www.cimec.

ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

VASILE CHIRICA DUMITRU BOGHIAN

ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII NEOLITIC ŞI ENEOLITIC

EDITURA HELIOS IAŞI - 2003
www.cimec.ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS XII Editor VASILE CHIRICA

VASILE CHIRICA, DUMITRU BOGHIAN ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII
I-PALEOLITIC - MEZOLITIC (V.CHIRICA) II-NEOLITIC ŞI ENEOLITIC (D.BOGHIAN)

Coperta: Daniela Grapă ©Vasile Chirica, Institutul de Arheologie Iaşi, str.Lascăr Catargi, nr.18, Iaşi, România. ISBN 973-99952-8-4
www.cimec.ro

CUPRINS
Capitolul 10. Consideraţii generale şi cronologie Capitolul 11. Neoliticul şi Eneoliticul în Orientul Apropiat Capitolul 12. Neoliticul şi Eneoliticul în Asia Centrală Capitolul 13. Neoliticul şi Eneoliticul în zona Indusului Capitolul 14. Neoliticul şi Eneoliticul extrem-oriental şi sud-est asiatic Capitolul 15. Neoliticul şi Eneoliticul din Africa Capitolul 16. Neoliticul şi Eneoliticul din Europa Neoliticul şi Eneoliticul carpato-danubiano-pontic Capitolul 17. Societăţile producătorilor din zona americană Glosar Bibliografie Ilustraţii ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 3 20 48 55 58 70 84 137 152 154 163 170

www.cimec.ro

cimec.www.ro .

în secolul al XXlea. care face trecerea spre protoistorie. în lipsa unor izvoare scrise. CAPITOLUL 10 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CRONOLOGIE Începând cu Epipaleoliticul.cimec.NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL Neoliticul şi. în unele zone ale Lumii Vechi. încă din secolul al XIX-lea. şi de restructurări etnice care. Gabriel de Mortillet (1883). însoţite. fiind cunoscute contribuţiile lui: John Lubbock (1865). societatea umană a cunoscut o accelerare a dezvoltării sale istorice. ulterior. având în vedere 3 www. pe baze tipologice.ro . Noua epocă a pietrei a fost decelată. Ulterior. evidenţiate prin numeroase modificări culturale faţă de perioada anterioară. o altă etapă de remarcabil progres a fost marcată de Eneolitic (Chalcolitic). sociale şi spirituale la nivelul epocii neolitice (gr. Eneoliticul. fiind una dintre cele mai însemnate cotituri culturale înregistrate de societatea umană. nu le vom cunoaşte suficient niciodată. fapt care s-a repercutat în apariţia unor noi şi complexe elemente ale structurilor economice. au marcat importante cotituri în evoluţia generală a societăţii omeneşti. în interiorul acestei perioade istorice. în mod normal. denumită şi epoca pietrei şlefuite. din păcate. Georg Nilson (1868). în vreme ce. Richard Pittioni propunea pentru aceasta. neos/ νέος = nou).

Aceste transformări se datorează nu numai factorilor obiectivi.cimec. ci şi celor subiectivi. realizarea uneltelor de piatră cioplită. procesul desfăşurându-se gradual. punând accent pe factorii climatici. Acelaşi specialist a schiţat şi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul mod de viaţă. menţionaţi anterior. din timpurile moderne. de “evoluţie neolitică”. înlocuită cu cea de “transformare”. Ca argumente erau invocate: trecerea la practicarea cultivării plantelor şi la creşterea animalelor. Cercetările arheologice efectuate după cel de-al doilea război mondial şi utilizarea unor metode moderne de datare şi interpretare a vestigiilor au permis reconsiderarea vechilor concepţii şi abandonarea parţială a noţiunii de “revoluţie neolitică”. 1966). Cu toate acestea. ipoteză la care subscriem şi noi. avându-se în vedere că cele mai multe dintre trăsăturile noului mod de viaţă au fost inventate la sfârşitul Paleoliticului superior şi în Epipaleolitic/Mezolitic. comparabilă. multă vreme. cunoscut sub denumirea de ipoteza oazelor (în condiţiile aridizării climatului în preborealul şi borealul oriental. confecţionarea ceramicii etc.. termenul de Keramikum. obiectivi. cu implicaţii deosebite. conştientă şi intenţionată a omului în natură. 4 www. încă din 1929. schimbarea felului în care comunităţile umane îşi procurau resursele alimentare sau cum au realizat o serie de progrese tehnologice. cum ar fi intervenţia directă. prin amploare şi consecinţe. evident respectând diferenţele temporale cu “revoluţia urbană” sau cu “revoluţia industrială”.importanţa producţiei ceramice. specifici începutului Holocenului. când a devenit. şlefuită şi perforată. Neoliticul a fost caracterizat drept epoca pietrei şlefuite. agricultura ar fi apărut şi s-ar fi practicat în anumite “oaze” situate în imensul spaţiu al Semilunii Fertile. care ar fi forţat unele comunităţi umane să adopte un nou comportament economic. caracteristicile sale fiind stabilite în urma unor asidui cercetări. care l-au transformat treptat. care sunt proprii noii epoci a pietrei. vorbea de o “revoluţie neolitică”. care păreau oarecum sincrone şi acumulate dintr-o dată. din ce în ce mai evidentă. tot mai frecvent. din “prădător” şi consumator (vânător. Însumând toate achiziţiile tehnologice şi structurale. care a fost.ro . unde este prezent şi noul mod de viaţă) (Childe. social şi spiritual. înţelegându-se că noua tehnologie de confecţionare a uneltelor şi armelor de piatră ar fi fost determinantă. cercetătorul britanic Gordon Childe.

în faţa noilor provocări apărând elementele economiei de producţie. Âge du Cuivre. chiar dacă nu o depăşeşte pe cea a uneltelor şi armelor de piatră. Stone and Cooper Age). a fost întrebuinţată denumirea de epocă a aramei (Kupferzeit.) în producător propriu-zis (cultivator de plante şi crescător de animale. transmise. în principal). epoca nouă a pietrei. (Äneolithikum.culegător. pescar etc. există mai mulţi termeni pentru a defini cea dea doua parte a Neoliticului. fie în legătură cu creşterea unor animale domestice. nu a fost. în care deşi s-a trecut la noul mod de viaţă. toate componentele sale. În unele zone. cu un nou comportament economic al omului. Akeramikum) pentru o perioadă destul de îndelungată. şi. fie sub forma cultivării plantelor. În ceea ce priveşte periodizarea şi cronologia. De asemenea. a fost folosită. Cooper Age) sau vârsta pietrei şlefuite şi a aramei (Steinkupferzeit. Pre-Pottery Neolithic. este întrebuinţat termenul de Eneolitic (lat. desemnând modul de trai al comunităţilor umane aflate la periferia Lumii Vechi care au adoptat unele componente ale Neoliticului. khalcos/χαλκως=aramă). de atunci. adesea. argintul. încă. na fost numită protoneolitic. putându-se vorbi de noua perioadă istorică fără a fi acumulate. Deoarece Eneoliticul prezintă numeroase elemente de legătură cu perioada anterioară. fie confecţionarea ceramicii. unde cantitatea de piese de aramă este mare. având în vedere că antecedente există din perioada anterioară (vezi mai jos). trăsăturile modului Neolitic de viaţă şi de gândire sunt deosebit de complexe. de aceea. inventată ceramica. Âge de la Pierre et du Cuivre. poate fi divizată în 5 www. când pe lângă piatră au început să fie utilizate şi unele metale: arama. Pentru a desemna perioada inaugurată de acest amplu progres tehnologic. în mod obligatoriu. aeneus = aramă). pledăm pentru încadrarea acestui ultim stadiu neolitic tot în epoca pietrei şlefuite. cuprinsă între mileniile IX/VIII–IV/III bc. aurul.ro . până în prezent. Enéolithique. sinonim cu cel de Chalcolitic (gr. Eneolithic). perioadă.cimec. lipsind alte trăsăturii. cu un ansamblu de schimbări secundare. De aceea. noţiunea de Neolitic aceramic (preceramic. legat. În literatura de specialitate mai este cunoscut şi termenul de subneolitic. În acest context. adaptativ şi preventiv alimentar. în special de cel al pirotehnologiilor.

plante textile şi oleaginoase etc. la cel protoistoric şi istoric. fiecare cu subdiviziunile sale timpuriu. orzul sălbatic (Hordeum spontaneum) şi ovăzul sălbatic (Avena) etc. provocat printr-o selecţie conştientă. frământate şi fierte au fost pregătite sub formă de fierturi.) măzăroiul (Lathyris cicera). terciuri şi turte. mazărea (Pisum sativum) au făcut trecerea către cultivarea plantelor. leguminoase. care a avut drept urmare un răspuns biologic şi genetic. care culegeau gramineele sălbatice–grâul sălbatic (speciile Triticum boeticum şi Triticum dicoccoides) (fig. atestă în Orient din 6 www. cu scopul reproducerii acestora (graminee. fapt pentru care există scheme regionale şi microzonale. din zona Semilunei Fertile.ro . în special. iar prin fermentarea orzului se obţinea berea. pentru scopuri alimentare. o manipulare voită de către specia umană. Agricultura a implicat. deopotrivă şi obligatoriu. Încă de la sfârşitul Paleoliticului superior şi al Epipaleoliticului diferitele comunităţi umane.). produs la nivelul populaţiilor de graminee. respectiv. textile şi utilităţi diverse. cerealele au devenit o sursă importantă de hrană. în vreme ce agricultura pre-domestică şi neconştientă. 1). TRĂSĂTURILE MODULUI NEOLITIC DE VIAŢĂ ŞI GÂNDIRE Cultivarea plantelor reprezintă una dintre cele mai importante modificări comportamentale umane. o băutură slab alcoolizată. s-a caracterizat prin culegerea şi folosirea de plante sălbatice. fără ca noua epocă să însemne numai o “revoluţie alimentară”. mijlociu şi târziu) şi cu specificităţi pentru fiecare zonă. reliefându-se prin aportul hidraţi de carbon şi.). plante textile şi oleaginoase. În această viziune. cu evidente legături între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX/VIII–VI/V bc) şi Eneoliticul (mileniile VI/V–IV/III bc). Zdrobite.cimec. măzărichea (Vicia sp. şi o serie de leguminoase–lintea (Lens sp. de producător al resurselor alimentare. cu potenţe reale. primare şi secundare influenţa acestora pentru nivelul de trai. produsă de Neolitic şi legată de trecerea de la stadiul preistoric. Domesticirea plantelor a fost o importantă achiziţie culturală a omului neolitic. obţinerea de seminţe.două perioade distincte. de “prădător” şi consumator.. de calorii. leguminoase.

în Eneolitic. cu paleo-divinităţile sale. cultivarea plantelor a cunoscut un progres vizibil. culese pentru consum. de către femei. complex şi insuficient clarificat. o anumită presiune demografică. observaţia. fapt care s-a răsfrânt pe plan spiritual în naşterea ideilor despre Terra Genitrix (Pământul-Mamă). proteic şi lipidic în organism. cultivarea primitivă a plantelor a fost practicată. mai ales a bovinelor. experimentul şi chiar întâmplarea au jucat un rol important. prezente în cadrul tuturor religiilor antice. Drumul de la cules/recoltat la cultură a fost destul de lung. Se poate considera că trecerea de la cules la semănat s-a datorat unei multitudini de factori printre care pot fi menţionaţi: existenţa gramineelor şi leguminoaselor sălbatice în peisaj. confecţionarea pieselor textile.ro . Iordan). Comportamentul prevăzător al omului. Pe lângă acestea. epuizarea periodică a resurselor din preajma aşezărilor. În acelaşi timp. către sfârşitul Neoliticului şi. leguminoasele au contribuit la întreţinerea echilibrului vitaminic. Tigru. deoarece atentele studii arheobotanice şi arheozoologice din Orient relevă o abundenţă de surse alimentare în văile marilor fluvii Nil. mai ales. utilizate pentru alimentaţie. primele unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenţial de cele ale culegătorilor iar cunoştinţele dobândite au fost folosite şi transmise conştient. atât de caracteristic Neoliticului.cimec. tractat cu ajutorul vitelor mari.Neolitic. foarte elaborat. pregătind formele superioare de organizare socială şi politico-militară. in. o schimbare de mentalitate economică şi spirituală. Eufrat. Dacă la început agricultura era extensivă şi itinerantă.). bumbac etc. exploatându-se doar fertilitatea naturală a pământului. aşa cum sunt cunoscute în cultura Obeid (mileniul V bc) şi la Vădastra (sfârşitul mileniului V bc). au început să fie utilizate unele metode de îmbunătăţire a calităţii solului. componentă de bază a cultului fertilităţii şi fecundităţii. au fost domesticite şi cultivate unele plante oleaginoase (susan) şi textile (cânepă. fără a se mai putea lua în considerare. probabil în prelungirea obiceiurilor de cules. până acum. cu partea activă din piatră şi corn). prin uzitarea îngrăşămintelor de origine animală şi a irigaţiilor cu ajutorul canalelor. 7 www. perfecţionându-se tehnicile de lucrare a pământului prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn. În acelaşi timp.. o instabilitate climatică care ar fi generat o penurie alimentară. cel puţin deocamdată.

păstoritul. pe lângă centrul Semilunii Fertile (fig.cimec. unde s-a domesticit şi cultivat orezul şi meiul.În Neolitic şi Eneolitic au existat o serie de particularităţi. generând aşa8 www. au constituit baza biologică naturală pentru domesticire. în Orient şi Anatolia: bovinele (bour-Bos primigenius). Epipaleoliticul şi începuturile Neoliticului.ro . atât din punct de vedere biologic (somato-morfologic şi patologic) cât şi “psihologic”. Domesticirea şi evoluţia ulterioară a animalelor domestice a produs importante modificări în organismul acestora. a cultivării plantelor. când comunităţile umane practicau o fază avansată a vânătorii. puii fiind prinşi şi crescuţi. predominant la unele comunităţi. 2). premisele sale fiind prezente în perioada finală a Paleoliticului. din rândul lor şi a urmaşilor lor recrutându-se viitorii crescători de animale. În perioada care cuprinde sfârşitul Paleoliticului superior. vânate cu predilecţie la sfârşitul Paleoliticului şi în Epipaleolitic. domesticirea animalelor a cunoscut cel puţin două etape: o etapă de iniţială în care erau vânate animalele mature. În acest context. capra sălbatică (Capra hircus) şi mistreţul (Sus scrofa ferus). din care se va dezvolta. în spaţiul chinez yakul (Poephagus grunniens). trebuie arătat că patru dintre speciile de animale. spaţiul saharian. comportamental. prin selecţie artificială şi întreţinerea lor în condiţii mai bune decât cele oferite de mediul natural. Vânătorii cunoşteau caracteristicile şi comportamentul acestor specii. şi etapa creşterii propriu-zise a animalelor domestice în cadrul aşezărilor sau pe lângă acestea. oaia (Ovis aries). lărgindu-se treptat registrul speciilor domesticite. selectându-se şi ameliorându-se caracteristicile acestora. iar în zona mezo-americană lama (Lama lama) şi alpaca (Lama pacos). pe zone geografice. cei care supravieţuiau şi se maturizau reproducându-se în captivitate. remarcat prin cultura sorgului şi meiului african. sau arealul mezo-american unde a fost domesticit teosintul care stă la baza porumbului domestic şi fasolea Domesticirea şi creşterea animalelor este o altă achiziţie fundamentală a modului de viaţă neolitic. schimbându-şi treptat comportamentul şi domesticindu-se. În zona Indiei a fost domesticit zebul (Bos indicus) şi bivolul (Bos bubalis). Odată cu Neoliticul sa intrat într-o nouă etapă a relaţiilor antropozoologice. cunoscându-se zona extrem-orientală.

părul. Ceramica reprezintă unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii şi muncii umane. noii indivizi diferenţiindu-se. în cultura Jomon (Japonia) sau din fazele neolitice preceramice PPNA (la Mureybet-Siria) şi PPNB (Munhata-Israel. Franţa). materii prime textile (lâna. prin fierbere frecventă. păstrarea resurselor de apă.. firele de mătase). pentru completarea resurselor de hrană. servind atât la stocarea şi pregătirea superioară a hranei. Câteodată. Ganj Dareh-Munţii Zagros/Iran). obţinerea firelor de păr şi lână. laptele. a şeptelului. îmbogăţind registrul nutritiv al omului preistoric.numitul stres al domesticirii. ca vase sacre şi accesorii de cult. vânătoarea a continuat să aibă o importanţă aparte. din ce în ce mai mult. ceramica reprezintă o invenţie. uneori. putând fi interpretate ca o scriere pictografică. pentru antrenament războinic. ouă. 9 www.ro . creşterea cantităţii de carne şi grăsime. chiar dacă statuete antropomorfe şi zoomorfe lucrate din argilă crudă au fost confecţionate în timpul ultimei vârste a gheţii din Europa (Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia. Ghoraifé-Siria. Selectând indivizii cei mai robuşti. lipidică şi vitaminică. iniţierea în vârsta adulţilor şi agrement. glucidică. decorul incizat sau pictat al unor vase reflectă elemente din viaţa şi gândirea comunităţilor neolitice şi eneolitice. folosirea forţei de muncă la cărat şi tracţiune etc. În mod normal. noi mijloace de transport. ci şi o nouă forţă de muncă şi tracţiune. care a marcat profund viaţa de toate zilele şi evoluţia ulterioară a comunităţilor umane. cantitatea materialelor osteologice provenind de la specii sălbatice având. de strămoşii lor sălbatici. Produsele obţinute prin creşterea animalelor nu ofereau numai o mai mare siguranţă alimentară şi produse (carnea. măsuri pentru cereale. omul a indus o serie de calităţi care nu se găsesc decât periodic la precursorii sălbatici: lactaţia prelungită. cât şi în anumite procesiuni religioase. sau pentru înfrumuseţarea ambientului gospodăresc. Din punct de vedere material. cote destul de ridicate. Aswad II. transportul unor lichide alimentare. artistice. miere) cu o importantă valoare proteică. penele. realizat începând cu o etapă evoluată a Neoliticului. introducând sarea în hrana acestora. asigurându-le adăpost şi alimentaţie oarecum constantă. pe la mijlocul mileniului al VIII-lea bc. din raţiuni estetice. Cehia) şi Tuc D’Adoubert (Ariège. spirituale. încadrată în categoria pirotehnologiilor.cimec.

3). o fosilă directoare. au prosperat de pe urma valorificării acestor materii prime şi chiar prefabricate (obsidian – Cappadocia. în asociere cu alte vestigii. intens folosită în protoistorie şi istorie. ceramica reprezintă un important limbaj arheologic. au cunoscut o adevărată înflorire doar în Neolitic şi Eneolitic.). directă. Ceramica a fost un rezultat al unor complexe tehnici şi arte de prelucrare a argilelor. Cercetarea arheologică şi/sau preistorică a stabilit că. în Neolitic şi Eneolitic. Cioplirea uneltelor şi armelor litice nu cunoaşte. chiar dacă pare. cele mai importante fiind şlefuirea sau polisarea şi perforarea.cimec. decorarea. modelarea acestuia. uneori. pe baza căruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaţii şi societăţi. un marker cultural. în Neolitic şi Eneolitic. cioplirea lamelară şi aşchială. forme şi decoruri. prelucrate secundar. cel mai adesea. pe nicovale de piatră. unele modificări esenţiale faţă de perioada anterioară. osteologic. indirectă sau prin presiune. noi etape de dezvoltare. Acest meşteşug a contribuit la realizarea majorităţii uneltelor şi armelor din epocă. obţinându-se produsele de debitaj: lamele şi aşchiile care au fost. prin diferitele sale categorii. Sa practicat.incipientă. să fi fost depăşit cantitativ de producţia ceramică. prin omogenizarea amestecului plastic. diferite obiecte. zona Tokaj-Satu Mare. Din această cauză. Insulele Melos şi Lipari (fig. în special vesela.ro . forţa de creaţie a fiecărei comunităţi şi influenţele primite din partea altor triburi şi civilizaţii. două sau mai multe planuri de lovire. cornular. populaţiile din unele zone geografice. trebuie arătat că s-au folosit rocile sedimentare. uscarea şi arderea lui. metalic. prin retuşare şi. Confecţionarea utilajului şi armamentului litic. silexul balcanic etc. cu ajutorul percutoarelor. Deşi aceste tehnici apar încă din Epipaleolitic. din nuclee cvasi-piramidale şi cvasi-conice. uneori. bogate în resurse litice. evoluţia şi încadrarea temporală a acestora. 10 www. de lut şi lemn cunoaşte. cu unul. bineînţeles mai intens cele care se găseau în mediul în care a trăit fiecare comunitate. cvasi-cilindrice şi amorfe. În ceea ce priveşte materiile prime din care s-a fabricat utilajul şi armamentul litic. vulcanice şi cele metamorfice. în urma cărora se obţin. în funcţie de tradiţiile moştenite. deopotrivă. inventându-se noi tehnici şi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime.

o serie de orificii în care se fixa un ax. cu diferite profiluri. pietre pentru ascuţit. şi. sau ca proiectile. topoare-ciocan. întregi sau compuse).). piele. Utilajul din os. constând dintr-o tijă de lemn.. topoare de luptă etc. percutoare. ciocane şi măciuci. Ca materii prime pentru acest tip de utilaj. un loc însemnat în cadrul artefactelor Neolitice şi Eneolitice. După o cioplire mai mult sau mai puţin sumară. presatoare şi retuşoare. probabil. obţinându-se unelte (cuţite. şlefuit şi perforat (topoare. folosite pentru prelucrarea altor unelte de piatră. se realiza şlefuirea pe un suport abraziv. de formă ovală sau rectangulară cu marginile rotunjite şi suprafeţele alveolate. zdrobirea boabelor de cereale. dălţi şi dăltiţe. în secundar. sau folosind coarda slăbită a unui arc. căruia i se putea imprima o mişcare rotativă. bile de praştie etc.ro . vârfuri de săgeată şi suliţă. prin care se obţinea o eboşă (piesă prefabricată). piesele crescând dimensional şi diversificându-se funcţional. la mărunţirea coloranţilor minerali şi a altor substanţe. Utilajul şi armamentul litic cioplit. succesiv de cele două capete. Perforarea uneltelor şi armelor de piatră necesita cunoştinţe deosebite din partea meşteşugarului şi o “maşină de găurit” primitivă. lame de seceră) şi arme (lame de pumnal. poansoane. utilizate pentru “măcinarea”. de asemenea. mai ales..cimec. în care se practicau. Deşi unele elemente ale şlefuirii şi perforării uneltelor şi armelor litice au apărut din Epipaleolitic. trase manual. cu ajutorul nisipului şi a apei şi finisarea prin frecarea pe diferite materiale (os. os.) este foarte complex şi variat tipologic şi funcţional. străpungătoare. corn şi dentiţie prelucrată ocupa. frecătoare (zdrobitoare sau pisăloage). compusă dintr-un cadru din lemn masiv. Din piatră au mai fost confecţionate: râşniţele de mână. mojare şi pive. utilizându-se şi calităţile abrazive ale nisipului umed. în Eneolitic. În vârful acestui ax se fixa un “burghiu” constând dintr-un os sau băţ tubular sau un străpungător de silex. 11 www. cu care se realiza perforarea propriu-zisă. deosebit de eficace. unele retuşate atent. cu ajutorul unor sfori groase. aceste achiziţii au cunoscut o deosebită dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului şi.polisare. “nicovalele”. corn şi aramă. completând repertoriul mijloacelor de muncă şi al obiectelor de podoabă. poate lemn sau argilă etc. gratoare şi racloare.. tesle.

. harpoane şi cârlige de pescuit etc. rame de seceri. piese de mobilier. prin tehnica renurajului. brăţări. armelor şi podoabelor de os şi corn. topoarelor-ciocan. harpoanele. plantatoare şi/sau scormonitoare. unele cu decoruri circulare şi geometrice şi plăsele. defense de mistreţ. cornului şi dentiţiei se realiza prin cioplire. râmocuri). topoarelor-ciocan. de diferite forme. militară şi religioasă. şlefuire etc. mărgele. brăzdare din corn de cerb (aratruri. cârlige pentru capcane. etc. fiecare prezentând perforări. duzele de lut. în special tubulare. dălţi. mânere realizate din oase tubulare. au oferit. spatulele. recipiente din corn de cerb.. vârfuri de săgeată şi suliţă.. Prelucrarea metalelor. suporturi (“manşoane”). Încă din Neoliticul timpuriu (mileniul al VIII-lea bc) există dovezi ale cunoaşterii şi prelucrării timpurii a 12 www.. utilizându-se un substrat dur. cu firul umed şi nisip. dar ocupă un loc distinct în cadrul utilajului neolitic şi eneolitic în practicarea unor ocupaţii casnice şi comunitare. nu numai o însemnată cantitate de carne şi alte esenţiale produse animaliere. os sau aramă.comunităţile neolitice şi eneolitice au întrebuinţat. săpăligi. şlefuitoare. din canini de cerb. cu ajutorul străpungătoarelor şi burinelor de silex. canini de animale de pradă s-au realizat podoabe folosite pentru înfrumuseţare şi vestimentaţie. cuţitele şi pumnalele. andrele. ciocanele. coliere etc. Între acestea pot fi amintite: fusaiolele. acele.. bile etc. pentru realizarea uneltelor. folosindu-se aşchii şi burine de silex. osteologice. cu granulaţie diferită. materii prime organice. mânere.. în care se prindeau sulele şi pumnalele de silex. politică. ci şi menţionatele materii prime organice.cimec.ro . Dintre piesele mai mărunte din os pot fi amintite: suveici. Uneltele de lut ars sunt mai puţin numeroase decât precedentele. cornulare şi elemente de dentiţie. provenind de la animale domestice şi sălbatice. abraziune. Prelucrarea osului. Ca podoabe. greutăţile de lut ars. vorbind de o economie neolitică şi eneolitică deosebit de complexă. săpăligile-ciocan. perforare. Creşterea animalelor domestice şi vânătoarea. cercei şi inele. precum şi ca însemne de distincţie socială. rotunjite la capete. suporturi. lucrate din pereţi longitudinali ai unor oase. Ca artefacte de corn şi os se remarcă: străpungătoare.. scheletice. pentru războiul de ţesut vertical. dure. despicare. secţionare. aşa cum ne arată şi studiile traseologice şi tafonomice. prin percuţie şi spargere intenţionată.

ro . dacă în Neolitic se poate vorbi de o paleometalurgie. şi ne arată care ar fi fost cantitatea de produse aflate la un moment dat în circulaţie. ca sumă de tehnici şi tehnologii de prelucrare a metalelor. topoare-ciocan (Hammeräxte). Israel). unele interpretate ca sceptre. în stare nativă. cercei. cu aspect şi proprietăţi curioase. 4) etc. cârligele de undiţă. curbura carpatică de nord-vest. chiar o epocă a aramei (Kupferzeit). Metalurgia. simple sau plurispiralate. un alt important meşteşug. Tipologic se pot distinge: acele. prin procedee simple cum este baterea la rece. noile materii prime căpătând un rol deosebit în plan economic.. piese de cult etc. topoarele.. mai pot fi menţionate şi alte tipuri de unelte şi arme de aramă: seceri. a reprezentat. topoare-daltă (fig. cuţitele. Acestea sunt doar supravieţuiri ale unei înfloritoare producţii şi circulaţii metalurgice de altădată. sub formă de pepite. Printre cele mai de seamă centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele de la Timna (Wadi Arabah. Rudna Glava (Serbia). în anumite regiuni. după invenţia ceramicii. ale bronzului şi fierului. Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante. în special a cuprului (baterea la rece).).cimec. O serie de descoperiri de piese de aramă au fost asociate în tezaure-depozite de amploare. nordul Iranului. bivalve. în anumite centre. brăţări din sârmă şi tablă. cu reflexe însemnate pe plan material şi spiritual. cum ar fi cele de la Varna şi Devnja (Bulgaria). Nahar Mishnar (Israel) etc. străpungătoarele (sulele). În acest context. Aibunar (Bulgaria). şi podoabe: discuri. când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului. în special la cald. De asemenea. natural purificată. arătând progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei şi al schimburilor intercomunitare. topoare cu braţele în cruce. definindu-se. Moldova). care se adaugă la cele deja 13 www. una dintre cele mai însemnate pirotehnologii. turnare în tipare monovalve. topire. în perioadele următoare. metoda cerii pierdute etc.. lame de halebarde. Acestea pot apărea în iviri naturale la zi. topoare două tăişuri paralele.aramei– Çayönü (Turcia). Caucazul. pumnalele. Tibava (Ungaria). Cărbuna (R. aurului şi argintului cu o influenţă hotărâtoare pentru devenirea ulterioară a societăţii.. unde acest metal se găsea la zi. inele. fiind numai lucrate. în Eneolitic asistăm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise (reducere din minereu. la început ca oricare altă rocă.

cu profunde implicaţii sociale şi conotaţii practice şi spirituale. Această nouă atitudine se află în continuarea comportamentului lui Homo sapiens. militară şi religioasă avea un rol de seamă în conducerea structurilor economice. complexelor gospodăreşti.ro . social-politice şi spirituale ale unei societăţi complexe. Din Neolitic. deoarece a existat.cimec. probabil. civilă. vizibil din Paleoliticul superior. modul de trai şi de gândire al lor. se observă o accentuare a interdependenţelor dintre caracteristicile geografice ale locului de întemeiere a aşezărilor şi tipul de locuire realizat. regula rudeniei fiind completată de cea a teritorialităţii. De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aşezări. cât şi caracteristicile economiei practicate de comunitatea respectivă. necesităţile individuale şi colective. întinderea şi durata de existenţă a acesteia. atât în ceea ce priveşte organizarea. vegetale şi animale.cunoscute din perioada anterioară (estul Anatoliei). eneolitice erau alcătuite nu numai din indivizi şi grupe umane înrudite direct. presupunând. dintotdeauna. Unele dintre marile aşezări neolitice şi. depindea evoluţia ulterioară a membrilor săi. Odată cu Neoliticul se observă o preocupare deosebită a unor comunităţi umane pentru organizarea superioară a habitatului şi spaţiului (întemeierea aşezărilor. sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice cunoscute. clanuri şi obşti înrudite sau nu. înflorirea unor civilizaţii fiind 14 www. mai apoi. de a-şi organiza habitatul. în care aristocraţia gentilică şi tribală. o competiţie naturală între grupele de populaţii. stabilitatea şi nedeteriorarea resurselor economice şi alimentare. locuinţelor. ci erau constituite din familii. într-un anumit interval temporal. chiar şi între cele aparţinând altor specii. inclusiv de raporturile cu alte aşezări vecine. capacitatea de a rezista la diferite atacuri. construirea fortificaţiilor şi locurilor de cult). în cadrul sistemului numit chieferie şi chiefdom. de felul de organizare internă a locuirii şi relaţional externă. dezvoltarea economică. Habitatul trebuia să asigure supravieţuirea unei comunităţi umane. odată cu sedentarizarea mai accentuată a diferitelor comunităţi umane. prefigurând evoluţia istorică ulterioară. situaţii care presupun existenţa unor conducători şi a unei ierarhizări pe ranguri şi categorii sociale. şi toate componentele fizice ale mediului. mai apropiate sau mai îndepărtate. şi unele schimbări în modul de organizare socială. de resursele zonei şi posibilităţile de exploatare a acestora.

urmarea realizării unui echilibru între aceste componente. A fost realizată, astfel, o mare varietate de aşezări, fortificate natural şi antropic, locuinţe, anexe şi complexe gospodăreşti, construcţii-sanctuar, monumente funerare, toate purtând amprenta tradiţiilor evolutive, a influenţelor receptate şi creativităţii respectivelor comunităţi umane, care s-au adaptat dinamic la condiţiile în care au trăit, de mediu sau sociale. Trecerea la noile moduri de viaţă, neolitice şi eneolitice, cu întreg cortegiul de transformări, a determinat şi o profundă modificare a spiritualităţii producătorilor, materializată într-o “revoluţie” spirituală neolitică şi eneolitică. Trebuie remarcat, pe de o parte, că în Orient, acolo unde noul mod de viaţă s-a impus printr-o evoluţie firească, poate fi sesizată o anumită continuitate spirituală între Paleoliticul superior, Epipaleolitic şi Neolitic, în cadrul reprezentărilor plastice, vorbind de modul în care cultul fecundităţii şi fertilităţii din epoca pietrei cioplite evoluează spre noi forme ale cultului fecundităţii şi fertilităţii din Neolitic. Stau dovadă, în acest sens, statuetele feminine de piatră sau cuplurile, redate uneori în poziţii explicite de acuplare, descoperite în unele aşezări natufiene sau aparţinând perioadei preceramice (PPNA). Pe de altă parte, mai ales în Neoliticul central şi nord-vest european, se observă o interesantă împletire între vechile tradiţii spirituale Epipaleolitice /Mezolitice şi cele Neolitice vehiculate prin migraţie sau aculturaţie, conferind o anumită originalitate spiritualităţii neolitice şi eneolitice. În spiritualitatea Neolitică, aşa cum arăta şi Mircea Eliade (Eliade, 1992), a existat o legătură directă, mistică, între fertilitatea femeii (mamă) şi fertilitatea pământului-mamă (Terra Mater, Terra Genitrix), exprimată printr-o mare varietate de manifestări ale agricultorilor şi crescătorilor de animale, în principal: sanctuare şi locuinţe de cult, complexe de cult, plastică antropomorfă şi zoomorfă aflată în diferite asocieri etc.. Este posibil, aşa cum arăta Jacques Cauvin, ca de la începuturile Neoliticului (fig. 5) să se fi configurat, în Orient, cuplul fundamental femeie–taur, implicând cele două componente telurică (chtoniană) şi solară (uraniană) ale cultului fecundităţii şi fertilităţii, vorbind de o veritabilă revoluţie mentală “la revolution des symboles” (Cauvin, 1994). Asemenea elemente ale spiritualităţii neolitice se observă în cadrul sanctuarelor de la Çatal 15
www.cimec.ro

Hüyük, unde erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine, redate în poziţii ginecologice şi cu scene de vânătoare cultică a taurului, sau la Hacilar, cu o plastică antropomorfă deosebit de expresivă (fig. 6). Din zona orientală, aceste manifestări spirituale s-au răspândit spre zona europeană, urmând direcţia de deplasare a comunităţilor neolitice care au neolitizat Europa de sud-est şi balcano-carpatică. Din punct de vedere spiritual, lumea neolitică carpatobalcanică, care făcea parte din Vechea Europă (Gimbutas, 1989 b), concepută ca o extensie a Lumii Vechi, reprezintă un fel de Orient după Orient, multe forme ale spiritualităţii transmiţându-se direct sau indirect. În acest context se înscriu sanctuarele, locuinţele şi complexele de cult, plastica antropomorfă şi zoomorfă, feminină şi masculină, din lumea cicladică, egeeană şi balcanocarpatică, care prezintă, uneori, mari asemănări cu manifestările şi realităţile din zona orientală. Cu cât se avansează spre Europa Centrală, vechile tradiţii spirituale orientale se estompează şi, deşi se menţin, vădesc o îmbinare originală, aşa cum am mai arătat, în cadrul complexului cultural liniar-ceramic, între gândirea comunităţilor neolitice colonizatoare şi vechiul fond epipaleolitic/mezolitic, care a fost asimilat. De aceea, reprezentările plastice antropomorfe şi zoomorfe, feminine şi masculine, sunt mult mai rare, fiind realizate, mai ales, pe ceramică, cultul fecundităţii şi fertilităţii având alte forme de expresie, mai puţin evidente din punct de vedere arheologic. Este foarte posibil ca, de la începuturile Neoliticului încă, să se fi configurat panteonurile cu paleodivinităţi, care s-au individualizat în perioadele ulterioare, şi sunt cunoscute din epoca bronzului, între care divinităţile vegetaţiei, naturii şi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iştar/Aştarte şi Dumunzi/Tamuz, Isis şi Osiris, Cybele, Gea, Demeter etc..), chiar dacă nu mai aveau locul central. Din Eneolitic, în spiritualitate şi-au făcut loc noi divinităţi, teme, idei şi practici magico-religioase, legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea superioară a ceramicii şi metalurgia cuprului), materializate în afirmarea tot mai puternică, în cadrul cultului fecundităţii şi fertilităţii, a componentei solare (uraniene), reprezentate, aşa cum arăta Mircea Eliade, prin diferite zeităţi 16
www.cimec.ro

centrale sau secundare, inclusiv meşteşugăreşti şi metalurgice (“stăpânii focului”, “făurari divini şi eroi civilizatori”, “făurari, războinici, maeştrii ai iniţierii”, cultul soarelui, o “mitologie a metalelor” etc.)(Eliade, 1996). Configurarea panteonurilor cu paleo-divinităţi, existenţa sanctuarelor, a locuinţelor şi complexelor de cult, a diferitelor ,manifestări şi practici magico-religioase, existenţa, probabilă, a unui personal religios, cu loc şi rol bine definit, vorbesc de importanţa religiei în viaţa spirituală neolitică şi eneolitică. În ceea ce priveşte ritul funerar, credem că şi acesta era legat de cultul fecundităţii şi fertilităţii, existenţa şi post-existenţa fiind înţelese ca etape obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri”: viaţă – moarte – renaştere (Eliade, 1992). Diversitatea riturilor funerare de inhumaţie exprimă variante ale unor concepţii închegate, parţial moştenite din Paleoliticul superior şi Epipaleolitic/Mezolitic. În anumite zone, mai ales europene, şi-au făcut loc, de la începuturile Neoliticului, e drept timid, riturile funerare ale incineraţiei, care denota o anumită modificare spirituală, legată de afirmarea cultului şi divinităţilor solare şi de credinţele potrivit cărora numai corpul era trecător iar sufletul /spiritul nemuritor, practici care se vor afirma în epoca bronzului. Neolitizarea, ca proces complex de trecere, prin evoluţie, la noul mod de viaţă, Neolitic, petrecut în mileniile X-VIII bc, îşi are, indubitabil, originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei, Podişul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului şi Tigrului, litoralul estic al Mării Mediterane– Levantul până la ţărmul Mării Moarte). În lumea ştiinţifică nimeni nu contestă, astăzi, întâietatea Orientului Apropiat în configurarea caracteristicilor noului mod de viaţă, dar, în decursul cercetărilor, au apărut mai multe teorii care încearcă să explice neolitizarea secundară şi/sau terţiară, prin răspândirea agriculturii şi, deci, a noului mod de viaţă, dintre acestea putând fi citate: teoria avansării în valuri, teoria graniţelor şi a aculturaţiei şi teoria dezvoltării autohtone, neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele, împletirea lor explicând mai nuanţat realitatea istorică de altădată. Astfel, din această arie primară, zisă “nucleară” (Braidwood, 1960 a), noul mod de viaţă şi de gândire s-a difuzat direct, prin migraţie şi colonizare, sau indirect, prin aculturaţie, 17
www.cimec.ro

în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului, văile inferioare ale Tigrului şi Eufratului, centrul şi vestul Anatoliei, sud-estul Europei, Dunărea mijlocie şi inferioară, zona circummediteraneană, Transcaucazia, valea Indusului etc., unde existau deja o serie de paşi făcuţi pe calea unui mod de viaţă bazat, în special, pe producţia de hrană, acestea putând fi considerate, fără teama de a greşi, zone secundare de neolitizare, existând, în paralel, şi alte zone de neolitizare primară, cum au fost: regiunea extrem-orientală, zona mezo-americană şi, poate, una africană, sahariană (?). La rândul lor, comunităţile umane, din aceste regiuni, în procesul firesc de dezvoltare, petrecut în diferite etape istorice, s-au răspândit în zonele neolitice terţiare: Europa vestică şi de nord, unele regiuni din Africa şi Asia etc.. În mod asemănător, dar cu alte specificităţi, s-a desfăşurat trecerea la modul de viaţă şi de gândire eneolitic. Astfel, progresele specifice noii perioade a eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor, caracterizată prin utilizarea arăturilor, cu ajutorul tracţiunii animalelor, şi irigaţii, şi de creşterea animalelor, organizarea superioară a habitatului uman, înmulţirea extinderea, diversificarea şi perfecţionarea aşezărilor urbane şi cvasi-urbane, a structurilor sociale, în care ierarhiile economico-politice, militare şi religioase erau tot mai evidente, metalurgia propriu-zisă a aramei, bazată pe reducere, topire şi turnare, lucrarea perfecţionată a ceramicii, la roata olarului şi arderea în cuptoare perfecţionate, extinderea şi perfecţionarea meşteşugurilor şi relaţiilor comerciale, configurarea unei spiritualităţi, în cadrul căreia existau panteonurile politeiste şi divinităţi proeminente cu atribute solare) au apărut, chiar dacă s-au manifestat deosebit sub aspectul modalităţilor şi ritmurilor, tot în zona orientală, prefigurând marile civilizaţii cunoscute la începuturile istoriei universale vechi, sumeriană în special. Aceste faze de geneză, evoluţie şi difuzie a modului de viaţă şi de gândire neolitică şi eneolitică s-au desfăşurat în timpuri şi cu ritmuri şi intensităţi diferite, în funcţie de diverse cauze şi condiţii, care au presupus numeroase etape de continuitate şi discontinuitate, ultima fiind mai evidentă din punct de vedere arheologic. Omul Neoliticului şi Eneoliticului reprezintă fazele evoluate ale lui Homo sapiens recens, fără deosebiri esenţiale, biologice, 18
www.cimec.ro

au avut loc o serie de suprapuneri şi amestecuri antropologice şi lingvistico-culturale. hamite. a creat forme superioare de cultură materială şi spirituală. din care au rezultat. spre ceea ce se cunoaşte istoric. culturale şi comportamentale faţă de tipurile umane ulterioare. acestea evoluând. diferenţele de culoarea pielii şi părului. africane. nu atât biologice cât comportamentale şi culturale. marile familii de popoare şi limbi... în urma unor complicate procese etnico-culturale de individualizare. În acelaşi timp. de formă şi culoare a ochilor.ro . simbioză şi asimilare. în Neolitic şi Eneolitic. ci se înscriu în variabilitatea firească a lui Homo sapiens sapiens. favorabile sau mai puţin favorabile.cimec. indice cranian etc. ulterior. care. în complexul proces de adaptare la mediu. nu marchează inegalităţi rasiale între oameni. care au fost. în anumite condiţii. migraţie. de înălţime. 19 www. o serie de particularităţi. americane precolumbiene.economice. sociale. indo-europene. se poate plasa în Neolitic şi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite. se observă că. Acesta a dezvoltat. cunoscute şi înregistrate în izvoarele scrise. De asemenea. în epocile bronzului şi fierului. extrem-orientale. Astfel. mai apoi.

un schimb activ de produse şi idei. până la Marea Moartă. fiind factori favorizanţi.CAPITOLUL 11 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ORIENTUL APROPIAT Orientul. reprezintă spaţiul geo-istoric divers. cuprins între litoralul răsăritean al Mării Mediterane. pentru prima dată. dintre care Eufratul. nordul Peninsulei Arabice. Acest spaţiu mozaicat. Iordanul. climatul 20 www. cu implicaţii profunde asupra evoluţiei generale a lumii. întro zonă geografică de interferenţă. şi valea Indusului. Golful Persic şi Oceanul Indian. şi de la Marea Neagă. câmpii (Béqa) şi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei. platouri înalte (Anatolia. Belucistan). Câmpia Indusului). cu rol benefic în accelerarea dezvoltării istorice. Indusul ş.cimec. Oronte. la vest. Orientul civilizaţiilor neoeneolitice şi a celor istorice timpurii. Din punct de vedere paleo-climatic. fiecare cu caracteristici ecologice şi climatice distincte. În sens larg. Tigrul. prin evoluţie. continuitatea neîntreruptă din paleoliticul superior şi epipaleolitic şi permanenţa contactelor interumane. care au influenţat particularităţile dezvoltării preistorice şi istorice. constituie zona unde au apărut. la nord. elementele modului Neolitic de viaţă şi de gândire. ca noţiune geografică. Zagros. De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o deplasare a comunităţilor umane. Munţii Taurus şi Antitaurus. acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale. a fost traversat de mai multe cursuri de apă. Platoul Anatoliei. au avut o importanţă deosebită. care cuprinde zone litorale (estul Mării Mediterane).ro . după o perioadă mai uscată şi mai rece decât astăzi (25000–13000 bc). în special cel Apropiat. Iran) şi munţi mai scunzi (Taurus şi Antitaurus) sau mai înalţi (Elburz. la est. La rândul său. a.

către – 9000 s-a produs o oarecare aridizare a climatului. Liban) În regiunile Anatoliei şi Zagrosului.ro . poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN). israeliene. De aceea. un grad de umiditate şi o temperatură medie anuală asemănătoare cu cele de astăzi.Orientului Apropiat s-a încălzit treptat. în Orientul Apropiat. De asemenea. 1985). care au favorizat o serie de modificări adaptative ale comunităţilor umane epipaleolitice.. utilizate pentru a urmări evoluţia locuirilor din siturile siriene. şi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizării comunităţilor umane (care au întemeiat aşezări mai durabile). şlefuirea pietrei şi o organizare socială elaborată. începând cu mileniul al X-lea. când s-a dezvoltat tipul actual de pădure (Lichardus et alii. au apărut câmpiile cu stejăriş amestecat şi arbori de fistic. deşi creşterea animalelor nu este încă dovedită cu certitudine. suine etc. iar ceramica nu era cunoscută. pentru această regiune. care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia. care a permis trecerea la cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. Orientul Apropiat (Asia Anterioară) se găseşte într-o zonă semiaridă (250 – 500 mm/an). pe baza cercetărilor paleobotanice. cu maximum în regiunile montane din nord şi minimum în teritoriile deşertice din sud. cu începuturile agriculturii. 1954).). De aceea. fie extinderea unor suprafeţe mlăştinoase (Câmpia Béqa. în urma cercetărilor efectuate în nivelurile vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania) (Kenyon. s-au stabilit o serie de detalii climatice. bovine.cimec. cu excepţia văii Indusului. – 5000. 21 www. aceste modificări climatice s-au produs pe la aproximativ. iranianoirakiene şi anatoliene. În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite două stadii PPNA şi PPNB. Din punctul de vedere al precipitaţiilor. Acest stadiu mai este cunoscut şi sub denumirea de protoneolitic. Iordania). denumită “pluvialul neolitic”. pentru a desemna începuturile noii epoci. iordaniene. în vreme ce între 5500–4000 bc s-a manifestat o perioadă umedă. Astfel. aflate în regiunea aşa-numitei Semilune Fertile. în care s-au răspândit gramineele sălbatice şi unele animale sălbatice copitate (ovicaprine. pentru a atinge. unde se resimt influenţele musonice. la începuturile Holocenului. introdus de Kathleene Kenyon.

semiadâncite. care denotă configurarea unui nou cult al fecundităţii şi fertilităţii şi de naşterea unei mitologii proprii comunităţilor neolitice de cultivatori de plante şi crescători de animale (Cauvin. cuprinderea coarnelor de taur în pereţii unor locuinţe şi a bucraniilor de taur. 1994). 1985). de dezvoltarea unui cult al taurului. întemeiate pe forme de relief mai înalte din văile marilor fluvii sau în zonele de câmpie. locuinţele erau rotunde. în general cu o singură încăpere. În domeniul economiei. În cadrul satelor şi oraşelor timpurii PPNA. neolitizarea realizându-se de către crescătorii de animale. 1450 m altitudine). de piatră şi argilă arsă (El-Khiam/Iordania. sunt legate. la Ganj Dareh (nivelul E) se cunoaşte o aşezare de înălţime (aprox. dotate cu vatră şi/sau cuptor interior. se trecuse la o agricultură incipientă (protocultură). De asemenea. descoperite la Ganj Dareh. 8200–7600 bc). probabil. în faza PPNA. cu locuinţe adâncite în gropi simple. Ca rit funerar. topoare). În zona muntoasă a Iranului de vest (Munţii Zagros). materializată în prezenţa statuetelor feminine. 8). considerat. se practica creşterea animalelor (capre). defuncţii fiind depuşi. poate. ca acolit masculin al Zeiţei-Mamă şi a unei hierogamii incipiente (Cauvin. confecţionate din calcar şi bazalt. îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III). în poziţie chircită.cimec. harifianului şi Epipaleoliticului iranian de tip Zawi Chemi Shanidar (Irak). unde. În domeniul spiritual.În faza PPNA (aprox.ro . La Jerf el-Ahmar (Siria). care urmează în zonă natufianului. cultivându-se unele cereale–grâul şi orzul şi legume–mazărea şi lintea. Mureybet III A/Siria (fig. într-o groapă din locuinţă. este vizibilă a anumită continuitate din perioada anterioară. construite din lemn şi cărămizi crude. 1957). se observă că industria litică păstrează tradiţiile microlitice alături de care au fost întrebuinţate vârfurile de săgeată au scobituri şi câteva unelte şlefuite (tăişuri. în acelaşi spaţiu existând şi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab şi Tepe Guran V (PPNB) (Lichardus et alii. La acestea se adaugă statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. 1978). a continuat să se practice inhumaţia. au fost descoperite locuinţe rectangulare. 22 www. Noua ocupaţie a determinat şi o mai mare durabilitate a aşezărilor de tip tell. dintre care unele au avut caracterul unor proto-oraşe (Jerichon)(Kenyon. Există şi cazuri în care craniile desprinse de corp erau păstrate într-un loc aparte.

ro . specific pentru fazele mijlocii şi târzii (Tell Aswad II. 4). cu mai multe planuri. caracteristic pentru faciesurile palestinian şi sirian al PPNB (Beidha şi Negev. Munhata etc. În acelaşi timp. 9. care au avut destinaţii diferite: locuinţe. 7250–6570 bc) şi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh. Çayönü şi Cafer Hüyük. Taurus.cimec. la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare. locuinţele cu planurile circulare au continuat să fie folosite în 23 www. în aceleaşi situri există dovezi ale şlefuirii uneltelor de silex (Cauvin. Ghoraifa I B. Ali Kosh–faza Bush Mordeh/Iran. construite din cărămizi crude. cioplite dintr-un nucleu naviform. În cadrul utilajului litic. lamelar. şi Bouqras şi El Kowm. fiind cunoscut. 6600–6000 bc) s-au descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramă (mărgele lucrate prin batere la rece) şi brăţări de malachit (Lichardus et alii. Ras-Shamra V C. Munhata în Israel şi Beidha).. în zona deşertului sirian) şi tipul Amuq (fig. cu podeaua unsă cu lut. cu peduncul retuşat. În această perioadă s-a produs neolitizarea Anatoliei şi s-a extins modul de viaţă neolitic în întreaga zonă irakiano-iraniană. 1978.). 9. 1985). O menţiune aparte merită construcţiile rectangulare de la Çayönü. Jerichon şi Beidha. cel din zona Damascului. cu peduncul şi retuşe lamelare. cu peduncul şi aripioare. De asemenea. în Siria. 1994). pe temelii de piatră. Ramad II. palestinian. în stadiul actual al cercetărilor. pe litoralul sirian. Mureybet IV. realizate cu pereţii din lemn acoperit cu lut. în Iordania. în Siria. de dimensiuni variabile. Cauvin. locuinţele tipice fiind cele rectangulare. întrebuinţat ca vârf de săgeată şi/sau pumnal (Mureybet IV. 2). magazii pentru păstrarea rezervelor alimentare. din Anatolia până în Peninsula Arabică. La Çayönü/Turcia (aprox. Numărul aşezărilor PPNB s-a înmulţit. Jarmo/Irak. În acelaşi timp. predomină piesele lamelare. 3). în cadrul său definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului mijlociu. Tell Aswad II şi Ramad în Siria). cu una sau mai multe încăperi (Abu Hureyra. dispuse în jurul unor curţi în care se aflau cuptoarele. aprox. 1. netezită şi pictată. Siria. sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig. în faciesul anatolian Taurus/Turcia. Munhata şi Nahal Divshon în Israel. Tot în acest spaţiu anatolian. de tip Byblos (fig. sanctuare etc. 9.Faza PPNB (7600–6000 bc) reprezintă o extindere a modului de viaţă neolitic incipient. Jerichon. Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu.

şi bovinele la Mureybet IV şi Tell Halula (Siria). s-a dezvoltat complexul cultural al Neoliticului siro-cilician. caracterizat şi prin producţia ceramică. 8). având ochii modelaţi cu scoici (Jerichon. probabil. în confecţionarea unor statuete antropomorfe şi zoomorfe din argilă arsă. între care au existat fireşti legături.ro . în Siria şi Liban. Iranul de vest. acumulate pe parcursul fazelor PPNA şi PPNB se vor forma şi vor evolua civilizaţiile Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. 10). există semne tot mai evidente că se trecuse la creşterea animalelor: ovicaprine şi poate suine la Çayönü şi Jerichon. câteodată pictată. Podeaua acestora era adesea acoperită cu un strat de var. existenţa unui cult al strămoşilor (Kenyon. Pe baza elementelor economice. legate de cultele agricole.cimec. 1957. 1955. aşa cum am văzut. evoluţia comunităţilor umane putând fi urmărită pe următoarele regiuni: zona de litoral a Siriei. la sfârşitul perioadei PPNB s-a trecut. Mesopotamia şi regiunea Zagros (Irak). sociale şi spirituale. Cauvin. demonstrând. Braidwood 1960 b). prezentă. sau aranjate în sanctuare (Çayönü). Totodată. Levantul sudic. reprezentând un nou mod de viaţă dezvoltat în apropierea 24 www. în mileniul al VI bc. în Orient. în zona de litoral a Siriei. cranii depuse pe postamente de argilă. care s-a răspândit în Turcia de SV şi Siria de NV. Liban. 1994). mai ales prin introducerea unor noi plante de cultură. regiunea Eufratului mijlociu (Siria). realizată din var stins şi gips. materializate.zonele periferice din sud. precedată de o fază a “veselei albe”. la realizarea ceramicii propriu-zise. Au fost descoperite cranii modelate cu lut şi var. 9. unde se cunosc şi locuinţe etajate (Beidha). În ceea ce priveşte viaţa spirituală. Anatolia (Turcia). Braidwood (Braidwood. construirea unor sanctuare (Çayönü) şi o îmbogăţire a practicilor funerare. După câteva experienţe anterioare. ******* La începuturile Neoliticului ceramic. fig. În timpul Neoliticului propriu-zis. independent de morminte (Mureybet IV). (fig. s-a produs o deosebită diversificare a fenomenelor etnoculturale din Orient. definit de R. 9. se observă o înmulţire şi diversificare a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe. Economia agricolă s-a consolidat în această fază. în mileniul al VII-lea bc.

roşu închis şi brună-ciocolatie lustruită (Dark Faced Burnished Ware/DFBW). topoare. Ceramica de culoare închisă şi lustruită. numită pre-Halaf sau “friabilă portocalie”. cu podeaua văruită. în zona litorală israelo-iordaniană se observă. cu tăişul rotunjit sau drept. în forme simple. cu modalităţi particulare de exprimare. neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq. 10). Sakce Gözü/Turcia şi poate Halaf. şi B. 1994). În cadrul industriei litice se cunosc prin vârfurile de tip Byblos şi Amuq. unde sunt cunoscute locuinţe monocelulare. piese de seceră cu dinţi mari. de piatră. denumită astfel după câmpia mlăştinoasă din regiunea Hatay (Turcia). rectangulare. printre care cea definită prin descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. a fost realizată o ceramică cu pictură simplă. Au fost decelate câteva variante. lucrată din var. pieptenele.zonei nucleare de neolitizare. cu unghia.ro . lustruită. cu descoperirile de la Mersin şi Tarsus în Cilicia. cu degresanţi minerali în compoziţie. pe coasta levantină până la Byblos. ******* La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. Complexul siro-cilician îşi află începuturile în perioada PPNB din regiune şi se caracterizează printr-o ceramică de culoare cenuşie-neagră. cu fazele A. Decorul a fost realizat prin incizie şi imprimare.cimec. 6000–5600 bc. topoare din silex cioplit. Ceramica se găseşte într-o cantitate foarte mare. fiind de culoare deschisă.. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele antropomorfe feminine. la Mersin şi Judaideh. 1978. Mai exista şi o “veselă albă”. spre interior. modificările 25 www. precum şi câteva boluri şi farfurii de piatră. împreună cu cele din piatră şlefuită şi de obsidian. de la Judaideh şi Kurdu.. o ruptură faţă de perioada anterioară. Cauvin. în Câmpia Amuq. locuinţe rectangulare. mai ales urcioare cu gâtul drept şi boluri. scoica etc. când s-au manifestat influenţe de tip Halaf (Braidwood. cu forme simple şi decorată cu impresiuni de scoică (Cardium) sau incizii liniare. vechile forme de locuire din PPNB fiind abandonate. Ras-Shamra şi Tabbat el-Hammam. Astfel. s-a păstrat până în Amuq C. lucrată cu mâna. cu sau fără angobă. 1960 b. cu pereţii văruiţi. În faza Amuq B. probabil în legătură cu aceasta. din punctul de vedere al culturii materiale. aprox. şnurul. 5600– 5000 bc. cu interiorul lustruit cu ajutorul unor bolovani. Cauvin. 6000–5600 bc).

şi zoomorfe. străpungătoare. în valea Iordanului mijlociu. ochii în formă de boabe de cafea şi coapsele exagerate.mai ales. pe fundaţie de piatră. spre interiorul zonei israelo-iordaniene. bile de praştie. pe lângă trăsăturile economiei de producţie s-au manifestat elemente particulare. În această perioadă s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl eponim din zona litorală a Israelului). fără ca aceste caracteristici să se păstreze în perioada ulterioară. boluri. sunt cunoscute statuetele antropomorfe. oale. în care. ca forme întâlnindu-se urcioare cu gât.cimec. s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (după afluentul cu acelaşi nume al râului Yarkon. modelate. la est de Tel Aviv). 1950) (Lichardus et alii. datat între aprox. vârfuri de săgeată. 1985). 5600–4500 bc). cupe cu picior. care nu a fost. cu nas. uneori angobată cu roşu. În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B). s-a dezvoltat cultura Shaar-haGolan/Munhata (siturile eponime din Israel). Stékélis. de un anumit specific al tendinţelor de sedentarizare a comunităţilor umane. cunoscută şi sub numele de yarmoukian. Industria litică era caracterizată prin topoare şi tesle parţial şlefuite. caracterizat prin locuinţe de tipul colibelor semiadâncite. însă. împreună cu o ceramică grosieră.ro . în locuinţe. provenind din import. 4500–4000 bc. unor profunde schimbări în mediul ambiant. alături de care se regăsesc fragmente DFBW. probabil. în stil fantastic (fig. umplute cu motive în formă de “spinări de peşte”. cu podeaua lutuită.fiind datorate. Pentru domeniul spiritual. a cuptoarelor în gropi şi utilizarea unei ceramici grosiere. Această zonă a fost una particulară. numit după râul Yarmouk (M. gratoare. uneori. Morţii erau înhumaţi chircit. în perioada Neoliticului Ceramic timpuriu şi mijlociu–Pottery Neolithic A (aprox. sub o movilă de pietre. din lut sau piatră. Locuinţele rectangulare şi cu curte aferentă au fost construite din chirpici. amintind de ceramica Hassuna din nordul Mesopotamiei. decorată cu incizii şi pictură. lame de seceră. continuând să fie construite şi case semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). 11). în cadrul căreia s-a continuat construirea şi folosirea colibelor semiadâncite. “silozuri” şi cuptoare săpate în nisip întărit. Ulterior. 26 www. descoperită în toate siturile contemporane. în cadrul căruia a existat un habitat semipermanent. Ca motive ornamentale au fost utilizate benzile în formă de “căpriori”. legate.

Purtătorii acestei culturi practicau agricultura (grâu. pictaţi. dispuse în anumite incinte. Teleilat. dispuşi pe axul lung. fiind reprezentată de vase mari. sunt cunoscute înmormântări de cranii (Ein-el-Jarba) şi morminte individuale în ciste (Garfinkel Yosef. în special antropomorfe. între 4100–3200 bc. în care se aflau vetre. pictate frecvent cu culoare neagrăbrună pe fondul vasului. în zona israelo-iordaniană. mai ales. în formă de “spinări de peşte” şi frecvente impresiuni de scoică. lustruită. mari (aprox. din gratoare pe lame. În cadrul ritului funerar. până la case rectangulare. Koeppel. caprine şi bovine).cimec. de la locuinţele circulare. North. decorate cu ornamente incizate. este cunoscută faza veche a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul. R. redând motive geometrice (fig. A. În mileniul al III-lea bc. R. semiadâncite sau în gropi. străchini şi farfurii cu gura largă. linte). Jordania. iar cea osteologică a fost foarte dezvoltată. ceramica a cunoscut o anumită evoluţie. ceramica de culoare închisă. Mallon. cercetări 1929-1938. J. teritoriul israelo-iordanian a intrat în 27 www. unele meşteşuguri şi comerţul. 1967-1978. boluri. 1993). şi idoli en violon. Hennesy).În această fază. măsline). mai ales în fazele târzii. de multe ori. La început s-au realizat urcioare şi boluri rar pictate. cuptoare şi silozuri. Pereţii locuinţelor erau. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenţiat. au fost descoperite osuare în vase mari şi locuinţe. Arama. în câmpiile joase ale zone israelo-iordaniene. Ritul funerar a fost diferit de la zonă la zonă. destul de rară la începutul culturii. Pentru perioada eneolitică. Habitatul uman prezintă o anumită stabilitate şi diversificare. precum şi cu reprezentări plastice. unde erau cunoscute grotele sepulcrale. vasele cu picior. culesul (curmale. în stil halafian. în care au fost depuse materialele osteologice ale defuncţilor (Amiran R. orz. lustruită (DFBW). cu stâlpi de susţinere. Astfel. Au mai fost realizate urcioare cu gâtul evidenţiat şi marginea înclinată spre interior. pătrunde. B. Industria litică era compusă. se cunosc sanctuare. şi cu o mică atenansă la unul din capete. care a cunoscut o evoluţie firească. 12 x 5 m). creşterea animalelor (porcine. Pentru domeniului cultului. a fost utilizată pe scară largă către sfârşitul acesteia. 1960. 12). vasele conice (cornete). alături de care exista şi specia de culoare închisă.ro . 1969). La rândul ei. în zona litorală.

perioada istorică a zonei orientale, aflându-se la interferenţa lumilor egipteană, sumero-mesopotamiană, anatoliană şi estmediteraniană. ******* Într-o zonă extinsă, cuprinsă între Eufratul mijlociu (Siria de Nord), nord-vestul Irakului, Munţii Zagros, piemontul Munţilor Taurus, regiunea Alep şi Câmpia Amuq, s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. 5600–4500 bc), precedată de o fază mai puţin definită, numită Pre-Halaf. Geneza acestei culturi s-a realizat în Siria de Nord, aşa cum se observă la Tell Aqab şi Tell Halaf (situl eponim), şi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah, pe Tigru), de unde, de-a lungul celor trei faze de evoluţie (prima în Neoliticul vechi şi următoarele două în Neoliticul mijlociu şi final), s-a răspândit, probabil prin cucerire, şi în celelalte regiuni. Aşezările halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief, din văile marilor cursuri de apă. În cadrul aşezărilor, se cunosc atât locuinţe rectangulare, păstrate din tradiţia Eufratului mijlociu, şi tholoi, cu diametrul de 3-4 m, atât de specifice pentru această cultură. Locuinţele aveau anexe, instalaţii casnice (vetre şi cuptoare), spaţii pentru treierat etc. (fig. 16. 26). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Halaf prezintă o specializare pe zone geografice, practicând agricultura (fără irigaţie), creşterea animalelor (în special bovinele, în câmpia aluvionară Jazirah, Irak) şi unele meşteşuguri, mai ales în cadrul unor aşezări centrale. Industria litică era confecţionată din obsidian sud-est anatolian (halafienii controlând comerţul cu artefactele din această materie primă) şi silex, din care s-au realizat piese de seceră, cuţite şi pumnale, în vreme ce din piatră verzuie s-au lucrat topoare. De asemenea, din piatră au mai fost fabricate proiectile pentru praştie, pandantive, amulete, mărgele, mărgele-fluture şi sigilii (fig. 16. 18-19, 20-21), statuete zoomorfe şi antropomorfe. Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebită, fiind lucrată foarte îngrijit, dintr-o pastă gălbuie, de factură superioară, pictată înainte de ardere, pe lutul umed, în cadrul unor centre artizanale specializate. La începuturile culturii a fost cunoscută şi o specie neagră lustruită, cu pereţii groşi, numită Altmonochrom. Ca forme, se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereţii drepţi–cream bowl, globulare, carenate, cu profilul ascuţit sau în “S”), farfurii şi străchini, urcioare scunde şi cu gâtul evazat etc.. 28
www.cimec.ro

Decorul pictat era deosebit de frumos, fiind realizat cu culoare neagră sau roşie. Ca motive, se întâlnesc: benzi lustruite, decoruri geometrice (romburi umplute cu haşuri), dispuse în benzi şi metope, reprezentări animaliere schematizate (bucranii) sau naturaliste (tauri, pantere, reptile, păsări), florale, antropomorfe feminine etc.. În faza finală s-a dezvoltat o ceramică pictată policrom, cu roşu, negru şi alb pe fondul galben-portocaliu al vasului (Fig. 13, 16. 23-25). Pe baza analizei decorului ceramic halafian, se pot stabili o serie de variante locale. Pe plan spiritual, plastica antropomorfă (fig. 16. 22) şi zoomorfă şi unele motive simbolice pictate vorbesc de practicarea cultului fecundităţii şi fertilităţii, cu diferitele sale componente. Ritul funerar este deosebit de diversificat, cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântări: în ciste, în puţuri, sub podeaua locuinţei, şi morminte de incineraţie (Tell Arpachiyah). La Tell Arpachiyah au mai fost descoperite cranii păstrate în vase decorate cu scene simbolice, legate de cultul craniilor, moştenit din PPNB şi atât de caracteristic Neoliticului sud-vest asiatic (Lichardus et alii, 1985; Nissen H. J, 1988; http://saturn.sron.nl/~jheise/akkadian/ prehistory.html). Cultura Halaf a influenţat multe din civilizaţiile contemporane vecine, după cum a primit numeroase elemente de la comunităţile Çatal Hüyük, Hassuna, Samarra/Siria; se pare că un anumit grad de nomadism a permis şi potenţat aceste legături. ******* În Anatolia, în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvială Konya (Turcia), este cunoscută cultura Çatal Hüyük (aprox. 6000–5600 bc), care a apărut ca urmare a transformărilor şi sintezelor produse în zonă în PPNB, sub influenţa elementelor primite din Orientul Apropiat. Staţiunea caracteristică este situl de la Çatal Hüyük (împreună cu tell-ul alăturat, Çatal Hüyük Vest, cercetate de J. Mellaart, 1961 – 1965), o aşezare aglutinantă de tip proto-urban (mai ales nivelurile VIII–VI B), care a înflorit, probabil, aşa cum am văzut, graţie comerţului cu piese de obsidian (Dixon, Cann, Renfrew, 1979; Cauvin, 1994), cu locuinţe rectangulare, de lut şi lemn, cu mai multe încăperi şi intrarea prin acoperiş, organizate în jurul unei curţi centrale, exprimând o evoluţie a sedentarizării. Arhitectura, inclusiv cea de cult, şi-a păstrat, de-a lungul secolelor, 29
www.cimec.ro

aceleaşi caracteristici, în nivelul I descoperindu-se şi edificii cu uşi (fig. 14. 11). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Çatal Hüyük practicau o agricultură bazată pe irigaţii incipiente, crescând numărul plantelor cultivate, iar domesticirea animalelor a vizat ovi-caprinele şi, probabil, bovinele. Meşteşugurile erau dezvoltate, confecţionânduse vase de lemn (fig. 14. 8) şi piatră şlefuită, unelte şi piese de os (mânere de pumnal sculptate, palete de fard, catarame de centură, podoabe etc..), diferite obiecte din piele şi împletituri, alături de bijuterii de aramă, lucrate prin ciocănire, piese din plumb şi piatră. Industria litică era realizată, în mare măsură, din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei şi silex, tipologic observându-se influenţe siriene: vârfuri de săgeată şi suliţă, ovalare şi pedunculate (fig. 14. 1-2), piese de seceră şi pumnale atent retuşate prin presiune (fig. 14. 3), topoare, râşniţe şi frecătoare, sceptre, sigilii, statuete etc.. Ceramica este foarte rar întâlnită înainte de nivelul VIII. Aceasta era de bună calitate, fiind confecţionată din pastă de culoare roşie deschisă sau cenuşie, lustruită, având forme simple, globulare sau ovale, fără gât şi cu fundul plat, fiind asemănătoare, în parte, cu ceramica de culoare închisă, lustruită (DFBW), din zona siro-ciliciană (fig. 14. 7). În nivelurile mai noi, ceramica era de foarte bună calitate, lucrată cu nisip în compoziţie, pasta prezentând culori diferite de la crem, roz şi portocaliu, lustruită, cu încercări de decorare prin pictare cu roşu şi incizare, vasele având torţi-urechiuşe, tubulare şi semilunare, şi în formă de mânere de coşuleţ. În acest sit, foarte bine reprezentate sunt construcţiilesanctuar (fig. 14. 9), considerându-se că a fost cercetat un “cartier al preoţilor”. Aceste construcţii sacre aveau altare dispuse pe platforme, obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri, zeiţe-mamă sculptate în relief unde erau bucranii aflate în asociere cu reprezentări feminine, redate în poziţii ginecologice şi scene de vânătoare cultică a taurului, fig. 14. 10). În nivelurile VI B–II, decorarea sanctuarelor era mai complicată, realizându-se frize pictate în care sunt redaţi vulturi urmărind oameni acefali. De asemenea, în pereţii sanctuarelor erau încastrate maxilare de mistreţ şi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. În cadrul mobilierului casnic de cult, se încadrează statuete ale “zeiţelor-mamă”, ale 30
www.cimec.ro

“stăpânei animalelor” (fig. 14. 6), reprezentări de leoparzi, bouri, mistreţi şi amulete. Legate probabil de cultul funerar sunt oasele descărnate în prealabil, depuse în saci de piele sau bucăţi de pânză, împreună cu diferite obiecte(în cutii de lemn): bucăţi de carne, migdale, mărgele (pentru femei) şi arme (pentru bărbaţi), în gropi săpate sub podeaua locuinţelor (Mellaart 1965; Mellart, 1971). Sunt menţionate morminte secundare, defuncţii neavând, uneori, cranii, în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. Toate aceste elemente de cult, vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaborată, care s-a transmis, pe căi încă insuficient lămurite, în lumea europeană. O altă cultură, care a fost parţial contemporană cu sfârşitul celei precedente şi s-a dezvoltat în continuarea acesteia, este Hacilar (situl eponim la sud de lacul Burdur, în sud-vestul Turciei), cunoscută prin cercetările lui J. Mellaart (1957-1960)(Mellaart, 1970), precedată de o serie de niveluri aceramice. Din primele niveluri neolitice ceramice (IX-VI), care nu se află în continuitatea directă a celor anterioare, cel mai dezvoltat şi bine datat este al VIlea, contemporan cu sfârşitul culturii Çatal Hüyük, (5820 şi 5400 bc). Atunci s-au perpetuat o serie de tradiţii culturale, printre care tipul de locuinţă rectangulară, cu pereţii lucraţi din cărămizi crude şi stâlpi de lemn, din care s-au păstrat bine pragurile şi o serie de bârne. În spaţiile casnice, doar “silozurile” şi ariile de râşnit (măciniş) erau feţuite atent (fig. 15). Ca ocupaţii, locuitorii aşezării din nivelul Hacilar VI au practicat agricultura, pe bază de irigaţie, şi creşterea animalelor. Ceramica era de bună calitate, lucrată atent, având o culoare deschisă şi suprafaţa lustruită, pe care erau aplicate torţi în formă de “urechiuşe” tubulare verticale, asemănătoare cu cele din “Neoliticul târziu din Câmpia Konya”. În cadrul elementelor de cult, merită a fi evidenţiate numeroasele tipuri de statuete, încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecundităţii şi fertilităţii şi complexitatea spiritualităţii neolitice: “Zeiţa-Mamă şi fiul (paredru)”, “Zeiţa născând”, “Marea mamă a animalelor–Potnia theron”, însoţită de feline (leoparzi), (fig. 6). Nivelurile V–II de la Hacilar sunt contemporane cu fazele Amuq B–Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C, ca date C 14 putând fi amintite cele cuprinse 31
www.cimec.ro

în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetări D. realizate într-un stil textil. intrarea făcându-se prin acoperiş. niv.ro .între 5220 – 5040 (Hacilar. cu motive liniare şi geometrice. Ceramica specifică Neoliticului târziu era de culoare deschisă. Chalcoliticul timpuriu anatolian. 5000– 4800 bc. În nivelul Hacilar I. decorul imitând împletiturile. Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu. locuinţele fiind construite din cărămizi crude şi paiantă. ca forme întâlnindu-se urcioarele ovale. în Cilicia/Turcia. aşezarea era de tip aglutinant. 1961-1966). datat între aprox. care prefigurează proto-chalcoliticul anatolian. materializate prin schimbări în domeniul ceramicii. lângă Karaman. fără uşi. French. la Can Hasan (niv. redându-se piese de vestimentaţie. probabil. sanctuare. în cadrul incintei găsindu-se locuinţele în formă de megaron. apar elemente care dovedesc influenţe primite din partea culturii Can Hasan. realizate cu roşu şi brun pe fondul crem sau cenuşiu al vasului. În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar. denumită astfel după tell-ul Can Hasan I. 2524). 32 www. Atlas. Aşezarea din nivelurile Hacilar V–II a fost mult mai mică. În morminte au fost descoperite statuete care. În prima jumătate a mileniului al V-lea bc. Mersin (23-20) şi Çatal Vest. H. În situl eponim au fost descoperite locuinţe de mari dimensiuni. aşa cum este cunoscut la Çatal Vest şi Mersin (niv. asemănătoare cu cea de la Mersin. “putineie” şi vasele antropomorfe. 2 B). fără drumuri. finisaţi atent şi vopsiţi cu culoare roşie. Ceramica era îngrijit lucrată şi cuprindea categoriile monocromă şi pictată. cu roşu pe fondul crem al vasului. (niv. II–I ). 5300–4500 bc). dimensional. care reprezintă femei aşezate îmbrăcate cu rochii decorate cu dungi (Mellaart. este cunoscut prin cercetările de la Can Hasan (niv. 1994). cu pereţii construiţi din cărămizi crude. lustruită. Cultura Can Hasan. care a fost predominant pictată cu roşu pe fondul crem al vaselor.27-26). erau mai mari decât cele anterioare şi decorate prin pictare. ateliere ale ceramiştilor. era fortificată cu un zid. monocromă. La Can Hasan. ca motive fiind întrebuinţate simboluri fantastice. 1970.cimec. este specifică pentru Neoliticul târziu şi Chalcoliticul din zonă (aprox. hambare şi. 3) a apărut ceramica pictată timpurie. s-au observat o serie de tulburări.

4800–4300 bc).Ceramica fină era predominată. Ca forme existau. refăcuţi periodic.cimec. lustruită. ******* 33 www. decorurile fiind obţinute prin pictare cu roşu aprins şi crem. datate în mileniul al IV-lea bc. Ceramica utilizată era grosieră. 1 a-f) locuinţele aveau camere mari. este cunoscută cultura Korucu Tepe (estul Turciei. care era pictată policrom. 4550–4250 bc (faza Korucu Tepe A timpurie). din Munţii Anti-Taurus.16). locuinţele au fost construite pe temelii de piatră (Can Hasan 2 A). În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv.ro . se observă că ceramica era lucrată la roata înceată într-o manieră care face trecerea către faza Uruk şi epoca bronzului (Van Loon. cercetări M. În Chalcoliticul târziu anatolian (aprox. 1980). dezvoltată pe parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie. cuprindea lame de seceră şi mici vârfuri foliacee de săgeată. datat între aprox. deosebită de cea de la Beycesultan 31. la fel ca la Mersin (19-17). în fortăreaţă. Ceramica predominantă era cea din categoria de culoare închisă. 1966). urcioare fără gât. Nivelul al V-lea. Korucu Tepe A târzie şi Korucu Tepe B). asemănătoare cu descoperirile de la Tepecik şi Kor Tepe (Turcia). cu pereţii feţuiţi. alături de care era prezentă şi specia lustruită. Van Loon. monocromă. confecţionată din obsidian. pictată cu roşu şi crem şi policromă. 1969-1970). prezintă locuinţe construite din cărămizi crude şi lemn de stejar. 4300–3300/3100 bc) se observă o diversificare a culturii materiale. cu pereţii feţuiţi cu lutuială deschisă la culoare. care a fost contemporană cu Amuq D-F. unde s-au observat influenţe halafiene şi utilizarea obiectelor de aramă. de culoare închisă. În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox. În fazele următoare. monocromă neagră lustruită. La Can Hasan (niv. pentru Chalcoliticul mijlociu şi final. în principal. boluri cu profilul drept. roşie şi neagră. de tip Obeid. În câmpia Antinova. cu pereţii groşi. Industria litică. s-au resimţit influenţe anatoliene şi de tip Obeid (French. iar ceramica cunoaşte mai multe varietăţi: monocromă roşie. pictată uneori în manieră Halaf. Odată cu cultura Beycesultan se trece la epoca bronzului în spaţiul anatolian. având torţi orizontale şi motive decorative aplicate sun buză (benzi în relief).

construite din chirpici. cu paie în compoziţie. vase (fig.cimec.sau Proto-Hassuna. topoare şlefuite. apărând şi evoluând în partea vestică a zonei. Ceramica acestei culturi a fost divizată în mai multe categorii. şi respectiv N. 34 www. 6000–5600 bc). fiind denumită şi Pre. care pentru stabilitate era îngropat. care. care se prezenta ca o importantă şi întinsă zonă aluvionară. Locuinţele. uneori erau pictaţi cu scene de vânătoare şi onagri/hemioni (Umm Dabagijah). Casele aveau ferestre dar intrarea se făcea prin acoperiş. Această cultură nord-mesopotamiană neolitică timpurie (aprox. Industria litică era reprezentată prin lame de obsidian. Munčaev şi N. R. prezintă multe asemănări cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra. cu culoare roşie. complexul Umm Dabagijah/Sotto – Hassuna a evoluat. Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua şi pereţii. cercetate de N. către sfârşitul perioadei contribuind la formarea culturii Samarra. proiectile de praştie. protome animaliere. larga utilizare a gipsului pentru decorarea locuinţelor şi construcţiilor de cult. Kirkbride. motive geometrice şi antropomorfe etc. care s-au răspândit până în spaţiul Jazirahului irakian.. între 6000 – 5000 bc. Cea de-a doua categorie. prezenta ca forme: boluri cu deschiderea ovală şi urcioare mari. 16. aflate în zona deşertului sirian: vârfurile de tip Byblos. „căpriorii” şi punctele. erau rectangulare şi erau organizate în lungi şiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curţi (fig. cultura Umm Daba-gijah/Sotto (denumită astfel după tell-urile eponime din Irak. Din acest ansamblu. cuprinde ceramica lustruită. într-o vreme în care sudul regiunii dintre Eufrat şi Tigru. fină. precum şi confecţionarea unor vase din alabastru şi marmură. Merpert. 11). Unele spaţii erau folosite ca silozuri şi magazii. pictată câteodată. carenate. sau era decorată cu ornamente plastice în relief: butoni.Complexul Umm Dabagijah/Sotto – Has-suna – Samarra (Irak) s-a dezvoltat în nordul Mesopotamiei. motivele predilecte fiind benzile simple. 9-10) şi figurine antropomorfe şi zoomorfe. între 1971 şi 1974.ro . El Kown şi Bouqras. de unde s-a răspândit către nord-est şi est. Bader. ochi. Avându-şi rădăcinile în elementele PPNB târziu din zonele Eufratului şi Taurus. nedecorată. nu pare să fi fost locuit în totalitate. 16. câteodată cu fundul ogival. între 1970-1974) este mai timpurie. în câmpiile de la poalele munţilor Taurus şi Zagros. Olăria lucrată dintr-o pastă grosieră. cu particularităţi temporale şi geografice.

În domeniul material. porcine. şi creşterea animalelor (bovine. 16. a vasului. tencuite cu gips sau cu bitum. cuptoare pentru ars ceramica etc. poate într-un sistem trashumant. cu acoperişul în formă de cupolă. construindu-se. şi anexe gospodăreşti. atât în ceea ce priveşte arhitectura. din chirpici şi cărămizi crude. 17. Safar. 1-4). 1985. fină–pictată cu roşu-brun pe angoba crem-roşiatică. completate de practicarea unor meştesuguri şi a comerţului. topoare şi tesle şlefuite lucrate din roci verzui. bile de praştie din lut.cimec. cuptoare. Safar)( Lloyd.cu apropiate analogii în descoperirile de la Bouqras (fig. în afara decorurilor pictate şi plastice. cu mai multe camere. În acelaşi timp. 16. dezvoltată din Jazirah-ul irakian până pe ambele maluri ale Tigrului mijlociu. în special silozuri. 1945). cercetat sistematic în 1943-1944. şi a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe de piatră şi lut (fig.ro . în condiţiile unor stepe aride. ovi-caprine). Industria litică era compusă din vârfuri tip Byblos. nordul Irakului. Pe fondul descris mai sus. 1994). nuclee cu urmele cioplirii lamelare. industria litică şi ceramica. 35 www. de formă rotundă. lame şi piese segmentiforme pentru seceră. Irak) este atestat şi un nou tip de locuinţă. a–g): grosieră. nu se cunosc alte elemente care să vorbească despre spiritualitatea acestor comunităţi neolitice timpurii din nordul Mesopotamiei (Lichardus et alii. agricultura. Astfel. mari locuinţe rectangulare. la Yarim Tepe I (Sinjar. ca şi înaintaşii lor. sunt evidente moştenirile din perioada anterioară. Se cunosc unelte de os. vetre. lustruită. confecţionate din silex. pendulatoriu între câmpia uscată. 5600–5200 bc). de pe ceramică şi pereţii construcţiilor. Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii. în regiunea Sinjar (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul. vest de Mossul. 6. purtătorii acesteia practicau. Ca ocupaţii. diferenţiate pe faze (fig. În cadrul spaţiilor gospodăreşti se găseau gropi. realizate din obsidian. pe bază de irigaţii. Deocamdată. s-a format cultura Hassuna (aprox. Lloyd şi F. de S. podiş şi zonele montane învecinate. în vreme ce cuprul şi plumbul au început să fie utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I). 8 ). forma comună fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor (faza Ia-Ib). Atlas. arhitectura a continuat să fie dezvoltată.

irigarea câmpurilor cultivate se făcea din Tigru. la nord de Bagdad. de bună calitate. 5500–4900 bc). din cauze greu de precizat. asigurarea umidităţii terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare. 7. Mandali. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul celui de-al V-lea (aprox. Beit al-Khalifa. şi puţine materiale de tip Halaf (Ippolitoni.prezentând ca motive benzi late sub buză. aflat la marginea nordică a arealului de 36 www. 16. care sunt recipientele predominante. Către sfârşitul mileniului al VI-lea bc. cu decor mat. decorate cu grupe de benzi liniare. au fost importate: o mare cantitate de ceramică de tip Samarra. 1970-1971). care sunt bine cunoscute în nivelurile Hassuna târzii (fazele III-IV). Purtătorii culturii Samarra au continuat. numită şi ceramică pictată Hassuna arhaică (faza Ib). Tell Sawwan şi Samarra) şi în piemontul de la sud de Kirkuk. motivele utilizate au fost cele “în spinare de peşte”. în timp ce la Mandali (Choga Mami). săpate perpendicular pe cursul apelor. numită ceramică incizată Hassuna clasică (faza II). şi Choga Mami. la est).ro . “brăduţ” şi triunghiulare (fig. care nu sunt încă bine precizate. purtătorii culturii Samarra trecuseră la o agricultură avansată (noile specii cultivate erau orzul cu şase rânduri. o zonă aflată în centrul Irakului (Baghouz. probabil în urma unor conflicte din zonă. au fost confecţionate. ). situat pe malul stâng al Tigrului. moştenirea primită de la cultura Hassuna.cimec. şi au fost ocupate de comunităţile Samarra şi Halaf. a ocupat. toate siturile Hassuna au fost abandonate. Cultura Samarra (după situl Samarra. Alături de ceramica incizată Hassuna clasică. Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad. obţinute prin zgârierea angobei umede. cercetat între 19111913 de E. în parte. 17. nordvestul Zagrosului (aşezările Matarrah şi Rihan). la vest. inul şi unele leguminoase) şi o înfloritoare creştere a animalelor (bovine în special). fină–incizată. ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaţii. în cantităţi reduse vase pictate şi incizate. odată cu partea de nord-est a acesteia. De asemenea. marcând începuturile răspândirii comunităţilor umane în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. aşa cum lasă impresia descoperirile din situl de la Matarrah. grupuri de linii oblice şi „căpriori” pe gâtul şi umărul urcioarelor. La Tell Sawwan. caracterizată prin urcioare mari. încadrate în aşa-numita ceramică pictată Hassuna clasică. Herzfeld).

scorpioni. 16. Ceramica grosieră are ca forme: tipsiile pentru decorticat cerealele. legate probabil de religia şi mitologia acestor comunităţi. în special cruci şi zvastici) fiind dispuse pe umărul bolurilor şi urcioarelor sau în interiorul străchinilor şi farfuriilor. 14) şi marmură. mult mai puţin. 1944). bitumul şi. cruciform şi redate dinamic. decorate combinat prin pictură şi incizie. străchinile. diferitele motive decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice. şi simbolice. în urma arderii oxidante. reprezentând ţapi. Ceramica acestei culturii a fost deosebit de atent lucrată. au fost decelate mai multe categorii: grosieră şi fină. interesante sunt vasele-urcior. 16. în general nedecorate (fig. locuite de familii mari.ro . săpăligile de piatră şi numeroase râşnite şi pisăloage. s-au realizat construcţii mari. etajate. incizată şi combinată. cu diferite varietăţi. urcioarele de diferite dimensiuni. ca materiale de construcţii utilizându-se cărămizile formate în tipare. redând un personaj feminin cu părul în vânt. păsări. ca reflex al practicării agriculturii. peşti. se cunosc vase şi statuete confecţionate din alabastru (fig.răspândire. 37 www. h-j. Ceramica fină a fost lucrată din pastă bună. bolurile globulare. cu ochii sub formă de boabe de cafea. liniare. părul şi sprâncenele pictate. căpătând o culoare gălbuie. antilope. De asemenea. aranjate centrifug. Semnificative sunt decorurile naturaliste–zoomorfe. Astfel.Industria litică era puţin deosebită de cea a culturii Hassuna. În domeniul arhitecturii. altele aveau o destinaţie cultică (Braidwood et alii. Cea mai bine reprezentată a fost ceramica fină pictată cu negru sau brun mat pe fond crem. 12-13. în turbion. cu profilul gâtului în “S”. pictată. 17). bucranii.cimec. 17. denotând un meşteşug deosebit de dezvoltat şi o simbolistică a decorului care vorbeşte de o spiritualitate complexă. ca piese aparte găsindu-se. cel mai adesea. la Tell Sawwan. cu pereţii groşi sau subţiri. gipsul. toate fiind dispuse. vasele. cu mai multe încăperi. De asemenea. şi antropomorfe. cu planurile alungite sau în formă de T (fig. Se pot semnala următoarele varietăţi ale ceramicii fine: nepictată. cerbi. cu nisip în compoziţie şi acoperită cu o angobă deschisă. 16. Unele construcţii au jucat rolul de veritabile grânare. reprezentând feţe feminine modelate. numite vase-efigie. 15-16. 18).

Industria litică a fost compusă din seceri din argilă. Hall. vestimentaţie. defuncţii fiind îngropaţi în necropole (Lichardus et alii. cercetări. II sau Hajji Muhammed. -L. în timp ce în locuinţe. care a cunoscut o largă răspândire şi a colonizat întreg sudul câmpiei aluvionare a Mesopotamiei. steatit. probabil. Se pare că a fost precedată.ro . În decursul evoluţiei lor. marmură au fost descoperite în mormintele de copii. probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau Oueilli.În ceea ce priveşte viaţa spirituală. depuse. Aşezările Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos. Au fost descoperite şi locuinţe mai trainice construite din chirpici şi piatră spartă (Deshayes 1978). când s-au configurat trăsăturile acestei civilizaţii şi purtătorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de răspândire din Mesopotamia inferioară. 1937 – Hall şi Woolley) s-a dezvoltat în perioada chalcolitică (mileniile V – IV bc) în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. Statuete antropomorfe de alabastru. J. Dezvoltând o economie înfloritoare. Cultura Obeid (situl eponim Tell el-Obeid/Ubaid. pereţii şi podeaua fiind alcătuite din rogojini şi “panouri” de stuf întărite cu bitum. şi sumerienii. cultura Samarra a întreţinut legături cu purtătorii culturii Halaf şi a participat la naşterea civilizaţiei Obeid. cercetări 1919 – H. 1994). III– Obeid clasic şi IV sau Obeid târziu. la 10 km V de Ur. tatuaje şi podoabă. I sau Eridu. prin modelare şi pictură. Atlas. încă insuficient definit. cu elemente de coafură. 1923-1924 – L. până la Golful Arabic. 1976-1981).cimec. triburile culturii par să fi practicat un complicat cult al fecundităţii şi fertilităţii. probabil. Huot. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului V bc de o perioadă PreObeid. aşa cum lasă să se înţeleagă descoperirile mai noi de la Tell Oueilli (Irak. pe malul drept al Eufratului. spre nord. 1985. cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp. ceramica de “tip Obeid” sau de “tradiţie Obeid” ajungând până în Câmpia Amuq. în vest. până la Korocu Tepe. piese 38 www. au întreţinut legături comerciale cu vaste spaţii. în Anatolia. în est. structuri sociale şi spirituale elaborate. decorate. Ritul funerar era inhumaţia. şi până în Iran. Woolley. în sud. R. purtătorii culturii Obeid. între care s-au aflat. sanctuare şi în construcţiile funerare au fost găsite reprezentări feminine de argilă.

cimec. florale (fig. ca motive ornamentale fiind folosite reprezentările geometrice. Astfel. Irak). în Iran). ******* Neoliticul din zona Munţilor Zagros a cunoscut o evoluţie oarecum particulară faţă de cea a zonelor prezentate mai sus. Irak). de bună şi foarte bună calitate. străchinile cu pereţii foarte subţiri.).masive de silex şi obsidian pentru seceră. Dintre piesele de cult. vasele fiind pictate cu culoare neagră pe fondul vasului. animaliere. se poate arăta că în faza Obeid IV. gratoare. în Iran. pe valea Qara Su. cercetări R. Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile. reprezentând “Zeiţa-Mamă”. şi Jarmo. şi Tepe Guran. umerii redaţi exagerat şi cu detalii de coafură şi vestimentaţie. cădelniţe etc. vase de cult (în formă de animale. mai rară. merită a fi menţionate figurinele antropomorfe feminine. două de factură grosieră. 1951-1953). şi cea majoritară. Ca rit funerar. numită ceramică Obeid clasică. apar elementele târzii. numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare. mai ales în cadrul variantei arabice. împreună cu ceramica şi plastica din inventar. care a continuat tradiţiile preceramice locale şi s-a răspândit până în Zagrosul central iranian (Sarab. urcioare. cuţite de obsidian şi cristal de stâncă. mici vârfuri de săgeată. Într-o perioadă post-Obeid.ro . şi două din categoria fină. Ali Kosh (faza Bush Mordeh). la est de Kirkuk. la NE de Basra. în puţuri şi morminte delimitate cu fragmente ceramice. în bazinul Saimarreh. aprox. atestate la Ganj Dareh (D-A). nivelul Ur-al Ubaid II. a fost folosită inhumaţia. defuncţii erau înveliţi în rogojini şi depuşi. săpăligi de calcar şi topoare de diorit. au urmat o serie de civilizaţii şi grupe cronologico-culturale. după perioadele preceramice A şi B. despre care am menţionat mai sus. care face trecerea spre faza urbană propriu-zisă (Huot. 4000–3600 bc. care trebuie legate de o fază numită Uruk (Tell Warka. 19 şi 20). Cea mai importantă dintre acestea a fost cultura Jarmo (Irak. cupele. la Ur (Tell al-Muquyyar. nepictată şi decorată cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele. 1987). Ceramica Obeid este subîmpărţită în patru specii. cu ochii bridaţi. în Irak. Se pare că 39 www. un rol important avându-l legăturile cu regiunile vestice. cu forme standardizate şi pictată. Braidwood. Din lut s-au realizat greutăţi pentru plasa de pescuit şi fusaiole şi se cunosc multe piese metalice. cu angobă roşie. una. în apropiere de Samawa.

sub formă de colibe semiadâncite. şi mărgele) din marmură şlefuită. Circulaţia între anumite încăperi. şi motivele incizate. în unele camere se găseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereţi. suine şi bovine). caracterizat printr-o ceramică 40 www. 21. câteodată lustruite şi pictate cu diferite motive (arbori şi linii oblice punctate). la sfârşitul mileniului al VII-lea bc(Lichardus et alii. în vreme ce la Sarab. aplicată. se făcea prin uşi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de lemn. ace. prinse în rame cu ajutorul bitumului. prin analogie cu descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V). 11-12) şi podoabe (brăţări. mai ales acelea destinate păstrării proviziilor. gratoare. 10. De asemenea.cimec. ceramica Jarmo a evoluat către un nou stil. În fazele mai noi ale culturii. “burghie”. spatule). a orzului. denumit Sarab. ovi-caprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în aşezare. pictura ceramicii era mai rară. 9). 21. 1-4) piese componente de seceră.ro . predominând ornamentarea plastică. meşteşugurile şi comerţul. dispuse sub buza vasului. cunoscându-se şi un stil Jarmo arhaic pictat (fig. La Sarab sunt cunoscute locuinţe circulare. acoperişul fiind realizat din lemn. vasele erau de mai mari dimensiuni. Astfel. alcătuite din râşniţe şi vetre. pe fundament de piatră. triburile culturii Jarmo au produs vase (fig. Locuinţele rectangulare aveau mai multe camere (fig. piese cu trunchiere (engl. 21. râşniţe şi frecătoare/ zdrobitoare. În cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc. 13). 21. 14). dovedind adaptarea la un mediu forestier. confecţionate din silex şi obsidian. side-blow-blade-flakes). la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazată pe cultivarea diferitelor specii de grâu. prezentând ca forme urcioarele şi bolurile simple. şi complexe casnice. (fig. 21. (fig. Câteodată. Ceramica acestei culturi era alcătuită din categoriile grosieră şi fină. străpungătoare. creşterea animalelor domestice (ovi-caprine. erau construite din chirpici. fig. Industria litică a culturii Jarmo era deosebit de bogată şi diversă şi era alcătuită din lame şi lamele retuşate şi neretuşate.începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa. topoare şi tesle semişlefuite. vânătoarea. Comunităţile Jarmo au practicat o economie diversificată pe zone geografice. 1985). 21. împreună cu culesul. Bogată a fost şi industria osteologică (străpungătoare. La Tepe Guran se cultiva orzul şi erau crescute caprele domestice. stuf şi lut.

sunt cunoscute piese de aramă lucrate prin ciocănire (străpungătoare. în poziţie aşezată. 4500–4100 bc. 5600–5000 bc. şi o specie fină. mărgele. fiind mai dificil de generalizat din cauza suprafeţei restrânse săpate (12 m2) (Deshayes. conduse de N. gratoare etc. o grijă deosebită pentru întemeierea 41 www. de cultul fecundităţii şi fertilităţii (fig. reprezintă a treia fază de ocupare a Zagrosului central şi vădesc o continuare a tradiţiilor anterioare (fig.ro . T. cercetări japoneze conduse de T. 1994).) şi de os (străpungătoare. Iran. 1994). Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz. cu culori închise pe fondul deschis sau invers. Van den Berghe. mânere etc. Egani. în Neoliticul evoluat şi în eneolitic. reprezentată prin numeroase vase bol. Spiritualitatea comunităţilor Jarmo este dovedită de o foarte bogată plastică zoomorfă şi antropomorfă. cercetări japoneze N. datate la aprox. pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. cu profilul carenat. unde. 22). împreună cu o ceramică grosieră şi fină. Adesea au fost reprezentate personaje feminine. cercetări japoneze restrânse. în formă de pioni dar cu trăsăturile anatomice ale chipului reliefate (Atlas. Mushki (tot în bazinul Shiraz. ace. 1955. 5000– 4500 bc. aprox. câteodată. Este posibil ca populaţiile de tip Jarmo să fi ocupat. cârlige de undiţă). este reprezentată prin situl Gap A. încadrată între 4100–3700 bc.cimec. decorate cu benzi orizontale pictate sub buză. Matsusani. cu degresant vegetal. cercetări L. unele foarte schematizate. Iran. Este foarte greu de definit care a fost moştenirea culturii Jarmo. toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian. pe lângă unelte şi arme microlitice de obsidian (piese geometrice şi negeometrice. Atlas. 1956). acoperită. lame de seceră. Iran. cu angobă roşiatică. aprox. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică din zonă. Egami şi S. Masuda. deoarece cercetările sunt încă insuficiente. Sono. 5-8). legate probabil. aşa cum se observă în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz. în regiunea pe care aceasta a ocupat-o. sau deosebit de schematizate. caracterizate printr-o ceramică grosieră. 1951-1952. 21. în cea mai mare parte inedite). nivelul I (în bazinul Shiraz. 1965). 1994). pictată cu culori închise pe fondul deschis sau roşiatic al vaselor (Atlas.). 1962). unde s-a constatat continuarea practicării agriculturii şi creşterii animalelor.grosieră cu degresant vegetal. 1976.

Masuda.ro . pe versantul sudic al Munţilor Elburz. câini etc. cum este cel de la Choga Mish. pereţii fiind atent feţuiţi) (Atlas. caracteristice pentru aşa-numita fază: de formare Susiana. (18 ha). Choga Mish. Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii. zonă care a furnizat o secvenţă cronologică şi culturală. Le Breton (începând cu 1957) a propus o periodizarea bazată pe cinci faze Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). Pe la 5600 bc au fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A). 1997). pictată policrom. neolitică şi eneolitică aproape completă. pe la 4500 bc. capre. Următoarele niveluri. care s-a dezvoltat la contactul cu lumea mesopotamiană. ******* În parte de nord-vest a Iranului. 1994). în SV Iranului). Pe baza cercetărilor efectuate într-o serie de situri ca Susa.. Ceramica cuprindea două specii principale. 1978). cunoscută şi sub numele de Susiana sau Elam. contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia. în timp ce elementele Neoliticului ceramic sunt cunoscute. prin descoperirile de la Choga Mish. serpi. Deşi prezintă un paralelism cultural cu Mesopotamia. ******* Aceeaşi individualitate a cunoscut şi civilizaţia din câmpia aluvială a regiunii Susa (Khuzistan. Această periodizare a fost definită mai precis în urma noilor cercetări (în special la Choga Bonut. dar în faza Susiana C. fac trecerea către epoca bronzului în zonă. cercetări în două situri conduse de japonezul S. pe la 6000 bc. Boneh Fazili) (Abbas. 6000 – 5100 bc. în perioada aceramică de tip Ali Kosh (cu toate fazele sale). această civilizaţie este mult mai legată de Neoliticul din platoul central iranian. apar situri urbane. pe la 7600 bc. cele mai vechi descoperiri neolitice cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-i-Hasanabad/Iran. 1971-1973). dintre s-a evidenţiat cea fină. păsări picioroange. cu variante. Aşezările aveau aspectul unor sate. În această regiune. Djowi. Djaffarabad şi Bendebal. 23) (Casal. grosieră şi fină. Se remarcă ceramica pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. de la sfârşitul mileniului al IV-lea bc. primele locuiri neolitice pot fi datate. 42 www. fig. L. oi. datate între aprox.cimec. ca motive fiind cunoscute cele geometrice şi cele zoomorfe (insecte. pantere.habitatului (locuinţele rectangulare erau lucrate din cărămizi crude.

3500– 3100 bc) nu sunt bine cunoscute. dovedind o extindere a purtătorilor acesteia (Atlas. 1994). Se poate preciza doar că în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a fost descoperit un mormânt colectiv (femei şi copii) în asociere cu ceramică aparţinând fazei a doua a culturii Sialk. într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior. construite din cărămizi crude. au fost descoperite străpungătoare. observându-se continuitatea unor elemente din perioada anterioară. 6000–5600 bc). Descoperirile aparţinând fazelor următoare. Ceramica descoperită poate fi încadrată în două categorii: grosieră. datate între aprox. cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. Nivelurile aceramice prezintă o arhitectură reprezentată de locuinţe rectangulare. nivelurile 6-4. Fazele următoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sang-i-Chakhamak Est. spatule şi mânere sculptate cu motive animaliere (Atlas. În cadrul industriei litice au continuat să fie folosite piesele microlitice. nivelurile Sang-iChakhamak Est 3-2 (aprox. alături de care au existat şi săpăligi din piatră şlefuită. poate. cu decor pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al vaselor.Cel mai veche locuire neolitică din zonă este cea de la Sangi-Chakhamak Vest (aprox. care făcea parte. probabil. precizăm că în acest sit au fost descoperite mai multe înhumări de copii. arme. lamelar. Ca piese lucrate din os. 5000–3500 bc) şi 1 (aprox. În domeniul spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. dar au apărut lamele de seceră şi topoarele şlefuite. unde au fost cercetate cinci straturi neolitice aceramice. şi cu cea a culturii Džejtun. care poate fi regăsită şi la Hissar Tepe.ro . legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. 1994). şi fină. de la Yarim Tepe (cercetări D. cu pereţii feţuiti şi coloraţi. 5600–4500 bc).cimec. fiind cioplit din nuclee piramidale. Din os au fost confecţionate mânere pentru unelte şi. neteziţi. Utilajul litic era parţial microlitic. cu contraforturi la interior şi vetre supraînălţate. aveau o formă ovală. Ceramica fină se aseamănă cu cea descoperită în câmpia răsăriteană a Mării Caspice. În ceea ce priveşte ritul funerar. Stronach). 43 www. cu degresanţi vegetali în compoziţie şi cu pereţii de culoare deschisă. deşi casele au fost realizate tot din cărămizi crude. Într-o locuinţă a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemănător poate cu cele de la Çatal Hüyük). Astfel. dintr-un sanctuar casnic.

Faza Dalma a ocupării nord-vestului Iranului. În cadrul locuinţelor existau silozuri (hambare) şi cuptoare simple. cu decor predominant pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al recipientelor. Young. 1958. în special) şi brăţări. Burney. 1961). tot în bazinul lacului Rizaiyeh. s-a caracterizat prin locuinţe rectangulare pluricompartimentate. dotate cu curţi în care se găseau vetrele şi cuptoarele. realizate din obsidian. cu pereţii şi podelele feţuite şi colorate cu ocru roşu.Iran). se 44 www. şi pe agricultură. sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun. în principal ovi-caprine. în formă de potcoavă. Ceramica grosieră. locuinţele fiind de formă rectangulară. în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia. 1958-1959. pictate. câteodată. din Turkmenistan. Burney. Pe plan spiritual. C. Industria litică a fost lucrată din obsidian şi silex şi este reprezentată prin puţine topoare şlefuite (Yanik Tepe). Burney. deşi nu au fost descoperite piese componente de seceră (Atlas. legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. Iran. T. datate între 5600–4500 bc. cu variante: unul mai grosier. construite din cărămizi crude şi chirpici. precum şi o serie de înmormântări colective. şi T. 1960-1962) şi Hadji Firuz (spre SV. decorate cu puncte şi ciupituri realizate cu unghia. cercetări C. care au trăit în depresiunile intramontane înalte.cimec. 1961. Arhitectura vădeşte o asemănare cu unele tradiţii din zonă. se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilă. Dalma şi Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh. 1994).În ceea ce priveşte siturile din zona piemontului nordic al Munţilor Elburz. unde aceasta apare ca fiind constituită de la începuturi (a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). cercetări C. datată între 4500–4100 bc (cercetări Ch. şi o ceramică de factură mai fină. Economia acestor comunităţi.ro . sunt cunoscute şi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munţilor Zagros. R. în timp ce boul sălbatic era vânat. Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a Iranului. Ceramica este alcătuită din două tipuri. acoperită cu angobă roşie este reprezentată la Hadji Firuz. vasele cu pereţii de culoare deschisă neteziţi fiind. În cadrul industriei litice. lucrat din pastă cu amestecuri vegetale. era bazată pe creşterea animalelor. Dyson. în vreme ce din alabastru s-au confecţionat vase (boluri. Iran. Cuyler Young Jr. având curţi. defuncţii fiind coloraţi cu ocru roşu. 1968).

Young. prin descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizai-yeh. 45 www. Cunoscând două faze de evoluţie. cu zidurile din chirpici finisaţi la interior. pictată. nedecorată şi cu angobă roşie (Aurenche. încadrată între 4100– 3700 bc. cercetat de E. H. nu a mai fost lucrată in obsidian. este cunoscută insuficient. cu fondul acoperit de o angobă rosie. în apropiere de Damghan/Iran. 4500– 4100 bc). În faza a doua a fost întrebuinţată arama. se observă continuarea utilizării speciilor anterioare. mult mai legată de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele nordice (Džejtun). în special cea grosieră. unghiile şi cu beţişoare de stuf. în Neolitic şi Eneolitic. Hissar I A (aprox. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. Astfel. 1957). menţionându-se prezenţa unor vârfuri de săgeată de silex. În domeniul confecţionării ceramicii. fapt necunoscut până atunci în mediul iranian. locuinţele erau rectangulare. cu degresant vegetal. care a fost utilizată pentru confecţionarea pieselor mărunte (ace) şi pentru podoabe. 4100–3700 bc) casele şi-au păstrat particularităţile constructive. cercetări restrânse R. bovine şi câini) şi o agricultură bazată pe un sistem de irigaţii. pictată cu culoare închisă sau cu impresiuni realizate cu degetele. şi fină. din nordul Iranului.cimec. având fiecare vetre interioare. Industria litică este puţin cunoscută.ro . dintre descoperirile litice fiind menţionate doar lamele de seceră. Autorii cercetărilor arată că purtătorii acestei faze au practicat creşterea animalelor (ovicaprine. pictată şi nepictată. Ceramica fazei Dalma cunoaşte speciile grosieră.Iran. în domeniul arhitecturii. Cultura Hissar (situl Tepe Hissar. pluricelulare. cultura Hissar s-a caracterizat printr-o relativă stabilitate şi prosperitate. serpintinitul). Dyson şi T. Pentru domeniul spiritual se poate menţiona inhumarea copiilor în urcioare. în faza mai veche. 1931–1932) s-a dezvoltat în regiunea Munţilor Elburz. 1994). Hissar I B (aprox. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică a nord-vestului Iranului. iar ca piese osteologice sunt cunoscute străpungătoarele. F.cunosc lamele de seceră. cu degresant mineral. Atlas. care a fost. Tot pentru podoabe au fost întrebuinţate unele pietre semipreţioase (cornalina. erau bine păstrate în săpătură încât se distingeau uşile şi ferestrele. C. Schmidt. 1988. În faza următoare.

Astfel. Această stabilitate şi dezvoltare deosebită s-a datorat poziţiilor geografice ocupate. care era inhumaţia. în faza Hissar I A. să apară acoperişurile boltite şi cuptoarele evoluate pentru ars ceramica. În faza Sialk II (4500– 4100 bc). din faza Sialk I. Pe lângă specia ceramică fină. când 46 www. au existat preocupări pentru asigurarea solidităţii şi sanităţii habitatului. 1937)( Van den Berghe. precum şi pentru păstrarea proviziilor (în vase/urcioare mari). cu o remarcabilă continuitate şi putere de influenţă. prin lame de seceră. Utilizarea cuprului este menţionată încă din prima fază. decedaţii fiind însoţiţi de un inventar funerar compus din vase de ofrandă (Atlas. 1959). cunoscută din faza precedentă. 1933-1934. planurile fiind rectangulare. 1-3 şi 4-5 (5600–4500 bc). dar în afara zonelor secetoase. sa confecţionat şi o specie grosieră. pentru ca apoi. Încă de la începuturi. cu chirpici.ro . Din piatră au mai fost lucrate boluri şi brăţări şlefuite. fiecare cu subfaze şi etape. În regiunea platoului central iranian. cultura Sialk (situl eponim lângă Kashan. Iran. locuinţele au fost construite din cărămizi crude. pentru ca. pictată cu culori închise pe fondul deschis al recipientelor. creşterea animalelor (oi şi bovine). în neolitic şi eneolitic. să cunoască o diversificare deosebită. Ghirshman. ca piese noi introducânduse străpungătoarele şi topoarele şlefuite.cimec. cercetări expediţia franceză condusă de R. în prima fază. săpăligi şi topoare cioplite. în faza Hissar I B. în fazele următoare. s-a dezvoltat. cu spaţii destinate traiului şi activităţilor gospodăreşti zilnice. între 5600–3700 bc. în faza Sialk III (4100–3700 bc). precum şi resurselor şi ocupaţiilor statornice pracicate. Domeniul spiritual este reprezentat doar de ritul de înmormântare. Industria litică a fost reprezentată. cu mai multe încăperi. locuinţele au fost construite pe schelet lemnos. într-o veritabilă placă turnantă între zona mesopotamiană şi cea central-asiatică. dezvoltată. cu decoruri realizate cu culoare închisă pe fondul acoperit cu angobă roşie al vasului.Ceramica fină era lucrată din pastă bună. într-un teritoriu cu o pânză freatică bogată. 1994). agricultura. de-a lungul a trei faze principale (I-III). arsă în cuptoare evoluate. între platourile înalte iraniano-afgane şi lumea caucaziană şi est anatoliană. din bazinul lacului Daryacheh–ye–Namak. pereţii fiind feţuiţi şi vopsiţi la interior cu roşu. meşteşugurile şi schimburile comerciale fiind foarte importante. fiind ornamentată.

în faza Sialk II. prin batere la rece. comunităţile de tip Sialk au influenţat. cel mai bine cunoscut este ritul funerar al comunităţilor Sialk. comunităţile contemporane din vestul şi nord-vestul Iranului sau pe cele din Asia centrală. cu angobă roşie. fiind confecţionate.cimec. Atlas. în fazele evoluate. În decursul evoluţiei lor. Ceramica fină a cunoscut o firească evoluţie. era atât nedecorată cât şi pictată. o ceramică fină. neornamentată şi pictată cu nuanţe închise. de la începuturi. ea nu a mai fost întâlnită în fazele evoluate. depuşi în urcioare. pictată cu negru pe fondul vasului sau pe un fond roşu. pentru ca.s-au realizat. ace cu ureche şi podoabe (spirale). să se confecţioneze piese prin turnare. cu culori închise pe fondul vasului. ca motive întâlnindu-se romburile simple sau îngemănate. 24-25). de culoare deschisă. străpungătoare. pe fond roşu. uniformă. defuncţii acoperiţi cu ocru roşu au fost înhumaţi împreună cu piese de inventar funerar (Casal. în timp ce. Astfel. În ceea ce priveşte domeniul spiritual. 1994). sunt cunoscute vasele cu picior. monocromă. grosieră şi fină. în grade şi maniere diferite. 1978. a fost utilizată doar ceramica fină cu decor pictat cu culori închise pe fond roşu. Ceramica a cunoscut o deosebită extensie în cadrul culturii Sialk (fig. Ceramica grosieră. 4-5. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica fină. în faza I cele două categorii principale. există. reprezentările zoomorfe etc. cum ar fi pumnalele cu limbă la mâner. În faza Sialk I. lucrată cu degresanţi vegetali în compoziţie. fiecare cu câte două variante. în fazele a II-a şi a III-a. în vreme ce. Din faza I se cunosc doar înmormântări de copii. 47 www.ro .

cu trăsături comune şi particularităţi locale exprimate în ocupaţii. dintre care unele au coexistat şi s-au influenţat reciproc între mileniile al VI-lea şi al III-lea bc. de Neoliticul şi Eneoliticul iranian. centrală (staţinile Džejtun şi Čopan Depe) şi răsăriteană (Monžukly Depe). cu dimensiuni variabile (0. depinzând. Hissar. în 1964). pe parcursul a trei faze: timpurie (în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). Masson. Kerlteminar. reprezintă. bine definite. cercetat de V. 1971). au fost intens şi 48 www. ocupând câte o nişă ecologică bine individualizată. Anau şi Namazga. Siturile acestei civilizaţii pot fi grupate în trei zone geografice: occidentală (aşezarea Bami). M. fiecare. dezvoltată la poalele muntelui Kopet Dagh. şi O. probabil. în vest. procentajul ceramicii pictate şi numărul statuetelor zoomorfe şi antropomorfe. mijlocie şi târzie (sfârşitul mileniului al VI-lea bc (Masson. 1955 – 1963. până în regiunea Meana-Čaač. în unele din elementele lor. Asezările erau amplasate pe malurile apelor care coborau din munte. la est. B. ca şi în zonele de contact dintre câmpie şi lanţul nisipos al Deşertului Kara Kum. dezvoltând grupe şi variante regionale. Berdyev. Siturile. cum au fost culturile Džeitun.CAPITOLUL 12 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ASIA CENTRALĂ Este alcătuit din mai multe comunităţi istorico-etno-culturale. 5 la 2 ha).cimec. la 30 km NV de Aškhabad.ro . a avut o origine şi o evoluţie proprie. Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun. de la Kyzyl Arvat. într-un mediu semideşertic. prima cultură neolitică (sedentară şi agricolă) din sudul Turkmenistanului. unde primăvara devreme se formau lacuri sezoniere.

se pare că ea a fost 49 www. Formele erau simple. trunchiate. 5 mp). cu motive realizate cu culoare roşie în formă de acolade. utilizate. zidurile fiind finisate cu argilă şi acoperite cu culoare roşie sau neagră. 36. în cele peste 70 de locuinţe din situl eponim.îndelung locuite. şi creşterea animalelor. a fost pusă în evidenţă prezenţa cuţitoaielor (geluitoare). Pentru domeniul vieţii spirituale sunt cunoscute câteva picturi murale. frecătoare/zdrobitoare. 23. Kohl. fiind caracterizat. căni. sub podeaua locuinţelor sau sub solul curţilor. Piesele componente de seceră erau numeroase (aprox. pisăloage. care erau construite din cărămizi crude alungite (cu lungimea de 60–70 cm). grosimea unor straturi de cultură ajungând până la 6. decorate în majoritate cu motive incizate simple. în special prin piese microlitice geometrice (trapeze. O mică parte a ceramicii a fost pictată. lucrate din lame retuşate cu scobitură. cilindroconice: străchini. De asemenea. topoare de piatră şlefuită. V. linii ondulate. uneori. realizate cu culoare neagă şi roşie. pahare şi aşa-numitele “salatiere”. Ceramica culturii Džejtun este considerată cea mai veche din Asia centrală. 50 m. întrebuinţate pentru unelte compuse. împreună cu lamele neretuşate.ro . figurinele zoomorfe şi antropomorfe şi “fisele de joc” (idoli conici. având paie tocate în compoziţie şi o ardere de calitate mediocră (fig. în formă de jetoane). Au mai fost identificate râşniţe de mână. sfere de piatră etc. Există şi vase lucrate mai îngrijit. 1984). aceştia cultivând mai multe specii de grâu şi orz (Čagally Depe. şi a burghielor (sfredelelor). au locuit între 140 şi 160 de oameni (fig. Ocupaţia principală a purtătorilor culturii Džejtun a fost agricultura. şi cuprindeau locuinţe rectangulare. lucrate pe lame de silex. în vreme ce podelele erau văruite cu alb şi roşu. perioada târzie). pentru prelucrarea pieilor (Masson. Masson estima că. Casele aveau curţi şi anexe gospodăreşti. defuncţii fiind depuşi în morminte simple. cu pereţii neteziţi şi. cu vatră interioară. 5 % din totalul utilajului microlitic). lustruiţi. cu mai multe încăperi (cu suprafaţa medie de aprox. 1971.cimec.Utilajul litic al culturii Džejtun a prelungit o tradiţie de tip mezolitic. triunghiuri şi semilune). M. linii drepte. pătrate rezervate etc. 26). În ceea ce priveşte originea culturii. şi gratoare. în turma de animale având rol important oile şi caprele urmate de bovine. 27). Ca rit funerar s-a folosit inhumaţia.

dar au receptat.cimec. Bižanov. a unor triburi din NE Iranului. prin aculturaţie. 1984). B. faza a III–a. la sud de Akčadarin. Učašča 131 în zona înălţimilor Darjasaj.rezultatul pătrunderii. A. Djingeldy în zona deltei. Kelteminar timpurie (situl Darjasaj)–aprox. unde este cunoscut şi mormântul neolitic târziu la Tumek-Kičidižik. Islamov. în mod special. o serie de trăsături ale modului de viaţă neolitic. Numeroase situri au fost descoperite în interfluviile Asiei centrale. Tolstov. Ljavljakan. cu geograful E. în interiorul deşertului Kyzyl Kum (cercetări S. la NE de Tutkul. P. în regiunea vechilor delte ale fluviilor Amu-Daria şi Syr-Daria şi a râului Zeravshan. şi nu este vorba de o evoluţie locală spre neolitic (Masson. Cu toate datele insuficiente şi discutabile. spre vechiul curs Syr-Daria. Vinogradov a stabilit următoarea schemă de periodizare a culturii Kelteminar: faza I. o economie de producţie. I. în special de creşterea umidităţii relative în zona Ljavljakan. Kohl. Komsomol 1-6. strâns legată de evoluţia climatică a Asiei centrale în Holocen. pe malul drept al fluviului Amu-Daria. Oamenii culturii Kelteminar nu au avut. Darbaza Kyr 1 şi 2. în Uzbekistan. sfârşitul mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc. Mamedov. culesului şi pescuitului. în cadrul expediţiei Horezmia. Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în câmpiile deşertice ale Asiei centrale cuprinse. Vinogradov. E. 1960-1961. din 1954 până în prezent. în colaborare. Neolitic evoluat (situl Djanbas)– sfârşitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc. 50 www. dezvoltarea şi răspândirea comunităţilor Kelteminar a fost. la est de Marea Aral. spre văile uscate ale Makhandariei şi Gudjajlei. 1971. de cronologie relativă şi absolută. din 1965. spre lacul cu acelaşi nume.ro . Neolitic târziu–sfârşitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc. V. A. în Ust-Yurt şi la limita orientală Karakum Zaunguz. U. în delta Sarykamyš. faza a II–a. 1939. 1977). probabil. Au fost identificate peste 1000 de situri Kelteminar. foarte probabil. traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânătorii. care au asimilat o serie de comunităţi mezolitice locale. D. cele mai cunoscute fiind: Djanbas – 31 (Tolstov). asemănător cu cel din Epipaleolitic/Mezolitic. V. pe teritoriul Turkmeniei. De aceea.

cuprins între 500 şi 1500 m. Ranov. trapezele asimetrice şi triunghiurile alungite. caracterizându-se prin vârfuri bifaciale. Industria litică a fost foarte bogată (aprox. a fost bogată şi s-a caracterizat printr-o cioplire lamelară. ovale sau rotunde (cu suprafaţa de aprox. străpungătoare. gratoarele pe capăt de lamă şi triunghiurile asimetrice. 40 mp. şi reveniri periodice. industria litică. Kohl. 1965–1972). Kyzyku Jaksu şi pe conurile de dejecţie de la poalele munţilor Adyrov.ro . identificate ca orizonturi pietruite (aprox.a treia fază. în siturile mai importante). la Saijed). În cea de. 1 mp). realizată din silex. cercetată începând cu 1948 (siturile Kui Bulyen. 1957–1959. în estul Asiei centrale (Tadjikistan). ca piese întâlnindu-se: trapezele. Tutkaul. şi 25 mp. asemănătoare cu cele descoperite la Kharim Shahir. s-a dezvoltat. Vahš. 1981. şi Saijed. V.De aceea. în zona sudică. dar în afara marilor acumulări loessoide. 1984). Kh. 2–2. Ceramica a fost prezentă în toate fazele culturii Kelteminar. 1963– 1969. din nuclee microlitice. unde sunt cunoscute peste 300 de situri. structurile de locuire au fost. Jugupov. Se mai cunoscute şi locuinţe semiîngropate (bordeie). amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan. A. De aceea. piesele realizate fiind: trapezele numite cornus. Siturile au avut o întindere variabilă. pe un relief înalt. în cadrul industriei lamelare s-au produs o serie de modificări tipologice. 51 www. 6000 şi 4000 bc şi chiar până la sfârşitul mileniului III bc. 40000–50000 de piese. 1 m adâncime şi aprox. Cultura Hissar∗. cultura Hissar a fost legată de existenţa ∗ Este diferită de cultura eneolitică Hissar din Iran. cu forme şi decoruri diverse. sparţi. dar ceramica era aproape inexistentă. Toate tipurile de locuinţe au avut vetre.cimec. în Munţii Zagros. cu o locuire intensă pe acelaşi loc. A. A. industria litică şi-a menţinut caracterul particular. trapezele cu conturul simetric etc. sub forma colibelor uşoare. cu forme variate: rectangulare. din care una de la Tutkaul avea aprox. P. cu vârf evidenţiat. Okladnikov. lamele evoluate. acumulându-se zăcăminte arheologice de aprox. 12 m diametru. În faza a II-a. la Tutkaul. între aprox. În aşezările cercetate. de regulă. dar nu a fost atât de bogată ca industria litică (Vinogradov. 5 m grosime. vârfurile pedunculate pe lamele (vârfuri de tip Kelteminar). dispuse în alveolări semisferice (de 15– 30 cm adâncime) şi construite din roci calcaroase şi bolovani de râu.

culturii Džejtun. La Anau s-a descoperit o încăpere cu decor mural pictat. sau se aflau încă în stadiul de vânători şi culegători mezolitici (Ranov 1982). din aşchii retuşate. Namazga-Depe). al naşterii agriculturii şi creşterii animalelor (incipient era of food production). 52 www. fiind cunoscută prin cercetările efectuate la NamazgaDepe. Podeaua şi supafeţele pereţilor erau finisate cu lut fin şi. în Turkmenistan). gratoare. în această regiune. formată prin evoluţia locală a comunităţilor Džejtun. Kara-Depe. camere pentru activităţile cotidiene. magazii etc). 28). cuţite cu lustru de utilizare şi fierăstraie. constând din pătrate şi triunghiuri roşii întrun cadru de culoare neagră. cele mai masive. Masson. puternic influenţate de complexul cultural Sialk I. continuând să fie realizate artefacte de tip choppers. care succede. piese componente de seceră. au fost avansate mai multe ipoteze. Altyn-Depe şi Geoksjur.unui posibil neolitic aceramic din zonă. Sarianidi. piese solzoase. 1982). Braidwood. pentru prelucrarea lemnului (cuţitoaie/geluitoare). În ceea ce priveşte economia culturii Hissar. continuând să fie construite locuinţe rectangulare cu mai multe camere. trapeze etc). comunităţile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat). Astfel. ca răzuitoare (racloare). Piesele litice au fost lucrate pe bolovani de râu. chopping tools.cimec. 1972. cu podeaua realizată din tencuială cu ipsos. Faza Anau I A. 5000–4500 bc) şi Anau I B (aprox. pentru răzuitul pieilor. erau acoperite cu ocru roşu (fig. s-a caracterizat printr-o arhitecură complexă. versantul nordic al Munţilor Kopet Dag. baza economiei. împreună cu vânătoarea şi culesul. cunoscute fiind locuinţele rectangulare. nici una însă nu a fost unanim acceptată. 4500–4100 bc) (Masson. şi au servit. Eneoliticul din Asia centrală este reprezentat de cultura Anau (situl eponim Anau/Tepe Nord.ro . În faza Anau I B. cu mai multe încăperi specializate (bucătării cu vatră. cuţitoaie/geluitoare cu scobituri sau denticulate. Eneoliticului timpuriu îi aparţin doar nivelurile Anau I A (aprox. şi din nuclee de silex sumar pregătite. unele situri depăşeau 10 ha (Kara-Depe. Se cunosc şi numeroase piese microlitice (racloare. iar cele mai uşoare. triburile Hissar practicau creşterea animalelor care era. bine reprezentată la Chakmakli (Šakmakli) şi Monjukli. după R. Utilajul litic şlefuit se găseşte într-un număr redus şi era reprezentat de topoare total sau parţial şlefuite. potrivit altor specialişti. în unele cazuri.

De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox. În cea de-a doua fază apare ceramica bicromă. Khlopin. cu mai multe încăperi. cu degresanţi minerali în compoziţie. 29). Masson. îşi începe evoluţia o altă cultură eneolitică din Asia centrală. în timp ce în faza Anau I B dispar artefactele lucrate din silex. cercetări D. Ganjalin. Namazga I (situl Namazga Depe. cercetări recente). Maruchtchenko. în Turkmenistan. redate în poziţie aşezată (fig. 1952. 1972. Construcţiile acestei culturi sunt cunoscute prin cercetările de la Yassi.Industria litică a fazei Anau I A păstrează piesele microlitice şi săpăligile de piatră şlefuită. Este vorba de case rectangulare. D.ro . În faza Anau I B se cunosc tot două specii ceramice. exista o ceramică decorată prin pictare cu nuanţe închise pe fond deschis şi o alta ornamentată tot prin pictare. au fost realizate statuete feminine. construite din cărămizi crude. A. pictată cu nuanţe întunecate pe fond deschis. 1982). Bukinich. A. aflat în asociere cu coloane de lemn (Khlopin 1963. 1916. În faza Namazga I. pictată cu negru (brun închis) pe fondul roşu al vasului. Kara Depe şi din oaza Geoksjur. În cadrul culturii Namazga au fost decelate două perioade: Namazga I (aprox. Sarianidi. cu motive geometrice. diferenţiate prin maniera de decorare. dar diferite calitativ: o veselă grosieră. într-o cameră era un perete pictat policrom. A. N. în special triunghiuri de mari dimensiuni. dar cu culoare neagră (brun închisă) pe fondul roş-gălbui al vasului.cimec.4500–4100 bc). 1957–1963. I. care continuă. Expediţia arheologică a Complexului Sud-Turkmenistan. 4100– 3700 bc). motivele decorative fiind geometrice. se observă o revenire la ceramica grosieră cu degresant vegetal în pastă. şi 53 www. de tradiţie Anau. Astfel. Masson. iar din cupru erau confecţionate ace cu secţiunea pătrată şi capul piramidal. continuându-se şi confecţionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roşu. 4500– 4100 bc) şi Namazga II (aprox. pe versantul nordic al Munţilor Kopet Dagh. 1924. şi ceramica fină. Ca piese de cult. alături de care apar obiectele de aramă. Kuftin. Ceramica fazei Anau I A cuprindea două specii de ceramică fină. decorată cu culori închise pe fondul deschis al vasului. Într-o locuinţă de la Yassi. roşie şi neagră pe fond deschis. B.

în cadrul unei locuinţe de la Geoksjur. cu pictură policromă şi motive geometrice. În domeniul vieţii spirituale. De-a lungul culturii. în domeniul ceramicii Kara-Depe sunt prezente influenţele de tip Sialk III. netedă. 30). Ca podoabe au fost descoperite coliere de aur. destul de rău conservate. purtând. Dacă în domeniul plasticii de lut se resimt. a vârfurilor pedunculate de suliţă şi a statuetelor feminine aşezate. În Eneoliticul târziu (3700–2800 bc) s-au menţinut diferenţierile culturale. argint. De asemenea. Sarianidi. nude. Casele continuă să fie multicompartimentate. Ca rit funerar. se cunosc elegante statuete feminine. pictată cu brun închis pe fondul alb-verzui al vasului. în acelaşi timp. uneori coifuri de luptă. pictată policrom cu cruci mari şi jumătăţi de cruce. venite dinspre culturile Obeid şi Susiana. o răspândire generalizată a caselor rotunde şi rectangulare. cu părul împletit. foarte bine lustruită.ro . lung de 3 km. în eneoliticul Asiei centrale. şi figuri zoomorfe (ţapi. redate în picioare sau poziţie aşezată.cimec. atât în morminte individuale cât şi în morminte colective. şi bărbaţi în picioare. influenţe de tip Obeid. Masson. au fost realizate mari figurine feminine. S-a produs. vulturi). 54 www. Astfel. 1972. în construcţii funerare circulare de tip tholos. au fost descoperite vase de marmură. Astfel. Piesele de aramă erau lucrate prin metoda à cire perdue. în zona occidentală au evoluat comunităţi care aveau o ceramică de tip Kara-Depe.sporadic o ceramică gri sau neagră. cornalină şi turcoaze. pe când la Kara-Depe a fost semnalat un sanctuar izolat. 1982). lazurit. reprezentând motive geometrice. În zona estică era cunoscută ceramica de stil Geoksjur. sanctuare cu vetre-altar ovale. redate în poziţie aşezată. La Geoksjur a fost descoperit un canal eneolitic de irigaţie. din Eneoliticul mijlociu (4500–3700 bc) se observă o deosebită diferenţiere între culturile central-asiatice: în timp ce în zona apuseană continua ceramica fazei Anau II (fig. era utilizată inhumaţia. de tip Jalangač. cu podium rectangular (Masson. pantere pătate. în zona răsăriteană a apărut o ceramică monocromă pictată cu linii paralele de-a lungul gâtului. 30). cu mâinile depărtate sau aşezate pe piept şi cu decor pictat (fig.

Mackay. Astfel. De asemenea.cimec. Sir John Marshall şi Sir Mortimer Wheeler (1921. Fairservis. Majumdar (Amri. 1988). Astăzi sunt cunoscute peste 300 de situri ale acestei civilizaţii. 1929). de mai mică amploare. iar. conturându-se trasăturile acesteia. Originea civilizaţiilor Indusului este încă puţin lămurită. 1950) în Belucistan. după situl eponim din Pendjab. pe vechiul curs al râului Ravid (Pakistan). Alte cercetări. S.ro . prin care se poate 55 www. aşa cum demonstrează descoperirile din siturile Mehrgarh (cercetări J. în Sind. A. din 1931. C. presupunându-se existenţa unor civilizaţii neolitice anterioare. în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice. Cea mai cunoscută este civilizaţia Harappa.CAPITOLUL 13 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ZONA INDUSULUI Civilizaţiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaşi nume. (N. Mackay a început să cerceteze aşezarea ChanhuDaro(Casal. făcând trecerea spre începuturile epocii istorice. definite în cea de-a doua jumătate a secolului trecut. denumite pre-harappeene. Jarrige începând cu 1974) şi Kili GhulMuhammad-Togau (sondaj W. începând cu anul 1921. E. fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului final şi Chalcolitic. datate în mileniul al VII-lea bc. 1978). au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein). au mai fost efectuate cercetări sistematice la Mohendjo-Daro (19221931) în cadrul misiunii americane conduse de E. 1923-1925) şi M. unde. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetări.-F. în Pakistan şi India de nord-vest. bazate pe urbanism şi transmiterea experienţei prin scris. Pakistan (Jarrige.

defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită. Ca inventar funerar. podoabe din scoici şi pietre semipreţioase (lapislazuli şi turcoaze). construite din cărămizi crude. Ceramica a început să fie confecţionată pe la jumătatea mileniului al VI-lea. multe procurate pe calea schimburilor. într-o regiune din apropierea văii Indului. ca motive utilizate fiind cele geometrice. în morminte erau depuse unelte. Într-o perioadă care precede 56 www. progres care a marcat o serie de modificări în cadrul industriei litice şi osteologice. 31). În mileniul al VI-lea bc. zebul/Zebus).ro . Oamenii acestei perioade cultivau orzul (Hordeum vulgare) şi creşteau. mormintele fiind organizate în necropole. există la Mehrgarh dovezi ale practicării metalurgiei aramei. Deşi are o origine locală. fiind lucrată din “colaci” de argilă. şi comerţului purtat cu regiuni îndepărtate din vest. erau organizate în complexe. Pentru sfârşitul mileniului al V-lea bc. reprezintă importante centre artizanale de olari. Locuitorii acestui sit prezentau un dezvoltat cult funerar. realizată în stilul Kechi Beg (aprox 3500–3000 bc). Înflorirea acestei aşezări s-a datorat. Structurile de locuit. 1988). Ulterior. Ceramica chalcoliticului din regiunea pakistanezo-indiană era policromă. păsări) şi antropomorfe (“dansatoare”). în Chalcolitic. cu mai multe încăperi. ca bunuri de schimb fiind arama. având ca degresant paie tocate. animaliere (frize cu ţapi. producţia ceramică pre-harappeană prezintă influenţe receptate din partea culturilor din zona platoului iranian (Sialk şi Hissar). probabil. în mileniul al V-lea bc. împreună cu Mehrgarh. turcoazele şi bumbacul (Jarrige. dispuse simetric. ceramica era de bună calitate şi a început să fie lucrată la roata cu “arcuş” (înainte de 4000 bc) şi era decorată prin pictură. Pe lângă ceramică. fiind influenţată de lumea iraniană a civilizaţiei Djemdet Nasr. ca şi în cazul altor aşezări din zona iraniană. caprinele. construite din cărămizi crude. la Mehrgarh se observă extensia plantelor de cultură şi sporirea rolului creşterii animalelor (bovinele. în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig. s-au confecţionat numeroase figurine antropomorfe şi zoomorfe. În faza veche. care.urmări evoluţia unei economii agricole. pe lângă case existând şi magazii pentru păstrarea proviziilor. în special. din ce în ce mai realiste.cimec. În faza veche (mileniul al VII-lea bc) au fost descoperite locuinţe rectangulare.

În chalcolitic. din stilul Quetta (aprox. au apărut cunoscutele sigilii. au pregătit trecerea la civilizaţia propriu-zisă a Indusului (Harappa). comparabilă cu cea din zona Egiptului. 1978. 1988). Mesopotamiei şi Iranului antic. cu elemente de protoscriere. 3000–2500 bc). realizate din lut. 57 www. Jarrige. pe un urbanism evoluat.ceramica cenuşie. Ca piese de inventar. la Mehrgarh a continuat să se practice inhumaţia în cadrul unor necropole de sine stătătoare. Aceste descoperiri.ro . o structură socială elaborată şi o scriere încă nedescifrată. fildeş şi metal. pe comerţ intens.cimec. dezvoltată între mileniile al IV-lea şi al II-lea bc. monocromă. în morminte au fost puse puţine unelte şi multe podoabe (coliere de steatită şi pandantive din lapislazuli) (Casal. prezentate mai sus. bazată pe o economie agricolă prosperă.

Cercetările efectuate. Apropiat. pe lângă diversitate.cimec. neolitică şi eneolitică. evoluţia independentă spre modul de viaţă neolitic făcându-se în văile marilor fluvii Huang-Ho (Galben) şi Yangzijiang (Albastru) şi a afluenţilor acestora. Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald şi mai umed. unele dovedind o continuitate remarcabilă. civilizaţiile neolitice extrem-orientale şi sud-est asiatice par să reprezinte mai multe spaţii de debut independent şi al modului de viaţă neolitică şi o anumită particularizare de dezvoltare a fiecărui subcentru (japonez. în mileniile al VII-lea–al VI-lea bc. Dezvoltarea agriculturii şi creşterii animalelor au fost astfel favorizate. printr-o serie de complexe culturale care.ro . nordul provinciei Henan) au arătat că au existat mai multe centre de neolitizare în China. născându-se şi evoluând civilizaţii şi complexe culturale originale. domesticirea soiei s-a realizat în Manciuria. indochinez şi indonezian). în neolitic. în perioadele epipaleolitică. decât cel actual. chinez. începând cu anul 1921 (Yangshaocun. în timp ce zona centrală era acoperită de un lac enorm. menţinându-şi varietatea dată de imensitatea şi diversitatea spaţială.CAPITOLUL 14 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL EXTREM-ORIENTAL ŞI SUD-EST ASIATIC Extremul Orient şi sud-estul asiatic s-au caracterizat. ******* Zona chineză prezintă. sunt deosebit de originale. Astfel. în nord existând lacuri şi mlaştini. Asia Mică şi Europa s-au aflat într-o anumită conexiune în timpul procesului de neolitizare şi de evoluţie a unor complexe culturale. în funcţie de tradiţii şi mediul geografic de dezvoltare. cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul fluviului Yangzijiang. o geografie mult diferită faţă de cea de astăzi. iar în centrele 58 www. Dacă Orientul Mijlociu.

în apropiere de Ming Xian. în Quiughai. în special de-a lungul fluviului Tao. comunităţile Yangshao au cucerit zonele Shandong-ului şi Changchun-ului în Manciuria. Wei şi Fen. ajungând. numită astfel după situl Yang Shao T’sun (Yangshaocun din zona Henan. de timpuriu. Anderson). cu o suprafată de peste 24 hectare. revenind 59 www. Gansu şi. ocupând. în principal zonele muntoase din vestul şi nordul Chinei. G. în regiunea Shanxi. unde au influenţat pe cele ale culturii Liangzhu. Spre nord-est. Aceste comunităţi îşi schimbau locul de aşezare în funcţie de epuizarea terenurilor şi creşterea animalelor. în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-Ho şi a afluenţilor săi Wei şi Fen. În neoliticul timpuriu. de sfârşitul mileniului al VI-lea bc. care domină cursul fluviului Huanghe şi bazinele afluenţilor acestuia. Pereţii erau alcătuiţi din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig. Prezintă elemente de fortificare cu şanţuri completate. cultura Yangshao. Casele erau rotunde şi rectangulare. deplasându-se prin valea Wei. localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru.protoneolitice din zona cursului mijlociu a fluviului Huang-Ho s-a cultivat. la vest de Zheng-zhou. Spre vest. meiul. Aceasta este bine cunoscută datorită cercetărilor din numeroase situri din zonele Henan. comunităţile Yangshao s-au răspândit spre sud. după o perioadă de conveţuire. cu stâlpi interiori. comunităţile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale culturii Longshan. Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii. comunităţile Yangshao au ocupat părţile orientale ale zonelor Qinghai şi Gansu. ultima pentru perioadele târzii. uneori. De asemenea. unde s-au amestecat şi au asimilat o serie de influenţe primite din partea civilizaţiilor central-asiatice. aşa cum este atestat în faza a II-a a sitului de la Miaodigou. Shaanxi. spre est. s-a dezvoltat. erau sistematizate şi divizate în cartiere specializate. În nord. până în golful Hangzhou (la Liangzhu şi Qingliangang).ro . Aşezările aveau aspectul unor sate. amplasate pe terasele de loess. săpat începând cu 1921 de către geologul suedez J. fiind specifice pentru cultivatori şi crescători de animale semistabili. triburile Yangshao au mai influenţat o serie de comunităţi vestice şi răsăritene. cu valuri de apărare ridicate din pământ.cimec. Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo (Banpocun/X’ian. 33). care susţineau şarpanta cu un acoperiş din paie. Din această ultimă provincie. în mileniul al II-lea bc.

săpăligi.cimec. lucrată mai puţin îngrijit. bolasul. De asemenea. antilope. cu culori închise: roşie. pe care îl păstrau în gropi sau în vase de provizii. Culesul şi vânătoarea au continuat să aibă un rol important în asigurarea hranei. arsă oxidant. Decorul era realizat prin pictare pe argila în curs de uscare. leoparzi. cu o gaură pentru cele mai vechi sau cu trei (Yumen. cuţite rectangulare pentru secerat (seceri) şi defrişat. butelii etc. Ceramica fină a fost lucrată mult mai îngrijit. perpetuată până în cultura Longshan. bovine şi ovi-caprinele. pentru vânatul păsărilor.periodic pe vechile amplasamente. diverse legume. râşniţele de mână. iepuri şi marmote. Principala ocupaţie a purtătorilor culturii Yangshao era agricultura. fără motive pictate. fusaiole de piatră şi ceramică. rotunjite. boluri. Argila era bine epurată şi arsă oxidant. vasele fiind finisate cu mâna. A fost confecţionată şi o ceramică de uz gospodăresc. Ceramica reprezintă o importantă realizare a comunităţilor Yangshao şi se caracterizează printr-o deosebită varietate şi eleganţă. greutăţi. provincia Gansu). cânepa şi unii arbori fructiferi. cele mai vechi 60 www. purtătorii culturii Yangshao utilizau praştiile. brună şi neagră. harpoane. pe un suport rotativ. decorată cu impresiuni de şnur înfăşurat. adaptat la un climat mai secetos.ro . comunităţile Yangshao creşteau viermii de mătase. pe terenuri obţinute prin defrişarea vegetaţiei sălbatice. suliţe cu vârful din os. Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praştie). găini. ace de os cu ureche. iar ca unelte: beţele pentru săpat. oale. îngreunate cu o piatră şi greutăţile pentru plasele de pescuit. săgeţile. vorbind de o specializare a creşterii animalelor. până la 1000ºC. aşa cum este atestat de numeroasele resturi osteologice de peşti şi animale sălbatice: bovidee şi cervidee. Formele sunt foarte variate: cupe adânci. de la galben deschis la roşu intens. prin incendiere. amprente de împletituri şi ţesături. cu un decor policrom deosebit. cu pieptenele. căpătând culori diferite. între care varza de China (Brassica sinensis). cai. Ca arme. fluiere sau ocarine (de formă ovoidală sau sferică. topoare şi tesle cu secţiunea eliptică. germanica). porci. cultivând meiul păsăresc (Setaria italica var. Au fost realizate şi vase negre lustruite sau cu corpul alb. La acestea se adaugă piesele de piatră şlefuită: cazmale. câini.

Aceasta era lucrată cu mâna. Ottino. aplatizaţi cu spatula. deopotrivă. treptat. ca forme fiind cunoscute ibricele tripode. carenate sau conice. de comunităţile culturii Longshan. şi ornată cu volute. Cultura Dawenkou (situl eponim. fiind. Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scară largă şi derivau din cercuri şi pătrate. piatra. lângă Ningyang. cu variante regionale. Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare. realizate pe ceramică. binecunoscut în cultura Longshan. 1988 b). în partea de centru-sud a provinciei Shandong) s-a dezvoltat. Unele semne/ mărci. cum se observă în siturile Huaiyin. probabil începând cu mileniul al V-lea bc. şi vasele pictate din valea fluviului Tao. pictată. spirale şi cercuri concentrice. alcătuită din amfore mari. Unele din datele obţinute la Qingliangang par să demonstreze că este vorba de o cultură separată (numită cultura Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numită Dawenkou. de formă sferică sau piriforme. Xixiaou.fiind. utilizate ca urne funerare. vasele cu picior 61 www. După o lungă perioadă de înflorire şi expansiune. cenuşie sau albă. osul. au putut sta. Cea mai bine studiată este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea . cu baza alungită. care a înflorit în mileniul al III-lea. formând un complex arheologic. Purtătorii acestei culturi erau crescători de animale şi cultivatori de plante. din Xuzhou până în sudul Shandongului şi până la nord de Anhui şi Jiangsu. la baza scrierii chineze. purtătorii culturii Dawenkou au folosit. cornul. lemnul şi dentiţia animalelor. în special cele ce cuprind peşti (bazinul Wei). cultura Yangshao a sfârşit prin a fi asimilată. La începutul culturii a fost utilizată ceramica lucrată cu mâna.al II-lea bc). uneori cu motive “în şah” sau ochiuri de reţea. spre est şi vest. Pentru confecţionarea utilajului. în vreme ce temele animaliere sunt mai frecvente. mai rar cu decoruri zoomorfe (De Bergh. foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. alături de pictogramele divinatorii de pe carapacele de broască ţestoasă din cultura Longshan.ro . Zijinshan. 34). prin dispunerea succesivă de colaci de argilă. adesea. pe o arie foarte largă.cimec. uneori. la baza scrierii chineze. descoperite în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). cu picioarele scobite şi marginea răsfrântă în afară (de tipul gui/kui).

În bazinul mijlociu al Fluviului Galben. Ca rit funerar. 1977. cu o origine mai veche sau diferenţiate geografic. fiind organizate. Inventarul mormintelor individuale vorbeşte de existenţa unei diferenţieri sociale evidente (morminte bogate şi sărace) (Chang. Majiabin. Satele culturii Longshan prezintă elemente de sistematizare. Shangman. Shouxian. în zona litoralului (aşezările Dadunze. dar cunoşteau. lucrată la roată. aşa cum se observă în situl Miaodigou II. cu pereţii vaselor foarte fini dar rezistenţi. 62 www. decedatul fiind depus cu capul spre est. Liangzhou etc). a fost săpată aşezarea Chengziyai) îşi are originea. Această cultură s-a caracterizat printr-o frumoasă ceramică neagră. De acolo. Ottino. prin intermediul altor culturi. Creşterea animalelor a fost comparabilă cu cea din cultura Yangshao. Această cultură a înflorit în decursul mileniului al III-lea bc. în Shandong. sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramică neagră lustruită). probabil. Cultura Longshan (situl eponim Longshan/Lungshan. în plus. Problemele stratigrafice. Xiaoxian. în jurul unei clădiri centrale şi erau înconjurate de un zid de pământ sau din cărămizi crude. pentru prinderea mânerului. 1977). 1988 a). Zijinshan.ro . amforele etc (fig. cum se observă în siturile Jingzhizhen. în cadrul culturii Dawenkou a fost utilizată inhumaţia. bivolul. cultura Longshan a fost precedată de cea Yangshao. unde se poate vorbi de cultura Longshan clasică. dar care nu există în nivelurile vechi (fig. cum se observă în aşezările Kexing-zhuang. unde începând cu anul 1928. în zona bazinului inferior al Fluviului Galben (Huang-ho) şi litoralul Mării Chinei. comunităţile Longshan au pătruns treptat spre vest. Qianshanyang.cimec. cel mai adesea în poziţie alungită pe spate. cu perforări multiple pe margine. De Bergh. Utilajul litic era deosebit de fin şlefuit şi era reprezentat de: cuţite de secerat în formă de semilună. în cadrul civilizaţiei Dawenkou. cu care a coexistat uneori. 36) (Chang. 35).(fructierele). unele diferenţieri ale organizării sociale şi tehnice între comunităţile Yangshao şi Longshan fac discutabile raporturile de filiaţie între cele două culturi: filiaţie directă (liniară) sau indirectă. Xindian şi apoi în alte puncte mai sudice. în general. în vreme ce în domeniul agriculturii cultivau mei grâu şi orz. lustruită. Machang.

Ceramica era de culoare neagră. Cultura Liangzhu (Liang-Chu). numită astfel după situl eponim din apropiere de Hangzhou. civilizaţiei Qingliangang. datată între 4800-3600 bc. cunoscută prin săpăligile de piatră şlefuită. În acelaşi timp. Este posibil ca ceramica fazelor târzii să fi fost lucrată la roată. în cantitate însemnată. 1985). şi decorată. apariţia agriculturii şi a creşterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc) cu cele din cultura Yangshao.ro . cercetat începând cu 1973 şi foarte important pentru cunoaşterea civilizaţiilor prezentate mai sus. din zona Zhejiang. au fost practicate pescuitul şi vânătoarea (cerbi. Acestea s-au răspândit până în nordul zonei Jiangsu. unde este cunoscut situl eponim al culturii Qingliangang. În afară de agricultură şi creşterea animalelor. s-a dezvoltat cultura orezului şi creşterea unor animale (câinele. beţe pentru săpat. pleavă şi boabe de orez. cel mai adesea. Cele mai vechi situri. între mijlocul mileniului al IV-lea şi sfârşitul mileniului al III bc. elemente de structuri lemnoase cu cepuri şi caneluri (uluce). lopeţi din omoplaţi de bovidee. cum este cel de la Daxi. se cunosc elemente care vorbesc de o elaborată arhitectură în lemn şi despre o ceramică lucrată dintr-o pastă foarte bună. împreună cu resturi de fructe. sunt datate în mileniul al IV-lea bc. numite uneori “cultura golfului Hangzhou”. cu motive şnurate. tulpini. au fost descoperite însemnate dovezi legate de cultivarea orezului. în bazinul inferior al fluviului Yangzijiang au fost descoperite. ca cel de 63 www.******* În valea joasă a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru). găina şi bivolul). În situl Hemudu (datat 5000-3400 bc). în zona cursului mijlociu al fluviului Yangzijiang. Numeroase situri aparţinând cultivatorilor de orez au fost cercetate în sudul Chinei. succede. cu perforare proximală. legume şi nuci. cu forme diverse. cu care se înrudea. Utilajul litic cuprindea lame de topoare şi dălţi. comportând multe asemănări cu cultura Longshan.cimec. altele în mileniul al III-lea. elefanţi şi rinoceri etc) (Liu Jung. deoarece prezenţa vechilor niveluri de barare a apei a permis conservarea materiilor organice. De asemenea. avea forme foarte variate şi era decorată cu impresiuni de şnur şi motive complementare. şi cuţitele de secerat cu o margine perforată pentru prinderea mânerului. Se cunosc mai multe variante culturale regionale. porcul. În această zonă.

săpăligi. identice cu cele din Polinezia. brun şi roşu. cu secţiunea rectangulară şi umăr. pe scară largă. În decursul evoluţiei lor. pe fond alb-cenuşiu. iar spre sud până la Lixian. dezvoltat în zonele sudice de coastă Fujian. Cu toate acestea. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea. vădind influenţe Longshan. importante legături cu cele ale fazelor evoluate ale civilizaţiei Yangshao. şi ibricele cu picioare conice.la Qujialing (2750-2650 bc). din scoarţă de copac bătătorită. Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang. comunităţile culturii Daxi au întreţinut. în cadrul industriei litice au fost descoperite lame şlefuite de topoare şi tesle. Ceramica acestei culturi era acoperită cu o angobă roşie şi avea un decor pictat cu negru. Triburile Qujialing au confecţionat un perfecţionat utilaj litic şi osteologic: lame de cuţit şi seceră. au receptat influenţe din partea civilizaţiei Long-shan. bazându-şi economia pe cultura orezului. Comunităţile Daxi s-au răspândit până estul zonei Sichuan. comunităţile Qujialing. unde se află siturile de la Jiangling şi Gong’an. specia fină fiind lucrată la roată. ultimele prezentând o ceramică lucrată la roată. dar nu există indicii arheologice desfăşurării altor îndeletniciri. În timpul existenţei lor. destinate confecţionării stofei de tip tapa. în zona lacului Dongting. între mileniile al V-lea şi al III-lea bc. cilindric. centrul său găsindu-se astăzi în provincia Hubei. în Hong Kong) şi Dapengeng (Taiwan). şi lopăţele (palete) cu suprafaţa netedă sau gravată. este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue (Yueh). Ca ocupaţii. vârfuri compuse de săgeată şi suliţă etc. în Hunan. Ca forme se remarcă vasele cilindrice care nu se întâlnesc în nici o altă cultură chineză contemporană. şi în insulele din apropierea litoralului: aşezarile Cham Wan (pe insula Lema. în zona nordică. 64 www. Ceramica acestei culturi a căpătat o deosebită dezvoltare. Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei. şi imprimarea (Chang.ro . în interfluviul Huei– Yangzijiang. purtătorii acestor culturi practicau. pescuitul şi culesul scoicilor.cimec. 1977). China centrală) s-a dezvoltat între 2750–2650 bc. unde este cunoscut situl Wushan. Aşezările erau amplasate pe malurile râurilor şi pe coastă. Ca forme tipice sunt cunoscute: cupele cu picior înalt. În China de SE. Guangdong şi Guangxi.

după cum se observă în siturile Chao’an. Dongxing (în Guangxi) şi Xianrendong (în Jiangxi). Acelaşi lucru se poate arăta şi despre producţia ceramică. decorată la bază cu şnurul şi incizată în partea superioară. Wengyuan. în Fujian. ******* În stadiul actual al cercetărilor.bine cunoscută în Indonezia şi Oceania. nu se poate stabili cu precizie. în mileniul al II-lea bc. tesle cu secţiunea rectangulară şi umăr). o caracteristică a neoliticului târziu. s-a pătruns în epoca bronzului. Industria litică a acestei culturi prezintă multe asemănări cu cea a complexul cultural Yue (piese atent şlefuite. şi o ceramică mai fină. La sfârşitul epipaleoliticului/mezoliticului sud-est asiatic de tip 65 www. bazată pe cultura tuberculilor. ceea ce vorbeşte de existenţa unei navigaţii timpurii în largul mării. Fengpitou şi Yingpu. Lingshan. Unele comunităţi Yue au primit influenţe de tip Longshan. care au fost civilizaţiile neoliticului Asiei de sud-est şi evoluţia acestora.cimec. Haifeng. Comunităţile Yue aveau o ceramică grosieră. Xijiaoshan (în Fujian). datate prin C14 la sfârşitul mileniului al II-lea bc. cu decor ştanţat. motivele fiind curbiliniare. Comunităţile meridionale au adoptat noua tehnologie şi au decorat. aşa cum se observă în siturile de la Tanshihshan şi Wuping.ro . În neoliticul târziu. adesea. lacunare din păcate. Cultura Dapengeng (după situl din apropiere de Taipei/Taiwan). care a fost urmată de o ceramică cu motive geometrice. Nanning. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit. Comunităţile aceastei culturi au avut o economie de producţie. prezentând unele elemente asemănătoare şi cu neoliticul continental. prin cultura Shang. caracterizată printr-un decor şnurat şi cu impresiuni de pieptene. în Taiwan. 1977). Ceramica cu decor geometric s-a perfecţionat devenind. vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii (Chang. deoarece transgresiunea marină holocenă a “rupt” continentul de zona insulară a Indoneziei. dezvoltată între mileniile al V-lea şi al II-lea bc reprezintă o variantă a aşa-numitului complex al “civilizaţiilor neolitice de pe coasta Yue”. fapt care a determinat modalităţi proprii de dezvoltare. în zona Chinei de Nord. formele tripode fiind mai puţin utilizate.

în nordul Indoneziei. sub influenţa neoliticului chinez. au fost descoperite resturi de orez cultivat şi dovezi ale existenţei câinelui domestic. Taiwan). prin prezenţa utilajului litic şlefuit (topoare. poate independent. probabil. şi unele animale domestice (câinele. dălţi şi săpăligi). probabil. Încă din fazele mijlocii ale hoabinhian/bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tăişul şlefuit în timp ce. în noile teritorii. Este posibil ca procesul de acumulare a trăsăturilor neoliticului în sud-estul Asiei să fi fost foarte lent şi cu particularităţi specifice. fasole. Culesul orezului sălbatic şi rizicultura au apărut mai târziu. populaţiile care au părăsit Asia de sud-est. Malaezia. De aceea. Astfel. discutabil.ro . în fazele evoluate. arborii de pâine şi bananierii. ca etapă avansată a culesului. nordul Sumatrei şi. Începuturile propriu-zise ale agriculturii şi creşterii animalelor în Asia de sud-est nu sunt cunoscute cu precizie. porcul şi găina). pe la 8000/6000 bc. În aceste condiţii.hoabinhian şi bacsonian (aprox. spatule de os şi ceramica decorată cu şnurul şi cu motive sub formă de împletitură. acesta ar fi început. prin realizarea unor unelte de piatră şlefuită şi cu protejarea plantelor alimentare. poate sub influenţa neoliticului chinez. Unele descoperiri din situl Spirit Cave (Thailanda de nord). au dus. pe la 2500 bc. toate plantele menţionate. în Insula Sulawesi/Celebes) (Garanger. 66 www. 1992). curcubitacee. care se consideră că se sfârşeşte odată cu răspândirea comunităţilor Dong-Son (Vietnamul de nord). fazele hoabinhianului mijlociu şi târziu au fost încadrate în aşa-numitul neolitic sud-est asiatic. care aparţin începutului epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc) (Solheim. pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest. sudul Chinei. prin mileniul al III-lea bc. în toalianul recent. a fost cunoscută ceramica şi cultura orezului (nivelurile superioare din adăpostul Ulu Leang din regiunea Maros.cimec. De aceea. pun problema practicării unei cultivări timpurii a plantelor (resturi de mazăre. Wilhekm 1972). cu excepţia orezului. între care se găseau diferite varietăţi de igname şi taro (Aracea). cultivaţi mai apoi prin reproducere asexuată. betel şi diverse nuci). 12000–2000 bc) s-a petrecut tranziţia către neolitic (Peninsula Indochina şi nordul Indoneziei– vestul Birmaniei. Se pare că în unele niveluri bacsoniene. au apărut mojare şi pisăloage de piatră. datate. în niveluri datate între 10000–6000 bc.

******* Japonia a reprezentat, în holocen, un spaţiu interesant cu o evoluţie particulară, datorată, în parte şi specificului său geografic. Arhipelagul nipon a căpătat, în general, aspectul geografic pe care îl cunoaştem astăzi: numeroase insule, cu o mare lungime a coastelor, importante resurse marine, păduri masive în zonele muntoase, cu însemnate resurse animaliere şi vegetale, spaţii restrânse de câmpie, care să poată fi întrebuinţate într-o agricultură propriu-zisă. În acest areal specific a evoluat, în epipaleolitic şi neolitic, complexul cultural Jomon (aprox. 12500– 300 bc) caracterizat prin ceramica decorată cu diferite impresiuni şnurate (numită Jomon, în japoneză). Interesant este faptul că, deşi au cunoscut de timpuriu ceramica, comunităţile Jomon aveau, la început, un mod de viaţă caracterizat prin pescuit, vânătoare (mistreţul, cerbul, mamiferele marine) şi cules (la Hamansuno, în sudul insulei Hokkaido, aprox. 7000 şi 5000 bc, erau culese: meiul şi hrişca (Fagopyrum esculentum), putându-se vorbi despre un neolitic ceramic fără producţie propriu-zisă de hrană. De asemenea, pentru alimentaţie mai erau utilizate: nucile, castanele comestibile, ghinda, tigva (Lagenaria vulgaris), mazărea şi o specie de fasole. În domeniul construcţiilor şi meşteşugurilor, erau utilizaţi dudul şi arborele de lac. Cultura plantelor este cunoscută, cu siguranţă, în arhipelagul nipon, din mileniul al IV-lea, în fazele mijlocii Jomon (aprox. 3500– 2500 bc), când meiul era cultivat de către comunităţile seminomade care trăiau pe litoralul Pacificului, în special cele din regiunea Tokyo, ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele, bovinele fiind introduse mai târziu, în epoca Yayoi (secolele al IIIlea bc–al III AD). Amplasarea geografică a comunităţilor Jomon a determinat ca, încă din mileniul al VIII-lea bc, să fie practicat pescuitul în largul mării. Mărturie stau, în acest sens, descoperirile de peşti marini din situl Natsushima (golful Tokyo), fragmentele de pagaie şi de pirogă de la Torihama (60 km nord de Kyoto) şi Kamo (la 70 km sud de Tokyo), ultima datată la 3100 bc. Despre acest tip de navigaţie vorbeşte şi răspândirea ceramicii, din perioada iniţială Jomon, până în insulele mai îndepărtate (situl Agaribara/Okinawa – 4670 – 4450 bc) (Garanger, 1992). 67
www.cimec.ro

Locuinţele comunităţilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate ana în japoneză), având câte o vatră, construite în apropierea unor mari aglomerări de scoici (Kaizuka, în japoneză). Acoperişul era susţinut de stâlpi şi era realizat din paie. Casele erau organizate în cătune, amplasate fie pe litoral, fie pe malurile lacurilor şi râurilor, alcătuite din trei până la zece case de locuit, dispuse (în perioada mijlocie Jomon) în jurul unei construcţii mari, probabil comune. În ceea ce priveşte utilajul litic, trebuie arătat că, deşi nu diferă de cel din paleoliticul final (pre-Jomon), au fost abandonate treptat microlamele şi au apărut micile vârfuri triunghiulare de săgeată, topoarele şi teslele, care s-au menţinut de-a lungul întregii civilizaţii. De asemenea, erau utilizate săpăligile, râşniţele de mână, frecătoarele şi, în perioada târzie Jomon, secerile de şist lustruit. Din os s-au confecţionat ace de diferite tipuri, cârlige de undiţă şi harpoane. Pentru pescuit erau cunoscute plasele cu plutitoare şi greutăţi. Dovedind o deosebită adaptare la mediul în care au trăit şi o relativă izolare faţă de continentul asiatic, comunităţile complexului cultural Jomon au dovedit o remarcabilă continuitate, de circa 10000 de ani, dezvoltarea acestora fiind împărţită în cinci perioade, definite, în principal, după evoluţia tipurilor ceramice şi a siturilor din câmpia Kanto (Aikens, Higushi 1982). Se consideră că ceramica a apărut, în sudul arhipelagului nipon, într-o perioadă Pre-Jomon (către 12500 bc în siturile de la Fukui şi Sempukuji, în Kyushu, şi pe la 12000 în aşezarea de la Kamikuroiwa, în Shikoku) de unde s-a răspândit şi în restul teritoriului. Ceramica Pre-Jomon (aprox. 12500–10000 bc) şi cea din perioada Proto-Jomon (aprox. 10000–5000 bc) avea forme simple, cu gura largă şi fundul conic sau rotunjit, fiind decorată cu motive liniare sau în relief, realizate prin incizii cu unghia sau cu pieptenele, imprimată, şi ştanţată cu ajutorul scoicilor (fig. 40. A). Aceste decoruri se perpetuează şi în perioada veche Jomon (aprox. 5000–3500 bc), când s-au resimţit şi unele influenţe primite din partea neoliticului Asiei de nord-est şi au fost confecţionate vase cu baza dreaptă şi mai rar conică sau circulară. În această perioadă, decorurile erau obţinute prin aplicarea unui bastonaş înfăşurat de argilă, pe care era trasat un şnur împletit sau înnodat, reprezentând aşa-numitul decor şnurat sau cu impresiuni şnurate. 68
www.cimec.ro

În perioada mijlocie Jomon (aprox. 3500–2500 bc), ceramica avea ca forme principale vasele adânci şi modelate mai complex, câteodată, cu protuberanţe voluminoase, ca decoruri fiind cunoscute variate motive şnurate, ornamentele sinusoidale şi spiralice, realizate în relief. Perioada târzie Jomon (aprox. 2500– 1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogăţirea fără precedent a formelor şi decorurilor ceramicii, care a căpătat un deosebit rafinament artistic (fig. 40 B-C). În perioada finală Jomon (aprox. 1000–300 bc), multe vase au avut o funcţie cultico-rituală, în acest domeniu resimţindu-se influenţele recipientelor rituale de bronz, din China. Decorul ceramicii Jomon final este deosebit de sofisticat, reunind şi alternând motivele sinusoidale în relief, cu zone netede şi lustruite, spaţiile cu impresiuni şnurate şi benzile liniare incizate, manifestându-se o serie de particularităţi regionale, legate de tradiţiile şi de forţa de creaţie a diferitelor centre de producţie. Tradiţia Jomon s-a perpetuat şi în epoca Yayoi (sec. al III-lea bc– al III-lea AD), mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu şi Hokkaido), unde se poate vorbi de un Epi-Jomon (Kidder, 1968). În afară de ceramică, începând cu perioada timpurie (pe la aprox. 4000–3000 bc), purtătorii complexului cultural Jomon au realizat deosebite reprezentări antropomorfe stilizate, în special feminine, acoperite cu decoruri incizate (dogu în limba japoneză), legate, probabil, de riturile funerare şi de cultul fecundităţii. Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon, când erau însoţite şi de pietre falice (numite Sekibo) şi se leagă de începuturile agriculturii în arhipelag, când după cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsă a orezului. Odată cu începuturile epocii Yayoi, pe la 300 bc, se consideră că se termină preistoria şi începe evoluţia protoistorică a spaţiului japonez, când o serie de elemente de origine continentală au pătruns în sudul arhipelagului, în insula Kyushu, de unde s-au impus treptat şi în celelalte spaţii. Epoca sau cultura Yayoi reprezintă o modificare esenţială faţă de cultura Jomon, marcată prin manifestarea unui şir întreg de transformări tehnice (pătrunderea obiectelor chineze de bronz şi fier), ale mediului economic (cultura extinsă a orezului bazată pe amenajări de diguri artificiale), social şi în domeniul spiritual (De Bergh 1988). 69
www.cimec.ro

CAPITOLUL 15
NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN AFRICA
Africa a reprezentat şi în neolitic un spaţiu istoric particular, caracterizat printr-o diversitate derivată din evoluţia holocenă, neotermală, a acestui teritoriu, cu fazele postpluviale, umede, numite postgambliene (Makalian-ul, oarecum sincron cu tardiglaciarul, şi Nakurian-ul contemporan cu postglaciarul. De aceea, în funcţie de tradiţiile epipaleolitice/mezolitice şi de tendinţele evolutive, au fost definite mai multe tipuri de neolitic: neoliticul de tradiţie capsiană, neoliticul mediteranean, neoliticul saharo-sudanez, neoliticul pastoral, neoliticul guinean, neoliticul leopoldian şi neoliticul din valea Nilului, fiecare cu trăsăturile sale caracteristice, cu unele interferenţe fireşti. ******* În nordul Africii a fost definit neoliticul de tradiţie capsiană (1933, R. Vaufrey, săpăturile de la Jaatcha şi Redeyef/Gafsa, Tunisia; 1952, E. G. Gobert; 1955, L. Balout; 1957, H. J. Hugot; 1966, H. Camps-Fabrer şi G. Camps; 1968, C. Roubert; 1974, G. Camps), considerat ca fiind continuatorul epipaleoliticului local (capsian) şi rezultatul unei evoluţii neolitice locale, considerânduse că s-a răspândit până în Guineea şi Congo. Se caracterizează prin vârfuri de săgeţi, piese foliacee, topoare şlefuite, tăişuri, ceramică, împreună cu o industrie capsiană tipică. Ulterior, s-a constatat că aria de răspândire a acestui neolitic a fost mai restrânsă şi s-a arătat că s-a caracterizat printr-un interes redus pentru confecţionarea şi utilizarea ceramicii, cuprinzând vase cu fundul conic şi sărac decorate, o bogată industrie osteologică şi o artă mobiliară, realizată pe ouă de struţ, la care se adaugă arta 70
www.cimec.ro

cu trei stadii–capsianul neolitizat (mileniile al V-lea–al IVlea bc). ceramica fiind slab reprezentată. Ritul funerar al comunităţilor neoliticului de tradiţie capsiană era inhumaţia în morminte individuale. în vestul Algeriei. Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior. Hassi Bou Bernous. Adăpostul 402.rupestră nord-africană. podoabe şi gravura animalieră (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar. cu motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga. în ergul Iguidi). cu numeroase gratoare. Nador. Aïn Naga. djebel Marshel. Medjez I. Damous el Ahmar (fig. Tarentule III. mechtoizi (proto71 www. cu o ceramică asemănătoare cu a neoliticului mediteranean. în zona sudică. este cunoscut prin cercetările de la Hassi Manda. Tiaret. Safiet Bou Rhenan. djebel Fartas. Zmielet şi Barka. vârfuri de săgeată “în forma turnului Eiffel” şi o ceramică decorată cu pieptenele. 41). şi se caracterizează prin numeroase microlite geometrice. Columnata. şi neoliticul final de tradiţie capsiană. Mechta el Azla. numeroase gratoare şi vârfuri de săgeată. străpungătoare şi racloare. • faciesul neolitic vest-saharian. Foum Saïda.cimec. reprezentând un facies montan al unei populaţii pastorale seminomade. Ksar Tebilet şi Redeyef). racloare. care creştea vite mici şi trăia în grote şi adăposturi sub stânci. Rhar Oum el Fernan). neoliticul capsian (mileniile al IV-lea–al III-lea bc). caracteristice neoliticului saharo-sudanez. Datele antropologice arată o populaţie mixtă formată din protomediteraneeni.(mileniul al III-lea bc). Butte Catherine. în vreme ce piesele litice destinate măcinării/zdrobirii erau abundente (Bou Zabaouine. vârfuri pedunculate de săgeţi.ro . cu forme sferice (Autruche V. 1974): • faciesul câmpiilor înalte din zona localităţii Constantine. Oued Saïda. • faciesul neolitic din zona Munţilor Atlas. cu aşezări sub forma unor aglomerări de cochilii. În cadrul acestuia au fost stabilite mai multe faciesuri (Camps. Thiout. caracterizat prin reducerea cantitativă a uneltelor de tip epipaleolitic. răspândit până la Aoulef. care încheie evoluţia neolitică din Africa de nord-vest. vârfuri transversale de săgeată şi unelte de piatră şlefuită (Redyef. o importantă industrie osteologică. nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed Tahar şi în djebel Marshel). Harmelia. Brézina. Ouled Zouaï. decorată.

Les Trois Marabouts. Ali Bacha/Algeria. unde a fost numit neolitic mauritanian. oi. piese cu retuşe continui. justifică. lamele à dos. considerat. parţial. pe fond ibero-mauru-sian. Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale şi verticale. rar. ******* În zona Maghrebului. Corales/Cimetière des Escargots. poate de purtătorii complexului cu ceramică cardială. Grotte du Midi. Ouled Haddou.cimec. Aïn Gueddara. cercetările efectuate nu au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii (Camps. Aumassip. aparţin tipului mechtoid (Mechta el Arbi). Cu toate acestea. frecvente râşniţe şi zdrobitoare. Sidi Bou Knadel. 1988 a). din Algeria (Batterie Espagnole. foarte probabil. Aumassip. un facies al neoliticului de tradiţie capsiană. microlite segmentiforme.ro . câini. Grotte du Polygone. Grotte des Troglodytes. cioplite simplu. a fost definit neoliticul mediteranean. Achakar. ******* 72 www. Caf That el Ghar. ultimele descoperiri caracterizându-se printr-o ceramică decorată. 42) Dar es Soltan/Maroc. Alte descoperiri s-au făcut în grotele Cap Tenès. între care se găsesc elemente de prindere (torţi). căruia i-a fost proprie o industrie litică compusă din piese denticulate. cu fundurile conice sau rotunjite şi. El Khrill. indivizii descoperiţi în înhumările neoliticului mediteranean. unii sunt protomediteranoizi robuşti şi numai unul (Grotte des Troglodytes) era protomediteranoid gracil. Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraşului Oran. 1974). vasele având profile simple. prin canelare. În schimb. Les Genêts. ulterior. pentru mileniile al VII-lea – al VI-lea bc. materialele osteologice provenind de la capre. dovedind o populaţie amestecată (Amblard. o abundentă ceramică. gât. uedul Guettara şi Oued de Noiseux). Din punct de vedere antropologic. 1988 b).Cro Magnon din Orient sau evoluaţi din oamenii aterieni) şi negroizi. El Kiffen (fig. porci. Grand Rocher. o bogată şi diversificată industrie osteologică. introdusă. în grotele El Cuartel. Aïn el Kedid. practicarea creşterii animalelor. dovedind şi un permanent şi benefic amestec uman şi de tradiţii culturale (Amblard. gratoare. bovine.

În ceea ce priveşte practicare agriculturii. 1974). prin prezenţa unor puţine microlite geometrice (în tenerian). fig.În zona sudului Saharei şi Sudanului a fost identificat neoliticul de tradiţie sudaneză denumit. răspândindu-se. 10000–2500 bc). Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie de aşezări care se găsesc astăzi fie în aer liber. care era decorată cu linii vălurite punctate. o serie de probe polinice de mei african (Pennisetum). Ceramica descoperită este abundentă. în perioadele mai noi. şi marchează o tranziţie către neoliticul din valea Nilului (Camps. Acest neolitic s-a dezvoltat în condiţiile ultimelor faze climatice din Sahara (IV–VI. specific pentru stilul Orogowdé. răspândindu-se până în Ciad şi Niger. această fază este prezentă pe la jumătatea mileniului al VIII-lea bc. şi numeroasele piese de măciniş par a pleda în acest sens. până astăzi. şi cele secetoase. este bine cunoscută în zona Hoggar şi împrejurimi (Amekni. în Ciad (Delebo şi Soro Kezenanga II) a fost atestată o timpurie domesticire a animalelor. când au alternat episoadele umede.cimec. harpoane de os şi recipiente din coajă de ou de struţ. Site Launey. când a fost inventată (Tagalagal/Aïr. într-o continuă extindere. realizate cu un instrument cu dinţii triunghiulari în secţiune (pieptene de olar). fie în adăposturile de sub stâncă. dezvoltată într-o perioadă pluvială din holocenul inferior. care s-a aflat. În cadrul neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri regionale şi faze cronologice. în Niger. neoliticul saharo-sudanez. datat către sfârşitul perioadei. 1974). până în Mauritania: • faza veche (mileniile al VIII-lea–al V-lea bc). în timp ce la Tagalagal şi Temet/Aïr. cu vegetaţie bogată. 43). Tin Amensar. ulterior. când motivele erau obţinute prin impresiuni cu pieptenele şi unele urme de împletitură. descoperite la Amekni. Hirafok). probabil. aprox. ceramica. Timidouin.ro . Ca ornamente se cunosc impresiuni realizate predominant cu pieptenele şi motivele sub formă de linii vălurite (wavy line) (Camps. la sfârşitul acestora putându-se vorbi de o “Sahară mică”. a numeroase râsniţe şi zdrobitoare. 73 www. care se deosebeşte de tradiţiile africane prezentate anterior. vasele având forme sferice şi decorul realizat pe întreaga suprafaţă exterioară a vasului.

care sugerează practicarea pescuitului. unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice de peşti şi harpoane de os. bovine. şi Télimorou cu o olărie cu angobă roşie şi decorul dispus în jurul gurii.• faza mijlocie (mileniile al V-lea–al III-lea bc) este cunoscută la Meniet. a vârfurilor de săgeată şi brăţările de piatră. pe crescătorii lor şi construcţiile acestora (Amblard. Superior). o creştere a numărului pieselor şlefuite. a marcat o abandonare a vechilor forme de habitat în adăposturi şi întemeierea de mici sate cu colibe. 1974) Specialiştii zonei şi ai epocii nu au o părere unanimă în legătură cu atribuirea etno-culturală a bovidianului. o ceramică decorată cu motive punctate şi imprimate. dispuse în jurul lacului Ciad. asociate cu registre lustruite. în adăposturi (abri). uneori colorate în negru.cimec. împreună cu fauna sălbatică şi domestică din aceeaşi perioadă. încadrat în Neoliticul recent. Bovidianul târziu. într-o perioadă umedă din holocenul mijlociu. ultimele două prezentând legături cu Neoliticul târziu din Nubia (Camps.ro . fazele veche şi mijlocie aparţinând neoliticului saharosudanez mijlociu (mileniile al V-lea–al III-lea bc). ca cele din Tassili-nAdjer. Ouaguif cu benzi alcătuite din puncte mici. dispuse în benzi orizontale. 44). unelte pentru măcinat (râşniţe şi zdrobitoare). care atestă o activitate pastorală. Ceramica bovidianului târziu se diferenţiază de la zonă la zonă. caracterizat printr-un decor format din puncte şi “lacrimi” mari. fapt pentru care au fost definite mai multe stiluri: Arsa-Ténébyéla. 74 www. Aumassip. o plastică zoomorfă şi reprezentări rupestre înfăţişând. aşa cum se observă şi din reprezentările rupestre. o industrie litică lucrată din cuarţ (Ciad). între care şi topoarele “cu gâtuire”. bazată la început pe vite mici şi bovidee. sub formă de împletitură. şi în cătune cu colibe rotunde. mediteraneene şi europoide. cunoscută şi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. 1988 c). în special. Amekni (niv. Tiouyne. care era mult mai extins decât astăzi. S-a caracterizat printr-un habitat sezonier. Bovidianul reprezintă o cultură specifică pentru o perioadă pastorală. pentru această perioadă sunt cunoscute unele faciesuri ca bovidianul (vechi şi mijlociu) şi tenerianul. cert fiind faptul că schimbările climatice prin care a trecut Sahara au determinat importante mişcări şi mixturi de populaţii negroide robuste.

1988 c). relativ gracili. nedecorată şi arta sa rupestră. compusă din colibe de lut. faza terminală a neoliticului în această zonă. indivizi micşti. provenind de la înhumări în decubitus lateral. Hoggar şi în împrejurimi (Lhote. aşa cum sunt cunoscute încă din capsian şi iberomaurusian (Maghreb) precum şi în neoliticul pastoral kenyan. Aumassip. decorată cu linii vălurite. In Begouan. şi sudanezi orientali robuşti. la rândul său. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de materiale osteologice umane. J. ******* Neoliticul din valea Nilului sudanez pare să-şi aibă originea în aşa-zisul mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. specifică unei economii de subzistenţă. bazată pe pescuit. 1981). Mormintele erau dispuse în locuinţe. pe o parte. prezintă multe asemănări cu neoliticul saharo-sudanez. cunoscut prin cercetările de la Asselar. Tibesti. unii cu trăsături mechtoide (M. care. La Téfédest. cules şi vânătoare. La sud de Hoggar s-a dezvoltat faciesul Tilemsi. Acest mezolitic de Khartoum s-a caracterizat prin păstrarea unei industrii microlitice din cuarţ şi cuarţit. Karkarichinkat. care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al II-lea bc). caracterizat printr-o ceramică fină. deocamdată.Bovidianul a cunoscut o răspândire deosebită în zonele Ouenat. cu picioarele mai mult sau mai puţin îndoite. care redă mici personaje cu capete geometrice şi mici bovidee.cimec. venite dinspre est s-au amalgamat cu cele locale şi s-a format faciesul idelesian. fără ca să fie atestate. Tipul antropologic era cel negroid şi prezentau mutilări dentare. 1966). Arkell) (Cornevin. în acest spaţiu şi perioadă. Ennedi. Această fază protoneolitică a fost urmată de neoliticul de 75 www. gresii plate. ace şi harpoane de os şi o ceramică evoluată. punctate. Chamla). zdrobitoare. neoliticul saharo-sudanez a decăzut atunci când populaţiile bovidiene. în cadrul cărora au existat mai multe tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african. câţiva indivizi nonnegroizi. semisedentară. defuncţii fiind depuşi chircit.–C.ro . Locuirea era. în mare măsură certificând reprezentările antropomorfe de pe picturile parietale (Amblard. în fond o cultură protoneolitică (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). cultivarea plantelor şi creşterea animalelor (Mandics. 1983). incizate cu pieptenele. mărgele.

În Nubia. cu angobă roşie şi cu decoruri realizate prin impresiune. piepteni. topoare) şi cârlige de undiţă din valve de scoici. în timp ce gazelele şi struţii erau vânate iar broaştele ţestoase prinse. 46). orzului. inele de braţ. dar a fost realizată o ceramică micacee. bazată pe pescuit şi adunatul moluştelor. Era cunoscută o bogată veselă de piatră. ******* În zona cursului mijlociu al Nilului (Egiptul de Sus şi Mijloc) au evoluat mai multe culturi.cimec. Acest facies neolitic prezintă unele asemănări cu fayoumianul din valea inferioară a Nilului. pescuit şi cules în care a apărut creşterea caprelor şi a oilor. de la început foarte dezvoltate. precum şi palete de fard din şist. Tazianul. 1981). Mormintele erau ovale şi rectangulare. unelte parţial şlefuite (dălţi). s-a păstrat economia de subzistenţă.Khartoum (mileniile al V-lea –al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aşezarea Esh Shaheinab/Sudan). creşterea bovinelor şi ovinelor. ca urmare a expansiunii unor comunităţi neolitice sahariene târzii spre valea marelui fluviu. având diferite culori: roşie. localizat tot în zona Egiptului mijlociu (siturile Badari. 1981). obiecte de podoabă din amazonit şi o ceramică lustruită. cunoscut în Egiptul mijlociu (Taza. cârlige de undiţă. Badarianul (fig. podoabele cuprindeau mărgele de cuarţ şi din aramă turnată. Matmar). Badari. rar.ro . în perioada mileniilor V-IV bc. Locuinţele erau sub forma colibelor simple. decorată cu impresiuni punctate (Cornevin. Matmar şi Hemamiéh) dar şi în deşertul est-nubian. o ceramică de culoare brună şi. cenuşie şi roşie cu gura neagră. o producţie osteologică destul de variată (harpoane. a avut o economie bazată pe vânătoare. figurine. se practica cultivarea grâului. neoliticul de Khartoum s-a caracterizat printr-o industrie litică marcată prin numărul mare de piese segmentare. alături de care s-au confecţionat inele şi brăţări din fildeş şi scoici marine. s-a caracterizat printr-o industrie litică compusă din gratoare. este specific eneoliticului. De asemenea. cu nişă uneori. unde era depus cadavrul cu faţa spre vest (Cornevin. Astfel. brună. Practicile funerare perpetuează tradiţia taziană (inhumaţia în morminte cu 76 www. roşie. cuţite şi topoare şlefuite. Ceramica acestei culturi era de foarte bună calitate. inului. Din os şi fildeş au fost confecţionate căuşe. din scoici. cu marginea neagră. cu forme de cupă.

împletitură sau cărămizi şi în urcioare mari. fiind realizat cu brun. cu torţi perforate şi adesea picior conic (fig. Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau predinasticul I/Amratian (situl El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu. purtătorii nagadianului I au mai confecţionat palete de fard din şist. fie colibe de lut. Practicile funerare au cunoscut o perfecţionare. lut. argint. Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate. dălţi. 47) (Cornevin. păsări flamingo. 4000–3500 bc. de formă zoomorfă etc.cimec. Mandics. Industria litică era alcătuită din cuţite cu tăişul concavoconvex şi vârful întors în sus şi secţiunea în formă de V (fig. 1). În ceea ce priveşte habitatul uman. ca şi la Hemamieh şi Mostagedda. din os şi fildeş. ceramica Nagada I era pictată cu alb pe fond roşu. uşor adâncite. şi au utilizat pe scară largă arama. vârfuri. roşiatică sau gălbuie. 3500–3100 bc. confecţionându-se pumnale. fie adăposturi simple. topoare. Nagadianul II sau predinasticul mijlociu/ Gerzeean (situl El-Gerzeh. din zona Fayoum până în Nubia egipteană de sud. cuprins între aprox. fier meteoritic şi plumb Ceramica cu decor alb a fost înlocuită printr-o veselă cu torţi ondulate. 77 www. elemente vegetale. ace.ro . Spre deosebire de badarian. 1981. ca motive cunoscându-se cele liniare şi naturaliste. măciuci piriforme şi vase elipsoidale sau tubulare. deopotrivă. motivele fiind variate: spirale. Locuinţele erau de diferite forme. Erau cunoscute şi obiecte realizate din alte metale: aur. 48.nişă). De asemenea. reprezentări antropomorfe şi zoomorfe din os şi fildeş. Au fost confecţionate. cu forme asemănătoare vaselor din piatră. având mânerele acoperite cu plăcuţe de aur sau fildeş. a cunoscut o extindere deosebită. topoare şlefuite şi capete de măciuci. morţii fiind depuşi într-un “sicriu” de lemn. Decorul ceramicii era foarte bogat. Nubia şi în deşertul oriental. Din os şi fildeş s-a realizat un repertoriu deosebit de variat de podoabe. palete de fard. 48. 1983). Utilajul litic era bifacial şi cuprindea săgeţi. şi erau însoţiţi de ofrande depuse în gropi laterale. Prelucrarea aramei a cunoscut o deosebită extensie. la Mahasna au fost descoperite locuinţe uşoare din lemn. personaje cu braţele ridicate etc. bărci (fig. discoidale sau conice. diferite tipuri de cuţite. 2). tesle. Egiptul de Jos). între aprox. vase tubulare de piatră (bazalt).

Chiar dacă faza a III a nagadianului. denumit astfel după oaza şi bazinul Fayoum din Egipt. alături de care au apărut dălţi concave. prezintă un recul faţă de cele anterioare. Deşi nu au fost descoperite locuinţe. Fayoumianul B. având suprafaţa roşiatică şi neagră. zdrobitoare şi topoare cioplite cu tăişul ascuţit. se cunoaşte că proviziile erau păstrate în coşuri îngropate în puţuri-silozuri. caracterizându-se printr-o economie de producţie evoluată. microlite geometrice şi vârfuri de săgeată. faza A a fayoumianului (cu date C 14 cuprinse între 4450–3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea bc. Spre deosebire de faza anterioară.ro . remarcându-se vasele cu picior decorate cu proeminenţe mamelonare. 6500– 5200 bc) este prima civilizaţie cu caracter neolitic preceramic. mei.Către sfârşitul culturii au apărut sigiliile cilindrice şi diferite motive simbolice. ovi-caprine. cu un repertoriu variat al formelor. artistice şi spirituale contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. dezvoltate pe cursul inferior al Nilului. morminte 78 www. ceramica monocromă. în ce măsură purtătorii acestei civilizaţii au cunoscut o economie de producţie. Nu au fost descoperite. în care s-au resimţit încă puternice tradiţii epipaleolitice. Ceramica a fost de factură grosieră. deocamdată. economice. deocamdată. care prefigurează scrierea hieroglifică (Vila. în special). în ansamblul său această cultură eneolitică a mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese tehnologice. in). fiind descoperite numeroase seceri. porcine). iar industria osteologică a fost diversificată (palete de fard. reprezentate de lamelele simple. cât şi folosirea îndelungată a inhumaţiei în interiorul locuinţelor. Nu se poate preciza. uneori lustruită. iar pescuitul era extins. Industria litică prezintă multe elemente de tradiţie Fayoum B. Se practica agricultura (grâu. care prezintă asemănări cu badarianul. atât în ceea ce priveşte dimensiunile siturilor. erau vânaţi hipopotami şi prinse broaşte ţestoase. (aprox. râşniţe. prezintă o serie de caracteristici particulare care le diferenţiază faţă de cele din sud. 1988 a). denotând o serie de legături cu culturile contemporane din Sahara. numit şi Semainian. orz.cimec. ******* Civilizaţiile neolitice dezvoltate în Egiptul de Jos. creşterea animalelor (bovine.

poate fi datat la sfârşitul mileniului al V-lea şi în prima jumătate a mileniului al IVlea bc. care reprezentau. capre. creşterea animalelor (oi. construite din crengi şi lut.ro . Morţii erau înhumaţi în cadrul aşezării. Obiectele de podoabă. lamelară. 1983. Din punctul de vedere al industriei litice şi osteologice se observă multe asemănări cu fayoumianul. de unde au fost aduse bijuterii şi palete de fard. au fost confecţionate din scoici şi cochilii de gasteropode din Marea Roşie. în gropi ovale. 1981. în fazele mai dezvoltate. 1981. probabil cu rol cultic. Mandics. Mandics. vânătoarea (hopopotami) şi pescuitul. sezoniere sau mai durabile. în apropiere de Hélouan. din şist şi granit. Din lut ars. netezită atent şi. printre alte motive. 1988 b). 1983). în directă legătură cu fayoumianul. vestul deltei Nilului). în Egiptul de Jos. Omarianul A (situl El-Omari. datat între aprox. cu forme diversificate. elemente de sistematizare cvasi-urbană. mărgele lucrate 79 www. cu coşuri şi vase de provizii îngropate. câteodată. lustruită. capete piriforme de măciuci şi vase de piatră. Locuitorii acestei aşezări au întreţinut strânse legături comerciale cu centrele meşteşugăreşti din Egiptul sudic (de Sus). Într-un interval temporal deosebit de larg. Ceramica avea suprafaţa roşie sau neagră. topoarele slefuite. au fost confecţionate diferite reprezentări antropomorfe şi zoomorfe şi modele de bărci. foarte numeroase. cu locuinţe ovale semiadâncite. pe o faleză abruptă). câini). cuprins între neoliticul timpuriu şi neoliticul târziu. spaţii de măciniş şi silozuri-“grânare”. 5000 şi 3600 bc. care a cunoscut. cunoscându-se piese noi de tipul cuţitelor cu spatele curbat. printre locuinţe. Industria litică a fost lucrată din silex şi era.(Cornevin. Populaţia acestei aşezări practica agricultura (în special grânele). unde a fost descoperită o ceramică de bună calitate. este cunoscut faciesul mérimdian (marea aşezare de lângă Mérimdé-Beni Salamé.cimec. În fazele evoluate a fost confecţionată o ceramică ornamentată cu motive incizate. care erau dispuse de-a lungul unor”străzi”. În unele zone special destinate existau arii de treierat. fără inventar specific (Cornevin. monocromă. industria osteologică era de bună calitate. în special bifacială. frunzele de palmieri. fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. Vila. realizându-se piese cu retuşare bifacială. Acest facies s-a caracterizat printr-un habitat uman evoluat.

os. Meadianul cunoscut prin cercetarea celor două necropole de la Méadi şi necropola de la Héliopolis. defuncţii erau depuşi în vase. cu cele din perioada anterioară (Cornevin. ca structură şi importanţă. caracterizate prin existenţa necropolei şi a mormintelor acoperite cu movile de pietre (Cornevin. probabil. Purtătorii omarianului cultivau grâul.cimec. accesul realizându-se prin intermediul treptelor. în perioada predinastică. de dimensiuni mai reduse. acestea erau asemănătoare. şi altele semiadâncite. construite pe stâlpi îngropaţi în sol. o cultură de tranziţie către perioadele predinastică şi istorică. amintind de vasele din bazalt. În ceea ce priveşte locuirea. În apropierea aşezărilor se găseau necropolele. ******* Pentru spaţiul est-african. contemporan cu începutul nagadianului I meridional. având ca forme vasele ovoide şi alungite. probabil cu caracter ritual. a fost descoperit la est de situl precedent şi diferă prin industria litică. cu marginea evidenţiată şi cu baza în formă de inel circular. cu capul la sud şi faţa spre vest. decorată cu negru. În ceea ce priveşte ocupaţiile. importate din sud. contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. Au fost îngropate. compuse din morminte rotunde sau ovale. cu acoperişul susţinut de pari.din coajă de ou de struţ. Podoabele sunt deosebit de puţine. rotunjite. aceasta era alcătuită din colibe ovale şi rectangulare. şi vase tubulare. care au trăit în acel teritoriu înainte de 80 www. pusă pe seama descoperirii. a zăcămintelor miniere din zona Sinai. Méadianul este. dar erau culese şi unele plante sălbatice. Locuinţele erau de două tipuri: ovale. şi practicile funerare particulare. Mai este atestat un tip de locuinţă adâncită. 1981). toate în zona oraşului Cairo. gazele etc). piatră şi vertebre de peşte. cu capul spre sud şi faţa spre vest. şi animale (câini. a fost definit aşa-numitul neolitic pastoral prin care s-a desemnat economia populaţiilor producătoare de hrană. mai puţin fină decât cea omariană. Morţii erau înhumaţi în sat. pentru ultimul tip fiind utilizate cărămizile uscate la soare. din mediul Nagada I (aprox. defuncţii fiind depuşi pe o parte. 4000–3500 bc). care nu au modificat modul tradiţional de viată al locuitorilor din Egiptul de Jos. 1981). Omarianul B. unde s-a descoperit o ceramică monocromă. orzul.ro . inul. în schimb se constată o utilizare masivă a aramei.

alte presupuneri că ar fi fost descoperite materiale osteologice de animale domestice. 49). Neoliticul pastoral de savană grupează restul descoperirilor şi manifestărilor.cimec. Phillipson. În sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei. Industriile litice şi tipologia ceramicii a fost diversă. ca la Njoro River Cave (aprox. Chiar dacă a fost accentuat rolul creşterii animalelor într-un sistem pastoral. probabil sălbatice. Elmenteitianul. Mandics. în general. 1983. care. a cămilelor. inclusiv agricultura (Mandics. pe la aprox. sunt cam eterogene şi incomplet cunoscute şi definite. Aşezările şi locuinţele au avut suprafeţe şi durate de evoluţie variabile. şi un rit funerar particular. 1988 a). 1981. din care. Mai bine cunoscute sunt fazele finale. În câmpiile joase din nordul Kenyei. poate. din mileniul al II-lea bc. era cunoscută creşterea bovinelor. cu dublu tăiş. în acest sens. constând din incineraţii în morminte colective. 1000 bc) (Cornevin. 1984). sunt ipotetice deoarece nu au fost găsite în complexe sigure. o industrie litică cu lame mari de obsidian. dovadă. În cadrul neoliticului pastoral din sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei au fost decelate mai multe variante regionale şi. dezvoltat într-o zonă umedă de pe versantul vestic al văii riftului central şi pe abruptul pantei Mau. pe malul lacului Nakuru (fig. care încetează în mileniul I AD. stând şi pietrelor pentru zdrobit boabele. amplasate pe terenurile înalte din sud (Ambrose. în bazinul lacului Turkana. 81 www. 1983. Ambrose. o ceramică nedecorată. sub tumuli de piatră sau în crăpăturile stâncilor. aşa cum au arătat cercetările din siturile Dongodien şi Ele Bor/Kenya. aşa cum este la Hyrax Hill. adaptate. cronologice. s-a caracterizat prin creşterea animalelor domestice (bovine şi ovicaprine). unui complex sistem sezonier de utilizare a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane. nu s-a stabilit cu precizie dacă au existat şi alte forme de producţie de hrană. acest tip de mod de viaţă fiind mult mai vechi decât cel din siturile similare. într-un climat mai umed decât cel de astăzi. culesul cerealelor. 2500 ani bc. probabil. şi ceramica. poate. pe la 8000 bc. economia pastorală este atestată pe la 1300 bc.practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea–I bc). şi boluri de piatră. provenind din contexte datate în epoca mijlocie a pietrei (Middle Stone Age). oilor şi.ro . 1984). cele mai bine cunoscute sunt: elmenteitianul şi neoliticul pastoral de savană. în stadiul actual al cercetărilor.

care a avut o industrie litică asemănătoare. Camerun şi Congo s-a dezvoltat neoliticul guinean. Nioro.ro . civilizaţia “agricolă” dezvoltată la graniţa dintre Mali-Mauritania şi Senegal. râşniţe şi zdrobitoare/frecătoare. Din păcate. microlite. Existenţa greutăţilor pentru beţele de săpat a fost interpretată drept probă plauzibilă a practicării culturii tuberculilor (Amblard. prin care s-a înlocuit aşanumita cultură a săpăligilor şi paratumbianul. deocamdată. altădată. Sopie.. în stadiul actual al cercetărilor. în situri şi în morminte au fost descoperite boluri de piatră (fig. ******* Într-o zonă largă. dar mai la sud nu există dovezi ale producţiei de hrană înainte de începuturile prelucrării fierului (începutul mileniului I AD). Astfel. la sud de pădurile ecuatoriale central-africane. cu toate că descoperirile arheologice sunt încă neconcludente (Phillipson. datate între în a doua jumătatea a mileniului I bc. ******* În regiunea statelor Zair şi Congo şi în bazinul inferior al fluviului Congo. Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon.cimec. neoliticul guinean s-a caracterizat printr-o deosebită abundenţă a topoarelor. ultimul desemnând. nu se pot face 82 www. Pe baza unor studii lingvistice. o schemă evolutivă logică sau să se stabilescă diferenţieri geografice şi culturale.neputându-se realiza. Kamabai. Yengema. fiind creaţia unor comunităţi care adoptaseră târziu agricultura bazată pe cultivarea ignamei. mojare şi pisăloage. Blandé. se presupune că unele populaţii ale neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbă sud-cuşitică şi că practicau creşterea animalelor şi cultura unor plante. fără a se putea preciza dacă au servit la mărunţirea pigmenţilor sau a alimentelor vegetale. ceramică şi topoare din piatră şlefuită. a fost definit neoliticul leopoldian caracterizat prin aşezări deschise şi în grote. târnăcoapelor. în cadrul Complexului Chifumbaze. Mali. Fangala Toukoto (Mali) etc. 49). discuri perforate uneori. care precede cea mai veche atestare a prelucrării fierului în zonă. cuprinsă între Senegal. teslelor. 1988). cioplite sau şlefuite. 1988 a). asociate destul de frecvent cu gratoare. săpăligilor. Situri aparţinând neoliticului pastoral sunt cunoscute şi în Câmpia Serengeti (nordul Tanzaniei).

cules şi pescuit. 1988 b). dar este posibil ca populaţiile din aceste regiuni să fi păstrat vreme îndelungată modul de viaţă bazat pe vânătoare. 83 www. în mileniul I AD (Phillipson. trecerea la economia de producţie făcându-se în diferite perioade istorice.ro .cimec.precizări referitoare la neoliticul sud şi sud-est african.

7000–6500 BC). în formă de bordeie dotate cu vetre. În aceste accepţiuni. pe de o parte. 1994). se observă. din Câmpia Thessaliei (Grecia). Orientul Apropiat şi Asia Mică. este evidentă o anumită individualizare şi evoluţie particulară pe zone şi subzone geografice. în urma descoperirilor de la Argissa Magoula.ro . există încă multe lacune şi inconsecvenţe de cercetare şi reconstituire.CAPITOLUL 16 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN EUROPA Neoliticul şi eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine cunoscute. după cele din zona Orientului Apropiat. Cu toate acestea. pe de altă parte. Peninsula Balcanică. cu Mediterana orientală. 84 www. atât în neolitic cât şi în eneolitic. precum şi evoluţia secvenţială. fiind tentantă şi încercarea de punere în lumină a unei evoluţii locale. este normal să se pună în evidenţă trăsăturile particulare ale dezvoltării neolitice. reliefând moştenirile şi tradiţiile. graţie cercetărilor efectuate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Sesklo.cimec. cu construcţii simple de locuit. a celor din regiunea Porţilor de Fier (Lepenski Vir-Schela Cladovei). care ar prezenta elemente ale unei economii de producţie. De aceea. încadrată într-un încă ipotetic neolitic preceramic. Nea Nikomedia (aprox. formula Ex Oriente lux păstrându-şi multe din caracteristicile determinative. Souphli Magoula. din Rep. cu atât mai mult cu cât continentul european este mai mic decât cele prezentate anterior. Moldova (Soroca) sau cele din grota Franchthi (datate 6000–5700 bc). dar care nu rezistă decât parţial unei critici serioase a izvoarelor arheologice cercetate (Chapman. genetice şi culturale. aflată în directă legătură cu Asia Mică. Neolitizarea Europei s-a făcut diferit de la regiune la regiune. că există multe legături.

a reprezentat o regiune de neolitizare timpurie. cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. lamelară. porcine. amplu continuate după cel de-al doilea război mondial). la sfârşitul mileniului al VII-lea şi în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. ace. Otzaki. fiind lucrată din silex şi obsidian. urcioare globulare. 1989 a.cu prelungiri până în valea Dunării mijlocii şi inferioare. vânătoarea.cimec. 50). în regiunea Balcanilor răsăriteni (Thessalia. Eubeea şi Sporadele). Industria osteologică (cârlige. Industria litică este. Argissa Magoula. neagră-cenuşie sau brun-cărămizie (Frühkeramikum). 1903-1908 a efectuat săpături în staţiunile-acropole thessaliene de la Sesklo şi Dimini. care au devenit tradiţionale şi sau transmis populaţiilor şi civilizaţiilor ulterioare. pescuitul marin etc. în vreme ce specia grosieră era acoperită cu 85 www. plăci de centură) completează repertoriul artefactelor. ultimele fiind realizate din chirpici sau cărămizi crude şi substrucţie lemnoasă. culesul. s-a dezvoltat complexul cultural Protosesklo-Sesklo (Hr. Grecia centrală. În neoliticul timpuriu. se remarcă tpoarele şi teslele. unele podoabe. 51) şi o deosebită stabilitate a habitatului uman. motivele ornamentale fiind liniile. mei. Piesele microlitice geometrice (trapeze şi segmente) şi lamele de seceră. în general. care au furnizat diferite tipuri de locuinţe. (fig. creşterea animalelor (ovicaprine. bilele de praştie. Macedonia. Sesklo etc). reprezentările umane. zig-zagurile. dar şi deschisă. leguminoase – mazăre. purtătorii complexului Protosesklo practicau cultivarea plantelor (grâu. roşie-portocalie. aşa cum arată descoperirile din aşezările tell şi magoulas (Nea Nikomedia. Tsountas. Ca piese litice şlefuite. prin evoluţie şi aculturaţie. pe o temelie de piatră. spatule. Ceramica fină a fost decorată prin pictare. cu picior şi cu marginea mai mult sau mai puţin răsfrântă. adâncite şi de suprafaţă. Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S. Ca ocupaţii. bob. bej. orz. dălţi. Ceramica a fost de factură bună. cu degresanţi minerali în compoziţie. cu funduri inelare etc. romburile. triunghiurile.ro . cu roşu şi negru pe fondul natural sau albicios al vaselor. 1989 b). linte). în general monocromă. Gimbutas. fiind o parte însemnată a Vechii Europe (Gimbutas. şi acoperiş în patru ape. bovine). acoperită cu angobă lustruită. sigilii (pintadere) şi statuete antropomorfe şi zoomorfe. care s-a caracterizat printr-o vastă arie de răspândire (fig.

nu mai prezintă piese microlitice. cu un bogat inventar cultic. 1993). ci doar lame de seceră. compus din statuete ale Zeiţei-Mame şi piese depuse votiv (topoare şlefuite. Astfel. redând un tip uman asianic. denotând o influenţă de tip impresso-cardial. ofrande etc) (Seferiadis. sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine. legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. confecţionată din silex şi obsidian. în timp ce din os au fost produse străpungătoare şi dălţi. ambele tipuri de morminte fiind înzestrate cu un inventar particular (vase. Deplasându-se de la sud-est către nord şi nord-vestul Peninsulei Balcanice. trapezoidale sau aproape pătrate).barbotină şi ornamentată cu impresiuni de unghie.ro . reprezentările zoomorfe şi bogata simbolistică geometrică. fortificate cu şanţuri şi ziduri (Sesklo. Industria litică. Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcţiesanctuar. poate. în formă de boabe de cafea. linii dispuse în zig-zag şi impresiuni realizate cu scoica cardium. danubian.). Karanovo I-II. în Grecia) este descendenta directă a culturii Protosesklo. precum şi incineraţii de copii. pe parcursul a trei faze (I-III). prefigurând tipul megaron. pe o serie de culoare favorabile: VardarMorava. În cadrul ritului funerar se cunosc înhumări individuale sau familiale. şi s-a dezvoltat. au fost construite din cărămizi crude pe o temelie de piatră. se găsesc în sate aglutinante. împărţită în trei nave. Mariţa şi Struma-Isker. fusaiole. aşa cum se observă în situl de la Magoulitsa. 1985). în Grecia centrală şi nordică. Formele de cultură materială se află în continuitatea perioadei anterioare. Această civilizaţie neolitică timpurie şi-a pus amprenta şi a influenţat evoluţia ulterioară a neoliticului balcanic şi. proiectile de praştie. prin şiruri de stâlpi (Nea Nikomedia). De asemenea. 86 www. Zarkou etc. lame. agricultorii şi crescătorii de animale Protosesklo au contribuit la neolitizarea zonelor pe care le-au colonizat. de degete. Criş-Körös (Lichardus et alii. topoare şi tesle şlefuite. conducând la formarea unor puternice civilizaţii neolitice: Sesklo. ultimele putând să fie confecţionate şi din lut. vase askoi etc). Souphli Magoula.cimec. unii defuncţi fiind depuşi pe o parte sau pe abdomen. cu ochii bridaţi. Cultura Sesklo (tell-ul Sesklo. locuinţele (rectangulare. rondele de lut. la începutul mileniului al V-lea bc. sigilii.

16). şi cea acoperită cu un fel de vernis deschis. imagini ale Zeiţei-Mamă. pictată cu roşu închis pe fondul albicios al vasului. aşezate. 1993). purtătorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante regionale. Civilizaţia Sesklo a evoluat şi în neoliticul mijlociu grecesc. De asemenea. zig-zaguri etc. De cultul fecundităţii şi fertilităţii. Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Ch. faza sa Zarkou făcând trecerea către cultura următoare. plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost destul de bine ilustrată. Tsountas) a cunoscut o deosebită înflorire în neoliticul mijlociu şi târziu grecesc 87 www. în special ceramica monocromă. pictată cu benzi liniare. În ceea ce priveşte domeniul spiritual. cu cuptoare evoluate. 53. în timp ce specia semifină avea un decor răzuit. acoperit. triunghiuri. alături de situri amplasate în zonele litorale. (fig. între care se remarcă utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi). pictată cu alb pe fondul roşu. 11). 1993). sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere). “dinţii de lup”. 53. urcioarele cu pereţii profilaţi. de tip curcubeu (rainbow ware). În celelalte părţi ale Peloponezului. În cadrul organizării habitatului. cu două camere. triunghiurile. cupele cu picior. uneori. motive geometrice.Ceramica a fost realizată în cadrul unor ateliere de olărit. 53). în neoliticul timpuriu şi mijlociu (mileniul al VI-lea – începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip Protosesklo-Sesklo. care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii (Lichardus et alii. tabla de şah. cu locuinţe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. cănile şi paharele. fiind vorba de morminte individuale sau colective. altarele (fig.ro . romburi haşurate.cimec. exprimat în diferite rituri şi practici. fină. strălucitoare. în special statuetele feminine. având ca forme: străchinile adânci cu marginea evazată. bun sau roşiatic (urfirnis). şi spiralo-meandrice. meandrele. cu fundul inelar şi torţi pe umăr etc (fig. în general roşie. cu mâinile împreunate la piept (Doamna de la Lerna) (Seferiadis. spiralele. dar şi elemente care îl individualizează. sunt legate statuetele antropomorfe pictate. ca motive întâlnindu-se benzile liniare. aşa cum a fost cel de la Sesklo. se observă o serie de specificităţi. Ritul funerar este cunoscut foarte puţin. 1985). însoţite de un inventar specific (Seferiadis. în poziţie chircită. Dimini – faza veche. Ceramica fină a avut mai multe specii: monocromă lustruită. cu culoare. fină. phalloi. specializate.

54. vasele au fost decorate policrom. 54. În faza a doua. zoomorfe şi antropomorfe. Elateea. Thessalia. Industria litică era diversificată. Otzaki. volute. tesle. mai rar. A). vase de cult. Tsangli. pătrate. realizate cu pictură albă pe fondul roşu al recipientelor (fig. întemeiat în funcţie de condiţiile de mediu şi destinaţia aşezărilor: sate fortificate (fig. B). în şah. proiectile de praştie. pictată cu negru pe fondul roşu al vasului (fig. La acestea se adaugă o importantă industrie osteologică şi podoabele din scoivă Spondylus. Cercetările efectuate la Dimini. ornamente în reţea. Dimini clasic. în asociere cu motivele incizate (fig. lame trunchiate. E). Arapi. dovedind strânse legături cu civilizaţiile contemporane din răsăritul Peninsulei Balcanice. cătune şi chiar adăposturi sub stânci sau grote. influenţe ale sale regăsindu-se până în valea Dunării mijlocii şi Transilvania. romburi). cu locuinţe de suprafaţă. 54. şi o variată gamă de spirale şi meandre. vădind o anumită influenţă Vinča A. organizate în metope. Haghia Sophia. Ceramica este foarte bine reprezentată de-a lungul tuturor celor cinci faze. fiind lucrată din silexuri şi obsidian (lame. 54. decorul combinat fiind foarte rafinat. simple sau combinate. se observă o îmbogăţirea a repertoriului formelor (vasele cu picior) şi decorurilor ceramice. Prima fază. ornamentaţia ceramicii a căpătat o deosebită amploare. puţin decorată – cu alb. era cunoscută pictura cu negru pe fond roş (fig.ro . râşniţe. D). brăţări. 54. lucrate din caramizi crude. realizat prin pictare cu brun sau crem. cu o pictură mată. Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri. au fost descoperite gropi rituale (bothroi). C). Arapi. Souphli. mai ales în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea. Nea Nikomedia. Din piatră şlefuită s-au confecţionat: topoare. evoluând de-a lungul a cinci faze. numită şi Otzaki (B). o bogată plastică antropomorfă şi 88 www. În ceea ce priveşte viaţa spirituală a acestor comunităţi. Orchomenos etc au arătat că a existat un habitat diversificat. cu negru pe fond deschis (fig. în vreme ce în faza a V-a. vestul Macedoniei). de fundaţie sau nu. Din faza a treia. gratoare. F).(Grecia centrală. În faza a IV-a. Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramică predominant cenuşie sau neagră lustruită (numită şi de tip Larissa). redate prin benzi pictate.cimec. străpungătoare etc). cu cenuşiu pe suprafaţa cenuşie (grey-on-grey) şi. 54. fusaiole.

Akropotamos. 1985. black-topped. bovine. monocromă. cunoscută şi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei) caracterizate prin mai multe categorii ceramice: fină. Paradimini ş. case din chirpici). Ritul funerar este foarte puţin cunoscut. linte.zoomorfă. În neoliticul mijlociu şi târziu. Akropotamos. în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei. în cea de-a doua 89 www. în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei au evoluat comunităţile culturii Mariţa. Descoperirile de la Dikili Tash. în neoliticul târziu/eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc) de purtătorii aspectului sudic (balcanic) al complexului cultural Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. Despre viaţa spirituală a acestora vorbeşte bogata plastică antropomorfă. din faza Tsangli fiind cunoscută o necropolă de incineraţie la Plateia Magoula Zarkou. O parte din zona Thessaliei a fost ocupată. descoperirile de la Dikili Tash. apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I). aspectul sudic al complexului cultural Boian-Karanovo V. cu decor canelat. cenuşieneagră. dispusă în diferite asocieri cultice. a. creşterea animalelor (ovi-caprine. Paradimini demonstrează existenţa unei continuităţi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor. măsuţele-altar cu trei picioare. brun şi cu grafit. mazăre etc). Sitagrioi. decorate prin pictare şi incizare.. orz. care reprezintă. în fapt. urmate. ritul funerar nefiind încă cunoscut (Seferiadis. Seferiades. cenuşii şi violacee pe fond cenuşiu sau pe angobă gri sau crem. a doua jumătate a mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc. 1993). chiar în complexe de cult în grote. a unei diversificate industrii litice şi osteologice. alături de care.ro . pictată cu alb. au evoluat comunităţi ale culturilor Paradimini şi Karanovo II-III (Veselinovo). unde resturile de cremaţie împreună cu mici vase au fost depuse în vase-urnă (Lichardus et alii. către sfârşitul perioadei. 1993). suine). în acest sens. Sitagrioi. a neoliticului târziu şi eneoliticului timpuriu (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc). ovăz. pictată cu negru pe angobă cărămizie sau cu alb pe angobă roşie.cimec. naturalistă sau stilizată. pictată sau nu. În perioada următoare. vânătoarea şi culesul. cu suprafaţa lustruită. Purtătorii acestor comunităţi au practicat agricultura (grâu. decorată cu benzi mate – maron. interesante fiind.

decorată cu motive plastice sau încrustate şi pictate (haşuri. tesle. triunghiuri. caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite – neagră. într-un mediu specific insular (Antiparos. de cărămidă crudă. Multe dintre aceste elemente au fost transmise neoliticului mijlociu cretan. copiilor şi adulţilor. care s-a transmis şi neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc). roşie sau neagră. de culoare cafenie. este cunoscut doar prin cercetările de la Knossos. Ceramica a fost lucrată dintr-o pastă de bună calitate. zig-zaguri. haşuri. neoliticul cretan a cunoscut o evoluţie firească. reprezentând. policromă. din care cele redate în poziţie aşezată vor evolua spre schematizare. tabla de şah etc. Mykonos. gălbuie (crusted ware). depuşi în poziţie chircită. din piatră şlefuită erau confecţionate topoare. benzi punctate. groasă. Melos. care fac trecerea către epoca bronzului în regiune (Lichardus et alii. roşiatică. prăfoasă. bazată pe agricultură. roşiatică. navigaţie. feminine şi masculine. care a cunoscut o economie particulară. Seferiadis. lustruită.jumătate a mileniului al IV-lea bc. cenuşie. decorată cu caneluri şi incizii (linii drepte.). În zona Cicladelor. meandrice şi geometrice (arce de cerc. spinări de peşte. neoliticul mijlociu şi târziu (sfârşitul mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc). romburi). în cadrul lui fiind decelată o fază aceramică. 1985. şah etc). pe fundaţii de piatră. măciuci perforate etc. câteodată angobată. Neoliticul cretan vechi. Ceramica caracteristică acestei culturi era 90 www. bovine. sunt cunoscute numeroase statuete antropomorfe. ulterior au fost realizate locuinţe temeinice. redând diferite motive spiralice. s-a dezvoltat cultura Saliagos.ro . neagră. benzi haşurate. triunghiuri. “căpriori”. pescuit şi comerţul cu obsidian de Melos. dacă locuirea aceramică s-a caracterizat prin bordeie. “spinări de peşte”. cu silozuri şi cuptoare. 1993). precum şi cele zoomorfe. triunghiuri. cenuşie. caracterizate printr-o ceramică originală. Ritul funerar era reprezentat de inhumaţia nou-născuţilor.cimec. cunoscând mai multe specii monocromă şi policromă. datat în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. dotate cu mai multe încăperi. De asemenea. Astfel. decorată cu o pictură crudă. realizată cu culorile albă. de comunităţile culturii Rakhmani. Industria litică a păstrat multe din tradiţiile microlitismului şi geometrizării. creşterea animalelor. roşiatică. Naxos). La rândul său. mai ales.

după planuri preconcepute. creată de agricultorii şi crescătorii de animale ai culturii Protosesklo pătrunşi în zonă. a. cu locuinţele rectangulare organizate de-a lungul unor “străzi”. s-a dezvoltat cultura ČavdarKremikovci. şi a adulţilor în afara acestora. În faza a doua. dar în interiorul aşezării (Lichardus et alii. ******* În zona Balcanilor de răsărit. cunoscută şi în siturile Azmak. importante fiind lamele de seceră.cimec. cultura Karanovo I şi II (cercetare V. Industria litică a fost confecţionată din silex cafeniu. 1993). prinse în mânere de corn. se practica inhumaţia copiilor. PlovdivJassa Tepe ş. Ca rit funerar. 56. provenind din părţile nord-estice ale Bulgariei. cu legături în civilizaţia anterioară. au mai fost confecţionate statuete zoomorfe şi vase de cult. În cadrul organizării habitatului uman. reprezentând personaje steatopige de tipul orantă.monocromă. Mikov. 91 www. aproape toate având cuptoare rectangulare cu cupolă. şi motive plastice etc (Seferiadis. Todorova. şi fină. Dimov. au fost întemeiate aşezări. aşa cum reiese din lucrările citate. probabil dinspre Câmpia Thessaliei. ornamentată cu caneluri. 1957). sub podeaua locuinţelor.ro . benzi semicirculare. alb pe fond închis. după ardere. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperită o locuinţă cu două etaje. cu decor mat. Casele au fost construite din lemn şi lutuială sau numai din argilă. cu pictură roşie crudă. Bojadjiev. Ceramica cunoaşte două specii fundamentale: grosieră. De asemenea. În partea de nord-vest a Bulgariei. monocromă. 1993). 110). roşiatică. Plastica antropomorfă feminină a fost confecţionată din lut şi marmură. ghirlandele şi ornamentele liniare. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC). unele vase având decoruri pictate cu alb pe suprafaţa şlefuită. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC∗). în relief. numită şi cultura pictată nord-vest bulgară ∗ Pentru neoliticul Bulgariei se utilizează date C14. s-a dezvoltat. triunghiuri (fig. pe teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariţei şi aşa-numita Câmpie tracă). prezenând ca motive: triunghiurile. ceramica pictată s-a împuţinat şi a devenit din ce în ce mai abundentă ceramica cenuşie. 1985. Kazanlyk. cu decoruri barbotinate.

la începuturile mileniului al VI-lea BC. cu etaj şi pereţii lucraţi din lut (Slatina. Ceramica fină. roşu. în diferite maniere monocrome. Tărgovişte. meandrice şi geometrice. o industrie litică din silex local sau importat (de bună calitate) din NE regiunii. realizate cu alb. fiind monocromă sau pictată. de bună calitate. acoperită cu o angobă roşie sau galbenă. cu excepţia litoralului. Todorova începând cu 1971). lângă Sofia). Bulgaria de NV şi Serbia. plastica antropomorfă şi zoomorfă este bine reprezentată. care prezintă unele asemănări cu cultura Karanovo I-II. obiecte de podoabă) etc. Dimov. Ritul funerar este reprezentat de câteva morminte de inhumaţie. ca şi cele înrudite. Todorova. unde au neolitizat populaţiile din respectivele zone. aflate în interiorul siturilor (Gradeşniţa) (Bojadjiev. 1993). acoperită cu barbotină şi decorată cu impresiuni de degete. fiind caracterizată prin locuinţe de suprafaţă. îşi găseşte rădăcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura Protosesklo). negru. Cultura Čavdar-Kremikovci (cercetată începând din 1939). amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept. Această civilizaţie s-a caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat către locuinţele de suprafaţă. cârlige de pescuit.încadrată în mult mai extinsul complex arheologic: SeskloStarčevo-Karanovo. până în valea Dunării mijlocii şi bazinul Crişurilor. unghii. cuarţit şi amfibolit (pentru piesele şlefuite). o industrie osteologică destul de dezvoltată (linguri. ace de cusut.Kremikovci-Körös-Criş. În cadrul industriei litice este evidentă utilizarea silexului local. bicrome sau policrome. având la interior vetre. din care s-au confecţionat piese microlitice geometrice (trapeze). răspândit din Grecia. cea mai conservatoare fiind cea grosieră. cuarţ. de tipul colibelor simple (Gălăbnik). motive plastice în relief etc. studiată de H. cu motive spiralice. în cadrul siturilor de tip tell. cultura Ovčarovo (situl din reg. cuptoare şi silozuri (depozite pentru cereale). incizii. Nistru şi Bugul de sud.ro . Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii. înainte sau după ardere. s-a dezvoltat. alături de care au fost confecţionate vase antropomorfe şi zoomorfe şi altare cu destinaţie cultică. sau a celui cenuşiu.cimec. În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei. spatule. sau mai durabile. lame 92 www. De asemenea. legată de cultul fecundităţii şi fertilităţii. e foarte evoluată.

care au putut servi ca altare. defuncţii fiind depuşi în poziţie chircită pe dreapta. cu cele schematice. mai ales în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža. în redarea corpului. care. cu ceramică cenuşie neagră. cultura Karanovo III-Veselinovo. V-lea bc). a fost definită cultura Conevo. statuetele fiind ornamentate. a evoluat. cenuşie. În zona de litoral a Traciei. destul de puţin cunoscută. cu degresant vegetal (paie şi pleavă). Dimov. împletind tendinţele naturaliste. cu toate aspectele şi faciesurile sale balcanocarpato-dunărene (Bojadjiev. cu forme globulare şi semisferice şi rare decoruri imprimate. că poate fi pusă în legătură cu ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. când. monocromă cenuşie şi roşiatică. mileniului al VI-lea BC). Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc). Ceramica era compusă din mai multe varietăţi: grosieră. credem. prezintă puţine deosebiri faţă de neoliticul timpuriu. habitatul uman prezintă o serie de elemente de continuitate (planul predeterminat al locuirii în tell. sub impactul unor puternice prezenţe şi influenţe venite dinspre chalcoliticul anatolian. în cea mai mare parte a regiunii. uneori.de seceră prinse în mânere de corn de cerb. monocromă. cu ceramică cenuşie. 93 www. şi o plastică feminină redusă numeric. complexul cultural vinčian. De asemenea. schematizată. cu forme bitronconice. Todorova. Ceramica fină a acestei culturi era de culoare cenuşie sau cenuşie-neagră. în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. se formează. fină. lustruită şi canelată (VinčaHotnica-Dudeşti). care.ro . pictată cu alb. 1985).cimec. la reprezentarea capului şi a componentelor sale (Lichardus et alii. în perioada corespunzătoare a neoliticului timpuriu (Karanovo II. 1993). locuinţele cu pereţii din lutuieli. care a avut o ceramică grosieră şi fină. mobilierul şi complexele gospodăreşti din lut etc). rar decorate. ornamentată mai ales cu caneluri. din punct de vedere economic. neagră. În regiunea centrală a Bulgariei. Plastica antropomorfă era bine reperezentată. cu caneluri. cenuşie-neagră şi brună decorată doar cu caneluri. topoare şi tesle din amfiobolit etc. Se cunosc câteva mese de argilă. specifică pentru neoliticul mijlociu din zonă. cu suprafaţa bine netezită. Ca rit funerar era practicată inhumaţia în cadrul aşezărilor.

lustruită şi canelată (Chapman, 1988). Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest şi în Câmpia Sofiei, s-a format şi a evoluat un aspect al culturii Vinča, numit cultura Kurilo, în vreme ce, în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža, tot de acest fenomen cultural, este legată cultura Kalojanovec (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În aceeaşi perioadă, de geneză şi evoluţie a culturii Vinča, în partea nord-cenrală a Bulgariei şi Muntenia (România), au evoluat comunităţile neolitice târzii ale culturii Hotniţa-Dudeşti (definită de Eug. Comşa, 1960), care face parte din acelaşi curent chalcolitic anatoliano-egeean, cu ceramică cenuşie-neagră, lustruită şi decorată prin canelare. Dintre siturile cercetate, se remarcă cele de la Hotniţa-Orlovska, Kačica, Samovodene (Bulgaria) şi Dudeşti, Fundeni, Malu Roşu, Cernica (România). Evoluând de-a lungul a trei faze, purtătorii acestei culturi au întemeiat aşezări în apropierea surselor de apă, de regulă pe terase joase, unele dintre acestea fiind fortificate cu şanţuri de apărare, în interiorul lor găsindu-se colibe ovale şi rectangulare, de suprafaţă sau semiadâncite şi complexele gospodăreşti. Ceramica acestei culturi era de culoare cenuşie-neagră, cu decoruri canelate şi pliseuri mai fine. În fazele evoluate, probabil în urma contactelor cu elementele liniar-ceramice, repertoriul decorativ s-a îmbogăţit, fiind utilizate benzile spiralice şi meandrice, incizate şi umplute cu puncte sau încrustate cu culoare albă, anunţând cultura următoare, Boian-Karanovo V. Pe plan spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe şi zoomorfe, vasele antropomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei, în poziţie chircită, pe o parte, fără inventar (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993) În partea de nord-est a Bulgariei până pe litoralul pontic, s-a dezvoltat un aspect estic al complexului cu ceramică cenuşieneagră, canelată, denumit cultura Usoe (definită de H. Todorova, 1971). Dacă în prima fază, ceramica este destul de grosieră şi rar decorată cu caneluri, în fazele evoluate devine mai fină, doar cu degresanţi minerali în compoziţie şi cu motive incizate şi imprimate. A stat la baza culturii Sava din eneoliticul timpuriu. Începuturile eneoliticului în spaţiul vest-pontic se plasează în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc (sfârşitul mileniului al VI-lea-începutul mileniului al V-lea BC), fiind legate de pătrunderea, dinspre Anatolia, şi evoluţia comunităţilor culturii 94
www.cimec.ro

Hamangia (D. Berciu, 1952), cunoscută în urma cercetărilor din siturile Baia/Hamangia, Ceamurlia de Jos, Medgidia, Hârşova, Cernavoda, Techirghiol, Mangalia (România) şi Durankulak, Šabla Balčik, Draganovo, Černa, Luljakovo (Bulgaria). Începuturile acesteia par să se fi produs în timpul fazelor evoluate ale culturilor Dudeşti-Hotnica şi Usoe, cu care există unele interferenţe (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993), despre care vom vorbi în subcapitolul Neoliticul şi eneoliticul în spaţiul carpatodanubiano-pontic. Eneoliticul est-balcanic (mileniile al IV-lea–al III-lea bc/al Vlea–al IV-lea BC) s-a caracterizat prin conturarea a două entităţi etno-culturale, caracterizate printr-o puternică individualitate şi relativă unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino, legat de evoluţia culturii Vinča, şi complexul Boian-Poljanica-MaricaSava moştenitorul unor tradiţii anterioare ale ceramicii incizate, excizate şi pictate cu grafit. În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) şi NE Greciei, în prima jumătate a mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino (studiată de Todorova, Čjohadjiev). Această cultură, care a cunoscut, pe lângă alte elemente de cultură materială, numeroase obiecte din cupru (Slatino, reg. Kustendil), o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă şi o ceramică decorată cu decoruri incizate, încrustate cu culoare albă, pictură cu grafit şi motive canelate, în urma receptării de influenţe Vinča C (fig. 57) (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nord-vestul Bulgariei şi estul Serbiei (decelată de B. Nikolov, 1970) şi s-a caracterizat printr-un habitat uman polarizat în jurul unor staţiuni centrale, aflate în apropierea surselor de apă, cu locuinţe durabile, construite din lutuieli. Ceramica acestei civilizaţii era de o foarte bună calitate, de culoare cenuşie, cenuşie-brună, lustruită şi decorată cu motive incizate, spiralice, meandrice şi geometrice (romburi), (fig. 58), alături de care, în fazele evoluate, au fost realizate şi piese pictate cu grafit, vase antropomorfe şi zoomorfe. Plastica antropomorfă a fost deosebit de bogată, fiind predominante statuetele redate în picioare, unele redate în poziţie de orantă, bogat ornamentate cu motive incizate, cu o simbolistică profundă (Lichardus et alii, 1985). Cultura Marica, dezvoltată în nordul Greciei şi bazinele 95
www.cimec.ro

Marica şi Tundža (definită de J. Gaul, 1939), face parte, aşa cum s-a arătat, din complexul Boian-Karanovo V, reprezentând un aspect sudic şi este specifică pentru eneoliticul timpuriu din zonă, evoluând din cultura Kalojanovec. Purtătorii săi s-au remarcat prin ocuparea tell-urilor, fortificarea aşezărilor şi locuinţe de suprafaţă, construite din lut. În cadrul industriei litice se cunosc multe piese realizate din silex balcanic, alături de care apar multe piese de aramă Ceramica acestei culturi s-a caracterizat prin diversitatea formelor şi decorurilor. Decorurile predominante au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice, realizate prin incizie, excizie, încrustare cu culoare albă şi roşie şi pictură cu grafit. În plan spiritual, se observă utilizarea măsuţelor-altar, a plasticii antropomorfe şi zoomorfe şi a vaselor cu aceleaşi atribute, inclusiv askoi, atent lustruite şi pictate cu grafit (fig. 59). Cultura Poljanica, răspândită în partea de nord-est a Bulgariei (definită de H. Todorova, 1971), este mult mai aproape de definiţia complexului cultural Boian-Karanovo V, fiind mai degrabă o variantă pontică a acestuia. Purtătorii acestei variante au întemeiat un habitat sistematizat de-a lungul a două axe ale aşezării, locuinţele compartimentate, de tipul megaron, şi complexele gospodăreşti fiind aliniate în funcţie de acestea. Industria litică a fost confecţionată din silex balcanic, de bună calitate, existând, în acelaşi timp şi piese de aramă. Ceramica s-a remarcat atât prin forme cilindrice, cu picior sau nu, cât şi cilindro-tronconice, decorate cu o bogată ornamentaţie, realizată prin tehnicile inciziei, exciziei, încrustate cu alb, galben şi roşu, şi picturii cu grafit. Motivele predilecte au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice (cercuri, triunghiuri haşurate, şah, “dinţi de lup” etc). Plastica acestei variante a complexului BoianKaranovo V este bogată şi variată, ornamentată cu motive incizate. De asemenea, au fost confecţionate şi utilizate, în practicile cultice, modele de locuinţe, cuptoare, turnuri etc. (fig. 60). În domeniul ritului funerar se cunosc înhumări în poziţie chircită, pe partea stângă şi capul spre est, dispuse în necropole, asemănătoare cu cele de la nord de Dunăre (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În zona litoralului bulgăresc la Mării Negre, în eneoliticul timpuriu (prima jumătate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), este 96
www.cimec.ro

cunoscută cultura Sava (H. Todorova, 1962), care prezintă multe asemănări cu cele anterioare şi, de aceea, considerăm că este vorba tot de o variantă regională (pontică) a complexului BoianKaranovo V. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluţie firească, apropiată de cea a culturii Poljanica, fiind decorată cu incizii, excizii, încrustare cu alb şi roşu, pictură cu grafit etc. Plastica, vasele de cult şi ritul funerar sunt asemănătoare cu cele ale culturii prezentate anterior(Lichardus et alii, 1985; Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Pe baza unificării acestor fonduri s-au născut, în eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc), în aceleaşi spaţii şi în cele vecine (Serbia, România, Grecia), două mari complexe culturale: în vest Sălcuţa-Krivodol-Bubanj şi în est Gumelniţa-KodžadermenKaranovo VI, reprezentând manifestări plenare ale epocii. Cultura Krivodol s-a format şi a evoluat în valea Strumei şi vestul Bulgariei, prin variantele sale ajungând până în nordul Greciei, Oltenia, România (Sălcuţa) şi Serbia (Bubanj-Hum), cele mai cunoscute situri bulgăreşti fiind, pe lângă staţiunea eponimă, Galatin, Zamiec, Teliš, Pernik, Djakovo. Trăsăturile vieţii materiale sunt, în mare parte, asemănătoare cu cele ale întregului complex. Ca elemente de individualizare, pot fi citate: existenţa unor aşezări situate în poziţii dominante, cu locuinţe de suprafaţă, construite din lemn şi argilă, pe o temelie de piatră, etajate câteodată, şi cu sanctuare casnice (Teliš), prezenţa multor obiecte confecţionate din aramă, unele de mari dimensiuni (topoare Pločnik, tesle, cârlige, podoabe), o bogată şi diversă plastică antropomorfă şi zoomorfă, împreună cu vase cultice de acelaşi fel, existenţa sigiliilor (pintadere) şi a vaselor cu o simbolistică complexă ce pare a indica o protoscriere. Ceramica acestei culturi se caracterizează printr-o puternică tradiţie vinčiană, fiind cunoscute mai multe specii şi categorii, care au cunoscut o normală evoluţie, de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. Astfel, s-a confecţionat o ceramică fină, adesea cu forme carenate, cu suprafaţa cenuşie, brună, neagră sau bej, decorată cu caneluri, incizii şi încrustare cu culoare roşie, pictură cu grafit. În fazele evoluate apare şi pictura cu un strat gros de culoare galbenă sau alb-roşiatică. Ca motive ornamentale, se cunosc spiralele, meandrele, romburile, triunghiurile, combinate cu caneluri verticale (fig. 61). 97
www.cimec.ro

cu influenţe receptate din partea eneoliticului anatolian şi oriental. împreună cu celelalte variante (Gumelniţa/România. în valea Dunării mijlocii şi de Jos şi în spaţiul carpato-balcanic. între care modul de întemeiere a unui habitat sistematizat şi ierarhizat. Popov. scoicile Spondylus) şi spirituală (idolii cicladici en violon). Industria litică era diversificată. Ovčarovo. Varna I. zona carpatică şi cea nord-vest pontică. fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale. s-a format vastul complex cultural Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihálom. Radingrad. Născută din evoluţia puternicului fond Boian-Marica-PoljanicaKaranovo V. Durankulak etc a cunoscut. neoliticul târziu cretan şi cicladic şi civilizaţiile contemporane din Balcani. Locuinţele de suprafaţă sunt aliniate dea lungul unor stradele şi prezintă cuptoare şi alte amenajări gospodăreşti. dispuse de-a lungul văilor apelor. 1937). În centrul aşezărilor se găsea o casă mare. silexul balcanic. pe lângă cele eponime: Ruse. ca urmare a restructurărilor etnoculturale care s-au petrecut. dovedind o deosebită grijă pentru asigurarea sanităţii locuirii. iar metalurgia aramei a cunoscut o 98 www. Kubrat.ro .Către sfârşitul culturii. dezvoltată în estul Bulgariei şi câmpia tracă. o deosebită înflorire. cupru. cultura Krivodol a evoluat către cultura Galatin. V. încadrată în aşa-numitul “orizont al torţilor pastilate” (Scheibenhenckel) (Bojadjiev. la finalul eneoliticului clasic (a doua jumătatea mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC). care anunţă încheierea perioadei eneolitice şi geneza complexelor culturale specifice epocii timpurii a bronzului. acest fapt datorându-se şi poziţiei ocupate de aceste comunităţi. valuri şi palisade. Dimov.cimec. are ca situri mai importante. cu variantele sale prezintă o serie de elementede continuitate. 1993). cultura Kodžadermen-Karanovo VI. Varna/litoralul pontic şi aspectul grecesc).. terestre. Hisarlika. Todorova. valea Dunării. Cultura Kodžadermen-Karanovo VI (definită de R. din Mediterana Orientală. şi construcţiile-sanctuar. numeroase elemente superioare de cultură materială (piesele de aur. În acest context. Devnja. fiind fortificate cu şanţuri. în care se păstrau rezervele de grâne. spaţiul lor geografic constituind o veritabilă placă turnantă între eneoliticul final anatolian. aşezările. Azmak. Poljanica. fiind confecţionată din silex de bună calitate (balcanic). Mikov. marine şi fluviale. 1901.

cu capul spre est. marmură. La acestea se adaugă elemente de plastică pătrunse din lumea cicladică (idolii en violon) sau thessaliană (idolii cu cap mobil).cimec. pentru 99 www. reprezentat de existenţa construcţiilor-sanctuar. realizându-se piese de diferite dimensiuni. asemănătoare. Poljanica (ceramica neagră sau brună. diferenţele datorându-se păstrării mai îndelungate. 1985. casnice şi comunitare. defuncţii fiind înhumaţi în poziţie chircită pe stânga. şi printr-o abundentă plastică antropomorfă.ro . decorată cu motive incizate şi încrustate cu culoare albă sau roşie. chircite pe stânga. romburi etc). Bojadjiev. şah. carenate. os. plastica). cultura Varna (H. Dimov. pentru bărbaţi. cu praf de aur. Ritul funerar este bine cunoscut. Pentru ritul funerar al acestei variante pontice. în funcţie de statutul social şi spiritual al fiecăruia (vezi necropola de la Varna) (Lichardus et alii. Deşi este considerată drept fenomen etno-cultural separat.deosebită amploare. cunoscând o mare varietate de forme. lustruită. naturalistă sau extrem de schematizată. unele foarte bogate. în decursul timpului. 1968) reprezintă o parte integrantă a marelui complex Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. motive cruciforme. în special. Hamangia. însoţiţi de un inventar mai bogat sau mai sărac. Deosebit de bine evidenţiat este domeniul practicilor cultice. cel mai adesea. ca cele de la Ovčarovo. de bună şi foarte bună calitate. mult schematizate. barbotinată şi decorată cu motive simple incizate. cu culoare albă. era lucrată în anumite centre. a complexelor de cult. exprimate prin modele ale unor locuri ceremoniale. Todorova. în noile sinteze eneolitice pontice. comunităţi care au fost înglobate.62). în special bitronconice. în domeniul ceramicii. 1993). pictării. Motivistica decorului ceramicii culturii KodžadermenKaranovo VI este deosebit de bogată şi este compusă din motive spiralice şi meandrice. în general. cu grafit şi. alcătuind o simbolistică cu evident caracter uranian (fig. lucrată din lut. roşie. aur). Todorova. Dacă ceramica grosieră era. metal (aramă. mai rar. în multe privinţe. Ceramica. trebuie menţionate necropolele de la Varna I (morminte întinse. a unor tradiţii de tip Usoe. cu cea a marilor civilizaţii şi complexe culturale orientale sau microasiatice. şi imprimare. sau pictate cu grafit. Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturată. geometrice (cercuri. ceramica fină şi foarte fină era ornamentată în tehnica inciziei. feminină.

fiecare cu caracteristicile ei. Donja Branjavina şi Vršnik (Serbia). Alte comunităţi s-au retras în zone deluroase şi montane. care face parte din complexul cardial circummediteranean.cimec. Voivodina. îşi găseşte originile. pătrunzând în câmpiile aluvionare din văile Dunării. De aceea. V. în legătură cu ultima 100 www. Rep. ansamblul liniar ceramic sau danubian. Către sfârşitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al Vlea BC. Dimov. de noi triburi epipaleolitice/mezolitice mult întârziate (Moldova/România. Moldova. Rep. parţial. aşa cum am văzut.ro . Pe acest fond s-au format o serie de civilizaţii specifice eneoliticului final şi epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice (cultura Ezero). cenotafe etc). pe care le-au neolitizat. România. sud-estul Ungariei. 1985). în cultura Protosesklo cu care este înrudit. cultura Kodža-dermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare. după cum o dovedesc descoperirile de la Anzabegovo. Tisei. şi creşterea animalelor. şi existenţa unei pături conducătoare supraregionale (Lichardus et alii. Cucuteni-Tripolie). ******* Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic Starčevo-Körös-Criş (sfârşitul mileniului al VI-lea–sfârşitul mileniului al V-lea bc). Devnja şi Durankulak. Cârcea. aceste comunităţi au dezvoltat mai multe aspecte şi faciesuri. a celei superioare. unele abordate mai sus (Lichardus et alii. 1993). în vastul spaţiu de răspândire (Kossovo. o parte a comunităţilor sale fiind cucerite şi asimilate de purtătorii orizontului pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari. aceste comunităţi au cunoscut fenomene istorico-culturale particulare printre care şi asimilarea. Ucraina). în drumul lor către nord şi nord-est. iar prin răspânirea lor spre nord-vest au dat naşterea unui alt mare complex neolitic timpuriu. prin colonizare şi aculturaţie. Savei şi Moravei. Davei.femei. 1985). Moldova. care mai păstreză unele elemente anterioare (Bojadjiev. Dezvoltate de-a lungul a patru faze. caracteristic pentru valea Dunării mijlocii şi. sau au pătruns în mediul civilizaţiilor vecine (Krivodol. Purtătorii acestui complex cultural au practicat agricultura. Ucrainei). şi s-a format cultura Pevec/Cernavoda I. Ocna Sibiului şi Gura Baciului (România). ereditară. continuând tradiţia KodžadermenKaranovo VI. Serbia. inventarul acestora dovedind o strictă diferenţiere socială. Bosnia. Todorova.

ca urmare a adaptării dinamice la noi şi noi ecosisteme. Marea majoritate a formelor au fost cele tradiţionale. dovedind o deosebită forţă de supravieţuire. ulterior. de regulă de formă rectangulară. 1993. Lunca şi Oglinzi). însoţite sau nu de o serie de anexe. Marijanovici. semisferice şi globulare. brună şi roşiatică.cimec. trebuie menţionată ocuparea şi exploatarea unor zone cu resurse salifere. motive geometrice. din piatră şlefuită au fost confecţionate topoare şi tesle calapod sau cu profil simetric. cum ar fi cele din Transilvania (Ocna Sibiului. primele obiecte mărunte de cupru. Astfel. cu suprafaţa barbotinată şi decorată cu motive incizate (zig-zaguri). din lemn acoperite cu lutuieli (Ursulescu. cu ceramică cenuşie neagră. fiind. şi policromă. Din os au fost realizate ace de cusut. deşi aşezările dovedesc o relativă stabilitate. frecătoare etc. Tipurile de aşezări şi de locuinţe Starčevo-Körös-Criş au fost foarte variate. în strânsă legătură cu tipul incipient al agriculturii itinerante şi modului de creştere a animalelor. Industria litică a acestor comunităţi era confecţionată din varietăţi locale sau regionale de silex. Astfel. râşniţe. Motivele pictate sunt diverse: ghirlande. 1993. lucrată cu nisip fin şi mică în compoziţie. asociate cu cele incizate şi/sau imprimate. În unele cazuri. Ceramica fină. au pătruns. cunoscându-se bordeiele şi locuinţele simple de suprafaţă. Marinescu-Bîlcu. meandre. Şeuşa.ro . chiar dacă dovedeşte o anumită îndepărtare de modelele egeobalcanice. Ceramica Starčevo-Körös-Criş cuprinde mai multe specii şi. Comşa. 2001. ca urmare a influenţelor exercitate de ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. şi decoruri în relief. În faza târzie a complexului cultural. considerate influenţe de tip impresso-cardial. tipurile de locuinţe au fost diferite. se subdivide în mai multe tipuri: cu pictură albă pe fondul roşu angobat al vasului.ocupaţie. în principal. numeroasă a fost ceramica grosieră. Gura Baciului) şi Moldova (Solca. lustruită şi canelată (Vinča-Hotnica-Dudeşti). spirale. Lazarovici. păstreză moştenirile parentale. imprimate cu degetele şi unghia (motivul “în spic”). câteodată. fiind întemeiate pe terasele de luncă ale râurilor. 101 www. păstrând dimensiuni mici şi mijlocii. lamele şi gratoarele. complexului cu ceramică liniară. transmise. 1993). spatule şi linguri. 1993. în timp ce. pe fondul deschis al vasului. pictură neagră.

ceramica 102 www. se cunosc şi recipiente de lemn (Grădinile).1-4. amuletele. Ritul funerar este puţin cunoscut. pe coasta Adriaticei (de la Trieste/Italia până în nordul Albaniei şi Herţegovina). Lazarovici. cilindrice (fig. cu care prezintă analogii deosebite atât în ceea ce priveşte tipul de aşezare (în grote şi deschise. şi o ceramică fină. parţial. spiralică şi meandrică. cu motivistică geometrică. din împletirea elementelor de tip Starčevo târzii cu cele de tradiţie Sesklo. industria litică de tradiţie microlitică şi geometrică. pictată cu alb pe fond închis. 2001. 5-6). În cadrul ultimei culturi. uneori. 1993). în mileniile VI-V bc. 10-13). 1993.nord-vest a Balcanilor. 63. în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). prezentând motive geometrice (triunghiuri. interesante sunt o serie de modele miniaturale de locuinţe şui vasele cu reprezentări de feţe umane (Marijanovici. lunule. dispuse printre locuinţele din aşezare. a evoluat cultura Impresso-Cardial. cu ceramică pictată cu alb pe fondul de culoare închisă al vasului. 1993. picături.cimec. 63. cu steatopigie mai mult sau mai puţin pronunţată. caracterizată printr-o ceramică grosieră. diferite variante de măsuţe-altar. însoţit de obiecte de inventar. agricultura incipientă. cu sau fără recipient la partea superioară (63. la care au participat din plin (Ursulescu. În domeniul spiritual. În partea de vest. şi pictură de culoare închisă pe fond. în Herţegovina etc. Marinescu-Bîlcu. culesul. au luat fiinţă. în fazele mai noi. care s-au dezvoltat şi în eneolitic. 1993). ocupaţiile (creşterea animalelor– ovi-caprine. 7-9). cu trei sau patru picioruşe. care respectă forma celor din argilă (fig. Comşa. cu forme semisferice. Šandalja (Pula). În zona Macedoniei. porcine. culturile: AnzabegovoVršnik. fiind vorba de înhumări în poziţie chircită. în cadrul proceselor etno-culturale ulterioare ale neoliticului mijlociu şi târziu (Vinča-Hotnica-Dudeşti). pescuitul şi vânătoarea). 1993.conservate în mod excepţional. parţial în sinteza liniar-ceramică. în fazele timpurii. cunoscută prin cercetările din Grotta Gialla şi Grotta della Tartuga (Trieste). încadrată în complexul cardial. se încadrează statuetele antropomorfe feminine. Danilo (Šibenik). Tipul antropologic specific acestor comunităţi a fost cel mediteranoid gracil. benzi etc). Marijanovici. barbotinată şi decorată cu impresiuni. pintaderele. cu colibe uşoare de suprafaţă). şi Velušina-Porodin (în Câmpia Pelagoniei). Purtătorii complexului Starčevo-Körös-Criş sau “topit”. câini.ro . decedatul fiind.

Marijanovič. fiind predominante vasele negre lustruite. În Bosnia centrală. câteodată. în timp ce cultura Kakanj s-a transformat în cultura Butmir. 1985. 1993).cimec. Marijanovič. zig-zaguri. în neoliticul timpuriu. au fost proprii. pentru sfârşitul mileniului al VI-lea bc şi începutul celui următor. vânătoare şi agricultură. triunghiuri. iar pentru neoliticul 103 www. în neoliticul mijlociu (a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea bc) s-a dezvoltat cultura Danilo. când în zonă a evoluat cultura Hvar-Lisičiči. Marijanovič. Ceramica de tip Starčevo-Impresso îmbină cele două componente. cultura Butmir a marcat o anumită modificare. cu frecvente decoruri canelate. expresie a unei societăţi neolitice bazate pe creşterea animalelor. În Albania. neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin două zone culturale oarecum distincte: litoralul adriatic a fost încadrat în complexul Impresso-Cardial. în paralel cu cultura Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj. şahul etc (Benac. a fost decorată cu impresiuni încrustate cu culoare roşie şi pictură brună închisă. Pe coasta răsăriteană a Mării Adriatice şi zona dalmată. materializată printr-o îmbogăţire evidentă a formelor de cultură materială şi spirituală: colibe de suprafaţă. alături de care au fost utilizate şi motive spiralice (Lichardus et alii. cu degetele. În domeniul cultului sunt mai numeroase elementele de tip Starčevo (măsuţe-altar. Astfel.ro . reprezentări în formă de C şi S. decorate cu impresiuni realizate cu scoica. unghiile şi instrumente ascuţite şi dinţate (Lichardus et alii. 1985.cu forme puţine. atât în forme cât şi în decor. statuete etc). Benac. Benac. Această dualitate culturală a persistat şi în neoliticul târziu. pictată. care a înlocuit cultura Danilo din zona litorală. se observă o interesantă combinaţie Starčevo-Impresso. o industrie litică şi osteologică mai bine reprezentată. în timp ce partea estică a fost legat de complexul egeeano-balcanic. În Bosnia. la Obre I (în apropiere de Kakanj). Dacă în perioada anterioară. cu forme semisferice şi conice cu picior inelar. cunoscută prin cercetările din situl de la Obre I. ceramica era incizată şi. 1993). cultura Blaz II. a cărei ceramică. romburi. pentru prima zonă. 1993). motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism riguros (capete de spirale şi meandre). discuri din piatră şi lut ars. în special ovoidale şi conice.

perpetuarea locuirii pe acelaşi loc conducând şi la formarea unor tell-uri. au ocupat terasele din apropierea apelor. nord-vestul Bulgariei). de multe ori cu platformă de lut ars. Industria litică. către eneoliticul timpuriu. cu brun. lucrată într-o pastă de bună calitate. lustruită şi canelată. purtătorii complexului vinčian. neagră sau brună. Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitară. au pătruns şi s-au extins. Kosovo. şi-au fortificat aşezările. iar în fazele dezvoltate locuinţe de suprafaţă. caracterizate prin decoruri imprimate şi incizate. dispus vertical. într-o mare parte a Balcanilor (Serbia. dintre care unele au avut forma de megaron. probabil. confecţionată din materii prime locale sau de import. 1985). Voivodina. care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B. multe de mari dimensiuni. de exploatarea unor mine ca Rudna Glava şi Ai Bunar. care a evoluat. Ceramica acestei culturi era lustruită şi pictată. Originea sa pare a fi anatoliană. alături de care era prezentă decorarea cu pictură onctuoasă (crusted ware). lustruită. cenuşie. În neoliticul târziu. În perioada neoliticului final. În ceea ce priveşte habitatul. Decorul predilect a fost cel canelat şi plisat. au asimilat sau au dislocat elementele anterioare ale neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanică şi valea Dunării (Lichardus et alii. Mileniului al V-lea-jumătatea mileniului al IV-lea bc). în fazele mai timpurii. ca de altfel şi industria osteologică. incizia şi incrustaţia (Lichardus et alii. care a cunoscut astfel mai multe variante regionale şi acoperă întreaga perioadă a eneoliticului timpuriu şi mijlociu (jumătatea. Muntenegru. au fost realizate şi utilizate numeroase piese de aramă. aşa cum am arătat mai sus. comunităţile chalcolitice cu ceramică cenuşie-neagră. Banat.ro . Oltenia/România. vasele cu picior conic. ovale.cimec. 104 www. cunoscânde ca forme: vasele bitronconice. amforele. răspândirea sa înscriindu-se într-un nou val migratoriu. capace cu reprezentări umane. era diversificată. Transilvania. roşu şi tricrom pe fondul vasului. începând cu faza a II-a. Bosnia. în spaţiul albanez este cunoscută cultura Malik I-Kamnik. dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural Vinča. s-au construit colibe semiadâncite. carenate. pithoi.mijlociu cultura Cakran. legate. În fazele dezvoltate ale complexului cultural. 1985). În cadrul aşezărilor. Slavonia/Croaţia. cu mobilier de lut.

Plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost deosebit de bogată. între Drava şi Sava. Vinča-Pločnik I şi II.oblic. la care s-au adăugat diferite tehnici de incizie. vestigii ale comunităţilor acesteia fiind descoperite. 1988). În mod firesc. după Vl. care a primit acest nume de la maniera specifică de decorare a ceramicii prin impresiuni realizate cu ajutorul scoicii cardium edule. 1970. după M. şi capul modelat triunghiular. cu şoldurile hipertrofiate. cu mai multe etape. cunoscută şi sub numele de Sopot-Lengyel. etapa Gradac. 1993. în unele cazuri. în Peninsula Balcanică (mileniul al VI-ea bc) (Guilane. Acest complex cultural s-a dezvoltat pe parcursul a mai multor faze (Vinča A-D. încrucişat. într-o motivistică variată: benzi lustruite. unele indicând clare contexte rituale. şi Vinča Turdaş I şi II. redând trăsături anatomice asianice. Complexul cultural vinčian a intrat în contact cu comunităţile culturii liniare. dintre care unele ar putea fi interpretate ca elemente de protoscriere (fig. în principal. Lazarovici.ro . în acest vast areal circummediteranean. Milojčič. care s-a răspândit din Africa de Nord şi Grecia până pe coastele atlantice ale Franţei (regiunea de centruvest). dar influenţe ale sale se găsesc. Cultura cardială a fost. Mohen. Aceste reprezentări au fost găsite într-o multitudine de situaţii. în NV Italiei. mai ales după ardere. 1993). din Bosnia până în Transdanubia. fascicole de incizii. ******* Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale neoliticului timpuriu circummediteraneean (sfârşitul mileniului al VII-lea bc) este cel cardial. cultura Sopot. zona Languedoc-Roussillon din Franţa. cunoscându-se diferite tipuri. Garašanin) (Marijanovič. cunoscând mai multe faciesuri regionale. purtătorii 105 www. participând la naşterea şi dezvoltarea multor culturi eneolitice din spaţiul carpatic balcanic şi valea Dunării mijlocii şi de inferioare Din împletirea elementelor starčeviene şi vinčiene. 64 şi 65). Ca fenomen cultural neolitic timpuriu. mai ales antropomorfe feminine: cilindrice şi plate. cu mai multe etape. în principal. triunghiuri şi alte motive geometrice.cimec. Comşa. o civilizaţie de litoral şi coastă maritimă. coasta răsăriteană a Spaniei şi cea a Portugaliei. s-a format şi a evoluat paralel cu cultura Vinča. impresiune şi pictare. acesta a făcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramică imprimată (Impresso). 1993.

Franţa) unde există.cimec. alcătuit din mai multe colibe cu plan circular şi vetre exterioare. şlefuirea uneltelor de piatră şi confecţionarea ceramicii. probabil. care poartă.complexului cultural Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale. Ceramica era modelată cu forme globulare şi fundul rotunjit şi 106 www. introducând: cultivarea plantelor. vârfurile de săgeată şi mici topoare şlefuite. centrul (Maddalena du Muccia. 1988). În cadrul industriei litice cardiale se menţin piesele de tradiţie microlitică: trapeze şi alte piese compuse. Alte exemple de continuitate zonală a industriei microlitice mezolitice este prezentă în nordul (valea Adige. Valencia) şi Portugalia (Wittle. 1985). Locuirile cardiale erau amplasate în grote şi în adăposturi sub stânci. sudul şi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei. însă. în situri ceramice datate în mileniile al VII-lea–al V-lea bc. aşa cum este Lipari sau Melos. în Franţa (Mohen. ca la Châteauneuf-lès-Martigues (la gurile Rhônului.Fage (Hérault). specific pentru condiţiile zonei. de la Leucate (Pirineii răsăriteni) reprezintă un tip particular de habitat. în principal contactele cu insulele vulcanice. în care şi adăpostul Jean Cros (Franţa) ar fi putut fi un popas pentru creşterea animalelor. care existau şi în Castelnovian. lamele denticulate (fierăstraiele) şi străpungătoarele au fost confecţionate din lame masive.ro . o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice (castelnoviene) şi cele ale culturii cardiale propriu-zise. se socoate că acest sit ar fi putut fi un punct de plecare în transhumanţele montane. Baume de Montclus (Gard). precum şi în siturile cercetate în Spania (Coveta de l’Or. lângă Trento). Franţa). Franţa). creşterea animalelor. realizate din roci dure. Ca aşezare deschisă este cunoscut satul de la Couthézon (Vaucluse. Una dintre cele mai complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var. Marche). amprenta decorului ceramic specific. În acelaşi timp. Gratoarele. În aceste condiţii. Prezenţa lamelelor de obsidian confirmă existenţa relaţiilor comerciale mediteraneene pe calea apei. Aşezarea de pe litoral. se pare că purtătorii culturii cardiale au neolitizat regiunile unde s-au aşezat. Camprafaud à Ferrières şi SaintPierre-de-la. Modul de viaţă al comunităţilor cardiale este cunoscut şi în grotele Gazel şi Roc de Dourgne (Aude). această materie primă fiind menţionată în multe aşezări.

Klopfleish. cu un pieptene sau cu unghia. răspândit de la Marea Neagră şi până la Atlantic şi individualizat prin totalitatea manifestărilor sale. specific pentru lumea mediteraneană. Volutová keramika sau Ceramika wstęgowa. 1988). au condus la răspândirea ceramicii cardiale care a ajuns până în Ardèche. care denotă o reală unitate în diversitate. Vaquer. dezvoltat. vasele fiind arse la roşu-vineţiu. 1985.ro .polonice. în special cele de pe coasta vestică a Peninsulei Balcanice ((Bosnia şi Hertegovina). această cultură a evoluat şi se poate vorbi de un epicardial. dispuse în benzi orizontale sau în panouri şi metope. atât în ceea ce priveşte economia. Calabria. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul mileniului al V-lea bc. la Ronze şi Oullins (Franţa). Acest complex cultural cuprinde două variante (entităţi) principale: Ceramica liniară orientală şi Ceramica liniară occidentală. Rössen. fiind semnalate diferenţieri regionale între siturile din sudul Italiei (Liguria. butoane şi torţi bandate. la partea superioară a vaselor. până în Masivul Central Francez. au evoluat comunităţile grupului cultural Basian (situl Basi). 1903) sau Linear-bandkeramik. În Corsica. în mileniul IV bc. Grossgartach. în special ovine (Mohen. modul de întemeiere a aşezărilor şi locuinţelor. Rubané. ******* Complexul liniar-ceramic. ai cărui purtători erau agricultori şi crescători de animale. şi Danubian (considerat de G. având ca mijloace de prindere: şnururi orizontale netezite. cât şi ritualul funerar şi spiritualitatea. Sicilia) şi cele din jurul Adriaticii. formând linii în zig-zag. între aşezările provensale (Châteauneuf-lèsMartigues) şi cele din Languedoc (Gazel) sau între cele din zona Valenciei şi Barcelonei şi sudul Spaniei. Ulterior.cimec. în aşa-numitul stil impresso-cardial (Wittle. 107 www. Childe drept cel mai vechi neolitic din Europa dunăreană) desemnează ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din Europa centrală şi vestică. denumit şi Bandkeramik (F. Motivele decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor cardium. Hinkelstein. Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante şi creşterea animalelor prin transhumanţă. 1998). care a făcut parte din complexul cultural cardial. precum şi toate variantele şi faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctată (La Céramique Pointillée).

Saxonia inferioară. în Cehia. cu cei ai mezoliticului local mult întârziat. lustruită şi canelată (în special Vinča-Hotniţa-Dudeşti). cum se observă în situl de la Larzicourt (Franţa) (Lichardus-Itten. Acest complex cultural liniar-ceramic s-a format la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului al V-lea bc. 1985).ro . 1988 b). şi cultura liniară Barca. în cea de-a treia etapă (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Astfel. vizibilă. 1988 a). Din această zonă originară. valea Rhinului (Baden-Wurtemberg şi RhenaniaPalatinat). în landurile Hessa. Hanovra. grupul Ciumeşti-Pişcolţ. în România. în domeniul decorului ceramicii. Începând cu cea de-a doua etapă (începuturile celei de a doua jumătăţi a mileniului al V-lea bc). Este posibil ca deplasarea comunităţilor liniar-ceramice spre vest. în Slovacia. nordvest şi est-nord-est să se fi realizat în condiţiile presiunilor exercitate de răspândirea. şi s-au aşezat în Polonia sudică. chiar dacă au fost denumite diferit în istoriografiile maghiară. punând bazele aşa-numitei culturi cu ceramică liniară occidentală. au fost colonizate regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior şi Limbourg (Olanda). În cursul dezvoltării lor (mijlocul mileniului V bc). unde s-au format: cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld). ajungând până în nordul Poloniei. slovacă şi română (Lichardus et alii. se observă o regionalizare a dezvoltării comunităţilor liniar-ceramice occidentale. în Ungaria. trei entităţi etno-culturale care constituie o unitate. unde au format cultura liniar-ceramică orientală (Ursulescu. în vreme ce. 1990). în 108 www. au ocupat Bazinul Parizian. încă din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc). Moldova şi Ucraina vestică. ca urmare a contactelor şi sintezelor/asimilărilor dintre purtătorii complexului cultural Starčevo-Criş care s-au răspândit în valea Dunării Mijlocii (pannonice). comunităţile liniar-ceramice occidentale au trecut la răsăritul arcului carpatic. purtătorii complexului cu ceramică liniară au colonizat succesiv. dinspre Anatolia şi Balcani a comunităţilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu ceramică neagră.Liniarul recent (târziu) din Bazinul Parizian etc (LichardusItten. Moravia şi Slovacia s-a dezvoltat stilul Ačkovy iar mult spre vest. cea mai mare parte a Europei centrale. Începând cu cea de-a doua etapă.cimec. mai ales. Transdanubia (regiunea de la vest de Dunăre) şi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria şi Slovacia).

săpăturile efectuate în unele staţiuni importante. aşa cum se cunosc în ceramica liniară occidentală târzie din Bazinul Parizian. linte. precum şi decoruri executate cu pieptenele (ca tipul Plaindt) şi motive înguste „în căpriori”. ca cele de la Bylany (Cehia). Lichardus-Itten. in). în regiunile danubiene (Transdanubia. structuri în formă de Y (tipul Geleen) şi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaţi (tipul Elsloo) (fig. Cel mai adesea. 73) (Lichardus et alii.Germania.cimec. Aşezările au fost fortificate. Austria inferioară. 6-7 m. 72). în decorul ceramicii se observă o predilecţie pentru spirale şi meandre. culesul. evoluţia stilistică a decorului ceramicii a fost determinată de benzile în formă de arc de cerc şi de spiralele şi meandrele umplute cu incizii şi impresiuni. În acelaşi timp. Olszanica (Polonia). lungimea variind între 6 şi 45 m în timp ce lăţimea era destul de constantă. cu secţiunea în V sau U. aşa cum sunt cele de la Eilsleben. 1988 b) Spre vest. amplasate în apropierea aşezărilor sau chiar în interiorul lor. 70). Moravia. pe soluri loessoide sau în apropierea acestora. în regiunile rhenane. meşteşugurile. purtătorii ceramicii liniare occidentale au practicat cultivarea plantelor (diverse specii de grâu. 109 www. Satele culturii ceramicii liniare occidentale au fost întemeiate. adesea. în regiunile Elbei (Boemia. 69) (Lichardus et alii. porci. 71) s-a dezvoltat ceramica liniară zisă cu capete de note muzicale. Locuinţele cu patru nave erau construite din stâlpi de lemn şi s-au decelat. Aldenhoven. de regulă. De asemenea. cu şanţuri de apărare. creşterea animalelor (bovine. ovicaprine. 1985. mazăre. stilul Flomborn. amplasate pe prima terasă a râurilor sau în apropierea zonelor inundabile. cu orientarea NV-SE. vânătoarea. care pun în continuare probleme legate de funcţia acestor întărituri antropice (fig. Slovacia vestică) (fig. compuse din benzi umplute cu puncte. Lichardus-Itten. din care a derivat tipul Šárka (fig. Referitor la modul de viaţă. 1985. 1988). cu excepţia sitului de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa) ca şi a altora din Bazinul Parizian. orz. Germania de est şi o parte a Poloniei). locuinţele erau rectangulare.ro . câini). după dispunerea stâlpilor în partea centrală a caselor. dublate de palisade. care a evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovče) (fig. În acelaşi timp. Köln-Lindenthal (Germania). de aprox.

reînnoită prin reconstrucţia şi extinderea locuinţelor individuale (Lichardus et alii. Elsloo (Limbourg. pe partea dreaptă sau stângă. la Bylany (Kutná Hora. au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice între diferitele structuri de locuire şi datarea precisă a acestora. lame. dispuse pe pereţii vaselor. în spaţiul microregiunii date. Din punct de vedere spiritual. Niedermerz (Germania) şi Elsloo (Olanda). adesea cu un uşor prognatism. 1985. elemente de podoabă (mărgele de piatră şi scoică. tesle-calapod. Boemia/Cehia). aşa cum este caracteristic pentru neoliticul oriental. Defuncţii erau acoperiţi. deopotrivă. defuncţii erau depuşi în poziţie chircită.cimec. microasiatic şi egeo-balcanic. Sonderhausen. purtătorii culturii ceramicii liniare occidentale erau mediteranoizi (cu talie mică. Köln-Lindenthal (Germania). Sunt cunoscute şi morminte de incineraţie (Arnstadt. Aldenhoven. 1985. odată la 15-18 ani.ro . 1988). cum sunt cele de la Nitra (Slovacia). nu se cunosc construcţii-sanctuar şi nici o plastică antropomorfă şi zoomorfă evidentă. Arnstadt. vârfuri de săgeţi etc. predominantă fiind prima. Lichardus-Itten. adesea. în schimb. cu ocru roşu şi inventarul mormintelor era compus din vase. asemenea reprezentări apar fie sub formă de protome. inhumaţia şi incineraţia. pentru stabilirea succesiunilor şi modelelor de locuire. În satul de pe platoul Aldenhoven au existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aşezare permanentă. sau alungit pe spate. pandantive diverse). Ca tip antropologic. pe acelaşi loc s-au succedat mai multe cicluri de locuire. 1988). brăţări şi catarame de centură din scoică Spondylus.Hienheim. fie ca elemente decorative incizate sau în relief. se poate arăta că. mormintele fiind organizate în necropole. deocamdată. această particularitate regională întâlnindu-se în etapa târzie a ceramicii-liniare occidentale din Alsacia şi Baden-Wurtemberg. se poate arăta că au fost utilizate. Aiterhofen. uneori gracili) (Lichardus et alii. LichardusItten. cel mai adesea individuale. Olanda) şi Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa). În cadrul mormintelor de inhumaţie. Complexul cultural cu ceramica punctată (La Céramique 110 www. realizate prin deplasarea întregului sat. Niedermerz şi Elsloo). În ceea ce priveşte ritul funerar. Flomborn. Astfel.

s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Tešetice-Kyjovice/Znojmo. fiind cunoscute locuinţele de formă alungită.Pointillée. Kothingeichendorf şi Bochum-Harpen. Zápotocká) sau în trei etape cronologice (I a. Kaufmann). dălţile şi teslele calapod şi icurile (penele) perforate. Ritul funerar era cel tradiţional. În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi şi complexe culturale. M. Germania). evoluat din cel de tip Šarka al ceramicii liniare târzii. Lichardus-Itten. Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms. specific pentru neoliticul târziu (sfârşitul mileniului V bc) din Boemia. în poziţie chircită. Ca forme. Ib şi II. Stichband-keramik. de benzi verticale (fig. Moravia. era înrudită genetic cu cultura liniară târzie din regiunea Elbei. Bavaria şi Austria. la început. În cadrul aşezărilor se remarcă şanţurile circulare concentrice. A fost denumită astfel datorită decorului predominant al ceramicii. duble şi multiple (realizate cu ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinţat) sau punctat-adâncite. 1985. cu motive bandate organizate „în căpriori” simpli. Boemia. vestul Poloniei. IV a. se remarcă bolurile piriforme sau cu profilul în “S”. care acoperea întreaga suprafaţă exterioară a vaselor. Moravia. D. 74) (Lichardus et alii. Ceramika wstęgowa kłuta). dotate cu palisade şi spaţii de trecere (un fel de porţi) dispuse cardinal.ro .cimec. ulterior. în Germania). IV b şi V. spre planurile trapezoidale (Postoloprty/Žatec. care aveau pereţii curbaţi. unele dintre acestea păstrând multe dintre tradiţiile din care au derivat. toate reprezentând o prelungire a curentului danubian. existând morminte izolate sau cuprinse în mici necropole. 1988 c) În cadrul industriei litice s-au păstrat topoarele. din 111 www. care au fost interpretate drept construcţii de cult (Vochov/Plzeň-Nord. moştenit de le comunităţile anterioare. Lichardus-Itten. Stroke ornamented ware. 1985. Germania de est. cupele plate şi semisferice decorate. şi care au evoluat. câteodată. 1988 c). cu impresiuni simple. în Boemia. devenind caracteristice pentru neoliticul târziu din zona danubiană. fie o singură incineraţie (Lichardus et alii. fiind periodizată în cinci faze (I-III. Keramika vypichaná. Habitatul uman continuă utilizarea amplasamentelor anterioare (Hienheim şi Zwenkau. separate. Cehia). conţinând fie o singură înhumare. în Germania) sau fortificaţii.

când s-a răspândit progresiv. N. Germania. aparţine neoliticului liniar-ceramic târziu şi s-a răspândit. în landurile Baden-Wurtenberg. 1968. Mormintele. Germania).ro . Acest grup cultural a evoluat spre cel următor. cercetată de A. 1985). Grossgatarch. aşa-numitul Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach. cupele quadrilobate şi vasele-sticlă. în Bazinul Parizian. unde a dezvoltat un aspect local. Hessa rhenană şi Palatinat. Germania). H. Lichardus et alii. Aşezările acestui grup cultural erau alcătuite din locuinţe cu planul naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven. Cultura Rössen (necropolă lângă Merseburg/Saxa-Anhalt. fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann şi Rheindürkheim. contribuind. descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte la Lingolsheim. din zona de origine din Germania de SV. trasate cu un vârf ascuţit. Nagel. Rhin-Main. în regiunile Saale-Elba. ulterior. în principal. Din cadrul inventarului. având ca inventar vase. Ca materiale de inventar s-au descoperit: ceramică cu forme şi decoruri derivate din liniarul recent (fig. cu defuncţii depuşi întinşi pe spate. V. unelte calapod. de tradiţie liniar ceramică. în poziţie alungită pe spate. decorate cu motive adâncite. 1985). considerate zone de origine. paharele cu picior. foarte subţiri. cercetări A. la geneza culturii Rössen. în Alsacia şi Hessa renană. şi până la Atlantic. în Elveţia. se remarcă vasele carenate. cunoscută prin staţiunile de tip Berry-au-Bac. regiunea Saale/ Elba şi în bazinul Yonne (mormântul de la Passy). Grupul cultural Grossgatarch (lângă Heilbronn. în landurile germane BadenWurtemberg. între 1879-1918). care moşteneşte majoritatea caracteristicilor. rectangulare.fond liniar-ceramic recent. în Germania de SV. Borries. De asemenea. de unde s-a răspândit până în valea Rinului inferior. în gropi simple. unde a dezvoltat faciesul Wauwil. şi obiecte de podoabă (MüllerKarpe. în valea Neckar. Niklasson. unelte de piatră şi os. la sfârsitul secolului al XIX-lea). în Bavaria. piese de podoabă (Lichardus et alii. care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen. constau din înhumări individuale. aparţine neoliticului mijlociu şi final din nordul Europei. Bavaria. în Germania. în Câmpia joasă din nordul Germaniei. 75). Schliz. unde au fost descoperire înhumări individuale. s-au dezvoltat o serie de grupe locale ca: Planig-Friedberg. Neckar 112 www.cimec. şi impresiunile duble.

cu picioarele alungite (necropolele de la Jechtingen şi Wittmar. Lutzengüetle/ Elveţia de N. adesea. Schwieberdingen. prin cucerire. în cadrul aşezărilor existau palisade şi mici şanţuri poligonale. de înhumări individuale. unelte şi arme de piatră şi os. având ca inventar: vase. 1-4). 1985). în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate. În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluţie. podoabe. iar cele circulare (Bochum-Harpen) au putut avea o funcţie rituală. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un decor dispus pe întreaga suprafaţă a vasului. care tind să aibă un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop. se observă atât păstrarea unor tradiţii constructive cât şi apariţia unor modificări. Bischof-fingen-Lieselheim/ Germania. 76. realizat prin aşa-numitele impresiuni duble rösseniene. care au condus la apariţia benzilor negative (fig. ceramica prezintă impresiuni succesive trasate cu un instrument ascuţit. au pătruns în regiuni încă neneolitizate. purtătorii culturii Rössen. În faza recentă a culturii Rössen (III). Germania). pe care i-au neolitizat direct. în vreme ce. 58) (Lichardus et alii. se păstrează locuinţele mari. care formează benzi continui şi triunghiuri “agăţate” (fig. Astfel. pe partea stângă sau dreaptă. unde au intrat în contact cu vânătorii şi culegătorii culturii Ertebølle-Ellerbek. cu puţine excepţii. Ca ocupaţii. Entzheim/Alsacia şi Menneville/ Bazinul Parizian) au fost incluse în aşa-numitele manifestări 113 www. Astfel. IndenLamersdorf Deiringsen-Ruploh. prin zig-zaguri (fig. În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I. 1985). Germania).cimec. între care tipicele brăţări din marmură şi şist. 76. utilizate ca săpăligi. motivele fiind realizate. 1968. purtătorii culturii Rössen practicau agricultura şi creşterea animalelor. 912). în aria orientală acestea erau dispuse chircit.ro . în aria occidentală. Lichardus et alii. cea a fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaţiată. în timpul etapelor finale. 76. corpurile decedaţilor erau depuse pe spate. dovedind o mai puternică tradiţie liniară (Rössen). Ritul funerar a fost reprezentat. În Europa vest-centrală o serie de grupe culturale (Aichbühl.şi Bischheim. De asemenea. cu unele particularităţi zonale de ritual. Germania) şi un spaţiu interior extins. care par a fi faze şi etape cronologice (MüllerKarpe. sau prin aculturaţie.

Olanda). Habitatul purtătorilor acestei culturi este puţin cunoscut. Ţările de Jos (Belgia. pumnale. Cultura paharelor cu gâtul în formă de pâlnie (Trichterbecherkultur/TRBK. deocamdată. unele dintre acestea. cu baza de piatră. observându-se o continuitate a unor forme de cultură materială (tip de habitat. care au evoluat pe parcursul a două faze principale (TRBK A şi C). în acest spaţiu întins s-au dezvoltat mai multe aspecte şi grupe regionale. Originea acestei culturi nu este lămurită. provenind fie sub formă de prefabricate. brăţări. În mod normal. (Bogucki. impulsuri primite din partea culturilor şi grupelor culturale vecine şi contemporane. cu compartimentări interioare. unele forme şi decoruri ceramice. rectangulare. şi structuri mai modeste. unele meşteşuguri. care cuprins sudul Scandinaviei. în diferite etape. 114 www. dar fondul Rössen final şi unele influenţe danubiene par să fi avut o importanţă deosebită. 2001). Germania de nord şi Polonia. comerţul etc. fiind vorba de case mari. influenţe ale sale găsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunăreană.ro . Ca ocupaţii. vorbind de exploatarea unor zăcăminte şi a unui mediu forestier. doar pentru faza a doua. porcine).culturale Epirössen sau Poströssen. faza intermediară (TRBK B) nemaifiind de actualitate. Funnel Beaker Culture) s-a dezvoltat. Lichardus et alii. în faza TRBK C. În ceea ce priveşte locuinţele. sau de la unele civilizaţii eneolitice danubiene şi est-carpatice. 1968. locuinţă. având sisteme de fortificare cu şanţuri şi palisade. purtătorii complexului cultural cu pahare cu gâtul în formă de pâlnie practicau agricultura (cereale) şi creşterea animalelor (ovi-caprine. În spaţiul acestui complex cultural au fost descoperite multe piese de aramă. cărora li s-au adăugat. 1985). topoare-ciocan de piatră şlefuită şi perforată. 5 m lăţime. acestea sunt cunoscute. bovine. Industria litică s-a caracterizat prin topoare plate şi lungi de silex. de unde s-a extins către sud şi sud-est. în ambele faze fiind locuite atât zonele litorale cât şi spaţiile continentale.cimec. robuste. est-carpatică şi vest-ucraineană. vârfuri de săgeată. în Neoliticul târziu/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea – mileniul al III-lea bc) pe un spaţiu deosebit de larg. unele având până la 85 m lungime şi 6. construite pe stâlpi. rit funerar) (MüllerKarpe. topoare. fie sub formă de produse finite (tesle plate.

fără amenajări suplimentare. Cu o semnificaţie cultică. discuri-tăvi de pâine.discuri. cunoscând o anumită standardizare a formelor şi decorurilor. trofee. dolmene lărgite. imprimată. În faza TRBK C. Baldia. dintre piesele de inventar putându-se menţiona: ceramică.) din arealul eneoliticului carpato-balcanic. Ceramica este diferenţiată pe faze. Industria litică era foarte bogată. vase cu gura largă şi vase cu corpul globular şi gâtul cvasi-cilindric. În cadrul acestuia. ceramica avea ca forme: paharele cu gâtul în formă de pâlnie. probabil ca urmare a unei stratificări sociale. vasele-sticlă. care a reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. benzi în zig-zag etc. încrustată cu roşu şi alb. Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. unelte şi arme) etc. Trebuie menţionate: vasulsticlă. piese de aramă (podoabe. străchini. oase umane şi de animale (Lichardus et alii. topoare de silex. decorate cu motive incizate şi imprimate. cu camere de piatră (ciste) şi lemn. podoabe din chihlimbar (mărgele şi plăcuţe perforate). tuburi în spirală etc. în gropi simple. cu motive geometrice (triunghiuri.cimec. cu pereţii bombaţi şi gâtul decorat cu un şnur inelar. numit sticlă cu guleraş. 2002). 115 www.. linguri. triunghiuri haşurate. incizată. au fost create cupe cu picior. Din faza TRBK A provin înhumări individuale şi duble. în gropi simple. morminte modeste. arme de vânătoare. Defuncţii erau depuşi în poziţie întinsă şi acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu. existând deopotrivă. încă nedesluşită pe deplin (funerare. mărgele. linii verticale. căni. pe lângă formele tradiţionale. alături de care se găseau câteva piese de aramă şi aur (brăţări) (Müller-Karpe. vase pentru suspendat. care acoperea întreaga suprafaţă a vasului. (fig. spinări de peşte etc. amfore. Ceramica fazei TRBK C evoluează din cea precedentă. nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni şi alveole. 1985. Acest grup cultural a evoluat şi s-a regionalizat. romburi pozitive şi negative). votive. tumuli din aglomerări de pietre. Lichardus et alii. În faza timpurie (TRBK A). decorate cu o ornamentare bogată. unele lucrate din chihlimbar. şi construcţii de influenţă megalitică: dolmene. sacrificiale etc). podoabe şi accesorii vestimentare. cunoscându-se “topoarele de luptă”. 1968. ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebită. se cunosc depozite intenţionate cu vase.ro . 77). în faza târzie fiind cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formă de pâlnie.

116 www. de inhumaţie. Elba. în zona Varşoviei şi Kuyavice. fiind identificat în Elveţia. plane şi tumulare. unele influenţe ale culturii paharelor cu gura în formă de pâlnie. Munzingen-Tuniberg). ale cărei comunităţi au pătruns şi în spaţiul de la răsărit de Carpaţi. 1985). ******* Tot pe fond Rössen. Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut. fortificate cu valuri. duble sau colective. au fost descoperite în morminte individuale. palisade şi şanţuri.cimec. 1985). Polonia. Boemia). locuinţele fiind sub forma unor structuri simple. care sunt greu de identificat arheologic. În inventarul mormintelor au mai fost descoperite piese de podoabă. precum şi locuri joase. în principal în formă de amfore globulare cu gâtul conic. s-a format complex cultural Michelsberg. în formă de pinten barat (Michelsberg. Comunităţile culturii amforelor sferice au participat la geneza culturii central-europene cu ceramică şnurată. ca motive decorative având romburi şi triunghiuri. Baldia 2001). Materialele specifice: topoarele masive şi dălţile de silex. datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea bc–mileniul al III-lea bc). numit după staţiunea eponimă din Germania (în apropiere de Untergrombach/Bruchsal. 1985.1985). Saale şi Havel (Germania de est. Belgia. Purtătorii acestui complex cultural au ocupat aşezări de înălţime. s-a dezvoltat grupul cultural Sarnowo. Se cunosc puţine morminte de incineraţie şi înhumări de animale (bovine).ro . În Polonia. printre care cultura Pfyn (Lichardus et alii. iar în Suedia răsăriteană cultura topoarelor naviforme (Bootaxt-kultur) (Lichardus et alii. în special discuri dispuse pe piept (Lichardus et alii. din sudul Suediei până în Ţările Baltice şi Finlanda s-a dezvoltat cultura cu gropiţe. în gropi simple şi cutii de piatră (ciste). După cultura cu pahare în formă de pâlnie. la care s-au adăugat. de tipul colibelor uşoare. După evoluţia culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. până la Pas-deCalais şi valea Aisne. decorate cu incizii şi impresiuni şnurate. Austria. s-a format şi a evoluat cultura amforelor sferice (prima jumătate a mileniului III bc). topoarele de luptă şi vasele. probabil. Baden-Wurtemberg). în zona cuprinsă între Ucraina de vest. NE Franţei. pe parcursul dezvoltării sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) şi grupe culturale regionale.

discuri-tăvi pentru pâine (fig. cunoscându-se atât case rectangulare. cu ponderi diferite de la sit la sit).în preajma surselor de apă. Geneza acestui imens complex cultural nu este lămurită pe deplin. tesle. În cadrul unor aşezări au fost descoperite şi oase de cal domestic. şi morminte colective. În unele situri au fost descoperite urme ale prelucrării cuprului. în zona central-europeană. la vest. cupele. altădată. la est. de comunităţile culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. prin ciocănire şi turnare (creuzete cu urme de aramă). 78) (Lichardus et alii. cât şi structuri uşoare. pe stâlpi (Urmitz). grote şi camere de piatră (Lenzburg). piesele prefabricate (eboşe) fiind comercializate la distanţe destul de mari. vasele-sticlă. teritoriu ocupat. aduse. Pe fond Michelsberg. s-a manifestat o anumită specializare. câteva unelte şi podoabe). 1985). în principal (Baldia 2001). cu un inventar deosebit de sărăcăcios (un pahar. paharele caliciforme. în puţuri. decorate cu şiruri de proeminenţe mamelonare perforate. cănile. În spaţiul culturii Michelsberg era cunoscută exploatarea silexului (Spiennes/Belgia). în poziţie alungită sau chircită. cât şi modificărilor produse în cadrul societăţilor. probabil din mediul Pfyn. Mayen. Ritul funerar era reprezentat prin înhumări individuale. cuprins între vestul Ucrainei. Ehrenstein. Acest tip de habitat uman corespunde atât caracteristicilor ocupaţiilor principale ale comunităţilor Michelsberg (agricultura şi creşterea animalelor. în general neornamentată. la sud. În domeniul creşterii animalelor. la formarea sa 117 www. s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii şnurate (The Corded Ware/Single Grave Culture). ca urmare a progreselor realizate în eneolitic.ro . caracterizată prin practicarea stabulaţiei. cu diferite influenţe. estul Franţei. dălţi. Polonia şi Saxa inferioară. Noyen-surSeine). a căror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). la nord. cele de mari dimensiuni fiind apărate natural şi antropic (Urmitz/Koblenz. Seine-Oise-Marne şi cultura ceramicii cu impresiuni adânci. Ceramica Michelsberg. în gropi simple. un căuş.cimec. Locuinţele prezintă diferite tradiţii constructive. În Chalcoliticul final (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). în chalcoliticul mijlociu s-au format o serie de culturi şi grupe culturale: Horgen. Din silex şi din piatră se confecţionau topoare. care a ocupat un areal deosebit de întins. prezintă ca forme: paharele mari. Elveţia.

sau a corturilor (iurtelor) şi carelor cu coviltire. mai ales în morminte. din stepele şi silvo-stepele nordpontice. Gimbutas 1997). de regulă. 1985. în cadrul acestuia s-au manifestat multe grupe regionale (Lichardus et alii. cu diferite reprezentări. Gimbutas. sex. podoabe de aramă (mai ales în siturile elveţiene). pahare.cimec. cele mai multe pe malurile lacurilor elveţiene. pe partea stângă. înconjurate cu şanţuri. cu sau fără construcţii interioare (ciste. unelte de silex şi os. purtătoare ale unor elemente de tip kurgan (purtătorii culturilor eneolitice din zona Niprului mijlociu). bărbaţii erau înhumaţi chircit. mai bogat pentru personajele mai importante. iar femeile. sub forma tumulilor. cercuri de piatră şi eventuale palisade. sezoniere. care nu lasă decât puţine urme arheologice. În aspectele regionale din Elveţia se cunosc şi morminte tumulare cu incineraţie (Schöfflisdorf) (Lichardus et alii. pe partea dreaptă. fiind compus din ceramică (amfore. În cadrul acestora. vârstă. contemporane sau ulterioare. pe direcţia est-vest. cu diferite înălţimi şi diametre.participând.ro . “topoare de luptă” din piatră şlefuită şi perforată sau din aramă. Din păcate până în prezent. De aceea. camere de lemn şi catacombe). dar locuinţele nu s-au păstrat. unele fiind marcate cu stele funerare. vorbind de caracterul mai dinamic al acestor comunităţi. existau. au fost descoperite materiale osteologice provenind de la cai domestici şi care de lemn cu patru roţi. Defuncţii erau depuşi diferit. Este posibil ca numărul extrem de redus al aşezărilor şi locuinţelor să se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului. indicând existenţa unei ierarhii stricte. sub forma unor construcţii uşoare. comunităţile locale şi elementele cuceritoare. Inventarul funerar al acestei culturi era destul de standardizat. se cunosc foarte puţine aşezări aparţinând purtătorilor acestui complex cultural. Cele mai cunoscute necropole tumulare ale ceramicii şnurate central europene se găsesc la Forst Lucka şi Forst Leina (Thuringia/Germania) şi Vikletice (Boemia/Cehia). străchini). cu orientarea vest-est. În cadrul monumentelor arheologice. 1989 b. ca sceptre şi însemne de prestigiu. Despre stratificarea socială şi existenţa unor şefi 118 www. după rang. Cel mai bine cunoscute sunt construcţiile funerare. Astfel. venite dinspre est. 1985). specifice unor comunităţi seminomade. cu contribuţii diferite. câte un mormânt central (principal) şi morminte secundare. cupe.

constând din înhumări în poziţie chircită. pe un areal geografic deosebit de întins. arme (apărători de braţ pentru arcaşi. Cultura paharelor campaniforme din Europa centrală este cunoscută. 79) (Lichardus et alii. ca şi cea precedentă. vârfuri de săgeată de silex. dinspre Dunărea pannonică. Gimbutas. mişcări de populaţii şi cuceriri. la formarea sa contribuind elementele locale (neolitice târzii şi chalcolitice).). pumnale triunghiulare de cupru) podoabe şi accesorii vestimentare (cercei. perforaţi etc. pe direcţia nord-sud. cu sensul sudnord. diferenţiate ca orientare după sex: bărbaţii pe stânga. pe dreapta. Inventarul mormintelor era alcătuit din ceramică (pahare şi vase cu gura largă).tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabă şi topoare de luptă de aramă (Kelsterbach şi Eschollbrücken). dispuse pe gâtul şi umărul vaselor (fig. la sfârşitul mileniului al III-lea bc. modelul genezei particulare de la zonă la zonă este. Maniera de decorare a ceramicii. Gobelet campaniforme. Complexul cultural al paharelor campaniforme sau caliciforme (Glockenbecher. şi femeile. aur şi electrum.ro . 1989 b. în etapele târzii fiind utilizată şi incineraţia. pornite dinspre sud-vest (Peninsula Iberică). având în vedere vastul spaţiu de răspândire. 119 www. specialiştii au decelat două mari variante: cultura paharelor campaniforme din Europa centrală şi cultura paharelor campaniforme din Europa vestică. plăcuţe din aramă. inciziile. De regulă. cel mai plauzibil. credem. uniformizate prin noi legături comerciale. decorurile negative. Gimbutas 1997).cimec. Asemenea morminte au fost descoperite şi în nord-vestul Africii (Maroc). dar există şi cazuri în care defuncţii au fost depuşi în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale ceramicii şnurate. după unii specialişti. mormintele erau plane. potrivit altora. în gropi simple şi camere de lemn. uniformizări politico-militare. nasturi de os. inele. constă din impresiuni realizate cu şnurul sau cu un obiect dinţat. Sicilia şi Sardinia. pe baza căreia s-a dat şi numele complexului cultural. În aceste condiţii. în cadrul acestora remarcându-se diferite aspecte şi grupe regionale. procese etnoculturale care aşteaptă o necesară clarificare. De asemenea. Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat. mai ales prin prisma ritului funerar. 1985. din Peninsula Iberică până în valea Dunării mijlocii şi din sudul Italiei până în sudul Peninsulei Scandinavice.

Pe baza diferitelor culturi şi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond campaniform. care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch (Germania) şi Blicquy (sudul Belgiei). Ungaria) (Lichardus et alii. Aşezarea eponimă. ceramica fiind mai abundentă în aşezări şi având un repertoriu diversificat de forme. Ceramica era de foarte bună calitate. 1985).cimec. întemeiată într-un meandru al râului Aisne. aparţinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta.Ceramica a fost lucrată. benzi liniare punctate. roşiatică. urmată de grupul cultural Villeneuve-Saint Germain. mărginite cu incizii. cu benzi care alternează cu suprafeţe netede. 1985). datate în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc. dintr-o pastă de foarte bună calitate. În zonele răsăritene. ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni. păstrează multe tradiţii liniar-ceramice în 120 www. civilizaţiile epocii bronzului celtic în spaţiul central şi vest european. adesea. realizate prin incizie simplă. care face trecerea către epoca bronzului. benzi cu linii oblice. realizate prin impresiuni cu pieptenele. 80) (Wittle. cupele cu patru picioruşe şi vasele nedecorate. decorate pe întreaga suprafaţă exterioară. Cultura paharelor campaniforme din Europa vestică s-a caracterizat prin multe elemente de cultură materială şi spirituală asemănătoare cu varianta central-europeană (rit şi inventar funerar. triunghiuri haşurate. neoliticul este caracterizat prin evoluţia culturii ceramicii liniare târzii numită şi cultura liniară champenois (departamentul Marna). linii puţin evidente etc. străchinile şi vasele cu gura largă. şnur răsucit etc. unele forme şi decoruri ceramice etc. impresiuni de pieptene. paharele descoperite în morminte fiind decorate. s-au format.). în alternanţă cu spaţii nedecorate. În faza a doua. (fig. sunt cunoscute şi paharele cu toartă bandată. dezvoltată în mileniul al al Vlea bc. ******* În Bazinul Parizian. pe întreaga suprafaţă exterioară.ro . excizie. în jurul anilor 2000 bc. decorate cu pătrate. Purtătorii acestei complex cultural practicau agricultura şi creşterea animalelor. Aceste vase sunt foarte puţin reprezentate în aşezări. cu linii orizontale şnurate. reprezentat prin vase mai scunde sau mai alungite.

ca urmare a influenţelor primite din partea grupului Limbourg. Cultura Cerny s-a născut pe fond Villeneuve-Saint Germain şi Augy-Sainte-Pallaye. ca ornamente cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „căpriori”. rezultând din împletirea grupelor liniarceramice vestice cu influenţele mediteraneene. Pinacle/Jersey). În cadrul industriei litice. în neoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Yonne. Augy-Sainte-Pallaye (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului IV bc). confecţionat din silex. fină. Ceramica prezintă moşteniri din grupele culturale parentale: marginile cu scobituri şi decorul dispus în V („dinţi de lup”). numit. se folosea un utilaj robust. „şah”. Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny (Parc aux Bœufs din Cerny. cu şanţuri şi palisade (Passy-sur-Yonne) şi rituri funerare caracterizate prin apariţia structurilor megalitice (Insula Guernesey) şi a mormintelor în ciste (Chambon). cunoscând mai multe faciesuri regionale şi manifestări deosebite de cultură materială: aşezări de înălţime. În faza de maximă dezvoltare (mijlocul mileniului al V-lea bc). un utilaj robust. şnururi plastice şi butoni (Constantin.cimec. Franţa) care a fost. cu patru nave şi cinci rânduri de stâlpi. reprezentat prin tăişuri. Ceramica prezenta două specii. după cele două staţiuni de la Bourgogne (Augy şi Sainte-Pallaye. cu forme semisferice şi margine decorată cu scobituri. de la primul moştenind o serie de caracteristici liniar-ceramice ca: tipul de locuinţă mare. la sfârşitul neoliticului timpuriu din sudul Bazinului Parizian. Guernesey. fiind rezultatul unei sinteze între elementele liniare şi cele epicardiale. la care s-au adăugat „spinările de peşte”. 1998). şi grosieră. De la grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye. de unul postliniar. purtătorii culturii Cerny au preluat decorurile plastice. fortificate (Barbuise-Curtavant). structuri de cult. împodobită cu şnururi şi impresiuni digitale în V. cardiale târzii (epicardial).”dinţi de lup”. ceramica cu forme semisferice şi decoruri realizate cu pieptenele şi spatula. Essone.construirea locuinţelor. cultura Cerny s-a răspândit până pe litoralul atlantic (siturile Etaples. asociate cu ghirlande şi linii 121 www. însoţite de butoni au repoussé. Franţa). contemporană cu primele manifestări megalitice din vestul Franţei şi cu cultura Rössen în est. care nu erau la fel de mari. Blanchet.ro . Acest grup cultural a fost urmat.

Aspectul meridional. Blanchet. s-a caracterizat printr-un habitat deschis. Aude. şi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars. impunând. Chassey. Constantin. Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp. 81)(Lichardus et alii. Saône-et-Loire.cimec. elementul de unitate fiind dat de ceramica fină. răspândit în Bazinul Parizian şi zona Bourgogne. DeuxSèvres). lustruită. 1998). grote (Font Juvenal. s-a dezvoltat. o ceramică mai puţin diversificată decât cea din aspectul sudic. 122 www. Elveţiei şi Italiei de Nord. Seine-et-Marne. grupul cultural chasséan a cunoscut mai multe aspecte regionale. vasesticlă. După o perioadă în care. Saône-etLoire. 1985. vase suport etc. Franţa). şi Fontbrégoua. împreună cu monumentele funerare megalitice (Bougon. Blanchet. în această zonă a fost ocupată de purtătorii orizontului ChasséanMichelsberg (Constantin. Var) şi cel din aer liber (Saint-Michel-du-Touch şi Villéneuve-Tolosane. În domeniul ceramicii. Ceramica acestui aspect. a făcut parte din complexul cultural Cortaillod-Chassey-Lagozza. Er Lannic/ Morbihan) cât şi cele fortificate. peste tot. 82) (Lichardus et alii. Având în vedere marele areal de răspândire. 1998). care s-a răspândit pe teritoriile Franţei. modul de viaţă agro-pastoral. a prelungit habitatul în adăposturi. Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc). Constantin. Aspectul nordic. străchini cu marginea răsfrântă. între sfârşitul mileniului al V-lea–mijlocul mileniului al IV-lea bc. 1998). în neoliticul mijlociu.ro . bine arsă (fig. a cunoscut atât aşezările deschise (Lizo. Blanchet. în aceeaşi zonă. dezvoltat în regiunile de coastă. care prelungesc o serie de liniar-ceramice târzii. dispuse pe diametrul maxim al vasului. pe terase joase şi înalte (Noyen-sur-Seine. Blanchet. decorul adâncit realizat după ardere. de culoare roşie-închisă sau neagră. Aspectul vestic. în Bazinul Parizian au pătruns elementele ale fazelor finale Rössen şi Epirössen. în zona Toulouse). 1985. în cadrul căruia a fost tipic grupul cultural Montbolo (a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc). de o calitate variabilă. de tip Berry-auBac. avea ca forme: străchini. urcioare carenate.vălurite (fig. de înăltime (Chatelliers-du-Vieil-Auzay/Vandéa). vase cu suport cubic. decorate cu triunghiuri şi pătrate umplute cu puncte (Constantin. cupe. s-a caracterizat prin vase cu torţi cu perforaţii multiple.

că fenomenul megalitismului european îşi găseşte începuturile la comunităţile neolitice mijlocii (mijlocul mileniului al V-lea bc). au fost capabile de asemenea realizări. dispuse în formă de mustaţă (L’Helgouach. au fost recuperate numeroase unelte de silex. având importante cunoştinţe de ştiinţă aplicată şi suficiente resurse economice şi organizatorice. printre care hipogeele (Mournouards/ Mesnil-sur-Oger) şi aleile acoperite (Chaus-sée-Tirancourt). decorate cu şnururi oblice.cimec. În spaţiul atlantic. purtătorii săi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne şi din partea vest-centrală a Franţei. mai ales de pe litoralul breton (a doua jumătate a mileniului al V-lea bc). cu influenţe chasséene.ro . Din aşezări (Videlles/ Essone. în vreme ce vasele funerare aveau ca 123 www. Pré-aux-Vaches/Morains. Se spulberă. nu se cunosc aşezările acestor comunităţi. care au trăit pe ţărmurile Oceanului Atlantic şi în Insule Britanice (fig. constând din lame şi aşchii de silex. dălţi). Se observă astfel. piese cornulare şi osteologice (teci-suporturi pentru topoare. în forme din ce în ce mai diversificate.1998). cu aripioare şi peduncul. care reprezintă o expresie a neoliticului mijlociu. dintre care se remarcă vârfurile de săgeată foliacee. pandantive de piatră şi rare mărgele de aramă. când a cunoscut o deosebită înflorire. până în epoca bronzului. Până în prezent. prezentând o serie de caracteristici comune cu civilizaţia Horgen. Franţa). podoabe din dentiţie prelucrată. o serie de aşa-zise enigme legate de multe dintre monumentele megalitice. altădată. Inventarul acestora era destul de sărăcăcios. care au continuat. 1998). Sagy/ Val-d’Oise) şi din necropole. mărgele din şist şi vase cu fundul rotund şi buza îngustată. ace. Finistère. astfel. ele fiind operele unor comunităţi. Cultura Seine-Oise-Marne a fost specifică pentru Neoliticul final/ Chalcoliticul (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III-lea bc). 83). Ceramica era lucrată cu mult degresant în compoziţie şi era destul de diversificată. şi pumnalele. care. sub forma unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen. s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau. bine reprezentate fiind construcţiile funerare megalitice. Acest fenomen poate fi pus în legătură cu o serie de mutaţii sociale şi spirituale produse în rândurile acestor triburi.

Buna conservare a materialelor arheologice. ridicate pe stâlpi. care a fost denumit şi neoliticul lacustru vechi (1934. Petrequin.ro . obţinute prin metoda dendrocronologică. Cultura Cortaillod (cantonul Neuchâtel. pe terase glaciolacustre (Rances) şi în adăposturi sub stâncă (Vallon des Vaux. Burgäschi). cu locuinţe realizate pe platforme de lemn. Piningre. de tradiţie chasséană şi influenţe sudice. Petrequin. în special. s-au format o serie de aspecte regionale (Jeunesse. în literatura de specialitate definindu-se un neolitic lacustru. P. cunoscând un habitat diversificat. Această cultură s-a dezvoltat de-a lungul a patru faze principale (aprox. Burgäschi-Süd). Constantin. Elveţia) reprezintă un aspect cultural al neoliticului mijlociu elveţian (mileniului IV bc). 124 www. 1998). 3800 BC. „oalele de flori” cu fundul plat (Lichardus et alii. ******* În neolitic. în sedimentele lacurilor. ceramica cunoaşte o simplificare a formelor şi decorurilor (fig. cu profilul carenat sau rotunjit. Pe fondul acestei culturi. în concurenţă cu pădurea secundară. cu reprezentări plastice. din aşezări situate pe malurile unor lacuri (Auvernier.cimec. vânătoarea. în fazele mai noi (Petrequin. a permis cunoaşterea bogatului utilaj litic. aprox. Petrequin. fie mai scurte. Jeunesse.3850-3300 BC). În fazele finale. Vouga) (Petrequin. întemeind un habitat particular. creşterea animalelor. unde au construit locuinţe fie alungite. 1988). caracterizându-se prin forme scunde. culesul şi pescuitul. 1988. cu decor în imprimat cu scoarţă de mesteacăn aplicată pe peretele crud al vasului. Piningre. rectangulare (faza I. Ceramica a cunoscut o firească evoluţie. 1998). în special. Ocupaţiile acestor comunităţi erau: agricultura desfăşurată în cicluri scurte.forme. 1998). pentru care există date de cronologie absolută. Baulmes). Blanchet. osteologic şi lemnos. în formă de sâni perforaţi (proeminenţe mamelonare) sau ginecologice. 1985. Petrequin. unele comunităţi liniare şi descendentele lor au ocupat terenurile de pe malurile unor lacuri. care dominau zonele mlăştinoase înconjurătoare. inclusiv a celor din materie organică. formând adevărate sate lacustre (palafite). Twann. oferind o imagine cvasi-completă asupra acestora. 84). constituit.

“tălpi” de fundaţie. dovedind o deosebită diversitate. locuinţele prezentând două tradiţii diferite–case lungi. Feldmei-lenVorderfeld).cimec. Datorită condiţiilor propice de păstrare. acoperită cu barbotină. în Elveţia de vest. pentru a supravieţui în mediile umede. planşee. 1985). în ultima fază cu pereţii foarte groşi (Lichardus et alii. Se mai cunosc şi construcţii uşoare. această cultură a fost înlocuită de grupul Lüscherz. care a avut centrul în zona lacurilor Zürich şi Constance. obţinându-se topoare plate şi mărgele. cornular. în cadrul cărora micile locuinţe rectangulare erau construite în rânduri paralele. de piatră. La începutul mileniului al III-lea (către 2950 BC). rectangulare la PfynBreitenloo şi construcţii mici la Thayngen-Weier. pentru adăpostirea acestora construindu-se adevărate staule (Thayngen). lacul Constance) sau în zona unor turbării (Pfyn-Breitenloo). în partea de nord a Elveţiei. având ca forme–farfurii. preocupare care a fost abandonată în neoliticul final. La sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul celui următor BC. săpăligile şi tăişurile din corn de cerb. dispuse de-a lungul unor ulicioare (Sipplingen/Constance. ridicate. Preponderentă era. prin ciocănire şi turnare. cu pereţii subţiri şi forme carenate (în faza timpurie).În Elveţia de est şi nord-est. Aşezările acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen. s-a dezvoltat cultura Horgen. Habitatul acestei culturi s-a caracterizat prin aşezări amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel). în funcţie de condiţii. La sfârşitul fazei clasice a culturii Pfyn (către 3700 BC) a fost prelucrat cuprul. osteologic şi lemnos este bine cunoscut. una dintre culturile Neoliticului mijlociu/Chalcolitic (prima jumătate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (Pfyn-Breitenloo/Thurgau). creşterea animalelor. căni şi urcioare cu proeminenţe mamelonare şi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie). în domeniul ocupaţiilor. apărută ca urmare a unor sinteze şi evoluţii complexe. Se remarcă topoarele de luptă. prezintă o evoluţie de la o specie mai fină.ro . utilizată pentru periodizarea culturii. mărgele şi pandantive de piatră şi corn. la o specie mai grosieră. parţial cu Michelsberg. de tipul colibelor 125 www. utilajul litic. pe stâlpi. Ceramica. pahare. fiind parţial contemporană cu cultura Cortaillod. prinse în cozi prin diferite sisteme. vârfuri de săgeată din os şi silex.

1985. din marmură. în Ungaria (marea câmpie joasă de la est de Dunăre). Petrequin. lucrate dintr-o pastă destul de grosieră. fiind decorată cu motive simple. şnururile simple. Piningre. motivele antropomorfe şi decorurile asociate. Piningre. care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/Chalcoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea bc). inciziile. sub formă de şnururi simple şi brâie alveolare în relief (Petrequin. osteologic şi lemnos s-a păstrat foarte bine. Auvernier/Neuchâtel). întreţinând puternice şi variate legături cu culturile şi aspectele culturale contemporane. 1998). zig-zagurile.ovale (Dullenried). De aceea. foarte rar profilaţi. pe stâlpi. de cultura Criş/Körös din neoliticul timpuriu. Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de săgeată şi topoare-ciocan perforate. ornamentele predilecte fiind canelurile adânci.cimec. în România (Transilvania) şi în Slovacia orientală. 1988. în zona centrală întâlnindu-se şi motive solare şi în formă de arc (fig. pastilele aplicate sub buză. Ceramica liniară veche s-a caracterizat prin 126 www. înalte.ro . pentru primul stadiu. în relief. Ceramica a fost reprezentată prin vase semisferice sau carenate şi vase cilindrice. s-au realizat pandantive. ceramica protoliniară sau cultura Szatmár. fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv. în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul. Din os. Jeunesse. orizontale. mărgele. Ceramica specifică era destul de grosieră şi avea forme cu pereţii drepţi. Multe aşezări ale acestei culturi au fost întemeiate pe ţărmurile lacurilor (Chalain. aşa cum am văzut. în aşezări existând şi drumuri “podite” cu lodbe de lemn. în special Horgen şi Seine-Oise-Marne. 1998). unele cercetate subacvatic (Anne şi Pierre Pétrequin) şi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor peninsule mlăştinoase. ******* Ceramica liniară orientală a fost legată genetic. Din împletirea fondurilor Chasséan şi Cortaillod s-a format cultura Saône-Rhône. Petrequin. Charavin/Paladru. confecţionându-se doar puţine străpungătoare cu două vârfuri şi pandantive în formă de arc. dezvoltându-se în interiorul arcului carpatic. în zona estului Franţei şi în Elveţia. locuinţele rectangulare erau mici şi au fost construite într-un mod specific. fiind denumită. Inventarul litic. Clairvaux. 85) (Lichardus et alii. Petrequin. Jeunesse.

cultura Bükk. dispuse în motive rectilinii. aşa cum sunt cunoscute în stadiile mai recente. Ceramica liniară numită Alföld. Ceramica acestei culturi este de foarte bună calitate şi păstrează formele semisferice şi globulare moştenite. grupul Gömör. s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob. care a cunoscut un habitat specific. pe baza ceramicii recuperate din gropile aşezărilor. De asemenea. în neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea bc). fiind realizat prin incizie cu pieptenele şi încrustare cu culoare albă. În acelaşi timp. Lazarovici.cimec. În cadrul grupului cultural Tiszadob se cunosc locuinţe construite pe stâlpi de lemn şi câteva morminte de inhumaţie. în regiunea carstului ungaro-slovac. din împletirea lor rezultând unele aspecte regionale (Makkay. impresiuni de degete. se cunosc planurile câtorva locuinţe rectangulare. bandate. şi Szakálhát-Lebö. Aproximativ în paralel şi derivând din cultura Alföld. dezvoltată în Câmpia Alföldului (NE Ungariei) caracteristică pentru începuturile neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului al V-lea bc). capete de spirale. aşa cum se observă în descoperirile de la Michailovce (Slovacia). Pe fond Alföld. 1982. Vasele semisferice erau decorate cu rare motive pictate. Decorul ceramicii a fost deosebit de bogat. galbenă sau roşie. Kalicz. În cadrul grupului Szakálhát-Lebö. Cronologia internă a acestei variante a culturii liniare a fost stabilită. cultura Bükk.utilizarea unei paste cu multe materiale organice (pleavă) ca degresant. mai ales. s-a dezvoltat. se întâlnesc aşezări de tip tell. mult mai la vest s-a născut şi a evoluat cultura liniar ceramică occidentală.ro . s-a format. unghie şi adâncituri largi. în asociere cu ciupituri. alungite. 1993). se dezvoltă dintr-un stadiu mai vechi. volute. care evoluează către adâncituri mai fine. cu aşezări mai durabile (Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica şi Ardovo). 127 www. în sud. reprezentând benzi paralele. ceramica acestui grup cultural a resimţit puternice influenţe din partea culturii Vinča-Turdaş. 1993. într-o perioadă în care. care sunt necunoscute mai la nord. în zona carstului din nordul Ungariei şi sud-estul Slovaciei. în nordul Câmpiei Alföld. Prin evoluţia culturii cu ceramică liniară orientală. Ceramica sa era realizată cu degresanţi vegetali şi avea un decor realizat prin incizii rectilinii şi curbilinii. specifice unei economii predominant pastorale.

Cultura Tisza s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc) în partea de răsărit a Ungariei şi de vest a României. şi pictură. 1993) Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaţiei. către complexul cultural Tiszapolgár.Bodrogkeresztúr. Kalicz. Müller-Karpe. piese din aceste metale găsindu-se pe scară largă. 88) (Müller-Karpe. decorată cu o bogată şi variată ornamentaţie. cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria). 86). cele mai frecvente ornamente fiind multiplele proeminenţe mamelonare. Purtătorii acestei civilizaţii au ocupat şi exploatat unele zăcăminte de aramă şi aur din zona slovacă sau vestul Munţilor Apuseni. defuncţii fiind depuşi în necropole. au fost descoperite şi multe vase antropomorfe. trebuie amintite unele picturi din grote. canelate. cu 167 de morminte. 1974. Defuncţii erau depuşi în morminte potrivit poziţiei lor sociale şi sexului (bărbaţii chirciţi pe dreapta iar femeile chircite pe partea stângă). Tibava sau Vel’ke Raškovce (Slovacia). dintre care unele foarte bogate (piese de aramă şi 128 www. Ritul funerar este cunoscut din cercetarea unor necropole de inhumaţie (Kökenydomb). în bazinul râului cu acelaşi nume. Această cultură a evoluat. realizată prin incizie şi încrustare cu culoare albă şi roşie. având un decor asemănător cu al ceramicii (fig. fiind atât schematizată cât şi naturalistă. cunoscând o mare arie de răspândire. cu un bogat inventar. recipientele cu picior înalt. 1993). Celelalte decoruri. Plastica antropomorfă este bine reprezentată. evoluând din fondul liniar-ceramic oriental. remarcându-se vasele cu gâtul în formă de pâlnie. care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc. Pentru latura spirituală. S-a caracterizat printr-o ceramică de calitate superioară. cu multiple “ferestre”. vasele cu deschiderea pătrată. incizate şi pictate sunt foarte rare. 1970. Kalicz.cimec. fiind însoţiţi de diferite obiecte de inventar. vasele antropomorfe şi zoomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei în poziţie chircită (Kalicz. 1974. până în Slovacia şi Serbia de nord-est.ro . dispuse pe corpul acestora. 1993). motivistica fiind spiralică. în eneolitic. ca de altfel şi reprezentările plastice (fig. între care şi primele obiecte de cupru (Kalicz. Cultura Tiszapolgár s-a caracterizat printr-o ceramică destul de mult diferită faţă de cea anterioară. rar decorată. inclusiv în morminte. 87) De asemenea. meandrică şi geometrică.motive geometric (fig.

În domeniul ceramicii. recipiente cu gâtul în formă de pâlnie. de tip Decea Mureşului. care se formează pe fondul culturii cu ceramică liniară târzie la care s-au adăugat influenţe ale culturii Sopot. În faza de maximă 129 www. cum sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld şi Tiszasöllös. înainte de ardere. topoarele cu două braţe dispuse în cruce şi unele depozite cu piese de cupru. format. 1993). ca şi cultura Tisza. pătrunzând. Se cunosc o serie de necropole. Neoliticul târziu şi chalcoliticul timpuriu (a doua jumătate a mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc) din zona transdanubiană (vestul Ungariei) sunt reprezentate de complexul cultural Lengyel (M. silex şi obsidian. într-un proces de restructurare etno-culturală. Acestă civilizaţie a intrat. Kalicz.Csóngrad. şi după ardere. participând la geneza orizontului cultural Galatin-Sălcuţa IV-Băile HerculaneCheile Turzii-Hunyadihlom. Acest grup cultural s-a caracterizat prin existenţa aşezărilor de tip tell şi o ceramică de bună calitate. comunităţile culturii Bodrogkeresztúr au continuat să confecţioneze vase cu picior înalt. în partea de est a Ungariei (sfârşitul mileniului al V-lea bc). Kalicz. cu alb şi roşu sau cu un strat gros de culoare (Kalicz.ro . se observă o continuitate din perioada anterioară. Datorită pătrunderii unor elemente etno-culturale stepice. fiind cunoscute. 1974. metalurgia aramei a cunoscut o deosebită înflorire. În ceea ce priveşte ritul funerar. în special. 1993). În cadrul acestei civilizaţii. 89). în căutare de sare şi zăcăminte de aramă. şi în spaţiul intracarpatic al Transilvaniei. s-a dezvoltat grupul cultural Herpaly. la începutul celei de-a doua jumătăţi a mileniului al IV-lea bc. către sfârşitul mileniului al IV-lea bc. 1985. perforat. prin evoluţia grupului Szakálhát-Lebö. defuncţii fiind depuşi asemănător. dovedind existenţa unei stricte ierarhii sociale (Lichardus et alii. păstrându-se şi motivele “textile” (fig. şi aşa-numitele “oale de lapte”. 1993). Wosinsky. în ultima descoperindu-se morminte foarte bogate (Müller-Karpe. cu culori închise. Purtătorii acestei culturi au fost mult mai dinamici. cultura Tiszapolgár s-a restructurat şi a evoluat către cultura Bodrogkeresztúr. destul de rar decorate cu motive incizate şi încrustate. În neoliticul final. decorată cu incizii şi pictură. nord-pontice. pe baza căruia s-au format civilizaţiile eneoliticului final din regiune.aur).cimec. sfârşitul secolului al XIX-lea).

dezvoltând mai multe variante regionale (Lichardus et alii.. în fazele timpurii. 1993. Lengyel). evoluând de-a lungul celor şase faze de dezvoltare. recipiente cu gâtul evazat. în fazele evoluate dezvoltându-se şi metalurgia aramei. cunoscându-se. pe scară largă. din lut. Pavuk. câteva incineraţii şi morminte colective. plastica antropomorfă şi zoomorfă este variată şi a cunoscut o anumită evoluţie de la naturalism către schematizare.ro . Ca forme. amintind de tipul megaron. În fazele târzii apar şi mormintele colective în puţuri. Moravia. 90). Comunităţile complexului Lengyel au exercitat o influenţă puternică asupra grupelor liniar ceramice târzii din Europa centrală. împreună cu alte elemente etno-culturale contemporane. La rândul ei. În faza a VI-a reapare ornamentarea incizată şi punctată. decorate evolutiv. incizate sau pictate cu alb.dezvoltare. şi incinte circulare. Branč. comunităţile culturii Lengyel au ajuns până în Polonia Mică şi Silezia. participând. în fazele evoluate. aflate în necropole (Aszód şi Zengövárkony). În ceea ce priveşte habitatul. Pentru fazele mai noi se cunosc şi locuinţe de mari dimensiuni. cu funcţie de cult (Tešetice). au fost utilizate motivele bandate simple. În faza Lengyel III a fost întrebuinţată. la geneza culturii chalcolitice târzii Baden (Kalicz. spiralice.cimec. 1985). pentru ca în fazele Lengyel IV şi V ornamentarea să dispară în mare măsură. Kazdová. cunoscute fiind motivele geometrice (fig. pictura cu alb păstos şi cu roşu. unde este cunoscută drept cultura pictată moravă. Slovacia de sud-vest. în maniere diverse. cu şanţuri şi palisade (Nitrianský Hradok. natural şi antropic. Ritul funerar este reprezentat prin înhumările în poziţie chircită. Austria de est şi vestul Ungariei. În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian. vase cu picior. au fost realizate vase bitronconice. amfore. brun. Ceramica a fost foarte bine reprezentată în cadrul acestui complex cultural. 1993. vase-crater etc. 1993). Astfel. cel mai adesea în asociere. purtătorii complexului Lengyel au întemeiat atât aşezări deschise cât şi fortificate. ******* Neoliticul timpuriu Iberic este reprezentat prin orizontul cardial (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). aşa cum 130 www. galben şi roşu. în cadrul cărora au fost construite mici locuinţe de suprafaţă sau semiadâncite.

Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din neoliticul mijlociu (aprox. trapeze. industria litică şlefuită este reprezentată prin numeroase topoare lucrate în roci dure. Deşi situaţia nu este tocmai clară. cupe bitronconice. şi vase cu umăr.am arătat mai sus. În provincia Grenada. 1985). Înmormântările s-au realizat în gropi circulare. Au fost descoperite vârfuri de săgeată cu aripioare şi peduncul. ca la Atalya IV. sub forma vârfurilor de săgeată din aramă. sudul Spaniei). Casele din aşezarea Parazuelos (Mazarron. Murcia) erau rectangulare şi prezentau asize de piatră. În situl Gerundia. asemănători cu cei cicladici. megalitismul s-a diversificat. au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardială: Coveta de l’Or (Beniarres. Ceramica cardială din zona iberică este foarte săracă. descoperite în regiunea Grenada reprezintă un stadiu evoluat al acestor prime morminte colective. străpungătoare. Nerja şi Cueva de Dehesilla (Andalusia).ro . topoare şlefuite şi brăţări lucrate din scoică de stridie. trapeze şi triunghiuri de silex. cuţite şi piese de seceră. uneori cu peduncul. Barranca de los Grajos (Cieza. brăţări din marmură şi scoică şi ceramică nedecorată. burine. triunghiuri. mai multe variante regionale (zona Valencia şi Barcelona. prezintă aşezări înconjurate de un zid şi o ceramică netezită. datate în jur de 3100 bc.cimec. cu forme semisferice (boluri şi vase cu gât înalt şi îngust). străchini cu fundul plat şi urcioare ovoide. prin situl de la El Garcel. Cistele cu plan poligonal. În cadrul ofrandelor–inventar erau prezente elemente noi: săgeţi. Industria litică cioplită se caracterizează prin piese microlitice: lamele. înconjurate de un mic zid de piatră. Verdelpino (Cuenca). care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. în special. ca obiecte de inventar se găseau boluri din ceramică. idoli “en violon”. Ultima fază (III) anunţă cultura Los Milares. lamele. triunghiulare sau rombice. alături de vârfurile de săgeată. în ceea ce priveşte ornamentaţia (Wittle. mormintele circulare cu pereţii realizaţi din piatră. În faza a II-a. Valencia). Murcia). în care erau depuse unul sau două schelete (câteodată mai multe). monumentele prezentând camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. au apărut primele obiecte de metal. Faza I reprezentată. 4000–2600 bc). piese realizate din aramă 131 www. aveau drept cale de acces un scurt culoar.

fierăstraiele. cuţitele. a noului mod de viaţă şi de gândire. Camalich Massieu. culoar şi cupolă. cerceii. inelele.cimec. vasele cu mai multe guri. topoarele plate. Antequera. aflându-se într-o permanentă legătură cu fenomenele culturale din spaţiile vecine. Cele mai vechi descoperiri neolitice/neolitico inferiore (mileniul al VI-lea bc). denotând o amplă activitate metalurgică. Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul (Martin Socas. Gonzales Quintero. care. de-a lungul a două faze. Civilizaţia Los Millarès (situl de la Santa Fé. ace. Gandul/Spania. prezentând unele influenţe primite din mediul Almeria (Wittle. Ceramica acestei culturi este compusă din vase bitronconice şi sferice. 1998). în cadrul celei din urmă apărând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. vase-sticlă. dintre care se remarcă armele. de tip Impresso–Cardial. în acest sens putând fi citate mormintele de la Poço da Gateira. sunt 132 www. Megalitismul funerar est cunoscut şi în Portugalia. construindu-se morminte de piatră. reprezentând motive geometrice (triunghiuri. a contribuit la introducerea. pictaţi sau gravaţi. cu cameră rotundă. în sisteme complexe (Los Millares/Spania şi Zambujal/Portugalia). săgeţi rombice) şi idoli cu ochi. în special din vestul Peninsulei Balcanice. Mormintele megalitice colective prezentau căi de acces mult mai lungi. districul Evora/Alentejo. Almeria) s-a dezvoltat în cea de–a doua jumătate a mileniului al III-lea bc. în care erau depuşi defuncţii (Almizaraque. decorate cu motive geometrice incizate şi imprimate cu pieptenele. fiind un fenomen etno-cultural divers. Camalich Massieu. A Dos Tassos şi Farisoa/Portugalia (Martin Socas. deosebit de elaborată a fost industria litică. Ritul funerar se caracterizează prin continuarea megalitismului. „căpriori”. De asemenea. Gorginos şi Anta Grande di Olival da Pega/Reguengos. În cadrul habitatului uman se cunosc aşezări fortificate cu ziduri. ******* Neoliticul Peninsulei Italice se alimentează din tradiţia Impresso-Cardial. cercuri solare. alături de care sunt prezente pumnalele de cupru.(străpungătoare/poansoane. unele parţial adâncite. 1998). vasele zoomorfe. probabil pe cale maritimă. 1985).ro . Gonzales Quintero. animale).

dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige). romburile. orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fază târzie. Hvar-Lisičiči. primele atestări neolitice se leagă tot de orizontul Impresso-Cardial. în neoliticul mijlociu/ neolitico medio. identificată în siturile de la Ripoli. degete sau scoică (Lichardus et alii. decorată cu impresiuni de unghie. străchini. în neoliticul târziu/neolitico inferiore. caracterizate prin perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate şi incizate. faza Massernia la Quercia fiind continuată de faza Passo di Corvo. În Insula Malta. spiralice şi geometrice.ro . în special vest-balcanice şi. Megara Hyblaea. În zonă. s-a 133 www. Fiorano (Veneţia. imprimate şi asociate cu ornamente plastice. Pe fond Impresso–Cardial târziu. Lipari. Quinzano şi Rivoli-Chiozza. adăposturi sau pe litoral. cu ceramică mult mai diversificată atât în ceea ce priveşte formele şi decorurile. 1985).cimec. boluri cu gura pătrată) decorate cu motive liniare. evidenţiat prin cercetările de la Skorba (sfârşitul mileniului al V-lea bc) (Wittle. Prin intermediul grupelor evoluate cu ceramică incizată. fiind vorba de locuiri în grote. prin evoluţie şi contribuţia unor influenţe externe. în nordul Italiei. la sfârşitul mileniului al V-lea bc. realizate prin incizie. numită şi stilul Capri. în cadrul lor găsindu-se o ceramică grosieră. În sudul Italiei. Scaramella şi Massernia la Quercia. Elemente asemănătoare se regăsesc şi în grupele culturale Sasso Furbara şi Sarteano. De asemenea. (fig. cercurile etc. care derivă din grupul Fiorano.atestate în sudul peninsulei. poate. s-a format. o serie de culturi şi grupe culturale. excizie şi imprimare (Lichardus et alii. pahare. Aceste culturi au întreţinut legături cu civilizaţiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmată. liniarceramice. fiecare cu combinaţii decorative particulare. trebuie menţionată cultura cu ceramică roşie pictată (motivele predilecte fiind–benzile. triunghiurile. 1985).). s-a format cultura vaselor cu gura pătrată/Vasi à Bocca Quadrata. „căpriorii”. în special Danilo. Emilia şi Toscana). 91) care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. în Liguria şi Câmpia râului Pó/Pad. marcată prin dezvoltarea culturilor Matera şi Sentinello. cunoscută prin vasele specifice (pahare. pentru perioada mileniului al V-lea. căni şi urcioare) fiind trasate şiruri de motive incizate. Vhó (SE Lombardiei). 1985). şi târzii. pe formele principale (boluri.

Lombardia. Diana. urcioare. în această perioadă. formele predominante fiind străchinile joase. 1985). Lichardus et alii. 134 www. în mediul căreia s-au realizat morminte săpate în stâncă sau în cutii de piatră. în sudul Italiei au apărut. decorată cu incizii simple şi impresiuni sub formă de şnururi în relief).). în cadrul ceramicii căreia s-au resimţit influenţe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare. 92. ritul funerar fiind inhumaţia. Gaudo. lucrate într-o pastă monocromă. Purtătorii acestei culturi au cunoscut pumnalele de aramă şi o industrie evoluată a silexului. elementele arhitecturii funerare megalitice (Malta). cu un decor incizat. cultura neolitică Serra d’Alto a fost urmată de cultura Diana. a cărei ceramică monocromă. în formă de nai. vasele cu torţi multiple. topoare de luptă etc.cimec.dezvoltat cultura Serra d’Alto. În Latium şi Toscana. în mici cutii de piatră. şi o ceramică de factură superioară. În cadrul acestei culturi au fost descoperite urme care denotă prelucrarea aramei prin turnare (Castello di Lipari). chiar în apropierea lacurilor prealpine). 1985). Rinaldone şi Remedello. şi morminte de inhumaţie. ceşti cu două torţi. poate sub influenţa culturilor epocii bronzului timpuriu din Mediterana. este cunoscută cultura Gaudo. s-a dezvoltat cultura Rinaldone. pumnale de aramă. Este reprezentat prin câteva culturi interesante cum sunt: Lagozza. individuale şi colective. 11-18) (Lichardus et alii. s-a dezvoltat un grup cultural înrudit cu cultura Diana. paharele. În timpul chalcoliticului mijlociu şi târziu. 1985. Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare să fi avut o dinamică proprie. dispus la interiorul străchinilor şi pe umărul recipientelor (fig. s-a dezvoltat în Liguria. În Insula Lipari. În Campania. În Italia sudică. Emilia şi Toscana. Cultura Lagozza a făcut parte din marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. cu ceramică pictată tricrom (Wittle. ritul funerar al inhumaţiei. 1985). askoi. şi o ceramică de culoare brună intensă. închisă la culoare. roşie.ro . vârfuri de săgeată şi silex. lustruită. numit Bellavista (Wittle. bolurile. neagră sau roşiatică-închisă. o dezvoltată industrie a silexului (pumnale. deoarece a fost oarecum marginal faţă de marile şi puternicele centre chalcolitice carpatice şi danubiene. sfârşitul mileniului al IV-lea–mileniul al III-lea bc. fiind caracterizată printr-un habitat diversificat (grote şi aşezări deschise. şlefuită nu a fost decorată.

1-3) făcând trecerea către epoca bronzului în regiune (Wittle. atfel. care au vehiculat numeroase elemente de cultură materială şi spirituală între zona carpato-balcanică şi Dunărea de Jos. Au rezultat. 1989 b. pumnale şi topoare plate de aramă. căreia i-au fost proprii: o ceramică cu pahare bitronconice şi vase cu torţi. Pe aceste fonduri se vor suprapune purtătorii culturii paharelor campaniforme. 1985 a). arme de silex (vârfuri de suliţă şi săgeată. 1985. 92. Gimbutas. 1985). ceramica cu forme 135 www. şi lumea caucaziano-caspică. pe de altă parte. care au fost legate. decorate cu şnururi în relief (Lichardus et alii. Fără a se putea lămuri pe deplin. podoabe de argint (Villafranca). şi inhumaţiile în groapă simplă. 17-18) (Danilenko. Cultura bugo-nistriană. (fig. topoare de luptă).cimec. 93. Moldova şi Kamena Moghila/Ucraina). cu torţi orizontale şi verticale. Gimbutas. fenomene etno-culturale particulare. Dovezile legate de modul de viaţă neolitic sunt puţine. 1985). incizate şi imprimate. pe de o parte. ******* Stepele nord-pontice reprezintă un areal geografic şi cultural foarte interesant în neolitic şi eneolitic. decorate cu incizii şi impresiuni circulare (fig. Cultura Sursk-Nipru nu are o geneză elucidată. cu fundul conic. Cultura Remedello s-a dezvoltat în zona Veneţiei şi Lombardiei. modul în care s-a realizat neolitizarea stepelor nord-pontice. în stadiul actual al cercetărilor nu se mai poate susţine această ipoteză. şi decorate cu motive simple. 4-10). purtătorii culturii bugo-nistriene şiau perfecţionat modul de viaţă. arătăm că neoliticul timpuriu (mileniul al Vlea bc) din această zonă este caracterizat prin existenţa a trei culturi: Bug-Nistru. denumite după principalele fluvii care brăzdează teritoriul lor. un spaţiu prin care s-au perindat diferite populaţii. multe tradiţii mezolitice locale (Soroca). ceramica având forme simple. păstrează. mai ales în domeniul industriei litice. realizând o ceramică de factură mai bună (fig. Wittle. 1997). 92. Ca urmare a influenţelor primite din mediul culturilor Criş Ceramicii liniare.alcătuită din pahare globulare cu gâtul strâmt. de procesul de indoeuropenizare a Europei (M. Deşi s-a vorbit de existenţa unui neolitic aceramic local (Soroca/R. în neoliticul final şi chalcolitic. Sursk-Nipru şi Nipru-Doneţk.ro . mai stabile sau nomade.

simple (străchini. dispuse la partea superioară a vaselor (fig. 1985 b). Este posibil ca în mediul acestei culturi să se fi realizat domesticirea calului. cu ceramică pictată şi adâncită. podoabe şi. Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea şi mobilitatea mai accentuată a comunităţilor umane decât în perioada anterioară. chiar ponto-caspice. în special. adesea combinate. 93. bine cunoscute prin intermediul ritului funerar al inhumaţiei în tumuli şi utilizarea ocrului roşu. 93. dintre acestei trei entităţi culturale. generând evoluţii particulare.cimec. în eneolitic. Cel mai bine cunoscut. defuncţii fiind acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu şi însoţiţi de un inventar compus din puţine vase. o ceramică realizată cu multă scoică pisată în compoziţie (aşa136 www. pahare mari cu fundul ascuţit) fiind decorată cu motive geometrice. Maikop sau cele din cultura Kemi-Oba. prezentând ca ornamente motive incizate şi imprimate. parte integrantă a vastului complex cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie. Nipru-Azov (Mariupol). complexul Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo. în celelalte teritorii nord-pontice. 1985). Neprina. derivată din cultura Nipru-Doneţk. cu complexul cultural Cucuteni-Tripolje sau cu cultura cu ceramică decorată cu gropiţe din zona Bielorusiei (Teleghin. 13-16). cupe). pot fi menţionate marile necropole de la Mariupol. 19-21) (Danilenko. Mihajlovka I. în poziţie alungită. Cultura Srednij Stog II reprezintă o fază evoluată a culturii Nipru-Doneţk şi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrară.ro . continuatorii acestei civilizaţii devenind deosebit de mobili. Ceramica culturii Nipru-Doneţk s-a caracterizat prin forme foarte simple. ulterior. este ritul funerar al inhumaţiei. realizate dintr-o pastă cu multă scoică pisată în compoziţie. realizate prin incizie şi impresiuni de unghie (fig. s-au dezvoltat civilizaţiile: Srednij Stog II. în morminte singulare sau colective. în cadrul acestei culturi. Purtătorii culturii Nipru-Doneţk au întreţinut. Dacă în spaţiul cuprins între Nistru şi Nipru au continuat să evolueze comunităţile culturii tripoliene. despre care vom vorbi mai jos. străchini. către sfârşitul culturii. În acest sens. cu fundul rotunjit şi ascuţit şi profilul în formă de S (pahare mari. 1985 a. de mici piese de aramă. pe parcursul evoluţiei lor. Cultura Nipru-Doneţk este cel mai bine cunoscută. răspândindu-se până în sudul Bielorusiei.

Migrând de la est către vest. decorată cu motive şnurate şi imprimate (fig. când ar fi început procesul de indoeuropenizare (Telegin. s-au deplasat înspre vest. Carpaţi (Telegin. 93.. fenomen pus pe seama primului val Kurgan. interacţionând cu civilizaţiile contemporane din Balcani.ro . Fără a se putea susţine. aceştia au pătruns în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunăreano-pontice. Moldova). Ciumeşti. 1-12). purtătorii complexului Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo au avut un rol deosebit de important în restructurarea etnoculturală a civilizaţiilor aparţinând eneoliticului clasic din zona carpato-balcanică şi dunăreană. cu o periodizare particulară. 1985 b. Iorga. Dunărea de Jos şi mijlocie. reprezentând. în condiţiile aridizării climatului şa sfârşitul atlanticului şi începutul subborealului. Gimbutas.a. la fel ca în cazul unei părţi a spaţiului central. existenţa unui neolitic aceramic. se observă că neolitizarea acestui spaţiu s-a produs. şi Soroca.numita ceramică “Cucuteni C” din arealul Ariuşd-Cucuteni-Tripolie). Gimbutas. a cunoscut diferite procese de sinteză şi asimilare. si prin ritul funerar al inhumaţiei. 1985 b). transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr ş. posesoare ale calului domestic şi vehiculelor cu roţi. 1989 b. vest şi nord 137 www. în decursul dezvoltării sale. generând o serie de restructurări ca: formarea culturii Cernavoda I-Ezero.cimec. În acelaşi timp. parafrazându-l pe N. Erbiceni. ca rezultat al unei evoluţii dintr-un mezolitic local (a se vedea descoperirile discutabile de la Schela Cladovei-Lepenski Vir. din R. defuncţii fiind depuşi în poziţie întinsă s-au uşor chircită în gropi deasupra cărora se ridicau construcţii tumulare (kurgane). epoca neo-eneolitică carpato-danubiano-pontică. 1997). din România. în stadiul actual al cercetărilor. cu care este strâns legat genetic şi evolutiv. care i-au conferit o pronunţată individualitate în cadrul peisajului cultural contemporan european. NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC Neoliticul şi Eneoliticul din spaţiul carpato-danubiano-pontic reprezintă un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatoliană şi egeo-balcanică. un fel de “Orient după Orient”. Cu toate acestea. Aceste comunităţi.

elemente de plastică neolitică etc. R. aparţinând fazei timpurii (aprox. uneori. De aceea. 6000–5000/4500 bc). Oltenia şi Podişul Transilvaniei). pictat. prin aculturaţia multor elemente superioare de civilizaţie neolitică. din neoliticul mijlociu propriu-zis. s-au deplasat pe culoarele VardarMorava şi Struma şi Mariţa-Isker. Muntenia. după mijlocul mileniului al V-lea. Banatul şi Transilvania intracarpatică. Cea mai bine cunoscută cultură a neoliticului mijlociu este Starčevo-Criş (aprox. în vreme ce. încadrate în orizontul cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului. Acestea au adus modul de viaţă neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor. 2002). utilizându-se ca motive buline şi reţele de linii. puternic lustruit.cimec. Astfel. direct. în special. atribuit ∗ complexului Protosesklo . în timp ce N. în jurul anilor 6000 bc. Către sfârşitul neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului V bc). Deşi. comunităţi umane neolitice anatoliano-egeene. Gh. Lazarovici şi Silvia Marinescu-Bîlcu) îl leagă de cultura Protosesklo.ro .). cu cele balcanice. şi eneolitice. Oltenia. ale cărei comunităţi au populat aproape întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. 138 www. Acest orizont cultural a participat la formarea culturii Starčevo-Criş. cu alb. odată cu răspândirea spre nord şi est. 6000–5500 bc). confecţionarea unei ceramici superioare pictate. R. prin migraţia unor comunităţi de tip Protosesklo (Banat. colonizând şi neolitizând o parte importantă a Peninsulei Balcanice. Iuliu Paul consideră că aparţine unei culturi Precriş. se observă o decădere a tehnicii de prelucrare a ∗ Specialiştii români au păreri diferite cu privire la atribuirea culturală a acestui orizont neolitic: Vl. 2001). mai timpurii sau mai târzii. Marin Nica. creşterea animalelor. triburi Dudeşti şi Hamangia au introdus modul de viaţă neolitic în Dobrogea (Ursulescu. Moldova. păstrează multe dintre trăsăturile de bază ale complexului cultural din care face parte. Moldova şi vestul Ucrainei) şi Dudeşti-Hamangia (Dobrogea). Starčevo-Criş (Muntenia. Moldova şi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de comunităţile culturii Starčevo-Criş (fazele III-IV). deşi s-au găsit într-o zonă secundară de neolitizare. majoritatea fenomenelor etnoculturale din spaţiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea şi în strânsă legătură. în partea de sud-vest. Moldova. întrun context dinamic şi flux continuu.balcanic. Todorova) fiind valabilă în parte (Ursulescu. cu înveliş roşu. formula Ex Balcani lux (H. Ursulescu îl încadrează în faza I a culturii Starčevo-Criş. şi indirect. Dumitrescu.

parţial adâncite. Ursulescu. ceea ce permitea transportarea sării rezultate şi comercializarea la distanţă. şi prin aculturaţie. 1993. printre locuinţe. prin reliefurile antropomorfe şi zoomorfe de pe ceramică. Sfârşitul culturii StarčevoCriş s-a produs ca urmare a pătrunderii purtătorilor complexului cultural Vinča-Dudeşti. în apropierea apelor. Sibiu şi Glăvăneştii Vechi. De aceea. măsuţelealtăraş şi ornamentele incizate asemănătoare unor pictograme (Ocna Sibiului. dintre piesele şlefuite fiind cunoscute topoarele şi tesle cvasi-calapod (planconvexe). prin troc. ceramica de factură semifină şi grosieră. Viaţa spirituală e reprezentată printr-o serie de statuete de lut. industria litică păstrează trăsături mezolitice. Iaşi). este majoritară şi a fost decorată cu incizii. sporadic apărând şi protoeuropoide. prin asimilarea populaţiei tardenoisiene locale. lucrată din obsidian local. Ungariei şi S-E Slovaciei). Sunt cunoscute centre de extragere a sării. mai ales în privinţa utilizării lustrului şi a picturii. 2002).ceramicii. în regiunile sud-vestice (începutul fazei a III-a).ro . în cadrul căruia s-a păstrat o industrie microlitică. colibe cu o singură încăpere de suprafaţă. în regiunile nordice şi răsăritene (faza a IV-a) (Comşa. jud. roşu şi negru) (fig. rar perforate. Ursulescu. Ceramica fină a fost mult mai rară şi prezintă. La periferia nord-vestică a ariei de răspândire a fazelor târzii a culturii Starčevo-Criş. Defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită. impresiuni de unghie şi deget. 1993. Organizarea habitatului şi a spaţiului locuibil denotă o adaptare la noile ecosisteme (aşezări variabile ca întindere. jud. o frumoasă pictură policromă spiralică (cu alb. în fazele târzii. 94). şi răspândirea comunităţilor culturii ceramicii liniare dinspre Europa est-centrală. cu scheletul format din pari şi împletituri de nuiele. ca tipuri antropologice sunt atestate cel mediteranoid gracil. la sfârşitul neoliticului mijlociu şi în neoliticul târziu. 2001. peste care se aplica o lutuială destul de subţire). 1993. conice. cu pleavă compoziţie. prin fierbere. şi particularităţi în decorul ceramicii (linii 139 www.cimec. grupul cultural Ciumeşti-Pişcolţ (jud. mult întârziate. Marinescu-Bîlcu. din prelucrarea saramurii făcându-se în vase speciale (briquetage). cu locuinţe simple. care reprezintă o variantă a culturii liniar-ceramice timpurii din bazinul Tisei superioare şi câmpia Sătmarului (legată de manifestările similare din N. mai robuste. s-a format şi a evoluat. Satu Mare). Lazarovici.

Timiş). 1993). printr-o evoluţie particulară. 1993) Deosebit de interesant este sanctuarul descoperit în aşezarea de la Parţa (jud. din sintezele arătate mai sus. Ceramica comunităţilor culturii Vinča din spaţiul Olteniei. Într-o anumită etapă a evoluţiei lor. din asimilarea fondului neolitic anterior şi îmbinarea elementelor etno-culturale. Gh.cimec. reprezentând cel de al doilea mare val (cultural şi demografic) neolitic de origine sudică∗ (anatoliano-egeeană). Lazarovici). Lazarovici. Hamangia. 2002). (fig. Astfel. în Anatolia. spre sfârşitul etapei.ro . Comşa. uşor albiate şi pictarea vaselor. şi au format cultura Turdaş (Lazarovici. Dudeşti şi. mai timpuriu. Deşi au cunoscut fenomene de retardare a dezvoltării lor. în stil liniar geometric) (fig. 1988. În neoliticul târziu (aprox. 97) (Lazarovici. constituit din comunităţile ceramicii liniare târzii. 1993. individualizat prin culturile Vinča. 96) (Chapman. cultura ∗ Chalcolitic la origine. şi de revenire şi înflorire. unde. 95) (Lazarovici. culturile şi grupele culturale eneolitice timpurii (Ursulescu. Comunităţile culturii Vinča au ocupat Banatul (cultura Banatului. şi părţile vestice ale Olteniei (aspectul cultural Rast.incizate. Herpály. Ulterior. în parte au dislocat. două curente etno-culturale. 1993). aceste comunităţi au pătruns în Podişul Transilvaniei. în spaţiul de referinţă. s-au născut. de origine est-centraleuropeană. în parte au asimilat comunităţile Starčevo-Criş (Lazarovici. 2002). de tip Lumea Noua–Cheile Turzii–Cluj. Dumitrescu). de la zonă la zonă. şi prin perpetuarea unor puternice legături cu zona de origine. Banatului şi Transilvaniei a prezentat aceleaşi caracteristici (pastă. cu ceramică neagră sau cenuşie. aspectul cultural Rast (Oltenia de vest). s-au format civilizaţiile şi grupele culturale ale eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o parte a Banatului şi estul Ungariei). au pătruns în spaţiul carpato-danubiano-pontic. unde au asimilat grupurile Starčevo-Criş foarte târzii. decoruri) cu cea din zonele vecine (fig. un rol decisiv la trecerea societăţilor locale la modul de viaţă eneolitic. pe măsura expansiunii spre nord-vest. 140 www. 1993). cu negru. 5000–4250 bc). forme. şi cel al doilea. 1993). comunităţile vinčiene au avut. Vl. oarecum opuse ca direcţie şi origine: primul. unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeşti (Ursulescu. puternic lustruită şi decorată cu pliseuri şi caneluri. Lengyel şa (Câmpia Pannonică).

R. 4250-2700 bc). au pătruns şi evoluat triburile culturii Dudeşti (Bucureşti). dezvoltarea componentei uraniene în cadrul 141 www. cu influenţe sudice. ca etapă istorică. s-a format complexul cultural Boian-Vădastra. cunoscută sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul format din alveole dispuse pe linii incizate. au ocupat. specializarea şi perfecţionarea utilajului litic osteologic şi din alte materiale. confecţionarea unei ceramici superioare. îndeosebi Podişul Transilvaniei. din împletirea cu purtătorii culturii ceramicii liniare (din Moldova şi Transilvania). primele piese de aramă apărând în mediul fazelor târzii ale culturii Starčevo-Criş şi cele timpurii ale culturii Vinča). Marinescu-Bîlcu. În spaţiul nostru. în special pictate. Totuşi. locuinţe de mari dimensiuni ca în vest (Ursulescu. din eneoliticul timpuriu (Comşa. Comunităţile culturii ceramicii liniare. 1993). asemenea capetelor notelor muzicale pe un portativ. până în prezent.ro . Moldova. cu platformă de lut ars. 99). Pe lângă utilizarea metalului. Moldova şi vestul Ucrainei. Eneoliticul carpato-danubiano-pontic (aprox. aceste comunităţi au dezvoltat forme particulare de cultură materială. Purtătorii culturii liniar-ceramice au intrat în sinteză cu comunităţile Vinča şi Dudeşti. în acelaşi timp. utilizarea necropolelor. legate de evoluţia avansată a chalcoliticului anatoliano-balcanic. nu a început. 1993). contribuind la formarea unor entităţi etno-culturale din eneoliticul timpuri ca: Turdaş. Suplac. În faza a treia a culturii Dudeşti (fig. necunoscându-se. se configurează treptat şi sigur. sistematizarea spaţiului. 1990. Iclod şi Boian. toporul şi tesla de piatră în formă de calapod (plan-convex). pe tot teritoriul.Turdaş. iar din legăturile cu ultima născându-se cultura Precucuteni). 98). fig. grupurile Iclod.cimec. Gilău (Transilvania) (Ursulescu 2002). toate celelalte caracteristici: organizarea superioară şi fortificarea habitatului. au fost perpetuate uneltele şlefuite specifice. folosirea unor tehnologii agricole înaintate (tracţiunea animalelor pentru arat). debutând mai timpuriu în regiunile sudice. construirea unor locuinţe de tip superior. înrudite parţial cu cele vinčiene. În Muntenia şi estul Olteniei şi pe teritoriul din nordul Bulgariei. mai ales cele din cea de-a doua mare perioadă din evoluţia lor.

trebuie menţionat sanctuarul de la Căscioarele (lângă Olteniţa). care s-au răspândit. 4250–3750 bc). predominante fiind exciziile şi incrustaţiile cu alb şi roşu. tehnici şi motive ornamentale. prin care se realiza legătura dintre pământ şi cer. În sud-vestul Olteniei. în părţile estice. Astfel. născute pe fond Dudeşti târziu. com. Moldova) (Ursulescu. În eneoliticul timpuriu (aprox. cu culoare roşie sau albă. s-a dezvoltat aspectul cultural 142 www. care aveau aşezări fortificate. motivele decorative fiind încrustate. cu care formează. În Oltenia. tractat de bovidee domestice. decorată prin incizie şi excizie. au evoluat comunităţile culturii Vădastra. Cultura Boian reprezintă fondul care a evoluat spre cultura Gumelniţa. aşa-numitul “cult al coloanei” ca axis mundis. jud. în cadrul căreia utilizau un plug primitiv (cu brăzdar din corn sau din lemn).cultului fecundităţii şi fertilităţii etc. 2002). cu pereţii de lut pictaţi cu alb şi roşu şi coloane de lut pictate. şi-au continuat evoluţia o serie de civilizaţii care s-au format în neoliticul târziu. Dintre toate caracteristicile culturii. Pentru domeniul spiritual. cu influenţe vinčiene. Pe linia Dunării. Ceramica culturii Vădastra s-a remarcat printr-o bogăţie de forme. fiind mai degrabă o perioadă când s-au acumulat trăsăturile noului mod de viaţă. pe linia Oltului. un complex cultural. Călăraşi). în sud-estul Transilvaniei şi sud-vestul Moldovei. pe teritoriul Bulgariei fiind cunoscută sub numele de cultura Mariţa sau Karanovo IV-V). probabil. Spre nord. În ceea ce priveşte ritul funerar. este cunoscută necropola de la Cernica (cu circa 370 de morminte). iar spre vest.ro . din faza Bolintineanu. treptat. probabil. pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunităţile fazelor evoluate ale culturii Boian (situl de pe insula Grădiştea Ulmilor din lacul Boian. uneori. 1993). purtătorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia. comunităţile fazei Giuleşti a culturii Boian au intrat în sinteză cu triburile liniar-ceramice târzii şi s-a format cultura Precucuteni.cimec. R. Vărăşti. în toate direcţiile. numărul pieselor de aramă crescând către sfârşitul perioadei (depozitul de la Cărbuna (jud. care reprezentă. se remarcă ceramica. putânduse vorbi de un complex cultural Boian-Gumelniţa. realizându-se mai ales motive spiralomeandrice. cu cei ai culturii Vădastra (Comşa. o agricultură evoluată.Tighina.

ro . de la Rast. cu comunităţile mezolitice locale. aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului. cu puternice influenţe primite din partea civilizaţiilor Vădastra şi Tisa. 1993. Dobrogea a fost populată de purtătorii culturii Hamangia (Baia. răsfirate. tipuri de statuete. Ursulescu. vasele cu reprezentări şi protome antropomorfe şi zoomorfe şi statuetele Vădastra. reprezentând o femeie cu un copil în braţe. Plastica antropomorfă şi zoomorfă din cele două arii culturale era bogată şi prezenta o puternică amprentă vinčiană. căreia i-au transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat. 100). denumit şi cultura Varna (Henrieta Todorova). jud. pe mare şi pe uscat. cu forme „eutrofice”. Este posibil ca începutul culturii Hamangia să fi fost contemporan cu fazele evoluate ale culturii Dudeşti. s-a format cultura Sălcuţa (Comşa. Din întrepătrunderea celor două fonduri etno-culturale. cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel cu cultura Boian. peste 1000 de morminte). şi “cuplul divin” („îndrăgostiţii”) sub forma unei statuete cu două capete. De la sfârşitul neoliticului târziu. rezultând o structură antropologică destul de eterogenă. născuţi dintr-o sinteză a unor populaţii venite. Ulterior. cu locuinţe adâncite şi rare colibele de suprafaţă. o parte dintre purtătorii acesteia pătrunzând în mediul culturii Precucuteni. interferându-se în zona dunăreană (Hârşova). Tulcea). trasate cu ajutorul unui instrument dinţat (fig. remarcându-se “grupul statuar”. Utilajul litic păstrează tradiţiile microlitice mezolitice. decorată predominant cu caneluri şi pliseuri. indirect. şi în special statuetele de tip 143 www. care s-a caracterizat prin aşezări deschise şi o ceramică cenuşie.Rast. decorată cu motive geometrice. Ceramica neagră lustruită. Sub presiunea comunităţilor Boian. în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramă. Purtătorii culturii Hamangia aveau aşezări nefortificate. la conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniţa. Unele elemente Hamangia au contribui. din nord-vestul Asiei Mici. în fapt o variantă locală a culturii Vinča (faza C). cum se observă în descoperirile de la Medgidia-Cocoaşe şi Duranculac.cimec. plastica antropomorfă de lut şi marmură. aşa cum a relevat analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de morminte) şi Duranculac (nord-estul Bulgariei. în special de”gânditor”). 2002).

Ritul de înmormântare era inhumaţia. s-a caracterizat printr-o fărâmiţare culturală şi instabilitatea ariilor de răspândire. o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă. din scoici de tip Spondylus. Bojadjiev. 1993). Cele două grupuri culturale au jucat un oarecare rol în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár (Ursulescu.“gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodă) dovedesc originea anatoliano-egeeană a acestei culturi. benzi incizate (adeseori umplute cu puncte). născută. peste care s-au grefat puternice influenţe vinčiene din aşa-numita cultură a Banatului. parţial contemporan cu aspectele târzii ale complexului Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj şi cu culturile Turdaş şi Tisa. eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluţia 144 www. Pe fond Turdaş s-a format grupul cultural Iclod (jud. Transilvania. la care se adaugă şi menţinerea tradiţiilor Starčevo-Criş (conservate mai ales în zona Munţilor Apuseni). ofrande destul de bogate (brăţări de marmoră. evoluând de-a lungul a trei faze. în primul rând. în reţea. pandantive din colţi de mistreţ. s-au format grupurile Gilău (jud. a comunităţilor vinčiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniar-ceramice.cimec. A inclus. 1993). 1993. printr-un decor incizat meandric. Todorova. în proporţii diferite. ca elemente locale. Bihor). şi complexul neolitic târziu Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj. inclusiv complexul de cult de la Tărtăria (lângă Orăştie) şi Parţa (Lazarovici. 2002). Dimov.Cluj) şi Suplac (Suplacu de Barcău. care reprezintă aspecte de tranziţie între ariile culturale Turdaş-Iclod şi Tisa.ro . În Moldova. a evoluat cultura Tisa. vasele rectangulare (Lazarovici. Ceramica se caracterizează. fondul cultural Vinča C fiind foarte puternic: ceramica decorată cu caneluri şi pliseuri. dar şi pictură. jud. Cluj). datorită amestecului. în timp ce ultima fază are legături cu cultura Petreşti. cupele cu picior înalt. 1993) În eneoliticul timpuriu. În bazinul mijlociu şi superior al Tisei. pe fondul culturii ceramicii liniare târzii din Câmpia Tisei. aşa cum am văzut. Cultura Turdaş este cea mai reprezentativă civilizaţie din Podişul Transilvaniei este Turdaş (staţiunea eponimă tell din lunca Mureşului). formând aşa-numitul “stil textil”. De asemenea. piese de aramă etc. şi influenţe ale ceramicii liniare.) (Comşa. cu schelete întinse pe spate.

formată. făcându-se trecerea către cultura Cucuteni (MarinescuBîlcu. Se remarcă o serie de complexe de cult ca cele de la Poduri (jud. Acest aspect şi-a continuat evoluţia şi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniţa şi Cucuteni. Sfârşitul culturii Petreşti se produce datorită extinderii grupului cultural Decea Mureşului şi a culturii Bodrogkeresztúr în centrul Transilvaniei (Paul. în sudvestul Transilvaniei şi nordul Banatului (grupul cultural Foeni). în nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei. pe fond Vinča-Turdaş. 3750-2700 bc) cunoaşte un stadiu înalt de civilizaţie. căreia i-a transmis tehnica superioară a pictării vaselor înainte de ardere. Giuleşti).cimec. 2002). care precede cronologic şi genetic cultura Cucuteni. dar şi cu grafit. Bodrogkeresztúr). ciocan şi cu braţele în cruce precum şi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniţa. deoarece s-a răspândit îndeosebi în Podişul Transilvaniei. cât şi după arderea vaselor. De asemenea. 1993. precum şi de o parte şi de alta a gurilor Dunării.ro . În faza a III-a. Cucuteni. Eneoliticul dezvoltat (aprox. de certă influenţă sud-balcanică (cultura Dimini). Alba) este cunoscută şi sub numele de cultura ceramicii pictate central-transilvăneană. Ceramica acestei perioade a fost de o deosebită 145 www. contribuind astfel la naşterea aspectului Ariuşd (din sudestul Transilvaniei) şi a culturii Cucuteni (din Moldova). Spaţiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei materializată prin apariţia topoarelor de tip pană. din vestul Moldovei şi sud-estul Transilvaniei. atât înainte. 1993). şi influenţe din partea culturilor Hamangia şi Vinča. cunoscând o deosebită expansiune până aproape de Nipru. Sa caracterizat printr-o frumoasă ceramică pictată bicrom şi tricrom (fig. Lazarovici. din contactul cu comunităţile fazei de trecere de la Boian la Gumelniţa. Ursulescu. Cultura Petreşti (jud. Iaşi). Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii liniare târzii. începe să fie folosită pictura cu roşu şi cu alb. la care s-au adăugat noi influenţe sudice. Cultura Petreşti a influenţat grupul Iclod şi cultura Precucuteni finală. s-a născut aspectul cultural AldeniStoicani-Bolgrad. Precucuteni. dar atacurile unor populaţii răsăritene vecine (aflate într-un stadiu inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statală. Bacău) Târgu Frumos şi Isaiia (jud. 1992.unei culturi unitare. cu comunităţile culturii Boian (din faza a II-a. 102).

din Dobrogea şi în valea Dunării de Jos. tezaure cu obiecte de aur (Sultana. prin sinteză cu populaţia locală gumelniţeană. în special cea pictată. evoluţia din eneoliticul timpuriu. Această cultură a cunoscut. În estul Olteniei comunităţile gumelniţene s-au interferat cu cele ale culturii Sălcuţa. au contribuit la geneza culturii Cernavoda I. aşa cum am văzut deja. o deosebită expansiune. necropole bogate (Varna). a format aspectul AldeniStoicani-Bolgrad). cu locuinţe de cult (Căscioarele). care asimilează noi procedee tehnice de decorare a ceramicii (pictura crudă cu roşu. împreună cu comunităţile Precucuteni III-Cucuteni A. cu caractere distincte. 1993). Dezvoltată pe parcursul a două faze. ceea ce indică existenţa unei aristocraţii care îşi exercita dominaţia regional şi dovezi ale prezenţei unor familii bogate (Bojadjiev. unde e cunoscută sub numele de Karanovo VIKodjadermen-Varna. În aceste condiţii. jud. dinspre stepele nord-pontice. a unor populaţii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Dani-lovsk-Suvorovo-Cainari). cuprinzând tot teritoriul Dobrogei. rhyton) (fig. PrecucuteniCucuteni. ceea ce a declanşat lungul şi complicatul proces al trecerii gradate a spaţiului carpatic spre epoca bronzului şi spre o masivă şi complexă restructurare etnico-lingvistică (Ursulescu. Purtătorii culturii Gumelniţa au dezvoltat forme superioare de organizarea a habitatului.ro . care a continuat parţial modul de viaţă. Comşa. Ilfov). Cultura Gumelniţa s-a născut pe teritoriul Munteniei şi Bulgariei. partea estică a Bulgariei. 1993. cultura Cernavoda I).calitate.cimec. Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr. în cea mai mare parte. Todorova. Eneoliticul dezvoltat se caracterizează prin arii culturale stabile. spre sfârşitul perioadei avînd loc puternice infiltraţii de populaţii pastorale răsăritene (grupurile Suvorovo şi Decea Mureşului. Acestea. Turdaş-Petreşti. a început să crească rolul păstoritului şi al ceramicii de o 146 www. 103). Vădastra-Sălcuţa. 2002). datorită penetraţiei. Dimov. până în nordul Mării Egee (cultura Dikili Tash) şi sudul Moldovei (unde. pictura cu grafit şi aur) şi noi forme de vase (askos. care continuă. cultura Gumelniţa şi-a restrâns aria de dezvoltare. în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniţa. nord-estul Greciei. prin transformarea lentă a vechiului fond cultural BoianKaranovo V. care a avut o înaltă valoare artistică.

cu torţi pastilate care s-au vor transmite. Comunităţile gumelniţene care s-au retras spre nordul Munteniei. sud-estul Slovaciei. în Crişana. 1999). decorul incizat. 2002). Cultura Tiszapolgár/Româneşti. Ursulescu. Mureş) care a marcat o mai accentuată mobilitate a comunităţilor sale care au ocupat întreaga Transilvanie şi Banatul. şi cu caneluri de tradiţie vinčiană (fig.calitate mai slabă. Cultura Sălcuţa (jud. în afară de Oltenia. 104). nord-vestul Bulgariei (aspectul Krivodol) şi Serbia (aspectul Bubanj).ro .cimec. Dâmboviţa) (Ursulescu. 2002). cultura Sălcuţa a receptat. şi a participat la formarea unui orizont cultural de mixtură Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. Ceramica Bodrogkeresztúr/Gorneşti este caracterizată prin “oalele de lapte”. aşa cum am văzut în capitolele precedente. cu incizii incrustate cu alb şi roşu. perforat de grupuri de orificii rotunde. Evoluţia acestei civilizaţii a fost continuată de cultura Bodrogkeresztúr/ Gorneşti (jud. În ultima fază (a IV-a). cu influenţe din partea grupurilor locale Iclod şi Suplac. pentru confecţionarea căreia se folosea masiv amestecul de scoică pisată în pastă. în zona de dealuri şi în Subcarpaţi. în reţea. Având o puternică componentă vinčiană. către sfârşitul mileniului IV bc. unde s-a interferat cu purtătorii culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr. care a evoluat către cultura Coţofeni (Comşa. şi proeminenţele în formă de cioc de pasăre. Metalurgia aramei era dezvoltată cunoscându-se numeroase topoare mari de cupru. Ucraina transcarpatică. a ocupat sudul Banatului. 1993. au dat naştere aspectului Brăteşti (jud. care cuprindea. s-a răspândit în răsăritul Ungariei. în urma contactelor cu purtătorii culturilor Cernavoda I şi Bodrogkeresztúr. formându-se pe fondul culturii Tisa. culturii Coţofeni. Ceramica sălcuţeană era decorată prin pictare cu grafit. nordul şi vestul Banatului. Dolj) face parte dintr-un complex vast. cultura Sălcuţa sa transformat. Ceramica continuă tradiţia vaselor cu picior înalt. Purtătorii culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol important în cadrul procesului de unificare culturală. şi au pătruns şi în ariile culturilor învecinate (Ariuşd-Cucuteni şi Sălcuţa) (Luca. prin aplicarea picturii crude. după ardere. Vojvodina. influenţe din partea bronzului timpuriu din Macedonia şi Grecia (cultura helladică). Începând din faza a II-a. care i-au întărit individualitatea. care a avut 147 www.

ro . Majdaneţk. Organizarea habitatului uman a avut o deosebită importanţă. şi erau dispuse după un anume plan (în cerc. pe platforme masive de lut. meandrice şi geometrice. a. din sud-estul Transilvaniei până la Nipru. de origine străină. Născută prin evoluţia culturii Precucuteni. aplicată. în majoritatea cazurilor. Ceramica pictată cu roşu.cimec. care au dus la transpunerea motivelor spiralomeandrice în tehnica picturii policrome. cunoscându-se atât aşezări deschise şi fortificate natural şi antropic. face faima acestui complex cultural. în zona Bugului Sudic. de peste 350000 kmp. 1993. Petreni. redând motive spiralice. Ghelăieşti. uzuală (mai ales nepictată) şi aşa-numita specie ”Cucuteni C”. casele erau construite. remarcabile fiind complexele de cult şi altarele (Truşeşti. când s-a constituit marea sinteză Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebită. 105). Luca. cu importante contribuţii Gumelniţa şi Petreşti. din care va lua naştere cultura Coţofeni (Lazarovici. Dobrovody. cu evoluţie milenară (fig. reprezentată atât prin statuete cât şi prin vase schematizate (“Hora de la Frumuşica”). unele 148 www. la începutul eneoliticului final. Complexul cultural Cucuteni-Ariuşd-Tripolie este cea mai reprezentativă manifestare a neo-eneoliticului românesc. toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizată. În domeniul spiritual. de o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali. de tip „cetăţuie”. în vestul ţării. care putea servi drept loc de adunare a comunităţii şi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase.). Buznea ş. În cadrul aşezărilor. având scoică pisată în amestecul pastei şi decor imprimat (cu pieptene sau cu şnurul). negru şi alb. Ritul funerar este puţin cunoscut. 1999). de regulă. Dumeşti. înainte de arderea vaselor. cu substructură de bârne despicate. şi o serie de aşezări-gigant (“protourbane”). răsăriteană (Srednyi Stog II). ocupând un spaţiu vast. se remarcă bogata plastică antropomorfă şi zoomorfă.loc. Moldova. cu mai şi multe încăperi şi chiar etaj. în Rep. cu suprafaţa de sute de hectare şi mai multe mii de locuinţe: Taljanki. şiruri paralele sau pe grupe). În domeniul ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: fină (aproape întotdeauna pictată sau decorată cu motive adâncite). adesea în centru aflându-se o construcţie mai impunătoare. Poduri.

1993. 3000/2700–2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturală a civilizaţiilor din eneoliticul clasic graţie pătrunderii tot mai masive a comunităţilor pastorale nomade şi seminomade din stepele nord-pontice şi caspice Această situaţie cultural-istorică. Cernavoda III şi Coţofeni. niciuna. naviforme (Ursulescu. Anatolia ). unele lucrate din roci foarte dure. Culturile eneoliticului final reprezintă împletirea diferitelor fonduri şi tradiţii. din păcate. slavii).morminte având caracter de cult (sacrificii umane) (MarinescuBîlcu. remarcânduse topoarele de luptă. celţii. venite din partea epocii bronzului anatoliano-egeo-helladic şi est-central europene încadrate în aşa-numitul proces de indo-europenizare a spaţiului carpato-danubiano-pontic configurându-se elementele timpurii ale popoarelor şi limbilor europene ale epocii bronzului (grecii. germanii. 2002).). Referitor la formarea acestei mari familii etno-lingvistice.ro . economico-sociale (păstoritul predominant) şi politico-militare (conflictele din Asia Centrală. Horodiştea-Erbiceni şi FolteştiCernavoda II. materializate şi în schimbarea unor elemente ale ritului şi ritualului funerar (morminte tumulare. inclusiv din silex. de inspiraţie megalitică. 149 www. illirii. S-au produs o serie de mutaţii spirituale. apariţia necropolelor de incineraţie etc. A fost o perioadă caracterizată printr-o mai mare instabilitate a habitatului. începută în cea de-a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc. a avut la bază o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subboreală).cimec. sau din bronz arsenical. cu construcţie interioară. neîntrunind o majoritate a susţinătorilor. 2002). Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au născut civilizaţiile specifice eneoliticului final de la răsărit de Carpaţi: Gorodsk-Usatovo. Dintre manifestările etno-culturale ale acestei perioade se evidenţiază: Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. Caucaz. cu puternice influenţe sudice. Eneoliticul final (numită şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului) (aprox. Ursulescu. s-au conturat şi vehiculat mai multe ipoteze şi teorii. În cadrul utilajului litic şi metalurgic s-au realizat numeroase arme. reflectată în caracterul sezonier al aşezărilor şi predominarea locuinţelor adâncite. tracii.

cimec. Acesta a evoluat în eneoliticului final. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic şi decor imprimat. cu şnur şi liniuţe. fiind compus din două culturi principale: Horodiştea-Erbiceni şi Folteşti-Cernavoda II. Din împletirea unor comunităţi ale culturii amforelor sferice (varianta volhyno-podoliană) cu cele ale culturii HorodişteaErbiceni s-a format. în special amforele globulare. vase askoi şi amforete. grupul cultural Suceava (necropola de incineraţie de la Suceava. pătrunşi în jumătatea nordică a Moldovei. Cultura Horodiştea-Erbiceni/Brânzeni-Gordineşti (în Rep. şi mormintele de inhumaţie cu scheletele depuse în cutii de piatră–ciste. la care s-a adăugat revitalizarea unor elemente locale de tradiţie gumelniţeană şi cucuteniană şi asimilarea unor influenţe sudice ale epocii bronzului egeoanatolian şi balcanic. pe fond cucutenian şi Cernavoda I. locuinţe. În partea de sud a Moldovei. născută din evoluţia fondului culturii Cernavoda I. materializată în dispariţia scoicii pisate din 150 www. şi nordice. De aceea. Băceşti ş. cultura Horodiştea-Erbiceni a intrat în contact cu purtătorii culturii amforelor sferice. cu resturile de incineraţie depuse în gropi simple. în special sudice. Suceava. s-au păstrat o serie de influenţe mai vechi: parţial ceramica pictată. ulterior. Monteoru. a comunităţilor culturii amforelor sferice. Continuitatea unor forme de cultură materială se observă şi în organizarea habitatului (tip de aşezare. domeniu în care s-a renunţat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric. Costişa). în nordul Moldovei.ro . din partea culturilor bronzului helladic.Complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II a rezultat din îmbinarea mai multor culturi şi grupuri culturale. în special. la unele culturi (Glina. venite din aria culturală GorodskUsatovo (formată din fondul tripolian). lumii tracice. uneori colective– Dolheştii Mari. fortificaţii) Pe parcursul evoluţiei sale. Basarabi. de tradiţie cucuteniană. estul Munteniei şi Dobrogea este cunoscută cultura Folteşti-Cernavoda II. Au fost confecţionate. Moldova) s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adăugat o serie de elemente răsăritene.a. care a devenit specific. asupra cărora s-au exercitat mai multe influenţe. alături de care s-au impus ceramica incizată şi cea decorată cu şnurul. Piatra Neamţ. peste 100 morminte). s-au transmis în epoca bronzului..

în partea de sud a ţării. 2002). Aceasta a cuprins vestul Munteniei. influenţele sale resimţindu-se pe spaţii mult mai largi. vestul României. în groapă simplă (Jamnaja. care a cunoscut o vastă răspândire din Cehia. a unor noi valuri de populaţie pastorală nord-pontică.ro . extrem de variată ca forme. care s-a perpetuat până la începutul epocii bronzului. Către sfârşitul perioadei. sudul Poloniei până în nordul Serbiei şi al Croaţiei (Ursulescu. când a întreţinut legături cu cultura învecinată Glina III–Schneckenberg. Dolj) s-a născut prin uniformizarea şi revitalizarea fondului local al eneoliticului dezvoltat (Sălcuţa. ornamentul predominant fiind alcătuit din şiruri de crestături şi brâie mărunt crestate.pasta vaselor şi rara utilizare a decorului şnurat. Bodrogkeresztúr. 151 www. Multe forme de cultură materială s-au perpetuat şi se observă o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen Ceramica.cimec. comunităţile culturii Kostolac care s-a răspândit. Pe fondul iniţial Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom. formându-se complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. de la Dunărea Cultura Coţofeni (jud. realizat prin împunsături succesive. la începutul epocii bronzului (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). au fost cunoscute şi morminte sporadice de incineraţie. Pătrunderea. specifică pentru epoca bronzului. purtătoare a grupului mormintelor tumulare cu ocru. În sudul Banatului au evoluat. Transilvania şi Banat. având trei faze şi mai multe variante locale. pe lângă inhumaţii plane sau tumulare. În partea de vest a spaţiului carpato-danubianopontic au pătruns purtătorii culturii Baden (Austria). Slovacia. fiind urmaşa directă a culturii Cernavoda I. în aceeaşi perioadă. s-a dezvoltat cultura Cernavoda III. s-au grefat noi impulsuri din lumea bronzului egeean (helladic). în Serbia. În aceeaşi perioadă. s-a ajuns la o uniformizare culturală în tot spaţiul est-carpatic. Sfârşitul culturii Coţofeni s-a produs odată cu evoluţia spre faza a III-a (Câlnic). În cadrul ritului funerar. Oltenia. estul Austriei. avea un decor specific. mai ales. Cernavoda I). în limba rusă) şi extinderea treptată a culturii Glina IIISchneckenberg au determinat încetarea acestui complex cultural.

Dovleacul a fost cultivat în America Centrală şi Mexic.cimec. pentru spaţiul mexican. în aproape toată America perioadei (Mexic. America centrală). Cu toate acestea.ro . tuberculii (cartofii dulci şi maniocul). pentru cartof. 152 www. se cunosc două centre relativ timpurii de cultivare a unor plante comestibile: regiunea mezoamericană (America centrală). a fost domesticit din teosint. în zona SUA. De aceea. existând o îmbinare interesantă între comportamentul culegătorului şi cultivatorului. în Munţii Anzi şi America Centrală. dovleac (Cucurbita). cea mai cunoscută cereală din zona în aflată în discuţie. de unde s-au răspândit şi în alte teritorii. dacă numărul plantelor cultivate este suficient de mare. manioc şi fasole. fasole (Phaseolus vulgaris).CAPITOLUL 17 SOCIETĂŢILE PRODUCĂTORILOR DIN ZONA AMERICANĂ Zona americană (sudul Americii de Nord. Modul de viaţă neolitic a fost inventat şi a avut caracteristicile sale. cartofi dulci (Solanum tuberosa) şi manioc (Manihot esculenta). în timp ce fasolea. ∗ Pentru zona americană nu se uzitează termenul de neolitic ci formule particulare ca „Arhaicul târziu” (aprox. pentru porumb (Zea mays). deoarece “izolarea” faţă de Lumea Veche i-a conferit o anumită individualitate şi fenomene specifice. este greu de precizat care este perioada de inventare a agriculturii în America (mileniile al IX-lea–al VIII-lea bc). şi zona central-andină (Anzii centrali). 7000-2000 BC). nu acelaşi lucru se poate spune despre animalele domestice. Porumbul. şi „Perioada formativă” (aproximativ 2500-). America centrală şi nord-vestul Americii de Sud) reprezintă un spaţiu particular în perioada societăţilor producătoare de hrană∗. Astfel. a fost domesticită în zona andină peruviană. în spaţiul american.

teritoriile sudice şi nord-americane rămân. porcul de India (Sus scrofa indica). la cultura diferitelor specii ale cerealei americane. 153 www. dintre care una cu opt şiruri de boabe. la Guila Naquitz pe valea Oaxaca (Mexic). Tot din această ultimă regiune era cunoscut. Forbis. pe care leau cultivat doar pentru tulpinile lor subterane. dar ca plantă de cultură era prezentă în valea Tehuacan (Mexic) din mileniul al V-lea bc. în zona central-andină. să fie cultivat. oamenii ferindu-se să consume părţile aeriene şi fructele acestor plante. asupra căruia vom stărui într-o perioadă următoare. în zona mexicană. America păstrează aceeaşi particularitate.ro . prin mileniul al II-lea bc curcanul (Meleagris galloparo). fructele arborelui de cacao etc.Paleobotanişti consideră că strămoşul sălbatic al porumbului este teosintul. 1974). floarea soarelui. Mai mult. pentru ca. aceasta fiind perioada în care s-ar fi trecut. alpaca(Lama pacos) şi lama (Lama lama) fiind cunoscute şi domesticite pe platourile andine ale Americii de Sud (mileniul al IV-lea bc). neputându-se spune. şi să prepare aşa-numita tapioca. tigva. în mileniile al VI-lea–a l V-lea bc. nelămurite pe deplin. alunele de pământ. un spaţiu de cercetare . folosită în alimentaţie. în regiunea mezoamericană. Tolstoy. Ulterior. (Gorenstein. Lanning. de pe la 6500 bc. Fasolea sălbatică a fost cunoscută din mileniile al IX-lea–al VII-lea bc. ardeiul iute. ale cărui boabe au fost mai întâi culese. bogate în substanţe de rezervă (proteine şi amidon). încă din stadiul de culegător. Ulterior. Cu toată multitudinea de fenomene etno-culturale. oamenii au învăţat. făina de manioc. şi la Guitarrero (Chile). sau culese: diferite varietăţi comestibile de cactuşi. au fost cultivate: amarantul.cimec. a fost domesticit în America centrală. care sunt otrăvitoare. Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului şi maniocului. cu precizie când a fost cultivată. În ceea ce priveşte creşterea animalelor. să extragă substanţa otrăvitoare din tuberculii de manioc. îngroşate. mai apoi. probabil şi în cele vecine.

-ă (s. talismane.. n. un personaj sau o divinitate de rang superior. Aglutinant. de portice sau colonade care se succed în linie dreaptă Angobă = peliculă subţire de argilă obţinută dintr-o suspensie fină. a răscumpăra o greşeală. verde-albăstrui. m. s.) = preluarea de către o populaţie a unor elemente superioare de civilizaţie materială şi de ordin spiritual sau a întregii culturi a unei alte populaţii.GLOSAR Acolit. datată între 9800-8800 bc.) = varietate de gips cu aspect de marmură albă.) = care uneşte. prin pensulare sau scufunda-rea vasului. Alleröd = fază de încălzire climatică. άποτρόπαιος. Anfiladă = modalitate de construcţie constând dintr-un şir de clădiri. sufixe şi infixe) sau ale unei aşezări umane de tipul adunat. în cadrul unor culte şi practici magico-religioase. f. utilizat ca piatră semipreţioasă. Amazonit = varietate de feldspat microclin. reprezentări etc). transformarea unei culturi prin contactul cu o altă cultură superioară. mult mai evoluate. care aglomerează. aplicată. în preistorie acest adjectiv se aplică atunci când se vorbeşte despre caracteristicile unei limbi. pentru acoperirea porozităţilor şi pregătire pentru realizarea decorului. Apotropaic (gr. în sens larg. obiecte de cult şi vase.cimec. f. de compoziţie şi culoare diferită. ispăşitor). în sens mai larg. deumită după un sat din Danemarca..ro . Aculturaţie (s. Alabastru (s. ale cărei elemente le împrumută. în care cuvintele se formează prin adăugarea de afixe (prefixe. din care s-au confecţionat diferite piese ornamentale. sacrificii. engobe). expiator (a şterge. se referă la calitatea unor artefacte cultice (amulete. adună. ca adjectiv. -ιου) = termen de origine grecească care desemnează etimologic – care înlătură relele. -ă (adj. persoană sau divinitate care urmează. cu vine transparente. ofrande şi ceremoniale de a poseda şi determina un caracter protector 154 www. la exteriorul şi interiorul recipientelor. mai laes prin pictare (fr.) = însoţitor.

vrăjmaşilor. o mare întindere (calora continentală şi banchizele). Boreal = fază climatică postglaciară (holocen). ca acolit al zeităţilor feminine ale fecundităţii şi fertilităţii. prin modelare în lut sau prin simboluri picturale pe ceramică. poate cu rol de fundare. viril. în special plastică antropomorfă) realizată în cadrul locuinţei sau în aşezare. ladă. Calotă glaciară = masă de gheaţă care acoperea. Bothros (oi) = termen grecesc care desemnează o groapă rituală (cu materiale de ofrandă. întregul craniu care reprezenta efigia întregului animal. demonilor şi duhurilor cu putere malefică. în timpul căreia s-a instalat în Europa un climat cald şi uscat.cimec. ghinionului. Bucranii au fost descoperite în diferite complexe de cult şi sanctuare sau au fost reprezentate pe artefacte cultice. care avea. care apare. Campaniform = în formă de clopot. sarcofag de piatră. Betel = specie de piper agăţător (Piper betel). nenorocirilor.) = frontalul taurului şi. datată între 5500-2500 bc. Cistă = cutie. datată între 68005500. n. în diferite civilizaţii orientale şi europene. Atlantic = fază climatică postglaciară (holocenă). din care au supravieţuit gheţarii polari. în vreme ce în regiunile dinspre nord şi sud constituia. Bucraniu (s. în timpul perioadelor glaciare. datată între 11250 – 10300. caracterizată printr-un climat cald şi umed (optimum climatic atlantic).împotriva neşansei. Askos (oi) = cuvânt grecesc utilizat pentru denumirea recipientelor de piele (burduf) sau. paharul în formă de clopot întors. a vaselor care imită forma trupului unor animale.ro . Bölling = fază de încălzire climatică. culmile montane de la latitudinile mai mici (Alpi. prin extensie. 155 www. pe uscat sau pe apă. numită astfel după un lac din Danemarca. termenul a fost uzitat pentru a defini un complex cultural din chalcoliticul final cen-tral şi vest-european (sfârşitul mileniului III bc). prin extensie. Carpaţi). ca principală formă ceramică. care a dus la o importantă transgresiune marină şi o dezvoltare a pădurii de foioase termofile. considerat simbol al elementului masculin.

men = piatră). cel mai adesea ale mai marilor vremii. tipică pentru munţii înalţi şi tundră. cuaternarul se caracterizează printr-o răcire globală a climatului. care diviza trecutul geologic în Primar. Werner. gallery grave). 1865). şi o placă orizontală. P. en. folosindu-se studiile stratigrafice ale sedimentelor conti-nentale şi carotajele efectuate în sedimentele oceanice din diferite puncte ale globului. utilizate în Europa de vest şi nord-vest. alées couvertes. Vézian. Faţă de alte ere. Pavlov.cimec. Période anthropéienne (A. format din trei pietre: doi montanţi. 1835). 1874). Secundar. 1829. cu un model simplu. din mileniile V – II î.ro . Dolmen – construcţie funerară megalitică. Alături de construcţiile singulare (Keriaval/Carnac. pleistocenul şi holocenul. Desnoyer. cu sau fără coridor de acces. quartus-al patrulea). Anthropozoikum (Cehia şi Slovacia). fiind divizat în două perioade. aşezaţi vertical. Dryas = perioadă climatică numită după o plantă din familia rozaceelor. Geikie. 1922) şi antropogen (literatura rusă).Cuaternar = (lat. cu foarte multe variante. şi Henri Reboul. Période Homozoïque (A. termen geologico-istoric introdus în secolul al XVIII-lea de A. Mane-Groh din Franţa). aşa cum este marele dolmen de la Antequera. geologii au stabilit o serie de variaţii climatice ciclice. Chr. Reboul). 2000000 ani-prezent). Terţiar şi Cuaternar. formând aşa-numitele “alei acoperite” (fr. există şi unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri. Data de început a cuaternarului a fost fixată convenţional de către UIQ la 1800000 ani. până la 156 www. ulterior adăugându-se argumentele stratigrafice şi paleontologice (J. numită “masă de piatră” după etimologia din limba bretonă (dol = masă. în care au apărut mamiferele actuale şi omul. erau adesea ridicate în vederea înhumărilor colective. perioadă antropogenă (A. perioadă glaciară (J. Această denumire a fost acceptată oficial la Congresul geologic Internaţional de la Bologna (1888) şi desemnează ultima perioadă geologică din istoria planetei noastre (aprox. compartimen-tate sau cu transept. În detaliu. în Andaluzia (Spania). Spre sfârşitul ultimei glaciaţii (între 14 000 şi 8 300 ani bc. Aceste morminte monumentale. din care cauză este numit Eiszeit (Karl Schimper. 1830). ca acoperiş.

Hierogamie (s. două perioade temperate au separat trei faze reci: Dryas I. pentru a se stabili o cronologie locală. f. Erg = regiune sahariană mai joasă. acoperită cu dune de nisip întinse şi mobile (sin. denumite diferit de la zonă la zonă. în unele zone până la începutul borealului). fiind cunoscută. Epifanie = (gr. II şi III.începutul preborealului. hidrologic şi paleoclimatic. regiuni. glacies-gheaţă).cimec. care a avut ca urmare dezvoltarea. aparenţă) credinţe şi practici magico-religioase legate de înfăţişarea sau venirea unei zeităţi. geologic. numite de calotă. În decursul evoluţiei geologice au fost identificate g. mai puţin precizate. de asemenea. caracterizate prin instalarea unui peisaj de tundră. Africa. din cadrul unor religii şi mitologii. G. ighidi). desemna magistratul care dădea numele anului. prin extensie reprezintă denumirea care este dată luciului specific ceramicii greceşti (un fel de smalţ). Oceania şi Antarctida. prin care se realiza căsătoria sacră. Groenlanda şi America de Nord. o unire. în Eurasia. o împreunare 157 www. seminţii. permo-carbonifer (emisfera sudică) şi cuaternar (pleistocen). America de Sud. oxizi minerali. glaciaţii montane sau alpine şi glaciaţii oceanice sau de banchiză. pe importante suprafeţe ale uscatului şi apelor. grup social. cambrian.ro . de asemenea. silurodevonian (America de Sud şi Africa). Australia.) = termen utilizat pentru a desemna o serie de practici magico-religioase. termenul desemnează şi luciul intens al categoriilor ceramicii fine din alte epoci (neolitic – epoca fierului). caracterizat prin scăderea temperaturii medii anuale. din cauze terestre şi cosmice conjugate. fenomen complex. în precambrian. Glaciaţie = (lat. sub toate formele sale. unor mari mase de gheaţă. Firnis = amestec lichid alcătuit din ulei vegetal sau răşini. Eponim = termen grecesc care înseamnă cel care (-şi) dă numele unei localităţi. După zonele de extindere a maselor de gheaţă se cunosc: glaciaţii continentale. fiecare cu o cronologie specifică. cu acţiune sicativă. manifes-tare. cuaternară a fost un fenomen cvasi-general. έπιφάνεια=apariţie.

opacă. aluvium. considerat piatră semipreţioasă. 158 www. Interstadiu = perioadă de încălzire relativă în cadrul unei glaciaţii. bărbile. legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. кαίνός. în zona europeană. boreal (cald şi uscat). Chr. definind o grotă artificială în care erau depuse mai multe cadavre. aşa cum este în zilele noastre holocenul. Zonele de ocurenţă se găseau în Afganistan şi în regiunea lacului Baikal şi. de aceea. situată între două perioade glaciare. Lapislazuli (s.cimec. materializată printr-o uşoară topire a gheţarilor. care începând cu mileniul al IV-lea bc au introdus acest tip de monument funerar. kainos-nou. caracterizată printr-o uşoară încălzire a climei.. Holocen = (gr. ochii) ale statuilor. χολός. în mai multe perioade: preboreal (rece şi uscat). subactual. subatlantic (umed şi rece). epocă recentă.ro . Interglaciar = perioadă caracterizată printr-un climat mai cald. cu una sau mai multe camere. numit şi actual. cu diferite cronologii relatice şi absolute. pentru trasarea unor detalii anatomice (părul. pentru realizarea unor podoabe. introdusă de Paul Gervais (1847).. pontocaspice. recent). din neoliticul timpuriu până în timpul marilor civilizaţii. de culoare albastră intensă. de la zonă la zonă. Chr. atlantic (cald şi umed).fizică şi simbolică. care conduc la unele modificări ale peisajului vegetal şi faunistic. cuprinsă între 12000/10000 î. cuprinzând perioada postglaciară.. Kurgan = termen care desemnează un mormânt de inhumaţie sau incineraţie deasupra căruia s-a ridicat o construcţie sub formă de movilă (tumul).) = mineral numit lazurit. cu ocazia unor ceremoniale calendaristice. până în prezent. la rândul ei. cu o durată destul de scurtă. a doua subdiviziune a cuaternarului. Hipogeu = mormânt săpat în piatră care înlocuieşte grota naturală. subboreal (cald şi uscat). în Orient şi 10000/8000 î. temperat. a făcut obiectul unui intens comerţ. n. holos-tot. subâmpărţită. de diferite dimensiuni. a cuplului/cuplurilor divine. care a fost utilizată pe scară largă în Orient. prin extensie se denumirea se aplică populaţiilor pastorale stepice.

Obsidian = rocă vulcanică efuzivă. ihtiologia. izolate sau nu. pe o arie largă. dendrocronologia etc. gelifracţiunea. Se încadrează în această denumire menhirele. se face prin coroborarea arheologiei cu unele ştiinţe naturale de graniţă.Megaliţi = monumente arheologice realizate din una sau mai multe pietre ridicate sau aranjate şi îmbinate fără zidărie. dând. formată prin răcirea rapidă a lavei. solifluxiunea. esenţial pentru înţele-gerea funcţionării şi evoluţiei societăţilor umane preistorice. vorbind de interacţiune continuă dintre om şi mediu. Chr. cu duritatea de 6-6. stelele funerare. pingos. pedologia. cum sunt: arheozoologia. aleile acoperite. în afară de această zonă. mi-cromorfologia. determinate esenţial de ciclul îngheţ/dezgheţ (cryoturbaţiunea. palinologia. solurile poligonale. antracologia.cimec. Cele mai vechi monumente megalitice sunt cunoscute către 4500 î. prin cioplire. domeniul p. Astăzi regiunile periglaciare (unde pământul rămâne îngheţat în adân-cime tot timpul anului) reprezintă 1/5 din suprafaţa totală a continentelor: în jurul cercului polar arctic (nordul Americii de Nord. care are o spărtură concoidală.) = divinitate masculină sau simplu muritor care era acolitul unei divini-tăţi feminine a fertilităţii şi fecundităţii. prin extensie. m. fisurile de îngheţ. Peisajul regiunilor periglaciare este sub influenţa câtorva fenomene particulare. carpologia. climatul dominant în aceste zone. de diferite culori: alb-cenuşie. În trecut. sticloasă. în timpul glaciaţiunilor. Reconstituirea p. Paleomediu = mediul sau cadrul natural al epocilor preistorice. aşchii şi lame deosebit de tăioase. pe crestele munţilor din cele două emisfere. malacologia. ulterior. Siberia) şi. acestea răspândindu-se. Periglaciar = termen ce desemnează regiunile reci unde îngheţul este important (dar care nu sunt acoperite permanent de gheaţă) şi. geomorfologia. de nord sau de est. dolmenele. unele temple circulare din Mediterana occidentală etc. Paredru (s. care au fost prelucrate prin retuşare.ro . până în Europa centrală. neagră-cenuşie. moviliţele înierbate etc). 159 www. ocupa zonele care sunt astăzi temperate.5 (scara Mohs). în Europa de vest. translucidă.

mai multe etaje geocronologice Postglaciar = perioadă din istoria Pământului care a urmat ultima glaciaţie (Würm). acest termen a fost folosit. acceptată ulterior şi de Ed. denumită astfel de Charles Lyell (1839). πλείστος.. în special de uz gospodăresc. cunoscute din neoliticul vechi. fertilităţii şi forţei generatoare. kainosnou. prima subdiviziune a cuaternarului.5 milioane ani şi 2 milioane ani BP.cimec. la rândul său. Pintaderă = pecete. amplasate în interiorul locuinţelor. prin extensie. care a avut. ale cărui reprezentări în pictură. în emisfera nordică pe la 10000 / 8000 î. termen prin care se indică o serie de obiecte conice. Pas-de-Calais.Phallus (-oi). în fostele regiuni reci. fallus = termen grecesc care desemnează organul sexual masculin (penis). a debutat. Pleistocen = (gr. P. Chr. cu diametrul/latura de aprox. recent). Pithos (oi) = termen vechi grecesc care desemnează un vas mare de provizie. sigiliu (în spaniolă/ portugheză). utilizate pentru pictura corporală sau pentru realizarea de însemne. în principal circulare sau pătrate. Pliocen = perioada de sfârşit a neogenului.ro . cu forme şi dimensiuni variabile. gravură şi sculptură sunt binecunoscute în preistorie şi istorie ca simboluri ale fecundităţii. de către cercetătorii neo-eneoliticului balcanic pentru a denumi diferitele spaţii de depozitare a cerealelor. datată între aproximativ 12.. continuând şi în prezent. Psihopomp = termen elen care desemnează atribuţiile unei divinităţi sau ale unui individ care conduce defunctul sau sufletul acestuia în lumea de apoi şi are grijă de acesta. 160 www. Forbes (1846). a mai fost denumit şi diluvium. pleistos-cel mai. 1 m. desemnând depozitele geologice în care 70% din fosile aparţin unor genuri şi specii actuale. P. P. cu desene geometrice în relief pe partea mai lăţită. кαίνός. printre caracteristicile sale fiind stadiile glaciare şi interglaciare şi desprinderea omului din lumea animală. creşterea nivelului mării (submersia unor strâmtori – Behring. a tundrei cu pădure. (numit şi Holocen) este marcat printr-o încălzire generală a climatului cu toate consecinţele sale: topirea gheţarilor. SE asiatic). înlocuirea.

strâmtă şi înaltă în care se bate smântâna pentru a se alege untul. în interiorul continentelor. după înclinarea pantei nivelului continental. Stabulaţie = sistem perfecţionat de creştere a animalelor în adăposturi. geografic prin “ridicarea” unor suprafeţe de uscat. lacurilor şi izurilor. Existenţa regresiunilor explică prezenţa unor aşezări preistorice aflate sub nivelul marin actual (ca Ferman-ville.Putinei (s. ultimele traversate altădată de turmele de bizoni.n. traducânduse d. Creta. d. caracterizată. cu o anticameră rectangulară. d . O r. Stepa se prezintă ca o vastă întindere de ierburi înalte (gramineele) fără arbori. mai mult sau mai puţin vaste. v. Regresiune = coborâre generală a nivelului marin.ro . care au servit fie ca locuinţe fie în calitate de construcţii funerare. În funcţie de aceste procese. Mycene. d. Ciclade. cu acoperişul în formă de cupolă. poate acea mai multe cauze: eliberarea apelor oceanice de către gheţari. ambele în Franţa). unde climatul este uscat şi temperaturile contrastante. Exemple edificatoare sunt: Marea Stepă Rusă şi Marile Câmpii nord-americane. o putină mică. o înălţare a continentelor din cauze tectonice sau o ridicare izostatică a maselor continentale. cu furaje pregătite pentru perioada de iarnă. Sunt cunoscute în Orient din mileniul al VI-lea bc. p. în epocile glaciare. Tholos (oi) = termen grecesc care desemnează un edificiu rotund. Stepă = mediu bio-geografic care se află. fluviilor şi râurilor. eliberate de greutatea gheţarilor în perioa-dele interglaciare. Sediment = depozit de materiale minerale şi organice a căror formare este datorată unor variate procese de transport (acţiunea mării. geografic printr-o “retragere” a coastelor litorale şi o acoperire cu apă a unor părţi a continentelor. în culturile Hassuna şi Halaf. apelor subterane etc). răspândindu-se apoi până în zona Asiei centrale.) = vas de lemn sub formă de trunchi de con. Anatolia. de regulă. poate avea mai multe cauze: topirea gheţarilor în perioadele 161 www. mediile sedimentare sunt mai mult sau mai puţin favorabile conservării siturilor preistorice. v. Transgresiune = creştere generală a nivelului mării. vântului.p.cimec. O t. ridicat din cărămizi de lut sau din piatră. gheţarilor. în Canalul Mînecii sau grota Cosquer în Mediterana.

Würm = Ultima glaciaţie cuaternară alpină. Tundră – mediu bio-geografic caracterizat printr-o vegetaţie joasă formând o stepă discontinuă. utilizată în neolitic şi eneolitic pentru confecţionarea unor obiecte de podoabă. salcia arctică etc. se află la originea “plajelor înalte” care pot fi observate în diferite puncte ale globului. denumită astfel după un afluent al Dunării din Bavaria. din diferite zone deşertice sau nu (pl. formează un strat neted. pentru neolitic şi eneolitic desemnează luciul care se observă pe suprafaţa unor vase pictate. cu rol ornamental şi protector. Pareto. uadi/wadi) Vernis = soluţie alcătuită din răşini şi solvenţi. Piemont.) = peruzea. Turcoază (s. lucios. plante cu bulbi) împreună cu câţiva arbuşti pitici (mesteacănul pitic. Villafranchian = (Villafranca d’Asti. 1865). f. în epocile glaciare. încăr-cate de greutatea gheţurilor. Tundra acoperă cea mai mare parte a domeniului periglaciar. care. o scu-fundare a continentelor din cauze tectonice. Ued = termen arab care desemnează cursurile de apă. ciuperci. piatră semipreţioasă de culoare albastră-verzuie. licheni. compusă din specii persistente (muşchi. subdiviziune geo-cronologică a cuaternarului (L.). o coborâre izostatică a continentelor.interglaciare. considerată fază de trecere de la pliocen la pleistocen. chiar şi cele temporare. 162 www. Italia). datat aproximativ între 4000000 şi 2000000 de ani BP. aplicată pe anumite suprafeţe. T.cimec.ro .

The Introduction of Pastoral Adaptions to the Highlands of East Africa.. 1969 . A. o Baldia. From Hunters to Farmers.org/Michelsberg.. Néolithique saharo-soudanais. Jerusalem-Ramat Gan: Massada Press. Academic Press.cimec.237/TRB. Aumassip. 1994. Lyon. o Amblard.. o Ambrose 1984 – Ambrose S. Aumassip G.. PUF. H.Abbas Alizadeh.. Iran. 1988 b – Amblard S. M.htm. No. o Amblard. PUF. în Dictionnaire de la Prehistoire.. o Aurenche. Néolithique Méditerranéen.html o Aikens. 1988 a – Amblard S.uchicago.18. 1993 – Benac A. 153.. The Ancient Pottery of The Holy Land. 1988 c – Amblard S. Néolithique de tradition capsienne.Amiran R. Marianovič Br. Spring 1997. New York. Iran. în Dictionnaire de la Préhistoire.comp-archaeology. 1997 . http://www. PUF. Funnel Beaker Kultur.edu/OI/IS/ALIZADEH/NN_SPR97/NN_Spr9 7.. Clark. Aumassip G.BIBLIOGRAFIE o (Abbas. 1988 – Aurenche O. 1988 – Amblard S.. I. D. PUF. Aumassip. 2001 – Baldia Maximilian. The Oriental Institute News and Notes. Higushi 1982.. Paris. http://wwwoi..ro . Paris. 2002 – Baldia Maximilian.. o Amiran. Dalma. http://209. Londres. în Dictionnaire de la Préhistoire. S. în Dictionnaire de la Préhistoire. Maison de l’ Orient. o Amblard. Néolithique guinéen. Les Balkans du nord-ouest. Aumassip. Paris. vol.htm o Baldia.217. o Atlas 1994 . Liège. o Amblard. Marijanovič. Brandt (eds). în J.* * * Atlas des sites du Proche Orient. The Michelsberg Culture. 163 www. Aumassip G. în Dictionnaire de la Préhistoire. PUF. Excavations at Choga Bonut: the Earliest Village in Susiana. Berkeley. Higushi T Prehistory of Japan. L’Europe orientale. în Atlas du Néolithique européen. Paris. Aikens C. o Benac. Paris.

Naissance des divinités. Paris.Braidwood et alii..Braidwood R. Bucureşti. Kiev. vol.princeton. o Danilenko. BAR-Intern. Dimov. Lyon.ro . Paris.Braidwood R.o Bojadjiev.-Cl. Hunters. La révolution des symboles au Néolithique. o Chapman. Todorova. The Vinča Culture of SouthEast Europe. Naukovo Dumka 164 www.. o Danilenko. 1988 – Chapman. Dimov T.edu/~bogucki/mosaic. Liège. I. naissance de l’agriculture. Maison de L’Orient ancien (“Série archéologique”. L’Europe occidentale.. Ştiinţifică. o Chang. Bugo-Dnestrovskaja kultura. La Roumanie meridionale. III... o Casal 1978 – Casal J. Kiev. vol. o Braidwood 1960 b . Blanchet J. o Chapman. Le nord de la France(Bassin Parisien). în Préhistoire Européene. 117 (I-II). în Arheologija Ukrainskoj SSSR.cimec. N. The Archaeology of Ancient China. C. în Journal of Near Eastern Studies. 1985 a – Danilenko V. o Camps.. vol. 1985 b – Danilenko V. The Agricultural Revolution. L’Europe orientale.html. 1994 – Chapman J. în Atlas du Néolithique européen..-M. The Origins of Farming în South-East Europe. 1993 – Comşa E. Londres Yale University Press. Doin.. Blanchet. Ed. L’Europe orientale. Scientific American. o Comşa. 3). ed. Series. o Cauvin 1978 . Ed.Cauvin J. New Haven. 2 B.... Liège.. John. Meridiane. în Atlas du Néolithique européen. Les Balkans orientaux. I.. http://www. 1977 – Chang K. Făurirea civilizaţiei. Liège. o Braidwood et alii.. Excabvations in the Plain of Antioch. în Atlas du Néolithique européen. Farmers and Civilisations. Todorova Henrietta. N.-C. o Constantin. a III-a. 1966 – Childe Gordon Vere. 2001 – The Neolithic Mosaic on the North European Plain. . New Chalcolithic Material of Samarran Type and its Implications. San Francisco. Sursko-Dneprovskaja kultura. Naukovo Dumka. 1998 – Constantin Cl. Old World Archaeology. o Bogucki. Bucureşti. I. în vol. o Childe. 1944 . 1993 – Bojadjiev J. în Arheologija Ukrainskoj SSSR.. o Braidwood 1960 a. Chicago.. 1974 – Camps G. The Earlier Assemblage Phase. vol.6. Les premiers villages de SyriePalestine du IX-e – VII-ème millénaire avant J. Les civilisations préhistoriques de Maghreb et du Sahara. Civilizaţia Indusului şi enigmele ei. 1979. o Cauvin 1994 – Cauvin J.

Meridiane. Ottino. Chine.). Paris. Paris. o Gorenstein. în Paleorient 19/1. Ed. o Gimbutas.. E. o Garfinkel. Humanitas. Sixth Preliminary Report. o Gimbutas. Ottino. Ed. Forbis. Civilizaţie şi cultură. Japon. R. Tolstoy P. în vol. 1993 – Garfinkel Yosef. Les civilisations néolithiques du Midi de la France. Préhistoire de la Mésopotamie. o Deshayes 1978 – Deshayes J.. The World of Old Europe. San Francisco. o Eliade..il/Archaeology/golan/articlem.cimec. 1961.htm. Scientific American. La Prehistoire dans le monde. Campbell. Renfrew C. Yangshao (culture de). Chişinău. N. St. 1976 o Dixon. Old World Archaeology. Făurari şi alchimişti.De Bergh M. Ed.o De Bergh 1988 – De Bergh M.hum.. The Language of the Goddess. 1992 – Garanger J.. vol. 1988 b . PUF. Ottino P.-L. 1992 – Eliade M. în Dictionnaire de la Préhistoire. o De Bergh. PUF.. Lanning E. The Yarmukian Culture in Israel. N. Ottino P. Forbis R. H. Bucureşti. J. 1989. Renfrew 1979 . . New York. o Gimbutas. o French. Bucureşti. The Civilisation of the Goddess. o Huot 1987 . Excavations at Can Hasan. Carcassonne. Cann J. în Dictionnaire de la Prehistoire.huji.Dixon J. 1997 – Gimbutas Marija.. R. Prehispanic America. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Farmers and Civilisations.Huot J. Cann. în Anatolian Studies. Jomon (Complexe culturel). Campbell.. Martin’s Press. Tolstoy. o Garanger.ac. (ed. I.De Bergh M. o Guilane. Chine. Ed.Éditions 165 www. 1966. Bucureşti. Longshan (culture de). R. 1989 b – Gimbutas Marija. Meridiane. 1966. PUF. J. 1988 a . http://www..ro . Bucureşti.. Obsidian and the Origin of Trade. 1989. 1996 – Eliade M. Civilizaţia marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici.. Ed. Paris. 1974 – Gorenstein S. o Gimbutas. N. Paris..French D. Hunters. 17. Civilizaţiile vechiului Orient.. în Dictionnaire de la Préhistoire. PUF. 1970 – Guilane J. o De Bergh. o Eliade. 1991 – Gimbutas Marija. 1989 a – Gimbutas Marija.. Lanning.

în Atlas du Néolithique européen. Ed.. 1954 – Kenyon Katheen. o L’Helgouach. L’Asie centrale des origines à l’Âge du Fer. Mehrgarh. Éditions Corvina. Prehistoric Japanese Arts: Jomon Pottery. Piningre. în Dictionnaire de la Préhistoire. Meridiane. ERAUL.. 1984 . Néolithique et Chalcolitique entre la Méditeranée et la Mer Baltique. Les Carpathes méridionales et la Transylvanie. Kodanska International Ltd. Liège. Paris. N. 1988 . MoscovaLeningrad. V-VI. Eneolit yužnich oblastei Srednei Asii. Pakistan. o Jeunesse. ediţia Recherches sur les civilisations.L’Helgouach J... récent et l’Énéolithique ancien de Moravie. Paris. în Atlas du Néolithique européen. L’Ouest de la France. în Atlas du Néolithique européen. Piningre J. o Kidder. Liège. 1970 . la plaine pannoniene.Jarrige J. PUF. Frescele din Tassili. I. L’Est de la France. Farmers and Civilisations. 1993 – Kazdová Eliska. 2 A. Bucureşti. Hereditas. Ancient Jericho... o Kalicz.cimec. The Pottery of Tell esSawwan: Firs Season. Nauka. La Protohistoire de l’Europe. în Atlas du Néolithique européen. Petrequin. o Kazdová. Tokyo and Palto Alto. 1988 a – Lichardus-Itten Marion. Hunters. 1993 – Lazarovici Gh. ADPF. L’Europe orientale. I: Pamyatnika rannego eneolita yužnoi Turkmenii. o Ippolitoni. 1998 – Jeunesee Chr. o Lichardus et alii 1985 . Liège. Paris. Paris.-F. o Kalicz. 2 B. vol.. vol. Liège. în Atlas du Néolithique européen.. 166 www. vol.ro . L’Europe occidentale. 1970-1971 – Ippolitoni F. 14. Old World Archaeology. Budapest. San Francisco.du CNRS. Le bassin du Danube moyen. Petrequin P. Céramique linéaire.Lichardus et alii. . E. în Dictionnaire de la Préhistoire. PUF. Dieux d’argile. 1993 – Kalicz N. L. 1966 – Lhote H.Kohl P.. L’Europe orientale. Liège.. Paris. I. o Lazarovici. Le Néolithique moyen. o Jarrige. 1998 . vol. în Mesopotamia.-F. o Kenyon. o Lichardus-Itten. L’Europe occidentale.Kalicz N. o Khlopin 1963 – Khlopin I. Scientific American. L’âge de pierre et de cuivre en Hongrie. în vol. o Lhote. o Kohl. L’Europe orientale.. 1968 – Kidder J. Baluchistan.

în Dictionnaire de la Préhistoire. I. o Mandics. Civilitzaţia şi culturile Africii Vechi. Moscova. Some Observations on the Archaelogical Site of Hemudu. vol. în Atlas du Néolithique européen. Les Carpathes orientales et la Moldavie. Paris. The University Press. Sarianidi 1972 . vol.ro . 1999 – Luca S.. Canberra. o Lichardus-Itten. 1993 – Marijanovič Br. 1971 – M asson V.. L’Europe orientale. I-II. PUF.Excavations at Hacilar. Camalich Massieu. L’Andalousie.Lloyd S. Nauka. în Atlas du Néolithique européen. L’Europe occidentale. Paris. Céramique Pointillée. o Makkay. 1993 – Marinescu-Bîlcu Silvia.. în Atlas du Néolithique européen. Liège. în Atlas du Néolithique européen. Earliest Civilisations of Near East. o Masson. L’Europe orientale. Alba Iulia. o Mellaart. une des premières villes du monde. Liège. o Martin Colliga. 1988 c – Lichardus-Itten Marion. 1985 – Liu Jung. 1983 – Mandics Gy. o Lloyd. vol. L’Europe occidentale.cultura Bodrogkeresztúr. 2 B. 1965 – Mellaart J. Sport-Turism. 167 www. I. o Mellaart 1970 – Mellaart J. M. Jardin des Arts-Tallandier.. Tell Hassuna. în Journal of Near Eastern Studies.. o Marinescu-Bîlcu. în Indo-Pacific Prehistory Association. Central Asia. Budapesta. Safar F. Poselenie Džejtun. Edinburg.. vol.. Céramique linéaire occidentale. în Dictionnaire de la Préhistoire. Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României . (MIA. 1988 b – Lichardus-Itten Marion. Les Balkans centraux et la Pannonie du sud. I. Gonzales Quintero P. Ed. Liège..o Lichardus-Itten.6.Masson V. 2 B. Sarianidi V. o Luca.. D. o Marijanovič. 180). 1982 – Makkay J. Camalich Massieu M... Le nord-est de la Peninsule Iberique (et les Baleares). Thames & Hudson. New York. Çatal Hüyük. o Liu Jung.. A. Londres. 1998 – Martin Colliga A. PUF. o Martin Socas. Zhejand Province.cimec. Liège. 2 vol. 1998 – Martin Socas D. o Masson. Bucureşti. IV. o Mellaart 1971 – Mellaart J. Gonzales Quintero. Paris. A magyarországi neolithikum kutatásának új eredményei. M. Safar 1945 . Turkmenia before the Achaemenids.

Dnepro-Doneckaja kultura. Cardial. Srednestogovskaja kultura i pamjatniki novodanilovskogo tipa v Podneprov’je i stepnom Levoberež’je Ukrainy. vol. Bucureşti. în Atlas du Néolithique européen. 1985 b – Telegin D. Jungsteinzeit. La Grece.-C. Naukovo Dumka. 1993 – Seferiadis Ch. vol. o Paul. în Man and Environment. Bucureşti. în *** Istoria Românilor. I. în Dictionnaire de la Prehistoire. Errances. Kupferzeit. VI. A. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. La civilisation de la céramique rubanée dans les régions orientales de la Roumanie. Dritter Band. San Francisco. 1988 a – Phillipson D. München. W. Scientific American. 1985 – Neprina V. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. o Müller-Karpe.. Zweiter Band. o Phillipson.. PUF.. I. I. o Petrequin. Neoliticul timpuriu. Vulpe.. Handbuch der Vorgeschichte. München. Kiev. Paris. Liège. Enciclopedică. 1985 a – Telegin D.. Liège. o Solheim. Naukovo Dumka. în vol.Mohen J. o Seferiadis. préhistoire des lacs de Chalains et de Clairvaux : 4000-2000 av. Al.o Mohen.cimec. Wilhekm 1972 – Solheim II Wilhekm G. Naukovo Dumka. L’Europe orientale. PUF. o Ranov 1982 – Ranov V.. Petrescu-Dîmboviţa. în Dictionnaire de la Préhistoire. Museion. L’Europe orientale. M. BAI IV. J. o Pavuk. o Ursulescu. 1993 . Old World Archaeology. An Earlier Agricultural Revolution. Petrequin Anne. I. Ed. Paris.Pavuk J. Ja. în Dictionnaire de la Préhistoire. o Ursulescu.. vol. Petrequin.. 2001 – Ursulescu N. Hunters. 1974 – Handbuch der Vorgeschichte. o Phillipson. în Atlas du Néolithique européen. M. coord. Paris. o Neprina.-P. 1988 b – Phillipson D. Kiev. I. Kiev. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. W. Cultura Petreşti. 1990 – Ursulescu N.. Ed. The Hissar Neolithic Culture of Soviet Central Asia. Ja. Farmers and Civilisations.ro . 168 www. 1992 – Paul I. 1988 . Néolithique léopoldien. o Müller-Karpe. Néolithique pastoral. în vol. 1968 – Müller-Karpe H.. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. Hesperides. o Teleghin. PUF.. 1988 – Petrequin Pierre. Le Néolithique des lacs. La Slovaquie occidentale. Kultura neolita s jamočnogrebenčatoj keramikoj. Iaşi. o Teleghin.

Leiden..cimec. 169 www. Paris o Vinogradov. 1981 – Vinogradov V. o Wittle. Moscova. 1998 – Vaquer J. Cambridge. 2002 – Ursulescu N... Drevnie okhtniki i rydolovy sredniaziatskogo meždurečja. Iaşi. 1959 . în Dictionnaire de la Préhistoire.o Ursulescu. Gerzéen. Paris. Company (Study in Ancient Civilisation). A.Van den Berghe L. Cambridge University Press. Brill. North Holland Publ.Van Loon M. o Vila. Nauka.. în Dictionnaire de la Préhistoire. 1988 a – Vila A. 1988 b – Vila A. o Van den Berghe. Archéologie de l’Iran ancien. Le Midi Mediterraneen de la France. Neolithic Europe: A Survey. Începuturile istoriei pe teritoriul României.. Liège. o Vaquer. o Vila.. Mérimdé (culture de). 1985 – Wittle Alasdair. L’Europe occidentale. Amsterdam. în Atlas du Néolithique européen. o Van Loon 1980 . Korucutepe III.ro . Casa Editorială „Demiurg”.

Surse mediteraneene şi orientale de obsidian (după Dixon. Cann.cimec. Specii moderne de grâu: Triticum monococcum. 2. aestivum Fig.ILUSTRAŢII Fig. 1. T. dicoccum (turgidum). Harta Semilunii fertile cu asocierea siturilor neolitice aceramice şi dovezilor de practicare a agriculturii timpurii ( după American Society of Agronomy) Fig. 3. T. Renfrew) 170 www.ro .

8. craniu modelat cu lut şi plan de locuinţă PPNB (după Perrot. 5. plastică şi planuri de locuinţă de la Mureybet (după Cauvin. 6. 4. Cauvin. 9. Ipostaze ale Zeiţei-Mamă ilustrate în plastica de la Hacilar VI (după Mellaart) Fig. Plastică antropomorfă din Orient (PPN) (după Cauvin J. plastică. Piese de aramă din Bulgaria. osteologice.Fig.cimec. Piese litice. România şi Ucraina (după Tringham) Fig.ro . Piese litice.) Fig. osteologice. Lichardus et alii) 171 www. Kenyon. Cauvin şi Lichardus et alii) Fig.

ro .Fig. 7. Situri neolitice şi eneolitice din Orientul Apropiat (după Dictionnaire de la Préhistoire) 172 www.cimec.

ro . târziu (C) şi eneolitic (D) (Dunand. 11. Ceramică Halaf de la Tell Arpachiyah (după Mallowan & Rose) 173 www. Lichardus et alii) Fig. Cauvin) Fig. mijlociu (B).Fig. Materiale arheologice descoperite la Byblos încadrate în neoliticul timpuriu (A). Cultura ShaarhaGolan/Munhata (după Stekelis. Ghassoulian (după Amiran) Fig. Perrot.cimec. Cauvin. 13. 12. 10.

cimec. Aurenche. 14. Industrie litică. Samarra (h-j) şi Hajji Muhammed (k-m).Fig. Locuinţe Hacilar (mileniului VI bc) (după Mellaart) Fig. 17. Ippolitoni. Safar. Oates. Abu-es. Samarra (12-17) şi Halaf (18-26). Materiale Umm Dabagijah/Sotto (1-11).Soof. Herzfeld. Ceramică cultura Hassuna (a-g). piese de cult şi sanctuare de la Çatal Hüyük (după Mellaart. Lloyd Safar.Lloyd.ro . Lichardus) Fig. 15. 16. ceramică. Hijara. (după Kirkbride. Ziegler) 174 www. Lichardus) Fig. (după Mellaart.

21. Ceramică Samarra de la Baghouz (după Mesnil du Buisson) Fig.ro . Vas pictat Tal-i Bakun (după Deshayes) 175 www. Ceramică Obeid II şi III (după Safar. Lloyd) Fig.Fig. 20. 18. Mustafa. Ceramică Obeid II/Hajji Muhammed (după Ziegler) Fig. Mellaart) (după Fig. Mortensen. 22.cimec. Cultura Jarmo Braidwood. 19.

Vas Sialk (după Deshayes) Fig. Masson) Fig. Ceramică Dzejtun (după V. Ceramică de tip Sialk (după Ghirshman) Fig. 25. Vas Susa I (după Casal J-M) Fig. M. 23. M. 24. M.cimec. 27. 28.Fig. Masson) 176 www.Planul aşezării Džejtun (după V.ro . Masson) Fig. Planul aşezării Anau I A (după V. 26.

cimec. Materiale Anau I B (după V. Masson) 177 www. 30. 29. Masson) Fig. M.Fig.ro . Materiale arheologice Anau II (1-19) şi Namazga II (20-36) (după V. M.

31.Fig. Harta siturilor preistorice din zona extrem orientală (după DP) 178 www. 32. 33.cimec. Motive decorative Togau şi corespondenţe (după Casal J-M) Fig. Locuinţă Yangshao de la Banpo (după Chang K C) Fig.ro .

34. 36.Fig. Ceramică Longshan (după Chang K. 35. 38.) Fig.) Fig. Ceramică Dawenkou (după Chang K. Modalităţi de relizare a îmbinărilor din lemn în situl Hemudu (după Liu Jung) Fig.) Fig.cimec.C. începutul mil V bc (după Liu Jung) 179 www.ro . C. Ceramică din situl Hemudu (niv. Ceramică aparţinând culturii Yangshao (după Chasng K. 37. C. 4).

Fig. 39.cimec. Ceramică Jomon (după DP) 180 www.ro . 40. Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii şi creşterii animalelor în Holocen (după American Society of Agronomy) Fig.

) Fig.ro . 42. Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (după Lhote) 181 www. Ceramică de la El Kiffen (Maroc) (după Bailloud G. 41. 43.cimec.-P.Fig. Vas Damous el Ahmar (Algeria) (după Champs-Fabrer) Fig.) Fig. 44. Ceramică de la Tagalagal/Aïr (Niger) (după Roset J.

Vila) 182 www. Materiale Nagadian I/ Amratian Fig. Materiale Nagadian II/Gerzeean (după Petrie. Tamrit.cimec.ro . 46. 45. 47. Materiale Badariene Fig. Reprezentări ale bovidianului (după Lhote) Fig.Fig. 48.

D. Complexe neolitice timpurii din Peninsula balcanică şi valea Dunării (după M. Leakey) Fig.cimec. Gimbutas) Fig. I. Gimbutas) Fig. M.) 183 www. 52. Vase piatră Hyrax Hill (după M.ro . Piese aparţinând culturii Protosesklo (după Seferiadis Ch. 49. Vechea Europă (după M.Fig. 50. 51.

Fig. 53.. M.) Fig. 55. Ceramică Dimini (A-E).) 184 www. Ceramică aparţinând culturii Sesklo (după Seferiadis Ch.ro . I. I. M.cimec. Seferiades Ch. Ceramică Rakhmani (după Seferiadis) Fig. planul staţiunii eponime (F) (după Lichardus J. 54.

Ceramică Karanovo II (după Bojadjiev. 58. Todorova) Fig. Ceramică Dikili Tash-Slatino (după Bojadjev.ro . Dimov. Dimov. Todorova) Fig. 59.cimec. 57. Todorova) 185 www. Ceramică Marica (după Bojadjiev. Todorova) Fig. Ceramică Gradešnica (după Bojadjiev. Dimov. Dimov. Artefacte ale culturii Poljanica (după Bojadjiev. 56. 60. Dimov.Fig. Todorova) Fig.

61.ro . Dimov. Dimov. Ceramica culturii Krivodol (după Bojadjiev.Fig. Ceramica Kodžadermen-Karanovo VI (după Bojadjiev. Todorova) Fig. 62.cimec. Todorova) Fig. 63. Ceramică şi plastică Starčevo (după Marijanovič Br.) 186 www.

Fig.ro .cimec. 64.) Fig. Müller-Karpe H. Ceramică cardială din sudul Franţei (după Vaquer J. 65. Ceramică Impresso-Cardial Calabria (Italia) (după Ammerman) 187 www.) Fig. Ceramică şi plastică Vinča (după Lichardus J. Ceramică şi plastică Vinča (după Marijanovič) Fig. 67. 66.

Kothingeichendorf (după Lichardus J. 2.ro .cimec. 4.) Fig. Zwenkau. Locuinţe neolitice centraleuropene. Köln-Lindenthal. Bochum-Harpen. 70.) 188 www. 1. Situri neolitice şi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (după DP ) Fig. 5. 3. 4. Tešetice. 1.Fig. Deiringen-Ruploh. 69. 2. Fortificaţii neolitice din centrul Europei. 68. Langweiler 9. 3. Postoloprty (după Lichardus J. Bylany.

.) Fig.ro . Ceramică Želiezovce (după Lichardus J.) Fig.cimec. Ceramică punctată timpurie (1-6-15) şi târzie (2-5) (după Zápotocká M. Müller-Karpe H. Ceramică liniară din Boemia (1. Lichardus J. Müller-Karpe H. 74. Ceramică liniară occidentală timpurie (Slovacia şi Moravia) (după Lichardus J. 72. ) Fig. 6-15) şi Šarka (2-5) (după Lichardus J. 71..Fig. Müller-Karpe H.) 189 www. 73.

) 190 www. Ceramica culturii cu gâtul în formă de pâlnie (TRBK) (după Becker C.J. 75. Ceramică liniară din zona rhenană (după Lichardus J. V.) Fig.cimec. Lichardus J... Glob P. Muller S. Muller-Karpe H. Ebbesen . 77.Fig.. 76.. Ceramica culturii Rössen (după Lichardus J.) Fig.ro .

) Fig.Fig. Ceramica paharelor campaniforme din Olanda (după Guilaine) Fig.ro .) Fig.) 191 www. 78. 81. 80. Ceramică şnurată din estul Germaniei (după Behrens H.cimec. 79. Ceramica culturii Michelsberg (după Lüning J. Ceramică Cerny (după Lichardus J.

85. 83.ro .cimec. 84. (după L'Helgouac'h. Joussaume) Fig. 82.) Fig. 86. Ceramica culturii Horgen (după Petrequin P.) Fig. Secvenţa neolitică din Bretagne (Franţa). Ceramica culturii Bükk (după Lichardus J.) 192 www. Ceramica grupului Chaséean (după Guilaine) Fig. Ceramică aparţinând culturii Cortaillod (după Petrequin P.Fig. Bailloud.

87. Lichardus J..) Fig.cimec.) 193 www.Fig. Piese arheologice aparţinând culturii Tisza (după Kalicz N. Bocca Quadrata (Bagolini B. 91. Ceramică cardial.ro . Fiorano. Müller-Karpe H. Formele ceramicii Bodrogkeresztúr (după Patay P. Muller-Karpe H.) Fig.) Fig. 89... Müller-Karpe H. 90. Formele ceramicii Tiszapolgár (după Kalicz N. Ceramic culturii Lengyel (după Lichardus J. 88..) Fig.

ro . Lichardus J. Remedello şi paharelor campaniforme (Barfieldl. Fasani L. Cornaggia-Castiglioni O. SurskN. BugN. 92.93. NipruD.) Fig.cimec. Ceramică aparţinând culturilor Lagozza. Danilenko) 194 www. Jamnaja (Berezanska.Fig. S StogII.

DE LA 2500 NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI 2700- 195 www. Ciumeşti-Pişcolţ Starcevo-Criş IIIIV. 4250 N Mijlociu 6000. 2800-1900 NEOLITIC TĂRZIU aprox. Dudeşti. Amfore sferice. Vinca A-B. Tiszapolgár/Rom âneştiBodrogkeresztúr/ Gorneşti. Vădastra Hamangia evoluată. 5500-5000 CRONOLOGIA ABSOLUTĂ (C14 necalibrat-bc) PERIODIZAREA ACTUALĂ (NeoEneoliticul) Timpuriu (?) CULTURI . 3750 4250Timpuriu E N E O L Dezvoltat 3750.I T I C Final aprox. 1900-1700 TRANZIŢIA aprox. Ceramica liniară. Sălcuţa. 5000-3500 TIMPURIU aprox. Petreşti. NEOLITIC (?) 6000 6500- Schela (?) Cladovei NEOLITIC aprox. 3500-2800 NEOLITIC MIJLOCIU aprox.T I Târziu C Gura BaciuluiCârcea Starcevo-Criş I-II. 5000 aprox. Suplac. Cernavoda I HorodişteaErbiceni. Precucuteni Cucuteni-Ariuşd Gumelniţa. Hamangia incipientă Boian.VECHEA LOGIA DE PERIOCONTACT DIZARE (Neoliticul) aprox. Coţofeni. Vinča C. Tisa. Baden Kostolac aprox. Gilău.cimec.CRONO. Cernavoda III. FolteştiCernavoda II. 2700 aprox. Turdaş Iclod.E O (cristalizat) L I 5000. ASPECTE ŞI GRUPE CULTURALE PROTOaprox.ro .

cimec. 95.) Fig. 97. Sanctuarul de la Parţa (după Lazarovici Gh.) Fig.. Ceramica Starčevo-Criş (după Marinescu-Bîlcu S. Materiale Vinča-Turdaş (după Lazarovici Gh. Ceramică Ciumeşti (după Lazarovici Gh. Ursulescu N.) 196 www.ro .) Fig.Fig. 96. 94.

98.) Fig. Ceramică a culturii Dudeşti (după Comşa E.cimec. Ursulescu N.) Fig.Fig.) 197 www. 100. 99.Ceramică liniară (după Marinescu-Bîlcu S. Ceramica culturii Hamangia (după Berciu D.ro ..

) 198 www.) Fig. Ceramică Precucuteni (după Marinescu-Bîlcu S. 101.cimec. 103.ro . 102. Ceramica culturii Petreşti (după Paul I. Ceramică Sălcuţa (după Ursulescu N.) Fig. 104.Fig. Ceramică a culturii Gumelniţa (după Dumitrescu Vl.) Fig.

cimec. 105.. Vulpe Al..) 199 www. Ceramica pictată a culturii Cucuteni (după Petrescu-Dîmboviţa M.Fig. Monah D.ro . Dumitrescu Vl..

BAI. N. Iaşi. BAI.BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS La civilisation de Cucuteni en contexte européen. Codrin-Valentin Chirica. Iaşi.Chirica. BAI. 1989. Populaţia din Moldova Centrală în secolele XI-XIII. V.Borziac. Iaşi. BAI. 2001. Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI. Iaşi. XI. I. Vestigii getice din cea de a doua epocă a fierului în interfluviul prutonistrean. Iaşi. VIII. Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos.cimec. BAI. Tentiuc. T. 1991. V. VII. Iaşi.Chetraru. 1996. BAI. 1996. Iaşi. La genèse et l'évolution des cultures paléolithiques sur le territoire de la Roumanie. II. BAI. BAI. Teodor. 1996. Iaşi. IV. Dan Gh. 1987. I. Iaşi. Gisements du Paléolithique supérieur ancien entre le Dniestr et la Tissa. 1996. Arta şi religia paleoliticului superior în Europa Centrală şi Răsăriteană. IX. 1987.Chirica. Le Paléolithique de Roumanie à la lumière des découvertes de Mitoc. VI.Arnăut. BAI. 200 www.ro . 1997. Iaşi. V.Spinei. R. V.Ursu-Naniu. BAI. Chirica. The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians. V. 1996. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. I. X. Gisements paléolithiques de Mitoc. III. BAI.

cimec.ro .www.