www.cimec.

ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

VASILE CHIRICA DUMITRU BOGHIAN

ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII NEOLITIC ŞI ENEOLITIC

EDITURA HELIOS IAŞI - 2003
www.cimec.ro

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA IAŞI

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE IAŞI

BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS XII Editor VASILE CHIRICA

VASILE CHIRICA, DUMITRU BOGHIAN ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A LUMII
I-PALEOLITIC - MEZOLITIC (V.CHIRICA) II-NEOLITIC ŞI ENEOLITIC (D.BOGHIAN)

Coperta: Daniela Grapă ©Vasile Chirica, Institutul de Arheologie Iaşi, str.Lascăr Catargi, nr.18, Iaşi, România. ISBN 973-99952-8-4
www.cimec.ro

CUPRINS
Capitolul 10. Consideraţii generale şi cronologie Capitolul 11. Neoliticul şi Eneoliticul în Orientul Apropiat Capitolul 12. Neoliticul şi Eneoliticul în Asia Centrală Capitolul 13. Neoliticul şi Eneoliticul în zona Indusului Capitolul 14. Neoliticul şi Eneoliticul extrem-oriental şi sud-est asiatic Capitolul 15. Neoliticul şi Eneoliticul din Africa Capitolul 16. Neoliticul şi Eneoliticul din Europa Neoliticul şi Eneoliticul carpato-danubiano-pontic Capitolul 17. Societăţile producătorilor din zona americană Glosar Bibliografie Ilustraţii ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 3 20 48 55 58 70 84 137 152 154 163 170

www.cimec.ro

cimec.ro .www.

însoţite. neos/ νέος = nou). din păcate. denumită şi epoca pietrei şlefuite. CAPITOLUL 10 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CRONOLOGIE Începând cu Epipaleoliticul. o altă etapă de remarcabil progres a fost marcată de Eneolitic (Chalcolitic). fiind una dintre cele mai însemnate cotituri culturale înregistrate de societatea umană. Richard Pittioni propunea pentru aceasta. în secolul al XXlea. Georg Nilson (1868). sociale şi spirituale la nivelul epocii neolitice (gr. evidenţiate prin numeroase modificări culturale faţă de perioada anterioară. care face trecerea spre protoistorie. în unele zone ale Lumii Vechi.NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL Neoliticul şi. pe baze tipologice. şi de restructurări etnice care.cimec. fapt care s-a repercutat în apariţia unor noi şi complexe elemente ale structurilor economice. au marcat importante cotituri în evoluţia generală a societăţii omeneşti. în lipsa unor izvoare scrise. ulterior. Ulterior.ro . societatea umană a cunoscut o accelerare a dezvoltării sale istorice. având în vedere 3 www. încă din secolul al XIX-lea. în mod normal. fiind cunoscute contribuţiile lui: John Lubbock (1865). nu le vom cunoaşte suficient niciodată. în vreme ce. Noua epocă a pietrei a fost decelată. Gabriel de Mortillet (1883). Eneoliticul. în interiorul acestei perioade istorice.

Ca argumente erau invocate: trecerea la practicarea cultivării plantelor şi la creşterea animalelor. ci şi celor subiectivi. 4 www. vorbea de o “revoluţie neolitică”.ro . când a devenit. care păreau oarecum sincrone şi acumulate dintr-o dată. caracteristicile sale fiind stabilite în urma unor asidui cercetări. cunoscut sub denumirea de ipoteza oazelor (în condiţiile aridizării climatului în preborealul şi borealul oriental. menţionaţi anterior. realizarea uneltelor de piatră cioplită. termenul de Keramikum. tot mai frecvent. confecţionarea ceramicii etc. schimbarea felului în care comunităţile umane îşi procurau resursele alimentare sau cum au realizat o serie de progrese tehnologice. comparabilă. cum ar fi intervenţia directă. cu implicaţii deosebite. care a fost. ipoteză la care subscriem şi noi. Cu toate acestea. Însumând toate achiziţiile tehnologice şi structurale. procesul desfăşurându-se gradual. specifici începutului Holocenului. obiectivi. de “evoluţie neolitică”. avându-se în vedere că cele mai multe dintre trăsăturile noului mod de viaţă au fost inventate la sfârşitul Paleoliticului superior şi în Epipaleolitic/Mezolitic. multă vreme.. 1966). Acelaşi specialist a schiţat şi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul mod de viaţă. înţelegându-se că noua tehnologie de confecţionare a uneltelor şi armelor de piatră ar fi fost determinantă. social şi spiritual. punând accent pe factorii climatici. unde este prezent şi noul mod de viaţă) (Childe. încă din 1929. înlocuită cu cea de “transformare”. care sunt proprii noii epoci a pietrei.cimec. şlefuită şi perforată. agricultura ar fi apărut şi s-ar fi practicat în anumite “oaze” situate în imensul spaţiu al Semilunii Fertile. din “prădător” şi consumator (vânător. evident respectând diferenţele temporale cu “revoluţia urbană” sau cu “revoluţia industrială”. conştientă şi intenţionată a omului în natură. Cercetările arheologice efectuate după cel de-al doilea război mondial şi utilizarea unor metode moderne de datare şi interpretare a vestigiilor au permis reconsiderarea vechilor concepţii şi abandonarea parţială a noţiunii de “revoluţie neolitică”. din timpurile moderne. care l-au transformat treptat. cercetătorul britanic Gordon Childe.importanţa producţiei ceramice. care ar fi forţat unele comunităţi umane să adopte un nou comportament economic. din ce în ce mai evidentă. prin amploare şi consecinţe. Neoliticul a fost caracterizat drept epoca pietrei şlefuite. Aceste transformări se datorează nu numai factorilor obiectivi.

ro . desemnând modul de trai al comunităţilor umane aflate la periferia Lumii Vechi care au adoptat unele componente ale Neoliticului. de aceea. Pentru a desemna perioada inaugurată de acest amplu progres tehnologic. este întrebuinţat termenul de Eneolitic (lat. în mod obligatoriu. Deoarece Eneoliticul prezintă numeroase elemente de legătură cu perioada anterioară. argintul. putându-se vorbi de noua perioadă istorică fără a fi acumulate. cu un nou comportament economic al omului. epoca nouă a pietrei. adesea. având în vedere că antecedente există din perioada anterioară (vezi mai jos). lipsind alte trăsăturii. Akeramikum) pentru o perioadă destul de îndelungată. Enéolithique. până în prezent. În unele zone.) în producător propriu-zis (cultivator de plante şi crescător de animale. în care deşi s-a trecut la noul mod de viaţă. Âge du Cuivre. a fost folosită. Âge de la Pierre et du Cuivre.culegător. pledăm pentru încadrarea acestui ultim stadiu neolitic tot în epoca pietrei şlefuite. noţiunea de Neolitic aceramic (preceramic. na fost numită protoneolitic. poate fi divizată în 5 www. În ceea ce priveşte periodizarea şi cronologia. De aceea. adaptativ şi preventiv alimentar. nu a fost. perioadă. khalcos/χαλκως=aramă). De asemenea. fie sub forma cultivării plantelor. există mai mulţi termeni pentru a defini cea dea doua parte a Neoliticului. Eneolithic). Stone and Cooper Age). pescar etc. aurul. În acest context.cimec. fie în legătură cu creşterea unor animale domestice. inventată ceramica. încă. şi. chiar dacă nu o depăşeşte pe cea a uneltelor şi armelor de piatră. unde cantitatea de piese de aramă este mare. în faţa noilor provocări apărând elementele economiei de producţie. Cooper Age) sau vârsta pietrei şlefuite şi a aramei (Steinkupferzeit. de atunci. (Äneolithikum. cu un ansamblu de schimbări secundare. aeneus = aramă). trăsăturile modului Neolitic de viaţă şi de gândire sunt deosebit de complexe. transmise. cuprinsă între mileniile IX/VIII–IV/III bc. fie confecţionarea ceramicii. în special de cel al pirotehnologiilor. legat. În literatura de specialitate mai este cunoscut şi termenul de subneolitic. toate componentele sale. Pre-Pottery Neolithic. sinonim cu cel de Chalcolitic (gr. când pe lângă piatră au început să fie utilizate şi unele metale: arama. a fost întrebuinţată denumirea de epocă a aramei (Kupferzeit. în principal).

iar prin fermentarea orzului se obţinea berea.) măzăroiul (Lathyris cicera). cerealele au devenit o sursă importantă de hrană. leguminoase. o manipulare voită de către specia umană. respectiv. orzul sălbatic (Hordeum spontaneum) şi ovăzul sălbatic (Avena) etc. produsă de Neolitic şi legată de trecerea de la stadiul preistoric. în special. atestă în Orient din 6 www. primare şi secundare influenţa acestora pentru nivelul de trai. În această viziune. de “prădător” şi consumator. la cel protoistoric şi istoric. plante textile şi oleaginoase. obţinerea de seminţe. terciuri şi turte. de calorii. plante textile şi oleaginoase etc.. produs la nivelul populaţiilor de graminee. din zona Semilunei Fertile. fiecare cu subdiviziunile sale timpuriu. cu potenţe reale. măzărichea (Vicia sp. TRĂSĂTURILE MODULUI NEOLITIC DE VIAŢĂ ŞI GÂNDIRE Cultivarea plantelor reprezintă una dintre cele mai importante modificări comportamentale umane. cu evidente legături între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX/VIII–VI/V bc) şi Eneoliticul (mileniile VI/V–IV/III bc). mijlociu şi târziu) şi cu specificităţi pentru fiecare zonă.). Încă de la sfârşitul Paleoliticului superior şi al Epipaleoliticului diferitele comunităţi umane. Agricultura a implicat. pentru scopuri alimentare. Domesticirea plantelor a fost o importantă achiziţie culturală a omului neolitic. o băutură slab alcoolizată. fapt pentru care există scheme regionale şi microzonale. Zdrobite. 1). deopotrivă şi obligatoriu.două perioade distincte. s-a caracterizat prin culegerea şi folosirea de plante sălbatice.ro . mazărea (Pisum sativum) au făcut trecerea către cultivarea plantelor. reliefându-se prin aportul hidraţi de carbon şi. provocat printr-o selecţie conştientă. textile şi utilităţi diverse.cimec. în vreme ce agricultura pre-domestică şi neconştientă. care a avut drept urmare un răspuns biologic şi genetic. şi o serie de leguminoase–lintea (Lens sp. frământate şi fierte au fost pregătite sub formă de fierturi. cu scopul reproducerii acestora (graminee. care culegeau gramineele sălbatice–grâul sălbatic (speciile Triticum boeticum şi Triticum dicoccoides) (fig. leguminoase. de producător al resurselor alimentare.). fără ca noua epocă să însemne numai o “revoluţie alimentară”.

cu paleo-divinităţile sale. atât de caracteristic Neoliticului. Pe lângă acestea. primele unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenţial de cele ale culegătorilor iar cunoştinţele dobândite au fost folosite şi transmise conştient. exploatându-se doar fertilitatea naturală a pământului. 7 www. confecţionarea pieselor textile. Eufrat. prezente în cadrul tuturor religiilor antice. utilizate pentru alimentaţie. În acelaşi timp. mai ales a bovinelor. cultivarea plantelor a cunoscut un progres vizibil. pregătind formele superioare de organizare socială şi politico-militară. complex şi insuficient clarificat. au fost domesticite şi cultivate unele plante oleaginoase (susan) şi textile (cânepă. În acelaşi timp. culese pentru consum. tractat cu ajutorul vitelor mari. către sfârşitul Neoliticului şi. cel puţin deocamdată. leguminoasele au contribuit la întreţinerea echilibrului vitaminic. o instabilitate climatică care ar fi generat o penurie alimentară. cu partea activă din piatră şi corn). Comportamentul prevăzător al omului. o schimbare de mentalitate economică şi spirituală. bumbac etc. de către femei. o anumită presiune demografică. Dacă la început agricultura era extensivă şi itinerantă. mai ales. deoarece atentele studii arheobotanice şi arheozoologice din Orient relevă o abundenţă de surse alimentare în văile marilor fluvii Nil. au început să fie utilizate unele metode de îmbunătăţire a calităţii solului. Iordan). observaţia.Neolitic. in. fapt care s-a răsfrânt pe plan spiritual în naşterea ideilor despre Terra Genitrix (Pământul-Mamă).). aşa cum sunt cunoscute în cultura Obeid (mileniul V bc) şi la Vădastra (sfârşitul mileniului V bc). componentă de bază a cultului fertilităţii şi fecundităţii. Tigru.cimec. perfecţionându-se tehnicile de lucrare a pământului prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn. foarte elaborat. fără a se mai putea lua în considerare. epuizarea periodică a resurselor din preajma aşezărilor. experimentul şi chiar întâmplarea au jucat un rol important. cultivarea primitivă a plantelor a fost practicată. Drumul de la cules/recoltat la cultură a fost destul de lung. până acum. Se poate considera că trecerea de la cules la semănat s-a datorat unei multitudini de factori printre care pot fi menţionaţi: existenţa gramineelor şi leguminoaselor sălbatice în peisaj.ro . în Eneolitic. proteic şi lipidic în organism. probabil în prelungirea obiceiurilor de cules.. prin uzitarea îngrăşămintelor de origine animală şi a irigaţiilor cu ajutorul canalelor.

premisele sale fiind prezente în perioada finală a Paleoliticului. şi etapa creşterii propriu-zise a animalelor domestice în cadrul aşezărilor sau pe lângă acestea. Domesticirea şi evoluţia ulterioară a animalelor domestice a produs importante modificări în organismul acestora. domesticirea animalelor a cunoscut cel puţin două etape: o etapă de iniţială în care erau vânate animalele mature. prin selecţie artificială şi întreţinerea lor în condiţii mai bune decât cele oferite de mediul natural. În acest context. din care se va dezvolta.cimec. trebuie arătat că patru dintre speciile de animale. În perioada care cuprinde sfârşitul Paleoliticului superior. vânate cu predilecţie la sfârşitul Paleoliticului şi în Epipaleolitic. iar în zona mezo-americană lama (Lama lama) şi alpaca (Lama pacos). cei care supravieţuiau şi se maturizau reproducându-se în captivitate. Odată cu Neoliticul sa intrat într-o nouă etapă a relaţiilor antropozoologice. în Orient şi Anatolia: bovinele (bour-Bos primigenius). din rândul lor şi a urmaşilor lor recrutându-se viitorii crescători de animale. puii fiind prinşi şi crescuţi. Epipaleoliticul şi începuturile Neoliticului. sau arealul mezo-american unde a fost domesticit teosintul care stă la baza porumbului domestic şi fasolea Domesticirea şi creşterea animalelor este o altă achiziţie fundamentală a modului de viaţă neolitic. lărgindu-se treptat registrul speciilor domesticite.ro . a cultivării plantelor. unde s-a domesticit şi cultivat orezul şi meiul. remarcat prin cultura sorgului şi meiului african. în spaţiul chinez yakul (Poephagus grunniens). capra sălbatică (Capra hircus) şi mistreţul (Sus scrofa ferus). 2). În zona Indiei a fost domesticit zebul (Bos indicus) şi bivolul (Bos bubalis). când comunităţile umane practicau o fază avansată a vânătorii. cunoscându-se zona extrem-orientală. Vânătorii cunoşteau caracteristicile şi comportamentul acestor specii. atât din punct de vedere biologic (somato-morfologic şi patologic) cât şi “psihologic”. păstoritul. generând aşa8 www.În Neolitic şi Eneolitic au existat o serie de particularităţi. spaţiul saharian. pe zone geografice. au constituit baza biologică naturală pentru domesticire. predominant la unele comunităţi. schimbându-şi treptat comportamentul şi domesticindu-se. selectându-se şi ameliorându-se caracteristicile acestora. oaia (Ovis aries). comportamental. pe lângă centrul Semilunii Fertile (fig.

care a marcat profund viaţa de toate zilele şi evoluţia ulterioară a comunităţilor umane. cât şi în anumite procesiuni religioase. Ganj Dareh-Munţii Zagros/Iran). părul. uneori. pe la mijlocul mileniului al VIII-lea bc. obţinerea firelor de păr şi lână. Ceramica reprezintă unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii şi muncii umane. pentru completarea resurselor de hrană. cote destul de ridicate. Câteodată. materii prime textile (lâna. Produsele obţinute prin creşterea animalelor nu ofereau numai o mai mare siguranţă alimentară şi produse (carnea. folosirea forţei de muncă la cărat şi tracţiune etc. a şeptelului. Ghoraifé-Siria. păstrarea resurselor de apă.cimec. În mod normal. îmbogăţind registrul nutritiv al omului preistoric. chiar dacă statuete antropomorfe şi zoomorfe lucrate din argilă crudă au fost confecţionate în timpul ultimei vârste a gheţii din Europa (Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia. ouă. în cultura Jomon (Japonia) sau din fazele neolitice preceramice PPNA (la Mureybet-Siria) şi PPNB (Munhata-Israel. cantitatea materialelor osteologice provenind de la specii sălbatice având. noii indivizi diferenţiindu-se. realizat începând cu o etapă evoluată a Neoliticului. Aswad II. iniţierea în vârsta adulţilor şi agrement. creşterea cantităţii de carne şi grăsime. servind atât la stocarea şi pregătirea superioară a hranei. spirituale. ci şi o nouă forţă de muncă şi tracţiune. noi mijloace de transport. asigurându-le adăpost şi alimentaţie oarecum constantă. omul a indus o serie de calităţi care nu se găsesc decât periodic la precursorii sălbatici: lactaţia prelungită. 9 www. laptele. penele. decorul incizat sau pictat al unor vase reflectă elemente din viaţa şi gândirea comunităţilor neolitice şi eneolitice. de strămoşii lor sălbatici.. încadrată în categoria pirotehnologiilor. transportul unor lichide alimentare. măsuri pentru cereale. sau pentru înfrumuseţarea ambientului gospodăresc. firele de mătase). lipidică şi vitaminică.numitul stres al domesticirii. putând fi interpretate ca o scriere pictografică. glucidică. introducând sarea în hrana acestora. artistice. Din punct de vedere material. miere) cu o importantă valoare proteică. din ce în ce mai mult. vânătoarea a continuat să aibă o importanţă aparte. pentru antrenament războinic. prin fierbere frecventă. Franţa). Selectând indivizii cei mai robuşti. Cehia) şi Tuc D’Adoubert (Ariège. ca vase sacre şi accesorii de cult. ceramica reprezintă o invenţie. din raţiuni estetice.ro .

o fosilă directoare. să fi fost depăşit cantitativ de producţia ceramică. bogate în resurse litice. modelarea acestuia. chiar dacă pare. pe baza căruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaţii şi societăţi. ceramica reprezintă un important limbaj arheologic. inventându-se noi tehnici şi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime. diferite obiecte. două sau mai multe planuri de lovire. unele modificări esenţiale faţă de perioada anterioară.cimec. Insulele Melos şi Lipari (fig. cu unul. metalic. bineînţeles mai intens cele care se găseau în mediul în care a trăit fiecare comunitate. uscarea şi arderea lui. cioplirea lamelară şi aşchială. cornular. trebuie arătat că s-au folosit rocile sedimentare. evoluţia şi încadrarea temporală a acestora. Cercetarea arheologică şi/sau preistorică a stabilit că. în Neolitic şi Eneolitic. deopotrivă. obţinându-se produsele de debitaj: lamele şi aşchiile care au fost.). Deşi aceste tehnici apar încă din Epipaleolitic. În ceea ce priveşte materiile prime din care s-a fabricat utilajul şi armamentul litic. din nuclee cvasi-piramidale şi cvasi-conice. noi etape de dezvoltare. prin omogenizarea amestecului plastic. cel mai adesea. în asociere cu alte vestigii. prelucrate secundar. populaţiile din unele zone geografice. prin diferitele sale categorii. Cioplirea uneltelor şi armelor litice nu cunoaşte. 3). Sa practicat.ro . cu ajutorul percutoarelor. silexul balcanic etc. cvasi-cilindrice şi amorfe. prin retuşare şi. zona Tokaj-Satu Mare. osteologic. pe nicovale de piatră. directă. un marker cultural. uneori. în Neolitic şi Eneolitic. intens folosită în protoistorie şi istorie. de lut şi lemn cunoaşte. forme şi decoruri.incipientă. Din această cauză. în urma cărora se obţin. au cunoscut o adevărată înflorire doar în Neolitic şi Eneolitic. Ceramica a fost un rezultat al unor complexe tehnici şi arte de prelucrare a argilelor. indirectă sau prin presiune. vulcanice şi cele metamorfice. au prosperat de pe urma valorificării acestor materii prime şi chiar prefabricate (obsidian – Cappadocia. forţa de creaţie a fiecărei comunităţi şi influenţele primite din partea altor triburi şi civilizaţii. cele mai importante fiind şlefuirea sau polisarea şi perforarea. decorarea. Confecţionarea utilajului şi armamentului litic. în funcţie de tradiţiile moştenite. în special vesela. uneori. Acest meşteşug a contribuit la realizarea majorităţii uneltelor şi armelor din epocă. 10 www.

străpungătoare. piesele crescând dimensional şi diversificându-se funcţional. os. 11 www. lame de seceră) şi arme (lame de pumnal. piele. În vârful acestui ax se fixa un “burghiu” constând dintr-un os sau băţ tubular sau un străpungător de silex. pietre pentru ascuţit. Perforarea uneltelor şi armelor de piatră necesita cunoştinţe deosebite din partea meşteşugarului şi o “maşină de găurit” primitivă. de asemenea. sau folosind coarda slăbită a unui arc. aceste achiziţii au cunoscut o deosebită dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului şi. o serie de orificii în care se fixa un ax. frecătoare (zdrobitoare sau pisăloage). corn şi dentiţie prelucrată ocupa. probabil. Din piatră au mai fost confecţionate: râşniţele de mână. de formă ovală sau rectangulară cu marginile rotunjite şi suprafeţele alveolate. cu care se realiza perforarea propriu-zisă. folosite pentru prelucrarea altor unelte de piatră. cu diferite profiluri.) este foarte complex şi variat tipologic şi funcţional. vârfuri de săgeată şi suliţă. cu ajutorul nisipului şi a apei şi finisarea prin frecarea pe diferite materiale (os. topoare-ciocan. deosebit de eficace.polisare. la mărunţirea coloranţilor minerali şi a altor substanţe.ro . mojare şi pive. se realiza şlefuirea pe un suport abraziv. căruia i se putea imprima o mişcare rotativă. topoare de luptă etc. unele retuşate atent. şlefuit şi perforat (topoare. întregi sau compuse). sau ca proiectile. în secundar. şi. în Eneolitic. corn şi aramă.. presatoare şi retuşoare. completând repertoriul mijloacelor de muncă şi al obiectelor de podoabă. un loc însemnat în cadrul artefactelor Neolitice şi Eneolitice. poansoane. poate lemn sau argilă etc. obţinându-se unelte (cuţite. Deşi unele elemente ale şlefuirii şi perforării uneltelor şi armelor litice au apărut din Epipaleolitic. gratoare şi racloare. Utilajul din os. constând dintr-o tijă de lemn. Utilajul şi armamentul litic cioplit.cimec. în care se practicau.. cu ajutorul unor sfori groase. trase manual.). “nicovalele”. succesiv de cele două capete. zdrobirea boabelor de cereale. compusă dintr-un cadru din lemn masiv. dălţi şi dăltiţe. bile de praştie etc. mai ales. percutoare. Ca materii prime pentru acest tip de utilaj. utilizate pentru “măcinarea”. utilizându-se şi calităţile abrazive ale nisipului umed. prin care se obţinea o eboşă (piesă prefabricată).. ciocane şi măciuci. După o cioplire mai mult sau mai puţin sumară. tesle.

lucrate din pereţi longitudinali ai unor oase. dar ocupă un loc distinct în cadrul utilajului neolitic şi eneolitic în practicarea unor ocupaţii casnice şi comunitare.ro . săpăligi.cimec. mărgele. Prelucrarea metalelor. harpoanele. prin tehnica renurajului. provenind de la animale domestice şi sălbatice. Încă din Neoliticul timpuriu (mileniul al VIII-lea bc) există dovezi ale cunoaşterii şi prelucrării timpurii a 12 www. Ca artefacte de corn şi os se remarcă: străpungătoare. recipiente din corn de cerb. Prelucrarea osului. Uneltele de lut ars sunt mai puţin numeroase decât precedentele.. pentru realizarea uneltelor. ci şi menţionatele materii prime organice. râmocuri). despicare. şlefuire etc. precum şi ca însemne de distincţie socială. fiecare prezentând perforări. defense de mistreţ. militară şi religioasă. vârfuri de săgeată şi suliţă. duzele de lut. cu ajutorul străpungătoarelor şi burinelor de silex.. cu granulaţie diferită. cu firul umed şi nisip. cornului şi dentiţiei se realiza prin cioplire. Între acestea pot fi amintite: fusaiolele. armelor şi podoabelor de os şi corn. rotunjite la capete. de diferite forme. suporturi. canini de animale de pradă s-au realizat podoabe folosite pentru înfrumuseţare şi vestimentaţie. mânere. bile etc. mânere realizate din oase tubulare.. etc. vorbind de o economie neolitică şi eneolitică deosebit de complexă. ciocanele. secţionare. utilizându-se un substrat dur. os sau aramă. andrele. din canini de cerb. în special tubulare. aşa cum ne arată şi studiile traseologice şi tafonomice. scheletice. topoarelor-ciocan. plantatoare şi/sau scormonitoare. harpoane şi cârlige de pescuit etc. perforare. Creşterea animalelor domestice şi vânătoarea. cuţitele şi pumnalele.. cornulare şi elemente de dentiţie. Ca podoabe.. greutăţile de lut ars..comunităţile neolitice şi eneolitice au întrebuinţat. pentru războiul de ţesut vertical. folosindu-se aşchii şi burine de silex. dălţi. abraziune. acele. coliere etc. unele cu decoruri circulare şi geometrice şi plăsele. politică. dure. şlefuitoare. în care se prindeau sulele şi pumnalele de silex. rame de seceri. topoarelor-ciocan. săpăligile-ciocan. brăţări. au oferit. osteologice. brăzdare din corn de cerb (aratruri. cârlige pentru capcane. suporturi (“manşoane”). prin percuţie şi spargere intenţionată. cercei şi inele. Dintre piesele mai mărunte din os pot fi amintite: suveici.. nu numai o însemnată cantitate de carne şi alte esenţiale produse animaliere. materii prime organice. piese de mobilier. spatulele.

când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului. în perioadele următoare. topire. la început ca oricare altă rocă. unde acest metal se găsea la zi. definindu-se. care se adaugă la cele deja 13 www. natural purificată. Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante. inele. şi podoabe: discuri. În acest context. cercei. chiar o epocă a aramei (Kupferzeit). cum ar fi cele de la Varna şi Devnja (Bulgaria). şi ne arată care ar fi fost cantitatea de produse aflate la un moment dat în circulaţie. în anumite regiuni. Cărbuna (R. O serie de descoperiri de piese de aramă au fost asociate în tezaure-depozite de amploare. noile materii prime căpătând un rol deosebit în plan economic. un alt important meşteşug. Metalurgia.. Caucazul. Aibunar (Bulgaria). Moldova).aramei– Çayönü (Turcia).. Israel). dacă în Neolitic se poate vorbi de o paleometalurgie. Tipologic se pot distinge: acele.). cu aspect şi proprietăţi curioase. cuţitele. Nahar Mishnar (Israel) etc. curbura carpatică de nord-vest.. în anumite centre. ale bronzului şi fierului. Tibava (Ungaria). unele interpretate ca sceptre. în Eneolitic asistăm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise (reducere din minereu. 4) etc. cârligele de undiţă. sub formă de pepite. pumnalele. în special a cuprului (baterea la rece). piese de cult etc. prin procedee simple cum este baterea la rece.. în stare nativă. cu reflexe însemnate pe plan material şi spiritual. topoare-ciocan (Hammeräxte). arătând progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei şi al schimburilor intercomunitare. brăţări din sârmă şi tablă. una dintre cele mai însemnate pirotehnologii. a reprezentat. simple sau plurispiralate. mai pot fi menţionate şi alte tipuri de unelte şi arme de aramă: seceri. topoare două tăişuri paralele. topoare-daltă (fig. topoarele. bivalve. după invenţia ceramicii. turnare în tipare monovalve. metoda cerii pierdute etc. ca sumă de tehnici şi tehnologii de prelucrare a metalelor. lame de halebarde.cimec. Acestea sunt doar supravieţuiri ale unei înfloritoare producţii şi circulaţii metalurgice de altădată. topoare cu braţele în cruce. străpungătoarele (sulele). nordul Iranului.ro . Rudna Glava (Serbia). Acestea pot apărea în iviri naturale la zi. aurului şi argintului cu o influenţă hotărâtoare pentru devenirea ulterioară a societăţii. Printre cele mai de seamă centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele de la Timna (Wadi Arabah. în special la cald. De asemenea. fiind numai lucrate.

militară şi religioasă avea un rol de seamă în conducerea structurilor economice. De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aşezări. vizibil din Paleoliticul superior. depindea evoluţia ulterioară a membrilor săi.ro . mai apoi. locuinţelor.cimec. o competiţie naturală între grupele de populaţii. regula rudeniei fiind completată de cea a teritorialităţii. se observă o accentuare a interdependenţelor dintre caracteristicile geografice ale locului de întemeiere a aşezărilor şi tipul de locuire realizat. Habitatul trebuia să asigure supravieţuirea unei comunităţi umane. în cadrul sistemului numit chieferie şi chiefdom. şi toate componentele fizice ale mediului. întinderea şi durata de existenţă a acesteia. de resursele zonei şi posibilităţile de exploatare a acestora. deoarece a existat. situaţii care presupun existenţa unor conducători şi a unei ierarhizări pe ranguri şi categorii sociale. complexelor gospodăreşti. ci erau constituite din familii. prefigurând evoluţia istorică ulterioară. de felul de organizare internă a locuirii şi relaţional externă. presupunând. probabil. în care aristocraţia gentilică şi tribală. atât în ceea ce priveşte organizarea. înflorirea unor civilizaţii fiind 14 www. social-politice şi spirituale ale unei societăţi complexe. mai apropiate sau mai îndepărtate. sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice cunoscute. capacitatea de a rezista la diferite atacuri. cât şi caracteristicile economiei practicate de comunitatea respectivă. Odată cu Neoliticul se observă o preocupare deosebită a unor comunităţi umane pentru organizarea superioară a habitatului şi spaţiului (întemeierea aşezărilor. dintotdeauna. odată cu sedentarizarea mai accentuată a diferitelor comunităţi umane. clanuri şi obşti înrudite sau nu. cu profunde implicaţii sociale şi conotaţii practice şi spirituale. eneolitice erau alcătuite nu numai din indivizi şi grupe umane înrudite direct. Din Neolitic. dezvoltarea economică. Unele dintre marile aşezări neolitice şi. civilă. stabilitatea şi nedeteriorarea resurselor economice şi alimentare. necesităţile individuale şi colective. de a-şi organiza habitatul. şi unele schimbări în modul de organizare socială. vegetale şi animale. Această nouă atitudine se află în continuarea comportamentului lui Homo sapiens. inclusiv de raporturile cu alte aşezări vecine. într-un anumit interval temporal. chiar şi între cele aparţinând altor specii. modul de trai şi de gândire al lor.cunoscute din perioada anterioară (estul Anatoliei). construirea fortificaţiilor şi locurilor de cult).

urmarea realizării unui echilibru între aceste componente. A fost realizată, astfel, o mare varietate de aşezări, fortificate natural şi antropic, locuinţe, anexe şi complexe gospodăreşti, construcţii-sanctuar, monumente funerare, toate purtând amprenta tradiţiilor evolutive, a influenţelor receptate şi creativităţii respectivelor comunităţi umane, care s-au adaptat dinamic la condiţiile în care au trăit, de mediu sau sociale. Trecerea la noile moduri de viaţă, neolitice şi eneolitice, cu întreg cortegiul de transformări, a determinat şi o profundă modificare a spiritualităţii producătorilor, materializată într-o “revoluţie” spirituală neolitică şi eneolitică. Trebuie remarcat, pe de o parte, că în Orient, acolo unde noul mod de viaţă s-a impus printr-o evoluţie firească, poate fi sesizată o anumită continuitate spirituală între Paleoliticul superior, Epipaleolitic şi Neolitic, în cadrul reprezentărilor plastice, vorbind de modul în care cultul fecundităţii şi fertilităţii din epoca pietrei cioplite evoluează spre noi forme ale cultului fecundităţii şi fertilităţii din Neolitic. Stau dovadă, în acest sens, statuetele feminine de piatră sau cuplurile, redate uneori în poziţii explicite de acuplare, descoperite în unele aşezări natufiene sau aparţinând perioadei preceramice (PPNA). Pe de altă parte, mai ales în Neoliticul central şi nord-vest european, se observă o interesantă împletire între vechile tradiţii spirituale Epipaleolitice /Mezolitice şi cele Neolitice vehiculate prin migraţie sau aculturaţie, conferind o anumită originalitate spiritualităţii neolitice şi eneolitice. În spiritualitatea Neolitică, aşa cum arăta şi Mircea Eliade (Eliade, 1992), a existat o legătură directă, mistică, între fertilitatea femeii (mamă) şi fertilitatea pământului-mamă (Terra Mater, Terra Genitrix), exprimată printr-o mare varietate de manifestări ale agricultorilor şi crescătorilor de animale, în principal: sanctuare şi locuinţe de cult, complexe de cult, plastică antropomorfă şi zoomorfă aflată în diferite asocieri etc.. Este posibil, aşa cum arăta Jacques Cauvin, ca de la începuturile Neoliticului (fig. 5) să se fi configurat, în Orient, cuplul fundamental femeie–taur, implicând cele două componente telurică (chtoniană) şi solară (uraniană) ale cultului fecundităţii şi fertilităţii, vorbind de o veritabilă revoluţie mentală “la revolution des symboles” (Cauvin, 1994). Asemenea elemente ale spiritualităţii neolitice se observă în cadrul sanctuarelor de la Çatal 15
www.cimec.ro

Hüyük, unde erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine, redate în poziţii ginecologice şi cu scene de vânătoare cultică a taurului, sau la Hacilar, cu o plastică antropomorfă deosebit de expresivă (fig. 6). Din zona orientală, aceste manifestări spirituale s-au răspândit spre zona europeană, urmând direcţia de deplasare a comunităţilor neolitice care au neolitizat Europa de sud-est şi balcano-carpatică. Din punct de vedere spiritual, lumea neolitică carpatobalcanică, care făcea parte din Vechea Europă (Gimbutas, 1989 b), concepută ca o extensie a Lumii Vechi, reprezintă un fel de Orient după Orient, multe forme ale spiritualităţii transmiţându-se direct sau indirect. În acest context se înscriu sanctuarele, locuinţele şi complexele de cult, plastica antropomorfă şi zoomorfă, feminină şi masculină, din lumea cicladică, egeeană şi balcanocarpatică, care prezintă, uneori, mari asemănări cu manifestările şi realităţile din zona orientală. Cu cât se avansează spre Europa Centrală, vechile tradiţii spirituale orientale se estompează şi, deşi se menţin, vădesc o îmbinare originală, aşa cum am mai arătat, în cadrul complexului cultural liniar-ceramic, între gândirea comunităţilor neolitice colonizatoare şi vechiul fond epipaleolitic/mezolitic, care a fost asimilat. De aceea, reprezentările plastice antropomorfe şi zoomorfe, feminine şi masculine, sunt mult mai rare, fiind realizate, mai ales, pe ceramică, cultul fecundităţii şi fertilităţii având alte forme de expresie, mai puţin evidente din punct de vedere arheologic. Este foarte posibil ca, de la începuturile Neoliticului încă, să se fi configurat panteonurile cu paleodivinităţi, care s-au individualizat în perioadele ulterioare, şi sunt cunoscute din epoca bronzului, între care divinităţile vegetaţiei, naturii şi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iştar/Aştarte şi Dumunzi/Tamuz, Isis şi Osiris, Cybele, Gea, Demeter etc..), chiar dacă nu mai aveau locul central. Din Eneolitic, în spiritualitate şi-au făcut loc noi divinităţi, teme, idei şi practici magico-religioase, legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea superioară a ceramicii şi metalurgia cuprului), materializate în afirmarea tot mai puternică, în cadrul cultului fecundităţii şi fertilităţii, a componentei solare (uraniene), reprezentate, aşa cum arăta Mircea Eliade, prin diferite zeităţi 16
www.cimec.ro

centrale sau secundare, inclusiv meşteşugăreşti şi metalurgice (“stăpânii focului”, “făurari divini şi eroi civilizatori”, “făurari, războinici, maeştrii ai iniţierii”, cultul soarelui, o “mitologie a metalelor” etc.)(Eliade, 1996). Configurarea panteonurilor cu paleo-divinităţi, existenţa sanctuarelor, a locuinţelor şi complexelor de cult, a diferitelor ,manifestări şi practici magico-religioase, existenţa, probabilă, a unui personal religios, cu loc şi rol bine definit, vorbesc de importanţa religiei în viaţa spirituală neolitică şi eneolitică. În ceea ce priveşte ritul funerar, credem că şi acesta era legat de cultul fecundităţii şi fertilităţii, existenţa şi post-existenţa fiind înţelese ca etape obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri”: viaţă – moarte – renaştere (Eliade, 1992). Diversitatea riturilor funerare de inhumaţie exprimă variante ale unor concepţii închegate, parţial moştenite din Paleoliticul superior şi Epipaleolitic/Mezolitic. În anumite zone, mai ales europene, şi-au făcut loc, de la începuturile Neoliticului, e drept timid, riturile funerare ale incineraţiei, care denota o anumită modificare spirituală, legată de afirmarea cultului şi divinităţilor solare şi de credinţele potrivit cărora numai corpul era trecător iar sufletul /spiritul nemuritor, practici care se vor afirma în epoca bronzului. Neolitizarea, ca proces complex de trecere, prin evoluţie, la noul mod de viaţă, Neolitic, petrecut în mileniile X-VIII bc, îşi are, indubitabil, originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei, Podişul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului şi Tigrului, litoralul estic al Mării Mediterane– Levantul până la ţărmul Mării Moarte). În lumea ştiinţifică nimeni nu contestă, astăzi, întâietatea Orientului Apropiat în configurarea caracteristicilor noului mod de viaţă, dar, în decursul cercetărilor, au apărut mai multe teorii care încearcă să explice neolitizarea secundară şi/sau terţiară, prin răspândirea agriculturii şi, deci, a noului mod de viaţă, dintre acestea putând fi citate: teoria avansării în valuri, teoria graniţelor şi a aculturaţiei şi teoria dezvoltării autohtone, neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele, împletirea lor explicând mai nuanţat realitatea istorică de altădată. Astfel, din această arie primară, zisă “nucleară” (Braidwood, 1960 a), noul mod de viaţă şi de gândire s-a difuzat direct, prin migraţie şi colonizare, sau indirect, prin aculturaţie, 17
www.cimec.ro

în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului, văile inferioare ale Tigrului şi Eufratului, centrul şi vestul Anatoliei, sud-estul Europei, Dunărea mijlocie şi inferioară, zona circummediteraneană, Transcaucazia, valea Indusului etc., unde existau deja o serie de paşi făcuţi pe calea unui mod de viaţă bazat, în special, pe producţia de hrană, acestea putând fi considerate, fără teama de a greşi, zone secundare de neolitizare, existând, în paralel, şi alte zone de neolitizare primară, cum au fost: regiunea extrem-orientală, zona mezo-americană şi, poate, una africană, sahariană (?). La rândul lor, comunităţile umane, din aceste regiuni, în procesul firesc de dezvoltare, petrecut în diferite etape istorice, s-au răspândit în zonele neolitice terţiare: Europa vestică şi de nord, unele regiuni din Africa şi Asia etc.. În mod asemănător, dar cu alte specificităţi, s-a desfăşurat trecerea la modul de viaţă şi de gândire eneolitic. Astfel, progresele specifice noii perioade a eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor, caracterizată prin utilizarea arăturilor, cu ajutorul tracţiunii animalelor, şi irigaţii, şi de creşterea animalelor, organizarea superioară a habitatului uman, înmulţirea extinderea, diversificarea şi perfecţionarea aşezărilor urbane şi cvasi-urbane, a structurilor sociale, în care ierarhiile economico-politice, militare şi religioase erau tot mai evidente, metalurgia propriu-zisă a aramei, bazată pe reducere, topire şi turnare, lucrarea perfecţionată a ceramicii, la roata olarului şi arderea în cuptoare perfecţionate, extinderea şi perfecţionarea meşteşugurilor şi relaţiilor comerciale, configurarea unei spiritualităţi, în cadrul căreia existau panteonurile politeiste şi divinităţi proeminente cu atribute solare) au apărut, chiar dacă s-au manifestat deosebit sub aspectul modalităţilor şi ritmurilor, tot în zona orientală, prefigurând marile civilizaţii cunoscute la începuturile istoriei universale vechi, sumeriană în special. Aceste faze de geneză, evoluţie şi difuzie a modului de viaţă şi de gândire neolitică şi eneolitică s-au desfăşurat în timpuri şi cu ritmuri şi intensităţi diferite, în funcţie de diverse cauze şi condiţii, care au presupus numeroase etape de continuitate şi discontinuitate, ultima fiind mai evidentă din punct de vedere arheologic. Omul Neoliticului şi Eneoliticului reprezintă fazele evoluate ale lui Homo sapiens recens, fără deosebiri esenţiale, biologice, 18
www.cimec.ro

cunoscute şi înregistrate în izvoarele scrise. spre ceea ce se cunoaşte istoric. hamite. care au fost.. Astfel. din care au rezultat. americane precolumbiene. în complexul proces de adaptare la mediu. 19 www. nu atât biologice cât comportamentale şi culturale. ulterior. acestea evoluând. în Neolitic şi Eneolitic. ci se înscriu în variabilitatea firească a lui Homo sapiens sapiens. migraţie.ro . simbioză şi asimilare. indo-europene. culturale şi comportamentale faţă de tipurile umane ulterioare. africane. se poate plasa în Neolitic şi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite. au avut loc o serie de suprapuneri şi amestecuri antropologice şi lingvistico-culturale. De asemenea. a creat forme superioare de cultură materială şi spirituală.cimec. mai apoi. o serie de particularităţi. extrem-orientale. diferenţele de culoarea pielii şi părului. Acesta a dezvoltat. în epocile bronzului şi fierului. în urma unor complicate procese etnico-culturale de individualizare. marile familii de popoare şi limbi. de înălţime. nu marchează inegalităţi rasiale între oameni. în anumite condiţii. În acelaşi timp. care. se observă că.. de formă şi culoare a ochilor. favorabile sau mai puţin favorabile. indice cranian etc. sociale.economice.

şi de la Marea Neagă. după o perioadă mai uscată şi mai rece decât astăzi (25000–13000 bc). dintre care Eufratul. cu implicaţii profunde asupra evoluţiei generale a lumii. În sens larg.CAPITOLUL 11 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ORIENTUL APROPIAT Orientul. un schimb activ de produse şi idei. nordul Peninsulei Arabice. reprezintă spaţiul geo-istoric divers. Câmpia Indusului). care au influenţat particularităţile dezvoltării preistorice şi istorice. a fost traversat de mai multe cursuri de apă. până la Marea Moartă. Golful Persic şi Oceanul Indian. la vest. a. întro zonă geografică de interferenţă. elementele modului Neolitic de viaţă şi de gândire. Acest spaţiu mozaicat. De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o deplasare a comunităţilor umane. pentru prima dată. continuitatea neîntreruptă din paleoliticul superior şi epipaleolitic şi permanenţa contactelor interumane. ca noţiune geografică. Zagros. climatul 20 www. au avut o importanţă deosebită. care cuprinde zone litorale (estul Mării Mediterane). Tigrul. fiind factori favorizanţi. cuprins între litoralul răsăritean al Mării Mediterane. acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale. Iordanul. şi valea Indusului. Din punct de vedere paleo-climatic. prin evoluţie. Indusul ş. Platoul Anatoliei. la est. fiecare cu caracteristici ecologice şi climatice distincte. Iran) şi munţi mai scunzi (Taurus şi Antitaurus) sau mai înalţi (Elburz. platouri înalte (Anatolia. la nord. cu rol benefic în accelerarea dezvoltării istorice. în special cel Apropiat. Orientul civilizaţiilor neoeneolitice şi a celor istorice timpurii.cimec. câmpii (Béqa) şi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei. La rândul său. Belucistan).ro . Oronte. Munţii Taurus şi Antitaurus. constituie zona unde au apărut.

şlefuirea pietrei şi o organizare socială elaborată.Orientului Apropiat s-a încălzit treptat. deşi creşterea animalelor nu este încă dovedită cu certitudine. care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia. iranianoirakiene şi anatoliene. către – 9000 s-a produs o oarecare aridizare a climatului. Iordania). cu începuturile agriculturii. aflate în regiunea aşa-numitei Semilune Fertile. la începuturile Holocenului. începând cu mileniul al X-lea. 1985). în vreme ce între 5500–4000 bc s-a manifestat o perioadă umedă. Acest stadiu mai este cunoscut şi sub denumirea de protoneolitic. De asemenea. pentru a desemna începuturile noii epoci. pentru această regiune. s-au stabilit o serie de detalii climatice. Din punctul de vedere al precipitaţiilor. au apărut câmpiile cu stejăriş amestecat şi arbori de fistic. Astfel. în urma cercetărilor efectuate în nivelurile vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania) (Kenyon. în care s-au răspândit gramineele sălbatice şi unele animale sălbatice copitate (ovicaprine. israeliene. Liban) În regiunile Anatoliei şi Zagrosului. când s-a dezvoltat tipul actual de pădure (Lichardus et alii.. care au favorizat o serie de modificări adaptative ale comunităţilor umane epipaleolitice. De aceea. pentru a atinge. introdus de Kathleene Kenyon. pe baza cercetărilor paleobotanice. 21 www. bovine. iar ceramica nu era cunoscută. şi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizării comunităţilor umane (care au întemeiat aşezări mai durabile). fie extinderea unor suprafeţe mlăştinoase (Câmpia Béqa.ro . iordaniene. 1954). în Orientul Apropiat. denumită “pluvialul neolitic”. poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN). cu excepţia văii Indusului. – 5000. care a permis trecerea la cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.cimec. De aceea. Orientul Apropiat (Asia Anterioară) se găseşte într-o zonă semiaridă (250 – 500 mm/an). În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite două stadii PPNA şi PPNB. utilizate pentru a urmări evoluţia locuirilor din siturile siriene. cu maximum în regiunile montane din nord şi minimum în teritoriile deşertice din sud. aceste modificări climatice s-au produs pe la aproximativ. unde se resimt influenţele musonice. un grad de umiditate şi o temperatură medie anuală asemănătoare cu cele de astăzi.). suine etc.

îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III). 1994). În zona muntoasă a Iranului de vest (Munţii Zagros). Noua ocupaţie a determinat şi o mai mare durabilitate a aşezărilor de tip tell. 1985). cu locuinţe adâncite în gropi simple. 1978). Există şi cazuri în care craniile desprinse de corp erau păstrate într-un loc aparte. a continuat să se practice inhumaţia. locuinţele erau rotunde. 22 www. care denotă configurarea unui nou cult al fecundităţii şi fertilităţii şi de naşterea unei mitologii proprii comunităţilor neolitice de cultivatori de plante şi crescători de animale (Cauvin. În domeniul spiritual. unde. defuncţii fiind depuşi. confecţionate din calcar şi bazalt. în poziţie chircită. 8200–7600 bc). cultivându-se unele cereale–grâul şi orzul şi legume–mazărea şi lintea.cimec. materializată în prezenţa statuetelor feminine. 1450 m altitudine). se trecuse la o agricultură incipientă (protocultură). se practica creşterea animalelor (capre). poate. probabil. în faza PPNA. care urmează în zonă natufianului. este vizibilă a anumită continuitate din perioada anterioară. au fost descoperite locuinţe rectangulare.ro . construite din lemn şi cărămizi crude. sunt legate. întemeiate pe forme de relief mai înalte din văile marilor fluvii sau în zonele de câmpie. În cadrul satelor şi oraşelor timpurii PPNA. se observă că industria litică păstrează tradiţiile microlitice alături de care au fost întrebuinţate vârfurile de săgeată au scobituri şi câteva unelte şlefuite (tăişuri. la Ganj Dareh (nivelul E) se cunoaşte o aşezare de înălţime (aprox. 1957). descoperite la Ganj Dareh. neolitizarea realizându-se de către crescătorii de animale. La acestea se adaugă statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. Ca rit funerar. De asemenea. dotate cu vatră şi/sau cuptor interior. de dezvoltarea unui cult al taurului. într-o groapă din locuinţă. 8). La Jerf el-Ahmar (Siria). dintre care unele au avut caracterul unor proto-oraşe (Jerichon)(Kenyon. în general cu o singură încăpere. cuprinderea coarnelor de taur în pereţii unor locuinţe şi a bucraniilor de taur. considerat. în acelaşi spaţiu existând şi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab şi Tepe Guran V (PPNB) (Lichardus et alii. Mureybet III A/Siria (fig. de piatră şi argilă arsă (El-Khiam/Iordania. semiadâncite. ca acolit masculin al Zeiţei-Mamă şi a unei hierogamii incipiente (Cauvin.În faza PPNA (aprox. harifianului şi Epipaleoliticului iranian de tip Zawi Chemi Shanidar (Irak). topoare). În domeniul economiei.

Jerichon. 7250–6570 bc) şi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh. locuinţele cu planurile circulare au continuat să fie folosite în 23 www. Numărul aşezărilor PPNB s-a înmulţit.ro . şi Bouqras şi El Kowm. în zona deşertului sirian) şi tipul Amuq (fig. cu peduncul retuşat. 1985). 9. În cadrul utilajului litic. dispuse în jurul unor curţi în care se aflau cuptoarele. 4). cu una sau mai multe încăperi (Abu Hureyra. Çayönü şi Cafer Hüyük. Tell Aswad II şi Ramad în Siria). fiind cunoscut. de dimensiuni variabile. Ali Kosh–faza Bush Mordeh/Iran. De asemenea. Munhata şi Nahal Divshon în Israel. 1. construite din cărămizi crude. O menţiune aparte merită construcţiile rectangulare de la Çayönü. la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare. din Anatolia până în Peninsula Arabică. cu peduncul şi retuşe lamelare. caracteristic pentru faciesurile palestinian şi sirian al PPNB (Beidha şi Negev. 1994). magazii pentru păstrarea rezervelor alimentare. La Çayönü/Turcia (aprox. Cauvin.. Mureybet IV. Ghoraifa I B. în stadiul actual al cercetărilor. Munhata în Israel şi Beidha). întrebuinţat ca vârf de săgeată şi/sau pumnal (Mureybet IV. sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig. în Siria. aprox. în cadrul său definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului mijlociu.Faza PPNB (7600–6000 bc) reprezintă o extindere a modului de viaţă neolitic incipient. În acelaşi timp. 9. care au avut destinaţii diferite: locuinţe. 6600–6000 bc) s-au descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramă (mărgele lucrate prin batere la rece) şi brăţări de malachit (Lichardus et alii. Munhata etc. netezită şi pictată. 3). Jarmo/Irak. în Iordania. pe temelii de piatră. Tot în acest spaţiu anatolian. În această perioadă s-a produs neolitizarea Anatoliei şi s-a extins modul de viaţă neolitic în întreaga zonă irakiano-iraniană. Siria. în faciesul anatolian Taurus/Turcia. cioplite dintr-un nucleu naviform.). 2). în aceleaşi situri există dovezi ale şlefuirii uneltelor de silex (Cauvin. specific pentru fazele mijlocii şi târzii (Tell Aswad II. Taurus. 9. Ras-Shamra V C. cu peduncul şi aripioare. cel din zona Damascului. Jerichon şi Beidha. sanctuare etc. Ramad II. în Siria. cu mai multe planuri. Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu. palestinian. predomină piesele lamelare. 1978. realizate cu pereţii din lemn acoperit cu lut.cimec. pe litoralul sirian. cu podeaua unsă cu lut. lamelar. de tip Byblos (fig. În acelaşi timp. locuinţele tipice fiind cele rectangulare.

acumulate pe parcursul fazelor PPNA şi PPNB se vor forma şi vor evolua civilizaţiile Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. existenţa unui cult al strămoşilor (Kenyon. Cauvin. realizată din var stins şi gips. cranii depuse pe postamente de argilă. în mileniul al VI bc.cimec. mai ales prin introducerea unor noi plante de cultură. în confecţionarea unor statuete antropomorfe şi zoomorfe din argilă arsă. aşa cum am văzut. Podeaua acestora era adesea acoperită cu un strat de var. precedată de o fază a “veselei albe”. În ceea ce priveşte viaţa spirituală. s-a produs o deosebită diversificare a fenomenelor etnoculturale din Orient. 1955. Braidwood 1960 b). Economia agricolă s-a consolidat în această fază. 1994). se observă o înmulţire şi diversificare a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe. ******* La începuturile Neoliticului ceramic. în Orient. evoluţia comunităţilor umane putând fi urmărită pe următoarele regiuni: zona de litoral a Siriei. Liban. După câteva experienţe anterioare. Iranul de vest. Braidwood (Braidwood. fig. 9. prezentă. Mesopotamia şi regiunea Zagros (Irak). având ochii modelaţi cu scoici (Jerichon. câteodată pictată. independent de morminte (Mureybet IV). Anatolia (Turcia). legate de cultele agricole. sociale şi spirituale. caracterizat şi prin producţia ceramică. Au fost descoperite cranii modelate cu lut şi var. unde se cunosc şi locuinţe etajate (Beidha). reprezentând un nou mod de viaţă dezvoltat în apropierea 24 www. sau aranjate în sanctuare (Çayönü). şi bovinele la Mureybet IV şi Tell Halula (Siria). Levantul sudic. care s-a răspândit în Turcia de SV şi Siria de NV. În timpul Neoliticului propriu-zis. în Siria şi Liban. Totodată. (fig. la realizarea ceramicii propriu-zise. în zona de litoral a Siriei. 8). definit de R. 1957. materializate. probabil.zonele periferice din sud. Pe baza elementelor economice. s-a dezvoltat complexul cultural al Neoliticului siro-cilician. 9. 10). regiunea Eufratului mijlociu (Siria).ro . între care au existat fireşti legături. construirea unor sanctuare (Çayönü) şi o îmbogăţire a practicilor funerare. demonstrând. la sfârşitul perioadei PPNB s-a trecut. în mileniul al VII-lea bc. există semne tot mai evidente că se trecuse la creşterea animalelor: ovicaprine şi poate suine la Çayönü şi Jerichon.

modificările 25 www. printre care cea definită prin descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. numită pre-Halaf sau “friabilă portocalie”. 1994). În cadrul industriei litice se cunosc prin vârfurile de tip Byblos şi Amuq. de piatră. cu descoperirile de la Mersin şi Tarsus în Cilicia. când s-au manifestat influenţe de tip Halaf (Braidwood. 5600– 5000 bc. cu podeaua văruită. mai ales urcioare cu gâtul drept şi boluri. cu fazele A. cu tăişul rotunjit sau drept.. unde sunt cunoscute locuinţe monocelulare. scoica etc. în forme simple. o ruptură faţă de perioada anterioară.zonei nucleare de neolitizare. piese de seceră cu dinţi mari. lucrată cu mâna. cu modalităţi particulare de exprimare. a fost realizată o ceramică cu pictură simplă.ro . Ceramica de culoare închisă şi lustruită. şnurul. ******* La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. s-a păstrat până în Amuq C. vechile forme de locuire din PPNB fiind abandonate. 6000–5600 bc.. de la Judaideh şi Kurdu. denumită astfel după câmpia mlăştinoasă din regiunea Hatay (Turcia). Au fost decelate câteva variante. Decorul a fost realizat prin incizie şi imprimare. pieptenele. Complexul siro-cilician îşi află începuturile în perioada PPNB din regiune şi se caracterizează printr-o ceramică de culoare cenuşie-neagră. Cauvin. cu forme simple şi decorată cu impresiuni de scoică (Cardium) sau incizii liniare. topoare. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele antropomorfe feminine. 1978. în Câmpia Amuq. neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq. cu interiorul lustruit cu ajutorul unor bolovani. Cauvin. Ras-Shamra şi Tabbat el-Hammam. lucrată din var. probabil în legătură cu aceasta. în zona litorală israelo-iordaniană se observă. Sakce Gözü/Turcia şi poate Halaf. cu pereţii văruiţi. aprox. topoare din silex cioplit. împreună cu cele din piatră şlefuită şi de obsidian. 1960 b. cu unghia. spre interior.cimec. Mai exista şi o “veselă albă”. 10). lustruită. Ceramica se găseşte într-o cantitate foarte mare. şi B. 6000–5600 bc). fiind de culoare deschisă. În faza Amuq B. la Mersin şi Judaideh. pe coasta levantină până la Byblos. rectangulare. Astfel. precum şi câteva boluri şi farfurii de piatră. din punctul de vedere al culturii materiale. cu degresanţi minerali în compoziţie. locuinţe rectangulare. cu sau fără angobă. roşu închis şi brună-ciocolatie lustruită (Dark Faced Burnished Ware/DFBW).

alături de care se regăsesc fragmente DFBW. “silozuri” şi cuptoare săpate în nisip întărit. în perioada Neoliticului Ceramic timpuriu şi mijlociu–Pottery Neolithic A (aprox. unor profunde schimbări în mediul ambiant.ro . 1950) (Lichardus et alii. boluri. Morţii erau înhumaţi chircit. cu nas. a cuptoarelor în gropi şi utilizarea unei ceramici grosiere. modelate. În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B).fiind datorate. spre interiorul zonei israelo-iordaniene. descoperită în toate siturile contemporane. însă. cupe cu picior. Pentru domeniul spiritual. decorată cu incizii şi pictură. din lut sau piatră. pe lângă trăsăturile economiei de producţie s-au manifestat elemente particulare. gratoare. numit după râul Yarmouk (M. amintind de ceramica Hassuna din nordul Mesopotamiei. în stil fantastic (fig. împreună cu o ceramică grosieră. s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (după afluentul cu acelaşi nume al râului Yarkon. la est de Tel Aviv). oale. sub o movilă de pietre. provenind din import. 11). sunt cunoscute statuetele antropomorfe. Stékélis.cimec. vârfuri de săgeată.mai ales. 1985). Ca motive ornamentale au fost utilizate benzile în formă de “căpriori”. în locuinţe. în cadrul căruia a existat un habitat semipermanent. pe fundaţie de piatră. datat între aprox. 4500–4000 bc. Ulterior. În această perioadă s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl eponim din zona litorală a Israelului). s-a dezvoltat cultura Shaar-haGolan/Munhata (siturile eponime din Israel). umplute cu motive în formă de “spinări de peşte”. probabil. în cadrul căreia s-a continuat construirea şi folosirea colibelor semiadâncite. bile de praştie. care nu a fost. continuând să fie construite şi case semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). uneori angobată cu roşu. cunoscută şi sub numele de yarmoukian. de un anumit specific al tendinţelor de sedentarizare a comunităţilor umane. uneori. fără ca aceste caracteristici să se păstreze în perioada ulterioară. ca forme întâlnindu-se urcioare cu gât. Industria litică era caracterizată prin topoare şi tesle parţial şlefuite. în care. caracterizat prin locuinţe de tipul colibelor semiadâncite. lame de seceră. Locuinţele rectangulare şi cu curte aferentă au fost construite din chirpici. 5600–4500 bc). 26 www. şi zoomorfe. în valea Iordanului mijlociu. ochii în formă de boabe de cafea şi coapsele exagerate. Această zonă a fost una particulară. legate. străpungătoare. cu podeaua lutuită.

ceramica de culoare închisă. Purtătorii acestei culturi practicau agricultura (grâu. 12 x 5 m). Teleilat. În mileniul al III-lea bc. Arama. La început s-au realizat urcioare şi boluri rar pictate. teritoriul israelo-iordanian a intrat în 27 www. sunt cunoscute înmormântări de cranii (Ein-el-Jarba) şi morminte individuale în ciste (Garfinkel Yosef. unde erau cunoscute grotele sepulcrale. boluri. La rândul ei. precum şi cu reprezentări plastice. în special antropomorfe. dispuşi pe axul lung. creşterea animalelor (porcine. este cunoscută faza veche a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul. pătrunde. lustruită. se cunosc sanctuare. culesul (curmale. linte). fiind reprezentată de vase mari. între 4100–3200 bc. vasele conice (cornete). Ritul funerar a fost diferit de la zonă la zonă. măsline). de la locuinţele circulare. 12). J. Pereţii locuinţelor erau. Industria litică era compusă. ceramica a cunoscut o anumită evoluţie. În cadrul ritului funerar. R. destul de rară la începutul culturii. în care au fost depuse materialele osteologice ale defuncţilor (Amiran R. pictaţi. lustruită (DFBW). 1969). redând motive geometrice (fig. orz. caprine şi bovine). Hennesy). decorate cu ornamente incizate. Pentru perioada eneolitică. Habitatul uman prezintă o anumită stabilitate şi diversificare. în zona litorală. Mallon. Pentru domeniului cultului. cu stâlpi de susţinere. în zona israelo-iordaniană. mai ales în fazele târzii. şi idoli en violon. în câmpiile joase ale zone israelo-iordaniene. pictate frecvent cu culoare neagrăbrună pe fondul vasului. cercetări 1929-1938. în care se aflau vetre. A. mai ales. B. în formă de “spinări de peşte” şi frecvente impresiuni de scoică. dispuse în anumite incinte. semiadâncite sau în gropi. au fost descoperite osuare în vase mari şi locuinţe. şi cu o mică atenansă la unul din capete. Jordania. Astfel. până la case rectangulare. R. Koeppel. vasele cu picior. străchini şi farfurii cu gura largă. în stil halafian. North. 1960. alături de care exista şi specia de culoare închisă. Au mai fost realizate urcioare cu gâtul evidenţiat şi marginea înclinată spre interior. care a cunoscut o evoluţie firească.În această fază. din gratoare pe lame. de multe ori. a fost utilizată pe scară largă către sfârşitul acesteia. 1993). cuptoare şi silozuri. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenţiat. mari (aprox.ro . 1967-1978. iar cea osteologică a fost foarte dezvoltată.cimec. unele meşteşuguri şi comerţul.

perioada istorică a zonei orientale, aflându-se la interferenţa lumilor egipteană, sumero-mesopotamiană, anatoliană şi estmediteraniană. ******* Într-o zonă extinsă, cuprinsă între Eufratul mijlociu (Siria de Nord), nord-vestul Irakului, Munţii Zagros, piemontul Munţilor Taurus, regiunea Alep şi Câmpia Amuq, s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. 5600–4500 bc), precedată de o fază mai puţin definită, numită Pre-Halaf. Geneza acestei culturi s-a realizat în Siria de Nord, aşa cum se observă la Tell Aqab şi Tell Halaf (situl eponim), şi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah, pe Tigru), de unde, de-a lungul celor trei faze de evoluţie (prima în Neoliticul vechi şi următoarele două în Neoliticul mijlociu şi final), s-a răspândit, probabil prin cucerire, şi în celelalte regiuni. Aşezările halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief, din văile marilor cursuri de apă. În cadrul aşezărilor, se cunosc atât locuinţe rectangulare, păstrate din tradiţia Eufratului mijlociu, şi tholoi, cu diametrul de 3-4 m, atât de specifice pentru această cultură. Locuinţele aveau anexe, instalaţii casnice (vetre şi cuptoare), spaţii pentru treierat etc. (fig. 16. 26). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Halaf prezintă o specializare pe zone geografice, practicând agricultura (fără irigaţie), creşterea animalelor (în special bovinele, în câmpia aluvionară Jazirah, Irak) şi unele meşteşuguri, mai ales în cadrul unor aşezări centrale. Industria litică era confecţionată din obsidian sud-est anatolian (halafienii controlând comerţul cu artefactele din această materie primă) şi silex, din care s-au realizat piese de seceră, cuţite şi pumnale, în vreme ce din piatră verzuie s-au lucrat topoare. De asemenea, din piatră au mai fost fabricate proiectile pentru praştie, pandantive, amulete, mărgele, mărgele-fluture şi sigilii (fig. 16. 18-19, 20-21), statuete zoomorfe şi antropomorfe. Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebită, fiind lucrată foarte îngrijit, dintr-o pastă gălbuie, de factură superioară, pictată înainte de ardere, pe lutul umed, în cadrul unor centre artizanale specializate. La începuturile culturii a fost cunoscută şi o specie neagră lustruită, cu pereţii groşi, numită Altmonochrom. Ca forme, se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereţii drepţi–cream bowl, globulare, carenate, cu profilul ascuţit sau în “S”), farfurii şi străchini, urcioare scunde şi cu gâtul evazat etc.. 28
www.cimec.ro

Decorul pictat era deosebit de frumos, fiind realizat cu culoare neagră sau roşie. Ca motive, se întâlnesc: benzi lustruite, decoruri geometrice (romburi umplute cu haşuri), dispuse în benzi şi metope, reprezentări animaliere schematizate (bucranii) sau naturaliste (tauri, pantere, reptile, păsări), florale, antropomorfe feminine etc.. În faza finală s-a dezvoltat o ceramică pictată policrom, cu roşu, negru şi alb pe fondul galben-portocaliu al vasului (Fig. 13, 16. 23-25). Pe baza analizei decorului ceramic halafian, se pot stabili o serie de variante locale. Pe plan spiritual, plastica antropomorfă (fig. 16. 22) şi zoomorfă şi unele motive simbolice pictate vorbesc de practicarea cultului fecundităţii şi fertilităţii, cu diferitele sale componente. Ritul funerar este deosebit de diversificat, cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântări: în ciste, în puţuri, sub podeaua locuinţei, şi morminte de incineraţie (Tell Arpachiyah). La Tell Arpachiyah au mai fost descoperite cranii păstrate în vase decorate cu scene simbolice, legate de cultul craniilor, moştenit din PPNB şi atât de caracteristic Neoliticului sud-vest asiatic (Lichardus et alii, 1985; Nissen H. J, 1988; http://saturn.sron.nl/~jheise/akkadian/ prehistory.html). Cultura Halaf a influenţat multe din civilizaţiile contemporane vecine, după cum a primit numeroase elemente de la comunităţile Çatal Hüyük, Hassuna, Samarra/Siria; se pare că un anumit grad de nomadism a permis şi potenţat aceste legături. ******* În Anatolia, în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvială Konya (Turcia), este cunoscută cultura Çatal Hüyük (aprox. 6000–5600 bc), care a apărut ca urmare a transformărilor şi sintezelor produse în zonă în PPNB, sub influenţa elementelor primite din Orientul Apropiat. Staţiunea caracteristică este situl de la Çatal Hüyük (împreună cu tell-ul alăturat, Çatal Hüyük Vest, cercetate de J. Mellaart, 1961 – 1965), o aşezare aglutinantă de tip proto-urban (mai ales nivelurile VIII–VI B), care a înflorit, probabil, aşa cum am văzut, graţie comerţului cu piese de obsidian (Dixon, Cann, Renfrew, 1979; Cauvin, 1994), cu locuinţe rectangulare, de lut şi lemn, cu mai multe încăperi şi intrarea prin acoperiş, organizate în jurul unei curţi centrale, exprimând o evoluţie a sedentarizării. Arhitectura, inclusiv cea de cult, şi-a păstrat, de-a lungul secolelor, 29
www.cimec.ro

aceleaşi caracteristici, în nivelul I descoperindu-se şi edificii cu uşi (fig. 14. 11). Ca ocupaţii, purtătorii culturii Çatal Hüyük practicau o agricultură bazată pe irigaţii incipiente, crescând numărul plantelor cultivate, iar domesticirea animalelor a vizat ovi-caprinele şi, probabil, bovinele. Meşteşugurile erau dezvoltate, confecţionânduse vase de lemn (fig. 14. 8) şi piatră şlefuită, unelte şi piese de os (mânere de pumnal sculptate, palete de fard, catarame de centură, podoabe etc..), diferite obiecte din piele şi împletituri, alături de bijuterii de aramă, lucrate prin ciocănire, piese din plumb şi piatră. Industria litică era realizată, în mare măsură, din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei şi silex, tipologic observându-se influenţe siriene: vârfuri de săgeată şi suliţă, ovalare şi pedunculate (fig. 14. 1-2), piese de seceră şi pumnale atent retuşate prin presiune (fig. 14. 3), topoare, râşniţe şi frecătoare, sceptre, sigilii, statuete etc.. Ceramica este foarte rar întâlnită înainte de nivelul VIII. Aceasta era de bună calitate, fiind confecţionată din pastă de culoare roşie deschisă sau cenuşie, lustruită, având forme simple, globulare sau ovale, fără gât şi cu fundul plat, fiind asemănătoare, în parte, cu ceramica de culoare închisă, lustruită (DFBW), din zona siro-ciliciană (fig. 14. 7). În nivelurile mai noi, ceramica era de foarte bună calitate, lucrată cu nisip în compoziţie, pasta prezentând culori diferite de la crem, roz şi portocaliu, lustruită, cu încercări de decorare prin pictare cu roşu şi incizare, vasele având torţi-urechiuşe, tubulare şi semilunare, şi în formă de mânere de coşuleţ. În acest sit, foarte bine reprezentate sunt construcţiilesanctuar (fig. 14. 9), considerându-se că a fost cercetat un “cartier al preoţilor”. Aceste construcţii sacre aveau altare dispuse pe platforme, obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri, zeiţe-mamă sculptate în relief unde erau bucranii aflate în asociere cu reprezentări feminine, redate în poziţii ginecologice şi scene de vânătoare cultică a taurului, fig. 14. 10). În nivelurile VI B–II, decorarea sanctuarelor era mai complicată, realizându-se frize pictate în care sunt redaţi vulturi urmărind oameni acefali. De asemenea, în pereţii sanctuarelor erau încastrate maxilare de mistreţ şi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. În cadrul mobilierului casnic de cult, se încadrează statuete ale “zeiţelor-mamă”, ale 30
www.cimec.ro

“stăpânei animalelor” (fig. 14. 6), reprezentări de leoparzi, bouri, mistreţi şi amulete. Legate probabil de cultul funerar sunt oasele descărnate în prealabil, depuse în saci de piele sau bucăţi de pânză, împreună cu diferite obiecte(în cutii de lemn): bucăţi de carne, migdale, mărgele (pentru femei) şi arme (pentru bărbaţi), în gropi săpate sub podeaua locuinţelor (Mellaart 1965; Mellart, 1971). Sunt menţionate morminte secundare, defuncţii neavând, uneori, cranii, în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. Toate aceste elemente de cult, vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaborată, care s-a transmis, pe căi încă insuficient lămurite, în lumea europeană. O altă cultură, care a fost parţial contemporană cu sfârşitul celei precedente şi s-a dezvoltat în continuarea acesteia, este Hacilar (situl eponim la sud de lacul Burdur, în sud-vestul Turciei), cunoscută prin cercetările lui J. Mellaart (1957-1960)(Mellaart, 1970), precedată de o serie de niveluri aceramice. Din primele niveluri neolitice ceramice (IX-VI), care nu se află în continuitatea directă a celor anterioare, cel mai dezvoltat şi bine datat este al VIlea, contemporan cu sfârşitul culturii Çatal Hüyük, (5820 şi 5400 bc). Atunci s-au perpetuat o serie de tradiţii culturale, printre care tipul de locuinţă rectangulară, cu pereţii lucraţi din cărămizi crude şi stâlpi de lemn, din care s-au păstrat bine pragurile şi o serie de bârne. În spaţiile casnice, doar “silozurile” şi ariile de râşnit (măciniş) erau feţuite atent (fig. 15). Ca ocupaţii, locuitorii aşezării din nivelul Hacilar VI au practicat agricultura, pe bază de irigaţie, şi creşterea animalelor. Ceramica era de bună calitate, lucrată atent, având o culoare deschisă şi suprafaţa lustruită, pe care erau aplicate torţi în formă de “urechiuşe” tubulare verticale, asemănătoare cu cele din “Neoliticul târziu din Câmpia Konya”. În cadrul elementelor de cult, merită a fi evidenţiate numeroasele tipuri de statuete, încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecundităţii şi fertilităţii şi complexitatea spiritualităţii neolitice: “Zeiţa-Mamă şi fiul (paredru)”, “Zeiţa născând”, “Marea mamă a animalelor–Potnia theron”, însoţită de feline (leoparzi), (fig. 6). Nivelurile V–II de la Hacilar sunt contemporane cu fazele Amuq B–Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C, ca date C 14 putând fi amintite cele cuprinse 31
www.cimec.ro

care prefigurează proto-chalcoliticul anatolian. Chalcoliticul timpuriu anatolian. (niv. French. niv. datat între aprox. care a fost predominant pictată cu roşu pe fondul crem al vaselor. în Cilicia/Turcia. cu pereţii construiţi din cărămizi crude. s-au observat o serie de tulburări. 5000– 4800 bc. denumită astfel după tell-ul Can Hasan I.27-26). intrarea făcându-se prin acoperiş. materializate prin schimbări în domeniul ceramicii. ca forme întâlnindu-se urcioarele ovale. erau mai mari decât cele anterioare şi decorate prin pictare. în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetări D. fără uşi. Aşezarea din nivelurile Hacilar V–II a fost mult mai mică. finisaţi atent şi vopsiţi cu culoare roşie. Atlas. 1970. În nivelul Hacilar I. probabil. lângă Karaman. apar elemente care dovedesc influenţe primite din partea culturii Can Hasan. În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar. 1994). era fortificată cu un zid. 3) a apărut ceramica pictată timpurie. “putineie” şi vasele antropomorfe.cimec. 32 www. este specifică pentru Neoliticul târziu şi Chalcoliticul din zonă (aprox. redându-se piese de vestimentaţie. în cadrul incintei găsindu-se locuinţele în formă de megaron. cu roşu pe fondul crem al vasului. În situl eponim au fost descoperite locuinţe de mari dimensiuni. locuinţele fiind construite din cărămizi crude şi paiantă. 2524).ro . dimensional. cu motive liniare şi geometrice. Mersin (23-20) şi Çatal Vest. realizate într-un stil textil. decorul imitând împletiturile. lustruită. la Can Hasan (niv. 2 B). ca motive fiind întrebuinţate simboluri fantastice. 5300–4500 bc). La Can Hasan. Ceramica specifică Neoliticului târziu era de culoare deschisă. H. este cunoscut prin cercetările de la Can Hasan (niv. asemănătoare cu cea de la Mersin. sanctuare. II–I ). ateliere ale ceramiştilor. monocromă. Cultura Can Hasan. Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu.între 5220 – 5040 (Hacilar. aşa cum este cunoscut la Çatal Vest şi Mersin (niv. care reprezintă femei aşezate îmbrăcate cu rochii decorate cu dungi (Mellaart. hambare şi. În prima jumătate a mileniului al V-lea bc. În morminte au fost descoperite statuete care. 1961-1966). realizate cu roşu şi brun pe fondul crem sau cenuşiu al vasului. fără drumuri. aşezarea era de tip aglutinant. Ceramica era îngrijit lucrată şi cuprindea categoriile monocromă şi pictată.

refăcuţi periodic. unde s-au observat influenţe halafiene şi utilizarea obiectelor de aramă.Ceramica fină era predominată. din Munţii Anti-Taurus. în fortăreaţă. iar ceramica cunoaşte mai multe varietăţi: monocromă roşie. alături de care era prezentă şi specia lustruită. deosebită de cea de la Beycesultan 31. pictată cu roşu şi crem şi policromă. Korucu Tepe A târzie şi Korucu Tepe B). se observă că ceramica era lucrată la roata înceată într-o manieră care face trecerea către faza Uruk şi epoca bronzului (Van Loon. lustruită. cu pereţii groşi. prezintă locuinţe construite din cărămizi crude şi lemn de stejar. cuprindea lame de seceră şi mici vârfuri foliacee de săgeată. monocromă. de tip Obeid. asemănătoare cu descoperirile de la Tepecik şi Kor Tepe (Turcia). la fel ca la Mersin (19-17). Ceramica utilizată era grosieră. Nivelul al V-lea. La Can Hasan (niv. monocromă neagră lustruită. În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv. În Chalcoliticul târziu anatolian (aprox. este cunoscută cultura Korucu Tepe (estul Turciei. în principal. datate în mileniul al IV-lea bc. În câmpia Antinova. Ca forme existau. Odată cu cultura Beycesultan se trece la epoca bronzului în spaţiul anatolian. pictată uneori în manieră Halaf. În fazele următoare. confecţionată din obsidian. 1966). 4550–4250 bc (faza Korucu Tepe A timpurie). cu pereţii feţuiţi cu lutuială deschisă la culoare. pentru Chalcoliticul mijlociu şi final. decorurile fiind obţinute prin pictare cu roşu aprins şi crem. Ceramica predominantă era cea din categoria de culoare închisă. cu pereţii feţuiţi. urcioare fără gât. datat între aprox. Industria litică.16). 4300–3300/3100 bc) se observă o diversificare a culturii materiale. având torţi orizontale şi motive decorative aplicate sun buză (benzi în relief). Van Loon. dezvoltată pe parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie. care a fost contemporană cu Amuq D-F. 1969-1970). locuinţele au fost construite pe temelii de piatră (Can Hasan 2 A). roşie şi neagră. ******* 33 www.cimec. care era pictată policrom. 1980). boluri cu profilul drept. de culoare închisă.ro . 1 a-f) locuinţele aveau camere mari. În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox. 4800–4300 bc). cercetări M. s-au resimţit influenţe anatoliene şi de tip Obeid (French.

prezintă multe asemănări cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra. câteodată cu fundul ogival. Din acest ansamblu. complexul Umm Dabagijah/Sotto – Hassuna a evoluat. de unde s-a răspândit către nord-est şi est. carenate. R. 11). Bader. între 1970-1974) este mai timpurie. Munčaev şi N. topoare şlefuite. într-o vreme în care sudul regiunii dintre Eufrat şi Tigru. pictată câteodată. care s-au răspândit până în spaţiul Jazirahului irakian. 16. motive geometrice şi antropomorfe etc. „căpriorii” şi punctele. Această cultură nord-mesopotamiană neolitică timpurie (aprox. Unele spaţii erau folosite ca silozuri şi magazii. construite din chirpici. Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua şi pereţii. sau era decorată cu ornamente plastice în relief: butoni.Complexul Umm Dabagijah/Sotto – Has-suna – Samarra (Irak) s-a dezvoltat în nordul Mesopotamiei. Cea de-a doua categorie. Avându-şi rădăcinile în elementele PPNB târziu din zonele Eufratului şi Taurus. uneori erau pictaţi cu scene de vânătoare şi onagri/hemioni (Umm Dabagijah). cultura Umm Daba-gijah/Sotto (denumită astfel după tell-urile eponime din Irak. cuprinde ceramica lustruită. între 6000 – 5000 bc. şi respectiv N. Kirkbride. Merpert.ro . vase (fig. cu paie în compoziţie. fiind denumită şi Pre. cu culoare roşie. nu pare să fi fost locuit în totalitate. nedecorată. protome animaliere. Industria litică era reprezentată prin lame de obsidian. apărând şi evoluând în partea vestică a zonei.cimec. cu particularităţi temporale şi geografice. fină. Casele aveau ferestre dar intrarea se făcea prin acoperiş. Locuinţele. cercetate de N. erau rectangulare şi erau organizate în lungi şiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curţi (fig. 16. proiectile de praştie. larga utilizare a gipsului pentru decorarea locuinţelor şi construcţiilor de cult. motivele predilecte fiind benzile simple. între 1971 şi 1974. precum şi confecţionarea unor vase din alabastru şi marmură. care se prezenta ca o importantă şi întinsă zonă aluvionară. care. 9-10) şi figurine antropomorfe şi zoomorfe. 34 www. Olăria lucrată dintr-o pastă grosieră. Ceramica acestei culturi a fost divizată în mai multe categorii.sau Proto-Hassuna.. 6000–5600 bc). care pentru stabilitate era îngropat. El Kown şi Bouqras. către sfârşitul perioadei contribuind la formarea culturii Samarra. aflate în zona deşertului sirian: vârfurile de tip Byblos. prezenta ca forme: boluri cu deschiderea ovală şi urcioare mari. în câmpiile de la poalele munţilor Taurus şi Zagros. ochi.

1-4). în afara decorurilor pictate şi plastice. a–g): grosieră. atât în ceea ce priveşte arhitectura. În cadrul spaţiilor gospodăreşti se găseau gropi. vetre. de formă rotundă.cu apropiate analogii în descoperirile de la Bouqras (fig. mari locuinţe rectangulare.cimec. de S. vest de Mossul. 16. Pe fondul descris mai sus. în regiunea Sinjar (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul. Safar)( Lloyd. ovi-caprine). realizate din obsidian. 1994). 6. nuclee cu urmele cioplirii lamelare. Industria litică era compusă din vârfuri tip Byblos. lame şi piese segmentiforme pentru seceră. podiş şi zonele montane învecinate. 5600–5200 bc). 16. forma comună fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor (faza Ia-Ib). 1945). Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii. Irak) este atestat şi un nou tip de locuinţă. dezvoltată din Jazirah-ul irakian până pe ambele maluri ale Tigrului mijlociu. Deocamdată.ro . Safar. cu mai multe camere. lustruită. Se cunosc unelte de os. tencuite cu gips sau cu bitum. nu se cunosc alte elemente care să vorbească despre spiritualitatea acestor comunităţi neolitice timpurii din nordul Mesopotamiei (Lichardus et alii. şi creşterea animalelor (bovine. cuptoare pentru ars ceramica etc. porcine. confecţionate din silex. poate într-un sistem trashumant. industria litică şi ceramica. a vasului. Astfel. În acelaşi timp. 17. din chirpici şi cărămizi crude. diferenţiate pe faze (fig. cuptoare. completate de practicarea unor meştesuguri şi a comerţului. bile de praştie din lut. în special silozuri. ca şi înaintaşii lor. Atlas. 1985. de pe ceramică şi pereţii construcţiilor. agricultura. sunt evidente moştenirile din perioada anterioară. 35 www. la Yarim Tepe I (Sinjar. 8 ). în condiţiile unor stepe aride. topoare şi tesle şlefuite lucrate din roci verzui. Lloyd şi F. În domeniul material. cu acoperişul în formă de cupolă. în vreme ce cuprul şi plumbul au început să fie utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I). arhitectura a continuat să fie dezvoltată. şi anexe gospodăreşti. purtătorii acesteia practicau. Ca ocupaţii. şi a statuetelor antropomorfe şi zoomorfe de piatră şi lut (fig. s-a format cultura Hassuna (aprox. nordul Irakului. cercetat sistematic în 1943-1944. construindu-se. fină–pictată cu roşu-brun pe angoba crem-roşiatică. pe bază de irigaţii. pendulatoriu între câmpia uscată.

care sunt bine cunoscute în nivelurile Hassuna târzii (fazele III-IV). în timp ce la Mandali (Choga Mami). şi au fost ocupate de comunităţile Samarra şi Halaf. purtătorii culturii Samarra trecuseră la o agricultură avansată (noile specii cultivate erau orzul cu şase rânduri. în parte. Herzfeld). la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul celui de-al V-lea (aprox. De asemenea.ro . 5500–4900 bc). probabil în urma unor conflicte din zonă. odată cu partea de nord-est a acesteia. care sunt recipientele predominante. “brăduţ” şi triunghiulare (fig. în cantităţi reduse vase pictate şi incizate. numită şi ceramică pictată Hassuna arhaică (faza Ib).cimec. marcând începuturile răspândirii comunităţilor umane în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. Cultura Samarra (după situl Samarra. Alături de ceramica incizată Hassuna clasică. Mandali. situat pe malul stâng al Tigrului. la nord de Bagdad. şi Choga Mami. grupuri de linii oblice şi „căpriori” pe gâtul şi umărul urcioarelor. numită ceramică incizată Hassuna clasică (faza II). aşa cum lasă impresia descoperirile din situl de la Matarrah. la est). irigarea câmpurilor cultivate se făcea din Tigru.prezentând ca motive benzi late sub buză. fină–incizată. moştenirea primită de la cultura Hassuna. cercetat între 19111913 de E. Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad. inul şi unele leguminoase) şi o înfloritoare creştere a animalelor (bovine în special). care nu sunt încă bine precizate. Către sfârşitul mileniului al VI-lea bc. nordvestul Zagrosului (aşezările Matarrah şi Rihan). încadrate în aşa-numita ceramică pictată Hassuna clasică. 17. 1970-1971). toate siturile Hassuna au fost abandonate. obţinute prin zgârierea angobei umede. Purtătorii culturii Samarra au continuat. caracterizată prin urcioare mari. Beit al-Khalifa. decorate cu grupe de benzi liniare. La Tell Sawwan. ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaţii. de bună calitate. asigurarea umidităţii terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare. cu decor mat. ). din cauze greu de precizat. Tell Sawwan şi Samarra) şi în piemontul de la sud de Kirkuk. aflat la marginea nordică a arealului de 36 www. au fost confecţionate. săpate perpendicular pe cursul apelor. la vest. şi puţine materiale de tip Halaf (Ippolitoni. motivele utilizate au fost cele “în spinare de peşte”. 16. 7. au fost importate: o mare cantitate de ceramică de tip Samarra. a ocupat. o zonă aflată în centrul Irakului (Baghouz.

străchinile. gipsul. Astfel. cu mai multe încăperi. 16. cruciform şi redate dinamic. se cunosc vase şi statuete confecţionate din alabastru (fig. legate probabil de religia şi mitologia acestor comunităţi. locuite de familii mari. decorate combinat prin pictură şi incizie.Industria litică era puţin deosebită de cea a culturii Hassuna. De asemenea. 17. 15-16. cu nisip în compoziţie şi acoperită cu o angobă deschisă. Cea mai bine reprezentată a fost ceramica fină pictată cu negru sau brun mat pe fond crem. diferitele motive decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice. cu pereţii groşi sau subţiri. cu profilul gâtului în “S”. antilope. Se pot semnala următoarele varietăţi ale ceramicii fine: nepictată. şi antropomorfe. cu ochii sub formă de boabe de cafea. Unele construcţii au jucat rolul de veritabile grânare. părul şi sprâncenele pictate. urcioarele de diferite dimensiuni. au fost decelate mai multe categorii: grosieră şi fină. ca piese aparte găsindu-se. 37 www. interesante sunt vasele-urcior. cerbi. 12-13. reprezentând feţe feminine modelate. numite vase-efigie. 14) şi marmură. la Tell Sawwan. bolurile globulare. s-au realizat construcţii mari. reprezentând ţapi. în turbion. peşti. denotând un meşteşug deosebit de dezvoltat şi o simbolistică a decorului care vorbeşte de o spiritualitate complexă. Ceramica acestei culturii a fost deosebit de atent lucrată. săpăligile de piatră şi numeroase râşnite şi pisăloage. h-j. în urma arderii oxidante. păsări. ca materiale de construcţii utilizându-se cărămizile formate în tipare. 1944). etajate. 16. toate fiind dispuse. Ceramica fină a fost lucrată din pastă bună.ro . altele aveau o destinaţie cultică (Braidwood et alii. bucranii.cimec. scorpioni. În domeniul arhitecturii. 16. mult mai puţin. bitumul şi. 18). liniare. în special cruci şi zvastici) fiind dispuse pe umărul bolurilor şi urcioarelor sau în interiorul străchinilor şi farfuriilor. căpătând o culoare gălbuie.răspândire. cel mai adesea. De asemenea. în general nedecorate (fig. incizată şi combinată. vasele. cu diferite varietăţi. aranjate centrifug. Semnificative sunt decorurile naturaliste–zoomorfe. şi simbolice. Ceramica grosieră are ca forme: tipsiile pentru decorticat cerealele. 17). cu planurile alungite sau în formă de T (fig. redând un personaj feminin cu părul în vânt. ca reflex al practicării agriculturii. pictată.

în est. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului V bc de o perioadă PreObeid. depuse. şi sumerienii. J. spre nord. cu elemente de coafură. steatit. în Anatolia.ro . Cultura Obeid (situl eponim Tell el-Obeid/Ubaid. 1976-1981). care a cunoscut o largă răspândire şi a colonizat întreg sudul câmpiei aluvionare a Mesopotamiei. Dezvoltând o economie înfloritoare. au întreţinut legături comerciale cu vaste spaţii. în vest. I sau Eridu. Au fost descoperite şi locuinţe mai trainice construite din chirpici şi piatră spartă (Deshayes 1978). la 10 km V de Ur. Woolley. ceramica de “tip Obeid” sau de “tradiţie Obeid” ajungând până în Câmpia Amuq. pe malul drept al Eufratului. până la Golful Arabic. Huot. între care s-au aflat. în sud. şi până în Iran. tatuaje şi podoabă. marmură au fost descoperite în mormintele de copii. În decursul evoluţiei lor. când s-au configurat trăsăturile acestei civilizaţii şi purtătorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de răspândire din Mesopotamia inferioară. defuncţii fiind îngropaţi în necropole (Lichardus et alii. triburile culturii par să fi practicat un complicat cult al fecundităţii şi fertilităţii. în timp ce în locuinţe. III– Obeid clasic şi IV sau Obeid târziu. vestimentaţie. cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp. Industria litică a fost compusă din seceri din argilă. prin modelare şi pictură. II sau Hajji Muhammed. cercetări 1919 – H. Statuete antropomorfe de alabastru. până la Korocu Tepe. purtătorii culturii Obeid. cercetări. R. 1923-1924 – L. piese 38 www. Atlas. aşa cum lasă să se înţeleagă descoperirile mai noi de la Tell Oueilli (Irak. 1985. Hall. Aşezările Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos. sanctuare şi în construcţiile funerare au fost găsite reprezentări feminine de argilă. Se pare că a fost precedată. -L. Ritul funerar era inhumaţia. structuri sociale şi spirituale elaborate.cimec. decorate. 1937 – Hall şi Woolley) s-a dezvoltat în perioada chalcolitică (mileniile V – IV bc) în câmpia aluvionară a Mesopotamiei. 1994).În ceea ce priveşte viaţa spirituală. probabil. probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau Oueilli. cultura Samarra a întreţinut legături cu purtătorii culturii Halaf şi a participat la naşterea civilizaţiei Obeid. încă insuficient definit. probabil. pereţii şi podeaua fiind alcătuite din rogojini şi “panouri” de stuf întărite cu bitum.

în puţuri şi morminte delimitate cu fragmente ceramice. cercetări R. Astfel. nivelul Ur-al Ubaid II. 1987). se poate arăta că în faza Obeid IV. Ceramica Obeid este subîmpărţită în patru specii. Într-o perioadă post-Obeid. Irak). în Iran). umerii redaţi exagerat şi cu detalii de coafură şi vestimentaţie.ro . Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile. mai rară. defuncţii erau înveliţi în rogojini şi depuşi. nepictată şi decorată cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele. în apropiere de Samawa. numită ceramică Obeid clasică.). Din lut s-au realizat greutăţi pentru plasa de pescuit şi fusaiole şi se cunosc multe piese metalice. despre care am menţionat mai sus. pe valea Qara Su. cu angobă roşie. un rol important avându-l legăturile cu regiunile vestice. cădelniţe etc. împreună cu ceramica şi plastica din inventar. cuţite de obsidian şi cristal de stâncă. Se pare că 39 www. atestate la Ganj Dareh (D-A).masive de silex şi obsidian pentru seceră. 1951-1953). florale (fig. ******* Neoliticul din zona Munţilor Zagros a cunoscut o evoluţie oarecum particulară faţă de cea a zonelor prezentate mai sus. şi Tepe Guran. ca motive ornamentale fiind folosite reprezentările geometrice. Irak). în Irak. mai ales în cadrul variantei arabice.cimec. după perioadele preceramice A şi B. 4000–3600 bc. cupele. aprox. cu ochii bridaţi. cu forme standardizate şi pictată. două de factură grosieră. vasele fiind pictate cu culoare neagră pe fondul vasului. Dintre piesele de cult. mici vârfuri de săgeată. săpăligi de calcar şi topoare de diorit. Ali Kosh (faza Bush Mordeh). Braidwood. urcioare. în Iran. în bazinul Saimarreh. Ca rit funerar. animaliere. vase de cult (în formă de animale. reprezentând “Zeiţa-Mamă”. care a continuat tradiţiile preceramice locale şi s-a răspândit până în Zagrosul central iranian (Sarab. au urmat o serie de civilizaţii şi grupe cronologico-culturale. străchinile cu pereţii foarte subţiri. numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare. a fost folosită inhumaţia. la Ur (Tell al-Muquyyar. şi cea majoritară. şi Jarmo. la est de Kirkuk. şi două din categoria fină. Cea mai importantă dintre acestea a fost cultura Jarmo (Irak. 19 şi 20). care face trecerea spre faza urbană propriu-zisă (Huot. de bună şi foarte bună calitate. apar elementele târzii. merită a fi menţionate figurinele antropomorfe feminine. care trebuie legate de o fază numită Uruk (Tell Warka. una. gratoare. la NE de Basra.

stuf şi lut. vasele erau de mai mari dimensiuni. Industria litică a culturii Jarmo era deosebit de bogată şi diversă şi era alcătuită din lame şi lamele retuşate şi neretuşate. vânătoarea. 11-12) şi podoabe (brăţări. erau construite din chirpici. predominând ornamentarea plastică. 13). 1985). ceramica Jarmo a evoluat către un nou stil. side-blow-blade-flakes). (fig. 10. 21. aplicată. mai ales acelea destinate păstrării proviziilor. În fazele mai noi ale culturii. râşniţe şi frecătoare/ zdrobitoare. triburile culturii Jarmo au produs vase (fig. 1-4) piese componente de seceră.începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa. pe fundament de piatră. meşteşugurile şi comerţul. la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazată pe cultivarea diferitelor specii de grâu. prezentând ca forme urcioarele şi bolurile simple. se făcea prin uşi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de lemn. dispuse sub buza vasului. alcătuite din râşniţe şi vetre. gratoare. “burghie”. spatule). ovi-caprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în aşezare. topoare şi tesle semişlefuite.ro . De asemenea. caracterizat printr-o ceramică 40 www. sub formă de colibe semiadâncite. Astfel. prinse în rame cu ajutorul bitumului. (fig. câteodată lustruite şi pictate cu diferite motive (arbori şi linii oblice punctate). denumit Sarab. La Tepe Guran se cultiva orzul şi erau crescute caprele domestice. 9). cunoscându-se şi un stil Jarmo arhaic pictat (fig. în vreme ce la Sarab. suine şi bovine). Comunităţile Jarmo au practicat o economie diversificată pe zone geografice. împreună cu culesul. Câteodată.cimec. piese cu trunchiere (engl. 21. în unele camere se găseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereţi. şi motivele incizate. acoperişul fiind realizat din lemn. Ceramica acestei culturi era alcătuită din categoriile grosieră şi fină. pictura ceramicii era mai rară. creşterea animalelor domestice (ovi-caprine. 21. Circulaţia între anumite încăperi. dovedind adaptarea la un mediu forestier. 21. şi complexe casnice. confecţionate din silex şi obsidian. În cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc. ace. şi mărgele) din marmură şlefuită. 21. fig. 14). La Sarab sunt cunoscute locuinţe circulare. prin analogie cu descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V). Bogată a fost şi industria osteologică (străpungătoare. străpungătoare. Locuinţele rectangulare aveau mai multe camere (fig. la sfârşitul mileniului al VII-lea bc(Lichardus et alii. a orzului. 21.

). Adesea au fost reprezentate personaje feminine. pictată cu culori închise pe fondul deschis sau roşiatic al vaselor (Atlas. Masuda. reprezintă a treia fază de ocupare a Zagrosului central şi vădesc o continuare a tradiţiilor anterioare (fig. legate probabil. Spiritualitatea comunităţilor Jarmo este dovedită de o foarte bogată plastică zoomorfă şi antropomorfă. sau deosebit de schematizate.cimec. Matsusani. nivelul I (în bazinul Shiraz. deoarece cercetările sunt încă insuficiente. 22). pe lângă unelte şi arme microlitice de obsidian (piese geometrice şi negeometrice. cu degresant vegetal. Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz. cercetări japoneze conduse de T. 1962). cercetări japoneze restrânse. în Neoliticul evoluat şi în eneolitic. 4500–4100 bc. gratoare etc. decorate cu benzi orizontale pictate sub buză. cu profilul carenat.grosieră cu degresant vegetal. 5-8). câteodată. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică din zonă. aşa cum se observă în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz. şi o specie fină. 1994). Iran. 1951-1952. Egami şi S. 1965). sunt cunoscute piese de aramă lucrate prin ciocănire (străpungătoare. Atlas. 5600–5000 bc. o grijă deosebită pentru întemeierea 41 www. unde. cercetări L. conduse de N. reprezentată prin numeroase vase bol. aprox. acoperită. cu angobă roşiatică. Iran. cu culori închise pe fondul deschis sau invers. 1976. Mushki (tot în bazinul Shiraz. de cultul fecundităţii şi fertilităţii (fig. Iran. împreună cu o ceramică grosieră şi fină. în formă de pioni dar cu trăsăturile anatomice ale chipului reliefate (Atlas. datate la aprox.) şi de os (străpungătoare. unele foarte schematizate. încadrată între 4100–3700 bc. în cea mai mare parte inedite). cârlige de undiţă).ro . 21. 5000– 4500 bc. cercetări japoneze N. caracterizate printr-o ceramică grosieră. unde s-a constatat continuarea practicării agriculturii şi creşterii animalelor. 1955. în regiunea pe care aceasta a ocupat-o. Sono. mărgele. 1994). aprox. toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian. Egani. lame de seceră. Este foarte greu de definit care a fost moştenirea culturii Jarmo. Van den Berghe. T. în poziţie aşezată. este reprezentată prin situl Gap A. 1956). pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. 1994). fiind mai dificil de generalizat din cauza suprafeţei restrânse săpate (12 m2) (Deshayes. mânere etc. Este posibil ca populaţiile de tip Jarmo să fi ocupat. ace.

(18 ha). 1994). Următoarele niveluri. Pe baza cercetărilor efectuate într-o serie de situri ca Susa. cercetări în două situri conduse de japonezul S. oi. grosieră şi fină. Deşi prezintă un paralelism cultural cu Mesopotamia. în perioada aceramică de tip Ali Kosh (cu toate fazele sale). ca motive fiind cunoscute cele geometrice şi cele zoomorfe (insecte. Pe la 5600 bc au fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A). ******* Aceeaşi individualitate a cunoscut şi civilizaţia din câmpia aluvială a regiunii Susa (Khuzistan. În această regiune. primele locuiri neolitice pot fi datate. Această periodizare a fost definită mai precis în urma noilor cercetări (în special la Choga Bonut. care s-a dezvoltat la contactul cu lumea mesopotamiană. dar în faza Susiana C. Se remarcă ceramica pictată cu culoare închisă pe fondul deschis al vasului. contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia. Le Breton (începând cu 1957) a propus o periodizarea bazată pe cinci faze Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). caracteristice pentru aşa-numita fază: de formare Susiana. pe la 4500 bc. cunoscută şi sub numele de Susiana sau Elam.ro . ******* În parte de nord-vest a Iranului. pereţii fiind atent feţuiţi) (Atlas. câini etc. dintre s-a evidenţiat cea fină. Choga Mish. datate între aprox. în timp ce elementele Neoliticului ceramic sunt cunoscute. 1997). Ceramica cuprindea două specii principale. zonă care a furnizat o secvenţă cronologică şi culturală. 23) (Casal. neolitică şi eneolitică aproape completă. Masuda. această civilizaţie este mult mai legată de Neoliticul din platoul central iranian. de la sfârşitul mileniului al IV-lea bc. în SV Iranului). 6000 – 5100 bc. Aşezările aveau aspectul unor sate.. Boneh Fazili) (Abbas. pictată policrom. Djaffarabad şi Bendebal.cimec. fig. L. 42 www. capre. fac trecerea către epoca bronzului în zonă. pe la 6000 bc.habitatului (locuinţele rectangulare erau lucrate din cărămizi crude. cele mai vechi descoperiri neolitice cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-i-Hasanabad/Iran. apar situri urbane. 1978). cum este cel de la Choga Mish. 1971-1973). pantere. Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii. Djowi. serpi. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. cu variante. pe la 7600 bc. prin descoperirile de la Choga Mish. păsări picioroange.

dar au apărut lamele de seceră şi topoarele şlefuite. unde au fost cercetate cinci straturi neolitice aceramice. Stronach). observându-se continuitatea unor elemente din perioada anterioară. 1994). Din os au fost confecţionate mânere pentru unelte şi. alături de care au existat şi săpăligi din piatră şlefuită. 1994). aveau o formă ovală. spatule şi mânere sculptate cu motive animaliere (Atlas. construite din cărămizi crude. cu pereţii feţuiti şi coloraţi. care poate fi regăsită şi la Hissar Tepe. au fost descoperite străpungătoare. 5600–4500 bc). Ceramica fină se aseamănă cu cea descoperită în câmpia răsăriteană a Mării Caspice. legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. Fazele următoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sang-i-Chakhamak Est. cu contraforturi la interior şi vetre supraînălţate. poate. nivelurile Sang-iChakhamak Est 3-2 (aprox. şi cu cea a culturii Džejtun. Ceramica descoperită poate fi încadrată în două categorii: grosieră. dovedind o extindere a purtătorilor acesteia (Atlas.Cel mai veche locuire neolitică din zonă este cea de la Sangi-Chakhamak Vest (aprox. În domeniul spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe şi zoomorfe de lut. fiind cioplit din nuclee piramidale. 3500– 3100 bc) nu sunt bine cunoscute. Într-o locuinţă a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemănător poate cu cele de la Çatal Hüyük). neteziţi. Se poate preciza doar că în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a fost descoperit un mormânt colectiv (femei şi copii) în asociere cu ceramică aparţinând fazei a doua a culturii Sialk. Nivelurile aceramice prezintă o arhitectură reprezentată de locuinţe rectangulare. Descoperirile aparţinând fazelor următoare. nivelurile 6-4. În ceea ce priveşte ritul funerar. cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. şi fină.ro . 5000–3500 bc) şi 1 (aprox. într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior. deşi casele au fost realizate tot din cărămizi crude. probabil. Ca piese lucrate din os. precizăm că în acest sit au fost descoperite mai multe înhumări de copii. cu degresanţi vegetali în compoziţie şi cu pereţii de culoare deschisă. În cadrul industriei litice au continuat să fie folosite piesele microlitice. lamelar. cu decor pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al vaselor. 6000–5600 bc).cimec. Astfel. care făcea parte. de la Yarim Tepe (cercetări D. 43 www. dintr-un sanctuar casnic. Utilajul litic era parţial microlitic. arme. datate între aprox.

sunt cunoscute şi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munţilor Zagros. din Turkmenistan. Cuyler Young Jr. Ceramica grosieră. era bazată pe creşterea animalelor. Industria litică a fost lucrată din obsidian şi silex şi este reprezentată prin puţine topoare şlefuite (Yanik Tepe). În cadrul locuinţelor existau silozuri (hambare) şi cuptoare simple. cu decor predominant pictat cu culoare închisă pe fondul deschis al recipientelor.ro . se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilă. în principal ovi-caprine. construite din cărămizi crude şi chirpici. vasele cu pereţii de culoare deschisă neteziţi fiind. C. Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a Iranului. s-a caracterizat prin locuinţe rectangulare pluricompartimentate. Dyson. Ceramica este alcătuită din două tipuri. defuncţii fiind coloraţi cu ocru roşu. 1961. sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun. datate între 5600–4500 bc. Arhitectura vădeşte o asemănare cu unele tradiţii din zonă. cu variante: unul mai grosier. Young. locuinţele fiind de formă rectangulară. lucrat din pastă cu amestecuri vegetale. 1958-1959. Burney. şi pe agricultură. 1958. în formă de potcoavă. care au trăit în depresiunile intramontane înalte. 1968). în timp ce boul sălbatic era vânat. câteodată. în special) şi brăţări.cimec. R. Iran. T. 1994). legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii.Iran). şi o ceramică de factură mai fină. Faza Dalma a ocupării nord-vestului Iranului. datată între 4500–4100 bc (cercetări Ch. deşi nu au fost descoperite piese componente de seceră (Atlas. unde aceasta apare ca fiind constituită de la începuturi (a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). cu pereţii şi podelele feţuite şi colorate cu ocru roşu. în vreme ce din alabastru s-au confecţionat vase (boluri. acoperită cu angobă roşie este reprezentată la Hadji Firuz. Burney. Iran. Economia acestor comunităţi. cercetări C. Pe plan spiritual. pictate. în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia. Burney. Dalma şi Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh. dotate cu curţi în care se găseau vetrele şi cuptoarele. 1961). precum şi o serie de înmormântări colective. realizate din obsidian. se 44 www. 1960-1962) şi Hadji Firuz (spre SV. tot în bazinul lacului Rizaiyeh. decorate cu puncte şi ciupituri realizate cu unghia. cercetări C. şi T.În ceea ce priveşte siturile din zona piemontului nordic al Munţilor Elburz. având curţi. În cadrul industriei litice.

în faza mai veche. cu degresant vegetal. 45 www. erau bine păstrate în săpătură încât se distingeau uşile şi ferestrele. F.ro .Iran. pictată cu culoare închisă sau cu impresiuni realizate cu degetele. 4100–3700 bc) casele şi-au păstrat particularităţile constructive. mult mai legată de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele nordice (Džejtun). H. cercetat de E. prin descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizai-yeh. 1994). Atlas. 1957). menţionându-se prezenţa unor vârfuri de săgeată de silex. dintre descoperirile litice fiind menţionate doar lamele de seceră. având fiecare vetre interioare. Cultura Hissar (situl Tepe Hissar. cercetări restrânse R. 1931–1932) s-a dezvoltat în regiunea Munţilor Elburz. şi fină.cimec. pe versantul sudic al Munţilor Elburz. Dyson şi T. pictată. serpintinitul). nu a mai fost lucrată in obsidian. Schmidt. fapt necunoscut până atunci în mediul iranian. cu fondul acoperit de o angobă rosie. În faza următoare. care a fost utilizată pentru confecţionarea pieselor mărunte (ace) şi pentru podoabe. care a fost. încadrată între 4100– 3700 bc. în domeniul arhitecturii. Pentru domeniul spiritual se poate menţiona inhumarea copiilor în urcioare. 4500– 4100 bc). Hissar I A (aprox. în Neolitic şi Eneolitic. Cunoscând două faze de evoluţie. în special cea grosieră. Tot pentru podoabe au fost întrebuinţate unele pietre semipreţioase (cornalina. 1988. este cunoscută insuficient.cunosc lamele de seceră. cultura Hissar s-a caracterizat printr-o relativă stabilitate şi prosperitate. locuinţele erau rectangulare. Industria litică este puţin cunoscută. unghiile şi cu beţişoare de stuf. pictată şi nepictată. În faza a doua a fost întrebuinţată arama. bovine şi câini) şi o agricultură bazată pe un sistem de irigaţii. se observă continuarea utilizării speciilor anterioare. cu zidurile din chirpici finisaţi la interior. în apropiere de Damghan/Iran. iar ca piese osteologice sunt cunoscute străpungătoarele. C. Young. Astfel. În domeniul confecţionării ceramicii. Autorii cercetărilor arată că purtătorii acestei faze au practicat creşterea animalelor (ovicaprine. pluricelulare. din nordul Iranului. Ceramica fazei Dalma cunoaşte speciile grosieră. Hissar I B (aprox. nedecorată şi cu angobă roşie (Aurenche. Ultima fază de ocupare neo-eneolitică a nord-vestului Iranului. cu degresant mineral.

în faza Hissar I B. Domeniul spiritual este reprezentat doar de ritul de înmormântare. cu spaţii destinate traiului şi activităţilor gospodăreşti zilnice. În regiunea platoului central iranian. între 5600–3700 bc. Încă de la începuturi. pentru ca. În faza Sialk II (4500– 4100 bc). într-un teritoriu cu o pânză freatică bogată. între platourile înalte iraniano-afgane şi lumea caucaziană şi est anatoliană. cercetări expediţia franceză condusă de R. pereţii fiind feţuiţi şi vopsiţi la interior cu roşu. pictată cu culori închise pe fondul deschis al recipientelor. să cunoască o diversificare deosebită. 1959). agricultura. Această stabilitate şi dezvoltare deosebită s-a datorat poziţiilor geografice ocupate. când 46 www. cunoscută din faza precedentă. s-a dezvoltat. meşteşugurile şi schimburile comerciale fiind foarte importante. în faza Sialk III (4100–3700 bc). Din piatră au mai fost lucrate boluri şi brăţări şlefuite.ro . sa confecţionat şi o specie grosieră. care era inhumaţia. precum şi pentru păstrarea proviziilor (în vase/urcioare mari). în fazele următoare. fiecare cu subfaze şi etape. în neolitic şi eneolitic. locuinţele au fost construite din cărămizi crude. din bazinul lacului Daryacheh–ye–Namak. Pe lângă specia ceramică fină. într-o veritabilă placă turnantă între zona mesopotamiană şi cea central-asiatică.Ceramica fină era lucrată din pastă bună. fiind ornamentată. din faza Sialk I. în prima fază. prin lame de seceră. Industria litică a fost reprezentată. cu chirpici. creşterea animalelor (oi şi bovine).cimec. cu decoruri realizate cu culoare închisă pe fondul acoperit cu angobă roşie al vasului. să apară acoperişurile boltite şi cuptoarele evoluate pentru ars ceramica. Ghirshman. săpăligi şi topoare cioplite. în faza Hissar I A. 1937)( Van den Berghe. precum şi resurselor şi ocupaţiilor statornice pracicate. decedaţii fiind însoţiţi de un inventar funerar compus din vase de ofrandă (Atlas. cu mai multe încăperi. locuinţele au fost construite pe schelet lemnos. planurile fiind rectangulare. cultura Sialk (situl eponim lângă Kashan. dar în afara zonelor secetoase. cu o remarcabilă continuitate şi putere de influenţă. ca piese noi introducânduse străpungătoarele şi topoarele şlefuite. arsă în cuptoare evoluate. Astfel. 1994). Utilizarea cuprului este menţionată încă din prima fază. au existat preocupări pentru asigurarea solidităţii şi sanităţii habitatului. dezvoltată. pentru ca apoi. Iran. 1-3 şi 4-5 (5600–4500 bc). 1933-1934. de-a lungul a trei faze principale (I-III).

în grade şi maniere diferite. în fazele a II-a şi a III-a. 24-25). uniformă. Atlas. Ceramica a cunoscut o deosebită extensie în cadrul culturii Sialk (fig. pictată cu negru pe fondul vasului sau pe un fond roşu. lucrată cu degresanţi vegetali în compoziţie. comunităţile de tip Sialk au influenţat. a fost utilizată doar ceramica fină cu decor pictat cu culori închise pe fond roşu. sunt cunoscute vasele cu picior. defuncţii acoperiţi cu ocru roşu au fost înhumaţi împreună cu piese de inventar funerar (Casal. cum ar fi pumnalele cu limbă la mâner.cimec. cu angobă roşie. străpungătoare. pe fond roşu. 1978. În faza Sialk I. ace cu ureche şi podoabe (spirale). pentru ca. în vreme ce. 47 www. ea nu a mai fost întâlnită în fazele evoluate. reprezentările zoomorfe etc. În decursul evoluţiei lor. neornamentată şi pictată cu nuanţe închise. fiecare cu câte două variante. 1994).s-au realizat. prin batere la rece. Astfel. o ceramică fină. în faza I cele două categorii principale.ro . de culoare deschisă. În ceea ce priveşte domeniul spiritual. în faza Sialk II. fiind confecţionate. era atât nedecorată cât şi pictată. depuşi în urcioare. Ceramica fină a cunoscut o firească evoluţie. ca motive întâlnindu-se romburile simple sau îngemănate. cu culori închise pe fondul vasului. grosieră şi fină. Din faza I se cunosc doar înmormântări de copii. 4-5. cel mai bine cunoscut este ritul funerar al comunităţilor Sialk. să se confecţioneze piese prin turnare. de la începuturi. în timp ce. Ceramica grosieră. în fazele evoluate. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica fină. există. monocromă. comunităţile contemporane din vestul şi nord-vestul Iranului sau pe cele din Asia centrală.

la est. de Neoliticul şi Eneoliticul iranian. 5 la 2 ha). M. reprezintă. în vest. Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun. într-un mediu semideşertic. cu dimensiuni variabile (0. a avut o origine şi o evoluţie proprie. dintre care unele au coexistat şi s-au influenţat reciproc între mileniile al VI-lea şi al III-lea bc. probabil.ro . centrală (staţinile Džejtun şi Čopan Depe) şi răsăriteană (Monžukly Depe). procentajul ceramicii pictate şi numărul statuetelor zoomorfe şi antropomorfe. Siturile. Anau şi Namazga. şi O. pe parcursul a trei faze: timpurie (în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea bc). Hissar. dezvoltând grupe şi variante regionale. depinzând. 1955 – 1963. fiecare. ocupând câte o nişă ecologică bine individualizată. au fost intens şi 48 www. Asezările erau amplasate pe malurile apelor care coborau din munte. bine definite. B. Kerlteminar. până în regiunea Meana-Čaač. cu trăsături comune şi particularităţi locale exprimate în ocupaţii. la 30 km NV de Aškhabad. dezvoltată la poalele muntelui Kopet Dagh. cum au fost culturile Džeitun. în 1964). Berdyev.CAPITOLUL 12 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ASIA CENTRALĂ Este alcătuit din mai multe comunităţi istorico-etno-culturale. cercetat de V. ca şi în zonele de contact dintre câmpie şi lanţul nisipos al Deşertului Kara Kum. mijlocie şi târzie (sfârşitul mileniului al VI-lea bc (Masson. unde primăvara devreme se formau lacuri sezoniere. Siturile acestei civilizaţii pot fi grupate în trei zone geografice: occidentală (aşezarea Bami).cimec. de la Kyzyl Arvat. Masson. în unele din elementele lor. prima cultură neolitică (sedentară şi agricolă) din sudul Turkmenistanului. 1971).

27). în vreme ce podelele erau văruite cu alb şi roşu. împreună cu lamele neretuşate. a fost pusă în evidenţă prezenţa cuţitoaielor (geluitoare). cu mai multe încăperi (cu suprafaţa medie de aprox. pahare şi aşa-numitele “salatiere”. 1984). şi cuprindeau locuinţe rectangulare. Au mai fost identificate râşniţe de mână. V. Există şi vase lucrate mai îngrijit. cu pereţii neteziţi şi. fiind caracterizat. aceştia cultivând mai multe specii de grâu şi orz (Čagally Depe. în turma de animale având rol important oile şi caprele urmate de bovine. 1971. şi creşterea animalelor.îndelung locuite. cu motive realizate cu culoare roşie în formă de acolade. De asemenea. O mică parte a ceramicii a fost pictată. decorate în majoritate cu motive incizate simple. trunchiate. realizate cu culoare neagă şi roşie. se pare că ea a fost 49 www. în cele peste 70 de locuinţe din situl eponim. au locuit între 140 şi 160 de oameni (fig. topoare de piatră şlefuită. grosimea unor straturi de cultură ajungând până la 6. linii drepte. în formă de jetoane). şi gratoare. care erau construite din cărămizi crude alungite (cu lungimea de 60–70 cm). Pentru domeniul vieţii spirituale sunt cunoscute câteva picturi murale. sub podeaua locuinţelor sau sub solul curţilor. 50 m. cilindroconice: străchini. Masson estima că. şi a burghielor (sfredelelor). Ocupaţia principală a purtătorilor culturii Džejtun a fost agricultura. cu vatră interioară. Formele erau simple. triunghiuri şi semilune). pătrate rezervate etc. zidurile fiind finisate cu argilă şi acoperite cu culoare roşie sau neagră. În ceea ce priveşte originea culturii. în special prin piese microlitice geometrice (trapeze. Piesele componente de seceră erau numeroase (aprox. 23. 26). lustruiţi. întrebuinţate pentru unelte compuse. perioada târzie). lucrate pe lame de silex. 5 mp). Kohl. pisăloage. sfere de piatră etc.ro . frecătoare/zdrobitoare. Casele aveau curţi şi anexe gospodăreşti. uneori. M. 36. utilizate. având paie tocate în compoziţie şi o ardere de calitate mediocră (fig. Ceramica culturii Džejtun este considerată cea mai veche din Asia centrală. 5 % din totalul utilajului microlitic).Utilajul litic al culturii Džejtun a prelungit o tradiţie de tip mezolitic. Ca rit funerar s-a folosit inhumaţia. defuncţii fiind depuşi în morminte simple. căni. pentru prelucrarea pieilor (Masson.cimec. lucrate din lame retuşate cu scobitură. figurinele zoomorfe şi antropomorfe şi “fisele de joc” (idoli conici. linii ondulate.

spre vechiul curs Syr-Daria. pe malul drept al fluviului Amu-Daria. Ljavljakan. culesului şi pescuitului. Mamedov. B. Neolitic târziu–sfârşitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc. faza a II–a. dar au receptat. De aceea. sfârşitul mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc. din 1954 până în prezent. în Uzbekistan. spre lacul cu acelaşi nume. a unor triburi din NE Iranului. Numeroase situri au fost descoperite în interfluviile Asiei centrale. Tolstov. D. în interiorul deşertului Kyzyl Kum (cercetări S. Djingeldy în zona deltei. la est de Marea Aral. 1960-1961. o serie de trăsături ale modului de viaţă neolitic. cele mai cunoscute fiind: Djanbas – 31 (Tolstov). E. şi nu este vorba de o evoluţie locală spre neolitic (Masson. Komsomol 1-6. Vinogradov. 1984). Kohl. unde este cunoscut şi mormântul neolitic târziu la Tumek-Kičidižik. care au asimilat o serie de comunităţi mezolitice locale. Cu toate datele insuficiente şi discutabile. dezvoltarea şi răspândirea comunităţilor Kelteminar a fost. probabil. foarte probabil. A. în special de creşterea umidităţii relative în zona Ljavljakan. în cadrul expediţiei Horezmia.cimec. V. în regiunea vechilor delte ale fluviilor Amu-Daria şi Syr-Daria şi a râului Zeravshan. din 1965. Vinogradov a stabilit următoarea schemă de periodizare a culturii Kelteminar: faza I. A. I. prin aculturaţie. strâns legată de evoluţia climatică a Asiei centrale în Holocen. în Ust-Yurt şi la limita orientală Karakum Zaunguz.ro . o economie de producţie. la NE de Tutkul. în delta Sarykamyš. la sud de Akčadarin. faza a III–a. Učašča 131 în zona înălţimilor Darjasaj. Oamenii culturii Kelteminar nu au avut.rezultatul pătrunderii. 1939. cu geograful E. U. de cronologie relativă şi absolută. Au fost identificate peste 1000 de situri Kelteminar. Darbaza Kyr 1 şi 2. spre văile uscate ale Makhandariei şi Gudjajlei. traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânătorii. 50 www. pe teritoriul Turkmeniei. în colaborare. asemănător cu cel din Epipaleolitic/Mezolitic. P. V. 1971. în mod special. 1977). Kelteminar timpurie (situl Darjasaj)–aprox. Neolitic evoluat (situl Djanbas)– sfârşitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc. Bižanov. Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în câmpiile deşertice ale Asiei centrale cuprinse. Islamov.

trapezele asimetrice şi triunghiurile alungite. identificate ca orizonturi pietruite (aprox. la Tutkaul. în estul Asiei centrale (Tadjikistan). dar ceramica era aproape inexistentă. cu forme şi decoruri diverse. şi 25 mp. 1963– 1969. cu forme variate: rectangulare. De aceea. cercetată începând cu 1948 (siturile Kui Bulyen. şi Saijed. 6000 şi 4000 bc şi chiar până la sfârşitul mileniului III bc. în cadrul industriei lamelare s-au produs o serie de modificări tipologice. amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan. A. 1981. 1957–1959. din nuclee microlitice. În aşezările cercetate. Industria litică a fost foarte bogată (aprox. pe un relief înalt. A. sub forma colibelor uşoare. s-a dezvoltat. Siturile au avut o întindere variabilă.cimec. din care una de la Tutkaul avea aprox. Cultura Hissar∗. Se mai cunoscute şi locuinţe semiîngropate (bordeie). Okladnikov. piesele realizate fiind: trapezele numite cornus. în Munţii Zagros. 5 m grosime. cu o locuire intensă pe acelaşi loc. în siturile mai importante). În faza a II-a. la Saijed). ovale sau rotunde (cu suprafaţa de aprox. vârfurile pedunculate pe lamele (vârfuri de tip Kelteminar). unde sunt cunoscute peste 300 de situri. între aprox. trapezele cu conturul simetric etc. dar nu a fost atât de bogată ca industria litică (Vinogradov. P. acumulându-se zăcăminte arheologice de aprox. gratoarele pe capăt de lamă şi triunghiurile asimetrice. a fost bogată şi s-a caracterizat printr-o cioplire lamelară. Toate tipurile de locuinţe au avut vetre. în zona sudică. 1 mp). Vahš. 1984). realizată din silex. 51 www. asemănătoare cu cele descoperite la Kharim Shahir.De aceea. Tutkaul. 1965–1972). dar în afara marilor acumulări loessoide. industria litică şi-a menţinut caracterul particular. industria litică. structurile de locuire au fost. A. În cea de. şi reveniri periodice. Kyzyku Jaksu şi pe conurile de dejecţie de la poalele munţilor Adyrov. Ceramica a fost prezentă în toate fazele culturii Kelteminar. Kohl. cultura Hissar a fost legată de existenţa ∗ Este diferită de cultura eneolitică Hissar din Iran. lamele evoluate. caracterizându-se prin vârfuri bifaciale. dispuse în alveolări semisferice (de 15– 30 cm adâncime) şi construite din roci calcaroase şi bolovani de râu. sparţi. cuprins între 500 şi 1500 m. ca piese întâlnindu-se: trapezele. 40 mp. cu vârf evidenţiat. 12 m diametru. 2–2. 40000–50000 de piese. străpungătoare. Ranov.a treia fază. Jugupov. V. de regulă. 1 m adâncime şi aprox. Kh.ro .

Sarianidi. pentru răzuitul pieilor. Altyn-Depe şi Geoksjur. Eneoliticului timpuriu îi aparţin doar nivelurile Anau I A (aprox. în această regiune. Utilajul litic şlefuit se găseşte într-un număr redus şi era reprezentat de topoare total sau parţial şlefuite. erau acoperite cu ocru roşu (fig. formată prin evoluţia locală a comunităţilor Džejtun.ro . puternic influenţate de complexul cultural Sialk I. Kara-Depe. fiind cunoscută prin cercetările efectuate la NamazgaDepe. trapeze etc). nici una însă nu a fost unanim acceptată. potrivit altor specialişti. în Turkmenistan). în unele cazuri. culturii Džejtun. cu mai multe încăperi specializate (bucătării cu vatră. 1982). Astfel. din aşchii retuşate. 4500–4100 bc) (Masson. continuând să fie realizate artefacte de tip choppers.cimec. cuţite cu lustru de utilizare şi fierăstraie. piese solzoase. versantul nordic al Munţilor Kopet Dag. Podeaua şi supafeţele pereţilor erau finisate cu lut fin şi. au fost avansate mai multe ipoteze. chopping tools. şi au servit. camere pentru activităţile cotidiene. Se cunosc şi numeroase piese microlitice (racloare. 28). constând din pătrate şi triunghiuri roşii întrun cadru de culoare neagră. La Anau s-a descoperit o încăpere cu decor mural pictat. magazii etc). piese componente de seceră. triburile Hissar practicau creşterea animalelor care era. s-a caracterizat printr-o arhitecură complexă. sau se aflau încă în stadiul de vânători şi culegători mezolitici (Ranov 1982). al naşterii agriculturii şi creşterii animalelor (incipient era of food production). În ceea ce priveşte economia culturii Hissar. pentru prelucrarea lemnului (cuţitoaie/geluitoare). Masson. unele situri depăşeau 10 ha (Kara-Depe. ca răzuitoare (racloare). baza economiei. continuând să fie construite locuinţe rectangulare cu mai multe camere. Eneoliticul din Asia centrală este reprezentat de cultura Anau (situl eponim Anau/Tepe Nord. bine reprezentată la Chakmakli (Šakmakli) şi Monjukli. gratoare. 52 www. 5000–4500 bc) şi Anau I B (aprox. În faza Anau I B. iar cele mai uşoare. care succede. Piesele litice au fost lucrate pe bolovani de râu. împreună cu vânătoarea şi culesul. 1972.unui posibil neolitic aceramic din zonă. Braidwood. cunoscute fiind locuinţele rectangulare. Faza Anau I A. după R. cele mai masive. şi din nuclee de silex sumar pregătite. comunităţile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat). cu podeaua realizată din tencuială cu ipsos. Namazga-Depe). cuţitoaie/geluitoare cu scobituri sau denticulate.

Expediţia arheologică a Complexului Sud-Turkmenistan. În faza Anau I B se cunosc tot două specii ceramice. în timp ce în faza Anau I B dispar artefactele lucrate din silex. pictată cu nuanţe întunecate pe fond deschis. A. motivele decorative fiind geometrice. exista o ceramică decorată prin pictare cu nuanţe închise pe fond deschis şi o alta ornamentată tot prin pictare. şi ceramica fină. 4100– 3700 bc).cimec. în special triunghiuri de mari dimensiuni. N. cu mai multe încăperi. 1957–1963. au fost realizate statuete feminine. şi 53 www. în Turkmenistan. pe versantul nordic al Munţilor Kopet Dagh. Ganjalin. îşi începe evoluţia o altă cultură eneolitică din Asia centrală. cercetări D. aflat în asociere cu coloane de lemn (Khlopin 1963. cu motive geometrice. Masson. alături de care apar obiectele de aramă. Masson. de tradiţie Anau. Într-o locuinţă de la Yassi. Este vorba de case rectangulare. diferenţiate prin maniera de decorare. 1972. I. decorată cu culori închise pe fondul deschis al vasului. Bukinich. 1982). Ca piese de cult. În cea de-a doua fază apare ceramica bicromă. 1916. iar din cupru erau confecţionate ace cu secţiunea pătrată şi capul piramidal. roşie şi neagră pe fond deschis.Industria litică a fazei Anau I A păstrează piesele microlitice şi săpăligile de piatră şlefuită. construite din cărămizi crude. În faza Namazga I. Ceramica fazei Anau I A cuprindea două specii de ceramică fină. 29). cercetări recente). Khlopin. B. dar cu culoare neagră (brun închisă) pe fondul roş-gălbui al vasului. care continuă. Sarianidi. 1924. Namazga I (situl Namazga Depe. pictată cu negru (brun închis) pe fondul roşu al vasului. Maruchtchenko. cu degresanţi minerali în compoziţie. într-o cameră era un perete pictat policrom.ro . se observă o revenire la ceramica grosieră cu degresant vegetal în pastă. Construcţiile acestei culturi sunt cunoscute prin cercetările de la Yassi. A. dar diferite calitativ: o veselă grosieră. Kuftin. 4500– 4100 bc) şi Namazga II (aprox. De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox. redate în poziţie aşezată (fig. Astfel.4500–4100 bc). 1952. În cadrul culturii Namazga au fost decelate două perioade: Namazga I (aprox. continuându-se şi confecţionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roşu. D. Kara Depe şi din oaza Geoksjur. A.

o răspândire generalizată a caselor rotunde şi rectangulare. în zona occidentală au evoluat comunităţi care aveau o ceramică de tip Kara-Depe. S-a produs. în acelaşi timp. 1982).cimec. De-a lungul culturii. foarte bine lustruită. Casele continuă să fie multicompartimentate. din Eneoliticul mijlociu (4500–3700 bc) se observă o deosebită diferenţiere între culturile central-asiatice: în timp ce în zona apuseană continua ceramica fazei Anau II (fig. vulturi). Astfel. se cunosc elegante statuete feminine. În domeniul vieţii spirituale. 30). influenţe de tip Obeid. uneori coifuri de luptă. 30). de tip Jalangač. destul de rău conservate.sporadic o ceramică gri sau neagră. netedă. 1972. cu pictură policromă şi motive geometrice. reprezentând motive geometrice. Ca rit funerar. în construcţii funerare circulare de tip tholos. De asemenea. în zona răsăriteană a apărut o ceramică monocromă pictată cu linii paralele de-a lungul gâtului. Sarianidi. atât în morminte individuale cât şi în morminte colective. Astfel. în cadrul unei locuinţe de la Geoksjur. cu părul împletit. redate în picioare sau poziţie aşezată. Piesele de aramă erau lucrate prin metoda à cire perdue. purtând. Dacă în domeniul plasticii de lut se resimt. redate în poziţie aşezată. Ca podoabe au fost descoperite coliere de aur. în domeniul ceramicii Kara-Depe sunt prezente influenţele de tip Sialk III. cornalină şi turcoaze. 54 www. a vârfurilor pedunculate de suliţă şi a statuetelor feminine aşezate. Masson. sanctuare cu vetre-altar ovale. lazurit. nude. pantere pătate. La Geoksjur a fost descoperit un canal eneolitic de irigaţie. În Eneoliticul târziu (3700–2800 bc) s-au menţinut diferenţierile culturale. şi bărbaţi în picioare. pictată cu brun închis pe fondul alb-verzui al vasului.ro . venite dinspre culturile Obeid şi Susiana. pictată policrom cu cruci mari şi jumătăţi de cruce. şi figuri zoomorfe (ţapi. În zona estică era cunoscută ceramica de stil Geoksjur. au fost descoperite vase de marmură. în eneoliticul Asiei centrale. cu podium rectangular (Masson. pe când la Kara-Depe a fost semnalat un sanctuar izolat. era utilizată inhumaţia. argint. au fost realizate mari figurine feminine. lung de 3 km. cu mâinile depărtate sau aşezate pe piept şi cu decor pictat (fig.

Pakistan (Jarrige. Jarrige începând cu 1974) şi Kili GhulMuhammad-Togau (sondaj W. Mackay a început să cerceteze aşezarea ChanhuDaro(Casal. S. în Pakistan şi India de nord-vest. datate în mileniul al VII-lea bc. prin care se poate 55 www. Astăzi sunt cunoscute peste 300 de situri ale acestei civilizaţii. De asemenea. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetări. conturându-se trasăturile acesteia. unde. de mai mică amploare. Cea mai cunoscută este civilizaţia Harappa. din 1931.ro . au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein). 1950) în Belucistan. aşa cum demonstrează descoperirile din siturile Mehrgarh (cercetări J. Majumdar (Amri. făcând trecerea spre începuturile epocii istorice. bazate pe urbanism şi transmiterea experienţei prin scris. 1978). 1929). începând cu anul 1921. presupunându-se existenţa unor civilizaţii neolitice anterioare. în Sind. denumite pre-harappeene. Originea civilizaţiilor Indusului este încă puţin lămurită. Mackay. iar. după situl eponim din Pendjab. (N. Sir John Marshall şi Sir Mortimer Wheeler (1921. fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului final şi Chalcolitic. Astfel.CAPITOLUL 13 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL ÎN ZONA INDUSULUI Civilizaţiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaşi nume. 1923-1925) şi M. definite în cea de-a doua jumătate a secolului trecut. Fairservis. C. au mai fost efectuate cercetări sistematice la Mohendjo-Daro (19221931) în cadrul misiunii americane conduse de E.-F. 1988). A.cimec. pe vechiul curs al râului Ravid (Pakistan). Alte cercetări. în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice. E.

la Mehrgarh se observă extensia plantelor de cultură şi sporirea rolului creşterii animalelor (bovinele. În mileniul al VI-lea bc. Pe lângă ceramică. care. erau organizate în complexe. defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită.urmări evoluţia unei economii agricole. având ca degresant paie tocate. există la Mehrgarh dovezi ale practicării metalurgiei aramei. mormintele fiind organizate în necropole. s-au confecţionat numeroase figurine antropomorfe şi zoomorfe. împreună cu Mehrgarh. ca motive utilizate fiind cele geometrice. în Chalcolitic. Ca inventar funerar. dispuse simetric. construite din cărămizi crude. Într-o perioadă care precede 56 www. Deşi are o origine locală. fiind influenţată de lumea iraniană a civilizaţiei Djemdet Nasr. păsări) şi antropomorfe (“dansatoare”). Structurile de locuit. progres care a marcat o serie de modificări în cadrul industriei litice şi osteologice. ceramica era de bună calitate şi a început să fie lucrată la roata cu “arcuş” (înainte de 4000 bc) şi era decorată prin pictură. Oamenii acestei perioade cultivau orzul (Hordeum vulgare) şi creşteau. din ce în ce mai realiste. construite din cărămizi crude. Locuitorii acestui sit prezentau un dezvoltat cult funerar. probabil. Ulterior. în morminte erau depuse unelte. fiind lucrată din “colaci” de argilă. 31).cimec.ro . Înflorirea acestei aşezări s-a datorat. turcoazele şi bumbacul (Jarrige. Pentru sfârşitul mileniului al V-lea bc. ca bunuri de schimb fiind arama. Ceramica a început să fie confecţionată pe la jumătatea mileniului al VI-lea. producţia ceramică pre-harappeană prezintă influenţe receptate din partea culturilor din zona platoului iranian (Sialk şi Hissar). într-o regiune din apropierea văii Indului. în mileniul al V-lea bc. În faza veche. zebul/Zebus). cu mai multe încăperi. în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig. caprinele. Ceramica chalcoliticului din regiunea pakistanezo-indiană era policromă. pe lângă case existând şi magazii pentru păstrarea proviziilor. în special. animaliere (frize cu ţapi. În faza veche (mileniul al VII-lea bc) au fost descoperite locuinţe rectangulare. reprezintă importante centre artizanale de olari. podoabe din scoici şi pietre semipreţioase (lapislazuli şi turcoaze). ca şi în cazul altor aşezări din zona iraniană. realizată în stilul Kechi Beg (aprox 3500–3000 bc). multe procurate pe calea schimburilor. 1988). şi comerţului purtat cu regiuni îndepărtate din vest.

la Mehrgarh a continuat să se practice inhumaţia în cadrul unor necropole de sine stătătoare. au pregătit trecerea la civilizaţia propriu-zisă a Indusului (Harappa).ceramica cenuşie. pe un urbanism evoluat. Ca piese de inventar. 3000–2500 bc). dezvoltată între mileniile al IV-lea şi al II-lea bc. 57 www. 1988). în morminte au fost puse puţine unelte şi multe podoabe (coliere de steatită şi pandantive din lapislazuli) (Casal.ro . În chalcolitic. pe comerţ intens. prezentate mai sus. monocromă.cimec. cu elemente de protoscriere. realizate din lut. Jarrige. 1978. comparabilă cu cea din zona Egiptului. au apărut cunoscutele sigilii. o structură socială elaborată şi o scriere încă nedescifrată. Mesopotamiei şi Iranului antic. bazată pe o economie agricolă prosperă. fildeş şi metal. Aceste descoperiri. din stilul Quetta (aprox.

neolitică şi eneolitică. începând cu anul 1921 (Yangshaocun. Cercetările efectuate. Astfel. decât cel actual. sunt deosebit de originale. iar în centrele 58 www. Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald şi mai umed. printr-o serie de complexe culturale care. indochinez şi indonezian). civilizaţiile neolitice extrem-orientale şi sud-est asiatice par să reprezinte mai multe spaţii de debut independent şi al modului de viaţă neolitică şi o anumită particularizare de dezvoltare a fiecărui subcentru (japonez.ro . Dacă Orientul Mijlociu. domesticirea soiei s-a realizat în Manciuria. Apropiat. chinez.cimec. în perioadele epipaleolitică. ******* Zona chineză prezintă. unele dovedind o continuitate remarcabilă. în nord existând lacuri şi mlaştini. pe lângă diversitate. în timp ce zona centrală era acoperită de un lac enorm.CAPITOLUL 14 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL EXTREM-ORIENTAL ŞI SUD-EST ASIATIC Extremul Orient şi sud-estul asiatic s-au caracterizat. evoluţia independentă spre modul de viaţă neolitic făcându-se în văile marilor fluvii Huang-Ho (Galben) şi Yangzijiang (Albastru) şi a afluenţilor acestora. o geografie mult diferită faţă de cea de astăzi. născându-se şi evoluând civilizaţii şi complexe culturale originale. în funcţie de tradiţii şi mediul geografic de dezvoltare. în neolitic. Asia Mică şi Europa s-au aflat într-o anumită conexiune în timpul procesului de neolitizare şi de evoluţie a unor complexe culturale. nordul provinciei Henan) au arătat că au existat mai multe centre de neolitizare în China. menţinându-şi varietatea dată de imensitatea şi diversitatea spaţială. cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul fluviului Yangzijiang. Dezvoltarea agriculturii şi creşterii animalelor au fost astfel favorizate. în mileniile al VII-lea–al VI-lea bc.

Spre vest. Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo (Banpocun/X’ian. comunităţile Yangshao au cucerit zonele Shandong-ului şi Changchun-ului în Manciuria.ro . în principal zonele muntoase din vestul şi nordul Chinei. ultima pentru perioadele târzii. în regiunea Shanxi. în mileniul al II-lea bc. În nord. în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-Ho şi a afluenţilor săi Wei şi Fen. comunităţile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale culturii Longshan. comunităţile Yangshao s-au răspândit spre sud. care domină cursul fluviului Huanghe şi bazinele afluenţilor acestuia. Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii. meiul. comunităţile Yangshao au ocupat părţile orientale ale zonelor Qinghai şi Gansu. cultura Yangshao.protoneolitice din zona cursului mijlociu a fluviului Huang-Ho s-a cultivat. în special de-a lungul fluviului Tao. Aşezările aveau aspectul unor sate. săpat începând cu 1921 de către geologul suedez J. în Quiughai. deplasându-se prin valea Wei. numită astfel după situl Yang Shao T’sun (Yangshaocun din zona Henan. Prezintă elemente de fortificare cu şanţuri completate. cu stâlpi interiori. erau sistematizate şi divizate în cartiere specializate. Aceste comunităţi îşi schimbau locul de aşezare în funcţie de epuizarea terenurilor şi creşterea animalelor. Wei şi Fen. revenind 59 www. Anderson). după o perioadă de conveţuire. Aceasta este bine cunoscută datorită cercetărilor din numeroase situri din zonele Henan. Gansu şi. fiind specifice pentru cultivatori şi crescători de animale semistabili. G. de sfârşitul mileniului al VI-lea bc. ocupând. ajungând. De asemenea. Shaanxi. Pereţii erau alcătuiţi din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig. Din această ultimă provincie. până în golful Hangzhou (la Liangzhu şi Qingliangang). unde s-au amestecat şi au asimilat o serie de influenţe primite din partea civilizaţiilor central-asiatice. care susţineau şarpanta cu un acoperiş din paie. aşa cum este atestat în faza a II-a a sitului de la Miaodigou. Spre nord-est. la vest de Zheng-zhou. cu valuri de apărare ridicate din pământ. 33). localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru. în apropiere de Ming Xian. amplasate pe terasele de loess. spre est. de timpuriu. triburile Yangshao au mai influenţat o serie de comunităţi vestice şi răsăritene. s-a dezvoltat. Casele erau rotunde şi rectangulare. unde au influenţat pe cele ale culturii Liangzhu. În neoliticul timpuriu.cimec. uneori. cu o suprafată de peste 24 hectare.

antilope. provincia Gansu). îngreunate cu o piatră şi greutăţile pentru plasele de pescuit.cimec. bovine şi ovi-caprinele. A fost confecţionată şi o ceramică de uz gospodăresc. cuţite rectangulare pentru secerat (seceri) şi defrişat. cu culori închise: roşie. Ceramica reprezintă o importantă realizare a comunităţilor Yangshao şi se caracterizează printr-o deosebită varietate şi eleganţă. comunităţile Yangshao creşteau viermii de mătase. arsă oxidant. între care varza de China (Brassica sinensis). Argila era bine epurată şi arsă oxidant. de la galben deschis la roşu intens. cânepa şi unii arbori fructiferi. diverse legume. suliţe cu vârful din os. fusaiole de piatră şi ceramică. pe care îl păstrau în gropi sau în vase de provizii. cu un decor policrom deosebit. fără motive pictate. aşa cum este atestat de numeroasele resturi osteologice de peşti şi animale sălbatice: bovidee şi cervidee. purtătorii culturii Yangshao utilizau praştiile. căpătând culori diferite. La acestea se adaugă piesele de piatră şlefuită: cazmale. ace de os cu ureche. iepuri şi marmote. boluri. săpăligi. bolasul. vasele fiind finisate cu mâna. iar ca unelte: beţele pentru săpat. Decorul era realizat prin pictare pe argila în curs de uscare. topoare şi tesle cu secţiunea eliptică. cu pieptenele. amprente de împletituri şi ţesături. până la 1000ºC. butelii etc.periodic pe vechile amplasamente. pe terenuri obţinute prin defrişarea vegetaţiei sălbatice. decorată cu impresiuni de şnur înfăşurat. Ceramica fină a fost lucrată mult mai îngrijit. Ca arme. cu o gaură pentru cele mai vechi sau cu trei (Yumen. Principala ocupaţie a purtătorilor culturii Yangshao era agricultura. râşniţele de mână. cai. cele mai vechi 60 www. Formele sunt foarte variate: cupe adânci. greutăţi. pe un suport rotativ. Culesul şi vânătoarea au continuat să aibă un rol important în asigurarea hranei. lucrată mai puţin îngrijit. prin incendiere. câini. găini. oale. brună şi neagră. vorbind de o specializare a creşterii animalelor. pentru vânatul păsărilor.ro . adaptat la un climat mai secetos. leoparzi. perpetuată până în cultura Longshan. germanica). Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praştie). cultivând meiul păsăresc (Setaria italica var. porci. De asemenea. săgeţile. harpoane. Au fost realizate şi vase negre lustruite sau cu corpul alb. rotunjite. fluiere sau ocarine (de formă ovoidală sau sferică.

Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare. cum se observă în siturile Huaiyin. realizate pe ceramică. carenate sau conice. din Xuzhou până în sudul Shandongului şi până la nord de Anhui şi Jiangsu. utilizate ca urne funerare. alcătuită din amfore mari. aplatizaţi cu spatula. La începutul culturii a fost utilizată ceramica lucrată cu mâna.ro . ca forme fiind cunoscute ibricele tripode. lemnul şi dentiţia animalelor. alături de pictogramele divinatorii de pe carapacele de broască ţestoasă din cultura Longshan. purtătorii culturii Dawenkou au folosit. la baza scrierii chineze. au putut sta. la baza scrierii chineze. Purtătorii acestei culturi erau crescători de animale şi cultivatori de plante. 34).fiind. în special cele ce cuprind peşti (bazinul Wei). Xixiaou. spirale şi cercuri concentrice. în partea de centru-sud a provinciei Shandong) s-a dezvoltat. Aceasta era lucrată cu mâna. de formă sferică sau piriforme. deopotrivă. şi ornată cu volute.al II-lea bc). Unele din datele obţinute la Qingliangang par să demonstreze că este vorba de o cultură separată (numită cultura Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numită Dawenkou. piatra. foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. binecunoscut în cultura Longshan. pe o arie foarte largă. După o lungă perioadă de înflorire şi expansiune. uneori. formând un complex arheologic. mai rar cu decoruri zoomorfe (De Bergh. cenuşie sau albă. cu baza alungită. lângă Ningyang. Pentru confecţionarea utilajului. vasele cu picior 61 www.cimec. descoperite în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). care a înflorit în mileniul al III-lea. cornul. spre est şi vest. Ottino. probabil începând cu mileniul al V-lea bc. Unele semne/ mărci. pictată. de comunităţile culturii Longshan. în vreme ce temele animaliere sunt mai frecvente. şi vasele pictate din valea fluviului Tao. cu picioarele scobite şi marginea răsfrântă în afară (de tipul gui/kui). Zijinshan. fiind. cu variante regionale. 1988 b). treptat. osul. prin dispunerea succesivă de colaci de argilă. Cultura Dawenkou (situl eponim. Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scară largă şi derivau din cercuri şi pătrate. Cea mai bine studiată este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea . cultura Yangshao a sfârşit prin a fi asimilată. uneori cu motive “în şah” sau ochiuri de reţea. adesea.

Utilajul litic era deosebit de fin şlefuit şi era reprezentat de: cuţite de secerat în formă de semilună. lustruită. unde se poate vorbi de cultura Longshan clasică. decedatul fiind depus cu capul spre est. În bazinul mijlociu al Fluviului Galben. Această cultură a înflorit în decursul mileniului al III-lea bc. unde începând cu anul 1928.ro . cu perforări multiple pe margine. Ca rit funerar. Liangzhou etc). probabil. De Bergh. Xiaoxian. în zona litoralului (aşezările Dadunze. cu care a coexistat uneori. unele diferenţieri ale organizării sociale şi tehnice între comunităţile Yangshao şi Longshan fac discutabile raporturile de filiaţie între cele două culturi: filiaţie directă (liniară) sau indirectă. fiind organizate. prin intermediul altor culturi. dar cunoşteau. în cadrul culturii Dawenkou a fost utilizată inhumaţia. Shouxian. în plus. 35). De acolo. cel mai adesea în poziţie alungită pe spate.(fructierele). în jurul unei clădiri centrale şi erau înconjurate de un zid de pământ sau din cărămizi crude. în cadrul civilizaţiei Dawenkou. comunităţile Longshan au pătruns treptat spre vest. Majiabin. pentru prinderea mânerului. Ottino.cimec. cu pereţii vaselor foarte fini dar rezistenţi. Problemele stratigrafice. Zijinshan. 1988 a). 1977). 62 www. 36) (Chang. lucrată la roată. în Shandong. Această cultură s-a caracterizat printr-o frumoasă ceramică neagră. amforele etc (fig. în zona bazinului inferior al Fluviului Galben (Huang-ho) şi litoralul Mării Chinei. aşa cum se observă în situl Miaodigou II. cu o origine mai veche sau diferenţiate geografic. Shangman. Xindian şi apoi în alte puncte mai sudice. cum se observă în siturile Jingzhizhen. 1977. în general. sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramică neagră lustruită). Cultura Longshan (situl eponim Longshan/Lungshan. a fost săpată aşezarea Chengziyai) îşi are originea. Creşterea animalelor a fost comparabilă cu cea din cultura Yangshao. în vreme ce în domeniul agriculturii cultivau mei grâu şi orz. dar care nu există în nivelurile vechi (fig. cum se observă în aşezările Kexing-zhuang. cultura Longshan a fost precedată de cea Yangshao. Machang. Qianshanyang. Inventarul mormintelor individuale vorbeşte de existenţa unei diferenţieri sociale evidente (morminte bogate şi sărace) (Chang. bivolul. Satele culturii Longshan prezintă elemente de sistematizare.

s-a dezvoltat cultura orezului şi creşterea unor animale (câinele. civilizaţiei Qingliangang. au fost practicate pescuitul şi vânătoarea (cerbi. unde este cunoscut situl eponim al culturii Qingliangang. cum este cel de la Daxi. Cultura Liangzhu (Liang-Chu).******* În valea joasă a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru). elefanţi şi rinoceri etc) (Liu Jung. cu care se înrudea. apariţia agriculturii şi a creşterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc) cu cele din cultura Yangshao. cel mai adesea. împreună cu resturi de fructe. În acelaşi timp. Acestea s-au răspândit până în nordul zonei Jiangsu. succede. se cunosc elemente care vorbesc de o elaborată arhitectură în lemn şi despre o ceramică lucrată dintr-o pastă foarte bună. pleavă şi boabe de orez. sunt datate în mileniul al IV-lea bc. În afară de agricultură şi creşterea animalelor. şi cuţitele de secerat cu o margine perforată pentru prinderea mânerului. În această zonă. cunoscută prin săpăligile de piatră şlefuită. lopeţi din omoplaţi de bovidee. Se cunosc mai multe variante culturale regionale. numite uneori “cultura golfului Hangzhou”. datată între 4800-3600 bc. Numeroase situri aparţinând cultivatorilor de orez au fost cercetate în sudul Chinei. altele în mileniul al III-lea. în cantitate însemnată. avea forme foarte variate şi era decorată cu impresiuni de şnur şi motive complementare. cu perforare proximală. din zona Zhejiang. şi decorată. Ceramica era de culoare neagră. între mijlocul mileniului al IV-lea şi sfârşitul mileniului al III bc. ca cel de 63 www. în bazinul inferior al fluviului Yangzijiang au fost descoperite.cimec. beţe pentru săpat. comportând multe asemănări cu cultura Longshan. numită astfel după situl eponim din apropiere de Hangzhou. Cele mai vechi situri. în zona cursului mijlociu al fluviului Yangzijiang. cercetat începând cu 1973 şi foarte important pentru cunoaşterea civilizaţiilor prezentate mai sus. porcul. legume şi nuci. De asemenea.ro . găina şi bivolul). cu motive şnurate. Utilajul litic cuprindea lame de topoare şi dălţi. elemente de structuri lemnoase cu cepuri şi caneluri (uluce). În situl Hemudu (datat 5000-3400 bc). Este posibil ca ceramica fazelor târzii să fi fost lucrată la roată. deoarece prezenţa vechilor niveluri de barare a apei a permis conservarea materiilor organice. tulpini. cu forme diverse. au fost descoperite însemnate dovezi legate de cultivarea orezului. 1985).

cimec. săpăligi. şi ibricele cu picioare conice. bazându-şi economia pe cultura orezului. dezvoltat în zonele sudice de coastă Fujian. între mileniile al V-lea şi al III-lea bc. 64 www. în Hunan. pescuitul şi culesul scoicilor. din scoarţă de copac bătătorită. Ca forme se remarcă vasele cilindrice care nu se întâlnesc în nici o altă cultură chineză contemporană. vădind influenţe Longshan. cilindric. În decursul evoluţiei lor. specia fină fiind lucrată la roată. Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang. brun şi roşu.la Qujialing (2750-2650 bc). pe scară largă. destinate confecţionării stofei de tip tapa. dar nu există indicii arheologice desfăşurării altor îndeletniciri. în Hong Kong) şi Dapengeng (Taiwan). cu secţiunea rectangulară şi umăr. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea. Guangdong şi Guangxi. este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue (Yueh). Aşezările erau amplasate pe malurile râurilor şi pe coastă. au receptat influenţe din partea civilizaţiei Long-shan. unde este cunoscut situl Wushan. comunităţile culturii Daxi au întreţinut. În timpul existenţei lor. în cadrul industriei litice au fost descoperite lame şlefuite de topoare şi tesle. în zona nordică. unde se află siturile de la Jiangling şi Gong’an. 1977). în zona lacului Dongting. În China de SE. Ca forme tipice sunt cunoscute: cupele cu picior înalt. China centrală) s-a dezvoltat între 2750–2650 bc. iar spre sud până la Lixian. importante legături cu cele ale fazelor evoluate ale civilizaţiei Yangshao. identice cu cele din Polinezia. Ca ocupaţii. şi în insulele din apropierea litoralului: aşezarile Cham Wan (pe insula Lema. în interfluviul Huei– Yangzijiang. Ceramica acestei culturi era acoperită cu o angobă roşie şi avea un decor pictat cu negru. purtătorii acestor culturi practicau. ultimele prezentând o ceramică lucrată la roată. centrul său găsindu-se astăzi în provincia Hubei. Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei. Ceramica acestei culturi a căpătat o deosebită dezvoltare.ro . vârfuri compuse de săgeată şi suliţă etc. comunităţile Qujialing. Comunităţile Daxi s-au răspândit până estul zonei Sichuan. pe fond alb-cenuşiu. Triburile Qujialing au confecţionat un perfecţionat utilaj litic şi osteologic: lame de cuţit şi seceră. şi lopăţele (palete) cu suprafaţa netedă sau gravată. şi imprimarea (Chang. Cu toate acestea.

Ceramica cu decor geometric s-a perfecţionat devenind. Fengpitou şi Yingpu.bine cunoscută în Indonezia şi Oceania. 1977).ro . care au fost civilizaţiile neoliticului Asiei de sud-est şi evoluţia acestora. Comunităţile aceastei culturi au avut o economie de producţie. deoarece transgresiunea marină holocenă a “rupt” continentul de zona insulară a Indoneziei. după cum se observă în siturile Chao’an. Unele comunităţi Yue au primit influenţe de tip Longshan. în zona Chinei de Nord. Lingshan. Comunităţile meridionale au adoptat noua tehnologie şi au decorat. fapt care a determinat modalităţi proprii de dezvoltare. în Taiwan. Dongxing (în Guangxi) şi Xianrendong (în Jiangxi). Comunităţile Yue aveau o ceramică grosieră. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit. în mileniul al II-lea bc. Nanning. La sfârşitul epipaleoliticului/mezoliticului sud-est asiatic de tip 65 www. ******* În stadiul actual al cercetărilor. cu decor ştanţat. o caracteristică a neoliticului târziu. Industria litică a acestei culturi prezintă multe asemănări cu cea a complexul cultural Yue (piese atent şlefuite. Acelaşi lucru se poate arăta şi despre producţia ceramică. prezentând unele elemente asemănătoare şi cu neoliticul continental. Wengyuan. adesea. vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii (Chang. Xijiaoshan (în Fujian). caracterizată printr-un decor şnurat şi cu impresiuni de pieptene. prin cultura Shang. Haifeng. bazată pe cultura tuberculilor. aşa cum se observă în siturile de la Tanshihshan şi Wuping. formele tripode fiind mai puţin utilizate. decorată la bază cu şnurul şi incizată în partea superioară. care a fost urmată de o ceramică cu motive geometrice. s-a pătruns în epoca bronzului. nu se poate stabili cu precizie. datate prin C14 la sfârşitul mileniului al II-lea bc. şi o ceramică mai fină. motivele fiind curbiliniare. tesle cu secţiunea rectangulară şi umăr). dezvoltată între mileniile al V-lea şi al II-lea bc reprezintă o variantă a aşa-numitului complex al “civilizaţiilor neolitice de pe coasta Yue”.cimec. Cultura Dapengeng (după situl din apropiere de Taipei/Taiwan). în Fujian. În neoliticul târziu. ceea ce vorbeşte de existenţa unei navigaţii timpurii în largul mării. lacunare din păcate.

în Insula Sulawesi/Celebes) (Garanger. prin realizarea unor unelte de piatră şlefuită şi cu protejarea plantelor alimentare. curcubitacee. porcul şi găina). pe la 2500 bc. pun problema practicării unei cultivări timpurii a plantelor (resturi de mazăre. care aparţin începutului epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc) (Solheim. În aceste condiţii. De aceea. cultivaţi mai apoi prin reproducere asexuată. cu excepţia orezului. poate sub influenţa neoliticului chinez. fazele hoabinhianului mijlociu şi târziu au fost încadrate în aşa-numitul neolitic sud-est asiatic. betel şi diverse nuci). Începuturile propriu-zise ale agriculturii şi creşterii animalelor în Asia de sud-est nu sunt cunoscute cu precizie. arborii de pâine şi bananierii. 1992). Unele descoperiri din situl Spirit Cave (Thailanda de nord). şi unele animale domestice (câinele. De aceea. fasole. au dus. Wilhekm 1972). acesta ar fi început. sudul Chinei. Culesul orezului sălbatic şi rizicultura au apărut mai târziu. pe la 8000/6000 bc. prin mileniul al III-lea bc. 66 www. Malaezia. toate plantele menţionate. 12000–2000 bc) s-a petrecut tranziţia către neolitic (Peninsula Indochina şi nordul Indoneziei– vestul Birmaniei. în niveluri datate între 10000–6000 bc. în noile teritorii. dălţi şi săpăligi). Încă din fazele mijlocii ale hoabinhian/bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tăişul şlefuit în timp ce.ro . datate. în nordul Indoneziei.cimec.hoabinhian şi bacsonian (aprox. între care se găseau diferite varietăţi de igname şi taro (Aracea). populaţiile care au părăsit Asia de sud-est. în fazele evoluate. au fost descoperite resturi de orez cultivat şi dovezi ale existenţei câinelui domestic. poate independent. Se pare că în unele niveluri bacsoniene. spatule de os şi ceramica decorată cu şnurul şi cu motive sub formă de împletitură. Taiwan). ca etapă avansată a culesului. discutabil. pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest. în toalianul recent. Este posibil ca procesul de acumulare a trăsăturilor neoliticului în sud-estul Asiei să fi fost foarte lent şi cu particularităţi specifice. probabil. care se consideră că se sfârşeşte odată cu răspândirea comunităţilor Dong-Son (Vietnamul de nord). au apărut mojare şi pisăloage de piatră. nordul Sumatrei şi. prin prezenţa utilajului litic şlefuit (topoare. Astfel. probabil. sub influenţa neoliticului chinez. a fost cunoscută ceramica şi cultura orezului (nivelurile superioare din adăpostul Ulu Leang din regiunea Maros.

******* Japonia a reprezentat, în holocen, un spaţiu interesant cu o evoluţie particulară, datorată, în parte şi specificului său geografic. Arhipelagul nipon a căpătat, în general, aspectul geografic pe care îl cunoaştem astăzi: numeroase insule, cu o mare lungime a coastelor, importante resurse marine, păduri masive în zonele muntoase, cu însemnate resurse animaliere şi vegetale, spaţii restrânse de câmpie, care să poată fi întrebuinţate într-o agricultură propriu-zisă. În acest areal specific a evoluat, în epipaleolitic şi neolitic, complexul cultural Jomon (aprox. 12500– 300 bc) caracterizat prin ceramica decorată cu diferite impresiuni şnurate (numită Jomon, în japoneză). Interesant este faptul că, deşi au cunoscut de timpuriu ceramica, comunităţile Jomon aveau, la început, un mod de viaţă caracterizat prin pescuit, vânătoare (mistreţul, cerbul, mamiferele marine) şi cules (la Hamansuno, în sudul insulei Hokkaido, aprox. 7000 şi 5000 bc, erau culese: meiul şi hrişca (Fagopyrum esculentum), putându-se vorbi despre un neolitic ceramic fără producţie propriu-zisă de hrană. De asemenea, pentru alimentaţie mai erau utilizate: nucile, castanele comestibile, ghinda, tigva (Lagenaria vulgaris), mazărea şi o specie de fasole. În domeniul construcţiilor şi meşteşugurilor, erau utilizaţi dudul şi arborele de lac. Cultura plantelor este cunoscută, cu siguranţă, în arhipelagul nipon, din mileniul al IV-lea, în fazele mijlocii Jomon (aprox. 3500– 2500 bc), când meiul era cultivat de către comunităţile seminomade care trăiau pe litoralul Pacificului, în special cele din regiunea Tokyo, ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele, bovinele fiind introduse mai târziu, în epoca Yayoi (secolele al IIIlea bc–al III AD). Amplasarea geografică a comunităţilor Jomon a determinat ca, încă din mileniul al VIII-lea bc, să fie practicat pescuitul în largul mării. Mărturie stau, în acest sens, descoperirile de peşti marini din situl Natsushima (golful Tokyo), fragmentele de pagaie şi de pirogă de la Torihama (60 km nord de Kyoto) şi Kamo (la 70 km sud de Tokyo), ultima datată la 3100 bc. Despre acest tip de navigaţie vorbeşte şi răspândirea ceramicii, din perioada iniţială Jomon, până în insulele mai îndepărtate (situl Agaribara/Okinawa – 4670 – 4450 bc) (Garanger, 1992). 67
www.cimec.ro

Locuinţele comunităţilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate ana în japoneză), având câte o vatră, construite în apropierea unor mari aglomerări de scoici (Kaizuka, în japoneză). Acoperişul era susţinut de stâlpi şi era realizat din paie. Casele erau organizate în cătune, amplasate fie pe litoral, fie pe malurile lacurilor şi râurilor, alcătuite din trei până la zece case de locuit, dispuse (în perioada mijlocie Jomon) în jurul unei construcţii mari, probabil comune. În ceea ce priveşte utilajul litic, trebuie arătat că, deşi nu diferă de cel din paleoliticul final (pre-Jomon), au fost abandonate treptat microlamele şi au apărut micile vârfuri triunghiulare de săgeată, topoarele şi teslele, care s-au menţinut de-a lungul întregii civilizaţii. De asemenea, erau utilizate săpăligile, râşniţele de mână, frecătoarele şi, în perioada târzie Jomon, secerile de şist lustruit. Din os s-au confecţionat ace de diferite tipuri, cârlige de undiţă şi harpoane. Pentru pescuit erau cunoscute plasele cu plutitoare şi greutăţi. Dovedind o deosebită adaptare la mediul în care au trăit şi o relativă izolare faţă de continentul asiatic, comunităţile complexului cultural Jomon au dovedit o remarcabilă continuitate, de circa 10000 de ani, dezvoltarea acestora fiind împărţită în cinci perioade, definite, în principal, după evoluţia tipurilor ceramice şi a siturilor din câmpia Kanto (Aikens, Higushi 1982). Se consideră că ceramica a apărut, în sudul arhipelagului nipon, într-o perioadă Pre-Jomon (către 12500 bc în siturile de la Fukui şi Sempukuji, în Kyushu, şi pe la 12000 în aşezarea de la Kamikuroiwa, în Shikoku) de unde s-a răspândit şi în restul teritoriului. Ceramica Pre-Jomon (aprox. 12500–10000 bc) şi cea din perioada Proto-Jomon (aprox. 10000–5000 bc) avea forme simple, cu gura largă şi fundul conic sau rotunjit, fiind decorată cu motive liniare sau în relief, realizate prin incizii cu unghia sau cu pieptenele, imprimată, şi ştanţată cu ajutorul scoicilor (fig. 40. A). Aceste decoruri se perpetuează şi în perioada veche Jomon (aprox. 5000–3500 bc), când s-au resimţit şi unele influenţe primite din partea neoliticului Asiei de nord-est şi au fost confecţionate vase cu baza dreaptă şi mai rar conică sau circulară. În această perioadă, decorurile erau obţinute prin aplicarea unui bastonaş înfăşurat de argilă, pe care era trasat un şnur împletit sau înnodat, reprezentând aşa-numitul decor şnurat sau cu impresiuni şnurate. 68
www.cimec.ro

În perioada mijlocie Jomon (aprox. 3500–2500 bc), ceramica avea ca forme principale vasele adânci şi modelate mai complex, câteodată, cu protuberanţe voluminoase, ca decoruri fiind cunoscute variate motive şnurate, ornamentele sinusoidale şi spiralice, realizate în relief. Perioada târzie Jomon (aprox. 2500– 1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogăţirea fără precedent a formelor şi decorurilor ceramicii, care a căpătat un deosebit rafinament artistic (fig. 40 B-C). În perioada finală Jomon (aprox. 1000–300 bc), multe vase au avut o funcţie cultico-rituală, în acest domeniu resimţindu-se influenţele recipientelor rituale de bronz, din China. Decorul ceramicii Jomon final este deosebit de sofisticat, reunind şi alternând motivele sinusoidale în relief, cu zone netede şi lustruite, spaţiile cu impresiuni şnurate şi benzile liniare incizate, manifestându-se o serie de particularităţi regionale, legate de tradiţiile şi de forţa de creaţie a diferitelor centre de producţie. Tradiţia Jomon s-a perpetuat şi în epoca Yayoi (sec. al III-lea bc– al III-lea AD), mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu şi Hokkaido), unde se poate vorbi de un Epi-Jomon (Kidder, 1968). În afară de ceramică, începând cu perioada timpurie (pe la aprox. 4000–3000 bc), purtătorii complexului cultural Jomon au realizat deosebite reprezentări antropomorfe stilizate, în special feminine, acoperite cu decoruri incizate (dogu în limba japoneză), legate, probabil, de riturile funerare şi de cultul fecundităţii. Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon, când erau însoţite şi de pietre falice (numite Sekibo) şi se leagă de începuturile agriculturii în arhipelag, când după cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsă a orezului. Odată cu începuturile epocii Yayoi, pe la 300 bc, se consideră că se termină preistoria şi începe evoluţia protoistorică a spaţiului japonez, când o serie de elemente de origine continentală au pătruns în sudul arhipelagului, în insula Kyushu, de unde s-au impus treptat şi în celelalte spaţii. Epoca sau cultura Yayoi reprezintă o modificare esenţială faţă de cultura Jomon, marcată prin manifestarea unui şir întreg de transformări tehnice (pătrunderea obiectelor chineze de bronz şi fier), ale mediului economic (cultura extinsă a orezului bazată pe amenajări de diguri artificiale), social şi în domeniul spiritual (De Bergh 1988). 69
www.cimec.ro

CAPITOLUL 15
NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN AFRICA
Africa a reprezentat şi în neolitic un spaţiu istoric particular, caracterizat printr-o diversitate derivată din evoluţia holocenă, neotermală, a acestui teritoriu, cu fazele postpluviale, umede, numite postgambliene (Makalian-ul, oarecum sincron cu tardiglaciarul, şi Nakurian-ul contemporan cu postglaciarul. De aceea, în funcţie de tradiţiile epipaleolitice/mezolitice şi de tendinţele evolutive, au fost definite mai multe tipuri de neolitic: neoliticul de tradiţie capsiană, neoliticul mediteranean, neoliticul saharo-sudanez, neoliticul pastoral, neoliticul guinean, neoliticul leopoldian şi neoliticul din valea Nilului, fiecare cu trăsăturile sale caracteristice, cu unele interferenţe fireşti. ******* În nordul Africii a fost definit neoliticul de tradiţie capsiană (1933, R. Vaufrey, săpăturile de la Jaatcha şi Redeyef/Gafsa, Tunisia; 1952, E. G. Gobert; 1955, L. Balout; 1957, H. J. Hugot; 1966, H. Camps-Fabrer şi G. Camps; 1968, C. Roubert; 1974, G. Camps), considerat ca fiind continuatorul epipaleoliticului local (capsian) şi rezultatul unei evoluţii neolitice locale, considerânduse că s-a răspândit până în Guineea şi Congo. Se caracterizează prin vârfuri de săgeţi, piese foliacee, topoare şlefuite, tăişuri, ceramică, împreună cu o industrie capsiană tipică. Ulterior, s-a constatat că aria de răspândire a acestui neolitic a fost mai restrânsă şi s-a arătat că s-a caracterizat printr-un interes redus pentru confecţionarea şi utilizarea ceramicii, cuprinzând vase cu fundul conic şi sărac decorate, o bogată industrie osteologică şi o artă mobiliară, realizată pe ouă de struţ, la care se adaugă arta 70
www.cimec.ro

racloare. djebel Marshel. care creştea vite mici şi trăia în grote şi adăposturi sub stânci. Butte Catherine. vârfuri pedunculate de săgeţi. cu aşezări sub forma unor aglomerări de cochilii. Harmelia. podoabe şi gravura animalieră (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar. 41). Ouled Zouaï. reprezentând un facies montan al unei populaţii pastorale seminomade. o importantă industrie osteologică. mechtoizi (proto71 www.ro . Nador. caracteristice neoliticului saharo-sudanez. Mechta el Azla. Brézina. Tarentule III. decorată. Rhar Oum el Fernan). cu o ceramică asemănătoare cu a neoliticului mediteranean. care încheie evoluţia neolitică din Africa de nord-vest. cu motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga. Medjez I. în ergul Iguidi). Columnata. Foum Saïda. neoliticul capsian (mileniile al IV-lea–al III-lea bc). djebel Fartas. cu forme sferice (Autruche V. Zmielet şi Barka. Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior. • faciesul neolitic vest-saharian. În cadrul acestuia au fost stabilite mai multe faciesuri (Camps. Tiaret. numeroase gratoare şi vârfuri de săgeată. cu numeroase gratoare. Hassi Bou Bernous. Datele antropologice arată o populaţie mixtă formată din protomediteraneeni. şi neoliticul final de tradiţie capsiană. Damous el Ahmar (fig. Thiout. şi se caracterizează prin numeroase microlite geometrice. Aïn Naga. • faciesul neolitic din zona Munţilor Atlas. Adăpostul 402. Safiet Bou Rhenan. Ksar Tebilet şi Redeyef). în vreme ce piesele litice destinate măcinării/zdrobirii erau abundente (Bou Zabaouine. în zona sudică. răspândit până la Aoulef. vârfuri transversale de săgeată şi unelte de piatră şlefuită (Redyef. nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed Tahar şi în djebel Marshel).cimec.rupestră nord-africană. în vestul Algeriei. Oued Saïda. străpungătoare şi racloare.(mileniul al III-lea bc). Ritul funerar al comunităţilor neoliticului de tradiţie capsiană era inhumaţia în morminte individuale. caracterizat prin reducerea cantitativă a uneltelor de tip epipaleolitic. cu trei stadii–capsianul neolitizat (mileniile al V-lea–al IVlea bc). este cunoscut prin cercetările de la Hassi Manda. ceramica fiind slab reprezentată. vârfuri de săgeată “în forma turnului Eiffel” şi o ceramică decorată cu pieptenele. 1974): • faciesul câmpiilor înalte din zona localităţii Constantine.

aparţin tipului mechtoid (Mechta el Arbi). dovedind şi un permanent şi benefic amestec uman şi de tradiţii culturale (Amblard. uedul Guettara şi Oued de Noiseux). pe fond ibero-mauru-sian. Les Genêts. în grotele El Cuartel. frecvente râşniţe şi zdrobitoare. Grand Rocher. Cu toate acestea. Aumassip. prin canelare. indivizii descoperiţi în înhumările neoliticului mediteranean. gratoare. 42) Dar es Soltan/Maroc. Din punct de vedere antropologic. a fost definit neoliticul mediteranean. 1974). unii sunt protomediteranoizi robuşti şi numai unul (Grotte des Troglodytes) era protomediteranoid gracil. piese cu retuşe continui. Aïn el Kedid. câini. pentru mileniile al VII-lea – al VI-lea bc. microlite segmentiforme. ultimele descoperiri caracterizându-se printr-o ceramică decorată. 1988 a). o bogată şi diversificată industrie osteologică. vasele având profile simple. ulterior. Achakar. poate de purtătorii complexului cu ceramică cardială. din Algeria (Batterie Espagnole. Alte descoperiri s-au făcut în grotele Cap Tenès.cimec. materialele osteologice provenind de la capre. El Khrill. Grotte du Midi. Corales/Cimetière des Escargots. Ali Bacha/Algeria. justifică. Grotte des Troglodytes. gât. parţial. porci. cu fundurile conice sau rotunjite şi. Ouled Haddou. cercetările efectuate nu au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii (Camps. cioplite simplu.Cro Magnon din Orient sau evoluaţi din oamenii aterieni) şi negroizi. El Kiffen (fig. o abundentă ceramică. rar. considerat. introdusă. unde a fost numit neolitic mauritanian. ******* 72 www. foarte probabil. Grotte du Polygone. practicarea creşterii animalelor. Les Trois Marabouts. Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraşului Oran. 1988 b). oi. dovedind o populaţie amestecată (Amblard.ro . Sidi Bou Knadel. ******* În zona Maghrebului. lamele à dos. Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale şi verticale. Caf That el Ghar. căruia i-a fost proprie o industrie litică compusă din piese denticulate. Aïn Gueddara. bovine. între care se găsesc elemente de prindere (torţi). un facies al neoliticului de tradiţie capsiană. În schimb. Aumassip.

datat către sfârşitul perioadei. ulterior. această fază este prezentă pe la jumătatea mileniului al VIII-lea bc. În ceea ce priveşte practicare agriculturii. a numeroase râsniţe şi zdrobitoare. aprox.În zona sudului Saharei şi Sudanului a fost identificat neoliticul de tradiţie sudaneză denumit. 73 www. Hirafok). 1974). Timidouin. care se deosebeşte de tradiţiile africane prezentate anterior. până astăzi. când motivele erau obţinute prin impresiuni cu pieptenele şi unele urme de împletitură. descoperite la Amekni. realizate cu un instrument cu dinţii triunghiulari în secţiune (pieptene de olar). la sfârşitul acestora putându-se vorbi de o “Sahară mică”. Site Launey. care era decorată cu linii vălurite punctate. este bine cunoscută în zona Hoggar şi împrejurimi (Amekni. În cadrul neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri regionale şi faze cronologice. răspândindu-se până în Ciad şi Niger. specific pentru stilul Orogowdé.ro . când au alternat episoadele umede. în perioadele mai noi.cimec. vasele având forme sferice şi decorul realizat pe întreaga suprafaţă exterioară a vasului. cu vegetaţie bogată. dezvoltată într-o perioadă pluvială din holocenul inferior. în Ciad (Delebo şi Soro Kezenanga II) a fost atestată o timpurie domesticire a animalelor. răspândindu-se. 1974). şi cele secetoase. fie în adăposturile de sub stâncă. într-o continuă extindere. 10000–2500 bc). fig. Tin Amensar. Acest neolitic s-a dezvoltat în condiţiile ultimelor faze climatice din Sahara (IV–VI. în timp ce la Tagalagal şi Temet/Aïr. neoliticul saharo-sudanez. o serie de probe polinice de mei african (Pennisetum). 43). şi numeroasele piese de măciniş par a pleda în acest sens. când a fost inventată (Tagalagal/Aïr. în Niger. prin prezenţa unor puţine microlite geometrice (în tenerian). ceramica. Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie de aşezări care se găsesc astăzi fie în aer liber. Ceramica descoperită este abundentă. harpoane de os şi recipiente din coajă de ou de struţ. probabil. până în Mauritania: • faza veche (mileniile al VIII-lea–al V-lea bc). şi marchează o tranziţie către neoliticul din valea Nilului (Camps. care s-a aflat. Ca ornamente se cunosc impresiuni realizate predominant cu pieptenele şi motivele sub formă de linii vălurite (wavy line) (Camps.

ro . care era mult mai extins decât astăzi. fazele veche şi mijlocie aparţinând neoliticului saharosudanez mijlociu (mileniile al V-lea–al III-lea bc). S-a caracterizat printr-un habitat sezonier. Amekni (niv. o ceramică decorată cu motive punctate şi imprimate. uneori colorate în negru. a marcat o abandonare a vechilor forme de habitat în adăposturi şi întemeierea de mici sate cu colibe. Superior). ultimele două prezentând legături cu Neoliticul târziu din Nubia (Camps. într-o perioadă umedă din holocenul mijlociu. unelte pentru măcinat (râşniţe şi zdrobitoare). bazată la început pe vite mici şi bovidee. Tiouyne. care atestă o activitate pastorală. Aumassip. asociate cu registre lustruite. care sugerează practicarea pescuitului. pentru această perioadă sunt cunoscute unele faciesuri ca bovidianul (vechi şi mijlociu) şi tenerianul. Bovidianul târziu. sub formă de împletitură. Bovidianul reprezintă o cultură specifică pentru o perioadă pastorală. unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice de peşti şi harpoane de os. 44). o creştere a numărului pieselor şlefuite. Ouaguif cu benzi alcătuite din puncte mici. bovine.cimec. Ceramica bovidianului târziu se diferenţiază de la zonă la zonă. şi în cătune cu colibe rotunde. dispuse în benzi orizontale. şi Télimorou cu o olărie cu angobă roşie şi decorul dispus în jurul gurii. o plastică zoomorfă şi reprezentări rupestre înfăţişând. a vârfurilor de săgeată şi brăţările de piatră. dispuse în jurul lacului Ciad. caracterizat printr-un decor format din puncte şi “lacrimi” mari. în special. între care şi topoarele “cu gâtuire”. în adăposturi (abri). 1988 c). ca cele din Tassili-nAdjer. fapt pentru care au fost definite mai multe stiluri: Arsa-Ténébyéla. mediteraneene şi europoide. împreună cu fauna sălbatică şi domestică din aceeaşi perioadă. aşa cum se observă şi din reprezentările rupestre.• faza mijlocie (mileniile al V-lea–al III-lea bc) este cunoscută la Meniet. pe crescătorii lor şi construcţiile acestora (Amblard. încadrat în Neoliticul recent. cert fiind faptul că schimbările climatice prin care a trecut Sahara au determinat importante mişcări şi mixturi de populaţii negroide robuste. cunoscută şi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. 1974) Specialiştii zonei şi ai epocii nu au o părere unanimă în legătură cu atribuirea etno-culturală a bovidianului. 74 www. o industrie litică lucrată din cuarţ (Ciad).

cu picioarele mai mult sau mai puţin îndoite. bazată pe pescuit. şi sudanezi orientali robuşti. Acest mezolitic de Khartoum s-a caracterizat prin păstrarea unei industrii microlitice din cuarţ şi cuarţit. 1988 c). ace şi harpoane de os şi o ceramică evoluată.ro . câţiva indivizi nonnegroizi. punctate. care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al II-lea bc). Aumassip. Arkell) (Cornevin. în fond o cultură protoneolitică (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). cules şi vânătoare. neoliticul saharo-sudanez a decăzut atunci când populaţiile bovidiene.Bovidianul a cunoscut o răspândire deosebită în zonele Ouenat. specifică unei economii de subzistenţă. la rândul său. nedecorată şi arta sa rupestră. caracterizat printr-o ceramică fină. In Begouan. mărgele. compusă din colibe de lut. semisedentară. zdrobitoare. Ennedi. Această fază protoneolitică a fost urmată de neoliticul de 75 www.cimec. Mormintele erau dispuse în locuinţe. în acest spaţiu şi perioadă. Hoggar şi în împrejurimi (Lhote. La Téfédest. defuncţii fiind depuşi chircit. fără ca să fie atestate. relativ gracili. aşa cum sunt cunoscute încă din capsian şi iberomaurusian (Maghreb) precum şi în neoliticul pastoral kenyan. venite dinspre est s-au amalgamat cu cele locale şi s-a format faciesul idelesian. faza terminală a neoliticului în această zonă. provenind de la înhumări în decubitus lateral. incizate cu pieptenele. gresii plate. ******* Neoliticul din valea Nilului sudanez pare să-şi aibă originea în aşa-zisul mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. indivizi micşti. prezintă multe asemănări cu neoliticul saharo-sudanez.–C. Tipul antropologic era cel negroid şi prezentau mutilări dentare. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de materiale osteologice umane. pe o parte. Tibesti. care. La sud de Hoggar s-a dezvoltat faciesul Tilemsi. J. în mare măsură certificând reprezentările antropomorfe de pe picturile parietale (Amblard. decorată cu linii vălurite. deocamdată. în cadrul cărora au existat mai multe tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african. Locuirea era. care redă mici personaje cu capete geometrice şi mici bovidee. unii cu trăsături mechtoide (M. Chamla). Karkarichinkat. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor (Mandics. 1981). 1966). 1983). cunoscut prin cercetările de la Asselar.

cenuşie şi roşie cu gura neagră. cu nişă uneori. în timp ce gazelele şi struţii erau vânate iar broaştele ţestoase prinse. neoliticul de Khartoum s-a caracterizat printr-o industrie litică marcată prin numărul mare de piese segmentare. De asemenea. cu marginea neagră. topoare) şi cârlige de undiţă din valve de scoici. din scoici. cu angobă roşie şi cu decoruri realizate prin impresiune. Matmar şi Hemamiéh) dar şi în deşertul est-nubian. a avut o economie bazată pe vânătoare. ca urmare a expansiunii unor comunităţi neolitice sahariene târzii spre valea marelui fluviu. Din os şi fildeş au fost confecţionate căuşe. Acest facies neolitic prezintă unele asemănări cu fayoumianul din valea inferioară a Nilului. având diferite culori: roşie. unelte parţial şlefuite (dălţi). cu forme de cupă. Practicile funerare perpetuează tradiţia taziană (inhumaţia în morminte cu 76 www. inele de braţ. obiecte de podoabă din amazonit şi o ceramică lustruită. 46). orzului. o ceramică de culoare brună şi. podoabele cuprindeau mărgele de cuarţ şi din aramă turnată. cunoscut în Egiptul mijlociu (Taza. dar a fost realizată o ceramică micacee. de la început foarte dezvoltate. pescuit şi cules în care a apărut creşterea caprelor şi a oilor. brună. Mormintele erau ovale şi rectangulare. piepteni. Badari. o producţie osteologică destul de variată (harpoane.cimec. Astfel.Khartoum (mileniile al V-lea –al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aşezarea Esh Shaheinab/Sudan). Tazianul. Ceramica acestei culturi era de foarte bună calitate. cârlige de undiţă. decorată cu impresiuni punctate (Cornevin. ******* În zona cursului mijlociu al Nilului (Egiptul de Sus şi Mijloc) au evoluat mai multe culturi. Matmar). figurine. rar. se practica cultivarea grâului. precum şi palete de fard din şist. În Nubia. inului. Era cunoscută o bogată veselă de piatră. bazată pe pescuit şi adunatul moluştelor. roşie. în perioada mileniilor V-IV bc.ro . s-a păstrat economia de subzistenţă. 1981). este specific eneoliticului. unde era depus cadavrul cu faţa spre vest (Cornevin. Locuinţele erau sub forma colibelor simple. localizat tot în zona Egiptului mijlociu (siturile Badari. Badarianul (fig. 1981). s-a caracterizat printr-o industrie litică compusă din gratoare. alături de care s-au confecţionat inele şi brăţări din fildeş şi scoici marine. creşterea bovinelor şi ovinelor. cuţite şi topoare şlefuite.

dălţi. ca motive cunoscându-se cele liniare şi naturaliste. din os şi fildeş. ca şi la Hemamieh şi Mostagedda. discoidale sau conice. roşiatică sau gălbuie. tesle. purtătorii nagadianului I au mai confecţionat palete de fard din şist. topoare şlefuite şi capete de măciuci. ceramica Nagada I era pictată cu alb pe fond roşu. Erau cunoscute şi obiecte realizate din alte metale: aur. Practicile funerare au cunoscut o perfecţionare. fie adăposturi simple. de formă zoomorfă etc. vase tubulare de piatră (bazalt). uşor adâncite. cu torţi perforate şi adesea picior conic (fig. Din os şi fildeş s-a realizat un repertoriu deosebit de variat de podoabe. Egiptul de Jos). În ceea ce priveşte habitatul uman. elemente vegetale. 1981. De asemenea. a cunoscut o extindere deosebită. păsări flamingo. şi erau însoţiţi de ofrande depuse în gropi laterale. vârfuri. Spre deosebire de badarian. fie colibe de lut.ro . personaje cu braţele ridicate etc. Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate. 77 www. deopotrivă. 1). împletitură sau cărămizi şi în urcioare mari. bărci (fig. având mânerele acoperite cu plăcuţe de aur sau fildeş. Prelucrarea aramei a cunoscut o deosebită extensie. cu forme asemănătoare vaselor din piatră. 48. lut. între aprox. Industria litică era alcătuită din cuţite cu tăişul concavoconvex şi vârful întors în sus şi secţiunea în formă de V (fig. măciuci piriforme şi vase elipsoidale sau tubulare. cuprins între aprox. confecţionându-se pumnale. 48. 47) (Cornevin. argint.cimec.nişă). 4000–3500 bc. 2). diferite tipuri de cuţite. Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau predinasticul I/Amratian (situl El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu. motivele fiind variate: spirale. fiind realizat cu brun. morţii fiind depuşi într-un “sicriu” de lemn. 3500–3100 bc. la Mahasna au fost descoperite locuinţe uşoare din lemn. 1983). topoare. Au fost confecţionate. Decorul ceramicii era foarte bogat. Utilajul litic era bifacial şi cuprindea săgeţi. Locuinţele erau de diferite forme. Nagadianul II sau predinasticul mijlociu/ Gerzeean (situl El-Gerzeh. din zona Fayoum până în Nubia egipteană de sud. şi au utilizat pe scară largă arama. palete de fard. Mandics. fier meteoritic şi plumb Ceramica cu decor alb a fost înlocuită printr-o veselă cu torţi ondulate. reprezentări antropomorfe şi zoomorfe din os şi fildeş. ace. Nubia şi în deşertul oriental.

se cunoaşte că proviziile erau păstrate în coşuri îngropate în puţuri-silozuri. Nu se poate preciza. morminte 78 www. deocamdată. prezintă un recul faţă de cele anterioare. prezintă o serie de caracteristici particulare care le diferenţiază faţă de cele din sud. Se practica agricultura (grâu. deocamdată. cât şi folosirea îndelungată a inhumaţiei în interiorul locuinţelor. Spre deosebire de faza anterioară. reprezentate de lamelele simple. orz.Către sfârşitul culturii au apărut sigiliile cilindrice şi diferite motive simbolice. Chiar dacă faza a III a nagadianului. în special). microlite geometrice şi vârfuri de săgeată. caracterizându-se printr-o economie de producţie evoluată. alături de care au apărut dălţi concave. faza A a fayoumianului (cu date C 14 cuprinse între 4450–3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea bc. Nu au fost descoperite.cimec. iar industria osteologică a fost diversificată (palete de fard. 6500– 5200 bc) este prima civilizaţie cu caracter neolitic preceramic. creşterea animalelor (bovine. artistice şi spirituale contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi.ro . ovi-caprine. porcine). dezvoltate pe cursul inferior al Nilului. în ce măsură purtătorii acestei civilizaţii au cunoscut o economie de producţie. remarcându-se vasele cu picior decorate cu proeminenţe mamelonare. numit şi Semainian. zdrobitoare şi topoare cioplite cu tăişul ascuţit. uneori lustruită. denotând o serie de legături cu culturile contemporane din Sahara. in). ceramica monocromă. Industria litică prezintă multe elemente de tradiţie Fayoum B. mei. Fayoumianul B. care prezintă asemănări cu badarianul. având suprafaţa roşiatică şi neagră. râşniţe. fiind descoperite numeroase seceri. Ceramica a fost de factură grosieră. denumit astfel după oaza şi bazinul Fayoum din Egipt. iar pescuitul era extins. (aprox. economice. atât în ceea ce priveşte dimensiunile siturilor. Deşi nu au fost descoperite locuinţe. cu un repertoriu variat al formelor. în ansamblul său această cultură eneolitică a mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese tehnologice. în care s-au resimţit încă puternice tradiţii epipaleolitice. erau vânaţi hipopotami şi prinse broaşte ţestoase. care prefigurează scrierea hieroglifică (Vila. 1988 a). ******* Civilizaţiile neolitice dezvoltate în Egiptul de Jos.

au fost confecţionate din scoici şi cochilii de gasteropode din Marea Roşie. cuprins între neoliticul timpuriu şi neoliticul târziu. cu forme diversificate. spaţii de măciniş şi silozuri-“grânare”. lustruită. câini). 5000 şi 3600 bc. câteodată. cu coşuri şi vase de provizii îngropate. Morţii erau înhumaţi în cadrul aşezării. Din punctul de vedere al industriei litice şi osteologice se observă multe asemănări cu fayoumianul. În fazele evoluate a fost confecţionată o ceramică ornamentată cu motive incizate. Acest facies s-a caracterizat printr-un habitat uman evoluat. în apropiere de Hélouan. în gropi ovale. Locuitorii acestei aşezări au întreţinut strânse legături comerciale cu centrele meşteşugăreşti din Egiptul sudic (de Sus). În unele zone special destinate existau arii de treierat. 1983). Omarianul A (situl El-Omari. netezită atent şi. în special bifacială. printre alte motive. 1981. de unde au fost aduse bijuterii şi palete de fard. au fost confecţionate diferite reprezentări antropomorfe şi zoomorfe şi modele de bărci. elemente de sistematizare cvasi-urbană. Mandics. industria osteologică era de bună calitate. Mandics. cu locuinţe ovale semiadâncite. printre locuinţe. este cunoscut faciesul mérimdian (marea aşezare de lângă Mérimdé-Beni Salamé. care a cunoscut. Obiectele de podoabă. pe o faleză abruptă). realizându-se piese cu retuşare bifacială.ro . creşterea animalelor (oi. în directă legătură cu fayoumianul. fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. foarte numeroase.(Cornevin. fără inventar specific (Cornevin. sezoniere sau mai durabile. 1988 b). cunoscându-se piese noi de tipul cuţitelor cu spatele curbat. probabil cu rol cultic. datat între aprox. vânătoarea (hopopotami) şi pescuitul. Industria litică a fost lucrată din silex şi era. 1983. construite din crengi şi lut. frunzele de palmieri. Într-un interval temporal deosebit de larg. unde a fost descoperită o ceramică de bună calitate. topoarele slefuite.cimec. care reprezentau. monocromă. capre. Vila. din şist şi granit. poate fi datat la sfârşitul mileniului al V-lea şi în prima jumătate a mileniului al IVlea bc. vestul deltei Nilului). 1981. care erau dispuse de-a lungul unor”străzi”. lamelară. Ceramica avea suprafaţa roşie sau neagră. în Egiptul de Jos. în fazele mai dezvoltate. Din lut ars. capete piriforme de măciuci şi vase de piatră. mărgele lucrate 79 www. Populaţia acestei aşezări practica agricultura (în special grânele).

probabil cu caracter ritual. defuncţii fiind depuşi pe o parte. Locuinţele erau de două tipuri: ovale. cu marginea evidenţiată şi cu baza în formă de inel circular. inul. a fost descoperit la est de situl precedent şi diferă prin industria litică. gazele etc). caracterizate prin existenţa necropolei şi a mormintelor acoperite cu movile de pietre (Cornevin. Au fost îngropate. pentru ultimul tip fiind utilizate cărămizile uscate la soare. Purtătorii omarianului cultivau grâul. şi altele semiadâncite.din coajă de ou de struţ. în schimb se constată o utilizare masivă a aramei. cu capul spre sud şi faţa spre vest. care nu au modificat modul tradiţional de viată al locuitorilor din Egiptul de Jos. de dimensiuni mai reduse. a fost definit aşa-numitul neolitic pastoral prin care s-a desemnat economia populaţiilor producătoare de hrană. Méadianul este. şi vase tubulare. mai puţin fină decât cea omariană. Podoabele sunt deosebit de puţine. amintind de vasele din bazalt. Morţii erau înhumaţi în sat. Omarianul B. contemporan cu începutul nagadianului I meridional. 1981). cu capul la sud şi faţa spre vest. defuncţii erau depuşi în vase. aceasta era alcătuită din colibe ovale şi rectangulare. Meadianul cunoscut prin cercetarea celor două necropole de la Méadi şi necropola de la Héliopolis. dar erau culese şi unele plante sălbatice. importate din sud. din mediul Nagada I (aprox. acestea erau asemănătoare. 4000–3500 bc). pusă pe seama descoperirii. toate în zona oraşului Cairo. Mai este atestat un tip de locuinţă adâncită. contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. orzul. având ca forme vasele ovoide şi alungite. o cultură de tranziţie către perioadele predinastică şi istorică. În apropierea aşezărilor se găseau necropolele. decorată cu negru. compuse din morminte rotunde sau ovale.ro . unde s-a descoperit o ceramică monocromă. În ceea ce priveşte locuirea. care au trăit în acel teritoriu înainte de 80 www. ******* Pentru spaţiul est-african. probabil. a zăcămintelor miniere din zona Sinai. cu cele din perioada anterioară (Cornevin. şi animale (câini. piatră şi vertebre de peşte. în perioada predinastică. cu acoperişul susţinut de pari. În ceea ce priveşte ocupaţiile. os. şi practicile funerare particulare. 1981). ca structură şi importanţă. accesul realizându-se prin intermediul treptelor.cimec. construite pe stâlpi îngropaţi în sol. rotunjite.

probabil sălbatice. dovadă. alte presupuneri că ar fi fost descoperite materiale osteologice de animale domestice. 1983. Mai bine cunoscute sunt fazele finale. Mandics. Neoliticul pastoral de savană grupează restul descoperirilor şi manifestărilor. acest tip de mod de viaţă fiind mult mai vechi decât cel din siturile similare. 1988 a). oilor şi. aşa cum este la Hyrax Hill. din mileniul al II-lea bc. Chiar dacă a fost accentuat rolul creşterii animalelor într-un sistem pastoral. În cadrul neoliticului pastoral din sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei au fost decelate mai multe variante regionale şi. în general. În sudul Kenyei şi nordul Tanzaniei. În câmpiile joase din nordul Kenyei. inclusiv agricultura (Mandics. Elmenteitianul. şi ceramica. 1000 bc) (Cornevin. nu s-a stabilit cu precizie dacă au existat şi alte forme de producţie de hrană. 49). şi boluri de piatră. pe malul lacului Nakuru (fig. a cămilelor. poate. pe la 8000 bc. într-un climat mai umed decât cel de astăzi. o industrie litică cu lame mari de obsidian. poate. s-a caracterizat prin creşterea animalelor domestice (bovine şi ovicaprine). Aşezările şi locuinţele au avut suprafeţe şi durate de evoluţie variabile. unui complex sistem sezonier de utilizare a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane. în stadiul actual al cercetărilor. probabil. era cunoscută creşterea bovinelor.practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea–I bc). sunt ipotetice deoarece nu au fost găsite în complexe sigure. care. Phillipson. în bazinul lacului Turkana. în acest sens. 1984). cele mai bine cunoscute sunt: elmenteitianul şi neoliticul pastoral de savană. 1984). amplasate pe terenurile înalte din sud (Ambrose. cu dublu tăiş. dezvoltat într-o zonă umedă de pe versantul vestic al văii riftului central şi pe abruptul pantei Mau. constând din incineraţii în morminte colective. stând şi pietrelor pentru zdrobit boabele. şi un rit funerar particular. sub tumuli de piatră sau în crăpăturile stâncilor. 1981. o ceramică nedecorată. 1983. provenind din contexte datate în epoca mijlocie a pietrei (Middle Stone Age).cimec. culesul cerealelor. aşa cum au arătat cercetările din siturile Dongodien şi Ele Bor/Kenya.ro . ca la Njoro River Cave (aprox. sunt cam eterogene şi incomplet cunoscute şi definite. 81 www. Ambrose. adaptate. 2500 ani bc. din care. economia pastorală este atestată pe la 1300 bc. Industriile litice şi tipologia ceramicii a fost diversă. pe la aprox. care încetează în mileniul I AD. cronologice.

Pe baza unor studii lingvistice. 49). 1988). datate între în a doua jumătatea a mileniului I bc. microlite. cuprinsă între Senegal. târnăcoapelor. Kamabai.cimec. Astfel. mojare şi pisăloage. neoliticul guinean s-a caracterizat printr-o deosebită abundenţă a topoarelor. cioplite sau şlefuite. Nioro. Sopie. nu se pot face 82 www. se presupune că unele populaţii ale neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbă sud-cuşitică şi că practicau creşterea animalelor şi cultura unor plante. Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon. Blandé. ultimul desemnând. teslelor. Situri aparţinând neoliticului pastoral sunt cunoscute şi în Câmpia Serengeti (nordul Tanzaniei). Existenţa greutăţilor pentru beţele de săpat a fost interpretată drept probă plauzibilă a practicării culturii tuberculilor (Amblard. la sud de pădurile ecuatoriale central-africane. Fangala Toukoto (Mali) etc.. 1988 a). care precede cea mai veche atestare a prelucrării fierului în zonă. asociate destul de frecvent cu gratoare. Din păcate. în cadrul Complexului Chifumbaze. Mali. în situri şi în morminte au fost descoperite boluri de piatră (fig. o schemă evolutivă logică sau să se stabilescă diferenţieri geografice şi culturale. altădată. ******* Într-o zonă largă. civilizaţia “agricolă” dezvoltată la graniţa dintre Mali-Mauritania şi Senegal. Camerun şi Congo s-a dezvoltat neoliticul guinean. ceramică şi topoare din piatră şlefuită. cu toate că descoperirile arheologice sunt încă neconcludente (Phillipson. Yengema.ro . în stadiul actual al cercetărilor. a fost definit neoliticul leopoldian caracterizat prin aşezări deschise şi în grote. care a avut o industrie litică asemănătoare. dar mai la sud nu există dovezi ale producţiei de hrană înainte de începuturile prelucrării fierului (începutul mileniului I AD).neputându-se realiza. săpăligilor. fiind creaţia unor comunităţi care adoptaseră târziu agricultura bazată pe cultivarea ignamei. ******* În regiunea statelor Zair şi Congo şi în bazinul inferior al fluviului Congo. discuri perforate uneori. deocamdată. fără a se putea preciza dacă au servit la mărunţirea pigmenţilor sau a alimentelor vegetale. prin care s-a înlocuit aşanumita cultură a săpăligilor şi paratumbianul. râşniţe şi zdrobitoare/frecătoare.

ro .precizări referitoare la neoliticul sud şi sud-est african. cules şi pescuit.cimec. trecerea la economia de producţie făcându-se în diferite perioade istorice. în mileniul I AD (Phillipson. dar este posibil ca populaţiile din aceste regiuni să fi păstrat vreme îndelungată modul de viaţă bazat pe vânătoare. 1988 b). 83 www.

1994). Neolitizarea Europei s-a făcut diferit de la regiune la regiune. în urma descoperirilor de la Argissa Magoula. din Câmpia Thessaliei (Grecia). formula Ex Oriente lux păstrându-şi multe din caracteristicile determinative. atât în neolitic cât şi în eneolitic. cu atât mai mult cu cât continentul european este mai mic decât cele prezentate anterior. De aceea. reliefând moştenirile şi tradiţiile. dar care nu rezistă decât parţial unei critici serioase a izvoarelor arheologice cercetate (Chapman. care ar prezenta elemente ale unei economii de producţie. cu construcţii simple de locuit. a celor din regiunea Porţilor de Fier (Lepenski Vir-Schela Cladovei). după cele din zona Orientului Apropiat. încadrată într-un încă ipotetic neolitic preceramic. se observă. aflată în directă legătură cu Asia Mică. Nea Nikomedia (aprox. din Rep. este evidentă o anumită individualizare şi evoluţie particulară pe zone şi subzone geografice. că există multe legături. În aceste accepţiuni. cu Mediterana orientală. Cu toate acestea. graţie cercetărilor efectuate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Moldova (Soroca) sau cele din grota Franchthi (datate 6000–5700 bc). Orientul Apropiat şi Asia Mică. Sesklo. Souphli Magoula.ro . există încă multe lacune şi inconsecvenţe de cercetare şi reconstituire. fiind tentantă şi încercarea de punere în lumină a unei evoluţii locale. 7000–6500 BC). este normal să se pună în evidenţă trăsăturile particulare ale dezvoltării neolitice. genetice şi culturale. în formă de bordeie dotate cu vetre. pe de o parte. 84 www. pe de altă parte.CAPITOLUL 16 NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN EUROPA Neoliticul şi eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine cunoscute.cimec. precum şi evoluţia secvenţială. Peninsula Balcanică.

se remarcă tpoarele şi teslele.cu prelungiri până în valea Dunării mijlocii şi inferioare. motivele ornamentale fiind liniile. cu funduri inelare etc.cimec. plăci de centură) completează repertoriul artefactelor. a reprezentat o regiune de neolitizare timpurie. 1989 b). amplu continuate după cel de-al doilea război mondial). linte). 1903-1908 a efectuat săpături în staţiunile-acropole thessaliene de la Sesklo şi Dimini. Argissa Magoula. în general monocromă. 1989 a. aşa cum arată descoperirile din aşezările tell şi magoulas (Nea Nikomedia. bej. la sfârşitul mileniului al VII-lea şi în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. culesul. porcine. triunghiurile.ro . care au furnizat diferite tipuri de locuinţe. şi acoperiş în patru ape. Ceramica fină a fost decorată prin pictare. în general. 51) şi o deosebită stabilitate a habitatului uman. bob. cu degresanţi minerali în compoziţie. Ca ocupaţii. zig-zagurile. Industria osteologică (cârlige. orz. prin evoluţie şi aculturaţie. Sesklo etc). fiind o parte însemnată a Vechii Europe (Gimbutas. neagră-cenuşie sau brun-cărămizie (Frühkeramikum). Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S. Grecia centrală. vânătoarea. s-a dezvoltat complexul cultural Protosesklo-Sesklo (Hr. Industria litică este. bilele de praştie. unele podoabe. dălţi. fiind lucrată din silex şi obsidian. mei. Macedonia. Ca piese litice şlefuite. care s-a caracterizat printr-o vastă arie de răspândire (fig. (fig. romburile. reprezentările umane. spatule. Piesele microlitice geometrice (trapeze şi segmente) şi lamele de seceră. cu roşu şi negru pe fondul natural sau albicios al vaselor. lamelară. în vreme ce specia grosieră era acoperită cu 85 www. purtătorii complexului Protosesklo practicau cultivarea plantelor (grâu. bovine). creşterea animalelor (ovicaprine. Gimbutas. în regiunea Balcanilor răsăriteni (Thessalia. Tsountas. cu picior şi cu marginea mai mult sau mai puţin răsfrântă. pescuitul marin etc. cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. urcioare globulare. În neoliticul timpuriu. acoperită cu angobă lustruită. sigilii (pintadere) şi statuete antropomorfe şi zoomorfe. pe o temelie de piatră. Eubeea şi Sporadele). Otzaki. roşie-portocalie. care au devenit tradiţionale şi sau transmis populaţiilor şi civilizaţiilor ulterioare. dar şi deschisă. ace. ultimele fiind realizate din chirpici sau cărămizi crude şi substrucţie lemnoasă. Ceramica a fost de factură bună. leguminoase – mazăre. adâncite şi de suprafaţă. 50).

pe o serie de culoare favorabile: VardarMorava. Criş-Körös (Lichardus et alii. ci doar lame de seceră. Industria litică. Souphli Magoula. în Grecia) este descendenta directă a culturii Protosesklo. prin şiruri de stâlpi (Nea Nikomedia). în timp ce din os au fost produse străpungătoare şi dălţi. în Grecia centrală şi nordică. nu mai prezintă piese microlitice.cimec. fortificate cu şanţuri şi ziduri (Sesklo. danubian. proiectile de praştie. agricultorii şi crescătorii de animale Protosesklo au contribuit la neolitizarea zonelor pe care le-au colonizat. rondele de lut. Zarkou etc. unii defuncţi fiind depuşi pe o parte sau pe abdomen. cu un bogat inventar cultic. ambele tipuri de morminte fiind înzestrate cu un inventar particular (vase.). Mariţa şi Struma-Isker. confecţionată din silex şi obsidian. linii dispuse în zig-zag şi impresiuni realizate cu scoica cardium.barbotină şi ornamentată cu impresiuni de unghie. În cadrul ritului funerar se cunosc înhumări individuale sau familiale. conducând la formarea unor puternice civilizaţii neolitice: Sesklo. poate. pe parcursul a trei faze (I-III).ro . Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcţiesanctuar. fusaiole. împărţită în trei nave. au fost construite din cărămizi crude pe o temelie de piatră. Cultura Sesklo (tell-ul Sesklo. denotând o influenţă de tip impresso-cardial. legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii. ofrande etc) (Seferiadis. Deplasându-se de la sud-est către nord şi nord-vestul Peninsulei Balcanice. Această civilizaţie neolitică timpurie şi-a pus amprenta şi a influenţat evoluţia ulterioară a neoliticului balcanic şi. precum şi incineraţii de copii. aşa cum se observă în situl de la Magoulitsa. compus din statuete ale Zeiţei-Mame şi piese depuse votiv (topoare şlefuite. locuinţele (rectangulare. topoare şi tesle şlefuite. reprezentările zoomorfe şi bogata simbolistică geometrică. trapezoidale sau aproape pătrate). 86 www. ultimele putând să fie confecţionate şi din lut. Karanovo I-II. redând un tip uman asianic. 1985). vase askoi etc). Astfel. se găsesc în sate aglutinante. în formă de boabe de cafea. şi s-a dezvoltat. de degete. 1993). la începutul mileniului al V-lea bc. cu ochii bridaţi. prefigurând tipul megaron. sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine. lame. Formele de cultură materială se află în continuitatea perioadei anterioare. De asemenea. sigilii.

plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost destul de bine ilustrată. 1985). bun sau roşiatic (urfirnis). cu mâinile împreunate la piept (Doamna de la Lerna) (Seferiadis. triunghiurile. aşezate. 53). având ca forme: străchinile adânci cu marginea evazată. Civilizaţia Sesklo a evoluat şi în neoliticul mijlociu grecesc. însoţite de un inventar specific (Seferiadis. În cadrul organizării habitatului. ca motive întâlnindu-se benzile liniare. în neoliticul timpuriu şi mijlociu (mileniul al VI-lea – începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip Protosesklo-Sesklo.Ceramica a fost realizată în cadrul unor ateliere de olărit. De asemenea. în general roşie. uneori. dar şi elemente care îl individualizează. imagini ale Zeiţei-Mamă. alături de situri amplasate în zonele litorale. pictată cu alb pe fondul roşu. De cultul fecundităţii şi fertilităţii. cănile şi paharele. cu cuptoare evoluate. Ceramica fină a avut mai multe specii: monocromă lustruită. de tip curcubeu (rainbow ware). În ceea ce priveşte domeniul spiritual. Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Ch. (fig. 1993). în special statuetele feminine. cu fundul inelar şi torţi pe umăr etc (fig. 16). pictată cu roşu închis pe fondul albicios al vasului. Ritul funerar este cunoscut foarte puţin. care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii (Lichardus et alii. În celelalte părţi ale Peloponezului. purtătorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante regionale. 1993). pictată cu benzi liniare. în timp ce specia semifină avea un decor răzuit. sunt legate statuetele antropomorfe pictate. zig-zaguri etc. se observă o serie de specificităţi. 11). 53. cu locuinţe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. între care se remarcă utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi). Tsountas) a cunoscut o deosebită înflorire în neoliticul mijlociu şi târziu grecesc 87 www. exprimat în diferite rituri şi practici. sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere). spiralele. romburi haşurate. altarele (fig. triunghiuri. fină. phalloi. motive geometrice. şi spiralo-meandrice. strălucitoare. 53. cu două camere. faza sa Zarkou făcând trecerea către cultura următoare. Dimini – faza veche. meandrele. fină. cu culoare. “dinţii de lup”. în poziţie chircită. acoperit.ro . tabla de şah. în special ceramica monocromă. aşa cum a fost cel de la Sesklo. şi cea acoperită cu un fel de vernis deschis. specializate.cimec. cupele cu picior. urcioarele cu pereţii profilaţi. fiind vorba de morminte individuale sau colective.

în vreme ce în faza a V-a. 54.(Grecia centrală. cu o pictură mată. redate prin benzi pictate. cu locuinţe de suprafaţă. decorul combinat fiind foarte rafinat. Orchomenos etc au arătat că a existat un habitat diversificat. 54. lucrate din caramizi crude. B). 54. În faza a doua. mai ales în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea. Ceramica este foarte bine reprezentată de-a lungul tuturor celor cinci faze. cu negru pe fond deschis (fig. fusaiole. D). realizate cu pictură albă pe fondul roşu al recipientelor (fig. proiectile de praştie. romburi). fiind lucrată din silexuri şi obsidian (lame. era cunoscută pictura cu negru pe fond roş (fig. 54. Din faza a treia. În faza a IV-a. evoluând de-a lungul a cinci faze. au fost descoperite gropi rituale (bothroi). 54. râşniţe. întemeiat în funcţie de condiţiile de mediu şi destinaţia aşezărilor: sate fortificate (fig. A). Din piatră şlefuită s-au confecţionat: topoare. brăţări. mai rar. La acestea se adaugă o importantă industrie osteologică şi podoabele din scoivă Spondylus. Souphli. Elateea.cimec. de fundaţie sau nu. influenţe ale sale regăsindu-se până în valea Dunării mijlocii şi Transilvania. Cercetările efectuate la Dimini. gratoare. cătune şi chiar adăposturi sub stânci sau grote. şi o variată gamă de spirale şi meandre. simple sau combinate. lame trunchiate. Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri. Prima fază. zoomorfe şi antropomorfe. C). F). numită şi Otzaki (B). ornamente în reţea. ornamentaţia ceramicii a căpătat o deosebită amploare. Otzaki. Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramică predominant cenuşie sau neagră lustruită (numită şi de tip Larissa). vase de cult. vădind o anumită influenţă Vinča A. Nea Nikomedia. Industria litică era diversificată. Tsangli. În ceea ce priveşte viaţa spirituală a acestor comunităţi. o bogată plastică antropomorfă şi 88 www.ro . pătrate. se observă o îmbogăţirea a repertoriului formelor (vasele cu picior) şi decorurilor ceramice. Haghia Sophia. Dimini clasic. Arapi. Arapi. E). în asociere cu motivele incizate (fig. puţin decorată – cu alb. dovedind strânse legături cu civilizaţiile contemporane din răsăritul Peninsulei Balcanice. realizat prin pictare cu brun sau crem. Thessalia. în şah. pictată cu negru pe fondul roşu al vasului (fig. vasele au fost decorate policrom. 54. organizate în metope. străpungătoare etc). cu cenuşiu pe suprafaţa cenuşie (grey-on-grey) şi. volute. tesle. vestul Macedoniei).

în cea de-a doua 89 www. monocromă. cunoscută şi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei) caracterizate prin mai multe categorii ceramice: fină. O parte din zona Thessaliei a fost ocupată. Akropotamos. chiar în complexe de cult în grote. în neoliticul târziu/eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc) de purtătorii aspectului sudic (balcanic) al complexului cultural Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. decorată cu benzi mate – maron. pictată cu negru pe angobă cărămizie sau cu alb pe angobă roşie. linte. a. creşterea animalelor (ovi-caprine. În perioada următoare. cu suprafaţa lustruită. în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei. Purtătorii acestor comunităţi au practicat agricultura (grâu. 1993). black-topped.ro . a neoliticului târziu şi eneoliticului timpuriu (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc). a doua jumătate a mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc. brun şi cu grafit. Sitagrioi. dispusă în diferite asocieri cultice. Ritul funerar este foarte puţin cunoscut. Sitagrioi. decorate prin pictare şi incizare. suine). orz. pictată cu alb. În neoliticul mijlociu şi târziu. Paradimini ş. care reprezintă. case din chirpici). mazăre etc). măsuţele-altar cu trei picioare.zoomorfă. ritul funerar nefiind încă cunoscut (Seferiadis. cu decor canelat. Descoperirile de la Dikili Tash. 1993). alături de care. către sfârşitul perioadei. în acest sens. în răsăritul Macedoniei şi zona tracă a Greciei au evoluat comunităţile culturii Mariţa. Paradimini demonstrează existenţa unei continuităţi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor. ovăz. a unei diversificate industrii litice şi osteologice. în fapt. descoperirile de la Dikili Tash. Seferiades.cimec. pictată sau nu. din faza Tsangli fiind cunoscută o necropolă de incineraţie la Plateia Magoula Zarkou. vânătoarea şi culesul. aspectul sudic al complexului cultural Boian-Karanovo V. interesante fiind.. urmate. 1985. unde resturile de cremaţie împreună cu mici vase au fost depuse în vase-urnă (Lichardus et alii. naturalistă sau stilizată. cenuşii şi violacee pe fond cenuşiu sau pe angobă gri sau crem. bovine. apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I). cenuşieneagră. Despre viaţa spirituală a acestora vorbeşte bogata plastică antropomorfă. au evoluat comunităţi ale culturilor Paradimini şi Karanovo II-III (Veselinovo). Akropotamos.

cunoscând mai multe specii monocromă şi policromă. din piatră şlefuită erau confecţionate topoare. roşie sau neagră. cenuşie. de comunităţile culturii Rakhmani. La rândul său. sunt cunoscute numeroase statuete antropomorfe. şah etc). măciuci perforate etc. creşterea animalelor. triunghiuri. zig-zaguri. neagră. depuşi în poziţie chircită. din care cele redate în poziţie aşezată vor evolua spre schematizare.ro . care fac trecerea către epoca bronzului în regiune (Lichardus et alii. groasă. de cărămidă crudă. Neoliticul cretan vechi. copiilor şi adulţilor. ulterior au fost realizate locuinţe temeinice. s-a dezvoltat cultura Saliagos. triunghiuri. Industria litică a păstrat multe din tradiţiile microlitismului şi geometrizării. care a cunoscut o economie particulară. feminine şi masculine. gălbuie (crusted ware). policromă. bazată pe agricultură.). navigaţie. pe fundaţii de piatră. neoliticul mijlociu şi târziu (sfârşitul mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc). într-un mediu specific insular (Antiparos. care s-a transmis şi neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc).cimec. roşiatică. caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite – neagră. este cunoscut doar prin cercetările de la Knossos. decorată cu motive plastice sau încrustate şi pictate (haşuri. haşuri. bovine. de culoare cafenie. tabla de şah etc. “spinări de peşte”. Seferiadis. Ceramica caracteristică acestei culturi era 90 www. Ritul funerar era reprezentat de inhumaţia nou-născuţilor. cu silozuri şi cuptoare. tesle. reprezentând. Astfel. roşiatică. lustruită. benzi punctate. precum şi cele zoomorfe. 1993). dacă locuirea aceramică s-a caracterizat prin bordeie. mai ales. Melos. benzi haşurate. pescuit şi comerţul cu obsidian de Melos. De asemenea. Ceramica a fost lucrată dintr-o pastă de bună calitate. neoliticul cretan a cunoscut o evoluţie firească. realizată cu culorile albă. 1985. roşiatică. În zona Cicladelor. meandrice şi geometrice (arce de cerc. câteodată angobată. prăfoasă. cenuşie. dotate cu mai multe încăperi. decorată cu o pictură crudă. decorată cu caneluri şi incizii (linii drepte. redând diferite motive spiralice. romburi). Multe dintre aceste elemente au fost transmise neoliticului mijlociu cretan. caracterizate printr-o ceramică originală. “căpriori”. Naxos).jumătate a mileniului al IV-lea bc. datat în mileniile al VI-lea – al V-lea bc. Mykonos. în cadrul lui fiind decelată o fază aceramică. triunghiuri. spinări de peşte.

Mikov. ghirlandele şi ornamentele liniare. probabil dinspre Câmpia Thessaliei. triunghiuri (fig. Industria litică a fost confecţionată din silex cafeniu. s-a dezvoltat cultura ČavdarKremikovci.cimec. după ardere. 1993). 56. monocromă. pe teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariţei şi aşa-numita Câmpie tracă). Kazanlyk. cultura Karanovo I şi II (cercetare V. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC∗).monocromă. numită şi cultura pictată nord-vest bulgară ∗ Pentru neoliticul Bulgariei se utilizează date C14. 1993). sub podeaua locuinţelor. prinse în mânere de corn. şi a adulţilor în afara acestora. Bojadjiev. ceramica pictată s-a împuţinat şi a devenit din ce în ce mai abundentă ceramica cenuşie. În cadrul organizării habitatului uman. aproape toate având cuptoare rectangulare cu cupolă.ro . În faza a doua. cu decor mat. se practica inhumaţia copiilor. cu locuinţele rectangulare organizate de-a lungul unor “străzi”. după planuri preconcepute. benzi semicirculare. 1985. Casele au fost construite din lemn şi lutuială sau numai din argilă. Ceramica cunoaşte două specii fundamentale: grosieră. au fost întemeiate aşezări. 1957). alb pe fond închis. şi fină. cu legături în civilizaţia anterioară. cu decoruri barbotinate. unele vase având decoruri pictate cu alb pe suprafaţa şlefuită. importante fiind lamele de seceră. aşa cum reiese din lucrările citate. şi motive plastice etc (Seferiadis. Ca rit funerar. reprezentând personaje steatopige de tipul orantă. Dimov. au mai fost confecţionate statuete zoomorfe şi vase de cult. cunoscută şi în siturile Azmak. provenind din părţile nord-estice ale Bulgariei. roşiatică. ******* În zona Balcanilor de răsărit. ornamentată cu caneluri. în neoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al VII-lea– începutul mileniului al VI-lea BC). în relief. dar în interiorul aşezării (Lichardus et alii. Todorova. 110). cu pictură roşie crudă. PlovdivJassa Tepe ş. 91 www. De asemenea. În partea de nord-vest a Bulgariei. Plastica antropomorfă feminină a fost confecţionată din lut şi marmură. s-a dezvoltat. prezenând ca motive: triunghiurile. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperită o locuinţă cu două etaje. a. creată de agricultorii şi crescătorii de animale ai culturii Protosesklo pătrunşi în zonă.

fiind caracterizată prin locuinţe de suprafaţă. o industrie litică din silex local sau importat (de bună calitate) din NE regiunii. cu excepţia litoralului. o industrie osteologică destul de dezvoltată (linguri. s-a dezvoltat. cea mai conservatoare fiind cea grosieră. Nistru şi Bugul de sud. Tărgovişte.cimec. cu etaj şi pereţii lucraţi din lut (Slatina. incizii. lângă Sofia). spatule. cuptoare şi silozuri (depozite pentru cereale). Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii. unde au neolitizat populaţiile din respectivele zone. Ceramica fină. care prezintă unele asemănări cu cultura Karanovo I-II. Această civilizaţie s-a caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat către locuinţele de suprafaţă. aflate în interiorul siturilor (Gradeşniţa) (Bojadjiev. fiind monocromă sau pictată. în diferite maniere monocrome. roşu. acoperită cu barbotină şi decorată cu impresiuni de degete. 1993). Todorova începând cu 1971). de bună calitate.ro .Kremikovci-Körös-Criş. îşi găseşte rădăcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura Protosesklo).încadrată în mult mai extinsul complex arheologic: SeskloStarčevo-Karanovo. cuarţit şi amfibolit (pentru piesele şlefuite). Dimov. studiată de H. De asemenea. unghii. Todorova. acoperită cu o angobă roşie sau galbenă. sau mai durabile. e foarte evoluată. până în valea Dunării mijlocii şi bazinul Crişurilor. cârlige de pescuit. motive plastice în relief etc. lame 92 www. în cadrul siturilor de tip tell. de tipul colibelor simple (Gălăbnik). Cultura Čavdar-Kremikovci (cercetată începând din 1939). În cadrul industriei litice este evidentă utilizarea silexului local. Bulgaria de NV şi Serbia. În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei. sau a celui cenuşiu. ca şi cele înrudite. din care s-au confecţionat piese microlitice geometrice (trapeze). înainte sau după ardere. realizate cu alb. plastica antropomorfă şi zoomorfă este bine reprezentată. meandrice şi geometrice. legată de cultul fecundităţii şi fertilităţii. alături de care au fost confecţionate vase antropomorfe şi zoomorfe şi altare cu destinaţie cultică. amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept. ace de cusut. negru. obiecte de podoabă) etc. la începuturile mileniului al VI-lea BC. cultura Ovčarovo (situl din reg. răspândit din Grecia. bicrome sau policrome. având la interior vetre. Ritul funerar este reprezentat de câteva morminte de inhumaţie. cu motive spiralice. cuarţ.

care au putut servi ca altare. mobilierul şi complexele gospodăreşti din lut etc). din punct de vedere economic. cultura Karanovo III-Veselinovo. care.cimec. 1993). locuinţele cu pereţii din lutuieli. Dimov.ro . monocromă. mileniului al VI-lea BC). în redarea corpului. schematizată. monocromă cenuşie şi roşiatică. specifică pentru neoliticul mijlociu din zonă. defuncţii fiind depuşi în poziţie chircită pe dreapta. Ceramica fină a acestei culturi era de culoare cenuşie sau cenuşie-neagră. şi o plastică feminină redusă numeric. habitatul uman prezintă o serie de elemente de continuitate (planul predeterminat al locuirii în tell. De asemenea. cu degresant vegetal (paie şi pleavă). 93 www. În zona de litoral a Traciei. 1985). Se cunosc câteva mese de argilă. statuetele fiind ornamentate. că poate fi pusă în legătură cu ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. ornamentată mai ales cu caneluri. care a avut o ceramică grosieră şi fină. uneori. cenuşie-neagră şi brună decorată doar cu caneluri. rar decorate. cu suprafaţa bine netezită.de seceră prinse în mânere de corn de cerb. V-lea bc). cenuşie. sub impactul unor puternice prezenţe şi influenţe venite dinspre chalcoliticul anatolian. pictată cu alb. în perioada corespunzătoare a neoliticului timpuriu (Karanovo II. lustruită şi canelată (VinčaHotnica-Dudeşti). neagră. când. destul de puţin cunoscută. a evoluat. cu caneluri. topoare şi tesle din amfiobolit etc. împletind tendinţele naturaliste. complexul cultural vinčian. în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumătate a mileniului al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc). credem. cu ceramică cenuşie neagră. se formează. cu ceramică cenuşie. Ceramica era compusă din mai multe varietăţi: grosieră. în cea mai mare parte a regiunii. Ca rit funerar era practicată inhumaţia în cadrul aşezărilor. cu forme bitronconice. În regiunea centrală a Bulgariei. mai ales în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža. cu toate aspectele şi faciesurile sale balcanocarpato-dunărene (Bojadjiev. la reprezentarea capului şi a componentelor sale (Lichardus et alii. fină. a fost definită cultura Conevo. prezintă puţine deosebiri faţă de neoliticul timpuriu. cu forme globulare şi semisferice şi rare decoruri imprimate. Todorova. Plastica antropomorfă era bine reperezentată. care. cu cele schematice.

lustruită şi canelată (Chapman, 1988). Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest şi în Câmpia Sofiei, s-a format şi a evoluat un aspect al culturii Vinča, numit cultura Kurilo, în vreme ce, în bazinele râurilor Mariţa şi Tundža, tot de acest fenomen cultural, este legată cultura Kalojanovec (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În aceeaşi perioadă, de geneză şi evoluţie a culturii Vinča, în partea nord-cenrală a Bulgariei şi Muntenia (România), au evoluat comunităţile neolitice târzii ale culturii Hotniţa-Dudeşti (definită de Eug. Comşa, 1960), care face parte din acelaşi curent chalcolitic anatoliano-egeean, cu ceramică cenuşie-neagră, lustruită şi decorată prin canelare. Dintre siturile cercetate, se remarcă cele de la Hotniţa-Orlovska, Kačica, Samovodene (Bulgaria) şi Dudeşti, Fundeni, Malu Roşu, Cernica (România). Evoluând de-a lungul a trei faze, purtătorii acestei culturi au întemeiat aşezări în apropierea surselor de apă, de regulă pe terase joase, unele dintre acestea fiind fortificate cu şanţuri de apărare, în interiorul lor găsindu-se colibe ovale şi rectangulare, de suprafaţă sau semiadâncite şi complexele gospodăreşti. Ceramica acestei culturi era de culoare cenuşie-neagră, cu decoruri canelate şi pliseuri mai fine. În fazele evoluate, probabil în urma contactelor cu elementele liniar-ceramice, repertoriul decorativ s-a îmbogăţit, fiind utilizate benzile spiralice şi meandrice, incizate şi umplute cu puncte sau încrustate cu culoare albă, anunţând cultura următoare, Boian-Karanovo V. Pe plan spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe şi zoomorfe, vasele antropomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei, în poziţie chircită, pe o parte, fără inventar (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993) În partea de nord-est a Bulgariei până pe litoralul pontic, s-a dezvoltat un aspect estic al complexului cu ceramică cenuşieneagră, canelată, denumit cultura Usoe (definită de H. Todorova, 1971). Dacă în prima fază, ceramica este destul de grosieră şi rar decorată cu caneluri, în fazele evoluate devine mai fină, doar cu degresanţi minerali în compoziţie şi cu motive incizate şi imprimate. A stat la baza culturii Sava din eneoliticul timpuriu. Începuturile eneoliticului în spaţiul vest-pontic se plasează în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc (sfârşitul mileniului al VI-lea-începutul mileniului al V-lea BC), fiind legate de pătrunderea, dinspre Anatolia, şi evoluţia comunităţilor culturii 94
www.cimec.ro

Hamangia (D. Berciu, 1952), cunoscută în urma cercetărilor din siturile Baia/Hamangia, Ceamurlia de Jos, Medgidia, Hârşova, Cernavoda, Techirghiol, Mangalia (România) şi Durankulak, Šabla Balčik, Draganovo, Černa, Luljakovo (Bulgaria). Începuturile acesteia par să se fi produs în timpul fazelor evoluate ale culturilor Dudeşti-Hotnica şi Usoe, cu care există unele interferenţe (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993; Comşa, 1993), despre care vom vorbi în subcapitolul Neoliticul şi eneoliticul în spaţiul carpatodanubiano-pontic. Eneoliticul est-balcanic (mileniile al IV-lea–al III-lea bc/al Vlea–al IV-lea BC) s-a caracterizat prin conturarea a două entităţi etno-culturale, caracterizate printr-o puternică individualitate şi relativă unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino, legat de evoluţia culturii Vinča, şi complexul Boian-Poljanica-MaricaSava moştenitorul unor tradiţii anterioare ale ceramicii incizate, excizate şi pictate cu grafit. În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) şi NE Greciei, în prima jumătate a mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino (studiată de Todorova, Čjohadjiev). Această cultură, care a cunoscut, pe lângă alte elemente de cultură materială, numeroase obiecte din cupru (Slatino, reg. Kustendil), o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă şi o ceramică decorată cu decoruri incizate, încrustate cu culoare albă, pictură cu grafit şi motive canelate, în urma receptării de influenţe Vinča C (fig. 57) (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nord-vestul Bulgariei şi estul Serbiei (decelată de B. Nikolov, 1970) şi s-a caracterizat printr-un habitat uman polarizat în jurul unor staţiuni centrale, aflate în apropierea surselor de apă, cu locuinţe durabile, construite din lutuieli. Ceramica acestei civilizaţii era de o foarte bună calitate, de culoare cenuşie, cenuşie-brună, lustruită şi decorată cu motive incizate, spiralice, meandrice şi geometrice (romburi), (fig. 58), alături de care, în fazele evoluate, au fost realizate şi piese pictate cu grafit, vase antropomorfe şi zoomorfe. Plastica antropomorfă a fost deosebit de bogată, fiind predominante statuetele redate în picioare, unele redate în poziţie de orantă, bogat ornamentate cu motive incizate, cu o simbolistică profundă (Lichardus et alii, 1985). Cultura Marica, dezvoltată în nordul Greciei şi bazinele 95
www.cimec.ro

Marica şi Tundža (definită de J. Gaul, 1939), face parte, aşa cum s-a arătat, din complexul Boian-Karanovo V, reprezentând un aspect sudic şi este specifică pentru eneoliticul timpuriu din zonă, evoluând din cultura Kalojanovec. Purtătorii săi s-au remarcat prin ocuparea tell-urilor, fortificarea aşezărilor şi locuinţe de suprafaţă, construite din lut. În cadrul industriei litice se cunosc multe piese realizate din silex balcanic, alături de care apar multe piese de aramă Ceramica acestei culturi s-a caracterizat prin diversitatea formelor şi decorurilor. Decorurile predominante au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice, realizate prin incizie, excizie, încrustare cu culoare albă şi roşie şi pictură cu grafit. În plan spiritual, se observă utilizarea măsuţelor-altar, a plasticii antropomorfe şi zoomorfe şi a vaselor cu aceleaşi atribute, inclusiv askoi, atent lustruite şi pictate cu grafit (fig. 59). Cultura Poljanica, răspândită în partea de nord-est a Bulgariei (definită de H. Todorova, 1971), este mult mai aproape de definiţia complexului cultural Boian-Karanovo V, fiind mai degrabă o variantă pontică a acestuia. Purtătorii acestei variante au întemeiat un habitat sistematizat de-a lungul a două axe ale aşezării, locuinţele compartimentate, de tipul megaron, şi complexele gospodăreşti fiind aliniate în funcţie de acestea. Industria litică a fost confecţionată din silex balcanic, de bună calitate, existând, în acelaşi timp şi piese de aramă. Ceramica s-a remarcat atât prin forme cilindrice, cu picior sau nu, cât şi cilindro-tronconice, decorate cu o bogată ornamentaţie, realizată prin tehnicile inciziei, exciziei, încrustate cu alb, galben şi roşu, şi picturii cu grafit. Motivele predilecte au fost cele spiralice, meandrice şi geometrice (cercuri, triunghiuri haşurate, şah, “dinţi de lup” etc). Plastica acestei variante a complexului BoianKaranovo V este bogată şi variată, ornamentată cu motive incizate. De asemenea, au fost confecţionate şi utilizate, în practicile cultice, modele de locuinţe, cuptoare, turnuri etc. (fig. 60). În domeniul ritului funerar se cunosc înhumări în poziţie chircită, pe partea stângă şi capul spre est, dispuse în necropole, asemănătoare cu cele de la nord de Dunăre (Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). În zona litoralului bulgăresc la Mării Negre, în eneoliticul timpuriu (prima jumătate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), este 96
www.cimec.ro

cunoscută cultura Sava (H. Todorova, 1962), care prezintă multe asemănări cu cele anterioare şi, de aceea, considerăm că este vorba tot de o variantă regională (pontică) a complexului BoianKaranovo V. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluţie firească, apropiată de cea a culturii Poljanica, fiind decorată cu incizii, excizii, încrustare cu alb şi roşu, pictură cu grafit etc. Plastica, vasele de cult şi ritul funerar sunt asemănătoare cu cele ale culturii prezentate anterior(Lichardus et alii, 1985; Bojadjiev, Dimov, Todorova, 1993). Pe baza unificării acestor fonduri s-au născut, în eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc), în aceleaşi spaţii şi în cele vecine (Serbia, România, Grecia), două mari complexe culturale: în vest Sălcuţa-Krivodol-Bubanj şi în est Gumelniţa-KodžadermenKaranovo VI, reprezentând manifestări plenare ale epocii. Cultura Krivodol s-a format şi a evoluat în valea Strumei şi vestul Bulgariei, prin variantele sale ajungând până în nordul Greciei, Oltenia, România (Sălcuţa) şi Serbia (Bubanj-Hum), cele mai cunoscute situri bulgăreşti fiind, pe lângă staţiunea eponimă, Galatin, Zamiec, Teliš, Pernik, Djakovo. Trăsăturile vieţii materiale sunt, în mare parte, asemănătoare cu cele ale întregului complex. Ca elemente de individualizare, pot fi citate: existenţa unor aşezări situate în poziţii dominante, cu locuinţe de suprafaţă, construite din lemn şi argilă, pe o temelie de piatră, etajate câteodată, şi cu sanctuare casnice (Teliš), prezenţa multor obiecte confecţionate din aramă, unele de mari dimensiuni (topoare Pločnik, tesle, cârlige, podoabe), o bogată şi diversă plastică antropomorfă şi zoomorfă, împreună cu vase cultice de acelaşi fel, existenţa sigiliilor (pintadere) şi a vaselor cu o simbolistică complexă ce pare a indica o protoscriere. Ceramica acestei culturi se caracterizează printr-o puternică tradiţie vinčiană, fiind cunoscute mai multe specii şi categorii, care au cunoscut o normală evoluţie, de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. Astfel, s-a confecţionat o ceramică fină, adesea cu forme carenate, cu suprafaţa cenuşie, brună, neagră sau bej, decorată cu caneluri, incizii şi încrustare cu culoare roşie, pictură cu grafit. În fazele evoluate apare şi pictura cu un strat gros de culoare galbenă sau alb-roşiatică. Ca motive ornamentale, se cunosc spiralele, meandrele, romburile, triunghiurile, combinate cu caneluri verticale (fig. 61). 97
www.cimec.ro

fiind confecţionată din silex de bună calitate (balcanic). dispuse de-a lungul văilor apelor. numeroase elemente superioare de cultură materială (piesele de aur. cultura Krivodol a evoluat către cultura Galatin. silexul balcanic. 1901. pe lângă cele eponime: Ruse. Popov. între care modul de întemeiere a unui habitat sistematizat şi ierarhizat. cultura Kodžadermen-Karanovo VI. Ovčarovo. împreună cu celelalte variante (Gumelniţa/România. 1993). Varna/litoralul pontic şi aspectul grecesc). şi construcţiile-sanctuar. acest fapt datorându-se şi poziţiei ocupate de aceste comunităţi. cu influenţe receptate din partea eneoliticului anatolian şi oriental. Hisarlika. care anunţă încheierea perioadei eneolitice şi geneza complexelor culturale specifice epocii timpurii a bronzului. iar metalurgia aramei a cunoscut o 98 www. aşezările. valuri şi palisade. dezvoltată în estul Bulgariei şi câmpia tracă. ca urmare a restructurărilor etnoculturale care s-au petrecut. încadrată în aşa-numitul “orizont al torţilor pastilate” (Scheibenhenckel) (Bojadjiev. fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale. Dimov.Către sfârşitul culturii.ro . Locuinţele de suprafaţă sunt aliniate dea lungul unor stradele şi prezintă cuptoare şi alte amenajări gospodăreşti. cu variantele sale prezintă o serie de elementede continuitate.. Poljanica. Varna I. 1937). Cultura Kodžadermen-Karanovo VI (definită de R. Radingrad. Născută din evoluţia puternicului fond Boian-Marica-PoljanicaKaranovo V. Azmak. din Mediterana Orientală. În centrul aşezărilor se găsea o casă mare. neoliticul târziu cretan şi cicladic şi civilizaţiile contemporane din Balcani. Durankulak etc a cunoscut. terestre. Todorova. în valea Dunării mijlocii şi de Jos şi în spaţiul carpato-balcanic.cimec. are ca situri mai importante. dovedind o deosebită grijă pentru asigurarea sanităţii locuirii. În acest context. V. cupru. zona carpatică şi cea nord-vest pontică. s-a format vastul complex cultural Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihálom. marine şi fluviale. o deosebită înflorire. scoicile Spondylus) şi spirituală (idolii cicladici en violon). valea Dunării. spaţiul lor geografic constituind o veritabilă placă turnantă între eneoliticul final anatolian. în care se păstrau rezervele de grâne. Mikov. Kubrat. fiind fortificate cu şanţuri. la finalul eneoliticului clasic (a doua jumătatea mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC). Devnja. Industria litică era diversificată.

Deşi este considerată drept fenomen etno-cultural separat. şi printr-o abundentă plastică antropomorfă. ca cele de la Ovčarovo. cu culoare albă. La acestea se adaugă elemente de plastică pătrunse din lumea cicladică (idolii en violon) sau thessaliană (idolii cu cap mobil). defuncţii fiind înhumaţi în poziţie chircită pe stânga. însoţiţi de un inventar mai bogat sau mai sărac. în multe privinţe. era lucrată în anumite centre. pentru 99 www. cel mai adesea. în special. feminină. cu capul spre est.62). 1985. barbotinată şi decorată cu motive simple incizate. casnice şi comunitare. cultura Varna (H. chircite pe stânga. Todorova. Ritul funerar este bine cunoscut. Ceramica. plastica). aur). 1968) reprezintă o parte integrantă a marelui complex Gumelniţa-Kodžadermen-Karanovo VI. în funcţie de statutul social şi spiritual al fiecăruia (vezi necropola de la Varna) (Lichardus et alii. Dacă ceramica grosieră era. Bojadjiev. în domeniul ceramicii. unele foarte bogate. Deosebit de bine evidenţiat este domeniul practicilor cultice. şi imprimare. pentru bărbaţi. geometrice (cercuri. Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturată. lucrată din lut. naturalistă sau extrem de schematizată. în noile sinteze eneolitice pontice. asemănătoare. a complexelor de cult. lustruită. sau pictate cu grafit.deosebită amploare. Dimov. Motivistica decorului ceramicii culturii KodžadermenKaranovo VI este deosebit de bogată şi este compusă din motive spiralice şi meandrice. romburi etc). motive cruciforme. alcătuind o simbolistică cu evident caracter uranian (fig. Todorova. Pentru ritul funerar al acestei variante pontice. realizându-se piese de diferite dimensiuni. comunităţi care au fost înglobate.ro . 1993). reprezentat de existenţa construcţiilor-sanctuar.cimec. Poljanica (ceramica neagră sau brună. cu praf de aur. de bună şi foarte bună calitate. a unor tradiţii de tip Usoe. mult schematizate. exprimate prin modele ale unor locuri ceremoniale. decorată cu motive incizate şi încrustate cu culoare albă sau roşie. ceramica fină şi foarte fină era ornamentată în tehnica inciziei. carenate. şah. metal (aramă. cunoscând o mare varietate de forme. Hamangia. pictării. mai rar. os. cu cea a marilor civilizaţii şi complexe culturale orientale sau microasiatice. trebuie menţionate necropolele de la Varna I (morminte întinse. marmură. în special bitronconice. în decursul timpului. în general. diferenţele datorându-se păstrării mai îndelungate. cu grafit şi. roşie.

ro . parţial. Pe acest fond s-au format o serie de civilizaţii specifice eneoliticului final şi epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice (cultura Ezero). în vastul spaţiu de răspândire (Kossovo. a celei superioare. Cârcea. de noi triburi epipaleolitice/mezolitice mult întârziate (Moldova/România. Ocna Sibiului şi Gura Baciului (România). Serbia. Moldova. pe care le-au neolitizat. Purtătorii acestui complex cultural au practicat agricultura. ******* Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic Starčevo-Körös-Criş (sfârşitul mileniului al VI-lea–sfârşitul mileniului al V-lea bc). Dimov. care mai păstreză unele elemente anterioare (Bojadjiev. De aceea.femei. Todorova. Rep. caracteristic pentru valea Dunării mijlocii şi. Dezvoltate de-a lungul a patru faze. Davei. ansamblul liniar ceramic sau danubian. 1985). România. Alte comunităţi s-au retras în zone deluroase şi montane. ereditară. Ucraina). şi s-a format cultura Pevec/Cernavoda I. V. Rep. aceste comunităţi au dezvoltat mai multe aspecte şi faciesuri. fiecare cu caracteristicile ei. unele abordate mai sus (Lichardus et alii. Donja Branjavina şi Vršnik (Serbia). îşi găseşte originile. iar prin răspânirea lor spre nord-vest au dat naşterea unui alt mare complex neolitic timpuriu. care face parte din complexul cardial circummediteranean. prin colonizare şi aculturaţie. în legătură cu ultima 100 www. Moldova. Voivodina.cimec. sud-estul Ungariei. Bosnia. în drumul lor către nord şi nord-est. Devnja şi Durankulak. Cucuteni-Tripolie). după cum o dovedesc descoperirile de la Anzabegovo. o parte a comunităţilor sale fiind cucerite şi asimilate de purtătorii orizontului pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari. aşa cum am văzut. pătrunzând în câmpiile aluvionare din văile Dunării. Ucrainei). cenotafe etc). Savei şi Moravei. Tisei. 1985). sau au pătruns în mediul civilizaţiilor vecine (Krivodol. şi existenţa unei pături conducătoare supraregionale (Lichardus et alii. şi creşterea animalelor. cultura Kodža-dermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare. Către sfârşitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al Vlea BC. 1993). continuând tradiţia KodžadermenKaranovo VI. inventarul acestora dovedind o strictă diferenţiere socială. în cultura Protosesklo cu care este înrudit. aceste comunităţi au cunoscut fenomene istorico-culturale particulare printre care şi asimilarea.

Comşa. cunoscându-se bordeiele şi locuinţele simple de suprafaţă. şi policromă. Industria litică a acestor comunităţi era confecţionată din varietăţi locale sau regionale de silex. asociate cu cele incizate şi/sau imprimate. cu suprafaţa barbotinată şi decorată cu motive incizate (zig-zaguri). Marinescu-Bîlcu. chiar dacă dovedeşte o anumită îndepărtare de modelele egeobalcanice. numeroasă a fost ceramica grosieră. lustruită şi canelată (Vinča-Hotnica-Dudeşti). meandre. păstrând dimensiuni mici şi mijlocii.ocupaţie. au pătruns. trebuie menţionată ocuparea şi exploatarea unor zone cu resurse salifere. râşniţe. cu ceramică cenuşie neagră. şi decoruri în relief. transmise. spatule şi linguri. 1993. Marijanovici. pe fondul deschis al vasului. Ceramica fină. brună şi roşiatică.ro . 101 www. pictură neagră. Lazarovici. Din os au fost realizate ace de cusut. În unele cazuri. din lemn acoperite cu lutuieli (Ursulescu. în timp ce. lucrată cu nisip fin şi mică în compoziţie. În faza târzie a complexului cultural. în strânsă legătură cu tipul incipient al agriculturii itinerante şi modului de creştere a animalelor. tipurile de locuinţe au fost diferite. de regulă de formă rectangulară. Gura Baciului) şi Moldova (Solca. ca urmare a influenţelor exercitate de ansamblul cultural al neoliticului mijlociu şi târziu balcanic. primele obiecte mărunte de cupru. Ceramica Starčevo-Körös-Criş cuprinde mai multe specii şi. păstreză moştenirile parentale. deşi aşezările dovedesc o relativă stabilitate. fiind întemeiate pe terasele de luncă ale râurilor. ulterior. din piatră şlefuită au fost confecţionate topoare şi tesle calapod sau cu profil simetric. Tipurile de aşezări şi de locuinţe Starčevo-Körös-Criş au fost foarte variate. lamele şi gratoarele. câteodată. Marea majoritate a formelor au fost cele tradiţionale. cum ar fi cele din Transilvania (Ocna Sibiului. Astfel. Motivele pictate sunt diverse: ghirlande. frecătoare etc. 1993. imprimate cu degetele şi unghia (motivul “în spic”). fiind. Lunca şi Oglinzi). însoţite sau nu de o serie de anexe. dovedind o deosebită forţă de supravieţuire. spirale. 1993. semisferice şi globulare. ca urmare a adaptării dinamice la noi şi noi ecosisteme. se subdivide în mai multe tipuri: cu pictură albă pe fondul roşu angobat al vasului.cimec. Astfel. motive geometrice. 2001. considerate influenţe de tip impresso-cardial. Şeuşa. în principal. 1993). complexului cu ceramică liniară.

agricultura incipientă. cunoscută prin cercetările din Grotta Gialla şi Grotta della Tartuga (Trieste).cimec. 7-9). dispuse printre locuinţele din aşezare. ceramica 102 www. Danilo (Šibenik). care respectă forma celor din argilă (fig. se încadrează statuetele antropomorfe feminine. în fazele timpurii. pictată cu alb pe fond închis. spiralică şi meandrică. În cadrul ultimei culturi. şi pictură de culoare închisă pe fond. lunule. porcine. la care au participat din plin (Ursulescu. 1993). Marinescu-Bîlcu. în fazele mai noi. 1993). diferite variante de măsuţe-altar. pintaderele. Marijanovici. Lazarovici. în Herţegovina etc. cilindrice (fig. pe coasta Adriaticei (de la Trieste/Italia până în nordul Albaniei şi Herţegovina). cu ceramică pictată cu alb pe fondul de culoare închisă al vasului.1-4.conservate în mod excepţional. cu trei sau patru picioruşe. În partea de vest. amuletele. din împletirea elementelor de tip Starčevo târzii cu cele de tradiţie Sesklo. se cunosc şi recipiente de lemn (Grădinile). fiind vorba de înhumări în poziţie chircită. Šandalja (Pula). În domeniul spiritual. interesante sunt o serie de modele miniaturale de locuinţe şui vasele cu reprezentări de feţe umane (Marijanovici. uneori. 1993. cu colibe uşoare de suprafaţă). parţial. benzi etc). prezentând motive geometrice (triunghiuri. caracterizată printr-o ceramică grosieră. însoţit de obiecte de inventar. culesul. parţial în sinteza liniar-ceramică. Tipul antropologic specific acestor comunităţi a fost cel mediteranoid gracil. culturile: AnzabegovoVršnik. cu sau fără recipient la partea superioară (63. industria litică de tradiţie microlitică şi geometrică. câini. Purtătorii complexului Starčevo-Körös-Criş sau “topit”. 63.nord-vest a Balcanilor. în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). pescuitul şi vânătoarea). picături. care s-au dezvoltat şi în eneolitic. 2001. a evoluat cultura Impresso-Cardial. 1993. Comşa. cu motivistică geometrică. în cadrul proceselor etno-culturale ulterioare ale neoliticului mijlociu şi târziu (Vinča-Hotnica-Dudeşti). Ritul funerar este puţin cunoscut. În zona Macedoniei. cu care prezintă analogii deosebite atât în ceea ce priveşte tipul de aşezare (în grote şi deschise. 10-13). barbotinată şi decorată cu impresiuni. şi Velušina-Porodin (în Câmpia Pelagoniei). decedatul fiind.ro . ocupaţiile (creşterea animalelor– ovi-caprine. au luat fiinţă. şi o ceramică fină. încadrată în complexul cardial. 5-6). în mileniile VI-V bc. cu forme semisferice. 63. cu steatopigie mai mult sau mai puţin pronunţată. 1993.

Pe coasta răsăriteană a Mării Adriatice şi zona dalmată. Benac. atât în forme cât şi în decor. cu frecvente decoruri canelate. În Bosnia centrală. cultura Blaz II. neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin două zone culturale oarecum distincte: litoralul adriatic a fost încadrat în complexul Impresso-Cardial. fiind predominante vasele negre lustruite. în special ovoidale şi conice. în paralel cu cultura Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj. Astfel. alături de care au fost utilizate şi motive spiralice (Lichardus et alii. discuri din piatră şi lut ars. Marijanovič. pentru sfârşitul mileniului al VI-lea bc şi începutul celui următor. decorate cu impresiuni realizate cu scoica. Marijanovič. când în zonă a evoluat cultura Hvar-Lisičiči. unghiile şi instrumente ascuţite şi dinţate (Lichardus et alii. expresie a unei societăţi neolitice bazate pe creşterea animalelor. Dacă în perioada anterioară. în timp ce cultura Kakanj s-a transformat în cultura Butmir. Ceramica de tip Starčevo-Impresso îmbină cele două componente. în neoliticul timpuriu. o industrie litică şi osteologică mai bine reprezentată.cimec. cultura Butmir a marcat o anumită modificare. În Albania. În domeniul cultului sunt mai numeroase elementele de tip Starčevo (măsuţe-altar. cunoscută prin cercetările din situl de la Obre I. Benac. a fost decorată cu impresiuni încrustate cu culoare roşie şi pictură brună închisă. cu forme semisferice şi conice cu picior inelar. 1993).ro . 1985. În Bosnia. 1993). reprezentări în formă de C şi S. Marijanovič. pentru prima zonă. 1993). triunghiuri. vânătoare şi agricultură. a cărei ceramică. se observă o interesantă combinaţie Starčevo-Impresso. iar pentru neoliticul 103 www. care a înlocuit cultura Danilo din zona litorală. statuete etc). pictată. materializată printr-o îmbogăţire evidentă a formelor de cultură materială şi spirituală: colibe de suprafaţă. au fost proprii. motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism riguros (capete de spirale şi meandre). Această dualitate culturală a persistat şi în neoliticul târziu. 1985. în neoliticul mijlociu (a doua jumătate a mileniului al V-lea şi începutul mileniului al IV-lea bc) s-a dezvoltat cultura Danilo. zig-zaguri. ceramica era incizată şi.cu forme puţine. în timp ce partea estică a fost legat de complexul egeeano-balcanic. cu degetele. şahul etc (Benac. la Obre I (în apropiere de Kakanj). câteodată. romburi.

şi-au fortificat aşezările. de multe ori cu platformă de lut ars. răspândirea sa înscriindu-se într-un nou val migratoriu. Decorul predilect a fost cel canelat şi plisat. pithoi. Bosnia. Mileniului al V-lea-jumătatea mileniului al IV-lea bc). În neoliticul târziu. începând cu faza a II-a. Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitară. comunităţile chalcolitice cu ceramică cenuşie-neagră. roşu şi tricrom pe fondul vasului.cimec. incizia şi incrustaţia (Lichardus et alii. Kosovo. au fost realizate şi utilizate numeroase piese de aramă. care a evoluat. Voivodina. 1985). alături de care era prezentă decorarea cu pictură onctuoasă (crusted ware). de exploatarea unor mine ca Rudna Glava şi Ai Bunar. capace cu reprezentări umane. s-au construit colibe semiadâncite. ovale. dintre care unele au avut forma de megaron. au ocupat terasele din apropierea apelor. purtătorii complexului vinčian. vasele cu picior conic. lustruită. dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural Vinča. în fazele mai timpurii. caracterizate prin decoruri imprimate şi incizate. lustruită şi canelată. multe de mari dimensiuni. era diversificată. au asimilat sau au dislocat elementele anterioare ale neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanică şi valea Dunării (Lichardus et alii.ro . În ceea ce priveşte habitatul. cu mobilier de lut. dispus vertical. În fazele dezvoltate ale complexului cultural. care a cunoscut astfel mai multe variante regionale şi acoperă întreaga perioadă a eneoliticului timpuriu şi mijlociu (jumătatea. Oltenia/România. Originea sa pare a fi anatoliană. lucrată într-o pastă de bună calitate. cenuşie. confecţionată din materii prime locale sau de import. neagră sau brună. legate. care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B. perpetuarea locuirii pe acelaşi loc conducând şi la formarea unor tell-uri. iar în fazele dezvoltate locuinţe de suprafaţă. au pătruns şi s-au extins. În cadrul aşezărilor. nord-vestul Bulgariei). cunoscânde ca forme: vasele bitronconice. carenate. 1985). În perioada neoliticului final.mijlociu cultura Cakran. ca de altfel şi industria osteologică. Industria litică. către eneoliticul timpuriu. într-o mare parte a Balcanilor (Serbia. Muntenegru. Banat. cu brun. în spaţiul albanez este cunoscută cultura Malik I-Kamnik. Slavonia/Croaţia. 104 www. aşa cum am arătat mai sus. Transilvania. amforele. Ceramica acestei culturi era lustruită şi pictată. probabil.

redând trăsături anatomice asianice. cu şoldurile hipertrofiate. 1970. Lazarovici. Acest complex cultural s-a dezvoltat pe parcursul a mai multor faze (Vinča A-D. Comşa. dar influenţe ale sale se găsesc. după Vl. etapa Gradac. într-o motivistică variată: benzi lustruite. Cultura cardială a fost. cultura Sopot. impresiune şi pictare. cu mai multe etape. Complexul cultural vinčian a intrat în contact cu comunităţile culturii liniare. Mohen. cunoscând mai multe faciesuri regionale. 1993.ro . în principal. 1988). în unele cazuri.cimec. în acest vast areal circummediteranean. care s-a răspândit din Africa de Nord şi Grecia până pe coastele atlantice ale Franţei (regiunea de centruvest). zona Languedoc-Roussillon din Franţa. participând la naşterea şi dezvoltarea multor culturi eneolitice din spaţiul carpatic balcanic şi valea Dunării mijlocii şi de inferioare Din împletirea elementelor starčeviene şi vinčiene. unele indicând clare contexte rituale. coasta răsăriteană a Spaniei şi cea a Portugaliei. dintre care unele ar putea fi interpretate ca elemente de protoscriere (fig. Ca fenomen cultural neolitic timpuriu. ******* Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale neoliticului timpuriu circummediteraneean (sfârşitul mileniului al VII-lea bc) este cel cardial. fascicole de incizii. în NV Italiei. Milojčič. cunoscându-se diferite tipuri. triunghiuri şi alte motive geometrice. 1993). purtătorii 105 www. şi Vinča Turdaş I şi II. acesta a făcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramică imprimată (Impresso). mai ales antropomorfe feminine: cilindrice şi plate. după M. cu mai multe etape. o civilizaţie de litoral şi coastă maritimă. Garašanin) (Marijanovič. între Drava şi Sava. din Bosnia până în Transdanubia. la care s-au adăugat diferite tehnici de incizie. Vinča-Pločnik I şi II. în principal. care a primit acest nume de la maniera specifică de decorare a ceramicii prin impresiuni realizate cu ajutorul scoicii cardium edule. vestigii ale comunităţilor acesteia fiind descoperite. în Peninsula Balcanică (mileniul al VI-ea bc) (Guilane. mai ales după ardere. şi capul modelat triunghiular. Aceste reprezentări au fost găsite într-o multitudine de situaţii. cunoscută şi sub numele de Sopot-Lengyel. Plastica antropomorfă şi zoomorfă a fost deosebit de bogată. s-a format şi a evoluat paralel cu cultura Vinča. 1993. 64 şi 65). În mod firesc. încrucişat.oblic.

în Franţa (Mohen. Modul de viaţă al comunităţilor cardiale este cunoscut şi în grotele Gazel şi Roc de Dourgne (Aude). 1988). aşa cum este Lipari sau Melos. specific pentru condiţiile zonei. de la Leucate (Pirineii răsăriteni) reprezintă un tip particular de habitat. Franţa). vârfurile de săgeată şi mici topoare şlefuite. Franţa). amprenta decorului ceramic specific.Fage (Hérault). Alte exemple de continuitate zonală a industriei microlitice mezolitice este prezentă în nordul (valea Adige. realizate din roci dure. în principal contactele cu insulele vulcanice. care poartă.cimec.complexului cultural Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale. În acelaşi timp. se pare că purtătorii culturii cardiale au neolitizat regiunile unde s-au aşezat. lamele denticulate (fierăstraiele) şi străpungătoarele au fost confecţionate din lame masive. Una dintre cele mai complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var. ca la Châteauneuf-lès-Martigues (la gurile Rhônului.ro . În cadrul industriei litice cardiale se menţin piesele de tradiţie microlitică: trapeze şi alte piese compuse. Gratoarele. Locuirile cardiale erau amplasate în grote şi în adăposturi sub stânci. în care şi adăpostul Jean Cros (Franţa) ar fi putut fi un popas pentru creşterea animalelor. Ca aşezare deschisă este cunoscut satul de la Couthézon (Vaucluse. creşterea animalelor. şlefuirea uneltelor de piatră şi confecţionarea ceramicii. alcătuit din mai multe colibe cu plan circular şi vetre exterioare. Prezenţa lamelelor de obsidian confirmă existenţa relaţiilor comerciale mediteraneene pe calea apei. Aşezarea de pe litoral. centrul (Maddalena du Muccia. Marche). Valencia) şi Portugalia (Wittle. sudul şi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei. o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice (castelnoviene) şi cele ale culturii cardiale propriu-zise. probabil. Ceramica era modelată cu forme globulare şi fundul rotunjit şi 106 www. această materie primă fiind menţionată în multe aşezări. introducând: cultivarea plantelor. în situri ceramice datate în mileniile al VII-lea–al V-lea bc. Baume de Montclus (Gard). Camprafaud à Ferrières şi SaintPierre-de-la. Franţa) unde există. care existau şi în Castelnovian. se socoate că acest sit ar fi putut fi un punct de plecare în transhumanţele montane. În aceste condiţii. lângă Trento). însă. 1985). precum şi în siturile cercetate în Spania (Coveta de l’Or.

Childe drept cel mai vechi neolitic din Europa dunăreană) desemnează ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din Europa centrală şi vestică. Vaquer. această cultură a evoluat şi se poate vorbi de un epicardial. 1998). precum şi toate variantele şi faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctată (La Céramique Pointillée). Ulterior.cimec. dispuse în benzi orizontale sau în panouri şi metope. în aşa-numitul stil impresso-cardial (Wittle. care a făcut parte din complexul cultural cardial. denumit şi Bandkeramik (F. în special cele de pe coasta vestică a Peninsulei Balcanice ((Bosnia şi Hertegovina). la partea superioară a vaselor. specific pentru lumea mediteraneană. care denotă o reală unitate în diversitate.ro . cât şi ritualul funerar şi spiritualitatea. Rössen. 1903) sau Linear-bandkeramik. Klopfleish. Acest complex cultural cuprinde două variante (entităţi) principale: Ceramica liniară orientală şi Ceramica liniară occidentală. Calabria. au condus la răspândirea ceramicii cardiale care a ajuns până în Ardèche. 1985. butoane şi torţi bandate. fiind semnalate diferenţieri regionale între siturile din sudul Italiei (Liguria. având ca mijloace de prindere: şnururi orizontale netezite. ******* Complexul liniar-ceramic. în special ovine (Mohen. şi Danubian (considerat de G. la sfârşitul mileniului al VI-lea şi începutul mileniului al V-lea bc. ai cărui purtători erau agricultori şi crescători de animale. dezvoltat. Hinkelstein. au evoluat comunităţile grupului cultural Basian (situl Basi).polonice. cu un pieptene sau cu unghia. Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante şi creşterea animalelor prin transhumanţă. formând linii în zig-zag. Rubané. Sicilia) şi cele din jurul Adriaticii. modul de întemeiere a aşezărilor şi locuinţelor. Volutová keramika sau Ceramika wstęgowa. în mileniul IV bc. 1988). până în Masivul Central Francez. 107 www. la Ronze şi Oullins (Franţa). În Corsica. răspândit de la Marea Neagră şi până la Atlantic şi individualizat prin totalitatea manifestărilor sale. Grossgartach. între aşezările provensale (Châteauneuf-lèsMartigues) şi cele din Languedoc (Gazel) sau între cele din zona Valenciei şi Barcelonei şi sudul Spaniei. vasele fiind arse la roşu-vineţiu. atât în ceea ce priveşte economia. Motivele decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor cardium.

mai ales. şi s-au aşezat în Polonia sudică. punând bazele aşa-numitei culturi cu ceramică liniară occidentală. trei entităţi etno-culturale care constituie o unitate. slovacă şi română (Lichardus et alii. nordvest şi est-nord-est să se fi realizat în condiţiile presiunilor exercitate de răspândirea.ro . se observă o regionalizare a dezvoltării comunităţilor liniar-ceramice occidentale. Din această zonă originară. în Slovacia. În cursul dezvoltării lor (mijlocul mileniului V bc). Hanovra. în Ungaria. comunităţile liniar-ceramice occidentale au trecut la răsăritul arcului carpatic. ajungând până în nordul Poloniei. unde au format cultura liniar-ceramică orientală (Ursulescu. 1985). Începând cu cea de-a doua etapă. în România. cea mai mare parte a Europei centrale. Moravia şi Slovacia s-a dezvoltat stilul Ačkovy iar mult spre vest. Transdanubia (regiunea de la vest de Dunăre) şi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria şi Slovacia). cu cei ai mezoliticului local mult întârziat. Este posibil ca deplasarea comunităţilor liniar-ceramice spre vest. 1990). vizibilă. şi cultura liniară Barca. purtătorii complexului cu ceramică liniară au colonizat succesiv. au ocupat Bazinul Parizian. unde s-au format: cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld). 1988 a). în vreme ce. lustruită şi canelată (în special Vinča-Hotniţa-Dudeşti). valea Rhinului (Baden-Wurtemberg şi RhenaniaPalatinat). Începând cu cea de-a doua etapă (începuturile celei de a doua jumătăţi a mileniului al V-lea bc). dinspre Anatolia şi Balcani a comunităţilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu ceramică neagră. încă din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc). cum se observă în situl de la Larzicourt (Franţa) (Lichardus-Itten.Liniarul recent (târziu) din Bazinul Parizian etc (LichardusItten. grupul Ciumeşti-Pişcolţ. au fost colonizate regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior şi Limbourg (Olanda). chiar dacă au fost denumite diferit în istoriografiile maghiară.cimec. Acest complex cultural liniar-ceramic s-a format la sfârşitul mileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului al V-lea bc. Saxonia inferioară. în 108 www. Astfel. în Cehia. în domeniul decorului ceramicii. Moldova şi Ucraina vestică. ca urmare a contactelor şi sintezelor/asimilărilor dintre purtătorii complexului cultural Starčevo-Criş care s-au răspândit în valea Dunării Mijlocii (pannonice). în landurile Hessa. în cea de-a treia etapă (sfârşitul mileniului al V-lea bc). 1988 b).

în regiunile Elbei (Boemia. adesea. precum şi decoruri executate cu pieptenele (ca tipul Plaindt) şi motive înguste „în căpriori”. în regiunile danubiene (Transdanubia. Olszanica (Polonia). Austria inferioară. aşa cum sunt cele de la Eilsleben. În acelaşi timp. linte. structuri în formă de Y (tipul Geleen) şi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaţi (tipul Elsloo) (fig. Locuinţele cu patru nave erau construite din stâlpi de lemn şi s-au decelat. în regiunile rhenane. de aprox. din care a derivat tipul Šárka (fig. care a evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovče) (fig. cu secţiunea în V sau U. Lichardus-Itten. Lichardus-Itten. mazăre. creşterea animalelor (bovine. cu excepţia sitului de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa) ca şi a altora din Bazinul Parizian. purtătorii ceramicii liniare occidentale au practicat cultivarea plantelor (diverse specii de grâu. locuinţele erau rectangulare. aşa cum se cunosc în ceramica liniară occidentală târzie din Bazinul Parizian. 71) s-a dezvoltat ceramica liniară zisă cu capete de note muzicale.ro . culesul. Satele culturii ceramicii liniare occidentale au fost întemeiate. Köln-Lindenthal (Germania). 1988). săpăturile efectuate în unele staţiuni importante. În acelaşi timp. de regulă. in). Referitor la modul de viaţă. 1985. compuse din benzi umplute cu puncte. porci. Aşezările au fost fortificate. pe soluri loessoide sau în apropierea acestora. ca cele de la Bylany (Cehia). care pun în continuare probleme legate de funcţia acestor întărituri antropice (fig. în decorul ceramicii se observă o predilecţie pentru spirale şi meandre. 69) (Lichardus et alii. orz. cu şanţuri de apărare. după dispunerea stâlpilor în partea centrală a caselor.Germania. amplasate în apropierea aşezărilor sau chiar în interiorul lor. 72). Slovacia vestică) (fig. cu orientarea NV-SE. meşteşugurile. 73) (Lichardus et alii. Cel mai adesea.cimec. 1985. Germania de est şi o parte a Poloniei). amplasate pe prima terasă a râurilor sau în apropierea zonelor inundabile. 6-7 m. Aldenhoven. vânătoarea. Moravia. evoluţia stilistică a decorului ceramicii a fost determinată de benzile în formă de arc de cerc şi de spiralele şi meandrele umplute cu incizii şi impresiuni. ovicaprine. 109 www. 70). De asemenea. câini). 1988 b) Spre vest. stilul Flomborn. lungimea variind între 6 şi 45 m în timp ce lăţimea era destul de constantă. dublate de palisade.

cum sunt cele de la Nitra (Slovacia). pe partea dreaptă sau stângă. Niedermerz şi Elsloo). Ca tip antropologic. tesle-calapod. fie ca elemente decorative incizate sau în relief. microasiatic şi egeo-balcanic. Complexul cultural cu ceramica punctată (La Céramique 110 www. În satul de pe platoul Aldenhoven au existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aşezare permanentă. Köln-Lindenthal (Germania). 1985. Defuncţii erau acoperiţi. au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice între diferitele structuri de locuire şi datarea precisă a acestora. dispuse pe pereţii vaselor. vârfuri de săgeţi etc. inhumaţia şi incineraţia. Sonderhausen. brăţări şi catarame de centură din scoică Spondylus. la Bylany (Kutná Hora. deocamdată. nu se cunosc construcţii-sanctuar şi nici o plastică antropomorfă şi zoomorfă evidentă. se poate arăta că. odată la 15-18 ani. deopotrivă. cu ocru roşu şi inventarul mormintelor era compus din vase. asemenea reprezentări apar fie sub formă de protome. Niedermerz (Germania) şi Elsloo (Olanda). Elsloo (Limbourg. aşa cum este caracteristic pentru neoliticul oriental. pe acelaşi loc s-au succedat mai multe cicluri de locuire. Boemia/Cehia). adesea cu un uşor prognatism. pandantive diverse). purtătorii culturii ceramicii liniare occidentale erau mediteranoizi (cu talie mică. în spaţiul microregiunii date. Sunt cunoscute şi morminte de incineraţie (Arnstadt. pentru stabilirea succesiunilor şi modelelor de locuire. sau alungit pe spate. mormintele fiind organizate în necropole.ro . Arnstadt.cimec. adesea. reînnoită prin reconstrucţia şi extinderea locuinţelor individuale (Lichardus et alii. această particularitate regională întâlnindu-se în etapa târzie a ceramicii-liniare occidentale din Alsacia şi Baden-Wurtemberg. Din punct de vedere spiritual. Aiterhofen. predominantă fiind prima. 1988). Flomborn. 1988). în schimb. 1985.Hienheim. Aldenhoven. Olanda) şi Cuiry-lès-Chaudardes (Franţa). elemente de podoabă (mărgele de piatră şi scoică. defuncţii erau depuşi în poziţie chircită. realizate prin deplasarea întregului sat. cel mai adesea individuale. LichardusItten. Lichardus-Itten. se poate arăta că au fost utilizate. uneori gracili) (Lichardus et alii. În ceea ce priveşte ritul funerar. Astfel. lame. În cadrul mormintelor de inhumaţie.

A fost denumită astfel datorită decorului predominant al ceramicii. 74) (Lichardus et alii. separate. Tešetice-Kyjovice/Znojmo. 1988 c). câteodată. care aveau pereţii curbaţi. Ritul funerar era cel tradiţional. În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi şi complexe culturale. Moravia.cimec. s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). conţinând fie o singură înhumare. fiind periodizată în cinci faze (I-III. care au fost interpretate drept construcţii de cult (Vochov/Plzeň-Nord. evoluat din cel de tip Šarka al ceramicii liniare târzii. cu impresiuni simple. 1985. şi care au evoluat. cu motive bandate organizate „în căpriori” simpli. devenind caracteristice pentru neoliticul târziu din zona danubiană. toate reprezentând o prelungire a curentului danubian. D. Germania). existând morminte izolate sau cuprinse în mici necropole. care acoperea întreaga suprafaţă exterioară a vaselor. IV b şi V. cupele plate şi semisferice decorate. Kaufmann). Stichband-keramik. la început. în Boemia. în poziţie chircită. Keramika vypichaná. În cadrul aşezărilor se remarcă şanţurile circulare concentrice. 1985. Moravia. de benzi verticale (fig. Germania de est. era înrudită genetic cu cultura liniară târzie din regiunea Elbei. Cehia). Boemia. spre planurile trapezoidale (Postoloprty/Žatec. M. se remarcă bolurile piriforme sau cu profilul în “S”. vestul Poloniei. dotate cu palisade şi spaţii de trecere (un fel de porţi) dispuse cardinal. fiind cunoscute locuinţele de formă alungită. Bavaria şi Austria. fie o singură incineraţie (Lichardus et alii. din 111 www. ulterior. Ceramika wstęgowa kłuta). duble şi multiple (realizate cu ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinţat) sau punctat-adâncite. specific pentru neoliticul târziu (sfârşitul mileniului V bc) din Boemia. IV a.Pointillée. Kothingeichendorf şi Bochum-Harpen.ro . Lichardus-Itten. Stroke ornamented ware. 1988 c) În cadrul industriei litice s-au păstrat topoarele. Habitatul uman continuă utilizarea amplasamentelor anterioare (Hienheim şi Zwenkau. dălţile şi teslele calapod şi icurile (penele) perforate. în Germania). în Germania) sau fortificaţii. moştenit de le comunităţile anterioare. Lichardus-Itten. unele dintre acestea păstrând multe dintre tradiţiile din care au derivat. Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms. Zápotocká) sau în trei etape cronologice (I a. Ib şi II. Ca forme.

Niklasson. foarte subţiri. unde a dezvoltat un aspect local. regiunea Saale/ Elba şi în bazinul Yonne (mormântul de la Passy). de tradiţie liniar ceramică. Borries. cercetată de A. fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann şi Rheindürkheim. 1985). Mormintele. în landurile Baden-Wurtenberg. considerate zone de origine. 75). V. la geneza culturii Rössen. cu defuncţii depuşi întinşi pe spate. Germania). şi impresiunile duble. şi obiecte de podoabă (MüllerKarpe. Rhin-Main. în principal. aparţine neoliticului liniar-ceramic târziu şi s-a răspândit. unelte de piatră şi os. Bavaria. Ca materiale de inventar s-au descoperit: ceramică cu forme şi decoruri derivate din liniarul recent (fig. Schliz. având ca inventar vase. Hessa rhenană şi Palatinat. Din cadrul inventarului. Germania). în poziţie alungită pe spate. s-au dezvoltat o serie de grupe locale ca: Planig-Friedberg. în Bavaria. aparţine neoliticului mijlociu şi final din nordul Europei. Grupul cultural Grossgatarch (lângă Heilbronn. aşa-numitul Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach. De asemenea. trasate cu un vârf ascuţit. în regiunile Saale-Elba. 1968. care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen. cunoscută prin staţiunile de tip Berry-au-Bac. Lichardus et alii. Nagel. N. Grossgatarch. 1985). la sfârsitul secolului al XIX-lea). Aşezările acestui grup cultural erau alcătuite din locuinţe cu planul naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven. Neckar 112 www. rectangulare. în Câmpia joasă din nordul Germaniei. între 1879-1918). ulterior. în Germania de SV. unelte calapod. în Elveţia.fond liniar-ceramic recent. în landurile germane BadenWurtemberg. paharele cu picior. H. contribuind. Germania.cimec. decorate cu motive adâncite. în gropi simple. constau din înhumări individuale. piese de podoabă (Lichardus et alii. unde au fost descoperire înhumări individuale. în valea Neckar.ro . în Bazinul Parizian. care moşteneşte majoritatea caracteristicilor. cupele quadrilobate şi vasele-sticlă. când s-a răspândit progresiv. Cultura Rössen (necropolă lângă Merseburg/Saxa-Anhalt. descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte la Lingolsheim. unde a dezvoltat faciesul Wauwil. în Germania. cercetări A. şi până la Atlantic. în Alsacia şi Hessa renană. de unde s-a răspândit până în valea Rinului inferior. din zona de origine din Germania de SV. Acest grup cultural a evoluat spre cel următor. se remarcă vasele carenate.

cimec. care tind să aibă un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop. cu unele particularităţi zonale de ritual. unde au intrat în contact cu vânătorii şi culegătorii culturii Ertebølle-Ellerbek. Schwieberdingen. În faza recentă a culturii Rössen (III). au pătruns în regiuni încă neneolitizate. ceramica prezintă impresiuni succesive trasate cu un instrument ascuţit.ro . În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I. se păstrează locuinţele mari. pe care i-au neolitizat direct. 912). De asemenea. se observă atât păstrarea unor tradiţii constructive cât şi apariţia unor modificări. Lichardus et alii. prin zig-zaguri (fig. 76. realizat prin aşa-numitele impresiuni duble rösseniene. de înhumări individuale. 58) (Lichardus et alii. 1-4). iar cele circulare (Bochum-Harpen) au putut avea o funcţie rituală. IndenLamersdorf Deiringsen-Ruploh. motivele fiind realizate. În Europa vest-centrală o serie de grupe culturale (Aichbühl. în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate. purtătorii culturii Rössen. Ca ocupaţii. în vreme ce. 1985). în aria orientală acestea erau dispuse chircit. sau prin aculturaţie. unelte şi arme de piatră şi os. În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluţie. podoabe. 1985). Astfel. 76. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un decor dispus pe întreaga suprafaţă a vasului. care au condus la apariţia benzilor negative (fig. 1968. Germania). cu puţine excepţii. având ca inventar: vase. între care tipicele brăţări din marmură şi şist. în cadrul aşezărilor existau palisade şi mici şanţuri poligonale. adesea. 76. Astfel. care formează benzi continui şi triunghiuri “agăţate” (fig. în aria occidentală. Lutzengüetle/ Elveţia de N. cu picioarele alungite (necropolele de la Jechtingen şi Wittmar. pe partea stângă sau dreaptă.şi Bischheim. prin cucerire. Germania) şi un spaţiu interior extins. Entzheim/Alsacia şi Menneville/ Bazinul Parizian) au fost incluse în aşa-numitele manifestări 113 www. corpurile decedaţilor erau depuse pe spate. în timpul etapelor finale. utilizate ca săpăligi. care par a fi faze şi etape cronologice (MüllerKarpe. Germania). dovedind o mai puternică tradiţie liniară (Rössen). cea a fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaţiată. Ritul funerar a fost reprezentat. purtătorii culturii Rössen practicau agricultura şi creşterea animalelor. Bischof-fingen-Lieselheim/ Germania.

impulsuri primite din partea culturilor şi grupelor culturale vecine şi contemporane. care cuprins sudul Scandinaviei. Ţările de Jos (Belgia. unele dintre acestea. Habitatul purtătorilor acestei culturi este puţin cunoscut. care au evoluat pe parcursul a două faze principale (TRBK A şi C). topoare-ciocan de piatră şlefuită şi perforată. pumnale. provenind fie sub formă de prefabricate. în diferite etape. observându-se o continuitate a unor forme de cultură materială (tip de habitat. rectangulare. robuste. comerţul etc. 114 www. est-carpatică şi vest-ucraineană. vârfuri de săgeată. 1968.culturale Epirössen sau Poströssen. sau de la unele civilizaţii eneolitice danubiene şi est-carpatice. Industria litică s-a caracterizat prin topoare plate şi lungi de silex. cu baza de piatră. brăţări. În mod normal. Lichardus et alii. În ceea ce priveşte locuinţele. fiind vorba de case mari. 1985). Cultura paharelor cu gâtul în formă de pâlnie (Trichterbecherkultur/TRBK. având sisteme de fortificare cu şanţuri şi palisade.cimec. cu compartimentări interioare. Olanda). Originea acestei culturi nu este lămurită. În spaţiul acestui complex cultural au fost descoperite multe piese de aramă. unele având până la 85 m lungime şi 6. dar fondul Rössen final şi unele influenţe danubiene par să fi avut o importanţă deosebită. unele meşteşuguri. faza intermediară (TRBK B) nemaifiind de actualitate.ro . cărora li s-au adăugat. unele forme şi decoruri ceramice. acestea sunt cunoscute. 2001). 5 m lăţime. Ca ocupaţii. porcine). în Neoliticul târziu/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea – mileniul al III-lea bc) pe un spaţiu deosebit de larg. construite pe stâlpi. bovine. Germania de nord şi Polonia. şi structuri mai modeste. în faza TRBK C. (Bogucki. deocamdată. rit funerar) (MüllerKarpe. de unde s-a extins către sud şi sud-est. fie sub formă de produse finite (tesle plate. topoare. Funnel Beaker Culture) s-a dezvoltat. în ambele faze fiind locuite atât zonele litorale cât şi spaţiile continentale. în acest spaţiu întins s-au dezvoltat mai multe aspecte şi grupe regionale. influenţe ale sale găsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunăreană. doar pentru faza a doua. purtătorii complexului cultural cu pahare cu gâtul în formă de pâlnie practicau agricultura (cereale) şi creşterea animalelor (ovi-caprine. locuinţă. vorbind de exploatarea unor zăcăminte şi a unui mediu forestier.

linii verticale. cu pereţii bombaţi şi gâtul decorat cu un şnur inelar. care a reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. încrustată cu roşu şi alb. existând deopotrivă. benzi în zig-zag etc. Ceramica este diferenţiată pe faze. 2002). decorate cu o ornamentare bogată. probabil ca urmare a unei stratificări sociale. dolmene lărgite. În faza timpurie (TRBK A). decorate cu motive incizate şi imprimate. alături de care se găseau câteva piese de aramă şi aur (brăţări) (Müller-Karpe. Defuncţii erau depuşi în poziţie întinsă şi acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu. străchini. arme de vânătoare. vase cu gura largă şi vase cu corpul globular şi gâtul cvasi-cilindric. căni. În cadrul acestuia. vase pentru suspendat. podoabe şi accesorii vestimentare. trofee. pe lângă formele tradiţionale. morminte modeste. Cu o semnificaţie cultică. cu motive geometrice (triunghiuri. oase umane şi de animale (Lichardus et alii. amfore. cu camere de piatră (ciste) şi lemn. triunghiuri haşurate. vasele-sticlă. linguri. ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebită. cunoscându-se “topoarele de luptă”. nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni şi alveole. Industria litică era foarte bogată. numit sticlă cu guleraş. au fost create cupe cu picior. Lichardus et alii. piese de aramă (podoabe. unelte şi arme) etc. Baldia. tumuli din aglomerări de pietre.ro . ceramica avea ca forme: paharele cu gâtul în formă de pâlnie.cimec. şi construcţii de influenţă megalitică: dolmene. dintre piesele de inventar putându-se menţiona: ceramică. se cunosc depozite intenţionate cu vase. în faza târzie fiind cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. sacrificiale etc). 1985. 1968. 77). Din faza TRBK A provin înhumări individuale şi duble. Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. podoabe din chihlimbar (mărgele şi plăcuţe perforate). (fig. incizată. topoare de silex. mărgele. fără amenajări suplimentare. În faza TRBK C. care acoperea întreaga suprafaţă a vasului. în gropi simple. romburi pozitive şi negative). spinări de peşte etc. în gropi simple.. tuburi în spirală etc. 115 www. Trebuie menţionate: vasulsticlă.) din arealul eneoliticului carpato-balcanic.discuri. unele lucrate din chihlimbar. Ceramica fazei TRBK C evoluează din cea precedentă. Acest grup cultural a evoluat şi s-a regionalizat. încă nedesluşită pe deplin (funerare. cunoscând o anumită standardizare a formelor şi decorurilor. votive. discuri-tăvi de pâine. imprimată.

iar în Suedia răsăriteană cultura topoarelor naviforme (Bootaxt-kultur) (Lichardus et alii. precum şi locuri joase. plane şi tumulare. până la Pas-deCalais şi valea Aisne. duble sau colective. s-a format complex cultural Michelsberg. datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârşitul mileniului al IV-lea bc–mileniul al III-lea bc). Belgia. s-a format şi a evoluat cultura amforelor sferice (prima jumătate a mileniului III bc). ale cărei comunităţi au pătruns şi în spaţiul de la răsărit de Carpaţi. s-a dezvoltat grupul cultural Sarnowo. 1985). la care s-au adăugat. locuinţele fiind sub forma unor structuri simple. au fost descoperite în morminte individuale. pe parcursul dezvoltării sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) şi grupe culturale regionale. În Polonia. Baldia 2001). în principal în formă de amfore globulare cu gâtul conic. printre care cultura Pfyn (Lichardus et alii. ******* Tot pe fond Rössen. topoarele de luptă şi vasele. în zona Varşoviei şi Kuyavice. Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut. ca motive decorative având romburi şi triunghiuri. unele influenţe ale culturii paharelor cu gura în formă de pâlnie. fiind identificat în Elveţia. palisade şi şanţuri. 1985. 1985). După cultura cu pahare în formă de pâlnie. probabil. în zona cuprinsă între Ucraina de vest. de tipul colibelor uşoare.cimec. de inhumaţie. Saale şi Havel (Germania de est. în special discuri dispuse pe piept (Lichardus et alii. în formă de pinten barat (Michelsberg. Materialele specifice: topoarele masive şi dălţile de silex. fortificate cu valuri. Purtătorii acestui complex cultural au ocupat aşezări de înălţime. Austria. în gropi simple şi cutii de piatră (ciste). Boemia). Elba. decorate cu incizii şi impresiuni şnurate. numit după staţiunea eponimă din Germania (în apropiere de Untergrombach/Bruchsal. 116 www. care sunt greu de identificat arheologic.ro . Polonia. După evoluţia culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie.1985). Se cunosc puţine morminte de incineraţie şi înhumări de animale (bovine). În inventarul mormintelor au mai fost descoperite piese de podoabă. Munzingen-Tuniberg). din sudul Suediei până în Ţările Baltice şi Finlanda s-a dezvoltat cultura cu gropiţe. NE Franţei. Comunităţile culturii amforelor sferice au participat la geneza culturii central-europene cu ceramică şnurată. Baden-Wurtemberg).

decorate cu şiruri de proeminenţe mamelonare perforate. altădată. piesele prefabricate (eboşe) fiind comercializate la distanţe destul de mari. la est. aduse. caracterizată prin practicarea stabulaţiei.cimec. În spaţiul culturii Michelsberg era cunoscută exploatarea silexului (Spiennes/Belgia). tesle. cănile. Din silex şi din piatră se confecţionau topoare. Locuinţele prezintă diferite tradiţii constructive. în puţuri. cunoscându-se atât case rectangulare. În Chalcoliticul final (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). Acest tip de habitat uman corespunde atât caracteristicilor ocupaţiilor principale ale comunităţilor Michelsberg (agricultura şi creşterea animalelor. câteva unelte şi podoabe). În cadrul unor aşezări au fost descoperite şi oase de cal domestic. Pe fond Michelsberg. s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii şnurate (The Corded Ware/Single Grave Culture). prezintă ca forme: paharele mari. dălţi. În domeniul creşterii animalelor. teritoriu ocupat. în general neornamentată. la formarea sa 117 www. care a ocupat un areal deosebit de întins. cât şi modificărilor produse în cadrul societăţilor. Seine-Oise-Marne şi cultura ceramicii cu impresiuni adânci. Mayen. 78) (Lichardus et alii. ca urmare a progreselor realizate în eneolitic. în gropi simple. un căuş. Ritul funerar era reprezentat prin înhumări individuale. cât şi structuri uşoare. la nord. În unele situri au fost descoperite urme ale prelucrării cuprului.în preajma surselor de apă.ro . s-a manifestat o anumită specializare. a căror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). cele de mari dimensiuni fiind apărate natural şi antropic (Urmitz/Koblenz. pe stâlpi (Urmitz). probabil din mediul Pfyn. estul Franţei. vasele-sticlă. grote şi camere de piatră (Lenzburg). la vest. cu ponderi diferite de la sit la sit). prin ciocănire şi turnare (creuzete cu urme de aramă). Elveţia. Noyen-surSeine). în zona central-europeană. Ehrenstein. de comunităţile culturii paharelor cu gâtul în formă de pâlnie. cupele. la sud. în poziţie alungită sau chircită. Ceramica Michelsberg. paharele caliciforme. cu un inventar deosebit de sărăcăcios (un pahar. în chalcoliticul mijlociu s-au format o serie de culturi şi grupe culturale: Horgen. discuri-tăvi pentru pâine (fig. Geneza acestui imens complex cultural nu este lămurită pe deplin. în principal (Baldia 2001). Polonia şi Saxa inferioară. şi morminte colective. cuprins între vestul Ucrainei. 1985). cu diferite influenţe.

sau a corturilor (iurtelor) şi carelor cu coviltire. specifice unor comunităţi seminomade. cu diferite reprezentări. podoabe de aramă (mai ales în siturile elveţiene). Din păcate până în prezent. în cadrul acestuia s-au manifestat multe grupe regionale (Lichardus et alii. sub forma unor construcţii uşoare. cu contribuţii diferite. De aceea. bărbaţii erau înhumaţi chircit. purtătoare ale unor elemente de tip kurgan (purtătorii culturilor eneolitice din zona Niprului mijlociu). existau. sezoniere. pe direcţia est-vest. ca sceptre şi însemne de prestigiu. “topoare de luptă” din piatră şlefuită şi perforată sau din aramă. pe partea dreaptă. 1985). se cunosc foarte puţine aşezări aparţinând purtătorilor acestui complex cultural. din stepele şi silvo-stepele nordpontice. Astfel. vârstă. sub forma tumulilor. cu orientarea vest-est. iar femeile. cupe. Despre stratificarea socială şi existenţa unor şefi 118 www. cu diferite înălţimi şi diametre. mai ales în morminte. au fost descoperite materiale osteologice provenind de la cai domestici şi care de lemn cu patru roţi. câte un mormânt central (principal) şi morminte secundare. Cele mai cunoscute necropole tumulare ale ceramicii şnurate central europene se găsesc la Forst Lucka şi Forst Leina (Thuringia/Germania) şi Vikletice (Boemia/Cehia). sex. Gimbutas 1997). pe partea stângă.ro . În cadrul monumentelor arheologice. fiind compus din ceramică (amfore.participând. Este posibil ca numărul extrem de redus al aşezărilor şi locuinţelor să se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului. de regulă. care nu lasă decât puţine urme arheologice. Gimbutas. vorbind de caracterul mai dinamic al acestor comunităţi. unele fiind marcate cu stele funerare. înconjurate cu şanţuri. contemporane sau ulterioare. venite dinspre est. cercuri de piatră şi eventuale palisade. mai bogat pentru personajele mai importante. pahare. cele mai multe pe malurile lacurilor elveţiene. dar locuinţele nu s-au păstrat. Defuncţii erau depuşi diferit. comunităţile locale şi elementele cuceritoare. 1985. unelte de silex şi os. În cadrul acestora. În aspectele regionale din Elveţia se cunosc şi morminte tumulare cu incineraţie (Schöfflisdorf) (Lichardus et alii. indicând existenţa unei ierarhii stricte. cu sau fără construcţii interioare (ciste. camere de lemn şi catacombe). străchini). Inventarul funerar al acestei culturi era destul de standardizat. Cel mai bine cunoscute sunt construcţiile funerare. după rang. 1989 b.cimec.

De asemenea. 1985. Asemenea morminte au fost descoperite şi în nord-vestul Africii (Maroc). mişcări de populaţii şi cuceriri. 1989 b. vârfuri de săgeată de silex. pumnale triunghiulare de cupru) podoabe şi accesorii vestimentare (cercei. constă din impresiuni realizate cu şnurul sau cu un obiect dinţat. mormintele erau plane. la formarea sa contribuind elementele locale (neolitice târzii şi chalcolitice). Gimbutas 1997). Sicilia şi Sardinia. 119 www. mai ales prin prisma ritului funerar. aur şi electrum.cimec.). în etapele târzii fiind utilizată şi incineraţia. cel mai plauzibil. pe direcţia nord-sud. la sfârşitul mileniului al III-lea bc. decorurile negative. credem. având în vedere vastul spaţiu de răspândire. pe un areal geografic deosebit de întins. constând din înhumări în poziţie chircită. perforaţi etc. cu sensul sudnord. din Peninsula Iberică până în valea Dunării mijlocii şi din sudul Italiei până în sudul Peninsulei Scandinavice. în gropi simple şi camere de lemn. pe dreapta. modelul genezei particulare de la zonă la zonă este. şi femeile. arme (apărători de braţ pentru arcaşi. În aceste condiţii. uniformizări politico-militare. 79) (Lichardus et alii. Gimbutas. Gobelet campaniforme. în cadrul acestora remarcându-se diferite aspecte şi grupe regionale. diferenţiate ca orientare după sex: bărbaţii pe stânga.tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabă şi topoare de luptă de aramă (Kelsterbach şi Eschollbrücken). nasturi de os. ca şi cea precedentă. Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat. De regulă. inele. potrivit altora. după unii specialişti. procese etnoculturale care aşteaptă o necesară clarificare. Cultura paharelor campaniforme din Europa centrală este cunoscută. Complexul cultural al paharelor campaniforme sau caliciforme (Glockenbecher. Inventarul mormintelor era alcătuit din ceramică (pahare şi vase cu gura largă). specialiştii au decelat două mari variante: cultura paharelor campaniforme din Europa centrală şi cultura paharelor campaniforme din Europa vestică. Maniera de decorare a ceramicii. uniformizate prin noi legături comerciale. dinspre Dunărea pannonică. plăcuţe din aramă.ro . pornite dinspre sud-vest (Peninsula Iberică). inciziile. dispuse pe gâtul şi umărul vaselor (fig. pe baza căreia s-a dat şi numele complexului cultural. dar există şi cazuri în care defuncţii au fost depuşi în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale ceramicii şnurate.

datate în cea de-a doua jumătate a mileniului al V-lea bc. excizie. realizate prin incizie simplă. triunghiuri haşurate. Purtătorii acestei complex cultural practicau agricultura şi creşterea animalelor. 1985).ro . civilizaţiile epocii bronzului celtic în spaţiul central şi vest european. care face trecerea către epoca bronzului. ******* În Bazinul Parizian. 1985). mărginite cu incizii. realizate prin impresiuni cu pieptenele. Pe baza diferitelor culturi şi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond campaniform. benzi cu linii oblice. (fig.). linii puţin evidente etc. în alternanţă cu spaţii nedecorate. dintr-o pastă de foarte bună calitate.Ceramica a fost lucrată. calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta. reprezentat prin vase mai scunde sau mai alungite. adesea. s-au format. cupele cu patru picioruşe şi vasele nedecorate. păstrează multe tradiţii liniar-ceramice în 120 www. dezvoltată în mileniul al al Vlea bc. roşiatică. aparţinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. întemeiată într-un meandru al râului Aisne. străchinile şi vasele cu gura largă. impresiuni de pieptene. În zonele răsăritene. cu benzi care alternează cu suprafeţe netede. pe întreaga suprafaţă exterioară. decorate cu pătrate.cimec. decorate pe întreaga suprafaţă exterioară. ceramica fiind mai abundentă în aşezări şi având un repertoriu diversificat de forme. Aşezarea eponimă. benzi liniare punctate. neoliticul este caracterizat prin evoluţia culturii ceramicii liniare târzii numită şi cultura liniară champenois (departamentul Marna). În faza a doua. Aceste vase sunt foarte puţin reprezentate în aşezări. ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni. Ungaria) (Lichardus et alii. urmată de grupul cultural Villeneuve-Saint Germain. care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch (Germania) şi Blicquy (sudul Belgiei). Ceramica era de foarte bună calitate. în jurul anilor 2000 bc. Cultura paharelor campaniforme din Europa vestică s-a caracterizat prin multe elemente de cultură materială şi spirituală asemănătoare cu varianta central-europeană (rit şi inventar funerar. unele forme şi decoruri ceramice etc. paharele descoperite în morminte fiind decorate. cu linii orizontale şnurate. 80) (Wittle. sunt cunoscute şi paharele cu toartă bandată. şnur răsucit etc.

Franţa) care a fost. de la primul moştenind o serie de caracteristici liniar-ceramice ca: tipul de locuinţă mare. Franţa).construirea locuinţelor. contemporană cu primele manifestări megalitice din vestul Franţei şi cu cultura Rössen în est. ceramica cu forme semisferice şi decoruri realizate cu pieptenele şi spatula. numit. cunoscând mai multe faciesuri regionale şi manifestări deosebite de cultură materială: aşezări de înălţime. Cultura Cerny s-a născut pe fond Villeneuve-Saint Germain şi Augy-Sainte-Pallaye. Ceramica prezintă moşteniri din grupele culturale parentale: marginile cu scobituri şi decorul dispus în V („dinţi de lup”). se folosea un utilaj robust. Blanchet. de unul postliniar. cardiale târzii (epicardial). la care s-au adăugat „spinările de peşte”. Augy-Sainte-Pallaye (sfârşitul mileniului al V-lea–începutul mileniului IV bc). purtătorii culturii Cerny au preluat decorurile plastice. Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny (Parc aux Bœufs din Cerny. cu patru nave şi cinci rânduri de stâlpi.ro . confecţionat din silex. Pinacle/Jersey). cu forme semisferice şi margine decorată cu scobituri. un utilaj robust. şi grosieră. fină. Essone. rezultând din împletirea grupelor liniarceramice vestice cu influenţele mediteraneene. reprezentat prin tăişuri. cultura Cerny s-a răspândit până pe litoralul atlantic (siturile Etaples. De la grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye. fortificate (Barbuise-Curtavant). la sfârşitul neoliticului timpuriu din sudul Bazinului Parizian. după cele două staţiuni de la Bourgogne (Augy şi Sainte-Pallaye. împodobită cu şnururi şi impresiuni digitale în V. 1998). care nu erau la fel de mari.cimec. fiind rezultatul unei sinteze între elementele liniare şi cele epicardiale. Guernesey.”dinţi de lup”. Yonne. asociate cu ghirlande şi linii 121 www. în neoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al V-lea bc). „şah”. În cadrul industriei litice. Acest grup cultural a fost urmat. cu şanţuri şi palisade (Passy-sur-Yonne) şi rituri funerare caracterizate prin apariţia structurilor megalitice (Insula Guernesey) şi a mormintelor în ciste (Chambon). ca ornamente cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „căpriori”. ca urmare a influenţelor primite din partea grupului Limbourg. structuri de cult. Ceramica prezenta două specii. În faza de maximă dezvoltare (mijlocul mileniului al V-lea bc). şnururi plastice şi butoni (Constantin. însoţite de butoni au repoussé.

străchini cu marginea răsfrântă.ro . Var) şi cel din aer liber (Saint-Michel-du-Touch şi Villéneuve-Tolosane. vase cu suport cubic. peste tot. impunând. 1998). a făcut parte din complexul cultural Cortaillod-Chassey-Lagozza. în cadrul căruia a fost tipic grupul cultural Montbolo (a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc). care prelungesc o serie de liniar-ceramice târzii. şi Fontbrégoua. Blanchet. Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp. 81)(Lichardus et alii. Ceramica acestui aspect. de culoare roşie-închisă sau neagră. a prelungit habitatul în adăposturi. Constantin. După o perioadă în care. dispuse pe diametrul maxim al vasului. răspândit în Bazinul Parizian şi zona Bourgogne. în Bazinul Parizian au pătruns elementele ale fazelor finale Rössen şi Epirössen.cimec.vălurite (fig. bine arsă (fig. lustruită. DeuxSèvres). Franţa). Blanchet. în zona Toulouse). pe terase joase şi înalte (Noyen-sur-Seine. urcioare carenate. Saône-etLoire. Având în vedere marele areal de răspândire. a cunoscut atât aşezările deschise (Lizo. de o calitate variabilă. s-a dezvoltat. de tip Berry-auBac. 1998). Seine-et-Marne. Chassey. Blanchet. În domeniul ceramicii. grote (Font Juvenal. Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc). s-a caracterizat prin vase cu torţi cu perforaţii multiple. 1985. dezvoltat în regiunile de coastă. Er Lannic/ Morbihan) cât şi cele fortificate. 1998). Elveţiei şi Italiei de Nord. Aspectul nordic. Aude. Constantin. 122 www. avea ca forme: străchini. decorul adâncit realizat după ardere. împreună cu monumentele funerare megalitice (Bougon. 1985. elementul de unitate fiind dat de ceramica fină. Aspectul meridional. s-a caracterizat printr-un habitat deschis. care s-a răspândit pe teritoriile Franţei. Saône-et-Loire. 82) (Lichardus et alii. şi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars. grupul cultural chasséan a cunoscut mai multe aspecte regionale. decorate cu triunghiuri şi pătrate umplute cu puncte (Constantin. vase suport etc. o ceramică mai puţin diversificată decât cea din aspectul sudic. modul de viaţă agro-pastoral. în aceeaşi zonă. în această zonă a fost ocupată de purtătorii orizontului ChasséanMichelsberg (Constantin. Aspectul vestic. vasesticlă. între sfârşitul mileniului al V-lea–mijlocul mileniului al IV-lea bc. de înăltime (Chatelliers-du-Vieil-Auzay/Vandéa). cupe. în neoliticul mijlociu. Blanchet.

printre care hipogeele (Mournouards/ Mesnil-sur-Oger) şi aleile acoperite (Chaus-sée-Tirancourt). cu aripioare şi peduncul.1998). au fost recuperate numeroase unelte de silex. sub forma unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen. că fenomenul megalitismului european îşi găseşte începuturile la comunităţile neolitice mijlocii (mijlocul mileniului al V-lea bc). care reprezintă o expresie a neoliticului mijlociu. constând din lame şi aşchii de silex. altădată. în forme din ce în ce mai diversificate. s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau. purtătorii săi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne şi din partea vest-centrală a Franţei. cu influenţe chasséene. ace. dispuse în formă de mustaţă (L’Helgouach. Acest fenomen poate fi pus în legătură cu o serie de mutaţii sociale şi spirituale produse în rândurile acestor triburi. bine reprezentate fiind construcţiile funerare megalitice. Până în prezent. astfel. mărgele din şist şi vase cu fundul rotund şi buza îngustată. 83). având importante cunoştinţe de ştiinţă aplicată şi suficiente resurse economice şi organizatorice. în vreme ce vasele funerare aveau ca 123 www. piese cornulare şi osteologice (teci-suporturi pentru topoare. care au continuat. 1998). Ceramica era lucrată cu mult degresant în compoziţie şi era destul de diversificată. o serie de aşa-zise enigme legate de multe dintre monumentele megalitice. pandantive de piatră şi rare mărgele de aramă. În spaţiul atlantic. ele fiind operele unor comunităţi. dintre care se remarcă vârfurile de săgeată foliacee. Se observă astfel. Pré-aux-Vaches/Morains. nu se cunosc aşezările acestor comunităţi. până în epoca bronzului. decorate cu şnururi oblice. au fost capabile de asemenea realizări. Finistère.cimec. dălţi). când a cunoscut o deosebită înflorire. Sagy/ Val-d’Oise) şi din necropole. care au trăit pe ţărmurile Oceanului Atlantic şi în Insule Britanice (fig. Se spulberă. Cultura Seine-Oise-Marne a fost specifică pentru Neoliticul final/ Chalcoliticul (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III-lea bc). şi pumnalele. care. mai ales de pe litoralul breton (a doua jumătate a mileniului al V-lea bc). prezentând o serie de caracteristici comune cu civilizaţia Horgen. Franţa).ro . Din aşezări (Videlles/ Essone. podoabe din dentiţie prelucrată. Inventarul acestora era destul de sărăcăcios.

1998). întemeind un habitat particular. 1998). ceramica cunoaşte o simplificare a formelor şi decorurilor (fig. 1985. cunoscând un habitat diversificat. vânătoarea. ridicate pe stâlpi. în concurenţă cu pădurea secundară. 3800 BC.cimec. Această cultură s-a dezvoltat de-a lungul a patru faze principale (aprox. Pe fondul acestei culturi. în special. oferind o imagine cvasi-completă asupra acestora. Burgäschi-Süd). s-au format o serie de aspecte regionale (Jeunesse. 1988. osteologic şi lemnos. În fazele finale. pe terase glaciolacustre (Rances) şi în adăposturi sub stâncă (Vallon des Vaux. cu profilul carenat sau rotunjit. Ceramica a cunoscut o firească evoluţie. 124 www. formând adevărate sate lacustre (palafite). unele comunităţi liniare şi descendentele lor au ocupat terenurile de pe malurile unor lacuri. fie mai scurte. Constantin.3850-3300 BC). Twann. Petrequin. caracterizându-se prin forme scunde. obţinute prin metoda dendrocronologică. pentru care există date de cronologie absolută. Blanchet. Piningre. inclusiv a celor din materie organică. aprox. Baulmes). în special. care dominau zonele mlăştinoase înconjurătoare. 84). 1988). Vouga) (Petrequin. Piningre. Buna conservare a materialelor arheologice. culesul şi pescuitul. rectangulare (faza I. din aşezări situate pe malurile unor lacuri (Auvernier. Cultura Cortaillod (cantonul Neuchâtel. Jeunesse.forme. „oalele de flori” cu fundul plat (Lichardus et alii. în fazele mai noi (Petrequin. Petrequin. cu locuinţe realizate pe platforme de lemn. P. creşterea animalelor. Elveţia) reprezintă un aspect cultural al neoliticului mijlociu elveţian (mileniului IV bc). cu decor în imprimat cu scoarţă de mesteacăn aplicată pe peretele crud al vasului. a permis cunoaşterea bogatului utilaj litic. ******* În neolitic. constituit. Ocupaţiile acestor comunităţi erau: agricultura desfăşurată în cicluri scurte. Burgäschi). 1998). de tradiţie chasséană şi influenţe sudice. în literatura de specialitate definindu-se un neolitic lacustru. în sedimentele lacurilor.ro . Petrequin. cu reprezentări plastice. unde au construit locuinţe fie alungite. în formă de sâni perforaţi (proeminenţe mamelonare) sau ginecologice. care a fost denumit şi neoliticul lacustru vechi (1934. Petrequin.

lacul Constance) sau în zona unor turbării (Pfyn-Breitenloo). săpăligile şi tăişurile din corn de cerb. Ceramica. căni şi urcioare cu proeminenţe mamelonare şi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie). ridicate. în domeniul ocupaţiilor. Feldmei-lenVorderfeld). pe stâlpi. care a avut centrul în zona lacurilor Zürich şi Constance. utilizată pentru periodizarea culturii. planşee. în Elveţia de vest. apărută ca urmare a unor sinteze şi evoluţii complexe. în cadrul cărora micile locuinţe rectangulare erau construite în rânduri paralele. această cultură a fost înlocuită de grupul Lüscherz. cu pereţii subţiri şi forme carenate (în faza timpurie). Habitatul acestei culturi s-a caracterizat prin aşezări amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel). parţial cu Michelsberg. Se mai cunosc şi construcţii uşoare. una dintre culturile Neoliticului mijlociu/Chalcolitic (prima jumătate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (Pfyn-Breitenloo/Thurgau). prinse în cozi prin diferite sisteme. “tălpi” de fundaţie. în ultima fază cu pereţii foarte groşi (Lichardus et alii. prin ciocănire şi turnare. osteologic şi lemnos este bine cunoscut.cimec. creşterea animalelor. pentru a supravieţui în mediile umede. pentru adăpostirea acestora construindu-se adevărate staule (Thayngen). La sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul celui următor BC. fiind parţial contemporană cu cultura Cortaillod. 1985). prezintă o evoluţie de la o specie mai fină. acoperită cu barbotină. La sfârşitul fazei clasice a culturii Pfyn (către 3700 BC) a fost prelucrat cuprul. Preponderentă era. rectangulare la PfynBreitenloo şi construcţii mici la Thayngen-Weier. vârfuri de săgeată din os şi silex. obţinându-se topoare plate şi mărgele. dovedind o deosebită diversitate. cornular. preocupare care a fost abandonată în neoliticul final. având ca forme–farfurii. s-a dezvoltat cultura Horgen. pahare. Se remarcă topoarele de luptă. de tipul colibelor 125 www. Datorită condiţiilor propice de păstrare. La începutul mileniului al III-lea (către 2950 BC).ro . de piatră. în funcţie de condiţii. la o specie mai grosieră. utilajul litic. mărgele şi pandantive de piatră şi corn.În Elveţia de est şi nord-est. dispuse de-a lungul unor ulicioare (Sipplingen/Constance. Aşezările acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen. locuinţele prezentând două tradiţii diferite–case lungi. în partea de nord a Elveţiei.

cimec.ro . Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de săgeată şi topoare-ciocan perforate. Petrequin. Petrequin. de cultura Criş/Körös din neoliticul timpuriu. 1988. De aceea. în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul. în România (Transilvania) şi în Slovacia orientală. Piningre. ******* Ceramica liniară orientală a fost legată genetic. şnururile simple. inciziile. Din împletirea fondurilor Chasséan şi Cortaillod s-a format cultura Saône-Rhône. 1998). aşa cum am văzut. 1985. foarte rar profilaţi. fiind decorată cu motive simple. pentru primul stadiu. confecţionându-se doar puţine străpungătoare cu două vârfuri şi pandantive în formă de arc. motivele antropomorfe şi decorurile asociate.ovale (Dullenried). Clairvaux. ceramica protoliniară sau cultura Szatmár. fiind denumită. Jeunesse. în relief. unele cercetate subacvatic (Anne şi Pierre Pétrequin) şi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor peninsule mlăştinoase. Petrequin. Piningre. Jeunesse. mărgele. Multe aşezări ale acestei culturi au fost întemeiate pe ţărmurile lacurilor (Chalain. s-au realizat pandantive. 85) (Lichardus et alii. înalte. Charavin/Paladru. în aşezări existând şi drumuri “podite” cu lodbe de lemn. ornamentele predilecte fiind canelurile adânci. locuinţele rectangulare erau mici şi au fost construite într-un mod specific. în special Horgen şi Seine-Oise-Marne. Ceramica liniară veche s-a caracterizat prin 126 www. întreţinând puternice şi variate legături cu culturile şi aspectele culturale contemporane. în zona centrală întâlnindu-se şi motive solare şi în formă de arc (fig. în Ungaria (marea câmpie joasă de la est de Dunăre). în zona estului Franţei şi în Elveţia. care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/Chalcoliticul mijlociu (sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea bc). Auvernier/Neuchâtel). osteologic şi lemnos s-a păstrat foarte bine. pastilele aplicate sub buză. Din os. orizontale. Ceramica a fost reprezentată prin vase semisferice sau carenate şi vase cilindrice. fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv. 1998). sub formă de şnururi simple şi brâie alveolare în relief (Petrequin. Ceramica specifică era destul de grosieră şi avea forme cu pereţii drepţi. din marmură. lucrate dintr-o pastă destul de grosieră. zig-zagurile. dezvoltându-se în interiorul arcului carpatic. Inventarul litic. pe stâlpi.

Cronologia internă a acestei variante a culturii liniare a fost stabilită. ceramica acestui grup cultural a resimţit puternice influenţe din partea culturii Vinča-Turdaş. bandate.utilizarea unei paste cu multe materiale organice (pleavă) ca degresant. 1993. volute. dezvoltată în Câmpia Alföldului (NE Ungariei) caracteristică pentru începuturile neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului al V-lea bc). Lazarovici. Ceramica sa era realizată cu degresanţi vegetali şi avea un decor realizat prin incizii rectilinii şi curbilinii. în asociere cu ciupituri. s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob. care evoluează către adâncituri mai fine. Aproximativ în paralel şi derivând din cultura Alföld. se întâlnesc aşezări de tip tell. mult mai la vest s-a născut şi a evoluat cultura liniar ceramică occidentală. specifice unei economii predominant pastorale. se dezvoltă dintr-un stadiu mai vechi. galbenă sau roşie. Ceramica acestei culturi este de foarte bună calitate şi păstrează formele semisferice şi globulare moştenite. şi Szakálhát-Lebö. mai ales. cu aşezări mai durabile (Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica şi Ardovo). Prin evoluţia culturii cu ceramică liniară orientală. care sunt necunoscute mai la nord. care a cunoscut un habitat specific. grupul Gömör. fiind realizat prin incizie cu pieptenele şi încrustare cu culoare albă. aşa cum se observă în descoperirile de la Michailovce (Slovacia). capete de spirale. cultura Bükk. 1982. în nordul Câmpiei Alföld. În cadrul grupului Szakálhát-Lebö. în regiunea carstului ungaro-slovac. Pe fond Alföld. unghie şi adâncituri largi. s-a dezvoltat. Decorul ceramicii a fost deosebit de bogat.ro . pe baza ceramicii recuperate din gropile aşezărilor. în neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea bc). În cadrul grupului cultural Tiszadob se cunosc locuinţe construite pe stâlpi de lemn şi câteva morminte de inhumaţie. Vasele semisferice erau decorate cu rare motive pictate. se cunosc planurile câtorva locuinţe rectangulare. în sud. într-o perioadă în care. impresiuni de degete. în zona carstului din nordul Ungariei şi sud-estul Slovaciei. din împletirea lor rezultând unele aspecte regionale (Makkay. reprezentând benzi paralele. 127 www. Kalicz. alungite. cultura Bükk. Ceramica liniară numită Alföld. aşa cum sunt cunoscute în stadiile mai recente. 1993). s-a format. dispuse în motive rectilinii. În acelaşi timp.cimec. De asemenea.

Kalicz. vasele cu deschiderea pătrată. Tibava sau Vel’ke Raškovce (Slovacia). cu 167 de morminte.cimec. vasele antropomorfe şi zoomorfe şi ritul funerar al inhumaţiei în poziţie chircită (Kalicz. realizată prin incizie şi încrustare cu culoare albă şi roşie. evoluând din fondul liniar-ceramic oriental. cu un bogat inventar. în bazinul râului cu acelaşi nume. Kalicz. dispuse pe corpul acestora. Cultura Tisza s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitul mileniului al V-lea bc) în partea de răsărit a Ungariei şi de vest a României. între care şi primele obiecte de cupru (Kalicz. rar decorată. canelate. 86).motive geometric (fig. 1970. 1974. Plastica antropomorfă este bine reprezentată. 1974. Ritul funerar este cunoscut din cercetarea unor necropole de inhumaţie (Kökenydomb). motivistica fiind spiralică. remarcându-se vasele cu gâtul în formă de pâlnie.Bodrogkeresztúr. Această cultură a evoluat. fiind însoţiţi de diferite obiecte de inventar. Cultura Tiszapolgár s-a caracterizat printr-o ceramică destul de mult diferită faţă de cea anterioară. cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria). care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc. Müller-Karpe. Pentru latura spirituală. piese din aceste metale găsindu-se pe scară largă.ro . dintre care unele foarte bogate (piese de aramă şi 128 www. fiind atât schematizată cât şi naturalistă. în eneolitic. cunoscând o mare arie de răspândire. până în Slovacia şi Serbia de nord-est. cu multiple “ferestre”. ca de altfel şi reprezentările plastice (fig. meandrică şi geometrică. 1993). 1993). 1993) Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaţiei. recipientele cu picior înalt. Defuncţii erau depuşi în morminte potrivit poziţiei lor sociale şi sexului (bărbaţii chirciţi pe dreapta iar femeile chircite pe partea stângă). Celelalte decoruri. au fost descoperite şi multe vase antropomorfe. şi pictură. cele mai frecvente ornamente fiind multiplele proeminenţe mamelonare. 87) De asemenea. 88) (Müller-Karpe. incizate şi pictate sunt foarte rare. decorată cu o bogată şi variată ornamentaţie. S-a caracterizat printr-o ceramică de calitate superioară. Purtătorii acestei civilizaţii au ocupat şi exploatat unele zăcăminte de aramă şi aur din zona slovacă sau vestul Munţilor Apuseni. către complexul cultural Tiszapolgár. trebuie amintite unele picturi din grote. inclusiv în morminte. defuncţii fiind depuşi în necropole. având un decor asemănător cu al ceramicii (fig.

Kalicz. la începutul celei de-a doua jumătăţi a mileniului al IV-lea bc. şi după ardere. cultura Tiszapolgár s-a restructurat şi a evoluat către cultura Bodrogkeresztúr. Datorită pătrunderii unor elemente etno-culturale stepice. În neoliticul final. de tip Decea Mureşului. înainte de ardere. recipiente cu gâtul în formă de pâlnie.ro . format. 1993). fiind cunoscute. În domeniul ceramicii. perforat. nord-pontice. Se cunosc o serie de necropole. În cadrul acestei civilizaţii. Purtătorii acestei culturi au fost mult mai dinamici.aur). topoarele cu două braţe dispuse în cruce şi unele depozite cu piese de cupru.Csóngrad. 89). 1985. s-a dezvoltat grupul cultural Herpaly. 1974. se observă o continuitate din perioada anterioară. În ceea ce priveşte ritul funerar. Acestă civilizaţie a intrat. decorată cu incizii şi pictură. în partea de est a Ungariei (sfârşitul mileniului al V-lea bc). 1993). Neoliticul târziu şi chalcoliticul timpuriu (a doua jumătate a mileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc) din zona transdanubiană (vestul Ungariei) sunt reprezentate de complexul cultural Lengyel (M. cum sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld şi Tiszasöllös.cimec. Acest grup cultural s-a caracterizat prin existenţa aşezărilor de tip tell şi o ceramică de bună calitate. pe baza căruia s-au format civilizaţiile eneoliticului final din regiune. în ultima descoperindu-se morminte foarte bogate (Müller-Karpe. destul de rar decorate cu motive incizate şi încrustate. către sfârşitul mileniului al IV-lea bc. şi în spaţiul intracarpatic al Transilvaniei. silex şi obsidian. participând la geneza orizontului cultural Galatin-Sălcuţa IV-Băile HerculaneCheile Turzii-Hunyadihlom. cu culori închise. 1993). şi aşa-numitele “oale de lapte”. defuncţii fiind depuşi asemănător. pătrunzând. prin evoluţia grupului Szakálhát-Lebö. păstrându-se şi motivele “textile” (fig. comunităţile culturii Bodrogkeresztúr au continuat să confecţioneze vase cu picior înalt. dovedind existenţa unei stricte ierarhii sociale (Lichardus et alii. metalurgia aramei a cunoscut o deosebită înflorire. care se formează pe fondul culturii cu ceramică liniară târzie la care s-au adăugat influenţe ale culturii Sopot. sfârşitul secolului al XIX-lea). Wosinsky. cu alb şi roşu sau cu un strat gros de culoare (Kalicz. ca şi cultura Tisza. în special. În faza de maximă 129 www. într-un proces de restructurare etno-culturală. în căutare de sare şi zăcăminte de aramă. Kalicz.

Ca forme. ******* Neoliticul timpuriu Iberic este reprezentat prin orizontul cardial (mileniile al VI-lea–al V-lea bc). Pavuk. pentru ca în fazele Lengyel IV şi V ornamentarea să dispară în mare măsură. Ceramica a fost foarte bine reprezentată în cadrul acestui complex cultural. şi incinte circulare. Pentru fazele mai noi se cunosc şi locuinţe de mari dimensiuni. Moravia. în fazele timpurii. Branč. 1993. 90). au fost realizate vase bitronconice.dezvoltare. Comunităţile complexului Lengyel au exercitat o influenţă puternică asupra grupelor liniar ceramice târzii din Europa centrală. participând. În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian. Slovacia de sud-vest. în fazele evoluate. În ceea ce priveşte habitatul. spiralice. unde este cunoscută drept cultura pictată moravă. Austria de est şi vestul Ungariei. din lut. plastica antropomorfă şi zoomorfă este variată şi a cunoscut o anumită evoluţie de la naturalism către schematizare.cimec. dezvoltând mai multe variante regionale (Lichardus et alii. cu şanţuri şi palisade (Nitrianský Hradok. în cadrul cărora au fost construite mici locuinţe de suprafaţă sau semiadâncite. 1985). Kazdová. pe scară largă. în fazele evoluate dezvoltându-se şi metalurgia aramei. comunităţile culturii Lengyel au ajuns până în Polonia Mică şi Silezia. La rândul ei.. decorate evolutiv. Astfel. recipiente cu gâtul evazat. cunoscute fiind motivele geometrice (fig. împreună cu alte elemente etno-culturale contemporane. aşa cum 130 www. câteva incineraţii şi morminte colective. Ritul funerar este reprezentat prin înhumările în poziţie chircită. în maniere diverse. În faza Lengyel III a fost întrebuinţată. pictura cu alb păstos şi cu roşu. cu funcţie de cult (Tešetice). galben şi roşu. au fost utilizate motivele bandate simple. evoluând de-a lungul celor şase faze de dezvoltare. vase-crater etc.ro . la geneza culturii chalcolitice târzii Baden (Kalicz. 1993. brun. amfore. vase cu picior. aflate în necropole (Aszód şi Zengövárkony). purtătorii complexului Lengyel au întemeiat atât aşezări deschise cât şi fortificate. Lengyel). cunoscându-se. În faza a VI-a reapare ornamentarea incizată şi punctată. incizate sau pictate cu alb. amintind de tipul megaron. În fazele târzii apar şi mormintele colective în puţuri. 1993). natural şi antropic. cel mai adesea în asociere.

În cadrul ofrandelor–inventar erau prezente elemente noi: săgeţi. în special. trapeze şi triunghiuri de silex. piese realizate din aramă 131 www. în ceea ce priveşte ornamentaţia (Wittle. aveau drept cale de acces un scurt culoar. uneori cu peduncul. trapeze. sudul Spaniei). mai multe variante regionale (zona Valencia şi Barcelona. Murcia) erau rectangulare şi prezentau asize de piatră. au apărut primele obiecte de metal. mormintele circulare cu pereţii realizaţi din piatră. 1985). Valencia). prin situl de la El Garcel. monumentele prezentând camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. Deşi situaţia nu este tocmai clară. cu forme semisferice (boluri şi vase cu gât înalt şi îngust). datate în jur de 3100 bc. lamele. topoare şlefuite şi brăţări lucrate din scoică de stridie.cimec. cupe bitronconice. asemănători cu cei cicladici.ro . care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. înconjurate de un mic zid de piatră. Verdelpino (Cuenca). Murcia). străchini cu fundul plat şi urcioare ovoide. în care erau depuse unul sau două schelete (câteodată mai multe). şi vase cu umăr. Industria litică cioplită se caracterizează prin piese microlitice: lamele. idoli “en violon”. brăţări din marmură şi scoică şi ceramică nedecorată. În situl Gerundia. descoperite în regiunea Grenada reprezintă un stadiu evoluat al acestor prime morminte colective. triunghiulare sau rombice. prezintă aşezări înconjurate de un zid şi o ceramică netezită. ca obiecte de inventar se găseau boluri din ceramică. industria litică şlefuită este reprezentată prin numeroase topoare lucrate în roci dure. au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardială: Coveta de l’Or (Beniarres. Barranca de los Grajos (Cieza. cuţite şi piese de seceră. În faza a II-a. ca la Atalya IV. triunghiuri. burine. Faza I reprezentată. alături de vârfurile de săgeată. Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din neoliticul mijlociu (aprox. Au fost descoperite vârfuri de săgeată cu aripioare şi peduncul. Cistele cu plan poligonal. Nerja şi Cueva de Dehesilla (Andalusia). străpungătoare. Casele din aşezarea Parazuelos (Mazarron. Ultima fază (III) anunţă cultura Los Milares. megalitismul s-a diversificat. Ceramica cardială din zona iberică este foarte săracă. Înmormântările s-au realizat în gropi circulare. sub forma vârfurilor de săgeată din aramă.am arătat mai sus. În provincia Grenada. 4000–2600 bc).

aflându-se într-o permanentă legătură cu fenomenele culturale din spaţiile vecine. prezentând unele influenţe primite din mediul Almeria (Wittle. inelele. topoarele plate. 1998). culoar şi cupolă. a contribuit la introducerea. vasele zoomorfe. alături de care sunt prezente pumnalele de cupru. Antequera. unele parţial adâncite. Gorginos şi Anta Grande di Olival da Pega/Reguengos. Ceramica acestei culturi este compusă din vase bitronconice şi sferice. Cele mai vechi descoperiri neolitice/neolitico inferiore (mileniul al VI-lea bc). ace. vasele cu mai multe guri. Gonzales Quintero. vase-sticlă. care. fiind un fenomen etno-cultural divers. 1985). Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul (Martin Socas. denotând o amplă activitate metalurgică. Megalitismul funerar est cunoscut şi în Portugalia. Civilizaţia Los Millarès (situl de la Santa Fé. săgeţi rombice) şi idoli cu ochi. districul Evora/Alentejo. construindu-se morminte de piatră. în care erau depuşi defuncţii (Almizaraque. în sisteme complexe (Los Millares/Spania şi Zambujal/Portugalia).cimec. Ritul funerar se caracterizează prin continuarea megalitismului. De asemenea. în cadrul celei din urmă apărând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. cerceii. dintre care se remarcă armele. cercuri solare. 1998). decorate cu motive geometrice incizate şi imprimate cu pieptenele. Mormintele megalitice colective prezentau căi de acces mult mai lungi. Gonzales Quintero. probabil pe cale maritimă. Camalich Massieu. În cadrul habitatului uman se cunosc aşezări fortificate cu ziduri. sunt 132 www. în special din vestul Peninsulei Balcanice. animale). Camalich Massieu. A Dos Tassos şi Farisoa/Portugalia (Martin Socas. cuţitele. „căpriori”. deosebit de elaborată a fost industria litică. cu cameră rotundă. fierăstraiele.ro .(străpungătoare/poansoane. ******* Neoliticul Peninsulei Italice se alimentează din tradiţia Impresso-Cardial. de tip Impresso–Cardial. în acest sens putând fi citate mormintele de la Poço da Gateira. pictaţi sau gravaţi. reprezentând motive geometrice (triunghiuri. de-a lungul a două faze. Gandul/Spania. Almeria) s-a dezvoltat în cea de–a doua jumătate a mileniului al III-lea bc. a noului mod de viaţă şi de gândire.

cunoscută prin vasele specifice (pahare. o serie de culturi şi grupe culturale. numită şi stilul Capri. în Liguria şi Câmpia râului Pó/Pad. prin evoluţie şi contribuţia unor influenţe externe.cimec. Elemente asemănătoare se regăsesc şi în grupele culturale Sasso Furbara şi Sarteano. degete sau scoică (Lichardus et alii. evidenţiat prin cercetările de la Skorba (sfârşitul mileniului al V-lea bc) (Wittle.ro . De asemenea. în special Danilo. În sudul Italiei. care derivă din grupul Fiorano. identificată în siturile de la Ripoli. caracterizate prin perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate şi incizate. Emilia şi Toscana). triunghiurile. Pe fond Impresso–Cardial târziu. Hvar-Lisičiči. realizate prin incizie. cu ceramică mult mai diversificată atât în ceea ce priveşte formele şi decorurile. fiind vorba de locuiri în grote.). Lipari. marcată prin dezvoltarea culturilor Matera şi Sentinello. (fig. şi târzii. excizie şi imprimare (Lichardus et alii. imprimate şi asociate cu ornamente plastice. în nordul Italiei. romburile. cercurile etc. poate. la sfârşitul mileniului al V-lea bc. 1985). Fiorano (Veneţia. s-a 133 www. în cadrul lor găsindu-se o ceramică grosieră. Scaramella şi Massernia la Quercia. 91) care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. căni şi urcioare) fiind trasate şiruri de motive incizate. În Insula Malta. adăposturi sau pe litoral. „căpriorii”. primele atestări neolitice se leagă tot de orizontul Impresso-Cardial. 1985). în neoliticul târziu/neolitico inferiore. liniarceramice. pahare. orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fază târzie. străchini. trebuie menţionată cultura cu ceramică roşie pictată (motivele predilecte fiind–benzile. în special vest-balcanice şi. s-a format cultura vaselor cu gura pătrată/Vasi à Bocca Quadrata. pentru perioada mileniului al V-lea. boluri cu gura pătrată) decorate cu motive liniare. dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige). Quinzano şi Rivoli-Chiozza. pe formele principale (boluri. fiecare cu combinaţii decorative particulare. Megara Hyblaea. spiralice şi geometrice. În zonă. Aceste culturi au întreţinut legături cu civilizaţiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmată.atestate în sudul peninsulei. decorată cu impresiuni de unghie. faza Massernia la Quercia fiind continuată de faza Passo di Corvo. Prin intermediul grupelor evoluate cu ceramică incizată. Vhó (SE Lombardiei). 1985). s-a format. în neoliticul mijlociu/ neolitico medio.

formele predominante fiind străchinile joase. urcioare. lucrate într-o pastă monocromă.). 134 www. În Insula Lipari. Lichardus et alii. paharele. sfârşitul mileniului al IV-lea–mileniul al III-lea bc. dispus la interiorul străchinilor şi pe umărul recipientelor (fig. şi morminte de inhumaţie. în cadrul ceramicii căreia s-au resimţit influenţe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare. lustruită. deoarece a fost oarecum marginal faţă de marile şi puternicele centre chalcolitice carpatice şi danubiene. topoare de luptă etc. neagră sau roşiatică-închisă. În cadrul acestei culturi au fost descoperite urme care denotă prelucrarea aramei prin turnare (Castello di Lipari). s-a dezvoltat un grup cultural înrudit cu cultura Diana. 1985). Lombardia. Emilia şi Toscana. s-a dezvoltat în Liguria. Purtătorii acestei culturi au cunoscut pumnalele de aramă şi o industrie evoluată a silexului. cu ceramică pictată tricrom (Wittle. Este reprezentat prin câteva culturi interesante cum sunt: Lagozza. decorată cu incizii simple şi impresiuni sub formă de şnururi în relief). în această perioadă. cu un decor incizat. ritul funerar al inhumaţiei. fiind caracterizată printr-un habitat diversificat (grote şi aşezări deschise. 1985). roşie.ro . În Italia sudică.dezvoltat cultura Serra d’Alto. vasele cu torţi multiple. 92. în mediul căreia s-au realizat morminte săpate în stâncă sau în cutii de piatră. Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare să fi avut o dinamică proprie. chiar în apropierea lacurilor prealpine). o dezvoltată industrie a silexului (pumnale. a cărei ceramică monocromă. 1985.cimec. ceşti cu două torţi. este cunoscută cultura Gaudo. în sudul Italiei au apărut. şi o ceramică de culoare brună intensă. poate sub influenţa culturilor epocii bronzului timpuriu din Mediterana. bolurile. În timpul chalcoliticului mijlociu şi târziu. în mici cutii de piatră. şi o ceramică de factură superioară. Rinaldone şi Remedello. Diana. În Latium şi Toscana. ritul funerar fiind inhumaţia. individuale şi colective. 1985). vârfuri de săgeată şi silex. Gaudo. askoi. închisă la culoare. numit Bellavista (Wittle. pumnale de aramă. În Campania. cultura neolitică Serra d’Alto a fost urmată de cultura Diana. 11-18) (Lichardus et alii. s-a dezvoltat cultura Rinaldone. şlefuită nu a fost decorată. Cultura Lagozza a făcut parte din marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. elementele arhitecturii funerare megalitice (Malta). în formă de nai.

Gimbutas. Cultura Sursk-Nipru nu are o geneză elucidată. Deşi s-a vorbit de existenţa unui neolitic aceramic local (Soroca/R. 1985). de procesul de indoeuropenizare a Europei (M. păstrează.cimec. şi decorate cu motive simple. Cultura bugo-nistriană. purtătorii culturii bugo-nistriene şiau perfecţionat modul de viaţă. Au rezultat. un spaţiu prin care s-au perindat diferite populaţii. mai ales în domeniul industriei litice. cu torţi orizontale şi verticale. 1985 a).alcătuită din pahare globulare cu gâtul strâmt. fenomene etno-culturale particulare. 1989 b. căreia i-au fost proprii: o ceramică cu pahare bitronconice şi vase cu torţi. şi lumea caucaziano-caspică. Pe aceste fonduri se vor suprapune purtătorii culturii paharelor campaniforme. 92. 1985. (fig. Wittle. Dovezile legate de modul de viaţă neolitic sunt puţine. arătăm că neoliticul timpuriu (mileniul al Vlea bc) din această zonă este caracterizat prin existenţa a trei culturi: Bug-Nistru. atfel. podoabe de argint (Villafranca). ceramica având forme simple. pe de altă parte. 1-3) făcând trecerea către epoca bronzului în regiune (Wittle. pe de o parte. Moldova şi Kamena Moghila/Ucraina). 92. în neoliticul final şi chalcolitic. pumnale şi topoare plate de aramă. cu fundul conic. ceramica cu forme 135 www. arme de silex (vârfuri de suliţă şi săgeată. modul în care s-a realizat neolitizarea stepelor nord-pontice. în stadiul actual al cercetărilor nu se mai poate susţine această ipoteză. denumite după principalele fluvii care brăzdează teritoriul lor. multe tradiţii mezolitice locale (Soroca). realizând o ceramică de factură mai bună (fig. ******* Stepele nord-pontice reprezintă un areal geografic şi cultural foarte interesant în neolitic şi eneolitic. Ca urmare a influenţelor primite din mediul culturilor Criş Ceramicii liniare. incizate şi imprimate. 4-10). Gimbutas. 1997). topoare de luptă). 1985). decorate cu şnururi în relief (Lichardus et alii. Fără a se putea lămuri pe deplin.ro . Cultura Remedello s-a dezvoltat în zona Veneţiei şi Lombardiei. 17-18) (Danilenko. decorate cu incizii şi impresiuni circulare (fig. care au vehiculat numeroase elemente de cultură materială şi spirituală între zona carpato-balcanică şi Dunărea de Jos. şi inhumaţiile în groapă simplă. care au fost legate. 93. mai stabile sau nomade. Sursk-Nipru şi Nipru-Doneţk.

Nipru-Azov (Mariupol). pe parcursul evoluţiei lor. adesea combinate. 19-21) (Danilenko. Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea şi mobilitatea mai accentuată a comunităţilor umane decât în perioada anterioară. Neprina. s-au dezvoltat civilizaţiile: Srednij Stog II. derivată din cultura Nipru-Doneţk. defuncţii fiind acoperiţi cu un strat consistent de ocru roşu şi însoţiţi de un inventar compus din puţine vase. în morminte singulare sau colective. 1985). 93. ulterior. în poziţie alungită. pahare mari cu fundul ascuţit) fiind decorată cu motive geometrice.cimec. Este posibil ca în mediul acestei culturi să se fi realizat domesticirea calului. Cultura Nipru-Doneţk este cel mai bine cunoscută. complexul Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo. despre care vom vorbi mai jos. bine cunoscute prin intermediul ritului funerar al inhumaţiei în tumuli şi utilizarea ocrului roşu. în special. dispuse la partea superioară a vaselor (fig. parte integrantă a vastului complex cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie. chiar ponto-caspice. Mihajlovka I. în cadrul acestei culturi. realizate dintr-o pastă cu multă scoică pisată în compoziţie. în eneolitic. Cultura Srednij Stog II reprezintă o fază evoluată a culturii Nipru-Doneţk şi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrară. cu complexul cultural Cucuteni-Tripolje sau cu cultura cu ceramică decorată cu gropiţe din zona Bielorusiei (Teleghin. generând evoluţii particulare. pot fi menţionate marile necropole de la Mariupol. Dacă în spaţiul cuprins între Nistru şi Nipru au continuat să evolueze comunităţile culturii tripoliene. de mici piese de aramă. o ceramică realizată cu multă scoică pisată în compoziţie (aşa136 www. realizate prin incizie şi impresiuni de unghie (fig. către sfârşitul culturii. cupe). în celelalte teritorii nord-pontice. Purtătorii culturii Nipru-Doneţk au întreţinut. Ceramica culturii Nipru-Doneţk s-a caracterizat prin forme foarte simple.simple (străchini. Maikop sau cele din cultura Kemi-Oba. 1985 a. dintre acestei trei entităţi culturale. prezentând ca ornamente motive incizate şi imprimate. Cel mai bine cunoscut. este ritul funerar al inhumaţiei. răspândindu-se până în sudul Bielorusiei. cu fundul rotunjit şi ascuţit şi profilul în formă de S (pahare mari. 93. continuatorii acestei civilizaţii devenind deosebit de mobili. podoabe şi. În acest sens. cu ceramică pictată şi adâncită.ro . străchini. 13-16). 1985 b).

. se observă că neolitizarea acestui spaţiu s-a produs. Moldova). transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr ş. Iorga. ca rezultat al unei evoluţii dintr-un mezolitic local (a se vedea descoperirile discutabile de la Schela Cladovei-Lepenski Vir. Gimbutas. parafrazându-l pe N. 1985 b). reprezentând. aceştia au pătruns în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunăreano-pontice. cu o periodizare particulară. si prin ritul funerar al inhumaţiei. decorată cu motive şnurate şi imprimate (fig. cu care este strâns legat genetic şi evolutiv. 1985 b. Fără a se putea susţine. Ciumeşti. 1989 b. Erbiceni. Gimbutas. Aceste comunităţi. defuncţii fiind depuşi în poziţie întinsă s-au uşor chircită în gropi deasupra cărora se ridicau construcţii tumulare (kurgane). În acelaşi timp. şi Soroca. din România. când ar fi început procesul de indoeuropenizare (Telegin. la fel ca în cazul unei părţi a spaţiului central. a cunoscut diferite procese de sinteză şi asimilare. epoca neo-eneolitică carpato-danubiano-pontică. Carpaţi (Telegin. un fel de “Orient după Orient”. generând o serie de restructurări ca: formarea culturii Cernavoda I-Ezero. purtătorii complexului Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo au avut un rol deosebit de important în restructurarea etnoculturală a civilizaţiilor aparţinând eneoliticului clasic din zona carpato-balcanică şi dunăreană. din R. Dunărea de Jos şi mijlocie. Cu toate acestea.a. în stadiul actual al cercetărilor. vest şi nord 137 www. existenţa unui neolitic aceramic. în decursul dezvoltării sale. 93. în condiţiile aridizării climatului şa sfârşitul atlanticului şi începutul subborealului. NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC Neoliticul şi Eneoliticul din spaţiul carpato-danubiano-pontic reprezintă un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatoliană şi egeo-balcanică. 1-12). posesoare ale calului domestic şi vehiculelor cu roţi.numita ceramică “Cucuteni C” din arealul Ariuşd-Cucuteni-Tripolie). fenomen pus pe seama primului val Kurgan. care i-au conferit o pronunţată individualitate în cadrul peisajului cultural contemporan european. Migrând de la est către vest. 1997). interacţionând cu civilizaţiile contemporane din Balcani.ro . s-au deplasat înspre vest.cimec.

cu cele balcanice. în timp ce N. mai timpurii sau mai târzii. Acest orizont cultural a participat la formarea culturii Starčevo-Criş. Astfel. 6000–5000/4500 bc). în special. De aceea. Acestea au adus modul de viaţă neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor. Dumitrescu. cu alb.cimec. 6000–5500 bc). R. Către sfârşitul neoliticului mijlociu (prima jumătate a mileniului V bc). ale cărei comunităţi au populat aproape întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. Moldova şi vestul Ucrainei) şi Dudeşti-Hamangia (Dobrogea). Gh. în partea de sud-vest. Iuliu Paul consideră că aparţine unei culturi Precriş. şi indirect. întrun context dinamic şi flux continuu. R. majoritatea fenomenelor etnoculturale din spaţiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea şi în strânsă legătură. atribuit ∗ complexului Protosesklo . încadrate în orizontul cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului. în vreme ce. aparţinând fazei timpurii (aprox. Lazarovici şi Silvia Marinescu-Bîlcu) îl leagă de cultura Protosesklo. colonizând şi neolitizând o parte importantă a Peninsulei Balcanice. Cea mai bine cunoscută cultură a neoliticului mijlociu este Starčevo-Criş (aprox. în jurul anilor 6000 bc. Ursulescu îl încadrează în faza I a culturii Starčevo-Criş. comunităţi umane neolitice anatoliano-egeene. s-au deplasat pe culoarele VardarMorava şi Struma şi Mariţa-Isker. utilizându-se ca motive buline şi reţele de linii. Moldova. păstrează multe dintre trăsăturile de bază ale complexului cultural din care face parte.balcanic. direct. creşterea animalelor. Starčevo-Criş (Muntenia. şi eneolitice. Moldova. după mijlocul mileniului al V-lea.). prin migraţia unor comunităţi de tip Protosesklo (Banat. puternic lustruit. Oltenia şi Podişul Transilvaniei). 2002). se observă o decădere a tehnicii de prelucrare a ∗ Specialiştii români au păreri diferite cu privire la atribuirea culturală a acestui orizont neolitic: Vl. odată cu răspândirea spre nord şi est. confecţionarea unei ceramici superioare pictate. 2001). Deşi. formula Ex Balcani lux (H. uneori. Moldova şi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de comunităţile culturii Starčevo-Criş (fazele III-IV). triburi Dudeşti şi Hamangia au introdus modul de viaţă neolitic în Dobrogea (Ursulescu.ro . Muntenia. Todorova) fiind valabilă în parte (Ursulescu. cu înveliş roşu. prin aculturaţia multor elemente superioare de civilizaţie neolitică. din neoliticul mijlociu propriu-zis. Marin Nica. deşi s-au găsit într-o zonă secundară de neolitizare. Oltenia. Banatul şi Transilvania intracarpatică. pictat. elemente de plastică neolitică etc. 138 www.

şi răspândirea comunităţilor culturii ceramicii liniare dinspre Europa est-centrală. în fazele târzii. este majoritară şi a fost decorată cu incizii.ro . grupul cultural Ciumeşti-Pişcolţ (jud. care reprezintă o variantă a culturii liniar-ceramice timpurii din bazinul Tisei superioare şi câmpia Sătmarului (legată de manifestările similare din N. Ursulescu. 2002). parţial adâncite. ca tipuri antropologice sunt atestate cel mediteranoid gracil. industria litică păstrează trăsături mezolitice. De aceea.cimec. cu pleavă compoziţie. prin reliefurile antropomorfe şi zoomorfe de pe ceramică. Sfârşitul culturii StarčevoCriş s-a produs ca urmare a pătrunderii purtătorilor complexului cultural Vinča-Dudeşti. Organizarea habitatului şi a spaţiului locuibil denotă o adaptare la noile ecosisteme (aşezări variabile ca întindere. din prelucrarea saramurii făcându-se în vase speciale (briquetage). jud. Iaşi). în regiunile nordice şi răsăritene (faza a IV-a) (Comşa. Sunt cunoscute centre de extragere a sării. ceramica de factură semifină şi grosieră. şi prin aculturaţie. printre locuinţe. ceea ce permitea transportarea sării rezultate şi comercializarea la distanţă. prin fierbere. Ungariei şi S-E Slovaciei). s-a format şi a evoluat. în cadrul căruia s-a păstrat o industrie microlitică. cu locuinţe simple.ceramicii. în apropierea apelor. 1993. Defuncţii erau înhumaţi în poziţie chircită. mai robuste. Lazarovici. Marinescu-Bîlcu. 2001. Ursulescu. dintre piesele şlefuite fiind cunoscute topoarele şi tesle cvasi-calapod (planconvexe). roşu şi negru) (fig. La periferia nord-vestică a ariei de răspândire a fazelor târzii a culturii Starčevo-Criş. în regiunile sud-vestice (începutul fazei a III-a). cu scheletul format din pari şi împletituri de nuiele. impresiuni de unghie şi deget. Ceramica fină a fost mult mai rară şi prezintă. colibe cu o singură încăpere de suprafaţă. Sibiu şi Glăvăneştii Vechi. 94). o frumoasă pictură policromă spiralică (cu alb. prin asimilarea populaţiei tardenoisiene locale. jud. Viaţa spirituală e reprezentată printr-o serie de statuete de lut. conice. peste care se aplica o lutuială destul de subţire). 1993. lucrată din obsidian local. mai ales în privinţa utilizării lustrului şi a picturii. rar perforate. la sfârşitul neoliticului mijlociu şi în neoliticul târziu. măsuţelealtăraş şi ornamentele incizate asemănătoare unor pictograme (Ocna Sibiului. Satu Mare). şi particularităţi în decorul ceramicii (linii 139 www. sporadic apărând şi protoeuropoide. 1993. mult întârziate. prin troc.

forme. din sintezele arătate mai sus. 140 www. 1993). în Anatolia. printr-o evoluţie particulară. Ulterior. Vl. decoruri) cu cea din zonele vecine (fig. Comşa. individualizat prin culturile Vinča. Lengyel şa (Câmpia Pannonică). din asimilarea fondului neolitic anterior şi îmbinarea elementelor etno-culturale. 2002). şi cel al doilea. spre sfârşitul etapei. 2002). 1993) Deosebit de interesant este sanctuarul descoperit în aşezarea de la Parţa (jud.ro . culturile şi grupele culturale eneolitice timpurii (Ursulescu. Hamangia. 5000–4250 bc). au pătruns în spaţiul carpato-danubiano-pontic. în parte au asimilat comunităţile Starčevo-Criş (Lazarovici. Deşi au cunoscut fenomene de retardare a dezvoltării lor. Banatului şi Transilvaniei a prezentat aceleaşi caracteristici (pastă. cu negru. 95) (Lazarovici. În neoliticul târziu (aprox. de tip Lumea Noua–Cheile Turzii–Cluj. 1993). constituit din comunităţile ceramicii liniare târzii.incizate. comunităţile vinčiene au avut. Dumitrescu). uşor albiate şi pictarea vaselor. unde. în spaţiul de referinţă. Lazarovici. un rol decisiv la trecerea societăţilor locale la modul de viaţă eneolitic. 1993). 1993. două curente etno-culturale. s-au format civilizaţiile şi grupele culturale ale eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o parte a Banatului şi estul Ungariei). Dudeşti şi. Astfel. aspectul cultural Rast (Oltenia de vest). 1993). aceste comunităţi au pătruns în Podişul Transilvaniei. Timiş). şi prin perpetuarea unor puternice legături cu zona de origine. de la zonă la zonă. 97) (Lazarovici. Herpály. 1988.cimec. şi au format cultura Turdaş (Lazarovici. unde au asimilat grupurile Starčevo-Criş foarte târzii. puternic lustruită şi decorată cu pliseuri şi caneluri. cultura ∗ Chalcolitic la origine. şi părţile vestice ale Olteniei (aspectul cultural Rast. în parte au dislocat. (fig. pe măsura expansiunii spre nord-vest. reprezentând cel de al doilea mare val (cultural şi demografic) neolitic de origine sudică∗ (anatoliano-egeeană). unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeşti (Ursulescu. mai timpuriu. Într-o anumită etapă a evoluţiei lor. Lazarovici). Ceramica comunităţilor culturii Vinča din spaţiul Olteniei. de origine est-centraleuropeană. 96) (Chapman. s-au născut. Gh. Comunităţile culturii Vinča au ocupat Banatul (cultura Banatului. oarecum opuse ca direcţie şi origine: primul. cu ceramică neagră sau cenuşie. şi de revenire şi înflorire. în stil liniar geometric) (fig.

98). În faza a treia a culturii Dudeşti (fig.cimec. necunoscându-se. aceste comunităţi au dezvoltat forme particulare de cultură materială. Pe lângă utilizarea metalului. Suplac. Iclod şi Boian. Moldova. s-a format complexul cultural Boian-Vădastra. pe tot teritoriul. iar din legăturile cu ultima născându-se cultura Precucuteni). R. Moldova şi vestul Ucrainei. folosirea unor tehnologii agricole înaintate (tracţiunea animalelor pentru arat).Turdaş. în special pictate. 1990. construirea unor locuinţe de tip superior. au pătruns şi evoluat triburile culturii Dudeşti (Bucureşti). mai ales cele din cea de-a doua mare perioadă din evoluţia lor. îndeosebi Podişul Transilvaniei. ca etapă istorică. debutând mai timpuriu în regiunile sudice. 4250-2700 bc). dezvoltarea componentei uraniene în cadrul 141 www. din împletirea cu purtătorii culturii ceramicii liniare (din Moldova şi Transilvania). 1993). cu influenţe sudice. până în prezent. specializarea şi perfecţionarea utilajului litic osteologic şi din alte materiale. sistematizarea spaţiului. au fost perpetuate uneltele şlefuite specifice. grupurile Iclod. confecţionarea unei ceramici superioare. 99). Eneoliticul carpato-danubiano-pontic (aprox. nu a început. toate celelalte caracteristici: organizarea superioară şi fortificarea habitatului. Comunităţile culturii ceramicii liniare. 1993). contribuind la formarea unor entităţi etno-culturale din eneoliticul timpuri ca: Turdaş. fig. Marinescu-Bîlcu. în acelaşi timp. În Muntenia şi estul Olteniei şi pe teritoriul din nordul Bulgariei. toporul şi tesla de piatră în formă de calapod (plan-convex). din eneoliticul timpuriu (Comşa. înrudite parţial cu cele vinčiene. În spaţiul nostru. au ocupat.ro . locuinţe de mari dimensiuni ca în vest (Ursulescu. se configurează treptat şi sigur. utilizarea necropolelor. Totuşi. asemenea capetelor notelor muzicale pe un portativ. cunoscută sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul format din alveole dispuse pe linii incizate. Purtătorii culturii liniar-ceramice au intrat în sinteză cu comunităţile Vinča şi Dudeşti. legate de evoluţia avansată a chalcoliticului anatoliano-balcanic. Gilău (Transilvania) (Ursulescu 2002). primele piese de aramă apărând în mediul fazelor târzii ale culturii Starčevo-Criş şi cele timpurii ale culturii Vinča). cu platformă de lut ars.

se remarcă ceramica. iar spre vest. trebuie menţionat sanctuarul de la Căscioarele (lângă Olteniţa). Moldova) (Ursulescu. o agricultură evoluată. tehnici şi motive ornamentale. în cadrul căreia utilizau un plug primitiv (cu brăzdar din corn sau din lemn). 4250–3750 bc). numărul pieselor de aramă crescând către sfârşitul perioadei (depozitul de la Cărbuna (jud. Pentru domeniul spiritual. pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunităţile fazelor evoluate ale culturii Boian (situl de pe insula Grădiştea Ulmilor din lacul Boian. comunităţile fazei Giuleşti a culturii Boian au intrat în sinteză cu triburile liniar-ceramice târzii şi s-a format cultura Precucuteni. probabil. Pe linia Dunării.cimec. Ceramica culturii Vădastra s-a remarcat printr-o bogăţie de forme. cu care formează. Astfel. prin care se realiza legătura dintre pământ şi cer. treptat.ro . uneori.cultului fecundităţii şi fertilităţii etc. putânduse vorbi de un complex cultural Boian-Gumelniţa. jud. decorată prin incizie şi excizie. R. care reprezentă. şi-au continuat evoluţia o serie de civilizaţii care s-au format în neoliticul târziu. Cultura Boian reprezintă fondul care a evoluat spre cultura Gumelniţa. predominante fiind exciziile şi incrustaţiile cu alb şi roşu. 2002). probabil. motivele decorative fiind încrustate. purtătorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia. în toate direcţiile. Vărăşti. cu pereţii de lut pictaţi cu alb şi roşu şi coloane de lut pictate. Spre nord. în părţile estice. realizându-se mai ales motive spiralomeandrice. s-a dezvoltat aspectul cultural 142 www. în sud-estul Transilvaniei şi sud-vestul Moldovei. pe linia Oltului.Tighina. 1993). com. tractat de bovidee domestice. În Oltenia. În eneoliticul timpuriu (aprox. cu culoare roşie sau albă. care aveau aşezări fortificate. care s-au răspândit. În sud-vestul Olteniei. din faza Bolintineanu. născute pe fond Dudeşti târziu. fiind mai degrabă o perioadă când s-au acumulat trăsăturile noului mod de viaţă. este cunoscută necropola de la Cernica (cu circa 370 de morminte). cu influenţe vinčiene. aşa-numitul “cult al coloanei” ca axis mundis. cu cei ai culturii Vădastra (Comşa. au evoluat comunităţile culturii Vădastra. pe teritoriul Bulgariei fiind cunoscută sub numele de cultura Mariţa sau Karanovo IV-V). un complex cultural. Dintre toate caracteristicile culturii. Călăraşi). În ceea ce priveşte ritul funerar.

care s-a caracterizat prin aşezări deschise şi o ceramică cenuşie.cimec. din nord-vestul Asiei Mici. cu comunităţile mezolitice locale. cu locuinţe adâncite şi rare colibele de suprafaţă. denumit şi cultura Varna (Henrieta Todorova). Plastica antropomorfă şi zoomorfă din cele două arii culturale era bogată şi prezenta o puternică amprentă vinčiană. rezultând o structură antropologică destul de eterogenă. Utilajul litic păstrează tradiţiile microlitice mezolitice. cu forme „eutrofice”. în special de”gânditor”). reprezentând o femeie cu un copil în braţe.Rast. în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramă. tipuri de statuete. de la Rast. Sub presiunea comunităţilor Boian. cu puternice influenţe primite din partea civilizaţiilor Vădastra şi Tisa. Ulterior. trasate cu ajutorul unui instrument dinţat (fig. Ceramica neagră lustruită. Dobrogea a fost populată de purtătorii culturii Hamangia (Baia. răsfirate. vasele cu reprezentări şi protome antropomorfe şi zoomorfe şi statuetele Vădastra. interferându-se în zona dunăreană (Hârşova). 2002). s-a format cultura Sălcuţa (Comşa. aşa cum a relevat analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de morminte) şi Duranculac (nord-estul Bulgariei. Purtătorii culturii Hamangia aveau aşezări nefortificate. căreia i-au transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat. jud. născuţi dintr-o sinteză a unor populaţii venite. la conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniţa. plastica antropomorfă de lut şi marmură. decorată cu motive geometrice. o parte dintre purtătorii acesteia pătrunzând în mediul culturii Precucuteni. în fapt o variantă locală a culturii Vinča (faza C). cum se observă în descoperirile de la Medgidia-Cocoaşe şi Duranculac. Din întrepătrunderea celor două fonduri etno-culturale. aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului. 100). peste 1000 de morminte). Tulcea). 1993. indirect.ro . Este posibil ca începutul culturii Hamangia să fi fost contemporan cu fazele evoluate ale culturii Dudeşti. pe mare şi pe uscat. decorată predominant cu caneluri şi pliseuri. şi “cuplul divin” („îndrăgostiţii”) sub forma unei statuete cu două capete. remarcându-se “grupul statuar”. şi în special statuetele de tip 143 www. De la sfârşitul neoliticului târziu. cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel cu cultura Boian. Unele elemente Hamangia au contribui. Ursulescu.

Cluj) şi Suplac (Suplacu de Barcău. Pe fond Turdaş s-a format grupul cultural Iclod (jud. Cele două grupuri culturale au jucat un oarecare rol în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár (Ursulescu. a comunităţilor vinčiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniar-ceramice. peste care s-au grefat puternice influenţe vinčiene din aşa-numita cultură a Banatului. Ceramica se caracterizează. aşa cum am văzut.cimec.ro . şi influenţe ale ceramicii liniare. 1993. printr-un decor incizat meandric. cu schelete întinse pe spate. De asemenea. în timp ce ultima fază are legături cu cultura Petreşti. 1993). parţial contemporan cu aspectele târzii ale complexului Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj şi cu culturile Turdaş şi Tisa. În bazinul mijlociu şi superior al Tisei. Cluj). inclusiv complexul de cult de la Tărtăria (lângă Orăştie) şi Parţa (Lazarovici. în primul rând. a evoluat cultura Tisa. fondul cultural Vinča C fiind foarte puternic: ceramica decorată cu caneluri şi pliseuri. Transilvania. 1993). Cultura Turdaş este cea mai reprezentativă civilizaţie din Podişul Transilvaniei este Turdaş (staţiunea eponimă tell din lunca Mureşului). piese de aramă etc. ofrande destul de bogate (brăţări de marmoră. evoluând de-a lungul a trei faze. ca elemente locale. A inclus. 1993) În eneoliticul timpuriu. Bihor). Ritul de înmormântare era inhumaţia. cupele cu picior înalt. eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluţia 144 www. pandantive din colţi de mistreţ. şi complexul neolitic târziu Lumea Nouă-Cheile Turzii-Cluj.“gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodă) dovedesc originea anatoliano-egeeană a acestei culturi. în reţea. născută. din scoici de tip Spondylus. la care se adaugă şi menţinerea tradiţiilor Starčevo-Criş (conservate mai ales în zona Munţilor Apuseni). dar şi pictură. În Moldova. vasele rectangulare (Lazarovici. formând aşa-numitul “stil textil”. în proporţii diferite. s-a caracterizat printr-o fărâmiţare culturală şi instabilitatea ariilor de răspândire. s-au format grupurile Gilău (jud. datorită amestecului. 2002). care reprezintă aspecte de tranziţie între ariile culturale Turdaş-Iclod şi Tisa. Todorova.) (Comşa. o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă. Bojadjiev. Dimov. jud. pe fondul culturii ceramicii liniare târzii din Câmpia Tisei. benzi incizate (adeseori umplute cu puncte).

Ceramica acestei perioade a fost de o deosebită 145 www. De asemenea. Lazarovici. Eneoliticul dezvoltat (aprox. şi influenţe din partea culturilor Hamangia şi Vinča. 1993. În faza a III-a. contribuind astfel la naşterea aspectului Ariuşd (din sudestul Transilvaniei) şi a culturii Cucuteni (din Moldova). Cucuteni. la care s-au adăugat noi influenţe sudice. formată. Precucuteni. Cultura Petreşti (jud. Sfârşitul culturii Petreşti se produce datorită extinderii grupului cultural Decea Mureşului şi a culturii Bodrogkeresztúr în centrul Transilvaniei (Paul. în nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei. făcându-se trecerea către cultura Cucuteni (MarinescuBîlcu. s-a născut aspectul cultural AldeniStoicani-Bolgrad.ro . Iaşi). Spaţiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei materializată prin apariţia topoarelor de tip pană. 1993). 102). începe să fie folosită pictura cu roşu şi cu alb. Bodrogkeresztúr). Sa caracterizat printr-o frumoasă ceramică pictată bicrom şi tricrom (fig. cunoscând o deosebită expansiune până aproape de Nipru. în sudvestul Transilvaniei şi nordul Banatului (grupul cultural Foeni). deoarece s-a răspândit îndeosebi în Podişul Transilvaniei. 3750-2700 bc) cunoaşte un stadiu înalt de civilizaţie. de certă influenţă sud-balcanică (cultura Dimini). atât înainte. precum şi de o parte şi de alta a gurilor Dunării. Giuleşti).unei culturi unitare. cu comunităţile culturii Boian (din faza a II-a. Alba) este cunoscută şi sub numele de cultura ceramicii pictate central-transilvăneană. din contactul cu comunităţile fazei de trecere de la Boian la Gumelniţa. Bacău) Târgu Frumos şi Isaiia (jud. Ursulescu. cât şi după arderea vaselor. Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii liniare târzii. Acest aspect şi-a continuat evoluţia şi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniţa şi Cucuteni. ciocan şi cu braţele în cruce precum şi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniţa. pe fond Vinča-Turdaş. din vestul Moldovei şi sud-estul Transilvaniei. Cultura Petreşti a influenţat grupul Iclod şi cultura Precucuteni finală. 1992.cimec. dar şi cu grafit. care precede cronologic şi genetic cultura Cucuteni. 2002). căreia i-a transmis tehnica superioară a pictării vaselor înainte de ardere. Se remarcă o serie de complexe de cult ca cele de la Poduri (jud. dar atacurile unor populaţii răsăritene vecine (aflate într-un stadiu inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statală.

cimec. a început să crească rolul păstoritului şi al ceramicii de o 146 www. au contribuit la geneza culturii Cernavoda I. Dezvoltată pe parcursul a două faze. jud. cu caractere distincte. PrecucuteniCucuteni. cuprinzând tot teritoriul Dobrogei. rhyton) (fig. tezaure cu obiecte de aur (Sultana. partea estică a Bulgariei. Turdaş-Petreşti. care a avut o înaltă valoare artistică. care a continuat parţial modul de viaţă. ceea ce a declanşat lungul şi complicatul proces al trecerii gradate a spaţiului carpatic spre epoca bronzului şi spre o masivă şi complexă restructurare etnico-lingvistică (Ursulescu. aşa cum am văzut deja. Această cultură a cunoscut. prin transformarea lentă a vechiului fond cultural BoianKaranovo V. până în nordul Mării Egee (cultura Dikili Tash) şi sudul Moldovei (unde. împreună cu comunităţile Precucuteni III-Cucuteni A. necropole bogate (Varna). care continuă.calitate. În aceste condiţii. o deosebită expansiune. Comşa. unde e cunoscută sub numele de Karanovo VIKodjadermen-Varna. a format aspectul AldeniStoicani-Bolgrad). Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr. spre sfârşitul perioadei avînd loc puternice infiltraţii de populaţii pastorale răsăritene (grupurile Suvorovo şi Decea Mureşului. dinspre stepele nord-pontice. Cultura Gumelniţa s-a născut pe teritoriul Munteniei şi Bulgariei. Ilfov). din Dobrogea şi în valea Dunării de Jos. În estul Olteniei comunităţile gumelniţene s-au interferat cu cele ale culturii Sălcuţa. nord-estul Greciei. 1993. 1993). cultura Cernavoda I). în cea mai mare parte. Dimov. 103). pictura cu grafit şi aur) şi noi forme de vase (askos. în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniţa. Eneoliticul dezvoltat se caracterizează prin arii culturale stabile. în special cea pictată. Vădastra-Sălcuţa. evoluţia din eneoliticul timpuriu. care asimilează noi procedee tehnice de decorare a ceramicii (pictura crudă cu roşu. Acestea. 2002). datorită penetraţiei. a unor populaţii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Dani-lovsk-Suvorovo-Cainari). Purtătorii culturii Gumelniţa au dezvoltat forme superioare de organizarea a habitatului. Todorova.ro . ceea ce indică existenţa unei aristocraţii care îşi exercita dominaţia regional şi dovezi ale prezenţei unor familii bogate (Bojadjiev. prin sinteză cu populaţia locală gumelniţeană. cultura Gumelniţa şi-a restrâns aria de dezvoltare. cu locuinţe de cult (Căscioarele).

decorul incizat. şi proeminenţele în formă de cioc de pasăre. în reţea. Dolj) face parte dintr-un complex vast. Ceramica sălcuţeană era decorată prin pictare cu grafit. şi a participat la formarea unui orizont cultural de mixtură Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. în urma contactelor cu purtătorii culturilor Cernavoda I şi Bodrogkeresztúr. prin aplicarea picturii crude. Comunităţile gumelniţene care s-au retras spre nordul Munteniei. şi au pătruns şi în ariile culturilor învecinate (Ariuşd-Cucuteni şi Sălcuţa) (Luca.calitate mai slabă. În ultima fază (a IV-a). sud-estul Slovaciei. Ceramica continuă tradiţia vaselor cu picior înalt. culturii Coţofeni. Purtătorii culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol important în cadrul procesului de unificare culturală.cimec. către sfârşitul mileniului IV bc. în zona de dealuri şi în Subcarpaţi. Ucraina transcarpatică. nordul şi vestul Banatului. şi cu caneluri de tradiţie vinčiană (fig. influenţe din partea bronzului timpuriu din Macedonia şi Grecia (cultura helladică). Metalurgia aramei era dezvoltată cunoscându-se numeroase topoare mari de cupru. Cultura Tiszapolgár/Româneşti. cultura Sălcuţa a receptat. care cuprindea. în afară de Oltenia. cu torţi pastilate care s-au vor transmite. Dâmboviţa) (Ursulescu. Având o puternică componentă vinčiană. cu incizii incrustate cu alb şi roşu. 2002). formându-se pe fondul culturii Tisa. după ardere. Ursulescu. 104). perforat de grupuri de orificii rotunde. Ceramica Bodrogkeresztúr/Gorneşti este caracterizată prin “oalele de lapte”. cu influenţe din partea grupurilor locale Iclod şi Suplac. a ocupat sudul Banatului. pentru confecţionarea căreia se folosea masiv amestecul de scoică pisată în pastă.ro . Vojvodina. Cultura Sălcuţa (jud. aşa cum am văzut în capitolele precedente. care a evoluat către cultura Coţofeni (Comşa. unde s-a interferat cu purtătorii culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr. care a avut 147 www. au dat naştere aspectului Brăteşti (jud. Mureş) care a marcat o mai accentuată mobilitate a comunităţilor sale care au ocupat întreaga Transilvanie şi Banatul. care i-au întărit individualitatea. 2002). nord-vestul Bulgariei (aspectul Krivodol) şi Serbia (aspectul Bubanj). Evoluţia acestei civilizaţii a fost continuată de cultura Bodrogkeresztúr/ Gorneşti (jud. 1993. Începând din faza a II-a. cultura Sălcuţa sa transformat. în Crişana. 1999). s-a răspândit în răsăritul Ungariei.

şi erau dispuse după un anume plan (în cerc. cu evoluţie milenară (fig. de regulă. ocupând un spaţiu vast. Buznea ş.cimec. din care va lua naştere cultura Coţofeni (Lazarovici. redând motive spiralice. Petreni. de peste 350000 kmp. răsăriteană (Srednyi Stog II). Dobrovody. în majoritatea cazurilor. Dumeşti. Luca. care au dus la transpunerea motivelor spiralomeandrice în tehnica picturii policrome. adesea în centru aflându-se o construcţie mai impunătoare. şiruri paralele sau pe grupe).loc. face faima acestui complex cultural. când s-a constituit marea sinteză Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile TurziiHunyadihalom. având scoică pisată în amestecul pastei şi decor imprimat (cu pieptene sau cu şnurul).). Organizarea habitatului uman a avut o deosebită importanţă. cu substructură de bârne despicate. casele erau construite. Moldova. aplicată. negru şi alb. Poduri. înainte de arderea vaselor. toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizată. Complexul cultural Cucuteni-Ariuşd-Tripolie este cea mai reprezentativă manifestare a neo-eneoliticului românesc. Ghelăieşti. Ritul funerar este puţin cunoscut. care putea servi drept loc de adunare a comunităţii şi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase. a. cu mai şi multe încăperi şi chiar etaj. Născută prin evoluţia culturii Precucuteni. în vestul ţării. remarcabile fiind complexele de cult şi altarele (Truşeşti. în zona Bugului Sudic. de o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali. cu importante contribuţii Gumelniţa şi Petreşti. în Rep. 105). Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebită. În domeniul spiritual.ro . Ceramica pictată cu roşu. de origine străină. de tip „cetăţuie”. pe platforme masive de lut. uzuală (mai ales nepictată) şi aşa-numita specie ”Cucuteni C”. În domeniul ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: fină (aproape întotdeauna pictată sau decorată cu motive adâncite). din sud-estul Transilvaniei până la Nipru. la începutul eneoliticului final. se remarcă bogata plastică antropomorfă şi zoomorfă. reprezentată atât prin statuete cât şi prin vase schematizate (“Hora de la Frumuşica”). cu suprafaţa de sute de hectare şi mai multe mii de locuinţe: Taljanki. cunoscându-se atât aşezări deschise şi fortificate natural şi antropic. 1993. meandrice şi geometrice. şi o serie de aşezări-gigant (“protourbane”). În cadrul aşezărilor. 1999). unele 148 www. Majdaneţk.

din păcate. tracii. Horodiştea-Erbiceni şi FolteştiCernavoda II. Ursulescu. reflectată în caracterul sezonier al aşezărilor şi predominarea locuinţelor adâncite. 1993. germanii.cimec. economico-sociale (păstoritul predominant) şi politico-militare (conflictele din Asia Centrală. Culturile eneoliticului final reprezintă împletirea diferitelor fonduri şi tradiţii. cu construcţie interioară. remarcânduse topoarele de luptă. Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au născut civilizaţiile specifice eneoliticului final de la răsărit de Carpaţi: Gorodsk-Usatovo. începută în cea de-a doua jumătate a mileniului al IV-lea bc.). sau din bronz arsenical. s-au conturat şi vehiculat mai multe ipoteze şi teorii. apariţia necropolelor de incineraţie etc. de inspiraţie megalitică. 2002). În cadrul utilajului litic şi metalurgic s-au realizat numeroase arme. neîntrunind o majoritate a susţinătorilor. a avut la bază o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subboreală). Referitor la formarea acestei mari familii etno-lingvistice. Eneoliticul final (numită şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului) (aprox. 2002). Anatolia ). Cernavoda III şi Coţofeni. unele lucrate din roci foarte dure. S-au produs o serie de mutaţii spirituale. 3000/2700–2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturală a civilizaţiilor din eneoliticul clasic graţie pătrunderii tot mai masive a comunităţilor pastorale nomade şi seminomade din stepele nord-pontice şi caspice Această situaţie cultural-istorică. cu puternice influenţe sudice.morminte având caracter de cult (sacrificii umane) (MarinescuBîlcu. niciuna. inclusiv din silex.ro . celţii. 149 www. illirii. Dintre manifestările etno-culturale ale acestei perioade se evidenţiază: Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. naviforme (Ursulescu. A fost o perioadă caracterizată printr-o mai mare instabilitate a habitatului. venite din partea epocii bronzului anatoliano-egeo-helladic şi est-central europene încadrate în aşa-numitul proces de indo-europenizare a spaţiului carpato-danubiano-pontic configurându-se elementele timpurii ale popoarelor şi limbilor europene ale epocii bronzului (grecii. slavii). materializate şi în schimbarea unor elemente ale ritului şi ritualului funerar (morminte tumulare. Caucaz.

grupul cultural Suceava (necropola de incineraţie de la Suceava. Băceşti ş. în special sudice. uneori colective– Dolheştii Mari. estul Munteniei şi Dobrogea este cunoscută cultura Folteşti-Cernavoda II. locuinţe. şi nordice. venite din aria culturală GorodskUsatovo (formată din fondul tripolian). Acesta a evoluat în eneoliticului final. pătrunşi în jumătatea nordică a Moldovei. fiind compus din două culturi principale: Horodiştea-Erbiceni şi Folteşti-Cernavoda II. în special amforele globulare. lumii tracice. Costişa). s-au transmis în epoca bronzului. ulterior. născută din evoluţia fondului culturii Cernavoda I. asupra cărora s-au exercitat mai multe influenţe.ro . În partea de sud a Moldovei. fortificaţii) Pe parcursul evoluţiei sale. De aceea. Suceava. materializată în dispariţia scoicii pisate din 150 www.a. pe fond cucutenian şi Cernavoda I. cu resturile de incineraţie depuse în gropi simple. în special. şi mormintele de inhumaţie cu scheletele depuse în cutii de piatră–ciste. s-au păstrat o serie de influenţe mai vechi: parţial ceramica pictată. Monteoru. Basarabi.Complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II a rezultat din îmbinarea mai multor culturi şi grupuri culturale. Continuitatea unor forme de cultură materială se observă şi în organizarea habitatului (tip de aşezare. Cultura Horodiştea-Erbiceni/Brânzeni-Gordineşti (în Rep. a comunităţilor culturii amforelor sferice.cimec. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic şi decor imprimat. în nordul Moldovei. Au fost confecţionate. Piatra Neamţ.. de tradiţie cucuteniană. la unele culturi (Glina. vase askoi şi amforete. la care s-a adăugat revitalizarea unor elemente locale de tradiţie gumelniţeană şi cucuteniană şi asimilarea unor influenţe sudice ale epocii bronzului egeoanatolian şi balcanic. Din împletirea unor comunităţi ale culturii amforelor sferice (varianta volhyno-podoliană) cu cele ale culturii HorodişteaErbiceni s-a format. din partea culturilor bronzului helladic. care a devenit specific. peste 100 morminte). cultura Horodiştea-Erbiceni a intrat în contact cu purtătorii culturii amforelor sferice. Moldova) s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adăugat o serie de elemente răsăritene. alături de care s-au impus ceramica incizată şi cea decorată cu şnurul. cu şnur şi liniuţe. domeniu în care s-a renunţat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric.

mai ales. în limba rusă) şi extinderea treptată a culturii Glina IIISchneckenberg au determinat încetarea acestui complex cultural. 151 www. specifică pentru epoca bronzului. purtătoare a grupului mormintelor tumulare cu ocru. comunităţile culturii Kostolac care s-a răspândit. Transilvania şi Banat. În aceeaşi perioadă. Către sfârşitul perioadei. s-a ajuns la o uniformizare culturală în tot spaţiul est-carpatic. Pătrunderea. 2002). care a cunoscut o vastă răspândire din Cehia. s-au grefat noi impulsuri din lumea bronzului egeean (helladic). a unor noi valuri de populaţie pastorală nord-pontică. având trei faze şi mai multe variante locale. au fost cunoscute şi morminte sporadice de incineraţie. în partea de sud a ţării. extrem de variată ca forme. sudul Poloniei până în nordul Serbiei şi al Croaţiei (Ursulescu. Multe forme de cultură materială s-au perpetuat şi se observă o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen Ceramica. în Serbia. Aceasta a cuprins vestul Munteniei. Dolj) s-a născut prin uniformizarea şi revitalizarea fondului local al eneoliticului dezvoltat (Sălcuţa. avea un decor specific. s-a dezvoltat cultura Cernavoda III. Slovacia. în aceeaşi perioadă.cimec.pasta vaselor şi rara utilizare a decorului şnurat. la începutul epocii bronzului (a doua jumătate a mileniului al III-lea bc). de la Dunărea Cultura Coţofeni (jud. În cadrul ritului funerar. Bodrogkeresztúr. realizat prin împunsături succesive. care s-a perpetuat până la începutul epocii bronzului. formându-se complexul cultural Horodiştea-Folteşti-Cernavoda II. Pe fondul iniţial Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom. fiind urmaşa directă a culturii Cernavoda I. Sfârşitul culturii Coţofeni s-a produs odată cu evoluţia spre faza a III-a (Câlnic). În sudul Banatului au evoluat. când a întreţinut legături cu cultura învecinată Glina III–Schneckenberg. vestul României. În partea de vest a spaţiului carpato-danubianopontic au pătruns purtătorii culturii Baden (Austria). Oltenia. pe lângă inhumaţii plane sau tumulare. în groapă simplă (Jamnaja.ro . estul Austriei. Cernavoda I). ornamentul predominant fiind alcătuit din şiruri de crestături şi brâie mărunt crestate. influenţele sale resimţindu-se pe spaţii mult mai largi.

Modul de viaţă neolitic a fost inventat şi a avut caracteristicile sale. Dovleacul a fost cultivat în America Centrală şi Mexic.ro .CAPITOLUL 17 SOCIETĂŢILE PRODUCĂTORILOR DIN ZONA AMERICANĂ Zona americană (sudul Americii de Nord. pentru spaţiul mexican. nu acelaşi lucru se poate spune despre animalele domestice. pentru porumb (Zea mays). de unde s-au răspândit şi în alte teritorii. deoarece “izolarea” faţă de Lumea Veche i-a conferit o anumită individualitate şi fenomene specifice. în timp ce fasolea. 152 www.cimec. De aceea. şi „Perioada formativă” (aproximativ 2500-). cea mai cunoscută cereală din zona în aflată în discuţie. dovleac (Cucurbita). cartofi dulci (Solanum tuberosa) şi manioc (Manihot esculenta). pentru cartof. manioc şi fasole. în aproape toată America perioadei (Mexic. ∗ Pentru zona americană nu se uzitează termenul de neolitic ci formule particulare ca „Arhaicul târziu” (aprox. Astfel. America centrală). a fost domesticită în zona andină peruviană. America centrală şi nord-vestul Americii de Sud) reprezintă un spaţiu particular în perioada societăţilor producătoare de hrană∗. Cu toate acestea. existând o îmbinare interesantă între comportamentul culegătorului şi cultivatorului. este greu de precizat care este perioada de inventare a agriculturii în America (mileniile al IX-lea–al VIII-lea bc). şi zona central-andină (Anzii centrali). fasole (Phaseolus vulgaris). în Munţii Anzi şi America Centrală. tuberculii (cartofii dulci şi maniocul). dacă numărul plantelor cultivate este suficient de mare. se cunosc două centre relativ timpurii de cultivare a unor plante comestibile: regiunea mezoamericană (America centrală). în zona SUA. 7000-2000 BC). Porumbul. în spaţiul american. a fost domesticit din teosint.

au fost cultivate: amarantul. (Gorenstein. ale cărui boabe au fost mai întâi culese. a fost domesticit în America centrală. cu precizie când a fost cultivată. la Guila Naquitz pe valea Oaxaca (Mexic). încă din stadiul de culegător. aceasta fiind perioada în care s-ar fi trecut.Paleobotanişti consideră că strămoşul sălbatic al porumbului este teosintul. probabil şi în cele vecine. la cultura diferitelor specii ale cerealei americane. oamenii ferindu-se să consume părţile aeriene şi fructele acestor plante. Ulterior. 153 www. ardeiul iute. Forbis. alunele de pământ. alpaca(Lama pacos) şi lama (Lama lama) fiind cunoscute şi domesticite pe platourile andine ale Americii de Sud (mileniul al IV-lea bc). prin mileniul al II-lea bc curcanul (Meleagris galloparo). asupra căruia vom stărui într-o perioadă următoare. Tolstoy. dar ca plantă de cultură era prezentă în valea Tehuacan (Mexic) din mileniul al V-lea bc. un spaţiu de cercetare . pentru ca. mai apoi. îngroşate. nelămurite pe deplin. Tot din această ultimă regiune era cunoscut. pe care leau cultivat doar pentru tulpinile lor subterane. în zona mexicană. Cu toată multitudinea de fenomene etno-culturale. şi să prepare aşa-numita tapioca. folosită în alimentaţie. dintre care una cu opt şiruri de boabe. sau culese: diferite varietăţi comestibile de cactuşi. Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului şi maniocului.cimec. bogate în substanţe de rezervă (proteine şi amidon). 1974). În ceea ce priveşte creşterea animalelor. oamenii au învăţat. floarea soarelui. Lanning. America păstrează aceeaşi particularitate.ro . de pe la 6500 bc. fructele arborelui de cacao etc. neputându-se spune. teritoriile sudice şi nord-americane rămân. să fie cultivat. Mai mult. în regiunea mezoamericană. porcul de India (Sus scrofa indica). în mileniile al VI-lea–a l V-lea bc. Fasolea sălbatică a fost cunoscută din mileniile al IX-lea–al VII-lea bc. care sunt otrăvitoare. făina de manioc. Ulterior. să extragă substanţa otrăvitoare din tuberculii de manioc. şi la Guitarrero (Chile). în zona central-andină. tigva.

care aglomerează.cimec. prin pensulare sau scufunda-rea vasului. s. un personaj sau o divinitate de rang superior. talismane. Apotropaic (gr. pentru acoperirea porozităţilor şi pregătire pentru realizarea decorului. n. mult mai evoluate. Aglutinant. persoană sau divinitate care urmează. a răscumpăra o greşeală.ro . sacrificii. f. άποτρόπαιος. cu vine transparente. se referă la calitatea unor artefacte cultice (amulete. Aculturaţie (s. Amazonit = varietate de feldspat microclin. ca adjectiv. utilizat ca piatră semipreţioasă. Alleröd = fază de încălzire climatică. expiator (a şterge.) = varietate de gips cu aspect de marmură albă. în sens mai larg. deumită după un sat din Danemarca. în sens larg. de portice sau colonade care se succed în linie dreaptă Angobă = peliculă subţire de argilă obţinută dintr-o suspensie fină.. transformarea unei culturi prin contactul cu o altă cultură superioară. f. de compoziţie şi culoare diferită. adună. ofrande şi ceremoniale de a poseda şi determina un caracter protector 154 www. în cadrul unor culte şi practici magico-religioase. obiecte de cult şi vase. Alabastru (s. -ă (adj. în preistorie acest adjectiv se aplică atunci când se vorbeşte despre caracteristicile unei limbi. aplicată. sufixe şi infixe) sau ale unei aşezări umane de tipul adunat. m. datată între 9800-8800 bc. ale cărei elemente le împrumută. ispăşitor).. engobe).) = care uneşte. verde-albăstrui.) = preluarea de către o populaţie a unor elemente superioare de civilizaţie materială şi de ordin spiritual sau a întregii culturi a unei alte populaţii. din care s-au confecţionat diferite piese ornamentale. -ă (s.GLOSAR Acolit.) = însoţitor. -ιου) = termen de origine grecească care desemnează etimologic – care înlătură relele. în care cuvintele se formează prin adăugarea de afixe (prefixe. reprezentări etc). mai laes prin pictare (fr. la exteriorul şi interiorul recipientelor. Anfiladă = modalitate de construcţie constând dintr-un şir de clădiri.

nenorocirilor. ca acolit al zeităţilor feminine ale fecundităţii şi fertilităţii. Campaniform = în formă de clopot. a vaselor care imită forma trupului unor animale. considerat simbol al elementului masculin. din care au supravieţuit gheţarii polari. întregul craniu care reprezenta efigia întregului animal.cimec. Boreal = fază climatică postglaciară (holocen). paharul în formă de clopot întors. Calotă glaciară = masă de gheaţă care acoperea. vrăjmaşilor. termenul a fost uzitat pentru a defini un complex cultural din chalcoliticul final cen-tral şi vest-european (sfârşitul mileniului III bc). ghinionului. Bölling = fază de încălzire climatică. prin modelare în lut sau prin simboluri picturale pe ceramică. care a dus la o importantă transgresiune marină şi o dezvoltare a pădurii de foioase termofile. datată între 11250 – 10300. Betel = specie de piper agăţător (Piper betel). în vreme ce în regiunile dinspre nord şi sud constituia. în special plastică antropomorfă) realizată în cadrul locuinţei sau în aşezare. 155 www. Carpaţi). o mare întindere (calora continentală şi banchizele). ladă. Bucranii au fost descoperite în diferite complexe de cult şi sanctuare sau au fost reprezentate pe artefacte cultice. culmile montane de la latitudinile mai mici (Alpi. n. în timpul căreia s-a instalat în Europa un climat cald şi uscat. viril.ro . pe uscat sau pe apă. caracterizată printr-un climat cald şi umed (optimum climatic atlantic). în diferite civilizaţii orientale şi europene. Atlantic = fază climatică postglaciară (holocenă). care apare. Bothros (oi) = termen grecesc care desemnează o groapă rituală (cu materiale de ofrandă. Cistă = cutie. poate cu rol de fundare. numită astfel după un lac din Danemarca.împotriva neşansei. datată între 68005500. ca principală formă ceramică. datată între 5500-2500 bc. care avea. în timpul perioadelor glaciare.) = frontalul taurului şi. prin extensie. sarcofag de piatră. prin extensie. demonilor şi duhurilor cu putere malefică. Bucraniu (s. Askos (oi) = cuvânt grecesc utilizat pentru denumirea recipientelor de piele (burduf) sau.

Spre sfârşitul ultimei glaciaţii (între 14 000 şi 8 300 ani bc. 1865). ulterior adăugându-se argumentele stratigrafice şi paleontologice (J. alées couvertes. termen geologico-istoric introdus în secolul al XVIII-lea de A. erau adesea ridicate în vederea înhumărilor colective. aşa cum este marele dolmen de la Antequera.ro . Data de început a cuaternarului a fost fixată convenţional de către UIQ la 1800000 ani. în care au apărut mamiferele actuale şi omul. până la 156 www. din mileniile V – II î. format din trei pietre: doi montanţi. pleistocenul şi holocenul. Această denumire a fost acceptată oficial la Congresul geologic Internaţional de la Bologna (1888) şi desemnează ultima perioadă geologică din istoria planetei noastre (aprox. compartimen-tate sau cu transept. Période Homozoïque (A. numită “masă de piatră” după etimologia din limba bretonă (dol = masă. gallery grave). şi o placă orizontală. quartus-al patrulea). Dryas = perioadă climatică numită după o plantă din familia rozaceelor. Chr. cu un model simplu. tipică pentru munţii înalţi şi tundră. 1874). Alături de construcţiile singulare (Keriaval/Carnac. Secundar. 2000000 ani-prezent). Geikie. Reboul). cu foarte multe variante.cimec. Terţiar şi Cuaternar. formând aşa-numitele “alei acoperite” (fr. În detaliu. folosindu-se studiile stratigrafice ale sedimentelor conti-nentale şi carotajele efectuate în sedimentele oceanice din diferite puncte ale globului. en. 1922) şi antropogen (literatura rusă). Pavlov. în Andaluzia (Spania). din care cauză este numit Eiszeit (Karl Schimper. geologii au stabilit o serie de variaţii climatice ciclice. 1829. Période anthropéienne (A. care diviza trecutul geologic în Primar. Desnoyer. cuaternarul se caracterizează printr-o răcire globală a climatului. Anthropozoikum (Cehia şi Slovacia). Mane-Groh din Franţa). utilizate în Europa de vest şi nord-vest. Vézian. men = piatră). Faţă de alte ere. perioadă glaciară (J. 1835). 1830). perioadă antropogenă (A. ca acoperiş.Cuaternar = (lat. Aceste morminte monumentale. şi Henri Reboul. fiind divizat în două perioade. cu sau fără coridor de acces. cel mai adesea ale mai marilor vremii. Dolmen – construcţie funerară megalitică. aşezaţi vertical. P. Werner. există şi unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri.

Australia. America de Sud. fenomen complex. o unire. de asemenea. din cauze terestre şi cosmice conjugate. mai puţin precizate. cu acţiune sicativă. oxizi minerali. Africa. regiuni. Glaciaţie = (lat. Epifanie = (gr. În decursul evoluţiei geologice au fost identificate g. Groenlanda şi America de Nord. denumite diferit de la zonă la zonă. aparenţă) credinţe şi practici magico-religioase legate de înfăţişarea sau venirea unei zeităţi. Oceania şi Antarctida. ighidi). glacies-gheaţă). έπιφάνεια=apariţie. geologic. pentru a se stabili o cronologie locală. permo-carbonifer (emisfera sudică) şi cuaternar (pleistocen). fiecare cu o cronologie specifică. grup social. termenul desemnează şi luciul intens al categoriilor ceramicii fine din alte epoci (neolitic – epoca fierului).ro . caracterizate prin instalarea unui peisaj de tundră. de asemenea. în unele zone până la începutul borealului). fiind cunoscută. Erg = regiune sahariană mai joasă.cimec. După zonele de extindere a maselor de gheaţă se cunosc: glaciaţii continentale. unor mari mase de gheaţă. în precambrian. desemna magistratul care dădea numele anului. manifes-tare. din cadrul unor religii şi mitologii. două perioade temperate au separat trei faze reci: Dryas I. care a avut ca urmare dezvoltarea. cambrian.începutul preborealului. cuaternară a fost un fenomen cvasi-general. sub toate formele sale. hidrologic şi paleoclimatic. numite de calotă. caracterizat prin scăderea temperaturii medii anuale. o împreunare 157 www. II şi III.) = termen utilizat pentru a desemna o serie de practici magico-religioase. prin extensie reprezintă denumirea care este dată luciului specific ceramicii greceşti (un fel de smalţ). glaciaţii montane sau alpine şi glaciaţii oceanice sau de banchiză. Hierogamie (s. prin care se realiza căsătoria sacră. Firnis = amestec lichid alcătuit din ulei vegetal sau răşini. Eponim = termen grecesc care înseamnă cel care (-şi) dă numele unei localităţi. seminţii. acoperită cu dune de nisip întinse şi mobile (sin. silurodevonian (America de Sud şi Africa). f. pe importante suprafeţe ale uscatului şi apelor. G. în Eurasia.

atlantic (cald şi umed). în Orient şi 10000/8000 î. de aceea. care conduc la unele modificări ale peisajului vegetal şi faunistic. materializată printr-o uşoară topire a gheţarilor. Zonele de ocurenţă se găseau în Afganistan şi în regiunea lacului Baikal şi. Lapislazuli (s. pentru trasarea unor detalii anatomice (părul. Hipogeu = mormânt săpat în piatră care înlocuieşte grota naturală. recent). de culoare albastră intensă. Interstadiu = perioadă de încălzire relativă în cadrul unei glaciaţii.fizică şi simbolică.ro .) = mineral numit lazurit. considerat piatră semipreţioasă. legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii. subboreal (cald şi uscat). numit şi actual. prin extensie se denumirea se aplică populaţiilor pastorale stepice. Interglaciar = perioadă caracterizată printr-un climat mai cald. aluvium. a cuplului/cuplurilor divine. subatlantic (umed şi rece). Chr. pentru realizarea unor podoabe. a făcut obiectul unui intens comerţ. Chr. Holocen = (gr. epocă recentă. Kurgan = termen care desemnează un mormânt de inhumaţie sau incineraţie deasupra căruia s-a ridicat o construcţie sub formă de movilă (tumul). caracterizată printr-o uşoară încălzire a climei. care începând cu mileniul al IV-lea bc au introdus acest tip de monument funerar. subâmpărţită. кαίνός. ochii) ale statuilor. de la zonă la zonă. în zona europeană. holos-tot. până în prezent.. la rândul ei. cuprinzând perioada postglaciară. χολός. cu ocazia unor ceremoniale calendaristice. kainos-nou. introdusă de Paul Gervais (1847). aşa cum este în zilele noastre holocenul. definind o grotă artificială în care erau depuse mai multe cadavre. cu una sau mai multe camere. n.. de diferite dimensiuni.cimec.. cu diferite cronologii relatice şi absolute. 158 www. opacă. pontocaspice. cu o durată destul de scurtă. din neoliticul timpuriu până în timpul marilor civilizaţii. în mai multe perioade: preboreal (rece şi uscat). care a fost utilizată pe scară largă în Orient. a doua subdiviziune a cuaternarului. subactual. situată între două perioade glaciare. cuprinsă între 12000/10000 î. temperat. boreal (cald şi uscat). bărbile.

Paredru (s. geomorfologia. în Europa de vest. mi-cromorfologia. fisurile de îngheţ. aleile acoperite. esenţial pentru înţele-gerea funcţionării şi evoluţiei societăţilor umane preistorice. unele temple circulare din Mediterana occidentală etc. ihtiologia. pingos. pe crestele munţilor din cele două emisfere. carpologia. În trecut. de nord sau de est. translucidă. de diferite culori: alb-cenuşie. acestea răspândindu-se. dendrocronologia etc. solurile poligonale. stelele funerare. ocupa zonele care sunt astăzi temperate. Chr. cu duritatea de 6-6. cum sunt: arheozoologia. pedologia. Astăzi regiunile periglaciare (unde pământul rămâne îngheţat în adân-cime tot timpul anului) reprezintă 1/5 din suprafaţa totală a continentelor: în jurul cercului polar arctic (nordul Americii de Nord. ulterior. în timpul glaciaţiunilor. care are o spărtură concoidală.) = divinitate masculină sau simplu muritor care era acolitul unei divini-tăţi feminine a fertilităţii şi fecundităţii. prin cioplire. Peisajul regiunilor periglaciare este sub influenţa câtorva fenomene particulare. vorbind de interacţiune continuă dintre om şi mediu. aşchii şi lame deosebit de tăioase.ro . solifluxiunea. determinate esenţial de ciclul îngheţ/dezgheţ (cryoturbaţiunea.5 (scara Mohs). Se încadrează în această denumire menhirele. se face prin coroborarea arheologiei cu unele ştiinţe naturale de graniţă. neagră-cenuşie. malacologia. până în Europa centrală. dolmenele. Paleomediu = mediul sau cadrul natural al epocilor preistorice. palinologia. antracologia. izolate sau nu. sticloasă. Obsidian = rocă vulcanică efuzivă. Cele mai vechi monumente megalitice sunt cunoscute către 4500 î.Megaliţi = monumente arheologice realizate din una sau mai multe pietre ridicate sau aranjate şi îmbinate fără zidărie. moviliţele înierbate etc). domeniul p. dând. formată prin răcirea rapidă a lavei. 159 www. prin extensie. Siberia) şi. pe o arie largă. Periglaciar = termen ce desemnează regiunile reci unde îngheţul este important (dar care nu sunt acoperite permanent de gheaţă) şi. gelifracţiunea. m. Reconstituirea p. care au fost prelucrate prin retuşare. climatul dominant în aceste zone.cimec. în afară de această zonă.

Forbes (1846). de către cercetătorii neo-eneoliticului balcanic pentru a denumi diferitele spaţii de depozitare a cerealelor. cu diametrul/latura de aprox. Pintaderă = pecete. gravură şi sculptură sunt binecunoscute în preistorie şi istorie ca simboluri ale fecundităţii. înlocuirea. în emisfera nordică pe la 10000 / 8000 î. continuând şi în prezent. ale cărui reprezentări în pictură. care a avut.5 milioane ani şi 2 milioane ani BP. creşterea nivelului mării (submersia unor strâmtori – Behring. SE asiatic). în principal circulare sau pătrate. Pas-de-Calais.. a tundrei cu pădure. кαίνός. amplasate în interiorul locuinţelor. P. cu desene geometrice în relief pe partea mai lăţită. πλείστος. cunoscute din neoliticul vechi. datată între aproximativ 12. acceptată ulterior şi de Ed. fallus = termen grecesc care desemnează organul sexual masculin (penis). a debutat. utilizate pentru pictura corporală sau pentru realizarea de însemne. printre caracteristicile sale fiind stadiile glaciare şi interglaciare şi desprinderea omului din lumea animală. termen prin care se indică o serie de obiecte conice. recent). prima subdiviziune a cuaternarului. P. desemnând depozitele geologice în care 70% din fosile aparţin unor genuri şi specii actuale. 1 m. sigiliu (în spaniolă/ portugheză)..ro . pleistos-cel mai. cu forme şi dimensiuni variabile. Pithos (oi) = termen vechi grecesc care desemnează un vas mare de provizie. a mai fost denumit şi diluvium. P. Psihopomp = termen elen care desemnează atribuţiile unei divinităţi sau ale unui individ care conduce defunctul sau sufletul acestuia în lumea de apoi şi are grijă de acesta. fertilităţii şi forţei generatoare. denumită astfel de Charles Lyell (1839). în fostele regiuni reci. acest termen a fost folosit. Pliocen = perioada de sfârşit a neogenului. prin extensie. (numit şi Holocen) este marcat printr-o încălzire generală a climatului cu toate consecinţele sale: topirea gheţarilor. la rândul său.Phallus (-oi). Pleistocen = (gr.cimec. Chr. 160 www. kainosnou. în special de uz gospodăresc. mai multe etaje geocronologice Postglaciar = perioadă din istoria Pământului care a urmat ultima glaciaţie (Würm).

strâmtă şi înaltă în care se bate smântâna pentru a se alege untul. Ciclade. Anatolia. după înclinarea pantei nivelului continental. O r. apelor subterane etc). ridicat din cărămizi de lut sau din piatră. unde climatul este uscat şi temperaturile contrastante. Mycene.n. Creta. răspândindu-se apoi până în zona Asiei centrale. Existenţa regresiunilor explică prezenţa unor aşezări preistorice aflate sub nivelul marin actual (ca Ferman-ville. gheţarilor. mediile sedimentare sunt mai mult sau mai puţin favorabile conservării siturilor preistorice.cimec. în culturile Hassuna şi Halaf. Regresiune = coborâre generală a nivelului marin. o înălţare a continentelor din cauze tectonice sau o ridicare izostatică a maselor continentale. în Canalul Mînecii sau grota Cosquer în Mediterana. În funcţie de aceste procese. cu furaje pregătite pentru perioada de iarnă. p. fluviilor şi râurilor. ambele în Franţa). care au servit fie ca locuinţe fie în calitate de construcţii funerare. în interiorul continentelor. mai mult sau mai puţin vaste. în epocile glaciare. geografic prin “ridicarea” unor suprafeţe de uscat. O t. poate avea mai multe cauze: topirea gheţarilor în perioadele 161 www. Stabulaţie = sistem perfecţionat de creştere a animalelor în adăposturi. Sediment = depozit de materiale minerale şi organice a căror formare este datorată unor variate procese de transport (acţiunea mării. v. Transgresiune = creştere generală a nivelului mării.p.Putinei (s. Stepă = mediu bio-geografic care se află. poate acea mai multe cauze: eliberarea apelor oceanice de către gheţari.) = vas de lemn sub formă de trunchi de con. vântului. eliberate de greutatea gheţarilor în perioa-dele interglaciare. Exemple edificatoare sunt: Marea Stepă Rusă şi Marile Câmpii nord-americane. lacurilor şi izurilor. o putină mică. de regulă. d . caracterizată. cu acoperişul în formă de cupolă. geografic printr-o “retragere” a coastelor litorale şi o acoperire cu apă a unor părţi a continentelor. traducânduse d. Stepa se prezintă ca o vastă întindere de ierburi înalte (gramineele) fără arbori.ro . v. d. ultimele traversate altădată de turmele de bizoni. Sunt cunoscute în Orient din mileniul al VI-lea bc. Tholos (oi) = termen grecesc care desemnează un edificiu rotund. d. cu o anticameră rectangulară.

în epocile glaciare. Villafranchian = (Villafranca d’Asti.cimec. salcia arctică etc. T. Italia). cu rol ornamental şi protector. chiar şi cele temporare. datat aproximativ între 4000000 şi 2000000 de ani BP. o coborâre izostatică a continentelor. o scu-fundare a continentelor din cauze tectonice. din diferite zone deşertice sau nu (pl. Würm = Ultima glaciaţie cuaternară alpină.). se află la originea “plajelor înalte” care pot fi observate în diferite puncte ale globului. considerată fază de trecere de la pliocen la pleistocen. Ued = termen arab care desemnează cursurile de apă. formează un strat neted. ciuperci. plante cu bulbi) împreună cu câţiva arbuşti pitici (mesteacănul pitic. subdiviziune geo-cronologică a cuaternarului (L. denumită astfel după un afluent al Dunării din Bavaria.interglaciare. Tundră – mediu bio-geografic caracterizat printr-o vegetaţie joasă formând o stepă discontinuă. aplicată pe anumite suprafeţe. pentru neolitic şi eneolitic desemnează luciul care se observă pe suprafaţa unor vase pictate. încăr-cate de greutatea gheţurilor. care. f. lucios. Piemont. 1865). compusă din specii persistente (muşchi.ro .) = peruzea. Pareto. Tundra acoperă cea mai mare parte a domeniului periglaciar. licheni. 162 www. piatră semipreţioasă de culoare albastră-verzuie. utilizată în neolitic şi eneolitic pentru confecţionarea unor obiecte de podoabă. Turcoază (s. uadi/wadi) Vernis = soluţie alcătuită din răşini şi solvenţi.

Berkeley. Academic Press.. Paris.html o Aikens. Jerusalem-Ramat Gan: Massada Press. o Amiran. Higushi 1982. Aumassip G. No. http://wwwoi. 1988 b – Amblard S. Aumassip G. PUF. Aumassip G.comp-archaeology. Iran. Paris. o Amblard. Aumassip. Aikens C. 1997 . în Atlas du Néolithique européen. The Introduction of Pastoral Adaptions to the Highlands of East Africa. o Aurenche. Iran. 1988 – Amblard S..BIBLIOGRAFIE o (Abbas. vol.. The Oriental Institute News and Notes..Amiran R..237/TRB. I. Paris. Clark.uchicago.cimec. 1994. 163 www.. Marianovič Br.. 1993 – Benac A. Higushi T Prehistory of Japan. 1988 a – Amblard S.Abbas Alizadeh.ro . Excavations at Choga Bonut: the Earliest Village in Susiana. o Atlas 1994 . Marijanovič. o Baldia. o Amblard. Londres. în Dictionnaire de la Préhistoire. http://209. A. S. Lyon.org/Michelsberg. H. L’Europe orientale. Néolithique saharo-soudanais.. în Dictionnaire de la Prehistoire. 153. Néolithique Méditerranéen. The Michelsberg Culture.18. 2002 – Baldia Maximilian. M. 1988 c – Amblard S. Aumassip. From Hunters to Farmers. în Dictionnaire de la Préhistoire. The Ancient Pottery of The Holy Land. Les Balkans du nord-ouest. Maison de l’ Orient.. Aumassip. Liège. PUF.217. Spring 1997. Néolithique de tradition capsienne. Brandt (eds).* * * Atlas des sites du Proche Orient.. 1969 . Néolithique guinéen.edu/OI/IS/ALIZADEH/NN_SPR97/NN_Spr9 7.htm.. o Amblard. Paris. http://www. în Dictionnaire de la Préhistoire. PUF.. Funnel Beaker Kultur.htm o Baldia. Paris. PUF. Dalma. în Dictionnaire de la Préhistoire. D. 1988 – Aurenche O. 2001 – Baldia Maximilian. o Ambrose 1984 – Ambrose S. o Amblard. o Benac. PUF. în J. New York.

princeton. Dimov T. o Constantin. III. Meridiane. Liège. 117 (I-II). Făurirea civilizaţiei.. o Cauvin 1994 – Cauvin J. Paris.. Maison de L’Orient ancien (“Série archéologique”. Blanchet. The Archaeology of Ancient China. BAR-Intern. o Chang. New Chalcolithic Material of Samarran Type and its Implications. vol. 1993 – Bojadjiev J. Naissance des divinités. L’Europe occidentale.Braidwood R. L’Europe orientale. a III-a. San Francisco. o Comşa... Les Balkans orientaux. Les premiers villages de SyriePalestine du IX-e – VII-ème millénaire avant J. Bucureşti. Dimov. La révolution des symboles au Néolithique. o Chapman.-M. în vol. Ştiinţifică. 1988 – Chapman. în Arheologija Ukrainskoj SSSR.. I. Liège. o Braidwood 1960 b . Scientific American. 1974 – Camps G.6.o Bojadjiev.edu/~bogucki/mosaic.. în Arheologija Ukrainskoj SSSR.. Kiev. Bugo-Dnestrovskaja kultura. o Casal 1978 – Casal J. Londres Yale University Press. Todorova.. 3). Lyon. L’Europe orientale. I. Excabvations in the Plain of Antioch. Series. New Haven. 1985 a – Danilenko V.Cauvin J. o Danilenko. The Origins of Farming în South-East Europe. vol. The Agricultural Revolution.-C. o Cauvin 1978 ..Braidwood R.cimec.. . 1977 – Chang K. în Atlas du Néolithique européen.. The Vinča Culture of SouthEast Europe. 1979. o Danilenko. vol. naissance de l’agriculture. Blanchet J. 1985 b – Danilenko V. o Braidwood 1960 a. The Earlier Assemblage Phase. 1998 – Constantin Cl. Ed. Naukovo Dumka 164 www. o Braidwood et alii. o Chapman. Old World Archaeology. Naukovo Dumka. I. Hunters. 1966 – Childe Gordon Vere. Les civilisations préhistoriques de Maghreb et du Sahara. în Atlas du Néolithique européen. La Roumanie meridionale. Ed. în Journal of Near Eastern Studies. în Atlas du Néolithique européen. Farmers and Civilisations. 1944 . http://www. Chicago.. Paris. o Childe. Bucureşti. Doin. ed. o Camps. în Préhistoire Européene.. o Bogucki.. Kiev. 2001 – The Neolithic Mosaic on the North European Plain.-Cl. 2 B. vol. Todorova Henrietta. 1994 – Chapman J. C. Le nord de la France(Bassin Parisien).. Sursko-Dneprovskaja kultura. John. Liège. N. 1993 – Comşa E.html. N.ro ..Braidwood et alii. Civilizaţia Indusului şi enigmele ei.

Civilizaţiile vechiului Orient. Ottino P. 1989. Paris. o French. PUF. . Ottino. o Gimbutas. Bucureşti.o De Bergh 1988 – De Bergh M. o Guilane. în Anatolian Studies. o De Bergh. 1996 – Eliade M. The World of Old Europe. Meridiane. Cann. Renfrew C. Forbis R. Yangshao (culture de). o Gimbutas. în Dictionnaire de la Préhistoire. vol. Excavations at Can Hasan. J. 1992 – Eliade M. Les civilisations néolithiques du Midi de la France. St. Paris. o Eliade.. 1966.French D. The Language of the Goddess. J. Sixth Preliminary Report. 1997 – Gimbutas Marija. Longshan (culture de). o Eliade. PUF. Campbell.ac..). 1989 a – Gimbutas Marija. PUF. Jomon (Complexe culturel). o Deshayes 1978 – Deshayes J. 17. I.Éditions 165 www. (ed. Ottino.Huot J. N. Renfrew 1979 . Paris. Lanning E. o Huot 1987 .De Bergh M. o Gimbutas. 1989.. N. 1988 b .. 1970 – Guilane J.il/Archaeology/golan/articlem. Farmers and Civilisations. 1989 b – Gimbutas Marija. Préhistoire de la Mésopotamie.. Ottino P.. 1966.. http://www. Old World Archaeology. R. Japon. R. La Prehistoire dans le monde. în Dictionnaire de la Prehistoire. Campbell. Făurari şi alchimişti. Ed. 1988 a . o Gorenstein. Tolstoy P.ro . H. 1961. Scientific American. New York.cimec. The Civilisation of the Goddess. The Yarmukian Culture in Israel. Bucureşti. Ed. Humanitas.htm. Martin’s Press. Prehispanic America. Chine.huji. Obsidian and the Origin of Trade. 1993 – Garfinkel Yosef. o Garfinkel. 1991 – Gimbutas Marija. Ed. Forbis. Cann J. Meridiane... Civilizaţia marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici. în Paleorient 19/1.. Ed. San Francisco. o Gimbutas. 1992 – Garanger J. Civilizaţie şi cultură. Paris.. 1976 o Dixon. Tolstoy. Chine. 1974 – Gorenstein S. Carcassonne.. Lanning. E. PUF. Chişinău. o De Bergh. Hunters.De Bergh M. Bucureşti.. Bucureşti. Ed. N. R.. o Garanger.Dixon J.-L. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. în vol.hum. în Dictionnaire de la Préhistoire.

Pakistan. L’Europe occidentale.. Nauka. Paris. Prehistoric Japanese Arts: Jomon Pottery. 1988 a – Lichardus-Itten Marion. vol. 1988 . Paris. Ancient Jericho. în Atlas du Néolithique européen.Jarrige J. I. ediţia Recherches sur les civilisations. Liège. în Mesopotamia. 14. 1984 . Tokyo and Palto Alto. Paris. L’Ouest de la France. L’âge de pierre et de cuivre en Hongrie. ERAUL. în Atlas du Néolithique européen. V-VI. Le Néolithique moyen. o Kazdová. Liège.cimec.. vol.. Éditions Corvina. Scientific American. la plaine pannoniene.Kalicz N. Mehrgarh. în Atlas du Néolithique européen. 1998 – Jeunesee Chr. . în Atlas du Néolithique européen.. Bucureşti. o Kidder. Les Carpathes méridionales et la Transylvanie. Eneolit yužnich oblastei Srednei Asii. vol.-F. ADPF. Petrequin P. L. Paris. Le bassin du Danube moyen.Kohl P.. 166 www. în Dictionnaire de la Préhistoire. Liège. Meridiane. Dieux d’argile.du CNRS. o Jeunesse. în Atlas du Néolithique européen. o Lhote. o Lichardus-Itten. 1993 – Kazdová Eliska. o Lichardus et alii 1985 . în Dictionnaire de la Préhistoire. Piningre J. Frescele din Tassili.. Liège. récent et l’Énéolithique ancien de Moravie. L’Europe occidentale. o Kalicz.. Budapest. o Kenyon. I: Pamyatnika rannego eneolita yužnoi Turkmenii. PUF. N. 2 B. 1968 – Kidder J. Farmers and Civilisations. Piningre. Baluchistan. 1993 – Kalicz N. 1954 – Kenyon Katheen. Kodanska International Ltd. Petrequin. Hereditas. o Kohl. L’Europe orientale. La Protohistoire de l’Europe... MoscovaLeningrad. în vol. San Francisco.. 1966 – Lhote H. o Lazarovici.ro . Ed. 2 A. I. Hunters. L’Europe orientale. Céramique linéaire. L’Europe orientale. PUF. o Khlopin 1963 – Khlopin I.Lichardus et alii. L’Asie centrale des origines à l’Âge du Fer.L’Helgouach J.-F. 1970-1971 – Ippolitoni F. Paris. 1998 . 1970 . vol. E. Liège. 1993 – Lazarovici Gh. o Ippolitoni. o Kalicz. Old World Archaeology. L’Est de la France. The Pottery of Tell esSawwan: Firs Season. o Jarrige.. o L’Helgouach. Néolithique et Chalcolitique entre la Méditeranée et la Mer Baltique.

Turkmenia before the Achaemenids. Central Asia. Civilitzaţia şi culturile Africii Vechi. New York. Camalich Massieu M. Poselenie Džejtun.. 1971 – M asson V... 2 B. în Dictionnaire de la Préhistoire. 1993 – Marijanovič Br. L’Europe orientale. o Liu Jung. o Mellaart 1971 – Mellaart J. L’Europe orientale. L’Andalousie. o Mandics.. Thames & Hudson. o Martin Colliga.. Liège. Ed. o Luca.cultura Bodrogkeresztúr. Liège.. une des premières villes du monde. L’Europe occidentale. 1999 – Luca S. Sarianidi V. o Masson. în Dictionnaire de la Préhistoire.cimec.Lloyd S.Masson V. o Makkay. 1983 – Mandics Gy. L’Europe occidentale. o Masson. Sarianidi 1972 . 1998 – Martin Colliga A. în Atlas du Néolithique européen. Çatal Hüyük.ro .Excavations at Hacilar. Zhejand Province. M. I-II. Céramique linéaire occidentale. Le nord-est de la Peninsule Iberique (et les Baleares). Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României . Tell Hassuna. Londres. Sport-Turism. 1988 b – Lichardus-Itten Marion. Moscova. IV. 1988 c – Lichardus-Itten Marion. în Atlas du Néolithique européen.. 1965 – Mellaart J. o Marijanovič. Gonzales Quintero P. 2 B. 1982 – Makkay J. I. A. 167 www. The University Press. Bucureşti. vol. Edinburg. PUF. o Mellaart.. A magyarországi neolithikum kutatásának új eredményei. Safar 1945 . M. D. în Journal of Near Eastern Studies. Some Observations on the Archaelogical Site of Hemudu. Gonzales Quintero. Alba Iulia.. Canberra. vol. o Lloyd. vol. Budapesta. 1985 – Liu Jung. o Marinescu-Bîlcu. o Mellaart 1970 – Mellaart J. 180). în Atlas du Néolithique européen. Nauka. Safar F. Earliest Civilisations of Near East. 1998 – Martin Socas D. (MIA. Paris. Jardin des Arts-Tallandier. o Lichardus-Itten. în Indo-Pacific Prehistory Association. Camalich Massieu.. Céramique Pointillée. Les Carpathes orientales et la Moldavie.6. I. 2 vol. Paris. vol. o Martin Socas.. Liège. Paris. Les Balkans centraux et la Pannonie du sud. Liège. 1993 – Marinescu-Bîlcu Silvia. I. PUF.. în Atlas du Néolithique européen.o Lichardus-Itten.

o Pavuk. I. München. Kiev.. Ed. Liège. 168 www. 1985 b – Telegin D. în vol. o Ranov 1982 – Ranov V. 1968 – Müller-Karpe H. Srednestogovskaja kultura i pamjatniki novodanilovskogo tipa v Podneprov’je i stepnom Levoberež’je Ukrainy. vol. 1993 . Hesperides. 1990 – Ursulescu N. o Ursulescu. Farmers and Civilisations.. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. Kiev. o Teleghin. o Müller-Karpe.. coord. Néolithique pastoral.Pavuk J. o Müller-Karpe. o Solheim. Petrequin Anne.-P.-C. Errances. Liège. La Grece. Hunters.. în Atlas du Néolithique européen. Dritter Band. The Hissar Neolithic Culture of Soviet Central Asia. Naukovo Dumka.. Paris. I. Kiev. în Atlas du Néolithique européen. în Dictionnaire de la Préhistoire. o Phillipson.. Naukovo Dumka. o Seferiadis. Le Néolithique des lacs. Neoliticul timpuriu. Jungsteinzeit. M. 1992 – Paul I. Bucureşti. o Teleghin. L’Europe orientale. 1985 a – Telegin D.cimec. An Earlier Agricultural Revolution. vol.. préhistoire des lacs de Chalains et de Clairvaux : 4000-2000 av. vol. Kupferzeit. PUF. Old World Archaeology. o Petrequin. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. 1974 – Handbuch der Vorgeschichte. Wilhekm 1972 – Solheim II Wilhekm G. Scientific American. Museion. Al.ro . Kultura neolita s jamočnogrebenčatoj keramikoj. I. Dnepro-Doneckaja kultura. 1988 a – Phillipson D. Cardial. Paris. VI. Iaşi. PUF. în *** Istoria Românilor. 1988 . Ja.. 1988 – Petrequin Pierre. o Phillipson. 1988 b – Phillipson D. Bucureşti. Ja. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. M. o Ursulescu. Petrequin. München.. Vulpe. I. o Neprina. PUF. Naukovo Dumka. Petrescu-Dîmboviţa.Mohen J. BAI IV. Enciclopedică. o Paul. în vol.o Mohen. Paris. Zweiter Band. A. în Dictionnaire de la Préhistoire. în Man and Environment. 2001 – Ursulescu N. 1985 – Neprina V. în Arheologija Ukrainskoj SSSR. La Slovaquie occidentale. 1993 – Seferiadis Ch.. W. Handbuch der Vorgeschichte. în Dictionnaire de la Prehistoire. L’Europe orientale. W.. I. Ed. La civilisation de la céramique rubanée dans les régions orientales de la Roumanie. Cultura Petreşti. Néolithique léopoldien. San Francisco. J.

Iaşi. Casa Editorială „Demiurg”. o Van Loon 1980 . Drevnie okhtniki i rydolovy sredniaziatskogo meždurečja. Korucutepe III. în Dictionnaire de la Préhistoire. 1985 – Wittle Alasdair. Gerzéen.o Ursulescu. Paris. Amsterdam. L’Europe occidentale. în Dictionnaire de la Préhistoire. 1959 . Neolithic Europe: A Survey.. Archéologie de l’Iran ancien. Paris o Vinogradov. 1998 – Vaquer J. 169 www. Leiden.Van Loon M. 1988 b – Vila A. o Vaquer. o Vila. Company (Study in Ancient Civilisation). 1981 – Vinogradov V. o Van den Berghe. o Wittle.. Cambridge University Press. o Vila. 2002 – Ursulescu N. Începuturile istoriei pe teritoriul României. Mérimdé (culture de). A. North Holland Publ. Le Midi Mediterraneen de la France.. în Atlas du Néolithique européen.. Brill..cimec.ro . 1988 a – Vila A.Van den Berghe L. Liège. Nauka. Moscova.. Cambridge.

ro . Specii moderne de grâu: Triticum monococcum. Harta Semilunii fertile cu asocierea siturilor neolitice aceramice şi dovezilor de practicare a agriculturii timpurii ( după American Society of Agronomy) Fig. Cann.ILUSTRAŢII Fig. Surse mediteraneene şi orientale de obsidian (după Dixon. aestivum Fig. Renfrew) 170 www. 3. dicoccum (turgidum). 2. T. 1.cimec. T.

Fig. Ipostaze ale Zeiţei-Mamă ilustrate în plastica de la Hacilar VI (după Mellaart) Fig. 5. 6. România şi Ucraina (după Tringham) Fig.) Fig.ro . osteologice. 9. Lichardus et alii) 171 www. craniu modelat cu lut şi plan de locuinţă PPNB (după Perrot. osteologice. Piese litice. Cauvin. 4. 8. Plastică antropomorfă din Orient (PPN) (după Cauvin J. Kenyon.cimec. Cauvin şi Lichardus et alii) Fig. plastică şi planuri de locuinţă de la Mureybet (după Cauvin. plastică. Piese de aramă din Bulgaria. Piese litice.

7.cimec. Situri neolitice şi eneolitice din Orientul Apropiat (după Dictionnaire de la Préhistoire) 172 www.ro .Fig.

Cauvin) Fig. 12.ro . Lichardus et alii) Fig. Cauvin.cimec. 10. Ceramică Halaf de la Tell Arpachiyah (după Mallowan & Rose) 173 www. Materiale arheologice descoperite la Byblos încadrate în neoliticul timpuriu (A). târziu (C) şi eneolitic (D) (Dunand.Fig. Ghassoulian (după Amiran) Fig. 13. 11. mijlociu (B). Perrot. Cultura ShaarhaGolan/Munhata (după Stekelis.

15.Fig.Lloyd. Safar. Locuinţe Hacilar (mileniului VI bc) (după Mellaart) Fig. Hijara. Herzfeld. 16. (după Mellaart. Ippolitoni. Ziegler) 174 www.Soof.cimec. Ceramică cultura Hassuna (a-g). Lichardus) Fig. Industrie litică. Lichardus) Fig. Abu-es. Aurenche. Samarra (12-17) şi Halaf (18-26). Oates. Materiale Umm Dabagijah/Sotto (1-11). Lloyd Safar. Samarra (h-j) şi Hajji Muhammed (k-m). 14. piese de cult şi sanctuare de la Çatal Hüyük (după Mellaart. 17. ceramică. (după Kirkbride.ro .

Ceramică Obeid II şi III (după Safar. 22. Lloyd) Fig.Fig. Cultura Jarmo Braidwood. Ceramică Samarra de la Baghouz (după Mesnil du Buisson) Fig. Mortensen. 21. 18. Ceramică Obeid II/Hajji Muhammed (după Ziegler) Fig.cimec. Mustafa. Mellaart) (după Fig.ro . 19. Vas pictat Tal-i Bakun (după Deshayes) 175 www. 20.

Masson) Fig.Fig. 23. Vas Sialk (după Deshayes) Fig. Vas Susa I (după Casal J-M) Fig.Planul aşezării Džejtun (după V. Masson) Fig. 24. 28.ro . Masson) 176 www. 27. 26. M. M. Ceramică de tip Sialk (după Ghirshman) Fig.cimec. Ceramică Dzejtun (după V. 25. Planul aşezării Anau I A (după V. M.

cimec. Masson) 177 www. Materiale Anau I B (după V.ro . M. Masson) Fig. 29. Materiale arheologice Anau II (1-19) şi Namazga II (20-36) (după V. 30. M.Fig.

ro . 32. Harta siturilor preistorice din zona extrem orientală (după DP) 178 www.cimec.Fig. Locuinţă Yangshao de la Banpo (după Chang K C) Fig. Motive decorative Togau şi corespondenţe (după Casal J-M) Fig. 33. 31.

ro . Ceramică aparţinând culturii Yangshao (după Chasng K. Modalităţi de relizare a îmbinărilor din lemn în situl Hemudu (după Liu Jung) Fig.Fig. 4). începutul mil V bc (după Liu Jung) 179 www.) Fig.C. 36.cimec. 35. C.) Fig. C. Ceramică Longshan (după Chang K.) Fig. 38. 37. Ceramică din situl Hemudu (niv. Ceramică Dawenkou (după Chang K. 34.

Fig. 39. Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii şi creşterii animalelor în Holocen (după American Society of Agronomy) Fig.cimec. 40.ro . Ceramică Jomon (după DP) 180 www.

cimec.ro . 42. Ceramică de la Tagalagal/Aïr (Niger) (după Roset J.) Fig.-P.) Fig. 43. Vas Damous el Ahmar (Algeria) (după Champs-Fabrer) Fig. 44.Fig. Ceramică de la El Kiffen (Maroc) (după Bailloud G. 41. Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (după Lhote) 181 www.

Vila) 182 www. 46.Fig. 47.cimec. Reprezentări ale bovidianului (după Lhote) Fig. Materiale Badariene Fig. 48. Materiale Nagadian I/ Amratian Fig. 45.ro . Tamrit. Materiale Nagadian II/Gerzeean (după Petrie.

Complexe neolitice timpurii din Peninsula balcanică şi valea Dunării (după M. 50. Gimbutas) Fig. Vechea Europă (după M.Fig.cimec. 52. M. Vase piatră Hyrax Hill (după M. 49.ro . I. 51. Piese aparţinând culturii Protosesklo (după Seferiadis Ch.) 183 www. Leakey) Fig. Gimbutas) Fig. D.

) 184 www. M. 53. M. Seferiades Ch. I. 55. Ceramică aparţinând culturii Sesklo (după Seferiadis Ch. Ceramică Dimini (A-E).Fig. planul staţiunii eponime (F) (după Lichardus J. I..ro . 54.) Fig. Ceramică Rakhmani (după Seferiadis) Fig.cimec.

Fig. 58. Todorova) Fig. Dimov. Todorova) Fig. Todorova) 185 www. Ceramică Karanovo II (după Bojadjiev. Todorova) Fig. Todorova) Fig. Dimov. 59. Artefacte ale culturii Poljanica (după Bojadjiev. 56. Ceramică Dikili Tash-Slatino (după Bojadjev.ro . Dimov. Dimov. Ceramică Gradešnica (după Bojadjiev. 57. Ceramică Marica (după Bojadjiev.cimec. Dimov. 60.

Dimov. Ceramica Kodžadermen-Karanovo VI (după Bojadjiev. Todorova) Fig. Todorova) Fig.cimec. 62. Ceramică şi plastică Starčevo (după Marijanovič Br. 63.Fig. Ceramica culturii Krivodol (după Bojadjiev. 61. Dimov.ro .) 186 www.

) Fig. 64. Ceramică cardială din sudul Franţei (după Vaquer J. 67. 66. Ceramică Impresso-Cardial Calabria (Italia) (după Ammerman) 187 www.cimec.Fig. Ceramică şi plastică Vinča (după Lichardus J.ro . Ceramică şi plastică Vinča (după Marijanovič) Fig.) Fig. 65. Müller-Karpe H.

Deiringen-Ruploh. 68. Tešetice. 4. Situri neolitice şi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (după DP ) Fig. 69. Langweiler 9.ro .cimec. 2. 1. Fortificaţii neolitice din centrul Europei. 1. Bylany. Locuinţe neolitice centraleuropene. 3. Kothingeichendorf (după Lichardus J. Bochum-Harpen.Fig. Postoloprty (după Lichardus J. 3. 4. Zwenkau. 5. 2. Köln-Lindenthal.) Fig. 70.) 188 www.

Fig. Müller-Karpe H. Lichardus J..) 189 www.) Fig.ro . Ceramică liniară din Boemia (1. Ceramică liniară occidentală timpurie (Slovacia şi Moravia) (după Lichardus J. 72. 73. Müller-Karpe H. 71. Ceramică Želiezovce (după Lichardus J.cimec. ) Fig. 6-15) şi Šarka (2-5) (după Lichardus J..) Fig. Ceramică punctată timpurie (1-6-15) şi târzie (2-5) (după Zápotocká M. Müller-Karpe H. 74.

Glob P. Muller S. 76. Ceramica culturii cu gâtul în formă de pâlnie (TRBK) (după Becker C.) 190 www. Ceramica culturii Rössen (după Lichardus J.J. Ceramică liniară din zona rhenană (după Lichardus J..cimec. Lichardus J. Muller-Karpe H.) Fig. 75. V....ro . 77. Ebbesen .Fig.) Fig.

78. Ceramica paharelor campaniforme din Olanda (după Guilaine) Fig. 81.cimec. Ceramica culturii Michelsberg (după Lüning J. 79.) Fig. Ceramică şnurată din estul Germaniei (după Behrens H. Ceramică Cerny (după Lichardus J.Fig.) Fig.ro . 80.) 191 www.

) Fig.cimec.Fig. Secvenţa neolitică din Bretagne (Franţa). Ceramica culturii Horgen (după Petrequin P. Ceramica culturii Bükk (după Lichardus J. Ceramică aparţinând culturii Cortaillod (după Petrequin P. 86. Bailloud. 85. Ceramica grupului Chaséean (după Guilaine) Fig.ro . 83. 84. Joussaume) Fig. 82.) 192 www. (după L'Helgouac'h.) Fig.

.) Fig. 89. Müller-Karpe H. 88.. 87.. Müller-Karpe H.) Fig.) 193 www. Muller-Karpe H. Ceramică cardial.) Fig. Fiorano. Ceramic culturii Lengyel (după Lichardus J. Piese arheologice aparţinând culturii Tisza (după Kalicz N.. Formele ceramicii Bodrogkeresztúr (după Patay P. 91.cimec. Bocca Quadrata (Bagolini B.ro . Formele ceramicii Tiszapolgár (după Kalicz N.Fig.) Fig. 90. Lichardus J.

ro . NipruD. Remedello şi paharelor campaniforme (Barfieldl. Fasani L. BugN.Fig. Ceramică aparţinând culturilor Lagozza. Lichardus J. 92. Jamnaja (Berezanska.) Fig. SurskN.93. S StogII. Cornaggia-Castiglioni O. Danilenko) 194 www.cimec.

2700 aprox. Hamangia incipientă Boian. Tiszapolgár/Rom âneştiBodrogkeresztúr/ Gorneşti.ro .T I Târziu C Gura BaciuluiCârcea Starcevo-Criş I-II. 5000-3500 TIMPURIU aprox. Ciumeşti-Pişcolţ Starcevo-Criş IIIIV. Vinča C.I T I C Final aprox. Vinca A-B. 5000 aprox.cimec.CRONO. NEOLITIC (?) 6000 6500- Schela (?) Cladovei NEOLITIC aprox. 1900-1700 TRANZIŢIA aprox. Suplac.E O (cristalizat) L I 5000. ASPECTE ŞI GRUPE CULTURALE PROTOaprox. Amfore sferice. Cernavoda I HorodişteaErbiceni. Petreşti. Baden Kostolac aprox. Cernavoda III. 5500-5000 CRONOLOGIA ABSOLUTĂ (C14 necalibrat-bc) PERIODIZAREA ACTUALĂ (NeoEneoliticul) Timpuriu (?) CULTURI . Dudeşti. Turdaş Iclod. Gilău. 4250 N Mijlociu 6000. Precucuteni Cucuteni-Ariuşd Gumelniţa.VECHEA LOGIA DE PERIOCONTACT DIZARE (Neoliticul) aprox. DE LA 2500 NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI 2700- 195 www. 3750 4250Timpuriu E N E O L Dezvoltat 3750. 3500-2800 NEOLITIC MIJLOCIU aprox. Ceramica liniară. Tisa. 2800-1900 NEOLITIC TĂRZIU aprox. Sălcuţa. FolteştiCernavoda II. Vădastra Hamangia evoluată. Coţofeni.

) 196 www.) Fig. Sanctuarul de la Parţa (după Lazarovici Gh. 94. 96. Ceramica Starčevo-Criş (după Marinescu-Bîlcu S.) Fig.ro . 95. Ceramică Ciumeşti (după Lazarovici Gh. Materiale Vinča-Turdaş (după Lazarovici Gh. 97.) Fig.cimec.. Ursulescu N.Fig.

100.) Fig.Ceramică liniară (după Marinescu-Bîlcu S. Ceramică a culturii Dudeşti (după Comşa E. 99.) Fig. 98.ro . Ursulescu N. Ceramica culturii Hamangia (după Berciu D.Fig.) 197 www.cimec..

103.) 198 www. 102.cimec. 104.) Fig. 101.) Fig.Fig. Ceramică Sălcuţa (după Ursulescu N.) Fig. Ceramică Precucuteni (după Marinescu-Bîlcu S. Ceramica culturii Petreşti (după Paul I. Ceramică a culturii Gumelniţa (după Dumitrescu Vl.ro .

.ro . Monah D.Fig...) 199 www. Vulpe Al. Dumitrescu Vl.cimec. 105. Ceramica pictată a culturii Cucuteni (după Petrescu-Dîmboviţa M.

Iaşi. I. Iaşi.Borziac. Chirica.Chirica. Le Paléolithique de Roumanie à la lumière des découvertes de Mitoc. VI. I. BAI. BAI. 1996. Dan Gh. BAI. BAI. BAI. Gisements du Paléolithique supérieur ancien entre le Dniestr et la Tissa. 1987. X. V. Vestigii getice din cea de a doua epocă a fierului în interfluviul prutonistrean. BAI.Ursu-Naniu. BAI. Iaşi. Iaşi. V. T. 1987. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen. XI. BAI. La genèse et l'évolution des cultures paléolithiques sur le territoire de la Roumanie. Iaşi.Arnăut. Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos. Populaţia din Moldova Centrală în secolele XI-XIII. N. BAI. Gisements paléolithiques de Mitoc. V. 1996. III.Spinei. 1991. I. V. 1989. BAI. 1996. 1996.cimec. Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI. 2001. V. Iaşi. Iaşi. R. BAI.ro . VII.Chirica. Iaşi. IV. The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians. II. 1996. Arta şi religia paleoliticului superior în Europa Centrală şi Răsăriteană. Iaşi. Tentiuc. Codrin-Valentin Chirica. 200 www. 1997.BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS La civilisation de Cucuteni en contexte européen. IX. Iaşi.Chetraru. VIII. Teodor.

cimec.ro .www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful