat o industrie microlitică.cimec. mai robuste. grupul cultural Ciumeşti-Pişcolţ (jud. cu pleavă compoziţie. Lazarovici. Ursulescu. care reprezintă o variantă a culturii liniar-ceramice timpurii din bazinul Tisei superioare şi câmpia Sătmarului (legată de manifestările similare din N. Defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită. din prelucrarea saramurii făcându-se în vase speciale (briquetage). o frumoasă pictură policromă spiralică (cu alb. mai ales în privinţa utilizării lustrului şi a picturii. Marinescu-Bîlcu. La periferia nord-vestică a ariei de răspândire a fazelor târzii a culturii Starčevo-Criş. Satu Mare). prin fierbere. la sfârşitul neoliticului mijlociu şi în neoliticul târziu. 1993. ceea ce permitea transportarea sării rezultate şi comercializarea la distanţă.ceramicii. ceramica de factură semifină şi grosieră. mult întârziate. roşu şi negru) (fig. în regiunile sud-vestice (începutul fazei a III-a). 2002). şi prin aculturaţie. colibe cu o singură încăpere de suprafaţă. măsuţelealtăraş şi ornamentele incizate asemănătoare unor pictograme (Ocna Sibiului. prin troc. este majoritară şi a fost decorată cu incizii. printre locuinţe. dintre piesele şlefuite fiind cunoscute topoarele şi tesle cvasi-calapod (planconvexe). în apropierea apelor. în fazele târzii. jud. jud.ro . prin reliefurile antropomorfe şi zoomorfe de pe ceramică. şi răspândirea comunităţilor culturii ceramicii liniare dinspre Europa est-centrală. Ungariei şi S-E Slovaciei). 1993. Sibiu şi Glăvăneştii Vechi. Organizarea habitatului şi a spaţiului locuibil denotă o adaptare la noile ecosisteme (aşezări variabile ca întindere. sporadic apărând şi protoeuropoide. conice. şi particularităţi în decorul ceramicii (linii 139 www. De aceea. 94). 2001. lucrată din obsidian local.

2002). cultura ∗ Chalcolitic la origine. Într-o anumită etapă a evoluţiei lor. Ceramica comunităţilor culturii Vinča din spaţiul Olteniei. puternic lustruită şi decorată cu pliseuri şi caneluri. pe măsura expansiunii spre nord-vest. 1988. individualizat prin culturile Vinča. s-au născut. (fig. 1993). 1993.incizate. 95) (Lazarovici. 96) (Chapman. 1993) Deosebit de interesant este sanctuarul descoperit în aşezarea de la Parţa (jud. Lazarovici. au pătruns în spaţiul carpato-danubiano-pontic. şi părţile vestice ale Olteniei (aspectul cultural Rast. cu negru. unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeşti (Ursulescu. uşor albiate şi pictarea vaselor. şi cel al doilea. În neoliticul târziu (aprox. constituit din comunităţile ceramicii liniare târzii. Comunităţile culturii Vinča au ocupat Banatul (cultura Banatului. şi de revenire şi înflorire. Vl. Deşi au cunoscut fenomene de retardare a dezvoltării lor. unde. comunităţile vinčiene au avut. cu ceramică neagră sau cenuşie. unde au asimilat grupurile Starčevo-Criş foarte târzii. din asimilarea fondului neolitic anterior şi îmbinarea elementelor etno-culturale. şi au format cultura Turdaş (Lazarovici. 1993). de origine est-centraleuropeană. forme. culturile şi grupele culturale eneolitice timpurii (Ursulescu. reprezentând cel de al doilea mare val (cultural şi demografic) neolitic de origine sudică∗ (anatoliano-egeeană). Dudeşti şi.cimec. s-au format civilizaţiile şi grupele culturale ale eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o parte a Banatului şi estul Ungariei). printr-o evoluţie particulară. în parte au dislocat. Dumitrescu). două curente etno-culturale. în spaţiul de referinţă. de tip Lumea Noua–Cheile Turzii–Cluj. 97) (Lazarovici. spre sfârşitul etapei. Lengyel şa (Câmpia Pannonică). 140 www. aceste comunităţi au pătruns în Podişul Transilvaniei. în parte au asimilat comunităţile Starčevo-Criş (Lazarovici. 5000–4250 bc). din sintezele arătate mai sus. aspectul cultural Rast (Oltenia de vest). un rol decisiv la trecerea societăţilor locale la modul de viaţă eneolitic. Ulterior. în Anatolia. mai timpuriu. Comşa. 1993). 1993). de la zonă la zonă. Timiş). Banatului şi Transilvaniei a prezentat aceleaşi caracteristici (pastă. Hamangia.ro . decoruri) cu cea din zonele vecine (fig. Astfel. oarecum opuse ca direcţie şi origine: primul. Gh. Lazarovici). în stil liniar geometric) (fig. 2002). Herpály. şi prin perpetuarea unor puternice legături cu zona de origine.

În spaţiul nostru. fig. construirea unor locuinţe de tip superior. Pe lângă utilizarea metalului. Iclod şi Boian. cunoscută sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul format din alveole dispuse pe linii incizate. mai ales cele din cea de-a doua mare perioadă din evoluţia lor. Moldova. 1993). 99). Marinescu-Bîlcu. necunoscându-se. dezvoltarea componentei uraniene în cadrul 141 www. înrudite parţial cu cele vinčiene. din eneoliticul timpuriu (Comşa. îndeosebi Podişul Transilvaniei. cu influenţe sudice. au fost perpetuate uneltele şlefuite specifice. în special pictate. grupurile Iclod. din împletirea cu purtătorii culturii ceramicii liniare (din Moldova şi Transilvania). În Muntenia şi estul Olteniei şi pe teritoriul din nordul Bulgariei. ca etapă istorică. folosirea unor tehnologii agricole înaintate (tracţiunea animalelor pentru arat). specializarea şi perfecţionarea utilajului litic osteologic şi din alte materiale. cu platformă de lut ars. În faza a treia a culturii Dudeşti (fig. până în prezent. Comunităţile culturii ceramicii liniare. Totuşi. 4250-2700 bc). iar din legăturile cu ultima născându-se cultura Precucuteni). 1990. primele piese de aramă apărând în mediul fazelor târzii ale culturii Starčevo-Criş şi cele timpurii ale culturii Vinča). se configurează treptat şi sigur. au ocupat. asemenea capetelor notelor muzicale pe un portativ. legate de evoluţia avansată a chalcoliticului anatoliano-balcanic. utilizarea necropolelor. contribuind la formarea unor entităţi etno-culturale din eneoliticul timpuri ca: Turdaş. toate celelalte caracteristici: organizarea superioară şi fortificarea habitatului. Purtătorii culturii liniar-ceramice au intrat în sinteză cu comunităţile Vinča şi Dudeşti. Gilău (Transilvania) (Ursulescu 2002). au pătruns şi evoluat triburile culturii Dudeşti (Bucureşti).cimec. toporul şi tesla de piatră în formă de calapod (plan-convex).ro . aceste comunităţi au dezvoltat forme particulare de cultură materială. 1993). sistematizarea spaţiului. în acelaşi timp. Suplac. R. s-a format complexul cultural Boian-Vădastra. Eneoliticul carpato-danubiano-pontic (aprox. pe tot teritoriul. nu a început. locuinţe de mari dimensiuni ca în vest (Ursulescu. confecţionarea unei ceramici superioare.Turdaş. Moldova şi vestul Ucrainei. 98). debutând mai timpuriu în regiunile sudice.

o agricultură evoluată. numărul pieselor de aramă crescând către sfârşitul perioadei (depozitul de la Cărbuna (jud. în părţile estice. Pentru domeniul spiritual. pe linia Oltului. din faza Bolintineanu. realizându-se mai ales motive spiralomeandrice. cu influenţe vinčiene. În Oltenia. com. probabil. Dintre toate caracteristicile culturii. s-a dezvoltat aspectul cultural 142 www. pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunităţile fazelor evoluate ale culturii Boian (situl de pe insula Grădiştea Ulmilor din lacul Boian. prin care se realiza legătura dintre pământ şi cer. În eneoliticul timpuriu (aprox. tractat de bovidee domestice. 4250–3750 bc). cu cei ai culturii Vădastra (Comşa.cimec. putânduse vorbi de un complex cultural Boian-Gumelniţa. comunităţile fazei Giuleşti a culturii Boian au intrat în sinteză cu triburile liniar-ceramice târzii şi s-a format cultura Precucuteni. care aveau aşezări fortificate. motivele decorative fiind încrustate. Ceramica culturii Vădastra s-a remarcat printr-o bogăţie de forme. În sud-vestul Olteniei. purtătorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia. Vărăşti.ro . predominante fiind exciziile şi incrustaţiile cu alb şi roşu. în toate direcţiile. decorată prin incizie şi excizie. jud. R. cu culoare roşie sau albă. Cultura Boian reprezintă fondul care a evoluat spre cultura Gumelniţa. care reprezentă. iar spre vest. este cunoscută necropola de la Cernica (cu circa 370 de morminte).cultului fecundităţii şi fertilităţii etc. treptat. uneori. Spre nord. aşa-numitul “cult al coloanei” ca axis mundis. Astfel. În ceea ce priveşte ritul funerar. care s-au răspândit. născute pe fond Dudeşti târziu. Moldova) (Ursulescu. un complex cultural. Călăraşi).Tighina. trebuie menţionat sanctuarul de la Căscioarele (lângă Olteniţa). în sud-estul Transilvaniei şi sud-vestul Moldovei. probabil. 1993). cu care formează. tehnici şi motive ornamentale. Pe linia Dunării. fiind mai degrabă o perioadă când s-au acumulat trăsăturile noului mod de viaţă. 2002). au evoluat comunităţile culturii Vădastra. şi-au continuat evoluţia o serie de civilizaţii care s-au format în neoliticul târziu. în cadrul căreia utilizau un plug primitiv (cu brăzdar din corn sau din lemn). cu pereţii de lut pictaţi cu alb şi roşu şi coloane de lut pictate. pe teritoriul Bulgariei fiind cunoscută sub numele de cultura Mariţa sau Karanovo IV-V). se remarcă ceramica.

plastica antropomorfă de lut şi marmură. trasate cu ajutorul unui instrument dinţat (fig. 2002). Dobrogea a fost populată de purtătorii culturii Hamangia (Baia. reprezentând o femeie cu un copil în braţe. jud. o parte dintre purtătorii acesteia pătrunzând în mediul culturii Precucuteni.cimec. remarcându-se “grupul statuar”. rezultând o structură antropologică destul de eterogenă. decorată cu motive geometrice. cu comunităţile mezolitice locale. din nord-vestul Asiei Mici. în fapt o variantă locală a culturii Vinča (faza C). Utilajul litic păstrează tradiţiile microlitice mezolitice. s-a format cultura Sălcuţa (Comşa. care s-a caracterizat prin aşezări deschise şi o ceramică cenuşie. Tulcea). Unele elemente Hamangia au contribui. Sub presiunea comunităţilor Boian. De la sfârşitul neoliticului târziu. la conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniţa. cum se observă în descoperirile de la Medgidia-Cocoaşe şi Duranculac. şi în special statuetele de tip 143 www. cu forme „eutrofice”. denumit şi cultura Varna (Henrieta Todorova). 1993. Ursulescu. aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului. indirect. cu puternice influenţe primite din partea civilizaţiilor Vădastra şi Tisa. în special de”gânditor”). cu locuinţe adâncite şi rare colibele de suprafaţă. în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramă. peste 1000 de morminte). şi “cuplul divin” („îndrăgostiţii”) sub forma unei statuete cu două capete. de la Rast. răsfirate. pe mare şi pe uscat. cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel cu cultura Boian. Ulterior. 100). tipuri de statuete. Din întrepătrunderea celor două fonduri etno-culturale. interferându-se în zona dunăreană (Hârşova). Ceramica neagră lustruită. Este posibil ca începutul culturii Hamangia să fi fost contemporan cu fazele evoluate ale culturii Dudeşti.ro . vasele cu reprezentări şi protome antropomorfe şi zoomorfe şi statuetele Vădastra.Rast. căreia i-au transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat. decorată predominant cu caneluri şi pliseuri. Purtătorii culturii Hamangia aveau aşezări nefortificate. născuţi dintr-o sinteză a unor populaţii venite. Plastica antropomorfă şi zoomorfă din cele două arii culturale era bogată şi prezenta o puternică amprentă vinčiană. aşa cum a relevat analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de morminte) şi Duranculac (nord-estul Bulgariei.

Ceramica se caracterizează. 1993) În eneoliticul timpuriu. la care se adaugă şi menţinerea tradiţiilor Starčevo-Criş (conservate mai ales în zona Munţilor Apuseni). s-au format grupurile Gilău (jud.Cluj) şi Suplac (Suplacu de Barcău. Dimov. în timp ce ultima fază are legături cu cultura Petreşti. ofrande destul de bogate (brăţări de marmoră. formând aşa-numitul “stil textil”. evoluând de-a lungul a trei faze. 1993). parţial contemporan cu aspectele târzii ale complexului Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj şi cu culturile Turdaş şi Tisa. piese de aramă etc. Cele două grupuri culturale au jucat un oarecare rol în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár (Ursulescu. jud. Cluj). a evoluat cultura Tisa. fondul cultural Vinča C fiind foarte puternic: ceramica decorată cu caneluri şi pliseuri. În bazinul mijlociu şi superior al Tisei.) (Comşa. Bojadjiev. Bihor).“gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodă) dovedesc originea anatoliano-egeeană a acestei culturi. Todorova. aşa cum am văzut. şi complexul neolitic târziu Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj. cupele cu picior înalt. printr-un decor incizat meandric. În Moldova. pe fondul culturii ceramicii liniare târzii din Câmpia Tisei. născută. s-a caracterizat printr-o fărâmiţare culturală şi instabilitatea ariilor de răspândire. în reţea. eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluţia 144 www. din scoici de tip Spondylus. pandantive din colţi de mistreţ. ca elemente locale. în proporţii diferite. 1993. peste care s-au grefat puternice influenţe vinčiene din aşa-numita cultură a Banatului. De asemenea. în primul rând.cimec. 2002). cu schelete întinse pe spate. inclusiv complexul de cult de la Tărtăria (lângă Orăştie) şi Parţa (Lazarovici. care reprezintă aspecte de tranziţie între ariile culturale Turdaş-Iclod şi Tisa. Transilvania. o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă. a comunităţilor vinčiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniar-ceramice. Ritul de înmormântare era inhumaţia. benzi incizate (adeseori umplute cu puncte). datorită amestecului.ro . dar şi pictură. Pe fond Turdaş s-a format grupul cultural Iclod (jud. 1993). şi influenţe ale ceramicii liniare. A inclus. vasele rectangulare (Lazarovici. Cultura Turdaş este cea mai reprezentativă civilizaţie din Podişul Transilvaniei este Turdaş (staţiunea eponimă tell din lunca Mureşului).

dar şi cu grafit. Sa caracterizat printr-o frumoasă ceramică pictată bicrom şi tricrom (fig. Eneoliticul dezvoltat (aprox. din contactul cu comunităţile fazei de trecere de la Boian la Gumelniţa. la care s-au adăugat noi influenţe sudice. în nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei. 1993). 1992. s-a născut aspectul cultural AldeniStoicani-Bolgrad. Cucuteni. Sfârşitul culturii Petreşti se produce datorită extinderii grupului cultural Decea Mureşului şi a culturii Bodrogkeresztúr în centrul Transilvaniei (Paul.unei culturi unitare. cu comunităţile culturii Boian (din faza a II-a. Se remarcă o serie de complexe de cult ca cele de la Poduri (jud. din vestul Moldovei şi sud-estul Transilvaniei. şi influenţe din partea culturilor Hamangia şi Vinča.ro . contribuind astfel la naşterea aspectului Ariuşd (din sudestul Transilvaniei) şi a culturii Cucuteni (din Moldova). În faza a III-a. De asemenea. Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii liniare târzii. de certă influenţă sud-balcanică (cultura Dimini). Alba) este cunoscută şi sub numele de cultura ceramicii pictate central-transilvăneană. deoarece s-a răspândit îndeosebi în Podişul Transilvaniei. Bodrogkeresztúr). cât şi după arderea vaselor. Iaşi). precum şi de o parte şi de alta a gurilor Dunării. dar atacurile unor populaţii răsăritene vecine (aflate într-un stadiu inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statală. ciocan şi cu braţele în cruce precum şi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniţa. Giuleşti). Bacău) Târgu Frumos şi Isaiia (jud. Lazarovici. atât înainte. Cultura Petreşti a influenţat grupul Iclod şi cultura Precucuteni finală. formată. care precede cronologic şi genetic cultura Cucuteni. 102). făcându-se trecerea către cultura Cucuteni (MarinescuBîlcu. 1993. Precucuteni. 2002). în sudvestul Transilvaniei şi nordul Banatului (grupul cultural Foeni). căreia i-a transmis tehnica superioară a pictării vaselor înainte de ardere. Acest aspect şi-a continuat evoluţia şi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniţa şi Cucuteni. Spaţiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei materializată prin apariţia topoarelor de tip pană. pe fond Vinča-Turdaş. cunoscând o deosebită expansiune până aproape de Nipru. Cultura Petreşti (jud.cimec. Ceramica acestei perioade a fost de o deosebită 145 www. începe să fie folosită pictura cu roşu şi cu alb. Ursulescu. 3750-2700 bc) cunoaşte un stadiu înalt de civilizaţie.

Eneoliticul dezvoltat se caracterizează prin arii culturale stabile. ceea ce a declanşat lungul şi complicatul proces al trecerii gradate a spaţiului carpatic spre epoca bronzului şi spre o masivă şi complexă restructurare etnico-lingvistică (Ursulescu. au contribuit la geneza culturii Cernavoda I. cultura Gumelniţa şi-a restrâns aria de dezvoltare.cimec. dinspre stepele nord-pontice. rhyton) (fig. jud. care a avut o înaltă valoare artistică. Această cultură a cunoscut. datorită penetraţiei. Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr. Dezvoltată pe parcursul a două faze. necropole bogate (Varna). partea estică a Bulgariei. Dimov. Vădastra-Sălcuţa. 1993. Purtătorii culturii Gumelniţa au dezvoltat forme superioare de organizarea a habitatului. Ilfov). În estul Olteniei comunităţile gumelniţene s-au interferat cu cele ale culturii Sălcuţa. cuprinzând tot teritoriul Dobrogei. prin sinteză cu populaţia locală gumelniţeană. a unor populaţii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Dani-lovsk-Suvorovo-Cainari).ro . Cultura Gumelniţa s-a născut pe teritoriul Munteniei şi Bulgariei. 1993). ceea ce indică existenţa unei aristocraţii care îşi exercita dominaţia regional şi dovezi ale prezenţei unor familii bogate (Bojadjiev. aşa cum am văzut deja. a format aspectul AldeniStoicani-Bolgrad).calitate. în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniţa. În aceste condiţii. prin transformarea lentă a vechiului fond cultural BoianKaranovo V. cu locuinţe de cult (Căscioarele). în cea mai mare parte. care asimilează noi procedee tehnice de decorare a ceramicii (pictura crudă cu roşu. tezaure cu obiecte de aur (Sultana. Todorova. până în nordul Mării Egee (cultura Dikili Tash) şi sudul Moldovei (unde. care a continuat parţial modul de viaţă. 2002). unde e cunoscută sub numele de Karanovo VIKodjadermen-Varna. cu caractere distincte. evoluţia din eneoliticul timpuriu. care continuă. spre sfârşitul perioadei avînd loc puternice infiltraţii de populaţii pastorale răsăritene (grupurile Suvorovo şi Decea Mureşului. pictura cu grafit şi aur) şi noi forme de vase (askos. Turdaş-Petreşti. Acestea. o deosebită expansiune. nord-estul Greciei. PrecucuteniCucuteni. în special cea pictată. 103). cultura Cernavoda I). din Dobrogea şi în valea Dunării de Jos. a început să crească rolul păstoritului şi al ceramicii de o 146 www. Comşa. împreună cu comunităţile Precucuteni III-Cucuteni A.

care a avut 147 www. În ultima fază (a IV-a). Ceramica sălcuţeană era decorată prin pictare cu grafit. s-a răspândit în răsăritul Ungariei. perforat de grupuri de orificii rotunde. în urma contactelor cu purtătorii culturilor Cernavoda I şi Bodrogkeresztúr. influenţe din partea bronzului timpuriu din Macedonia şi Grecia (cultura helladică). Vojvodina. a ocupat sudul Banatului. nord-vestul Bulgariei (aspectul Krivodol) şi Serbia (aspectul Bubanj). care i-au întărit individualitatea. sud-estul Slovaciei. 2002). 1999). în zona de dealuri şi în Subcarpaţi. culturii Coţofeni. care a evoluat către cultura Coţofeni (Comşa. au dat naştere aspectului Brăteşti (jud. formându-se pe fondul culturii Tisa. cu torţi pastilate care s-au vor transmite. după ardere. decorul incizat. aşa cum am văzut în capitolele precedente. Ucraina transcarpatică. Cultura Sălcuţa (jud. nordul şi vestul Banatului. Metalurgia aramei era dezvoltată cunoscându-se numeroase topoare mari de cupru. Comunităţile gumelniţene care s-au retras spre nordul Munteniei. care cuprindea. şi proeminenţele în formă de cioc de pasăre.ro . cu incizii incrustate cu alb şi roşu. Dolj) face parte dintr-un complex vast. cultura Sălcuţa a receptat. Dâmboviţa) (Ursulescu. în Crişana. în reţea. cultura Sălcuţa sa transformat. Ceramica continuă tradiţia vaselor cu picior înalt. Cultura Tiszapolgár/Româneşti. 104). 2002). 1993. Purtătorii culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol important în cadrul procesului de unificare culturală.cimec. cu influenţe din partea grupurilor locale Iclod şi Suplac. şi cu caneluri de tradiţie vinčiană (fig. Începând din faza a II-a.calitate mai slabă. prin aplicarea picturii crude. Având o puternică componentă vinčiană. către sfârşitul mileniului IV bc. Mureş) care a marcat o mai accentuată mobilitate a comunităţilor sale care au ocupat întreaga Transilvanie şi Banatul. şi a participat la formarea unui orizont cultural de mixtură Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. în afară de Oltenia. pentru confecţionarea căreia se folosea masiv amestecul de scoică pisată în pastă. Ursulescu. Evoluţia acestei civilizaţii a fost continuată de cultura Bodrogkeresztúr/ Gorneşti (jud. şi au pătruns şi în ariile culturilor învecinate (Ariuşd-Cucuteni şi Sălcuţa) (Luca. Ceramica Bodrogkeresztúr/Gorneşti este caracterizată prin “oalele de lapte”. unde s-a interferat cu purtătorii culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr.

Ghelăieşti. înainte de arderea vaselor. răsăriteană (Srednyi Stog II). cu evoluţie milenară (fig. din care va lua naştere cultura Coţofeni (Lazarovici. Născută prin evoluţia culturii Precucuteni. uzuală (mai ales nepictată) şi aşa-numita specie ”Cucuteni C”. redând motive spiralice. în majoritatea cazurilor. se remarcă bogata plastică antropomorfă şi zoomorfă. Poduri. meandrice şi geometrice. de regulă. casele erau construite.cimec. care putea servi drept loc de adunare a comunităţii şi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase. având scoică pisată în amestecul pastei şi decor imprimat (cu pieptene sau cu şnurul). în zona Bugului Sudic. cu importante contribuţii Gumelniţa şi Petreşti. Organizarea habitatului uman a avut o deosebită importanţă. din sud-estul Transilvaniei până la Nipru. Ceramica pictată cu roşu. Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebită. de o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali. remarcabile fiind complexele de cult şi altarele (Truşeşti. Majdaneţk. în vestul ţării.ro . Ritul funerar este puţin cunoscut. Dobrovody. În domeniul ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: fină (aproape întotdeauna pictată sau decorată cu motive adâncite). reprezentată atât prin statuete cât şi prin vase schematizate (“Hora de la Frumuşica”). 1999). face faima acestui complex cultural. a. când s-a constituit marea sinteză Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. cu suprafaţa de sute de hectare şi mai multe mii de locuinţe: Taljanki. pe platforme masive de lut. cu mai şi multe încăperi şi chiar etaj. de tip „cetăţuie”. în Rep. cu substructură de bârne despicate. Petreni. Luca. Buznea ş. cunoscându-se atât aşezări deschise şi fortificate natural şi antropic. 105). negru şi alb. ocupând un spaţiu vast. Dumeşti. şiruri paralele sau pe grupe). În cadrul aşezărilor. aplicată. şi erau dispuse după un anume plan (în cerc.loc. Complexul cultural Cucuteni-Ariuşd-Tripolie este cea mai reprezentativă manifestare a neo-eneoliticului românesc. toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizată. şi o serie de aşezări-gigant (“protourbane”). În domeniul spiritual. care au dus la transpunerea motivelor spiralomeandrice în tehnica picturii policrome. unele 148 www. 1993. de peste 350000 kmp. la începutul eneoliticului final. adesea în centru aflându-se o construcţie mai impunătoare. Moldova. de origine străină.).

economico-sociale (păstoritul predominant) şi politico-militare (conflictele din Asia Centrală. Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au născut civilizaţiile specifice eneoliticului final de la răsărit de Carpaţi: Gorodsk-Usatovo. sau din bronz arsenical. cu construcţie interioară. Eneoliticul final (numită şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului) (aprox. Caucaz. celţii. S-au produs o serie de mutaţii spirituale. naviforme (Ursulescu. Culturile eneoliticului final reprezintă împletirea diferitelor fonduri şi tradiţii. unele lucrate din roci foarte dure. illirii. niciuna. Anatolia ). 2002). Dintre manifestările etno-culturale ale acestei perioade se evidenţiază: Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. s-au conturat şi vehiculat mai multe ipoteze şi teorii. Cernavoda III şi Coţofeni.ro . cu puternice influenţe sudice.). Ursulescu.morminte având caracter de cult (sacrificii umane) (MarinescuBîlcu. 149 www. remarcânduse topoarele de luptă. neîntrunind o majoritate a susţinătorilor. 2002). 1993. reflectată în caracterul sezonier al aşezărilor şi predominarea locuinţelor adâncite. Referitor la formarea acestei mari familii etno-lingvistice. venite din partea epocii bronzului anatoliano-egeo-helladic şi est-central europene încadrate în aşa-numitul proces de indo-europenizare a spaţiului carpato-danubiano-pontic configurându-se elementele timpurii ale popoarelor şi limbilor europene ale epocii bronzului (grecii. materializate şi în schimbarea unor elemente ale ritului şi ritualului funerar (morminte tumulare. din păcate. Horodiştea-Erbiceni şi FolteştiCernavoda II. tracii. slavii). inclusiv din silex. 3000/2700–2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturală a civilizaţiilor din eneoliticul clasic graţie pătrunderii tot mai masive a comunităţilor pastorale nomade şi seminomade din stepele nord-pontice şi caspice Această situaţie cultural-istorică. A fost o perioadă caracterizată printr-o mai mare instabilitate a habitatului. apariţia necropolelor de incineraţie etc.cimec. germanii. a avut la bază o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subboreală). În cadrul utilajului litic şi metalurgic s-au realizat numeroase arme. începută în cea de-a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc. de inspiraţie megalitică.

s-au transmis în epoca bronzului. s-au păstrat o serie de influenţe mai vechi: parţial ceramica pictată. în nordul Moldovei. peste 100 morminte). cu şnur şi liniuţe. alături de care s-au impus ceramica incizată şi cea decorată cu şnurul.. estul Munteniei şi Dobrogea este cunoscută cultura Folteşti-Cernavoda II. Monteoru. lumii tracice. fiind compus din două culturi principale: Horodiştea-Erbiceni şi Folteşti-Cernavoda II. Din împletirea unor comunităţi ale culturii amforelor sferice (varianta volhyno-podoliană) cu cele ale culturii HorodişteaErbiceni s-a format. venite din aria culturală GorodskUsatovo (formată din fondul tripolian). vase askoi şi amforete. materializată în dispariţia scoicii pisate din 150 www. fortificaţii) Pe parcursul evoluţiei sale.a. locuinţe. de tradiţie cucuteniană. ulterior. şi mormintele de inhumaţie cu scheletele depuse în cutii de piatră–ciste. Piatra Neamţ. pe fond cucutenian şi Cernavoda I. şi nordice. în special sudice. în special amforele globulare. Moldova) s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adăugat o serie de elemente răsăritene. Cultura Horodiştea-Erbiceni/Brânzeni-Gordineşti (în Rep. Acesta a evoluat în eneoliticului final. De aceea. asupra cărora s-au exercitat mai multe influenţe. pătrunşi în jumătatea nordică a Moldovei. născută din evoluţia fondului culturii Cernavoda I. Basarabi.ro . care a devenit specific. Băceşti ş. a comunităţilor culturii amforelor sferice.Complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II a rezultat din îmbinarea mai multor culturi şi grupuri culturale. domeniu în care s-a renunţat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric. În partea de sud a Moldovei. grupul cultural Suceava (necropola de incineraţie de la Suceava. Au fost confecţionate. în special. Costişa). la unele culturi (Glina. uneori colective– Dolheştii Mari. la care s-a adăugat revitalizarea unor elemente locale de tradiţie gumelniţeană şi cucuteniană şi asimilarea unor influenţe sudice ale epocii bronzului egeoanatolian şi balcanic. din partea culturilor bronzului helladic. Suceava. Continuitatea unor forme de cultură materială se observă şi în organizarea habitatului (tip de aşezare. cultura Horodiştea-Erbiceni a intrat în contact cu purtătorii culturii amforelor sferice. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic şi decor imprimat.cimec. cu resturile de incineraţie depuse în gropi simple.

care a cunoscut o vastă răspândire din Cehia. Către sfârşitul perioadei. în partea de sud a ţării.pasta vaselor şi rara utilizare a decorului şnurat. Oltenia. Pe fondul iniţial Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom. influenţele sale resimţindu-se pe spaţii mult mai largi. fiind urmaşa directă a culturii Cernavoda I. În sudul Banatului au evoluat. Cernavoda I). realizat prin împunsături succesive. 151 www. Dolj) s-a născut prin uniformizarea şi revitalizarea fondului local al eneoliticului dezvoltat (Sălcuţa. purtătoare a grupului mormintelor tumulare cu ocru. mai ales. ornamentul predominant fiind alcătuit din şiruri de crestături şi brâie mărunt crestate. extrem de variată ca forme. care s-a perpetuat până la începutul epocii bronzului. au fost cunoscute şi morminte sporadice de incineraţie. În aceeaşi perioadă. sudul Poloniei până în nordul Serbiei şi al Croaţiei (Ursulescu. când a întreţinut legături cu cultura învecinată Glina III–Schneckenberg. în groapă simplă (Jamnaja. comunităţile culturii Kostolac care s-a răspândit. s-a dezvoltat cultura Cernavoda III. estul Austriei. în limba rusă) şi extinderea treptată a culturii Glina IIISchneckenberg au determinat încetarea acestui complex cultural. Multe forme de cultură materială s-au perpetuat şi se observă o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen Ceramica.cimec. având trei faze şi mai multe variante locale. pe lângă inhumaţii plane sau tumulare. vestul României. specifică pentru epoca bronzului. Pătrunderea. Bodrogkeresztúr. În partea de vest a spaţiului carpato-danubianopontic au pătruns purtătorii culturii Baden (Austria). Sfârşitul culturii Coţofeni s-a produs odată cu evoluţia spre faza a III-a (Câlnic). avea un decor specific. În cadrul ritului funerar. de la Dunărea Cultura Coţofeni (jud.ro . Transilvania şi Banat. 2002). a unor noi valuri de populaţie pastorală nord-pontică. s-a ajuns la o uniformizare culturală în tot spaţiul est-carpatic. s-au grefat noi impulsuri din lumea bronzului egeean (helladic). la începutul epocii bronzului (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). formându-se complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. în Serbia. Aceasta a cuprins vestul Munteniei. Slovacia. în aceeaşi perioadă.

De aceea. 7000-2000 BC). dacă numărul plantelor cultivate este suficient de mare.ro . a fost domesticită în zona andină peruviană. cea mai cunoscută cereală din zona în aflată în discuţie. este greu de precizat care este perioada de inventare a agriculturii în America (mileniile al IX-lea–al VIII-lea bc). Dovleacul a fost cultivat în America Centrală şi Mexic. cartofi dulci (Solanum tuberosa) şi manioc (Manihot esculenta).cimec. în zona SUA. pentru spaţiul mexican. şi zona central-andină (Anzii centrali). Modul de viaţă neolitic a fost inventat şi a avut caracteristicile sale. a fost domesticit din teosint. nu acelaşi lucru se poate spune despre animalele domestice. America centrală şi nord-vestul Americii de Sud) reprezintă un spaţiu particular în perioada societăţilor producătoare de hrană∗. se cunosc două centre relativ timpurii de cultivare a unor plante comestibile: regiunea mezoamericană (America centrală). ∗ Pentru zona americană nu se uzitează termenul de neolitic ci formule particulare ca „Arhaicul târziu” (aprox.CAPITOLUL 17 SOCIETĂŢILE PRODUCĂTORILOR DIN ZONA AMERICANĂ Zona americană (sudul Americii de Nord. în aproape toată America perioadei (Mexic. Astfel. deoarece “izolarea” faţă de Lumea Veche i-a conferit o anumită individualitate şi fenomene specifice. Porumbul. 152 www. de unde s-au răspândit şi în alte teritorii. Cu toate acestea. manioc şi fasole. existând o îmbinare interesantă între comportamentul culegătorului şi cultivatorului. America centrală). dovleac (Cucurbita). pentru cartof. fasole (Phaseolus vulgaris). pentru porumb (Zea mays). în Munţii Anzi şi America Centrală. şi „Perioada formativă” (aproximativ 2500-). în spaţiul american. tuberculii (cartofii dulci şi maniocul). în timp ce fasolea.

pe care leau cultivat doar pentru tulpinile lor subterane. încă din stadiul de culegător. America păstrează aceeaşi particularitate. neputându-se spune. şi să prepare aşa-numita tapioca. şi la Guitarrero (Chile). (Gorenstein. care sunt otrăvitoare. ardeiul iute. nelămurite pe deplin. 1974). Ulterior.cimec. Forbis. probabil şi în cele vecine. în mileniile al VI-lea–a l V-lea bc. asupra căruia vom stărui într-o perioadă următoare. dintre care una cu opt şiruri de boabe. la cultura diferitelor specii ale cerealei americane. 153 www. au fost cultivate: amarantul. aceasta fiind perioada în care s-ar fi trecut. Fasolea sălbatică a fost cunoscută din mileniile al IX-lea–al VII-lea bc. tigva. sau culese: diferite varietăţi comestibile de cactuşi. Mai mult. folosită în alimentaţie.Paleobotanişti consideră că strămoşul sălbatic al porumbului este teosintul. fructele arborelui de cacao etc. făina de manioc. Tot din această ultimă regiune era cunoscut. Tolstoy. Ulterior. oamenii au învăţat. pentru ca. să extragă substanţa otrăvitoare din tuberculii de manioc. porcul de India (Sus scrofa indica). Lanning. În ceea ce priveşte creşterea animalelor. în zona central-andină. de pe la 6500 bc. a fost domesticit în America centrală. un spaţiu de cercetare . îngroşate. mai apoi. teritoriile sudice şi nord-americane rămân. floarea soarelui. prin mileniul al II-lea bc curcanul (Meleagris galloparo). Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului şi maniocului. ale cărui boabe au fost mai întâi culese. alpaca(Lama pacos) şi lama (Lama lama) fiind cunoscute şi domesticite pe platourile andine ale Americii de Sud (mileniul al IV-lea bc). oamenii ferindu-se să consume părţile aeriene şi fructele acestor plante. la Guila Naquitz pe valea Oaxaca (Mexic). dar ca plantă de cultură era prezentă în valea Tehuacan (Mexic) din mileniul al V-lea bc. alunele de pământ. în zona mexicană. în regiunea mezoamericană. să fie cultivat. bogate în substanţe de rezervă (proteine şi amidon). Cu toată multitudinea de fenomene etno-culturale. cu precizie când a fost cultivată.ro .

ispăşitor). s. transformarea unei culturi prin contactul cu o altă cultură superioară. Amazonit = varietate de feldspat microclin. se referă la calitatea unor artefacte cultice (amulete.cimec. Alleröd = fază de încălzire climatică. obiecte de cult şi vase. ofrande şi ceremoniale de a poseda şi determina un caracter protector 154 www.) = care uneşte. persoană sau divinitate care urmează. sufixe şi infixe) sau ale unei aşezări umane de tipul adunat.ro . talismane. άποτρόπαιος. deumită după un sat din Danemarca. n. în cadrul unor culte şi practici magico-religioase. Alabastru (s. în sens mai larg. engobe).) = varietate de gips cu aspect de marmură albă. cu vine transparente. în preistorie acest adjectiv se aplică atunci când se vorbeşte despre caracteristicile unei limbi. f. ale cărei elemente le împrumută. prin pensulare sau scufunda-rea vasului.GLOSAR Acolit. de compoziţie şi culoare diferită. mult mai evoluate. expiator (a şterge. m. mai laes prin pictare (fr. în care cuvintele se formează prin adăugarea de afixe (prefixe. în sens larg. f.) = preluarea de către o populaţie a unor elemente superioare de civilizaţie materială şi de ordin spiritual sau a întregii culturi a unei alte populaţii. -ă (adj. Apotropaic (gr. Anfiladă = modalitate de construcţie constând dintr-un şir de clădiri. adună. utilizat ca piatră semipreţioasă. pentru acoperirea porozităţilor şi pregătire pentru realizarea decorului. -ă (s.) = însoţitor. -ιου) = termen de origine grecească care desemnează etimologic – care înlătură relele. din care s-au confecţionat diferite piese ornamentale. verde-albăstrui. a răscumpăra o greşeală. datată între 9800-8800 bc. sacrificii. ca adjectiv.. aplicată. Aculturaţie (s.. la exteriorul şi interiorul recipientelor. Aglutinant. care aglomerează. un personaj sau o divinitate de rang superior. de portice sau colonade care se succed în linie dreaptă Angobă = peliculă subţire de argilă obţinută dintr-o suspensie fină. reprezentări etc).

155 www. Askos (oi) = cuvânt grecesc utilizat pentru denumirea recipientelor de piele (burduf) sau. poate cu rol de fundare. întregul craniu care reprezenta efigia întregului animal. din care au supravieţuit gheţarii polari. vrăjmaşilor. paharul în formă de clopot întors. sarcofag de piatră. datată între 68005500. Carpaţi). care avea. în special plastică antropomorfă) realizată în cadrul locuinţei sau în aşezare. caracterizată printr-un climat cald şi umed (optimum climatic atlantic). demonilor şi duhurilor cu putere malefică. în timpul căreia s-a instalat în Europa un climat cald şi uscat. considerat simbol al elementului masculin. prin modelare în lut sau prin simboluri picturale pe ceramică. Calotă glaciară = masă de gheaţă care acoperea. Bothros (oi) = termen grecesc care desemnează o groapă rituală (cu materiale de ofrandă. prin extensie.ro . Atlantic = fază climatică postglaciară (holocenă). în vreme ce în regiunile dinspre nord şi sud constituia. Bucranii au fost descoperite în diferite complexe de cult şi sanctuare sau au fost reprezentate pe artefacte cultice. Cistă = cutie. care apare. culmile montane de la latitudinile mai mici (Alpi. numită astfel după un lac din Danemarca. viril. în timpul perioadelor glaciare.) = frontalul taurului şi. ca principală formă ceramică. ca acolit al zeităţilor feminine ale fecundităţii şi fertilităţii. prin extensie.cimec. ladă. Bucraniu (s. pe uscat sau pe apă.împotriva neşansei. Campaniform = în formă de clopot. termenul a fost uzitat pentru a defini un complex cultural din chalcoliticul final cen-tral şi vest-european (sfârşitul mileniului III bc). ghinionului. Betel = specie de piper agăţător (Piper betel). care a dus la o importantă transgresiune marină şi o dezvoltare a pădurii de foioase termofile. n. datată între 11250 – 10300. nenorocirilor. Boreal = fază climatică postglaciară (holocen). a vaselor care imită forma trupului unor animale. o mare întindere (calora continentală şi banchizele). datată între 5500-2500 bc. Bölling = fază de încălzire climatică. în diferite civilizaţii orientale şi europene.

Faţă de alte ere. Vézian. din care cauză este numit Eiszeit (Karl Schimper. 1865). cu un model simplu. 1830). Geikie. geologii au stabilit o serie de variaţii climatice ciclice. formând aşa-numitele “alei acoperite” (fr. Anthropozoikum (Cehia şi Slovacia). ca acoperiş. cu foarte multe variante. cel mai adesea ale mai marilor vremii. compartimen-tate sau cu transept. există şi unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri. Dryas = perioadă climatică numită după o plantă din familia rozaceelor. P.ro . utilizate în Europa de vest şi nord-vest. pleistocenul şi holocenul. format din trei pietre: doi montanţi.cimec. 1829. Secundar. Chr. folosindu-se studiile stratigrafice ale sedimentelor conti-nentale şi carotajele efectuate în sedimentele oceanice din diferite puncte ale globului. numită “masă de piatră” după etimologia din limba bretonă (dol = masă. şi Henri Reboul. cu sau fără coridor de acces. fiind divizat în două perioade. ulterior adăugându-se argumentele stratigrafice şi paleontologice (J. alées couvertes. Werner. 2000000 ani-prezent). cuaternarul se caracterizează printr-o răcire globală a climatului. Dolmen – construcţie funerară megalitică. perioadă glaciară (J. 1922) şi antropogen (literatura rusă). Mane-Groh din Franţa). Reboul). în Andaluzia (Spania). Période anthropéienne (A. perioadă antropogenă (A. erau adesea ridicate în vederea înhumărilor colective. Spre sfârşitul ultimei glaciaţii (între 14 000 şi 8 300 ani bc. quartus-al patrulea). Alături de construcţiile singulare (Keriaval/Carnac. care diviza trecutul geologic în Primar. Data de început a cuaternarului a fost fixată convenţional de către UIQ la 1800000 ani. Période Homozoïque (A. Terţiar şi Cuaternar. tipică pentru munţii înalţi şi tundră. şi o placă orizontală. 1874). Această denumire a fost acceptată oficial la Congresul geologic Internaţional de la Bologna (1888) şi desemnează ultima perioadă geologică din istoria planetei noastre (aprox. Aceste morminte monumentale. aşa cum este marele dolmen de la Antequera. aşezaţi vertical. În detaliu.Cuaternar = (lat. en. Desnoyer. până la 156 www. din mileniile V – II î. Pavlov. termen geologico-istoric introdus în secolul al XVIII-lea de A. 1835). gallery grave). în care au apărut mamiferele actuale şi omul. men = piatră).

pe importante suprafeţe ale uscatului şi apelor.ro . fiind cunoscută. Erg = regiune sahariană mai joasă. Groenlanda şi America de Nord. În decursul evoluţiei geologice au fost identificate g. Firnis = amestec lichid alcătuit din ulei vegetal sau răşini. numite de calotă. America de Sud. o unire. de asemenea. regiuni. fiecare cu o cronologie specifică. cuaternară a fost un fenomen cvasi-general. manifes-tare. glacies-gheaţă). două perioade temperate au separat trei faze reci: Dryas I. geologic. Glaciaţie = (lat. oxizi minerali. hidrologic şi paleoclimatic. în unele zone până la începutul borealului). Australia. G. έπιφάνεια=apariţie. desemna magistratul care dădea numele anului.) = termen utilizat pentru a desemna o serie de practici magico-religioase. Epifanie = (gr. Oceania şi Antarctida. Eponim = termen grecesc care înseamnă cel care (-şi) dă numele unei localităţi. caracterizate prin instalarea unui peisaj de tundră. sub toate formele sale.cimec. Hierogamie (s. permo-carbonifer (emisfera sudică) şi cuaternar (pleistocen).începutul preborealului. în Eurasia. prin care se realiza căsătoria sacră. din cadrul unor religii şi mitologii. pentru a se stabili o cronologie locală. de asemenea. acoperită cu dune de nisip întinse şi mobile (sin. fenomen complex. După zonele de extindere a maselor de gheaţă se cunosc: glaciaţii continentale. în precambrian. Africa. f. silurodevonian (America de Sud şi Africa). care a avut ca urmare dezvoltarea. caracterizat prin scăderea temperaturii medii anuale. termenul desemnează şi luciul intens al categoriilor ceramicii fine din alte epoci (neolitic – epoca fierului). seminţii. cu acţiune sicativă. unor mari mase de gheaţă. glaciaţii montane sau alpine şi glaciaţii oceanice sau de banchiză. o împreunare 157 www. II şi III. cambrian. aparenţă) credinţe şi practici magico-religioase legate de înfăţişarea sau venirea unei zeităţi. grup social. mai puţin precizate. din cauze terestre şi cosmice conjugate. denumite diferit de la zonă la zonă. ighidi). prin extensie reprezintă denumirea care este dată luciului specific ceramicii greceşti (un fel de smalţ).

Zonele de ocurenţă se găseau în Afganistan şi în regiunea lacului Baikal şi. ochii) ale statuilor. subboreal (cald şi uscat). кαίνός. a doua subdiviziune a cuaternarului. în Orient şi 10000/8000 î. subactual. la rândul ei. Hipogeu = mormânt săpat în piatră care înlocuieşte grota naturală.) = mineral numit lazurit. considerat piatră semipreţioasă. epocă recentă. kainos-nou.. 158 www. de aceea. subatlantic (umed şi rece). pontocaspice. care începând cu mileniul al IV-lea bc au introdus acest tip de monument funerar. de culoare albastră intensă. holos-tot. pentru trasarea unor detalii anatomice (părul. a făcut obiectul unui intens comerţ.. temperat.. boreal (cald şi uscat). Chr. opacă. de la zonă la zonă. Lapislazuli (s. subâmpărţită. cuprinsă între 12000/10000 î.ro . caracterizată printr-o uşoară încălzire a climei. cu ocazia unor ceremoniale calendaristice. Holocen = (gr. de diferite dimensiuni. Kurgan = termen care desemnează un mormânt de inhumaţie sau incineraţie deasupra căruia s-a ridicat o construcţie sub formă de movilă (tumul). în mai multe perioade: preboreal (rece şi uscat). Chr. până în prezent. care conduc la unele modificări ale peisajului vegetal şi faunistic. Interglaciar = perioadă caracterizată printr-un climat mai cald. în zona europeană. introdusă de Paul Gervais (1847). pentru realizarea unor podoabe. n. situată între două perioade glaciare. cu una sau mai multe camere. cu diferite cronologii relatice şi absolute. a cuplului/cuplurilor divine. atlantic (cald şi umed). bărbile.cimec. Interstadiu = perioadă de încălzire relativă în cadrul unei glaciaţii. recent). numit şi actual. din neoliticul timpuriu până în timpul marilor civilizaţii. legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. care a fost utilizată pe scară largă în Orient. aşa cum este în zilele noastre holocenul. χολός.fizică şi simbolică. cuprinzând perioada postglaciară. materializată printr-o uşoară topire a gheţarilor. aluvium. cu o durată destul de scurtă. definind o grotă artificială în care erau depuse mai multe cadavre. prin extensie se denumirea se aplică populaţiilor pastorale stepice.

aşchii şi lame deosebit de tăioase. dolmenele. Se încadrează în această denumire menhirele. cum sunt: arheozoologia. ulterior. 159 www. care au fost prelucrate prin retuşare. malacologia. esenţial pentru înţele-gerea funcţionării şi evoluţiei societăţilor umane preistorice. până în Europa centrală. acestea răspândindu-se. Astăzi regiunile periglaciare (unde pământul rămâne îngheţat în adân-cime tot timpul anului) reprezintă 1/5 din suprafaţa totală a continentelor: în jurul cercului polar arctic (nordul Americii de Nord.) = divinitate masculină sau simplu muritor care era acolitul unei divini-tăţi feminine a fertilităţii şi fecundităţii. unele temple circulare din Mediterana occidentală etc. Chr. pe crestele munţilor din cele două emisfere. geomorfologia. m. translucidă. dând. sticloasă. pedologia. palinologia. neagră-cenuşie. prin cioplire. în Europa de vest. solurile poligonale. cu duritatea de 6-6. stelele funerare. în afară de această zonă. climatul dominant în aceste zone. Reconstituirea p. în timpul glaciaţiunilor. Cele mai vechi monumente megalitice sunt cunoscute către 4500 î. Peisajul regiunilor periglaciare este sub influenţa câtorva fenomene particulare. solifluxiunea.cimec.Megaliţi = monumente arheologice realizate din una sau mai multe pietre ridicate sau aranjate şi îmbinate fără zidărie. moviliţele înierbate etc). prin extensie. Obsidian = rocă vulcanică efuzivă.ro . pe o arie largă. antracologia. Paleomediu = mediul sau cadrul natural al epocilor preistorice. determinate esenţial de ciclul îngheţ/dezgheţ (cryoturbaţiunea. fisurile de îngheţ. mi-cromorfologia. dendrocronologia etc. care are o spărtură concoidală. Paredru (s. aleile acoperite. izolate sau nu. ocupa zonele care sunt astăzi temperate. gelifracţiunea. de diferite culori: alb-cenuşie. domeniul p. Siberia) şi. pingos. se face prin coroborarea arheologiei cu unele ştiinţe naturale de graniţă. În trecut. ihtiologia. de nord sau de est.5 (scara Mohs). formată prin răcirea rapidă a lavei. Periglaciar = termen ce desemnează regiunile reci unde îngheţul este important (dar care nu sunt acoperite permanent de gheaţă) şi. vorbind de interacţiune continuă dintre om şi mediu. carpologia.

P. fertilităţii şi forţei generatoare.cimec. Chr.ro . a debutat. Forbes (1846). acest termen a fost folosit. P. a tundrei cu pădure. prin extensie. cunoscute din neoliticul vechi. SE asiatic). Pleistocen = (gr. Pithos (oi) = termen vechi grecesc care desemnează un vas mare de provizie. gravură şi sculptură sunt binecunoscute în preistorie şi istorie ca simboluri ale fecundităţii. amplasate în interiorul locuinţelor. datată între aproximativ 12. continuând şi în prezent. desemnând depozitele geologice în care 70% din fosile aparţin unor genuri şi specii actuale. P. denumită astfel de Charles Lyell (1839). πλείστος. cu diametrul/latura de aprox. mai multe etaje geocronologice Postglaciar = perioadă din istoria Pământului care a urmat ultima glaciaţie (Würm). fallus = termen grecesc care desemnează organul sexual masculin (penis). la rândul său. кαίνός. 1 m. înlocuirea. Psihopomp = termen elen care desemnează atribuţiile unei divinităţi sau ale unui individ care conduce defunctul sau sufletul acestuia în lumea de apoi şi are grijă de acesta. în fostele regiuni reci. creşterea nivelului mării (submersia unor strâmtori – Behring. de către cercetătorii neo-eneoliticului balcanic pentru a denumi diferitele spaţii de depozitare a cerealelor. termen prin care se indică o serie de obiecte conice. pleistos-cel mai.5 milioane ani şi 2 milioane ani BP. (numit şi Holocen) este marcat printr-o încălzire generală a climatului cu toate consecinţele sale: topirea gheţarilor.. Pliocen = perioada de sfârşit a neogenului. utilizate pentru pictura corporală sau pentru realizarea de însemne.. în emisfera nordică pe la 10000 / 8000 î. cu desene geometrice în relief pe partea mai lăţită. prima subdiviziune a cuaternarului. Pas-de-Calais. kainosnou. în principal circulare sau pătrate. în special de uz gospodăresc. recent). a mai fost denumit şi diluvium. ale cărui reprezentări în pictură. 160 www. Pintaderă = pecete. cu forme şi dimensiuni variabile. printre caracteristicile sale fiind stadiile glaciare şi interglaciare şi desprinderea omului din lumea animală. care a avut. acceptată ulterior şi de Ed.Phallus (-oi). sigiliu (în spaniolă/ portugheză).

Exemple edificatoare sunt: Marea Stepă Rusă şi Marile Câmpii nord-americane. poate avea mai multe cauze: topirea gheţarilor în perioadele 161 www. cu furaje pregătite pentru perioada de iarnă. Ciclade. cu o anticameră rectangulară. în interiorul continentelor. o putină mică. În funcţie de aceste procese. în epocile glaciare. geografic prin “ridicarea” unor suprafeţe de uscat. d.) = vas de lemn sub formă de trunchi de con. traducânduse d.n. Creta. poate acea mai multe cauze: eliberarea apelor oceanice de către gheţari. Mycene. răspândindu-se apoi până în zona Asiei centrale. Transgresiune = creştere generală a nivelului mării. ambele în Franţa). Stabulaţie = sistem perfecţionat de creştere a animalelor în adăposturi. mai mult sau mai puţin vaste. după înclinarea pantei nivelului continental. în Canalul Mînecii sau grota Cosquer în Mediterana. gheţarilor. Existenţa regresiunilor explică prezenţa unor aşezări preistorice aflate sub nivelul marin actual (ca Ferman-ville. p. geografic printr-o “retragere” a coastelor litorale şi o acoperire cu apă a unor părţi a continentelor.ro . lacurilor şi izurilor. care au servit fie ca locuinţe fie în calitate de construcţii funerare. Regresiune = coborâre generală a nivelului marin.p. strâmtă şi înaltă în care se bate smântâna pentru a se alege untul. O t.Putinei (s. O r. Tholos (oi) = termen grecesc care desemnează un edificiu rotund. d. Stepă = mediu bio-geografic care se află. v. Sunt cunoscute în Orient din mileniul al VI-lea bc. eliberate de greutatea gheţarilor în perioa-dele interglaciare. caracterizată. Sediment = depozit de materiale minerale şi organice a căror formare este datorată unor variate procese de transport (acţiunea mării. cu acoperişul în formă de cupolă. Anatolia.cimec. o înălţare a continentelor din cauze tectonice sau o ridicare izostatică a maselor continentale. mediile sedimentare sunt mai mult sau mai puţin favorabile conservării siturilor preistorice. apelor subterane etc). în culturile Hassuna şi Halaf. de regulă. d . ridicat din cărămizi de lut sau din piatră. Stepa se prezintă ca o vastă întindere de ierburi înalte (gramineele) fără arbori. ultimele traversate altădată de turmele de bizoni. vântului. fluviilor şi râurilor. v. unde climatul este uscat şi temperaturile contrastante.

salcia arctică etc. compusă din specii persistente (muşchi. f. 162 www. o coborâre izostatică a continentelor. considerată fază de trecere de la pliocen la pleistocen. Turcoază (s. denumită astfel după un afluent al Dunării din Bavaria. în epocile glaciare. pentru neolitic şi eneolitic desemnează luciul care se observă pe suprafaţa unor vase pictate. din diferite zone deşertice sau nu (pl. chiar şi cele temporare. încăr-cate de greutatea gheţurilor. cu rol ornamental şi protector. aplicată pe anumite suprafeţe. Ued = termen arab care desemnează cursurile de apă. se află la originea “plajelor înalte” care pot fi observate în diferite puncte ale globului. formează un strat neted. o scu-fundare a continentelor din cauze tectonice. lucios. Piemont. subdiviziune geo-cronologică a cuaternarului (L.). Würm = Ultima glaciaţie cuaternară alpină.) = peruzea. Italia). Tundra acoperă cea mai mare parte a domeniului periglaciar. piatră semipreţioasă de culoare albastră-verzuie. uadi/wadi) Vernis = soluţie alcătuită din răşini şi solvenţi. datat aproximativ între 4000000 şi 2000000 de ani BP. licheni. Pareto. 1865). utilizată în neolitic şi eneolitic pentru confecţionarea unor obiecte de podoabă. T.cimec. plante cu bulbi) împreună cu câţiva arbuşti pitici (mesteacănul pitic. care.ro .interglaciare. Villafranchian = (Villafranca d’Asti. Tundră – mediu bio-geografic caracterizat printr-o vegetaţie joasă formând o stepă discontinuă. ciuperci.

Iran. Higushi T Prehistory of Japan. o Amblard.comp-archaeology. o Ambrose 1984 – Ambrose S. L’Europe orientale. Academic Press. http://209. Berkeley. 1988 – Aurenche O.ro . Maison de l’ Orient.. 1988 a – Amblard S. Néolithique de tradition capsienne. H.html o Aikens. 1969 . Paris.. Marianovič Br. The Ancient Pottery of The Holy Land. o Amblard. o Atlas 1994 . I.. No. Les Balkans du nord-ouest. Paris.org/Michelsberg.* * * Atlas des sites du Proche Orient. o Aurenche. Excavations at Choga Bonut: the Earliest Village in Susiana. o Amiran. o Amblard. Aumassip. S. Funnel Beaker Kultur. From Hunters to Farmers. PUF. vol.htm o Baldia. Néolithique Méditerranéen. 1994.. 1988 b – Amblard S. Aumassip.. Jerusalem-Ramat Gan: Massada Press. 163 www. în Dictionnaire de la Préhistoire.. 1988 c – Amblard S. în Dictionnaire de la Prehistoire. Néolithique guinéen. în Atlas du Néolithique européen.Abbas Alizadeh.. Paris.Amiran R. The Introduction of Pastoral Adaptions to the Highlands of East Africa. o Benac. 1988 – Amblard S. M.edu/OI/IS/ALIZADEH/NN_SPR97/NN_Spr9 7.. 1997 . Dalma. 2001 – Baldia Maximilian. PUF. o Baldia. Lyon. D.217. The Michelsberg Culture.. 2002 – Baldia Maximilian.237/TRB. Néolithique saharo-soudanais. The Oriental Institute News and Notes. New York.18. 153. http://wwwoi.cimec. http://www. PUF. în Dictionnaire de la Préhistoire.uchicago.htm. Aikens C. Clark. PUF. Higushi 1982. Spring 1997. 1993 – Benac A. o Amblard. în Dictionnaire de la Préhistoire. în J. Marijanovič. Aumassip G. Paris.. Aumassip G. A. Aumassip.. Paris..BIBLIOGRAFIE o (Abbas. Londres. Aumassip G. Brandt (eds). Liège. în Dictionnaire de la Préhistoire. PUF. Iran.

1944 . 1979. BAR-Intern.html. L’Europe occidentale. a III-a.-M.. San Francisco. 1985 b – Danilenko V. o Chapman. Scientific American.. în Préhistoire Européene.. Naukovo Dumka.. o Camps. The Earlier Assemblage Phase. 1994 – Chapman J. în Arheologija Ukrainskoj SSSR.. John. III. vol.o Bojadjiev. Sursko-Dneprovskaja kultura. o Chang. Liège. 1998 – Constantin Cl. Excabvations in the Plain of Antioch. Civilizaţia Indusului şi enigmele ei.-Cl. Paris.. I.Braidwood R. La Roumanie meridionale. Hunters. .cimec. o Casal 1978 – Casal J.Cauvin J. L’Europe orientale. naissance de l’agriculture. o Danilenko. New Haven.ro . o Braidwood 1960 a. 1985 a – Danilenko V. N. L’Europe orientale. 1993 – Comşa E. o Constantin. o Cauvin 1978 . Bugo-Dnestrovskaja kultura.Braidwood R.-C. I. 1993 – Bojadjiev J... Ştiinţifică. o Chapman. Blanchet J. Făurirea civilizaţiei. în vol. Les premiers villages de SyriePalestine du IX-e – VII-ème millénaire avant J. 1974 – Camps G. în Atlas du Néolithique européen. 3). http://www. Kiev. Liège. Naissance des divinités... Series.. The Agricultural Revolution. Les civilisations préhistoriques de Maghreb et du Sahara. în Atlas du Néolithique européen. Dimov.. Lyon. Old World Archaeology. Les Balkans orientaux. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. 117 (I-II).. I. Dimov T.edu/~bogucki/mosaic. vol. vol. 1988 – Chapman. The Vinča Culture of SouthEast Europe. N. o Comşa. ed... Paris. o Braidwood et alii. The Archaeology of Ancient China. o Braidwood 1960 b .6. vol. în Journal of Near Eastern Studies.. Kiev. Ed. o Cauvin 1994 – Cauvin J. Le nord de la France(Bassin Parisien). La révolution des symboles au Néolithique. New Chalcolithic Material of Samarran Type and its Implications. Todorova. Farmers and Civilisations. Blanchet. Maison de L’Orient ancien (“Série archéologique”. o Bogucki. Londres Yale University Press. Liège. Naukovo Dumka 164 www.princeton. în Atlas du Néolithique européen. o Childe. Meridiane. 1966 – Childe Gordon Vere. The Origins of Farming în South-East Europe. Doin.Braidwood et alii. Bucureşti. 2001 – The Neolithic Mosaic on the North European Plain. Bucureşti. o Danilenko. C. 2 B. Chicago. 1977 – Chang K. Ed. Todorova Henrietta.

. I.. o Garfinkel.cimec. 1988 b . Carcassonne.hum.. Paris.ro . 17. o Huot 1987 . 1976 o Dixon. Meridiane.. Ed. The Yarmukian Culture in Israel. Les civilisations néolithiques du Midi de la France. http://www. . Cann J. 1989. 1961. o French. Lanning. Ed. Tolstoy. J. o Deshayes 1978 – Deshayes J. New York. N.. 1974 – Gorenstein S. în Anatolian Studies.. La Prehistoire dans le monde.. Humanitas.ac. (ed. Lanning E. Martin’s Press.. Ed. Tolstoy P. N. 1997 – Gimbutas Marija. o Eliade. San Francisco. o De Bergh. Jomon (Complexe culturel). Ottino P. în Dictionnaire de la Prehistoire.. Farmers and Civilisations. Renfrew C. The Language of the Goddess. Campbell. o Garanger. o Guilane. Scientific American. PUF. Excavations at Can Hasan. o Gorenstein. 1989 b – Gimbutas Marija. Bucureşti. Japon. Ottino P. Renfrew 1979 .De Bergh M. Préhistoire de la Mésopotamie. 1989.htm. R.il/Archaeology/golan/articlem. H. Paris. Ottino. 1966. Ed. Bucureşti. St. Bucureşti.Éditions 165 www. vol. o Gimbutas. 1988 a . în Dictionnaire de la Préhistoire. Făurari şi alchimişti. o De Bergh. Ed. Civilizaţie şi cultură. 1966. N.. Civilizaţia marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici. Forbis. Obsidian and the Origin of Trade. 1996 – Eliade M. 1992 – Eliade M. Bucureşti. în Paleorient 19/1. o Gimbutas.). Paris.French D. 1970 – Guilane J. 1991 – Gimbutas Marija.-L. Hunters. PUF. Old World Archaeology. Ottino. R. 1992 – Garanger J. Chine. Forbis R. Meridiane.huji.. Sixth Preliminary Report. Yangshao (culture de). o Eliade. Prehispanic America.Dixon J. în Dictionnaire de la Préhistoire. 1989 a – Gimbutas Marija. Campbell. The Civilisation of the Goddess.. Chine.o De Bergh 1988 – De Bergh M. Paris. PUF. o Gimbutas. Chişinău. R.Huot J. E. Longshan (culture de). Civilizaţiile vechiului Orient.De Bergh M. Cann. J. The World of Old Europe. PUF... o Gimbutas. 1993 – Garfinkel Yosef. în vol. Istoria credinţelor şi ideilor religioase.

Tokyo and Palto Alto. I: Pamyatnika rannego eneolita yužnoi Turkmenii. Le Néolithique moyen. o Jarrige. 1970 . Meridiane. Néolithique et Chalcolitique entre la Méditeranée et la Mer Baltique. în Atlas du Néolithique européen. Baluchistan. 1984 . în Atlas du Néolithique européen. o Lazarovici. L’Europe orientale. Liège. 1968 – Kidder J. Liège.. San Francisco.ro .. L’Ouest de la France. în Atlas du Néolithique européen. récent et l’Énéolithique ancien de Moravie. ERAUL. o Kidder. Paris. L’Europe orientale. în vol. o Khlopin 1963 – Khlopin I. 14. Pakistan. Ancient Jericho. în Atlas du Néolithique européen. o Lichardus-Itten. Paris. La Protohistoire de l’Europe. L’Asie centrale des origines à l’Âge du Fer. 1993 – Lazarovici Gh. 2 B. MoscovaLeningrad.-F. Paris. L. Scientific American. 1988 a – Lichardus-Itten Marion. 1988 . L’Europe orientale. 1954 – Kenyon Katheen.L’Helgouach J. The Pottery of Tell esSawwan: Firs Season. 1993 – Kalicz N. Hunters. Céramique linéaire. L’Est de la France. vol. E. Paris. 1998 . o Jeunesse. în Atlas du Néolithique européen.. o Lhote. 1970-1971 – Ippolitoni F. ADPF. Nauka. Liège.Lichardus et alii. Farmers and Civilisations. Liège. Éditions Corvina. N. 1993 – Kazdová Eliska. L’Europe occidentale. 2 A.. vol. Budapest.Kalicz N. o L’Helgouach. vol..du CNRS.. în Dictionnaire de la Préhistoire. 1966 – Lhote H. 1998 – Jeunesee Chr. Ed. o Kohl. o Kenyon. L’âge de pierre et de cuivre en Hongrie. Hereditas. o Lichardus et alii 1985 . o Kalicz. L’Europe occidentale.-F.cimec.. Mehrgarh. vol. o Kazdová... o Kalicz. în Dictionnaire de la Préhistoire. Les Carpathes méridionales et la Transylvanie. Kodanska International Ltd. Prehistoric Japanese Arts: Jomon Pottery. Old World Archaeology. o Ippolitoni. Piningre J. I. Eneolit yužnich oblastei Srednei Asii. Piningre. 166 www. Paris. în Mesopotamia. Le bassin du Danube moyen. PUF. Dieux d’argile. Frescele din Tassili. . ediţia Recherches sur les civilisations.Jarrige J.Kohl P. PUF. I. Liège. Petrequin. Petrequin P... Bucureşti. la plaine pannoniene. V-VI.

vol. o Martin Colliga. Zhejand Province..ro . 2 vol.. Central Asia.. vol. Liège. 1993 – Marijanovič Br. 1998 – Martin Socas D. 1983 – Mandics Gy. A.. 1993 – Marinescu-Bîlcu Silvia. 1985 – Liu Jung. 1998 – Martin Colliga A. o Lichardus-Itten. Moscova. Thames & Hudson. Gonzales Quintero. în Dictionnaire de la Préhistoire. M. Le nord-est de la Peninsule Iberique (et les Baleares).. o Masson. Céramique linéaire occidentale. Nauka. vol. Céramique Pointillée. Ed.. Les Carpathes orientales et la Moldavie. vol. în Atlas du Néolithique européen.. în Dictionnaire de la Préhistoire. The University Press.Lloyd S. I-II. A magyarországi neolithikum kutatásának új eredményei. 2 B. M. L’Europe orientale. o Mellaart. în Indo-Pacific Prehistory Association. Londres. Tell Hassuna. Edinburg. Camalich Massieu. I. Paris. o Luca. Budapesta. 1988 b – Lichardus-Itten Marion.. în Journal of Near Eastern Studies. o Mellaart 1971 – Mellaart J. Jardin des Arts-Tallandier. 167 www. (MIA. Liège.6. I. Canberra. une des premières villes du monde. 1988 c – Lichardus-Itten Marion.. PUF. I. Paris.Excavations at Hacilar. Liège.cultura Bodrogkeresztúr. o Marinescu-Bîlcu. PUF. Liège. 1965 – Mellaart J. Sport-Turism. L’Andalousie. o Masson.. Paris. Poselenie Džejtun. 1999 – Luca S. D.. Çatal Hüyük.. o Mandics. L’Europe orientale. Gonzales Quintero P. 1982 – Makkay J. Earliest Civilisations of Near East.Masson V. 2 B. Camalich Massieu M. Sarianidi 1972 . o Lloyd. o Mellaart 1970 – Mellaart J. Sarianidi V. New York. Some Observations on the Archaelogical Site of Hemudu. Alba Iulia. o Liu Jung. în Atlas du Néolithique européen.cimec. în Atlas du Néolithique européen. IV. o Makkay. Safar F. Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României . Civilitzaţia şi culturile Africii Vechi.o Lichardus-Itten. Les Balkans centraux et la Pannonie du sud. o Martin Socas. Turkmenia before the Achaemenids. Safar 1945 . Bucureşti. o Marijanovič. L’Europe occidentale. L’Europe occidentale. în Atlas du Néolithique européen. 180). 1971 – M asson V.

1988 a – Phillipson D. BAI IV. Paris. vol. Museion.-C. Bucureşti. vol. Naukovo Dumka. Naukovo Dumka. La civilisation de la céramique rubanée dans les régions orientales de la Roumanie. L’Europe orientale... M. J. 1985 b – Telegin D. o Phillipson. Dritter Band. o Pavuk. Ja. o Paul.-P. Kupferzeit. Néolithique pastoral. VI. vol. Bucureşti. Kiev.. Paris. Liège. în Dictionnaire de la Préhistoire. Wilhekm 1972 – Solheim II Wilhekm G. La Grece. o Ranov 1982 – Ranov V. Petrequin. Iaşi.cimec. La Slovaquie occidentale. o Seferiadis. W. în Atlas du Néolithique européen. Petrescu-Dîmboviţa. Neoliticul timpuriu. M. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. I. o Müller-Karpe. Ed. în *** Istoria Românilor. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. 1968 – Müller-Karpe H. I. Naukovo Dumka. Le Néolithique des lacs. Kiev. The Hissar Neolithic Culture of Soviet Central Asia. PUF. München.o Mohen. în vol. A... o Teleghin. o Ursulescu. o Ursulescu. San Francisco. Hunters. I. o Neprina. o Solheim. PUF. Ja.. 168 www. Scientific American. Kiev. Hesperides.. Jungsteinzeit. I. 1988 b – Phillipson D. o Müller-Karpe. Cardial.ro . Enciclopedică. 1974 – Handbuch der Vorgeschichte.. I. Errances. în Dictionnaire de la Prehistoire. Old World Archaeology. An Earlier Agricultural Revolution. Srednestogovskaja kultura i pamjatniki novodanilovskogo tipa v Podneprov’je i stepnom Levoberež’je Ukrainy. 1993 .. Al. 1993 – Seferiadis Ch. 1990 – Ursulescu N. coord. 1992 – Paul I. L’Europe orientale. 1988 . Néolithique léopoldien. Vulpe. PUF. préhistoire des lacs de Chalains et de Clairvaux : 4000-2000 av.. în Man and Environment. o Petrequin. Farmers and Civilisations. Ed. o Teleghin. Cultura Petreşti. München. Kultura neolita s jamočnogrebenčatoj keramikoj. în Atlas du Néolithique européen. în vol. Liège. Handbuch der Vorgeschichte. 2001 – Ursulescu N. W. Paris. în Arheologija Ukrainskoj SSSR.. Zweiter Band. 1988 – Petrequin Pierre. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. Petrequin Anne. în Dictionnaire de la Préhistoire. Dnepro-Doneckaja kultura. 1985 a – Telegin D. o Phillipson.Pavuk J.Mohen J. 1985 – Neprina V.

ro . North Holland Publ.. Casa Editorială „Demiurg”.. o Vaquer. 1985 – Wittle Alasdair. Începuturile istoriei pe teritoriul României.. o Vila. Archéologie de l’Iran ancien. L’Europe occidentale. Moscova. Paris o Vinogradov. Cambridge. A. Drevnie okhtniki i rydolovy sredniaziatskogo meždurečja. Liège. Iaşi. 1998 – Vaquer J. Neolithic Europe: A Survey. 1988 b – Vila A. Nauka. 2002 – Ursulescu N. 1959 . o Van den Berghe. Gerzéen. Leiden. Cambridge University Press. în Atlas du Néolithique européen. Le Midi Mediterraneen de la France.. Brill. o Wittle.o Ursulescu. 1981 – Vinogradov V. Company (Study in Ancient Civilisation). 169 www. în Dictionnaire de la Préhistoire.Van den Berghe L.cimec.. Mérimdé (culture de).Van Loon M. 1988 a – Vila A. Korucutepe III. Amsterdam.. Paris. o Vila. o Van Loon 1980 . în Dictionnaire de la Préhistoire.

Renfrew) 170 www. dicoccum (turgidum). aestivum Fig. Surse mediteraneene şi orientale de obsidian (după Dixon. Cann.ro . Harta Semilunii fertile cu asocierea siturilor neolitice aceramice şi dovezilor de practicare a agriculturii timpurii ( după American Society of Agronomy) Fig. T. Specii moderne de grâu: Triticum monococcum.cimec. 1. 3. T. 2.ILUSTRAŢII Fig.

Piese litice. plastică şi planuri de locuinţă de la Mureybet (după Cauvin. Ipostaze ale Zeiţei-Mamă ilustrate în plastica de la Hacilar VI (după Mellaart) Fig. 6.cimec. România şi Ucraina (după Tringham) Fig. osteologice. Piese litice. Cauvin. 4. 9. Plastică antropomorfă din Orient (PPN) (după Cauvin J. Lichardus et alii) 171 www.ro . osteologice.Fig. Piese de aramă din Bulgaria. plastică. craniu modelat cu lut şi plan de locuinţă PPNB (după Perrot. Kenyon. 5. Cauvin şi Lichardus et alii) Fig. 8.) Fig.

Fig.cimec.ro . 7. Situri neolitice şi eneolitice din Orientul Apropiat (după Dictionnaire de la Préhistoire) 172 www.

Lichardus et alii) Fig. Materiale arheologice descoperite la Byblos încadrate în neoliticul timpuriu (A). 12.ro . Perrot. Cauvin) Fig. Ghassoulian (după Amiran) Fig. 11. 13. 10. Cauvin.Fig. Ceramică Halaf de la Tell Arpachiyah (după Mallowan & Rose) 173 www. mijlociu (B). Cultura ShaarhaGolan/Munhata (după Stekelis.cimec. târziu (C) şi eneolitic (D) (Dunand.

Ippolitoni. Lichardus) Fig. (după Kirkbride. Samarra (12-17) şi Halaf (18-26). piese de cult şi sanctuare de la Çatal Hüyük (după Mellaart.Lloyd. 14. ceramică.ro . 16. Oates.Soof. Aurenche. 15. Hijara. Abu-es. Ceramică cultura Hassuna (a-g). Lloyd Safar. Samarra (h-j) şi Hajji Muhammed (k-m). Industrie litică. Herzfeld.cimec. 17. Materiale Umm Dabagijah/Sotto (1-11). Lichardus) Fig. Ziegler) 174 www. (după Mellaart. Locuinţe Hacilar (mileniului VI bc) (după Mellaart) Fig.Fig. Safar.

cimec. Ceramică Obeid II şi III (după Safar. 20. 22. Cultura Jarmo Braidwood. Mortensen. Mustafa. 21.ro . Vas pictat Tal-i Bakun (după Deshayes) 175 www. Lloyd) Fig.Fig. Ceramică Samarra de la Baghouz (după Mesnil du Buisson) Fig. 19. 18. Mellaart) (după Fig. Ceramică Obeid II/Hajji Muhammed (după Ziegler) Fig.

23. Vas Sialk (după Deshayes) Fig. 28. 25. Masson) Fig. 27. Masson) Fig. Vas Susa I (după Casal J-M) Fig. 26. Ceramică de tip Sialk (după Ghirshman) Fig.Planul aşezării Džejtun (după V. M. M.ro .Fig. 24. Masson) 176 www.cimec. Ceramică Dzejtun (după V. Planul aşezării Anau I A (după V. M.

Fig.cimec.ro . M. 30. Masson) 177 www. Materiale Anau I B (după V. M. 29. Materiale arheologice Anau II (1-19) şi Namazga II (20-36) (după V. Masson) Fig.

Locuinţă Yangshao de la Banpo (după Chang K C) Fig. 33. 32.cimec.ro .Fig. Motive decorative Togau şi corespondenţe (după Casal J-M) Fig. 31. Harta siturilor preistorice din zona extrem orientală (după DP) 178 www.

C. 35. Ceramică Longshan (după Chang K. Ceramică din situl Hemudu (niv. C.) Fig. Modalităţi de relizare a îmbinărilor din lemn în situl Hemudu (după Liu Jung) Fig. C. Ceramică aparţinând culturii Yangshao (după Chasng K. începutul mil V bc (după Liu Jung) 179 www.Fig.) Fig. 34. 37.cimec. 4).) Fig.ro . 36. 38. Ceramică Dawenkou (după Chang K.

ro . Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii şi creşterii animalelor în Holocen (după American Society of Agronomy) Fig.cimec.Fig. 39. Ceramică Jomon (după DP) 180 www. 40.

Ceramică de la Tagalagal/Aïr (Niger) (după Roset J. 42. 43. 41.cimec.ro .) Fig.) Fig.Fig. Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (după Lhote) 181 www. 44. Vas Damous el Ahmar (Algeria) (după Champs-Fabrer) Fig. Ceramică de la El Kiffen (Maroc) (după Bailloud G.-P.

ro . Materiale Nagadian II/Gerzeean (după Petrie.Fig. Materiale Badariene Fig. 46.cimec. Tamrit. 47. Reprezentări ale bovidianului (după Lhote) Fig. Vila) 182 www. 45. Materiale Nagadian I/ Amratian Fig. 48.

) 183 www. Leakey) Fig. D. 49. Vase piatră Hyrax Hill (după M.cimec. Vechea Europă (după M. Piese aparţinând culturii Protosesklo (după Seferiadis Ch. 52. 50. 51. Gimbutas) Fig. Gimbutas) Fig. I. Complexe neolitice timpurii din Peninsula balcanică şi valea Dunării (după M.ro . M.Fig.

) 184 www. M. Ceramică aparţinând culturii Sesklo (după Seferiadis Ch.ro . Ceramică Dimini (A-E). I. M.) Fig. Ceramică Rakhmani (după Seferiadis) Fig. I.Fig. Seferiades Ch. 53..cimec. 54. planul staţiunii eponime (F) (după Lichardus J. 55.

Dimov. 59. 57. Ceramică Marica (după Bojadjiev. Ceramică Karanovo II (după Bojadjiev.Fig. Todorova) Fig. 58. Todorova) Fig. Dimov.cimec. Ceramică Dikili Tash-Slatino (după Bojadjev. Todorova) 185 www. Ceramică Gradešnica (după Bojadjiev. Dimov. Todorova) Fig.ro . Todorova) Fig. Dimov. Dimov. 56. Artefacte ale culturii Poljanica (după Bojadjiev. 60.

Todorova) Fig. 61.) 186 www. Ceramica Kodžadermen-Karanovo VI (după Bojadjiev. Ceramica culturii Krivodol (după Bojadjiev. Ceramică şi plastică Starčevo (după Marijanovič Br.cimec.Fig. 62. Dimov. Dimov.ro . 63. Todorova) Fig.

Fig. Ceramică şi plastică Vinča (după Marijanovič) Fig.ro . Müller-Karpe H. 64.) Fig. 67.cimec. 65. Ceramică şi plastică Vinča (după Lichardus J. Ceramică Impresso-Cardial Calabria (Italia) (după Ammerman) 187 www.) Fig. 66. Ceramică cardială din sudul Franţei (după Vaquer J.

Köln-Lindenthal. 2.) 188 www. Locuinţe neolitice centraleuropene. Deiringen-Ruploh. Kothingeichendorf (după Lichardus J. 70. 4.cimec. 4. Postoloprty (după Lichardus J. 68. Bylany. 69. Bochum-Harpen.ro . 1. 2. Zwenkau. 3. Fortificaţii neolitice din centrul Europei.Fig.) Fig. Tešetice. 3. 1. Langweiler 9. Situri neolitice şi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (după DP ) Fig. 5.

Müller-Karpe H.) Fig. Ceramică liniară din Boemia (1.ro . Müller-Karpe H. Ceramică liniară occidentală timpurie (Slovacia şi Moravia) (după Lichardus J.) Fig. 74.cimec..) 189 www. 72. Ceramică punctată timpurie (1-6-15) şi târzie (2-5) (după Zápotocká M. Müller-Karpe H.. 6-15) şi Šarka (2-5) (după Lichardus J. Lichardus J.Fig. Ceramică Želiezovce (după Lichardus J. ) Fig. 73. 71.

Ceramică liniară din zona rhenană (după Lichardus J. 76.) Fig. Ceramica culturii cu gâtul în formă de pâlnie (TRBK) (după Becker C.. 77..cimec. Glob P..) Fig. Ebbesen ..ro . Ceramica culturii Rössen (după Lichardus J.) 190 www. Muller S.J. Muller-Karpe H. 75. Lichardus J. V.Fig.

79. 81. Ceramica culturii Michelsberg (după Lüning J.) Fig.) Fig.Fig. 78. Ceramică Cerny (după Lichardus J. Ceramica paharelor campaniforme din Olanda (după Guilaine) Fig.) 191 www. 80.cimec.ro . Ceramică şnurată din estul Germaniei (după Behrens H.

86. Secvenţa neolitică din Bretagne (Franţa). (după L'Helgouac'h.) Fig. 84. 85. Ceramica culturii Bükk (după Lichardus J.ro .) Fig. Ceramică aparţinând culturii Cortaillod (după Petrequin P.cimec. Bailloud. Ceramica grupului Chaséean (după Guilaine) Fig. Joussaume) Fig. 82.) 192 www.Fig. Ceramica culturii Horgen (după Petrequin P. 83.

Fig.) Fig. 91. Muller-Karpe H.. Formele ceramicii Tiszapolgár (după Kalicz N.. 89. Lichardus J. Formele ceramicii Bodrogkeresztúr (după Patay P..) 193 www. Piese arheologice aparţinând culturii Tisza (după Kalicz N.) Fig.cimec. Ceramic culturii Lengyel (după Lichardus J. Müller-Karpe H. 88. Ceramică cardial. Müller-Karpe H.. Bocca Quadrata (Bagolini B. 87. 90.) Fig.ro .) Fig. Fiorano.

Remedello şi paharelor campaniforme (Barfieldl.) Fig. Ceramică aparţinând culturilor Lagozza.Fig.cimec. Lichardus J. Cornaggia-Castiglioni O. SurskN. BugN.93. NipruD. 92. Fasani L. Danilenko) 194 www.ro . S StogII. Jamnaja (Berezanska.

NEOLITIC (?) 6000 6500- Schela (?) Cladovei NEOLITIC aprox. Cernavoda I HorodişteaErbiceni. Sălcuţa. 1900-1700 TRANZIŢIA aprox. Vinca A-B. Tiszapolgár/Rom âneştiBodrogkeresztúr/ Gorneşti. FolteştiCernavoda II. Baden Kostolac aprox. Amfore sferice.T I Târziu C Gura BaciuluiCârcea Starcevo-Criş I-II. 3750 4250Timpuriu E N E O L Dezvoltat 3750. 2700 aprox. 5000 aprox. 5000-3500 TIMPURIU aprox. Dudeşti. Vinča C. Vădastra Hamangia evoluată. 3500-2800 NEOLITIC MIJLOCIU aprox. 4250 N Mijlociu 6000.CRONO.E O (cristalizat) L I 5000.I T I C Final aprox. Precucuteni Cucuteni-Ariuşd Gumelniţa. Hamangia incipientă Boian.cimec. Suplac. Ceramica liniară. Gilău. DE LA 2500 NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI 2700- 195 www. Cernavoda III. Coţofeni.VECHEA LOGIA DE PERIOCONTACT DIZARE (Neoliticul) aprox. Petreşti. 2800-1900 NEOLITIC TĂRZIU aprox. ASPECTE ŞI GRUPE CULTURALE PROTOaprox. Tisa.ro . 5500-5000 CRONOLOGIA ABSOLUTĂ (C14 necalibrat-bc) PERIODIZAREA ACTUALĂ (NeoEneoliticul) Timpuriu (?) CULTURI . Turdaş Iclod. Ciumeşti-Pişcolţ Starcevo-Criş IIIIV.

. Ursulescu N.) 196 www.ro .) Fig. 94. 96.) Fig.cimec. Materiale Vinča-Turdaş (după Lazarovici Gh.) Fig. Sanctuarul de la Parţa (după Lazarovici Gh.Fig. 95. Ceramică Ciumeşti (după Lazarovici Gh. 97. Ceramica Starčevo-Criş (după Marinescu-Bîlcu S.

) Fig.) Fig..ro .cimec. Ursulescu N. 98. Ceramica culturii Hamangia (după Berciu D. Ceramică a culturii Dudeşti (după Comşa E. 99.) 197 www. 100.Fig.Ceramică liniară (după Marinescu-Bîlcu S.

Ceramică a culturii Gumelniţa (după Dumitrescu Vl. Ceramică Precucuteni (după Marinescu-Bîlcu S.) 198 www. 102. 101. 104.cimec. Ceramica culturii Petreşti (după Paul I.) Fig.Fig.) Fig.ro . 103.) Fig. Ceramică Sălcuţa (după Ursulescu N.

105. Monah D...cimec. Vulpe Al.ro . Dumitrescu Vl..Fig.) 199 www. Ceramica pictată a culturii Cucuteni (după Petrescu-Dîmboviţa M.

VI. Iaşi. VII. IV. 1996. Vestigii getice din cea de a doua epocă a fierului în interfluviul prutonistrean.Chirica. Codrin-Valentin Chirica. BAI. Le Paléolithique de Roumanie à la lumière des découvertes de Mitoc. N. Iaşi. BAI.ro . Populaţia din Moldova Centrală în secolele XI-XIII.Chirica. 1996. The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians. Arta şi religia paleoliticului superior în Europa Centrală şi Răsăriteană. BAI. Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos. Iaşi. IX. Chirica. Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI. V. X. Iaşi.Arnăut. 1987. V.cimec. Iaşi. I.Chetraru. 2001. III. BAI. BAI. VIII. BAI.Ursu-Naniu. 1996. Tentiuc.Borziac. 1997. I. T. V. R. 200 www. 1996. BAI.Spinei. II. Gisements du Paléolithique supérieur ancien entre le Dniestr et la Tissa. 1996. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. Iaşi. Iaşi. BAI. V. 1991. BAI. XI. V. BAI. Gisements paléolithiques de Mitoc. Iaşi.BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS La civilisation de Cucuteni en contexte européen. Iaşi. 1987. Teodor. La genèse et l'évolution des cultures paléolithiques sur le territoire de la Roumanie. Iaşi. 1989. I. BAI. Dan Gh.

www.cimec.ro .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful