Sunteți pe pagina 1din 57

PERIPRAVA Catalin Ropala

Memorial din gulagul romnesc Cei care au citit acest "Curriculum Vitae" n manuscris au considerat c este prea detaliat, consum aproape 800 pagini i deci, din motive financiare, nu poate fi publicat "n extenso". Mi s-a sugerat s scriu numai amintiri privind perioadele privative de libertate. Aa s-a nscut acest volum redus la stricta realitate a activittii legionare i se va intitula PERIPRAVA. Memorial din gulagul romnesc. Dedic aceast lucrare camarazilor, prietenilor i, in genere, tuturor celor apropiati mie, care cunosc prea putin din ntmplrile perioadelor cnd nu am fost printre ei. De asemenea, nchin rndurile care urmeaz fiului meu Dan, cruia destinul s nu-i rezerve ncercrile prin care am trecut eu. Ct privete sotia mea Tuky, s fie ncredintat c fr sprijinul ei direct i permanent nu a fi putut realiza cu bine amintirile mele. Tin s multumesc n mod deosebit ocazionalelor" mele secretare" crora le-am dictat amintirile, printre care se gsesc Graziella, Maria, Athena, Ruri i Simina. Cuvnt nainte De obicei se recurge la o tert persoan spre a prezenta o lucrare; n ceea ce m privete, ntruct drumul sinuos pe care l-am parcurs n perioadele privative de libertate sunt cunoscute numai de mine, gsesc necesar ca prezentarea s fie fcut chiar de autor. Dintru nceput tin s precizez c nu fac parte din cohorta nesfrit a celor care recurgnd la radio, televiziune sau pres urmresc s-si fac recalm ori caut a se impune cititorilor. Gsesc c cei care au avut de suferit efectiv n aceti cincizeci de ani de opresiune politic trebuie s rmn modeti i decenti in relatrile lor, cu singura conditie a nu se abate de la adevr. Nu am ncercat s relatez ntmplri dureroase din punct de vedere fizic, ct i moral, fiindc rmn la prerea mea c adevrul relatat aa cum s-a petrecut are tendinta de a fi crezut foarte putin; de aceea, in descrierea perioadelor cud am fcut parte dintre cei care au petrecut anii dup srme, povestirea mea are cteodat o viziune contradictorie, paradoxal chiar, fiindc din toti cei ce ne-au oprimat s-au gsit i oameni de bine, instrumente n mna potentatilor sau a tortionarilor. Multumesc bunului Dumnezeu c m-a tinut deoparte de infernul Piteti sau Gherla i, n genere c mi-a rezervat favoarea de a trece prin coloniile de munc fr a suferi obsesia regimului celor din nchisori. Am fost toat viata un om care a trit n mijlocul naturii, cruia i-a plcut libertatea i a luptat pentru ea, astfel c, ntr-o celul a fi fost de-a dreptul sufocat. Iari trebuie s recunosc cu toat sinceritatea c nu pot s-mi dau seama care ar fi fost evolutia mea dac destinul m-ar fi aruncat in rndul celor care au fost transformati in adevrate zdrente umane, sau dac mcar a fi supravietuit groaznicului tratament la care au fost supui cei prezenti in aceste focare de distrugere; de aceea gsesc c pentru rarii supravietuitori care au trecut prin aceste grele ncercri nu trebuie s avem dect un sentiment de intelegere si de mil cretineasc, evitnd a le aminti aceste cderi din viata lor. n decursul anilor s-au scris i s-au tiprit foarte multe lucrri care s-au referit la viata propriu-zis din nchisorile comuniste; am connsiderat necesar a se evidentia i viata celor care au trecut prin coloniile de munc, unde principala noastr preocupare era de a supravietui n lupta cu normele ridicate de productie i cu bestialitatea militienilor i securitilor care aveau ordinul s ne distrug. 1 din 57

Nu am pretentia ca prezenta povestire s fie o opera literar, fiindc, in fond nu sunt un scriitor de profesie. Desigur, ca elev am avut anumite compozitii apreciate de profesorii mei care au tinut s ma recomande ca un ambasador la "Tinerimea romn" unde anual se tineau concursuri, iar in perioada celui de-al doilea rzboi mondial am lucrat n calitate de corespondent de rzboi pe frontul din Rsrit i probabil c articolele mele au avut o oarecare greutate i realism ntruct au fost n totalitate cuprinse n volumul editat de Ministerul Propagandei intitulat Snge romnesc pentru viat nou, lucrare care probabil exist la Arhivele Statului. Las cititorilor, i mai cu seam tineretului care va parcurge rndurile ce urmeaz, a judeca dac subsemnatul m-am comportat la nltimea momentelor pe care le-am trit. Ctlin Ropal Primii pai n Legiune In 1937 eram functionar la Banca National. Din 1934 eram licentiat al Academiei Comerciale i al Faculttii de Drept din Bucureti i trecusem cu greu pragul omajului care fcea, in anii cnd eu terminasem studiile, ca tinerii licentiati s se angajeze la munci inferioare calificrii lor ca: agent de circulatie, agent fiscal, redactor sportiv etc. omajul intelectual era un fenomen normal, iar ptrunderea proaspetilor licentiati in reduta financiar sau juridic era cat se poate de grea. Dup o scurt perioad ca secretar al maestrului Demostene Botez, izbutisem s intru la Banca de Credit Romn ca functionar in templul financiar al "jidovului rosu", cum era denumit Oscar Kaufman. Cum ajunsesem aici, este alt poveste. Este suficient s amintesc c un coleg de armat la escorta regal, unde fceam stagiul militar era un intim al familiei Kaufman, astfel c sugestiile lui erau acceptate i, de obicei, rezolvate. De fapt, era primul meu serviciu i prima mea experient: personalul Bncii era ntr-o proportie uria compus din minoritari evrei, cu o pregtire sumar, dar cu un simt foarte dezvoltat pentru afaceri, de obicei la marginea codului penal. Putinii cretini - in general titrati - erau priviti cu destu1 rezerv i chiar cu un sentiment de respect. n decursul unui an i jumtate, ct am rmas la aceast banc, nu am visat dect la pasul urmtor, adic ptrunderea in citadela financiar a Bncii Nationale, institutie cu o veche traditie de salarizare i de alte avantaje materiale. Prilejul asaltrii Bncii Nationale a constituit-o concursul deschis pentru primirea a optzeci de economiti care, in acel timp erau ncadrati ca impiegati. Pentru aceste optzeci de locuri s-au prezentat circa o mie de candidati, toti licentiati ai Academiei Comerciale sau ai Faculttii de Drept. Calitatea concurentilor a fcut ca Banca s mreasc numrul posturilor la o sut douzeci in loc de optzeci, dar, totodat aici am suferit i prima deceptie: fat de greutatea concursului care a durat cam dou sptmni, apreciam c salarizarea va fi de cincisprezece mii de lei lunar, dar guvernatorul in persoana lui Mitit Constantinescu a apreciat c un salariu initial de cinci mii de lei este suficient. Pentru mine era o crunt deceptie, pentru c acest salariu mi-l oferea i Banca de Credit Romn, care acum era dispus s mi-l majoreze la opt mii de lei, ca s nu plec, fiindc ddusem nite rezultate satisfctoare ct lucrasem, dar mirajul Bncii Nationale era prea puternic. Deci, eram acum salariat al Bncii Nationale, iar dup ase luni, salariul nostru era de apte mii de lei, beneficiind totodat de cincisprezece salarii anual, de concedii suplimentare de cte zece zile de Pati i de Crciun, in afara concediului anual de odihn care era de treizeci de zile, ct i de acele "punti" pentru orice srbtoare religioas minor, astfel c, atunci cnd cdea ntr-o marti sau vineri, beneficiam efectiv de trei zile libere. Politicete aveam acum un statut aparte: eram membru al Micrii Legionare. Cum am ajuns la aceast situatie? Fusesem oare recrutat de cumnatul meu Vasile Marin? Hotrt, nu! El era prea caustic i cu ironia lui muctoare niciodat nu pregeta a m considera ca un slujba al lui Oscar Kaufman. Era oare un impuls spontan sau o invidie pentru tinerii apropiati vrstei mele, implicati politicete, care mg atrgeau? Da i nu! La Drept fusesem 2 din 57

coleg in aceeai serie cu Virgil Rdulescu, iar la Academia Comercial cu Sandu Valeriu i Tache Savin. Eu ns avusesem de nfruntat alte greutti: o lupt destul de grea cu existenta i situatia material, fiindc tatl meu, ofiter superior, trebuia s-si ntretin doi copii la studii superioare unde taxele i costul crtilor descurajau i constituiau chiar o barier de netrecut (mama, dup obiceiul timpurilor era casnic, deci fr venit). Sora mea era student la Medicin, angajat pe o perioad lung de apte ani i chiar dup trecerea concursurilor de externat i internat la Eforia Spitalelor Civile nu pot s spun e avea un salariu, ci doar mas i cas ntr-un spital. n cursul studentiei am fost salariat al Cilor ferate timp de un an -post obtinut n concursdar in final, dupa ce am suportat dou curbe de sacrificiu, am fost dat afar ca minor; era pe timpul guvernrii Iorga, care pentru salariati a constituit un adevrat dezastru. Dup moartea lui Mota i a lui Marin a trebuit sa-mi fac un serios examen de contiint, ajungnd la concluzia c, dei eram prea putin important i neserios cteodat in manifestri, totui era cazul s intru i eu ca un simplu soldat in lupt, atunci cnd unii dintre marii gradati dispar din rndul celor vii. Ca salariat al Bncii am cutat s fac cunotinta altor colegi cu aceeai orientare; desigur c existau multi tineri cu vederi identice, mai ales dintre cei angajati in urma concursului, dar orientarea lor politic, ntr-o institutie pur liberal, se cerea a fi foarte discret. Printre cei de care m-am legat amintesc doar pe Conciu, mort in rzboi, i pe Cengher, asasinat i aruncat ntr-o groap comun la Rastolnita! Cutam s ne facem utili. Era in toiul "Btliei crtii", care consta in achizitionarea de crti legionare, printre care figurau la loc de cinste Pentru legionari, Cranii de lemn, Crez de generatie etc. pe care ulterior le lsam acas la anumiti oameni pe care voiam s ni-i apropiem, in genere corifei politici, care speram c prin citirea acestor crti ne vor cunoate. Pentru mine, aceast actiune avea o deosebit important, fiindc tot cuibul "Las' c-i bine" (unitatea in care m ncadrasem) trebuia s arate in fata efului, inginer Virgil Ionescu, aflat la cur balnear in Karlsbad, c putea activa chiar in absenta lui. Rezultatul actiunii noastre s-a concretizat in clasarea cuiburilor din Corpul " Rzleti", care se fcea lunar, pe primul loc. La sfritul anului 1937 propaganda partidelor politice in vederea alegerilor ce urmau era foarte activ. Conducerea Bncii Nationale mpreun cu Guvernatorul ei, Mitit Constantinescu, omul Palatului, dndu-si seama c doar legionarii vor cuta s participe activ la propagand pe teren, a interzis printr-o circular participarea functionarilor la o astfel de manifestare. Att spiritul de loialitate fat de eful meu de cuib (care era i eful Regionalei Dobrogea) ct i spiritul de rzvrtire de care am fost animat totdeauna in fala unor msuri nedrepte, mau ndemnat s-mi iau concediu i s plec in propagand electoral in judelul Constanta, considernd c i aportul meu putea aduce nite voturi. Echipa din care fceam parte era constituit din ase persoane, ngrmdite ntr-un Ford "cu mustti" condus de un macedonean, Costea la al crui old se balansa un uria pistol "Bereta". Cu acest vehicul bizar care sforia din toate mruntaiele, lsnd impresia c la o zdruncintur mai serioas se va dezmembra, am cutreierat tot judetul, ajungnd chiar prin vguni, unde niciodat nu a ptruns un automobil, iar populalia, in majoritate musulman, ne-a primit in genunchi cu temenele i " salamalekum"-uri din care distingeam numai: "Allah este Domnul si Mohamed, profetul lui !". Trebuie s accentuez c Miscarea Legionar nu avea un program de guvernare care de obicei forma bagajul cu care se prezenta un partid politic in fata electorilor si, Cpitanul fiind de prere c orice program politic este bun dac este tradus in fapte. Dac in fata virtualilor votanti pentru Legiune nu puteam aprea cu un program de guvernare, in schimb ne prezentam foarte bine narmati cu afiele noastre electorale care erau in culori, printre care predomina culoarea verde. Noi tineam alocutiunile politice pe rnd; cnd mi-a venit rndul, aceasta a reprezentat o premier in viata mea, fiindc niciodat nu vorbisem in public, in fata unei asistente. Scena unde se desfura solemnitatea era o cafenea 3 din 57

turceasc, nelipsit din orice localitate dobrogean unde ctiva turci btrni jucau domino, trgnd fum din nite narghilele uriae. n alocutiunea mea am cutat s fiu ct mai convingtor, dar trebuie s recunosc c asistenta era destul de apatic i turcaletii i continuau flegmatic jocul lor de domino. Cnd le-am distribuit ns afiele, ei s-au mbulzit ca electrizati, mai ales in fata portretului Cpitanului executat la intrarea dintr-o grot in tabra de la Carmen-Silva. Cel mai btrn dintre asistenti si-a pus marghileaua pe mas i, sculndu-se in picioare, a rostit: "Am ascultat la tine, bre, la cele ce tu ai spus; acest Codrean, Kemal estem. Dac tu adevr ai grit, atunci dm la voi votul pe patru ani, dac tu pezevenghi estem, atunci adio mgurele!". Alegerile din 1937 s-au fcut ntr-o form cu totul nou: pe de o parte, Cpitanul a avut o viziune real a luptei electorale, pornind de la ideea c lupta fratricid nu poate duce la nimic bun, initiind un cartel electoral care de fapt era un pact de neagresiune la care au aderat Iuliu Maniu, ca ef al Partidului National Trnesc i George Brtianu, din partea Partidului Liberal. Pe de alt parte, Richard Franosovici, care era ministru de Interne al partidului liberal de guvernmnt a hotrt s nu fac obinuitele ingerinte ale puterii locale de stat, reprezentat prin prefecti, primar i forte jandarmereti; deci, pentru prima dat in traditia romneasc urmau s se desfoare alegeri libere. Drept urmare, rezultatele nu au fost att de surprinztoare, dect c Miscarea Legionar a ieit din alegeri ca un al doilea partid de important, dup partidul lui Iuliu Maniu, obtinnd aizeci i ase de locuri de deputati in Parlament. Anii 1938 - 1939 n Europa, Germania ctiga tot mai mult teren. Dup militarizarea Renaniei, a urmat anexarea prin fort a Austriei, iar apoi Hitler, agitnd problema sudet, a ocupat o parte din Cehoslovacia. Sudetii, cetteni cehoslovaci de origine german, erau prezentati ca victime ale statului cehoslovac. Serviciul de spionaj al armatei germane, prin eful ei, amiralul Canaris, a nscenat diverse conflicte de frontier ca s justifice o interventie armat. A urmat o mare agitatie diplomatic in Europa, pentru a tempera zelul rzboinic al lui Hitler, iar democratiile occidentale, reprezentate prin Chamberlain i Daladier, alturi de Mussolini, au mediat acest conflict, cednd de fapt in fata lui Hitler i dndu-i acestuia mn liber pentru intrarea in Cehoslovacia in ajutorarea sudetilor. Cehoslovacia era aprat printrun pact de neagresiune mutual cu Franta i Anglia. Hitler, odat ce a pus piciorul in Cehoslovacia, nu a ezitat pentru a gsi i alte considerente de ordin istoric i militar, i a purces la ocuparea ntregii Cehoslovacii, tot cu asentimentul tacit al celor trei mediatori. Axa Roma-Berlin, constituit ca formatie de orientare politic viitoare in Europa se consolida pe zi ce trece, iar vechile citadele ale democratiei parlamentare occidentale, ca Societatea Natiunilor, Mica Intelegere sau Pactul Balcanic se nruiau ca aezri nenaturale, neputincioase i neconcludente. n timpul acesta, regele Carol al II-lea, care i punea in aplicare sforriile sale politice, neagrend nici Partidul National Tarnesc, nici Miscarea Legionar al crei adversar a fost ntodeauna, a adus la guvern o combinatie Goga-Cuza, neviabil i nici mcar ieit dintr-o voint a electoratului. Aceast combinatie hibrid nu a realizat in guvernare nimic deosebit, dect o serie de excese antisemite ale cuzitilor, care urmreau s ia cu forta din minile evreilor obiective comerciale i industriale. In acel timp Miscarea Legionar i vedea linitit de njghebarea unui comert legionar, a unor restaurante legionare, a unor cooperative i magazine de profil. Era o actiune romneasc ce urma s contracareze influenta evreilor in viata economic a trii. Deocrece profesorul Iorga, care se intitula nationalist, nu avea dect cuvinte de ocar la adresa actiunii legionare, Cpitanul i s-a adresat printr-o scrisoare, artndu-i de fapt telurile legionare in promovarea romnilor in economia trii, cerndu-i s se documenteze singur prin vizitarea unittilor create. Iorga, un om extrem de orgolios, tindea s fie vedet i in afara istoriei (unde depusese, ntr-adevr, o munc remarcabil). n politic era de fapt un ratat, fiindc guvernarea lui a 4 din 57

rmas o amintire de trist memorie; naivitatea lui politic era ns o jucrie in minile abilului sforar Carol al II-lea, care-l manevra i l manipula ca pe o simpi jucrie mecanic fr pic de personalitate. Probabil c sftuit de Suveran, Iorga a fcut public scrisoarea Cpitanului, care-i era adresat strict personal, dndu-1 in judecat pentru calomnie, iar gsirea unui complet de judecat care s-1 condarnne pe inculpat a fost o jucrie pentru dictator: Cpitanul a fost considerat vinovat i condamnat la ase luni nchisoare corectional, fr suspendarea pedepsei. Acum a sunat ceasul" pentru ca ntregul aparat de slugoi ai monarhiei, ct i cel al finantei iudeo-masonice s purcead la decapitarea pericolului ce-l prezenta nationalismul in Romnia. Actele pregtite din timp au stat la bcza unui proces judecat la Tribunalul Militar, in care Cpitanul a fost nvinuit de nalt trdare, principala acuz fiind o declaratie a sa c, in 48 de ore de la luarea puterii, Romnia s adere la Axa Roma-Berlin, ca o denuntare a slbiciunii puterilor democrate occidentale. Din completul militar, impus de Suveran, prezidat de colonelul Dumitru, nimeni nu a protestat la sentinta elaborat, transmis de la Palat. Cpitanul a fost condamnat la zece ani detentie pentru crim de nalt trdare. Regele Carol a plecat la Londra, la ncoronarea regelui George i, la ntoarcere s-a oprit ia Berlin, unde a discutat diverse perspective politice i militare cu Hitler. Printre altele, Carol l-a ntrebat pe Hitler de cum privete evolutia Miscrii Legionare; acesta i-a rspuns c privete cu simpatie partidele nalionaliste frteti, dar c nazismul nu este o marf de export, iar micrile de dreapta urmeaz s se dezvolte fr ingerinte din partea Germaniei. Aceasta nsemna: "le feu vert", adic: "cale liber de actiune ". Carol nu a lsat sa-i scape aceast ocazie i a transmis primului ministru slugarnic Armand Clinescu dispozitia de lichidare imediat a Cpitanului, ct timp regele este nc peste hotarele trii. Cine era acest ciocoia, trepdu politic, estropiat care purta un monoclu negru in locul unde-i lipsea un ochi? Fcuse nite studii in strintate i se prezentase cu mari pretentii pentru a obtine un post de vaz in politica trii; primul su drum a fost la conacul Florica unde era fieful Brtienilor. Brtianu, ns, fie c era informat despre arivismul lui Clinescu, fie c vizita sa se petrecea la ore nepotrivite, si-a primit vizitatorul in grajd, fapt pe care Clinescu l-a considerat drept o insult personal i atunci s-a prezentat in fata lui Iuliu Maniu, care imediat i-a oferit un subsecretariat de stat, care de fapt a constituit platforma politic a lui Clinescu, i ulterior, l-a propulsat ca titular al Ministerului de Interne in perioada dictaturii regale. Prin mna liber pe care i-a dat-o Carol al II-lea, Clinescu a ntrezrit eafodajul viitorului su politic i a purces la executarea celei mai oribile crime din istoria neamurilor. Cpitanul, mpreun cu Nicadorii i Decemvirii au fost scoi din nchisoarea de la RmnicuSrat, mbarcati in dou break-uri al Prefecturii Politiei, cu lanturi la picioare i ctue la mini prinse de sptarele bncilor. n spatele fiecrui detinut era aezat cte un plutonier de jandarmi, bine instruit, care, la un semnal al celor doi comandanti, maiorii Dinulescu si Macoveanu, au scos din buzunarele tunicilor un treang i au sugrumat fiecare prizonier care le-a fost destinat. Dup ce li s-a mai aplicat cte un glonte in ceaf, au fost transportati la Jilava i aruncati ntr-o groap comun, turnndu-se peste ei damigene cu acid sulfuric pentru a nu mai putea fi recunoscuti, iar peste cadavrele lor s-a turnt o plac groas de beton. Comunicatul care a aprut a doua zi in editii speciale preciza c cei patrusprezece detinuti politici au ncercat s fug de sub escort i au fost mpucati mortal. Comunicatul in sine a produs o stupoare general: legionarii, abil manipulati de organele Sigurantei i Jandarmeriei, au refuzat s cread realitatea, mai ales c figura Cpitanului inspira o puternic fascinatie. Concomitent cu aceast crim regizat a nceput vntoarea fruntailor legionari, care au fost ntemnitati in lagrele de la Vaslui, Miercurea Ciuc precum i la nchisoarea de la Rmnicu-Srat. Prin aceste operatii Legiunea era practic decapitat. 5 din 57

Din aceast razie uria a scpat ca prin minune Gheorghe Ciorogaru, eful Regionalei Oltenia, doctor n tiinte economice la Universitatea din Heidelberg. Gic Ciorogaru era unul din prietenii mei i, in acea vreme, am considerat c trebuie s fac tot ce-i omenete posibil pentru a-l trece peste frontier. Am studiat toate posibilittile, eliminnd ncetul cu ncetul toate actiunile care mi se preau riscante, cnd, absolut din ntmplare, stnd de vorb cu Sorin Tulea, unul dintre alpinitii cunoscuti ai Clubului Alpin Romn din care fceam i eu parte, care-si fcea studiile in Germania, nu tiu ce m-a determinat s-i vorbesc de Gic Ciorogaru. Poate proeminenta nasului era cauza principal. Expunndu-i planul meu, Sorin a fost imediat de acord, ncredintndu-mi paaportul lui de student, binenteles trebuind s ma ocup ca expresia faciala a viitorului transfug sa semenr cu fotografia din paaport. Am purces imediat la transformarea coafurii lui Ciorogaru, dndu-i o alur sportiv care, cu putin ngduint, aducea cu fotografia din paaport. Ciorogaru a fost expediat peste frontier prin punctul de granit de la Grigore Ghica Vod, unde toat truda noastr era s cad balt din cauza unor coincidente. Dar steaua lui Gic a fost mai norocoas pentru moment, spre deosebire de era comunist cnd si-a petreacut mare parte din viat in nchisorile i lagrele din tar. Ciorogaru a putut ajunge cu bine la Berlin unde s-a ocupat de traducerea crtii Cpitanului Pentru Legionari in limba german. Cnd am avut confirmarea c fugarul a ajuns la destinatie, am putut s aprind o lumnare i s nalt o rugciune de multumire bunului Dumnezeu care m-a ajutat s scap cu bine din aceast aventur. Dup condamnarea Cpitanului, in a crui disparitie nici un legionar nu credea, a urmat o perioad de difuzare de manifeste pentru lmurirea opiniei publice i, in principal, a brourii Adevrul n procesul Cpitanului, care se tiprise ntr-o tipografie clandestin. Binenteles c Siguranta a intrat in posesia manifestelor i a brourii dup care s-a cutat a se identifica sediile unde se tipreau acestea. Pe atunci, singura posibilitate de multiplicare erau mainile "Gestetner", care aveau o matrit pe care se btea textul i care la rndu-i aprea pe o hrtie speciala, aceast hrtie gsindu-se numai la cteva librrii din Capitala ale cror sedii erau sub stricta supraveghere a Sigurantei. Era de la sine nteles c cei ce activau la tiprirea i difuzarea manifestelor erau foarte interesati s gseasc o posibilitate de procurare a hrtiei speciale fr ca achizitorii respectivi s poat fi depistati sau identificati. Fr ca s m solicite nimeni, m-am gndit c un ins n uniforma unei institutii, cum erau uierii Bncii Nationale, nu puteau cdea sub supravegherea Sigurantei ca suspecti i atunci am purces la trimiterea lui Nicolae - uierul nostru de serviciu - la Cartea Romnesc, cu bani potriviti pentru a ridica cte dou topuri de hrtie, cantitate destul de redus pentru a nu atrage atentia. ncetul cu ncetul ajunsesem s am peste o sut de topuri de hrtie, fapt ce a fost adus la cunotint celor interesati care-mi trimiteau un curier s ridice hrtia. Lucrurile au mers fr incidente, astfel c ntregul stoc a fost lichidat. A urmat o stagnare, eu nemaiputnd activa, fiindc primisem ordin de chemare din partea Regimentului 12 Clrasi Roman unde fusesem vrsat din efectivul Regimentului de Escort Regal. Situatia militar din Europa fiind foarte tensionat, trile limitrofe Cehoslovaciei procedau la chemri sub arme ale rezervitilor pentru complectarea instructiei militare. La Roman, ca sergent T.R., conform prevederilor art. 71, eram instruit ca viitor comandant de pluton, dar instructia era mai mult teoretic, armele moderne lipseau, iar carabinele trupei erau aceleai puti Mannlicher cu care fusese dotat armata romn in primul rzboi mondial. Duceam o viat foarte regulat, mi petreceam aproape tot timpul liber in cazarm. Apoi, obosit, m retrgeam la gazda mea din ora, unde ma culcam foarte devreme. Singura mea "distractie" era citirea ziarului "Universul", in special noua rubric a condamnrilor de la Tribunalul Militar, care judeca in acel timp procesele legionarilor militanti. Spre marea mea suprindere am citit ntr-o zi c fusesem condamnat la un an nchisoare pentru activitate politic interzis; pe buna dreptate ma ntrebam care din initiativele mele fcuser obiectul unui dosar penal? Nedumerirea mea a durat numai 24 de 6 din 57

ore fiindc m-am trezit cu Vera Totu pe post de curier trimis de sora mea, care avusese posibilitatea s studieze dosarul la Tribunalul Militar. Acesta continea precizarea c sursa de procurare a hrtiei pentru manifeste era opera mea. Fiindc perioada de concentrare expirase am fost lsat la vatr chiar a doua zi i m-am ntors la Bucureti, unde am studiat mpreun cu tatl i cu sora mea cum puteam s-mi organizez aprarea, avnd in vedere c legea mi ddea dreptul s m apr, fiind condamnat in lips. Dup ce am elaborat un plan la care a participat i Lotty, colega mea din Banca National, care l cunotea personal pe cpitanul Trneanu, procuror in procesul meu. Cnd am fost gata cu toate pregtirile de rigoare m-am prezentat la Tribunalul Militar, dup terminarea unei edinte, constituindu-ma prizonier pentru a mi se rejudeca procesul in care fusesem condamnat. Preedintele completului de judecat era acelai colonel Dumitru, cel care l judecase pe Cpitan, iar procuror era cpitanul Prneanu, care informase instanta c m voi prezenta pentru rejudecare. Am fost imediat arestat i trimis la Jilava pentru ncarcerare. Comandantul Jilavei era pe acea vreme un colonel Brusescu, antilegionar convins, iar majoritatea detinutilor o formau legionarii i ctiva comuniti de ocazie, cu Constantinescu Iai in frunte. Pentru perchezitie i evidenta grefei, am fost primit de un plutonier major pe care l-am identificat imediat c fcea parte dintre clreti, fiindc la cizme purta pinteni i rozete. l chema Ciubaru, iar accentul lui moldovenesc m-a cucerit din prima clip, cnd mi-a imputat: "Da i crezi mata, c te plimbi prin tara si cnd n-ai i face vii la judecat?" . Am fost repartizat in celula Comandamentului legionar, fiindc eram totui un caz aparte, care venea pe o cale neobinuit. Livezeanu i Tlnaru, grade legionare, fusesera mutati la inchisoarea din Chisinau si, in lipsa lor, comandant al Garnizoanei rmsese Ion Popa, muncitor din Simeria. Am fost foarte clduros primit i prima ntrebare ce mi s'a pus a fost dac ajunsese Cpitanul in Germania. Am rspuns evaziv fiindc mi-am dat seama c toti cei optsprezece din celul erau convini c "eful" mai era nc in viat i c tot ce afirmase comunicatul Sigurantei era un fals. Comandantul Popa era un vechi legionar i un bun pedagog. Mi-a explicat c disciplina garnizoanei cere ca toate pachetele pe care le primeam la vorbitor s fie puse la dispozitia tuturor, iar beneficiarul lor s nu participe la suplimentul alimentar dect dup o sptmn. Msura mi s-a prut oarecum nedreapt, dar nu am protestat, mai ales c fusesem numit artelnic, adic cel care tia i mprtea in portii egale suplimentele primite de acas. Trebuie s precizez c noi aveam un statut bine stabilit, de detinuti politici, i c beneficiam de vorbitor i de pachet ori de cte ori se prezenta cineva la grefa nchisorii. Mncarea nchisorii era destul de redus, dar nainte de mas se spunea rugciunea i cnd ne sculam de la mas, de asemenea se rostea alt rugciune: "Multumescu-ti Tie Doamne c neai sturat pe noi de toate bunurile tale pmntesti. Nu ne lsa lipsiti pe noi nici de cereasca Ta mprtie ci, precum n mijlocul Apostolilor ai venit, Mntuitorule, pace dndu-le lor, tot aa vino i la noi i ne mntuiete. Amin!". Involuntar, m uitam in hrdul in care ni se aducea mncarea i o comparam cu cuvintele din rugciune care se referea la toate "bunttile Tale pmnteti" i gseam c exprimarea rugii noastre era exagerat. Comandantul era un om simplu, dar cu foarte mult bun simt i cuta s profite de cunotintele oricrui nou venit, dar nu tiam c eram i subiect de cercetare in acelai timp. Dup trei zile mi-a comunicat c am dat primul examen, acela al foamei si ca, de acum inainte, pot sa ma infrupt si eu din cele primite de acas. Desigur c situatia mea era oarecum paradoxal: tatl meu era acum pensionar, dar ultimul su serviciu militar a fost comandant al Depozitului Central de Munitii, in care intra i Fortul Jilava. Aa stand lucrurile, cnd s-a prezentat la vorbitor, dei era civil, personalul nchisorii i se adresa cu cuvintele "Domnule colonel". Nu vreau s intru in alte detalii din timpul detentiei, pot s spun numai c dup dou sptmni mi s-a fixat termenul de judecat, iar la proces, toate ntrebrile ncuietoare s-au lovit de un eafodaj bine nchegat 7 din 57

juridic, astfel c am fost achitat i pus in libertate, spre necazul agentilor de sigurant care populau sala de judecat. ntoarcerea mea la Banc a fost primit cu mare entuziasm; trebuie s precizez c in mare msur salariatii Bncii Nationale erau foarte apropiati de idee. Singurul refractar era eful serviciului care fcea parte din dinastia celor apte frati Netta, albanezi de origine, iar fiecare dintre frati era membru in alt partid politic, decanul familiei fiind Geron Netta liberalul, fost profesor la Academia Comercial i fost ministru de Finante. Din pcate nu a trecut mult timp i iar am fcut una boacn ( de oaie"), fiindc prerea generala era c trebuie s-mi dovedesc recunotinta fat de conducerea Bncii care m-a reprimit, fcnd abstractie de "rtcirea" mea. Pozna mea s-a materializat cu ocazia aderrii maselor populare la politica sceleratului Carol. Trebuia, printr-o declaratie public, s ne declarm sustintorii politicii Majesttii Sale traduse prin Constitutia Regal. Era in aceast constitutie o prevedere ciudat: trebuie s ai 30 de ani mpliniti ca s te implici ntr-o activitate politic, prevedere special inserat in Constitutie pentru a lovi in legionari, care in genere aveau sub 30 de ani! Eu insa, fiind nscut n 1911 aveam in acel an doar 27 de ani. Atunci mi se cerea s fiu de acord cu o prevedere care nu-mi ddea drepturi politice dect dup trei ani? Dar, ca i cum acest rationament logic nu era suficient, m-a scos din srite nsi procedura de votare care, de fapt, a fost prima mare prostitutie politic devenit apoi litera de Evanghelie in timpul perioadei comuniste, care cerea o adeziune unanim de acceptare a unei dispozitii centrale. Ca s votm in vechiul local al Bncii Nationale de pe strada Lipscani, noi trebuia practic s traversm strada din localul unde lucram; traversarea se fcea cu drapele, ncolonati, ca i cum am fi mers la o defilare. n holul din cldirea central era o estrad i un "birou politic" care constituia prezidiul. Ajuns in fata estradei, dup o strigare alfabetic, un cadru ad-hoc ntreba att: "De acord?" i cel ntrebat rspundea de obicei "Da!". Cnd, participnd la aceast mascarad, am rspuns printr-un " Nu!" rspicat, mi s-a prut c vibreaz toate geamurile. Cnd rspunsul meu a fost nteles mi s-a indicat s trec ntr-un colt, ca la coala primar, ca s fiu izolat de grosul celor "constienti"; devenisem "oaia neagr". Revoltat la culme nu am dat curs invitatiei i am ieit din Banc. Abia a doua zi am aflat c numai Grigore Pihu (care va fi executat in 1939, dup uciderea lui Clinescu) a mai spus un "Nu!" la fel de hotrt ca al meu. A urmat o ntreag procedur de prelucrare, ba c am greit, fiind surescitat, ba c fusesem absent, dar dac a fi fost prezent a fi rspuns cu " Da!", ba c prin votul meu negativ m declaram contra vointei Majesttii Sale! Era ridicol toat aceast nscenare in cutarea unei explicatii foarte simple: nu puteam vota pentru" o clauz constitutional care m declara apt la 30 de ani, cnd eu aveam numai 27 de ani! Ca s fiu sincer, nu tiu cum s-a raportat regelui scelerat prin slugarnicul su guvernator votul exprimat de salariatii Bancii Nationale. Inclin mai degrab s cred c cele dou voturi contra au fost trecute sub tcere. Cpitanul, in imensa lui ntelegere, lsase optiunea Constitutiei la libera alegere a slujbaului respectiv, cnd un rspuns de "NU" putea atrage concedierea sa. Atitudinea mea de rzvrtit contra unei ordini pe care nu o toleram a trecut fr consecinte in foaia mea matricol, dar, pentru a doua oara am fost luat in obiectivul organelor Sigurantei. Cum toate informatiile despre manifestrile noastre circulau cu mare vitez i cu o adnc intensitate in cercuri foarte variate, tot aa i manifestrile mele in diferite ocazii au ajuns la urechile conducerii legionare din acea vreme i, drept urmare, mi-a ncredintat o nou misiune, care ns nu mi-a plcut din capul locului. Se bnuia in acea vreme c regele criminal, vznd cat este de nepopular, s-ar hotr ntro zi s prseasc tara i, cunoscnd firea lui hulpav i lacom de arginti, se estima c va ncerca s preia tezaurul Bncii Nationale: mi se cerea o schit i un plan de mpiedicare a lui in aceast ipostaz. Astzi, dup ce am vzut c in 1944 evacuarea tezaurului Bncii Nationale la Tismana a durat cteva zile, necesitnd cteva garnituri de tren, mi-am dat seama c cei care s-au gndit la aceast mpiedicare habar n-aveau de ce reprezint volumetric aceast operatiune. Mai mult, mi se prea direct ridicol s mi se cear un plan 8 din 57

scris i desenat, mie, care fusesem corijent la desen in clasa a IV-a de liceu, i care eram un ins complet lipsit de talent la aceast disciplin. Totui, am dat curs acestui ordin i planul meu a fcut drum ntors pe aceeai filier pe care o folosise la venire. Nici astzi nu tiu prin ce mprejurare a aflat Siguranta de toat aceast copilrie. tiu numai c Srbu, prin care primisem dispozitia, a fost arestat dup cteva zile cu planul meu in buzunarul lui. A ncercat s-1 nghit, dar, fiind asaltat de patru haidamaci ai Sigurantei , l-a scuipat, fr a putea s-l distrug. Fiindc opusese rezistent la arestarea care se petrecea la locul su de munc, Srbu a fost btut la tlpi la Siguranta General a Statului, i atunci a dezvluit ntreaga operatiune. Ne-am regsit patru in proces (ceilalti doi neavnd mcar habar de toat operatiunea). Am fost judecat de acelai complet de judecat care m achitase cu cteva luni in urm i care m privea comptimitor, parc reprondu-mi c acum nu mai era cale de scpare. Chiar procurorul, acelai cpitan Prneanu, nu mai putea s ma ajute cu nimic. De data aceasta nu a mai fost vorb de un Love Story ca prima dat. Dar toat povestea era ridicol i neconcludent, astfel c instanta ne-a condamnat la cteva luni de nchisoare pe fiecare dintre noi, fr a putea afla ce putea ascunde acest plan redactat in mod copilresc. Desigur c rentoarcerea mea la Jilava a avut un mare ecou i am fost primit din nou in celula de Comandament, avnd acum un stagiu de verificare pe care-l absolvisem in trecut. ntre timp regimul se mai nsprise, garda militar nu mai era condus de cpitanul Mastacan din Regimentul 6 Mihai Viteazul, ci de locotenentul Frnculescu, care era fiul unui inspector din Sigurant, adversar notoriu al legionarilor. Nu a lipsit mult ca s intru in conflict cu el. Obinuia s vin seara la " nchidere" nsotit de un cine. Eu eram acum ef de celul, comandam pozitia de "Drepti" i Pentru onor" i i ddeam raportul, dar locotenentul amintit ntrzia nchiderea fcnd o serie de comentarii nelalocul lor. ntr-o sear, exasperat de manevrele lui, i-am oprit cinele in celul i l-am fcut s-l caute in toat nchisoarea. Cnd l-a descoperit in celula noastr, m-a sanctionat cu o noapte la "Neagra", o celul umed plin de obolani unde mi-am petrecut noaptea numai in cma. Dup acest episod, i fiindc abaterile de la regulament deveneau din ce in ce mai dese, sa declarat greva foamei (n acel timp nu se practica alimentatia fortat prin tubaj). Dup cteva zile au nceput s apar defectiunile: veneau din partea celor mai btrni sau cu diverse afectiuni. De atunci am rmas cu convingerea c greva foamei nu poate avea rezultate dect ntr-o colectivitate unde cea mai aspr disciplin era asigurat. Dup a opta zi, singura celul rezistent era a noastr, a aa-zisului Comandament. Procurorul venit de la Tribunalul Militar a hotrt s se sparg greva, adic fiecare s fie repartizat in alt celul, unde s nu poat rezista singur. Eu, ca mai ru de gur, am nimerit la "muzeu". Acolo unde erau cei recalcitranti, nedisciplinati i bnuiti ca "ciripitori". Un mediu in care nu aveam ce cuta, mutarea mea avnd drept scop doar ca s fiu comentat defavorabil. Avnd in vedere c greva a ncetat in a noua zi de la declarare, eu m-am prefcut bolnav, aveam i cteva grade deasupra temperaturii normale, aa c am fost internat in infirmeria nchisorii, unde dup dou sptmni, m ntremasem definitiv. Ct timp am mai rmas in Jilava mi-am dat seama ce progrese a fcut legtura dintre Lotty - in 1940 mi-a devenit sotie - i plutonierul major Ciubaru, care o vizita acas i fcea anumite comisioane pentru cei nchii. M obinuisem ca seara, nainte de nchidere, s aud o voce: " Domnut Ropal, treci pe gang!" . In coltul cel mai ndeprtat m atepta reprezentantul grefei care-mi ddea buntti sau biletele, neomitnd niciodat s-mi opteasc in dulcele grai moldovenesc: " Duduca asta a matale o s m bage n cremenal." Ultimele trei luni nainte de expirarea pedepsei le-am petrecut la Vcreti, unde prin diverse sforrii ale lui Lotty am rmas far s mai fim expediati la Caransebe, nchisoarea speciala pentru cei cu condamnari mai mici. Acolo fceam parte dintr-o celul politic complet separat de cei de drept comun, iar cei optsprezece "politici" formam o insul in masa hotilor i a criminalilor. 9 din 57

Staroste peste nchisoare era celibatarul Vere Miklo, care purta costumul de "vietas" (alb cu dungi roii) ce semnifica condamnarea la munc silnic pe viat. Marea lui suprare era contra ziaritilor i a politiei, care i puneau in sarcin toate crimele nedescoperite, ori el nu recunotea dect una: Tiat beregat unui jidan si jidoafca murit de fric" ne informa el cnd i plimba briciul pe gtlejele noastre (oficial avea functia de brbier in nchisoare). Autoritatea lui era de nediscutat, cu mult deasupra celei a primului gardian i chiar a directorului i nici un detinut nu ncerca s-i contrazic o hotrre luat. De la el am nvtat tot felul de trucuri ale hotilor care aici erau numiti uti" (de la verbul a uti" = a fura din buzunare). Am nvtat tehnica de a fura plria de pe capul unui cettean, sau chiar ochelarii de pe nas. Am nvtat s fur printr-o fereastr veminte sau plrii folosind o srm cnd fereastra era deschis, precum i tehnica sustragerii unui portofel i pasarea przii unui complice aflat in tramvai sau vehicul, astfel ca niciodat s nu se poat afla corpul delict sau multe asemenea nzdrvnii. n micul nostru colectiv s-au perindat i figuri mai reprezentative din lumea legionar: Victor Dragomirescu, comandantul legionar care mai trziu avea s fie ars de viu i incinerat la crematoriu, Mitic Groza, care in 1939 a fost gzduit de mine la Cernuti iar in 1940 a fost eful Corpului Muncitoresc Legionar, ocariciu, care in timpul rzboiului ajunsese adjunctul lui Leon de Grell, in Belgia, i altii. Se apropia eliberarea noastr, fiindc termenul condamnrii expirase. Avnd in vedere c Siguranta aprecia condamnarea noastr ca fiind foarte mic in raport cu faptele, se putea sa ajungem ntr-unul din lagrele de concentrre. La plecare, ocariciu m-a luat de o parte i asigurndu-ma c are nchedere in mine mi-a ncredintat un mesaj pentru Dora Rogojanu, o prieten a lui. Eu l-am asigurat c i voi face comisionul. La eliberare ns eu am ajuns in arestul Prefecturii Politiei, iar ceilalti trei care fuseser in proces cu mine au fost pui in libertate. Dup 24 de ore am fost i eu eliberat i la ieirea pe poart m atepta Lotty, care m-a asigurat c eliberarea mea a fost foarte grea, Siguranta vrnd s m trimit la Miercurea Ciuc. Din vorbele ei am dedus c dduse nite bani pentru eliberarea mea, ceea ce fcea ca datoria mea fat de ea s creasc. M-am ntors la fosta mea locuint de unde fusesem arestat, unde fratii Trilescu din Turnu Severin m-au primit bine i m-au asigurat c pot rmne la ei fr s pltesc chirie pn mi voi face un rost. Eram invitat la mas la Lotty i m-am gndit c pn la ora mesei am vreme s-i fac comisionul lui ocariciu, astfel c m-am dus la locuinta indicat in bilet. Acolo m-a primit un tnr a crui figur nu mi-a plcut, mai ales dup ce m-a introdus in cas fr s ma ntrebe pe cine caut. n odaie era al doilea tnr i ca prin vis am realizat c am czut ntr-o capcan a Sigurantei. Nici urm de Dora Rogojanu. Am cutat s joc tare: "Pi bine fratilor, m bgati in cas fr ca s m ntrebati pe cine caut?". Cel mai tnr zice: "Ca s-ti fac pe plac, pe cine cauti?". Am dat un nume la ntmplare care n-avea nimic comun cu locatara imobilului. Atunci mi-a cerut actul de identitate i dup ce l-a studiat, mi l-a ntins spunndu-mi: Bine, poti pleca". Probabil c numele meu nu-i spunea nimic. Dar al doilea agent a cerut s vad i el buletinul, dup care un rnjet s-a aternut pe fata lui: "Api, efule, acum nimic nu te mai scap de Miercurea Ciuc". Dar n-a fost s fie aa. Lotty, vznd c nu vin la mas s-a dus din nou la prefectur i folosind aceleai mijloace pecuniare a izbutit s-l conving pe comisarul de serviciu, astfel e am plecat mpreun de acolo. Nu mai tiu prin ce mprejurare am ajuns in Str. Doamnei la biroul avocatului Stan Ionescu, acolo unde luau fiint toate societtile cu capital german destinate a se ocupa de anumite produse sau servicii pe teritoriul trii noastre. Desigur c cineva mi optise c acest birou era un fel de oficiu de plasare pentru tinerii titrati care avuseser anumite ncurcturi cu justitia, de obicei de ordin politic. M-am adresat avocatului Pateli, pe care-l cunoteam, care m-a introdus imediat la eful colectivului juridic, d-nul Stnic, cum i se spunea in intimitate, i care, dup un scurt interogatoriu, m-a ntrebat dac sunt dispus s plec la Cernuti la o firm de export de ou pentru a dubla un procurist permanent concentrat. Att salariul, ct i gradul de procurist care era o functiune de ncredere, dar i oraul care fusese locul unde-mi terminasem studiile gimnaziale la Liceul "Aron Pumnul", i mai ales perspectivele evadrii din Bucureti, unde permanent eram spuravegheat de agentii Sigurantei, mi conveneau. 10 din 57

Stnic, pe loc mi-a fcut angajarea i a dispus s mi se nmneze suma de bani necesar achizitionrii unui loc in vagonul de dormit pe distanta Bucureti-Cernuti. La Cernuti am rmas pn la 1 iunie 1940, urcnd ncetul cu ncetul treptele ncrederii fat de conductorii din Berlin, mai ales c izbutisem s rezolv la Banca National o problem valutar extrem de delicat. Dar, fixasem data de 1 iunie drept ziua cstoriei mele cu Lotty i astfel urma s prsesc definitiv Cernutiul i s m transfer tot la o firm german de export de plante medicinale, in calitate de director comercial. Desigur c dr. Adams, care era administrator delegat in Societatea de export de ou a depus toate diligentele ca s rmn pe loc, dar eu eram intransigent, asigurndu-mi patronul c-i voi sta oricnd la dispozitie dac va solicita vreo interventie sau vreun serviciu din partea mea, aa cum de altfel s-a ntmplat in scurt vreme. n vara anului 1940, nu peste mult timp, prin efectele pactului Ribentropp-Molotov, Cernutiul, ca i Basarabia, unde aveam legturi cu toti colectorii de ou, au fost cedate U.R.S.S., astfel c societatea a disprut pur i simplu. SI CERUL PLNGEA Ion Roth Jelescu PRIMUL CONTACT CU FIARA Iat ns c inevitabilul a sosit. Intr'o dimineat am fost condus in cabinetul comisarului Ionel Dumitrescu. Mi s'a luat din nou un interogatoriu care, de data aceasta se limita in a ti dac am legturi cu Horia Sima i cu profesorul Petracu. Faptul c in scrisoarea ce se gsise la Serafim era vorba de cuvntul legtur, presupunea o legtur oarecare cu organele conductoare ale Micrii. Politia trgea concluzia de aici c actiunea dela Tighina trebuia s fie o intreprindere de mare extensiune. Credeau deasemenea c, prin mine, ar punea afla ceva de locul sau locurile unde s'ar ascunde anumiti legionari cari, dup moartea Cpitanului, ar continua s activeze, reorganiznd Micarea i punnd la cale fel de fel de atentate. Totul se nvrtea in jurul camaradului ing. Panaitescu. Cine e, cnd l-am cunoscut, unde locueste, etc. Cred c dac, printr'o nenorocire, unul din noi i-ar fi spus adresa, bietul om ar fi fost cspit in modul cel mai barbar inainte de a deschide mcar gura. Am dat aceleai rspunsuri ca mai inainte la Tribunalul Militar i la Siguranta General. -Se vede cat de colo c nu vrei s spui adevrul. Ne ascunzi ceva. Gndete-te bine. Pn la sfrit vei spune totul. Avem suficiente metode de a te face s vorbeti. Pn acuma nimeni n'a scpat i toti au spus. Ia-l Horvath i du-l la celul. Nu uita s-mi aduci pe cellalt. Oridecteori fusesem arestat i inc nu ncepuse interogatoriul, eram cuprins de o febr curioas, care nu inceta dect in momentul cnd ma aflam in fata celui ce m interoga. Tot aa i acum, m'am simtit deodat invluit de aceast febr ce provoca in mine o stare de extrem ncordare. Minile imi tremurau i inima mi btea s-mi sparg coul pieptului. Am inceput s m plimb prin celul i pentru a inbui vltoarea din mine, m'am apucat s msor celula cu palma, ca pe vremuri la Chiinu. La un moment dat, am auzit ui trntite, bufituri, injurturi, apoi o voce grosolan: -Ia spune, m, ce tii. Cum nu spui, iar intri in fabric. -Ce s spun, domnule, c n'am nimic de spus. Am recunoscut vocea lui Serafim. Ca la o comand, au reinceput loviturile. Palme, ghionturi, pumni, picioare, ce-o fi fost, nu puteam s-mi dau seama. Auzeam gemetele lui Serafim i strigtele infuriate, pline de ur, ale celor ce-l torturau. Toat atentia imi era ncordat ca s pot auzi tot ceeace Serafim ar rspunde, in cazul c ar declara ceva. Nici acum nu-mi pot da seama ct a durat chinuirea. Imi tremurau minile i picioarele, iar in gur mi se ncleiase saliva. La un moment dat, am auzit o voce ce mi se prea extrem de cunoscut: -Ia-l, Victore, i du-l la pomp s se spele i dup aceea bag-l din nou la celul. 11 din 57

Inc vreo cteva minute i am auzit pai pe coridor. Imediat m'am lipit de poart cu ochii fixati in ferestruic. Au aprut cei doi agenti, Victor i Iuliu Horvath, conducnd, aproape trndu-l, pe camaradul Serafim. Era plin de snge, umflat la fat, cu ochii vineti i de-abia se tinea pe picioare. Mi-a aruncat o privire in care era atta durere i atta groaz ! Am nceput s ma plimb cu pai repezi prin celul. tiam c de-acum mi va veni rndul la tarbac. Nu a trecut mult i unul din ageni a deschis ua, spunndu-mi s-l urmez: -Hai, mic-te mai repede, c nu am timp. Nu tiu prin ce minune, dar deodat m'am simtit extrem de linitit. M'am indreptat spre ua celulei cu pai siguri i apsati. L-am urmat pe coridor pn'ntr'o camer larg. In fundul acestei camere, o ue ddea ntr'o sal i mai spatioas. Aici ne-am oprit. In dreapta, un birou i cteva scaune. In fa, alte scaune i o banc lung fr sptar. Pe pereti, atrnate in cuie, bice, cravae, ctue, lanturi, bte i o multime de frnghii. Erau instrumentele de tortur. Pe o msut mai mic, ntr'un colt, nite clete, ace, sule i curele. La birou sttea un individ intors cu spatele spre mine i discutnd cu cellalt agent. Cel ce m adusese aici, mi-a ordonat s m aez pe banc cu fata la birou. Odat aezat, cel ce-mi intorcea spatele s'a ntors cu o micare brusc spre mine. Cine se gndea c voiu avea o astfel de surpriz ! Individul era un fost coleg de coal: Mitu Dumitrescu. O clip mi-a licrit o raz de sperant. Mitu Dumitrescu nu-mi fusese numai un simplu coleg de coal. Timp de aproape doisprezece ani ne mpletisem gndurile i viata. Era fiul unui tran din Urani, din apropierea Hurezului, unde tatl meu poseda cteva hectare de pmnt. Neavnd ins timp s se ocupe de ele, fcuse un contract cu tatl lui Mitu, dndu-i pmntul in prelucrare. Ii punea la dispoziie semintele, instrumentele agricole i animalele, iar el punea munca. Din produsul realizat, tatl meu oprea 40 de procente, iar restul, tatl lui Mitu. Mitu era de aceeai vrst cu mine. Cnd a nceput s umble la coal, pentruc in satul lui nu exista, trebuia s fac aproape apte kilometri in fiecare zi pn la Hurezu. In timpul verii, era o chestie simpl. Pe timp de iarn ns, in afar de frigul extrem de tios, risca s fie devorat de lupi cari, in acea regiune, erau foarte numeroi, atacnd vitele i tot ce intlneau. Bietul Mitu era foarte firav, aa c tatl meu a hotrit s-l aduc la noi acas. Fiind in aceeai clas cu mine, aveam i un tovar de joc. Era un biat inteligent, silitor i linitit. Se potrivea de minune cu caracterul meu timid. Invtam impreun, luam masa impreun, dormeam in aceeai camer. La coal, stteam in aceeai banc i eram nedesprtiti. Tatl meu, cnd imi fcea sau cumpra haine, i fcea i lui. Orice dar sau jucrii pe care eu le primeam, le primea i el. Pe scurt, era tratat ca un alt membru al familiei noastre, ca un alt copil al printilor mei, ca un frate al meu. Dupce am terminat coala primar, el urma s plece napoi acas, deoarece tatl lui nu voia s-l dea mai departe la liceu, spunnd c el nu are nevoie de copii cu mult carte, ci de copii care s-l ajute la munca cmpului. C, insfrsit, el n'are bani de aruncat pe grl. In urma rugminilor mele, tatl meu a reuit s-l conving s-si lase feciorul s termine liceul, obligndu-se tot tatal meu s suporte toate cheltuielile. Cu chiu cu vai, s'a lsat induplecat i aa am plecat mpreun la liceu. Am fost instalati in aceeai pensiune, ducnd o viat caicnd am fi fost frati. Pn i vacantele le fceam impreun. Eram nedesprtiti in jocuri, in plimbri, excursii, distractii, etc. Cu terminarea liceului, ne-am desprtit. Eu am plecat la Universitatea din Cluj, iar el la Bucuresti, unde spunea c are un unchiu bine situat i care, eventual, ar putea s-i g seasc o ocupatie, aa ca s-i poat plti singur studiile. Acest unchiu nu era altul dect Comisarul-sef Ionel Dumitrescu. De atunci nu-l mai vzusem. Trecuser apte ani. Eu intrasem in viat cu piciorul stng. Incepnd cu anul 1932 - i cu exceptia anului 1937 - nu fusese unul in care s nu fi fost inchis cel putin o lun pentru credinta mea legionar intr'un viitor mai frumos i mai bun pentru neamul meu. Viata mea ar fi putut fi alta. Nimic nu-mi lipsea din punct de vedere material. Tatl meu avea deasemenea o multime de relatii i oricnd m'ar fi putut plasa intr'un serviciu bine remunerat, la dispozitia vreunui ministru oarecare, putnd s ajung in cadrul vreunui partid la o situatie-cheie, care s-mi permit dup aceea inaintarea pe scara vietii politice din Romania. 12 din 57

Totui, fat de viat comod i lipsit de griji pe care mi-o oferea societatea de atunci, am ales calea cealalt, a luptei, am ales viata grea i spinoas a Legiunei, care m adusese inc odat in inchisoare. i drumurile soartei sunt aa de curioase ! Dac pn acum cei ce m chinuiser erau total necunoscuti mie, de data aceasta m aflam in fata unui fost coleg, unui fost prieten, cu care mprtisem attea i attea clipe frumoase din copilria mea, unul care-mi sttuse aproape i pe care-l tratasem ca pe un frate. Iat dece, in momentul cnd l-am vzut, am simtit cuprinzndu-m o raz de sperant. Nu se putea ca acest om s ridice mna asupra mea. Nu se putea ca el s fi uitat toti acei ani in care ne mpletiserm vietile, ani in care visaserm impreun, privind viitorul cu ochi mari, senini i plini de incredere. Nu puteam crede c omul acesta, cu care imprisem hrana, camera, vetmintele si banii, ar putea s se coboare att de jos, nct s-si chinuie prietenul i fratele de altdat... Dac nu pentru mine, cel putin din atenie fa de prinii mei cari l nconjuraser cu aceeai dragoste ca i pe mine, tratndu-l ca pe propriul for fiu. Ct de amarnic avea s fie ns realitatea ! Mi-a aruncat doar o scurt privire, dup care, intorcndu-se ctre cellalt agent, i-a cerut dosarul meu. A nceput s citeasc, rsfoindu-l cu oarecare nervositate i incruntnd din sprncene. Dup o scurt ateptare, ce mi s'a prut o venicie, s'a intors din nou spre mine, spunndu-mi urmtoarele -Trebuie s tii c sunt nsrcinat cu cazul dumitale. Totul depinde de dumneata. Nu are niciun rost s-mi ascunzi ceva. Aa cum tiu s fiu bun cu toi acei cari dintru inceput declar tot ce tiu, tot aa pot s fiu i extrem de aspru cu incaptnatii. Camaradul dumitale nu a vrut s spun nimic. Pn la urm ins, va spune totul. Avem suficiente mijloace pentru a-l face s vorbeasc. Aceste mijloace nu m dau nlturi de a le aplica, indiferent cine ar fi, chiar i tatal meu, daca nu intelege sa-si deslege limba. Asa ca, gandeste-te bine ce alegi. Vei raspunde tot ce stii la intrebarile mele, nu ti se va intampla nimic; nu vei raspunde si nu vei declara tot ce stii, atunci voi fi obligat sa recurg la celelalte mijloace. Inainte de a incepe, iti dau zece minute de gandire. SFIDAREA L-am privit drept in fa, dar cu gndul departe... In loc s cuget la avertismentele lui, mi-a venit in minte anii copilriei noastre, anii unei prietenii care din acest moment nceta de a mai exista. Oare mi-a fost el intr'adevr prieten? Omul acesta care sttea acuma naintea mea i cruia eu i deschisesem odinioar tot sufletul meu, comunicndu-i toate dorurile i visurile mele... omul acesta cu care timp de aproape doisprezece ani impletisem trirea mea, tiuse el oare s preuiasc aceast prietenie?... Cci prietenie presupune druire, ncredere, jertfire pentru altul. Cutnd in amintirea anilor scuri, mi-am dat seama. c fusese i era un mare egoist. In aceast clip vedeam lucrurile clar. Acum intelegeam anumite gesturi din trecut. Tot ceeace primea dela mine, inchidea sau ascundea undeva; iar dac eu i ceream ceva, totdeauna se eschiva, rspunzndu-mi sau c nu tie unde se afl sau c din nenorocire ar fi pierdut acel ceva. Abia acum am inteles c acest om nu mi-a fost niciodat prieten, c mi-a inelat increderea in el, numai pentru a obine avantagii. Dintru nceput, el nu fusese dect profitorul naivittii mele de copil, ce credea in buntatea oamenilor i care vedea in fiecare alt copil, un nger. Dac el mi-ar fi fost un prieten, in situatia in care ma aflam acum, putea cel puin s cear unchiului su numirea altui comisar care s m cerceteze. Imi ddeam seama c nu ar fi putut ntreprinde cu dela el putere nimic in sensul de a ma pune in libertate, dar ar fi putut oricnd gsi un motiv de a se eschiva, fr a trezi bnuieli i fr a-si periclita situatia. El ins ddea impresia c'ar fi cutat s obtin cazul meu. Aveam deci inaintea mea un duman, un duman periculos, deoarece plin de invidii i de resentimente invechite in sufletu-i murdar. In urma acestor reflectii, i-am rspuns: 13 din 57

-Domnule Dumitrescu, am spus tot ce aveam de spus, att la Chiinu ct i la Siguranta General, i inclusiv aici. Nu mai am nimic de adogat. Dac crezi in sinceritatea mea, bine; dac nu, atunci poti incepe cu aplicarea metodelor pe care le crezi infailibile. Trebuie ins dinainte s tii ca nu vei mai obtine nimic dela mine i s nu-ti inchipui c ma voiu pleca sau cere mila unui slugoiu lipsit de caracter. Abia am terminat aceste cuvinte, i pumnii lui Mitu Dumitrescu au inceput s ma loveasc in obraji, in spate, oriunde nimerea, cu o furie de besmetic. Trebuia s fiu tare i s nu scot niciun geamt, pentru a nu-i da satisfactie de a se bucura de slbiciunea mea fizic. Au sosit in ajutor i ceilalti doi agenti, Victor i Iuliu Horvath. Dumitrescu s'a oprit, lsndu-m pe mna lor. Ct tristete, ct mizerie moral ! Doi Unguri m bteau in casa mea, in tara mea, la ordinul unui Romn ! Ei, Ungurii, iubeau Tara Romneasc mai mult dect as fi iubit-o eu!... Ei erau cei ce se sbteau pentru neamul romnesc, pe cnd eu, cu adnci rdcini in neamul acesta, eram scos din lege i torturat de strini i de slugoi!... i pumnii cdeau peste mine ca ploaia. Lovituri de picioare imi sdrobeau coastele, spatele, stomacul, picioarele. Sngele incepuse sa-mi curg iroaie pe nas i pe gur. Dup nu tiu ct timp, m'au slbit, dar nu pentruc ar fi terminat, ci pentru a nu-i mnji minile i hainele de sngele ce-mi nea din nas. Dup o scurt pauz, in care din nou Dumitrescu a nceput s-mi vorbeasc, intrebndu-m dac nu tiu unde se afl Horia Sima, cei doi agenti au preparat o nou metod. Mi-au ordonat s-mi scot hainele i s rmn complet gol. Au luat apoi un scaun pe care l-au intors cu picioarele in sus. M'au nfcat de amndou bratele i, in pumni, mi-au introdus capul intre cele patru picioare ale scaunului, fortndu-mi umerii pentru ma fixa in acest spatiu incomod. Mi-au trecut dup aceea nite frnghii peste picioare i scaun, imobilizndu-m total. M'au transportat dup aceea la un colt al camerei, au adus banca i m'au legat nc odat de ea. Agentii s'au oprit un moment pentru a respira. Dumitrescu s'a apropiat de mine i cu un ton ironic m'a ntrebat dac m simt bine. Nu i-am rspuns nimic. Fiind cu capul in jos, sngele ncepuse s mi se scurg in cap. Ochii mi se impinjeniser. Aveam nite dureri teribile in umeri i in tmple. Dar nu voiam s m dau btut. Cei doi gealati au inceput s m loveasc la tlpi cu nite cravae. Fiecare la cte-un picior. Mitu Dumitrescu ddea semnalul, numrnd: un, doi, un, doi... In ritmul ordonat de el, cnd mai repede, cnd mai incet, loviturile cdeau fr'ncetare. La nceput nu simteam mare lucru. Fiind ns cu capul in jos, sngele care-mi curgea pe nas i pe gur era i mai abundent. Fundul scaunului era plin de snge. Dup, poate dou sute de lovituri, cei doi executori s'au oprit gfind. Obosiser btndu-ma. Am simtit o oarecare satisfactie. Nu scosesem niciun geamt mcar. Ii auzeam vorbind: -E tare, mama lui, dar las-l, pn la sfrit, s vedem cine e mai tare! Caicum ne gseam pe pozitii de egalitate, ntr'o competitie sportiv ! Aceste cteva cuvinte mi-au dat i mai mult curaj. Eram hotrt s nu scot niciun cuvnt pn la sfrit, chiar de-as fi murit. Au reinceput btaia. Loviturile cdeau mai rare, ns mi preau mai apsate, mai grele. In tlpile picioarelor nu simteam mari dureri, ins, cu fiecare lovitur, aveam impresia c mi se bteau cuie in cap. Era ceva ingrozitor, insuportabil ! Ochii turburi nu mai puteau distinge lumina de ntuneric. La fiecare lovitur mi se prea c ies din orbite, provocndu-mi o durere ascuit. Urechile imi tiuiau, timpanele erau gata s se sparg. Ca prin vis mi se prea c cineva imi punea intrebri. Nu ntelegeam ins nimic. Intr'o pauz a btuilor, am putut distinge vocea lui Dumitrescu -Ce, m, ai amutit, nu ai limb? Rspunde-mi ce te intreb, de nu iti scot limba afar. Luasem hotrirea s nu rspund nimic, s nu-l mai provoc cu nimic. Dar tonul ironic cu care m'a intrebat, in situatia in care mg gseam, m'a iritat peste msura. i'n loc s tac, i-am rspuns calm, cu o linite de care eu insumi ma uimeam -Obinuiesc s vorbesc i s rspund oamenilor i nu fiarelor. -Dumnezeul mtii, noi suntem fiare, hei? S'a repezit la mine ca un nebun, mi-a apucat testicolele in mini si-a nceput s le strng cu toat forta. In viata mea nu am simtit o astfel de durere. Orict a fi vrut s m stpnesc, mi-a fost imposibil i am nceput s strig. Era mai 14 din 57

mult un rcnet dect un strigt. Presiunea era ins din ce in ce mai mare. Simteam cum m nbuesc si-mi pierd contiinta. Am mai primit cteva lovituri in coaste i in stomac, apoi nu am mai simtit nimic. Mi-am revenit trziu, nu tiu dup ct timp. Eram ud pe deantregul. Se pare c-mi pierdusem total contiina i agentii m trser pn la cimea, lasnd s curg apa peste mine. M-am ntors cu greutate capul. Alturi de mine, cei doi cerberi. Cnd au vzut c am deschis ochii, mi-au fcut semn s ma scol i s-i urmez. M'am ridicat cu mare greutate. Eram cu mintea turbure i ma dureau ingrozitor testicolele. Sustinndu-ma de pereti, am inceput s ma mic. Dar tlpile erau umflate. La fiecare pas cdeam in genunchi. Unul din agenti ins, m apuc de pr, trgndu-m in sus. Deabia am ajuns in fata celulei mele. Au deschis ua i m'au imbrncit nnuntru, strigndu-mi: -Ai timp s te gndesti pn mine i dac nu te hotrti s vorbeti, atunci incepem slujba dela capt. Au inchis ua i au plecat. In imbrnceala dat, czusem i'n cdere m lovisem la genunchiul drept att de ru c deabia am putut s m trsc pn la pat. Eram ud leoarc i gol. Dup ctva timp au reaprut fratii Horvath i mi-au aruncat hainele inuntru. Le-am adunat cu greu, punndu-le la un capt al patului. Incepuse s-mi fie frig; nc nu m uscasem. Am luat cmaa si-am trecut-o peste tot corpul. Miam pus apoi chilotii i m'am acoperit cu pantalonii i haina. Stteam aa intins fr s ma mic. Orice micare era un chin. Putin dup a_ceea, a aprut gardianul de serviciu, aducndu-mi un castron de ciorb i un sfert de pine. Nu mi-era foame, dar am inceput s mnnc. Ma durea gtlejul. Am rupt pinea in buctele si am pus-o in ciorb. Incet, incet, am inghitit totul. M'am intins din nou pe pat, cutnd o pozitie ct mai putin dureroas. Aveam rni peste tot. Extenuat, am adormit. CALVARUL CONTINU Cnd m'am trezit, era intuneric. Fusesem lsat in pace. Cel putin dac mi-ar lsa noptile linitite... Ctva timp, am tot rumegat gnduri triste. Oare ct timp inc voiu mai putea gndi!... Nu indrzneam s ma intorc pe alt parte a corpului, de team s nu reinceap durerile. Lemnul tare al patului imi amortise toat partea dreapt. Totui era mai bine asa... Afar, deasupra deschizturii cu gratii, cineva se plimba. Era, desigur, vreun gardian de paz. Cu gndul la paii lui, am adormit din nou. A doua zi, cnd m'am trezit, m'am simtit ceva mai refcut. Totui m dureau inc oasele. Eram oarecum mai vioiu i am nceput din nou s ma plimb un pic prin celul. Cu fiecare pas ce-l fceam m simteam parc mai tare. Oare ct timp inc? Nu tiam de ce e capabil mintea omeneasc, atunci cnd e vorba de a gsi sisteme de tortur... Cnd m'au ridicat din nou pentru camera de tortur, nu mai eram singur. Il aduseser i pe camaradul Serafim. Nu tiam ce voiau. Gsiser ins un alt sistem, prin care credeau c m vor forta s vorbesc. Mitu Dumitrescu, impasibil, m atepta, cu un surs ironic. A inceput din nou s ne tie un mic discurs, uitndu-se ins numai la Serafim: -Sper c in urma experientei fcute, v veti hotr s vorbiti. Suntem inepuizabili in posibilittile noastre de a v face s spuneti pn i laptele ce l-ati supt dela mamele voastre i nu vom nceta pn nu vei deschide gura. Cred c ati inteles. Pn acum, ni se adresase cu Domnule; de data asta ins, ca un semn c situatia era mai rea, a nceput s ne spun pe nume i s ni se adreseze cu tu. -Ia spune, Serafime, cnd ai vzut ultima oar pe Horia Sima? Dar pe Papanace i Ptracu? -Domnule comisar, eu nu i-am vzut niciodat, nu i-am cunoscut i e prima oar c aud vorbindu-se de ei. -Dece minti, m? Vrei s te bag din nou in fabric? -Domnule comisar, repet c nu tiu nimic. -Nu vreai s spui! Bine. Tu singur ms faci s recurg la alte mijloace. Ia-l, Horvath, i leagl. 15 din 57

Horvath s'a apropiat de el i i-a spus s-i scoat hainele. Complet gol, a fost ntins pe o banc i legat cu o frnghie groas peste tot corpul de banc, aa ca s nu poat face nicio micare. Fratii Horvath au luat fiecare cte-un biciu ce se afla atrnat in perete i au inceput s-l loveasc peste fat. Auzeam uierturile bicelor in aier i plesnetul lor pe obrajii camaradului meu. Fata i se nroise de snge, pielea i crpase. M uitam ngrozit i pn la sfrit nu am mai putut suporta, astupndu-mi cu minile ochii i urechile. Ca prin vis, am auzit vocea lui Mitu Dumitrescu -Ce, ma, nu-ti place? Vezi c de tine depinde totul. Cum ne spui unde e inginerul Panaitescu i toat banda lui Horia Sima, imediat ncetm de a v mai bate. Ce suflet pervertit i josnic trebuia s aib acest om!... Ce brut! tia bine c nu puteam s vd mcar un copil plngnd, c nu puteam s vd i s suport niciun fel de violent, dar s mai asist i la astfel de torturi... El spera ns c, vznd suferintele camaradului meu, voiu deschide gura, fcnd declaratii aa cum le-ar fi vrut el, pentruca el s binemerite in ochii mai marilor zilei. Mi-am luat minile dela ochi i privindu-l drept in fat, i-am rspuns: -Domnule Dumitrescu, camaradul Serafim e fiu de tran i nu s'a micat din satul lui dect pn in oraul Tighina. E pentru prima oar c vede Bucuretiul i nici nu ar putea spune c a vzut Capitala Trii, ci mai degrab beciurile, nchisorile i brutele politieneti ale acestui ora. Cum iti inchipui dumneata c un Horia Sima sau mai tiu eu care legionar din organul conductor al Micrii, dac mai exist vreunul, s'ar fi putut deplasa tocmai la Tighina, pentru a sta special de vorb cu Serafim sau cu mine? Cum ti nchipui dumneata c, in scurta mea edere in Bucuresti, aceti legionari conductori nu au avut altceva mai bun de fcut dect s ma caute pe mine, pentru a-mi destinui cine tie ce secrete sau pentru a-mi de anumite insrcinri, cnd ei nici mcar nu m cunoteau. Pentru a ntreprinde i duce la bun sfrsit o actiune, prima condiie e s cunoti bine elementele cu cari lucrezi. Ori aceasta presupune a verificare ndelungat a acestor elemente. Contrariul, riti s dai gre dele nceput. Ori dac Horia Sima sau Papanace sau un altul, ar fi plnuit ceva, atunci ei nu puteau s se serveasc dect de elemente bine cuoscute i cu care sttuse in imediat contact vreme ndelungat. -Ia atinge-i cteva, Horvath, pentru a nu-mi mai tine prelegeri aci. i au inceput s ma loveasc cu bicele peste fat. De data aceasta, Serafim era spectatorul btilor ce primeam. Cte lovituri mi-or fi dat, nu tiu. M dureau ochii i lacrimi grele mi cdeau pe obraji, ptrunzndu-mi in rni, usturndu-ma. Dup ctva timp au ncetat i s'au ndreptat din nou spre Serafim. La un semn al lui Mitu Dumitrescu, au renceput biciuiala. Dumitrescu numra din nou: un, doi, un doi... Iuliu Horvath lovea dealungul corpului, iar Victor Horvath deacurmezisul. Dup circa zece minute -mie mi s'au prut o venicie- s'au oprit i l-au ntrebat dac e dispus s spun unde e comandamentul legionar. Toat fata, pieptul i abdomenul i erau pline de snge. Tot timpul ct durase btaia, nu scosese un geamt. Dac nu i-a fi vzut micrile pieptului, in ritmul greoiu al respiratiei, a fi putut crede c murise. Cu groaz observasem btaia i un sentiment de mare admiratie m incerca fat de tria camaradului Serafim. Era un exemplu i o incurajare pentru mine. La ncercrile repetate ale agentilor de a scoste un cuvnt dela el, rspundea att de linitit i cu atta indiferent: -Nu tiu nimic, nu am nimic de spus. Fat de acest rspuns, btile au nceput cu i mai mare intensitate. L-au intors dup aceea cu faa in jos i urmnd acelai sistem, au inceput s-l loveasc in spate, parc cu i mai mult furie. Cnd au incetat, bietul Serafim nu se mai mica. Era tot scldat in snge. L-au deslegat i au nceput s-l trag de picioare afar, ca pe un butuc. Dup ctva timp, agentii au aprut din nou. Dumitrescu s'a ndreptat spre mine, punndu-mi in vedere c dac voiu refuza de a spune adevrul, mi se va aplica acelai sistem. -Oare, dumneata, nu vreai s intelegi c nu am nimic de spus ! Ca nu cunosc aceti oameni i c niciodat nu am fost in contact cu ei? -Leag-l, Horvath, i ncepeti. 16 din 57

Am fost desbrcat de haine i ntins pe banc cu fata in jos; apoi legat deoparte i de alta a bncii cu nite curele i frnghii. Mi-au trecut o curea i peste gt. La o nou comand a lui Dumitrescu, au nceput s m loveasc. Unul dealungul i cellalt dealatul spatelui. Loviturile cdeau la nceput rar; dup aceea mai repezi, tot mai repezi i din nou rrindu-se. La inceput, simteam numai o usturime ascutit in locul lovit, ca pe urm s mi se par c cineva mi-ar fi crestat carnea cu un briceag ascutit. A fi vrut s m mic un pic, s m sustrag loviturilor. Eram ins att de strns legat ! Loviturile cdeau fr incetare. Incepusem s transpir i simteam cum toti muschii mi se sbteau. Toat carnea imi tremura. In primele momente, pentru a-mi experimenta singur posibilittile mele de rezisten, numram fiecare lovitur. Dup un timp ns, incepusem s pierd orice notiune a realittii. Amortisem, dei tot corpul imi svcnea. Cteva lovituri mi-au czut pe gt i pe cap. Aveam impresia c ma cufund undeva cu o iuteal extraordinar. Din gur i din nas ncepuse s-mi curg bale i snge. Erau srate i cleioase. i cu toate durerile ce ma ncercsu, m'a cuprins o scrb imens i am inceput s vomitez. Scurt timp dup aceea, clii au incetat i m'au deslegat, intorcndu-ma cu fata in sus. Unul din ei a adus o gleat cu ap pe care a aruncat-o peste mine. Am apucat s prind cteva inghitituri, revenindu-mi un pic din ameteal. Pauz doar de cteva minute i din nou am fost legat. Ca prin vis, am auzit o voce intrebndu-ma unde e inginerul Panaitescu i njurnd. Am incercat s rspund ceva, ins nu puteam s articulez niciun cuvnt. Din nou au nceput s cad loviturile de bice. In gur se strngea i mai mult scuipat cu snge. A fi vrut s scuip, ins nu puteam i inghiteam totul in mine, sufocndu-ma. Respiratia era din ce in ce mai greoaie. Ma innecam intr'una. Loviturile erau mult mai dese i cu mai mult furie. Simteam cum plesnea carnea. La un moment dat, au inceput s ma isbeasc numai peste fa. Am nceput s-mi mic capul, intr'un enorm efort, la dreapta i la stnga, pentru a evita loviturile. Sbirii mei ins, au indesit biciuiala. Nu mai puteam respira. Am nceput s m sbat. Eram ns att de strns legat! Incercarea aceasta de a ma mica m'a epuizat i mai mult. Incet, ncet, m simteam invluit intr'un fel de ceat. Pe dinaintea ochilor, apreau fel de fel de contururi, fr ins a putea descifra ceva din ele. O mn nevzut ma ridica incet i plcut. Fui cuprins de o moleeal si-o cldur casicnd a fi luat o baie fierbinte. Dup aceea ins, apucat par'c de o furie neinteleas, m'a aruncat cu o fort extraordinar undeva ntr'un adnc, ametindu-m total, pn cnd n'am mai vzut i n'am mai simtit nimic. Cnd mi-am revenit, eram intins pe ceva rece. Mi-am aruncat ochii in jurul meu. M aflam pe ciment, in celul. Lng mine, o balt de snge. Din nou m'a apucat scrba. Imi venea s vomitez. Pe pat, erau aruncate in desordine, hainele, cmaa si chilotii. Imi era din nou frig. Am incercat s ma ridic. Dureri ascutite, caicnd cineva m'ar fi intepat cu mii de ace, m intuiau pe loc. Tremuram i dintii imi clnneau. Cu greu am reuit s ma trsc pe ciment i s m urc in pat. Corpul mi era rou-vnt. Eram plin de rni. Am scos din buzunarul pantalonului o batist i am nceput s m terg ncet de snge. Toat pielea mi era crpat. Cu mult atentie, am trecut batista peste toate rnile, curtindu-le cum am putut. M'am ntins dup aceea pe o parte unde nu aveam attea rni i m'am acoperit cu hainele. Dup ctva timp, am fost cuprins de o cldur ce cretea din ce in ce. i totui, era o cldur plcut. Ce curios! S fii btut atta i dup aceea, in loc s simti permanent dureri atroce, s te simi invluit de o astfel de cldur, care prea o binefacere pentru organismul intreg. Ct poate s suporte omul!... Cufundat in gnduri i mirat oarecum de aceast curioas sensatie, am adormit. GNDURI I REFLECTII Timp de dou zile am fost lsat in pace. Durerile incepuser s m lase, iar rnile mi se acoperiser cu un fel de crust. Eram ns extrem de slbit. Din camera de tortur, nu se mai auzea niciun fel de geamt. Se prea c i Serafim fusese lsat in pace. Gardianul ce-mi aducea mncarea nu scotea niciun cuvnt. As fi vrut s tiu ce era cu Serafim. La toate ntrebrile mele, nu rspundea nimic. Intra tcut, intinzndu-mi un sfert de pine i un castron 17 din 57

de ciorb i pleca tot aa de tcut, nchiznd ua i dnd din cap. Cine tie cti oameni torturati vzuse ! La fiecare deschiztur de ue sau sgomot de pai, tot corpul incepea s-mi tremure. Din moment in moment ateptam s fiu din nou ridicat i btut. tiam c, de fiecare dat, vor ntrebuinta alt sistem. Ori acest gnd numai m fcea s innebunesc de groaz. Oare ce-or fi inventat de data aceasta? Oare ce m ateapt? Mi-era team c nu voiu putea suporta pn la sfrit i c voiu scpa vreun cuvnt care ar putea fi pierzania attor camarazi sau c, pn la urm, voiu declara orice numai s fiu lsat in pace. Dar ce oare puteam s declar, cnd nu vzusem niciodat nici pe Horia Sima nici pe Papanace i nici pe Petracu?!... Dece oare nu vor s cread c toat actiunea dela Tighina nu era dect o actiune local, fr niciun fel de legtur cu vreun comandament legionar! Oare cum a fi putut s-i conving pe aceti oameni de inutilitatea cercetrilor lor i de faptul ca, att eu ct i Serafim, nu mai aveam nimic a le mai spune ! Am avut dou zile de rgaz, dou zile cari nu mi-au adus nicio reconfortare interioar. A fi vrut s nu m mai gndesc la nimic, s scap de chinul acesta cu mult mai mistuitor al intrebrilor din mine, al temerilor ce ma incercau la fiecare clip. Reuiser s vre groaza in mine. Orice sgomot, orice ue trntit, orice voce omeneasc, m fcea s tresar i s tremur. Niciodat nu fusesem btut ; nici mcar tatl meu nu mi-a dat vreodat o palm. Toat viata mea cutasem s m comport de aa manier, pentru a nu atrage ura nimnui. Niciodat nu provocasem pe cineva. Mi-am adus aminte ca la coal, dei eram un element bun, invtnd cu mult uurint, niciodat nu cutasem ca s apar in ochii profesorilor mei pentru a m impune cum fceau altii, cstignd simpatia sau admiratia acestora, pentru a fi rspltiti cu laude in fata colegilor sau in fata intregului Institut. Rspundeam la toate intrebrile corect, linitit, fr fraze umflate, stpnit fiind de o anumit msur in toate i speriat parc de indrzneala colegilor mei. Dac vedeam ca vreunul din ei se sbtea intr'un neastmpr febril pentru a se situa deasupra mea sau a altora, il lsam s treac inainte fr a-l invidia, fr a m opune tendintelor lui. Cutam prin toate mijloacele posibile s evit orice nentelegere, ct de mic ar fi fost ea, numai i numai pentru a pstra armonia intre ei i mine. Aceasta, nu pentruc nu a fi fost i eu destul de tare i nu a fi putut proceda de aceeai manier, dar pentruc eu consideram ca oamenii sunt frati intre ei i nu stpnitori unul peste altul ; iar acei ce au fost dotati cu mai mult inteligent sau fort fizic nu erau indrepttiti de a exploata neputinta sau naivitatea altora, nimicindu-i, ci pentru a-i ntelege i ajuta. Att de mult crezusem in oameni i in buntatea lor !... A trebuit s vie peste mine aceast nou nchisoare, cu chinurile ei, pentru a-mi revela omul aa cum e el, in goliciunea lui, dei pretins om de cultur, om civilizat, om cretin din al doilea milenar dela Naterea Domnului Isus, omul fiar, in frunte cu marele istoric i umanist Nicolae Iorga, acel ce cerea Regelui Carol II distrugerea total a tineretului nationalist, inclusiv printii i rudele acestui tineret. La ce folosise oare toat jertfa lui Cristos, martirajul attor i attor sfinti, cnd nimic nu se putuse transforma in acest om? In Micarea Legionar fusesem educati sub semnul crucii. Intr'un articol, Ion Mota scria : msura crestinttii noastre, este jertfa pentru neam si cruce. Care a fost rezultatul acestor jertfe? Ne-am nchipuit ca prin jertfa noastr continu vom sgudui sufletul neamului, ca prin exemplul nostru de permanent abnegatie i druire vom transforma neamul, ridicndu-l din cotidian i meschin, deschizndu-i toate porile sufletului, invtndu-l s-si ntind cmpul de activitate spre interior, pentru a putea stabili in el insui un echilibru, omornd in el toate instinctele primare, eliberndu-se de orice reminiscente de animalitate i plasndu-se pe o linie pur spiritual. Am vrut s facem din oameni caractere, adevrate forte omeneti in slujba inaltelor valori morale. Acest om, ns, nu se gndea dect la propria fericire, a crei realizare ins nu o vedea dect in apropierea bunurilor materiale, ntinzndu-i deci cmpul de activitate in aceast directie, intrnd in concuren cu alti indivizi al cror scop era acelai, dnd natere la conflicte, lupte, dumnindu-se unul pe altul, urndu-se i exterminndu-se. Au format grupe de interese, combtndu-se unele pe altele, cobornd nivelul vietii omenesti, trnd omul i mai mult in noroiu, pierzndu-l. 18 din 57

Am vrut s remplantm in sufletele oamenilor credinta intr'o lume mai buna, in care oamenii s se ajute unii pe altii. Am vrut s transformam acest om, ridicndu-l i accentundui potentele lui pozitive. Cci RUL, asa cum spunea Cpitanul, pornea dela suflet. Mitu Dumitrescu crescuse cu mine, in casa printilor mei. Se bucurase de aceeai tratament, primise aceeai educatie ca i mine. Niciodat, nici mama i nici tatl meu nu lsase s se ntrevad c e un tolerat in familie. Era considerat ca un frate al meu, inconjurat fiind de aceeai dragoste. Mama fusese aceea ce sttuse mai aproape de noi. Era un munte de buntate, gata s ajute oricnd i oriunde, renuntnd la orice, numai pentru a ne vedea pe noi multumii i cu voie buna, alinndu-ne durerile, uurndu-ne necazurile i indeprtndu-ne grijile. El, Mitu, comisarul ce ma tortura, fusese martorul attor i attor scene induioetoare, sttuse in apropierea acestui suflet mare i bun, se bucurase de aceleai mngieri pline de grije i dragoste. Oare cum putuse s se transforme in acest fel!... Cine oare i strmbase sufletul, fcnd din el fiara pe care o aveam acum in fata mea?!... Oare uitase el att de repede i toate binefacerile pe care tatl meu le revrsase din plin in casa prinilor lui!?... Mitu Dumitrescu, prietenul copilriei mele, prietenul adolescentei mele, omul care-mi cunoscuse toate sbaterile sufletului meu, omul care asistase la ruptura attor prietenii din cauza lui, pentruc eram contra unui anumit fel de a gndi al unora din prietenii i colegei mei, cari desconsiderau tot ceeace nu era fiu de boier sau de om bogat, cutnd s omoare in aceti copii tot ceeace era mndrie innscut, tratndu-i ca pe nite paria i scursuri ale societtii, fcnd din ei slugi plecate la ordinele lor. Omul acesta, care cunoscuse toat evolutia mea sufleteasc, permanent inclinat spre ajutorarea celor mai putin favorizati de soart, omul acesta era azi un monstru, un trdtor al clasei trneti de unde plecase, era clul attor fii de trani ce se aflau nscrii in Micarea Legionar, luptnd i sacrificnd, pentru a pregti o soart mai buna prinilor, fratilor, nepotilor i neamului ntreg. Din nou mi-au venit in minte cteva scene din copilria noastr. Toamna incepeau vnturile. Un mijloc pentru noi de a gsi un alt sistem de joc. Construiam smei de hrtie, pe care dup aceea, prin forta vntului, i lsam s se ridice spre inalturi. Inainte ins cutam s-i lucrm i s-i pictm ct mai frumos. Era un fel de ntrecere ntre noi. Dtiu c eu puneam o mare grije in toat munca, rmnnd uneori ore ntregi pentru a pregti prtile lemnoase de aa maniera ca s fie ct mai subtiri i mai uoare, fcnd apoi fel de fel de figuri pe hrtie, colorndu-le cu diverse culori, aa ca s poat fi vzut bine de jos cnd smeul se afla in sbor. De fiecare dat smeul meu era mai frumos, mai mare i sbura mai sus dect cel fcut de el. Intr'o buna zi ins, dupce mi ddusem atta silint pentru a face un astfel de smeu, i care trebuia s fie in aceeai timp un dar pentru o coleg de coal, Mitu s'a apropiat de locul unde eu ma retrsesem pentru a putea lucra in linite i, fr a-mi spune niciun cuvnt, mi-a smuls smeul din mini i l-a rupt in bucti, clcndu-l dup aceea in picioare. Era rou la fat i mnios. Oare dece? Dei eram suprat i gata pentru ceart, m'am stpnit totui i cu cel mai mare calm ;-am intrebat dece mi-a rupt smeul. Nu mi-a rspuns ins nimic, fugind. M'am uitat mult in urma lui dnd din cap, fr s pot intelege nimic din aceast atitudine a lui. Aproape o or nu l-am mai ntlnit. Eu am nceput s lucrez un altul. Pentru a nu fi din nou deranjat i pentru a evita o repetare a actiunii lui, m'am retras in camera mamei mele. Acolo, in mai putin de o or, am fcut altul i, curios, mai frumos i mai mare dect cel dintiu. Am plecat dup aceea cu el spre casa colegei mele. Inc inainte de a ajunge acas le ea, am ntlnit-o pe strad impreun cu Mitu i smeul fcut de el. Cnd m'a vzut, mi-a ieit imediat in ntmpinare. Mitu a rmas deoparte. I-am intins smeul ce-l fcusem. Ii citeam in ochi o mare surpriz i satisfactie. A lsat smeul lui Mitu pe iarb, la marginea strzii, i m'a rugat s-i ajut pentru a nla smeul ce eu i-l druisem. Mitu, ntr'un gest de nestpnire, i-a luat smeul i-a plecat din nou suprat. Dece oare acest gest? Ce oare i fcusem? Am rmas singur cu colega mea, jucndu-ne. Cnd m'am ntors acas, Mitu nu scotea niciun cuvnt, nu rspundea la niciuna din intrebrile mele. Nici mcar seara la mas i nici cnd am intrat in dormitor, nu a scos un singur cuvnt. L-am lsat in plata Domnului i am adormit. Cteva zile dup aceea, imi purta inc pica. 19 din 57

i iat cum, cu fiecare clip ce-o petreceam in inchisoare, imi veneau in minte momente din viata noastr in comun, cu totul diferite de acelea pe care eu le pstrasem in memorie ca pe un tezaur scump. Mitu era invidios i nu tia s iubeasc. Dar Mitu tia in schimb s-si ascund foarte bine sentimentele. Niciodat nu-mi fcuse vreo destinuire; niciodat nu-si deschisese sufletul in fata mea. Pentru ceeace-mi fcea acum, nu simteam nicio ur contra lui, ci o mil nesfrit pentru sufletul lui pierdut, pentru neputinta lui de a se ridica din mocirla slugrniciei. Oare cte generatii vor trebui s mai cad i s se jertfeasc pn cnd se va scoate din neamul nostru spectrul slugoiului ! De cte exemple oare mai era nevoie!... CA LA CURSELE DE CAI Se scurseser dou zile, in cari gndurile nu-mi fuseser deloc uurate, iar carnea imi tremura de ceeace imi nchipuiam c m'ar mai putea atepta. As fi vrut s se termine mai repede, s nu mai vd ochii aceia bulbucati i nroiti de ur ai chinuitorilor mei, s nu le mai aud gfiturile, obositi de a m bate. Dac a fi putut gsi ceva in celul, pentru a-mi pune capt zilelor, pentru a le rpi satisfactia aceea animalic de a inventa ct mai multe torturi i de a m vedea trntit la pmnt i gemnd de durere ! Pe de alt parte ins, a fi vrut s fiu tare, s suport totul pn la capt, nfruntndu-i, sfidndu-i i artndu-le c sunt mai tare dect ei, c nu ma tem, c nu tremur i c toate ncercrile lor sunt simple mijloace de pigmei, neputincioi i imbecili. Iat ns c dup aceste dou zile de linite au schimbat ceva. In loc s mai fim btuti ziua, au inceput torturile in timpul noptii, avnd de fiecare dat alti chinuitori, asistati ns intotdeauna de Mitu Dumitrescu. Am fost chemati i introdui in camera de tortur cam pela orele nou seara. Ca i la nceput, m'au fortat s asist nti la chinuirea camaradului Serafim. Asupra lui se aruncau parc cu i mai multa ur i furie. Au reluat sistemul btilor la tlpile picioarelor. Pentru aceasta ins, au gsit un alt mijloc de legare i o alt pozitie. Desbrcat complet, l-au pus jos, legndu-i minile in jurul genunchilor i introducndu-i ntre mini i genunchi un baston gros, pe care dup aceea l-au legat de ambele capete de gtul lui. Era complet chircit i nu putea s mai fac nicio micare. I-au dat un brnci i l-au intors cu capul in jos. Era legat de aa fel c la fiecare micare pe care ar fi fcut-o, risca s se stranguleze singur. Cu nite bastoane de cauciuc, au nceput btaia la tlpile picioarelor. Dup o jumtate de or, neputnd s scoat nicio declaratie dela el, l-au lsat i m'au luat pe mine in primire. In prima zi, aceast btaie nu-mi produsese mari dureri. De data aceasta ns, fie din cauza pozitiei fie din cauz c rnile anterioare nu-mi fuseser nc vindecate, mi fcea impresia c cineva m'ar fi lovit cu nite ciocane in cap. Respiratia imi era scurt i eram total ametit. Tot sngele mi se scurgea in cap, mpienjenindu-mi ochii. Din nou tiuiau urechile i o enorm greutate prea c-mi apas pieptul. Talpile picioarelor mi ardeau i m usturau ntr'un mod ingrozitor. A fi vrut s strig, ns oridecteori deschideam gura, ma nneca sngele. Unul a inceput s m izbeasc cu ceva peste fluierele picioarelor. Un altul a inceput s m ntepe in coast cu ceva ascuit. S'au oprit la un moment dat pentru a ma intreba acelai cntec: Unde e inginerul Fanaitescu? Cine e? Ce legturi am cu Horia Sima i altii din Comandament?... Nu puteam s le rspund nimic. Se parea c gtlejul mi se nfundase, iar limba mi se umflase c nu o mai puteam mica in niciun fel. Cteva momente nc de tortur i au ncetat. Di-au dat seama c-mi era imposibil s rspund in pozitia in care m gseam. Am fost deslegat i unul dintre ei a nceput din nou s-mi pun ntrebri. Eram amorit i amettit. Nu ntelegeam nimic i nict nu puteam vorbi. Stteam ntins pe jos i n'aveam nicio forta s m ridic. Unul din agenti m'a apucat de pr trgndu-m in sus. Cu mult greutate am reuit s m ridic, ntiu in genunchi i dup aceea in picioare. Tlpile ma usturau ins att de ru, c nu am fost in stare s stau drept niciun minut i din nou am czut in genunchi. 20 din 57

Amndoi agentii au inceput s m nghionteasc i s ma mping spre ue. Cnd au vzut ns ct de greu m micam i c evitam pe ct posibil de a face prea mari eforturi, au inceput s m intepe pe tot corpul, ordonndu-mi s m ridic in picioare. De voie de nevoie, i cu un mare efort, pentru a ma sustrage ntepturilor care erau foarte dureroase, m'am ridicat din nou. La un moment dat, Iuliu Horvath, ncepnd s m intepe in spate, mi-a ordonat s alerg, dnd ocol camerei de tortur. Cum eu nu ddeam nicio atentie ordinelor lui, s'au apropiat i ceilalti doi de mine i au nceput s m ntepe deasemenea pe unde nimereau, strigndu-mi s fug: -Fugi, m, Dumnezeul mtii... dac vrei s nu te mai batem. S'au aezat dup aceea in cte un colt al camerei, iar unul din ei, lovindu-ma cu un biciu, m forta s alerg. Mitu Dumitrescu a luat apoi o banc i a pus-o in mijlocul camerei, fortndu-m s sar peste ea. La ezitrile mele, un agent a nceput s ma intepe cu sula, iar cellalt s m biciuiasc peste fat. Simteam in tot corpul nite dureri insuportabile. Imi fcea impresia iari c oasele mi se desfceau din ncheieturi. Au nceput s rd, s bat din palme, s strige, lovindu-m i intepndu-m fr ncetare, alergnd in urma mea. Loviturile cdeau din ce in ce mai repede. Dumitrescu apucase o cravae si oriunde m intlnea, m lovea peste fata, peste corp, pe unde nimerea. Strngnd in mine ultimele forte ce mai aveam, m'am indreptat de ale i am nceput o curs nebun prin camer, srind peste banc, peste scaune, peste mas i peste tot ce ntlneam in calea mea, invitndu-i la un fel de intrecere. Jocul de-aprinselea din copilrie mia venit in minte i am nceput s strig, rznd: -Hei, ia s vd, cine m poate prinde ! Le-am vzut feele pline de uimire, contractndu-se dup aceea ntr'un rnjet furios. Am rs cu hohote i am reluat cursa alergrii, rsturnnd tot ce intlneam in cale, apropiindu-m de fiecare din ei, atingndu-i cu mna, rzndu-le in fat i schimonosindu-m. Incepuse s mi curg sngele pe nas, iar tot corpol imi era plin de sodoare. Ochii mi se mpienjeniser de lacrimi. Erau lacrimi sau snge !... Urechile mi tiuiau. Am inceput s ma invrtesc pe loc ctva timp, ca dup aceea s continui aceeai goan nebun. -Hai, domnilor, ce mai stati, prindeti-m dac puteti. Apucam ce puteam cu minile i aruncam pe unde nimeream, in toat camera, strignd, urlnd, gfind, horcind... Trebuie s fi avut un aspect teribil, pentruc la un moment dat, speriati par'c, m'au lsat in pace. Toti trei s'au apropiat de mine uurel i au nceput s m imping spre ue, strigndu-mi s incetez. Am ieit pe coridor i din nou am inceput s alerg. Pn la urm m'au inconjurat i cu forta m'au impins in celul. Ct timp au mai stat la ue privindu-m, m'am mentinut drept, privindu-i sfidtor in ochi. Cum au plecat ns, m'am prbuit pe ciment, intocmai ca o crp motolit. Eram total epuizat. M'am trt totui pn pe pat i am rmas intins fr s fac vreo micare. Eram plin de sodoare, murdar de snge i praf, i-mi era sete. Din nou am fost cuprins de febr. Tremuram de frig sau m sufocam de cldur. JERTFA LUI SERAFIM Timp de trei zile, am fost ridicat in fiecare noapte cam dela orele zece, hind btut la tlpile picioarelor, intepat cu sulele peste tot corpul, biciuit. De fiecare dat, dup terminare, imi puneau sare sau piatr acr pe rni pentru a opri sngele ce curgea iroaie. A urmat dup aceea o pauz de cinci zile fr a mai fi btut. In schimb, eram chinuit cu fel de fel de intrebri. La fiecare nou interogatoriu, cutau s ma conving c Serafim ar fi fcut declaratii complete i c, deci, nu ar mai avea niciun rost s insist in aceast atitudine intransigent i c, indiferent de faptul c voiu recunoate sau nu acuzatiile fcute, voiu fi dat in judecat i condamnat pentru trdare, incercare de asasinat i rsturnare a ordinei existente in Stat. Din ntrebrile pe care mi le puneau ins, imi ddeam seama c Serafim nu scosese niciun cuvnt. De altfel, nici nu avea ce declara. El nu tia nimic de toate pregtirile noastre. Era numai un element de legtur intre diferitele grupe, fcnd serviciul de curier. La inceputul acestor interogatorii, clii mei se artau destul de binevoitori, blnzi, interesati in a ma ajuta pentru a iei din situatia grea in care m aflam, ca dup aceea, vznd c nu pot obtine nimic, s recurg din nou la btaie i tortur. 21 din 57

Procedeul era acelai. Eram introdui impreun, aa ca fiecare s fie martor la tortura celuilalt. De data aceasta, ne-au prins minile i picioarele in ctue. fiind extrem de mici, mpiedecau orice circulatie a sngelui. Primul intrat in fabric a fost din nou Serafim. L-au intins pe banc i l-au legat strns, in jurul ei. I-au prins dup aceea o frnghie de gt, pe care au legat o de o verig groas din zidul camerei de tortur. O alt frnghie i tinea picioarele i era prins de o alt verig din peretele opus. Odat terminat legarea lui, cei doi agenti au luat fiecare cte un biciu i au nceput s-l loveasc peste fa i abdomen. Am numrat circa o sut de lovituri. Serafim n'a scos un geamt. Au lsat atunci bicele deoparte i Iuliu Horvath a luat o lam de brbierit cu care a inceput s-i cresteze pielea pe abdomen. Victor Horvath, in acelai timp, il intepa cu o sul in umeri pn ce ajungea la os, rcindu-l. Pentru prima oar a inceput i Serafim s geam, iar pn la sfrit s urle de durere. Am nchis ochii i mi-am astupat urechile. Era imposibil s mai privesc acest spectacol. La un moment dat, s'a apropiat i Mitu Dumitrescu i i-a luat testicolele in mini, strngndu-le cu toat forta. Bietul Serafim nu mai putea. A strigat ct a putut: -Incetati c, va spun tot. Imediat toti trei s'au retras, aezndu-se pe scaune. Ctva timp s'a fcut tcere. La un ordin al lui Dumitrescu, Iuliu Horvath l-a deslegat i i-a fcut semn s se aeze pe o banc cu fata spre Dumitrescu. O amar desndejde imi cuprinse sufletul. Cutam s prind ceva din privirile camaradului meu, doar, doar l-as putea incuraja s suporte torturile pn la sfrit. Corpul imi ncepuse din nou s tremure ca varga. Serafim nici nu se uita la mine. Att Dumitrescu, ct i cei doi agenti, ateptau impungndu-l parc cu privirea. In mine se deschisese un mare gol... -Hai, vorbete, ce mai atepti ! -Lsati-m un moment sa m odihnesc, c v spun tot. Din nou tcere. Nervii imi erau incordati la extrem. Timp de zece minute nu se auzi dect respiratia greoaie a camaradului Serafim. Ce oare gndea?... Ce voia s spun?... Il observam cu atentia incordat. Buzele i tremurau, iar flcile i se micau intr'o parte i alta, dnd impresia c ar mesteca ceva. Dup un timp, ce mi s'a prut o venicie, s'a ridicat depe banc i cu pai nceti, nceti, s'a ndreptat spre masa la care era aezat comisarul Dumitrescu. Ma uitam la el ca la un spectru. Era galben la fat, cutele depe obraji i depe frunte i erau adncite, sprncenele ncruntate i un zmbet amar in coltul buzelor. Trebuia s fi fost ncercat de dureri ingrozitoare... Cnd a ajuns aproape de mas, mi-a fcut un semn cu mna din care nu am putut ntelege nimic. S'a aplecat dup aceea deasupra mesei, apropiindu-si fata ct mai mult de Dumitrescu i fr s-mi pot bine da seama ce intentiona i fr ca Mitu Dumitrescu s se atepte, l-a scuipat in plin fata, cu un scuipat gros i plin de snge. Dumitrescu s'a ridicat imediat depe scaun, si-a sters repede obrazul de snge i, cu o furie nemaivzut, s'a repezit spre el, trntindu-l la pmnt, lovindu-l cu picioarele in cap i pe unde nimerea. Cei doi agenti, pentru a nu rmnea mai prejos, au inceput i ei s-l calce in picioare. Incepusem s tremur din tot corpul i picioarele mi se muiaser. Am rmas ngrozit, cu ochii tintuiti la camaradul Serafim, care, dup o scurt lupt cu cei trei, s'a ridicat in picioare, retrgndu-se intr'un colt al camerei de tortur. Cnd cei trei sbiri au nceput s se apropie din nou de el pentru a rencepe btaia, ntr'o atitudine extrem de linitit i cu un zmbet de satisfactie, camaradul Serafim a scos limba afar, artndu-le-o cu degetul. Era numai o bucat de carne insngerat. A inceput s rd, un rs sinistru i aspru, care mi-a scuturat tot corpul. Cnd m'am uitat mai bine la el, am fcut o constatare ce mi-a umplut sufletul de groaz. Camaradul Serafim ii tiase limba cu dintii. Acea bucat de snge pe care o scuipase in fata comisarului Dumitrescu, era propria lui limb. Gnduri peste gnduri incepur s se invrteasc in cap. Orice mi nchipuiam, dar ca cineva s-i mute propria-i limb, lipsindu-se astfel pentru toat viata de cel mai important organ, nu a fi crezut niciodat c ar fi posibil. Ct putere de credint acumulase acest om, ct terie sufleteasc, ce extraordinar voint... Am cunoscut multi camarazi cari au suferit ingrozitor, fiind deasemenea torturati ntr'un mod 22 din 57

neobinuit de barbar i cari au suportat cu terie toate ncercrile. Ei ins au lasat s treac peste ei torturile, tiind c nu se pot mpotrivi clilor. Le-au suportat deci, dar niciunul nu a sfidat propriile-i dureri... Niciunul nu s'a gndit s se automutileze, pentru a rpi clului satisfactia de a-l vedea gemnd la picioarele lui, implorndu-i mila. Camaradul Serafim Parfenie, fiu de tran basarabean, un om simplu dar curat, a vrut s dea o lectie celuilalt fiu de tran, comisarul Mitu Dumitrescu. A vrut s arate acestui individ mrav c torturile nu sunt suficiente pentru a transforma omul ntr'o crp sau un obiect oarecare, de care el, clul, s poat dispune dup bunul lui plac. A vrut s-i arate c omul, atta timp ct mai bate in el o inim, atta timp ct suflarea nu i-a incetat, are inc suficiente forte pentru a se opune, cu tot ceeace Dumnezeu i-a sdit in suflet, oricrei silnicii. Nu numai c nu vei putea dispune aa cum vrei de sufletul cuiva, dar nici mcar de aceast materie trectoare, atta timp ct mai palpit o urm de viat i de credint in ea. Da, era o sfidare ! Cea mai mare sfidare pe care putea s o fac cineva. Dumneata, domnule comisar, vrei neaprat s m faci s vorbesc. Iti inchipui c torturndu-m i nemaiputnd eu suporta suferintele fizice, voiu spune totul, tot ceeace dumneata vrei sau ti inchipui c tiu... Iat ins c nu e aa ! Ti-am spus de attea ori c nu stiu nimic i c nu am nimic de spus. C chiar dac a ti ceva, orice tortur e inutila, deoarece eu nu voiu scoate niciun cuvnt. Dumneata ins, domnule comisar, ai crezut c prin metodele diabolice de care dispui, vei invinge carnea i sufletul meu... Iat-ti victoria ! Ti-am scuipat-o in fat... Bucur-te dac mai poti... Rnjeste, dac mai ai poft... Att Dumitrescu, ct i cei doi agenti, pentru ctva timp, nu au scos niciun cuvnt. Ceva ins prea c avea s se ntmple. Dumitrescu, cu ochii inroiti de ur, cu minile tremurnde i vocea gutural, s'a adresat celor doi agenti: -Luati-l i terminati cu el. Duceti-l la crematoriu. Serafim, cu privirile atintite asupra mea i luminat nu tiu de ce surs misterios, s'a apropiat de mine, mi-a apucat mna dreapt strngndu-mi-o, dup care, dndu-se doi pai inapoi, m'a salutat legionrete. Cei doi gealati ai lui Mitus Dumitrescu l-au impins spre ue cu brutalitate. Camaradul meu, condamnat la moarte, a ieit din camera de tortur cu fruntea sus... Lacrimi mari au inceput s mi se preling pe obraji... Bietul Serafim, tran din Tighina, nici nu tia mcar ce e un crematoriu... Ion Roth JELESCU NCHISOAREA SUCEAVA Nicolae Rosca De ce ne-am oprit aici ? , ne ntrebam. Nimeni nu tia. Din indiscreia gardianului ef al dubei aflasem c eram trai pe o linie moart a staiei Chitila. De cteva ore pstram acea neneleas imobilitate. n ajun, de diminea, legai de picioare cte doi ntr-un lan, traversam Aiudul pentru a ne mbarca n acel nencptor vagon. Eram ngrmdii n el 42 de legionari. Toat averea noastr, o rani cu boarfe. Mncarea pentru drum ni se proporionase n penitenciarul Aiud i era compus din 2 kg de cartofi fieri i kg de ceap crud. Aceste bunti trebuia s ne nele foamea pn la Suceava, noua reedin gratuit ce ne-o punea la dispoziie guvernul rii noastre. Iar acuma, dup aproape 30 de ore de drum, ne aflam staionai pe o linie moart din apropierea Bucuretiului. Cartofii i ceapa dispruser demult, cci ce nsemnau 2 kg de cartofi fieri pentru foamea noastr permanent ? n stomacurile noastre umflate ca un cimpoi se zbenguiau simptomele dureroase ale excelentelor bucate ce le mncasem cu o zi mai nainte. Ceap i cartofi fieri. Tot ceea ce poate fi mai dezastruos pentru nite organisme slbite i lihnite de foame. Aa c voiajul nostru se transformase repede ntr-un chin, pe care ncetineala cu care se mica duba aceea l nrutea mereu. Crampele i zvrcolirile mruntaielor noastre se proiectau pe feele livide ale tuturor. Un anumit col al dubei -pe care-l 23 din 57

botezasem primvara etern- era solicitat cu struin, cu inevitabila deranjare a prietenului de care erai legat i deci trebuia s te urmeze, cu inevitabila ncurctur de lanuri cu alte perechi pe care -cum graba era ntotdeauna mare- trebuia s le tragi dup tine la locul cu pricina. Numai dup aceea ne puteam gndi la descurcarea acelor blestemate unelte de pucrie, operaie deloc uoar, innd seama de spaiul restrns al compartimentului nostru, de numrul mare de persoane ce-l ocupau i mai ales de faptul c singurele capete libere ale lanurilor cu care eram legai, eram noi. Operaia terminat, ciclul se repeta cu o regularitate enervant. Pentru cei ce n-au cunoscut voiajul cu duba pe cile ferate vom ncerca schiarea acelei pucrii ambulante. A se imagina un vagon puin mai lung dect unul de marf i mult mai scurt dect unul de cltori, desprit transversal n trei compartimente. Compartimentul din mijloc, comunicat cu exteriorul printr-o u n permanen deschis, era destinat efului dubei i ajutorului su. Celelalte dou apartamente adiacente acestuia, comunicate prin cte o u n permanen ncuiat cu cel al pzitorilor, erau domeniile exclusive ale deinuilor. Fiecare era dotat cu trei rnduri de bnci, cu cte o fereastr ngrtuit de aa form nct permitea numai o aerisire relativ i tot o relativ orientare n timp, zi sau noapte, i cu scaunul din colul primverii eterne. n fiecare din aceste ncperi rezervate deinuilor ncpeau ntre 15-20 de persoane i dac erau nghesuite intrau pn la 25-30 de indivizi. De data aceasta ns eram nghesuii acolo 42 de oameni. Cellalt compartiment era neocupat. Am atras atenia efului gardian asupra acestei anomalii. Dup spusele lui ns, reieea c trebuie s mai mbarce pe traseu nite femei, tot deinute, pentru a fi transportate la o nchisoare din Bucovina. Fiind vorba de sexul slab am acceptat fr proteste incomoditile n care voiajam. Dar, fapt curios, pn la Suceava nu a aprut nici o femeie. Aa c n compartimentul nostru voiajam claie peste grmad, n timp ce cellalt era complet liber. Curioziti administrative, ar gndi cititorii notri naivi. Ordine stricte de a ne ngreuia sub toate aspectele viaa, i aa destul de grea, de a ne umili sub povara unor arbitrariti insolente, gndim noi, i suntem siguri de o bun interpretare. Dar cine eram noi ? O ceat de oameni slbii de necazuri, cu sufletele nnegurate de nedrepti. Fiecare avea muli ani de condamnri n spinare, cci justiia romn, i n special cea militar, care ne judeca, era foarte darnic sub acest aspect. Motivele ? Dar ce importan mai aveau motivele pe atunci ? Unul sau altul se gseau. Cu logic sau fr ea. Importantul, esenialul era condamnarea. Era singurul criteriu juridic, cci prigoana se dezlnuise din nou crunt, ntr-o dement zvrcolire de ur. Pe pia apruse o stupid crulie oficial, intitulat perfid Pe marginea rpastiei. Pentru a se justifica apariia acestei cri se comdamnau cu miile tinerii romni de ambele sexe i din toate categoriile sociale. nc odat politica intern romn se repeta cu aceeai bestialitate caracteristic numai ei. i totui purtam o vin. Pe aceasta nu voia ns s o recunoasc deschis administraia noastr, ci ddea btlia pe alte ci lturalnice, ntortochiate i subtile. Era o vin permanent n viaa noastr. O purtam cu noi de muli ani prin toate circumstanele bune sau rele (mai mult rele dect bune). Era vina de a fi legionari, de a fi rmas leali crezului nostru. Restul ce se spune erau acuzaii stupide, fr sens i complet n afar de adevr : naziti, roii, criminali, rebeli, hoi de castravei murai i alte epitete, unele mai nstrunice dect altele. Erau nite acuzaii ridicole i cinice cu care oficialitile noastre ncercau s-i justifice actele brutale. Ne omorser cu miile ca ntr-un blci nebun de snge i cu o brutalitate nentrecut, poate, nici de actualii cutropitori ai rii, ns criminalii eram tot noi. Dou accidente tragice, regretabile, n viaa noastr i transformaser pe ei, pe clii tineretului romn, n feroci acuzatori. Rebeliunea o provocaser tot ei, cci juridicete Statul de atunci, cel puin de fapt, dac nu era de drept -nu se ajunsese nc la eleciuni libere i asta nu din cauza noastr- era Statul Naional Legionar. Ne acuzau pe noi de rebeliune. Revenea deci, absurd, c noi ne rsculasem contra noastr nine . . . Hoi de castravei murai ? Ei care jefuiser Romnia ntreag ca o band organizat de rufctori, ne acuzau pe noi de hoii. i cum nu se putea lega de finanele publice mnuite de noi, cci acolo era controlabil afirmaia, inventar istoria ridicol a castraveilor murai i alte asemntoare. Ia crezut cineva ? Cei de bun credin desigur c nu. Iar pentru cei de rea credin de ce mai erau necesare acele srmane justificri ? Voiau s creeze confuzii n massa simpl ? Acesta i numai acesta era motivul principal. 24 din 57

mi aduc aminte de nceputul rzboiului cu Ruii. Primii care au fost arestai cu gloata i bgai n lagre de concentrare au fost legionarii. Acei pe care nici justiia, cu toat arbitrareitatea ei, nu-i putuse condamna, erau bgai acuma n lagre, insinundu-se perfid un mijloc de precauie. De ce ? Pentru a nu trece la inamic ? Pentru a nu provoca acte de trdare n favoarea bolevicilor ? Ce sinistr fars ! Ct murdrie, ct cinism diabolic n aceste suflete perverse, care erau conductorii rii noastre ! Rzboiul cu Rusia comunist era n realitate rzboiul nostru. l ncepusem cu 20 de ani mai nainte, cnd Cpitanul, mpreun cu o ceat de nebuni idealiti a ridicat steagul acestui rzboi. A fost el, cel care a stvlit drumul infiltraiei comuniste la noi n ar ntr-un moment cnd oficialitatea noastr, din laitate sau tembelism, i deschidea porile Romniei. i tot noi ne gseam printre ultimii nebuni ce, pe malurile Oderului i n inima Germaniei, ne-am mpotrivit pn n ultimul moment, fr sperane, invaziei noilor barbari. Cei ce n 1941 ne bgaser n lagre pentru a nu colabora cu comunitii deschiseser nc odat, i definitiv acum, drumul spre inima rii a hoardelor asiatice, consumnd marea trdare pe care-o urmreau de ani de zile. Dar tot noi eram socotii de aceste cercuri meschine trdtorii de ar. Muli dintre noi au purtat i dincolo de moarte, nfipt n piepturile lor reci, aceast infam acuzaie. Cnd politica romneasc era anti-german, noi eram acuzai de nazism. Cnd aceast politic, n desele ei virajuri, era anti-rus, ne transformam automat, ca mpini de un resort nzdrvan, n comuniti. i n felul acesta eram n permanent stare de trdare fa de ar, fa de politica neleapt a marilor notri demnitari. Este curios, n adevr, a urmri cum am fost noi stigmatizai de publicistica romn, att cea oficial ct i cea oficioas. nainte de rzboi, pe vremea politicii beneiene a lui Titulescu, eram catalogai ca feroci naziti. n timpul rzboiului, cnd tot castelul politicii pro-aliate a czut la pmnt, aa cum anunase Corneliu Codreanu i Romnia s-a aliniat politicii germane pentru a se apra de ruii hrprei, am devenit comuniti periculoi. Dup rzboi, i numai pentru c marele nvingtor a fost comunismul, am revenit att n ar ct i n exil, la starea de nazism. Coincidena face ns ca n lovitura de Stat de la 21 ianuarie 1941, ceea ce se numete rebeliunea legionar, nazismul german s ajute banda cealalt, banda lor, iar puinii legionari ce au fugit n Germania pentru a scpa de persecuia lui Antonescu, au fost bgai n lagre acolo. Curios, nu? Dar decena nu a fost niciodat partea tare a politicii noastre contemporane. Acesta a fost marele delict al Legiunii ! Delictul de iubire de ar. Delictul de a fi intuit, cu intuiia marilor profei, pericolul ce amenina fiina neamului nostru. Delictul de a fi ncercat nebunete, cu fore plpnde nc, s mpiedecm destrmarea Romniei. Nu am putut-o realiza. Coaliia urii ce-a urlat n jurul nostru, a fost mai puternic. Istoria ns ne-a dat dreptate. i din nenorocire cu ct se scurge timpul cu atta ne-o ntrete i mai mult. Suntem i astzi primii care s plngem proporiile colosale ale acestei drepti pe care am avut-o n interpretarea evenimentelor politice ce se desfurau n jurul nostru E prea trziu ns pentru deschideri de procese. Ele se vor deschide odat n ar de ctre cei minii i nelai. Istoria nu se scrie dect cu adevruri. Adevrata istorie. Din aceast cauz cltoream noi cu duba spre temnia din Suceava, frni de oboseal, cu membrele nepenite de nemicare i flmnzi mori. Rzbii de somn dormeam n picioare rezemai de un perete sau de alt camarad, ce rezista pn la amorirea complet somnul de cteva minute al prietenului su. Timpul ni se fcea tot mai greu i acea blestemat dub ncremenise acolo, pe o linie moart a staiei Chitila. Numai spre sear s-a pus din nou n micare, agat de un tren oarecare i a luat drumul spre pmnturile Moldovei. Nu se vedea pe unde treceam, ns bnuiam importana grilor prin zgomotul lor caracteristic. Ascultam cu nostalgie, ntr-o religioas tcere, forfoteala vesel a cltorilor, strigtele vnztorilor ambulani, sau cte un rs cristalin de fat. Dincolo de vagonul nostru viaa i urma cursul ei normal. Ce puin ne desprea de ea i de departe eram totui de ea ! i noi eram setoi de via, cci din cupa ei nu apucasem nc s sorbim. Unora de-abia le mijea mustaa -ce crime grozave puteau svri aceti copii pentru a justifica locul ce-l ocupau n duba aceea ? Alii erau n toat puterea vrstei i erau destui i din aceia pe tmplele crora se 25 din 57

zrea drumul parcurs pn atunci. Fiecare n parte nchidea n el un univers ntreg de iluzii, de aspiraii, de responsabiliti sufocate toate fr mil de pereii nencptorului nostru vagon. Dup plecarea din acele staii pstram mult timp o duioas tcere. Fiecare, retras n el, pleca ntr-un lung voiaj, liber acum, spre lumea amintirilor lui : spre casa i prinii lui, srmani btrni cu sufletele mpinjenite de team i lacrimile dorului n ochi ; spre fata blaie de care se desprise, parc era ieri, la colul de lng grdina public ; spre soiile i copiii rmai singuri n csua din trgul cu tei pe strad. Ce-or fi fcnd ei ? Cum vor fi trind ? Desigur c sufer, cu gndurile spre cei dragi pe care destinul i-a smuls crud, purtndu-i prin lumi de idealuri nemplinite. ncet, ncet, se revenea la realitatea trist a vagonului nostru. Prea c i durerile ne mai slbiser, doar foamea i arta colii din ce n ce cu mai mult furie. Dar aceasta era prietena noastr, fidela noastr prieten, ce nu ne mai prsise din ziua cnd am fost arestai . . . ncepeau s se nchege frnturi de discuii. Curnd tema principal a fost nchisoarea de la Suceava i directorul ei, Mnaru. Un nujme cunoscut n istoria suferinelor tineretului romn. Acest om se distinsese n prigoana trecut, faimoasa prigoan a lui Carol i acoliii lui, prin cruzimea cu care trata deinuii politici. Pe vremea aceea era directorul nchisorii din Chiinu. Celor ce au trecut pe acolo le rmsese adnc gravat n carne bestialitatea acestui om. Schingiuirile la care au fost supui legionarii acolo erau de-a dreptul nspimnttoare. Rafinamentul diabolic cu care-i pregtea Mnaru marile lui inchiziii definea perfect tristul personaj. mi povestise un prieten de suferine multe scene de acolo, ce preau ireale prin brutalitatea lor. Aa de exemplu, unui legionar legat de mini i de picioare, i se introduce var nestins n cizme i apoi ap. Cnd s-a trezit din lein i s-a desclat, rmseser lipite de nclminte fii de piele. i cte alte cruzimi asemntoare ! n timpul guvernrii legionare fusese arestat mpreun cu ali civa din marii notri torionari. Dus la Prefectura Poliiei din Bucureti, individul acesta are o atitudine dezgusttoare. Trndu-se n genunchi n faa fiecruia, plngea, cernd iertare. Vina nu era a lui, ci a lui Gavril Marinescu care ddea aceste ordine. Scrbii de atta laitate, camarazii notri, printre care i civa ce trecuser prin abatorul de la Chiinu, l pune s spele duumelele Prefecturii, i-l elibereaz. Acuma, odat cu nceperea noii prigoane a lui Antonescu, Mnaru revine la forma-i obinuit. Iertarea ne-o pltea acuma cu vrf i ndesat. Suceava, cu Mnaru n fruntea ei, se transformase ntr-un loc unde suferinele legionarilor ajunseser la paroxism. Desigur c ordinele erau severe n toate nchisorile din Romnia unde se aflau legionarii. Provocrile, umilinele, maltratrile erau comune n toate. Ceea ce se urmrea era distrugerea noastr sub orice form : moral i fizic. Petrescu, faimosul colonel de justiie Petrescu, ajuns astzi general i procuror n toate procesele din ar, inclusiv al lui Antonescu, era marele dirijor, ca Director General al nchisorilor, al acestei sinistre orchestre. (De cte ori nu l-am auzit eu nsumi pe acest personaj, n discursurile pe care ni le inea cnd venea n inspecii pe la diferitele nchisori pe unde m aflam, acuzndu-ne de comunism !) . Ei numeau aceasta reeducare. Prima faz era constrngerea pentru a ne desolidariza de conducerea Micrii. A doua, distrugerea pur i simplu. Nu au realizat nici una nici alta. nc odat puterea noastr de rezisten le-a dejucat planurile. Spuneam mai sus c obiectivul final era distrugerea noastr, pentru c cei puini -eu am cunoscut numai 15-20, dar i acetia legionari dubioi- care au ncercat aceast prim faz a desolidarizrii, cu sperana c vor fi pui curnd n libertate, aa cum se promitea, nu au realizat nimica. Ba din contra, li s-a nrutit situaia. Au fost separai numaidect de grupul legionar integru i amestecai cu deinuii de drept comun, duceau viaa mizer a acestora. Contactul cu noi le fusese interzis, de team c-i vom atrage napoi. Cu sufletele prbuite, fr bucuria unor mari chemri, aceti prieteni nu mai tiau de ce fac via de nchisoare. Mai trziu, muli dintre ei au plecat pe front, ntr-o formul ingenioas de reeducare ce se numea acum batalioanele de la Srata, ei ns, acei srmani camarazi ce se desprinseser de tulpin, au rmas mai departe n nchisoare. Opera guvernului se terminase. Nu, viaa legionarilor n nchisorile din Romnia nu a fost deloc uoar. Suceava ns le ntrecea pe toate. Suceava era un caz special. Un caz patologic. Cazul Mnaru. Iar noi alergam acum prin noaptea friguroas de martie spre domeniile acestei strpituri umane. 26 din 57

De-abia a treia zi seara, de la mbarcarea noastr la Aiud, ajungem la Suceava. Voiajul s-a terminat. Pe feele fiecruia se citea epuizarea total. Singura iluzie ce-o mai purtam n noi era un pat n care s ne ntindem oasele chinuite. Vagonul celular a fost tras pe o linie moart i n lumina unor puternice reflectoare s-a nceput debarcarea deinuilor. ntr-un careu format mprejurul vagonului ateptau gardienii cu armele ncrcate. Cine oare s-ar fi gndit la fug n momentele acelea ? Sau mai bine spus, chiar dac s-ar fi gndit, cine ar fi putut-o realiza n condiiile de extenuare total n care ne aflam. Operaia debarcrii nu era uoar nici ea. Tras pe linie moart, distana ntre singura treapt a dubei i pmnt era destul de mare. nlnuii cte doi cum eram i trebuind s coborm numai cte unul -nepermind ua celularului ieirea dect sub forma aceasta- debarcarea nostr devenea o adevrat problem. Prima treapt se cobora bine. Cnd ns s se sar pe pmnt de pe aceasta, inevitabil, cel ce te urma nlnuit cu tine i sleit de puteri, se prbuea, spre veselia gardienilor. in minte c un camarad i-a spart capul acolo, ntr-o piatr coluroas de pe marginea liniei ferate. Cei ce coborau n continuare, vznd greutile i pentru a evita cderile, coborau cu mai mult pruden. Se vede ns c pe gardieni i distra nespus necazurile i oboseala noastr, cci primei perechi care ncearc s ntrebuineze metoda unor micri mai lente i armonizate pentru a permite camaradului nlnuit s se mite mai uor, i se strig de jos : Coboar b mai repede, ce, vrei s stm aici toat noaptea ? Dumneata nu vezi c nu se poate altfel ? , ncerc s se justifice cel interpelat. Cine te-a nvat, b, s rspunzi unui Domn gardian ? Se ezecut (sic) ce spune el i nu se discut. Las c te-nv eu disciplina ! Ne-am uitat la cel ce vorbea. Un om de talie potrivit, ndesat. Cizme lustruite bine i nasturi lucitori pe piept. O atitudine marial ce-ar fi invidiat-o chiar i un general de armate. Individul avea trsturi comune, mai mult suave dect dure. Ochi albatri, limpezi, aproape candizi. Un om n alt circumstan ar fi prut normal, chiar un om bun. Ce enorm diferen ntre nfiarea exterioar i caracterul su brutal ! Omuleul acela ne-a turburat viaa timp de 9 luni n penitenciarul Suceava. Era Primul-gardian al Sucevei. Am cutreierat multe nchisori din ar i am cunoscut muli gardieni. Specimene de toate soiurile, de toate caracterele ca i n viaa normal. Am ntlnit i oameni admirabili, oameni care nelegeau nedreptatea ce ni se fcea, care ncercau s ndulceasc puin, prin purtarea lor uman, viaa i aa destul de grea a deinuilor. Unii chiar te ajutau cum puteau i pe ascuns, fie cu o igar vrt prin vizeta uii, fie cu o tire mbucurtoare sau cu o vorb bun n momente de deprimare, fie numai cu o privire cald de om, expresie a unui suflet n care, n ciuda meseriei ingrate pe care-o aveau, nu se ucisese nc omenia romnului. Am ntlnit deasemeni i specimene abrutizate, oameni din care, dac a existat cndva, zburase orice sentiment uman, orice nuan de compasiune n faa suferinelor altora. Aceti oameni erau plaga nchisorilor. Aveau ordine drastice i le executau ntocmai, dup msura sufletului lor mic, sau chiar le exagerau pentru a place superiorilor lor. Voniuc, cci acesta era numele primului-gardian, i ntrecea pe toi. Voniuc era canalia personificat. O bestie cu chip de om, pe care suferina altora l amuza. mpreun cu Mnaru formau o pereche ideal pentru a crea i a scormoni n suferinele oamenilor. Mnaru i dduse mn liber n tratarea deinuilor legionari i Voniuc se ntrecea pe el n fiecare zi, spre plcerea superiorului. Fusese i el la Chiinu. Biet gardian pe vremea aceea, a fcut serios coala lui Mnaru, care descoperindu-i calitile, l ia pe lng el. Va trece apoi cu Mnaru prin toate nchisorile unde era destinat acesta ca director, i face referate bune i, cteva luni nainte de sosirea noastr n Suceava, obine avansarea lui la postul de prim-gardian. Suceava avea de acum alt stpn. Mnaru putea fi linitit. Opera lui, chinuirea deinuilor legionari, va fi continuat cu vigoare. Prin nchisoare Voniuc umbla ca un coco. Gardienii l temeau, tiindu-l omul de ncredere al directorului. Se ntreceau care mai de care n a ne face viaa imposibil, pentru a place acestui individ. Cei ce schiau o atitudine mai uman n contactul cu noi, legionarii, erau destinai la posturi de importan secundar. Pentru celular numise numai oameni duri ca efi de secie. Aa, de exemplu, n secia n care se gsea celula mea, strjuia Pintiuc. O namil de om, cu o frunte de dou degete i falca inferioar ieit n afar. Cu ochii turburi, mereu ncruntat, avea un aspect 27 din 57

sinistru. O singur dat l-am vzut rznd, cnd un camarad, pentru a se distra, i spusese c, e un brbat bine, care desigur place femeilor. Cnd se decreta operaia cazinca -pe care cititorii o vor cunoate n curnd- era acest gardian mpreun cu Martiniuc, eful de secie de la etajul I, nsrcinai cu executarea, cci o executau cu toat fora i rutatea lor. Toi acetia se nvrteau ca nite titirezi n jurul lui Voniuc. De multe ori ne amuzam -era singura distracie de acolo- privindu-l pe prim ntre gardienii lui. Prea un Stat Major n regul, ptruns de marea responsabilitate ce aveau. Se jucau aa de frumos de-a oamenii mari, c ne provocau veselia. Cu aceti oameni trebuia s convieuim i nu era deloc uor. Voniuc i ncuraja n actele lor arbitrare. El nsui i petrecea toat ziua pe culoarele celularului instigndu-i n a ne provoca. Prin vorbe, prin gesturi, prin prostia lor de multe ori. Chiar Voniuc ntrebuina sistemul, cci orice reaciune din partea noastr i ddea motivul pentru a suprima corespondena, puinele pachete ce se puteau primi, vizitele, plimbarea regulamentar, etc. Acesta era omul. Dar nu sufeream numai noi de pe urma sufletului nchircit al acestui individ. Mai sufereau i familiile noastre, cnd, foarte rar, puteau s ne viziteze. Nu tiu ce prostii le spunea acest om, ns dup feele preocupate pe care le aveau, dup sfaturile ngrijorate ce ncercau s ne dea, deducem c Voniuc vorbise cu ei. Voniuc le insinuase anumite pericole iminente ce planau peste viaa noastr dac suntem refractari reeducrii lor, etc, etc. Omul se amuza probabil, scormonind n suferinele acelor fiine ce nu aveau alt vin dect acela de a fi familiile noastre. i cu toate ncercrile noastre, dup aceea, de a-i liniti, de a le explica mainaiunile administraiei, plecau de acolo cu teama strecurat n suflet. Lungile perioade de nepermitere a corespondenei, restituirea pachetelor, etc. adnceau suferina familiilor noastre. Voi povesti, cu riscul de a m ntinde prea mult (dar din Suceava se pot povesti attea) un fapt concret petrecut acolo pentru a scoate mai bine n eviden figura acestei elev al lui Mnaru. Unui camarad i muri pe vremea cnd se gsea la Suceava, tatl. O telegram de acas ncerca s-i anune tristul eveniment. Voniuc ns nu i-o d, cci prietenul nostru era pedepsit cu incomunicarea, lucru foarte curent la nchisoareadin Suceava. Mama lui neprimind nici un rspuns, pleac s vad ce s-a ntmplat. Prevztoare, trece prin Bucureti, solicit i obine cu chiu cu vai autorizaie de vizit i sosete la Suceava s-i vad biatul. Voniuc o pune i pe ea la curent cu starea de permanent neascultare a deinutului respectiv i gravele pericole prin care trece viaa lui dac nu se face biat bun. Biata femeie plngea n tcere. O nou team se strecura n ea. Groaza morii care-o ncercase de curnd o npdete din nou. Voniuc impasibil, (i dac vedeai faa aceea aproape inocent nu puteai bnui perfidia personajului) i semna veninul su. l rodea aceast vizit. Autorizaia era n regul. El ns i avea socotelile lui cu deinutul n chestie. Acuma i va arta el cine este primul-gardian Voniuc. i prepar diabolic urmtoarea fars. Administraia nchisorii i nchisoarea propru-zis se aflau n aceeai cldire. Se ptrundea din una n alta printr-un culoar obstrucionat de o u grea de lemn. Voniuc o lsase pe doamna respectiv n spatele acestei ui i cheam pe camaradul nostru n faa ei, unde atepta Voniuc. Toat convorbirea dintre ei a fost ascultat perfect de mama lui deinutului. Cu un zmbet de auto-satisfacie Primul ntreab : Ei, ai de gnd s te faci om de treab ? Cum tia c slbiciunea lui Voniuc era s fac discursuri proaste, prietenul nostru nu-i rspunse. Ce, nu vrei s-mi rspunzi ? Te crezi detept ? Uite ce, domnule Prim, muzica asta o cunoteam de mult vreme. Dac numai pentru asta m-ai chemat, pierzi vremea degeaba. Vezi ? Nu te schimbi. Eu i vreau numai binele. mi pare ru de tine, c tu nu eti ca alii. (Trucul acesta l ntrebuia cu fiecare). ti c am ordine drastice pentru voi. V-am spus de attea ori c de nu v bgai minile n cap va fi ru de voi. De tine-mi pare ru. tiu c m uri, dar eu execut ordinile care-mi vin. Nu v dai seama ce v ateapt. Nu v este mil de familiile voastre cel puin? Cu o singur isclitur poi fi pus n libertate. tii, eu i voi pune un referat bun pe cerere. (Era vorba de formularul de desolidarizare de conducerea legionar ce se gsea tiprit i rspndit prin toate nchisorile din ar). E tot ceeace voiai s-mi spui? Pot s plec? 28 din 57

Stai puin, (acuma ncepea marele joc), dac i-a spune c ai o vizit? Hm, ce zici? Dac i-a spune c i-a venit mama la vorbitor, tot aa mi-ai rspunde? Eu pot s-i dau aceast vizit sau nu. Uite, dac-mi promii c te vei face om de treab De ce umbli cu fleacuri, dle Prim? Ce dracu, doar ne cunoatem, rspunse camaradul nostru care ntrezri un simplu antaj n toat discuia gardianului, pi nu mama, Dumnezeu din cer s vin i d-ta nu vei putea face armonic din mine. Nu vezi c e prostie goal ceeace ncerci d-ta? Ce b, m faci pe mine prost ? Eu sunt primul-gardian aici. Eu pot s-i uurez viaa, dar i s te distrug, etc.etc. Uite ce e, (camaradul nostru ncepu s se enerveze) d-ta poi face multe acum i poi s spui i mai multe dect poi face. Dar viaa nu se va opri aici n porcria voastr de nchisoare. Mine voi putea face i eu cte ceva i te asigur c nu e fanfaronad goal ca a dumitale. n momentul acela, lovitur de teatru, poarta se deschide mpins de un gardian ce intra i un moment, prietenul i zri mama ndoliat, livid i cu faa scldat n lacrimi. Ce b? M amenini tu pe mine? i voi face proces. Te voi condamna. Aici i vor putrezi oasele! Ducei-l de aici! La celul! Te-nv eu minte! Asasinilor! Bandiilor! urla primulgardian, n timp ce camaradul ncadrat de dou namile, ncovoiat de ndoial i cu sufletul ca o ran deschis se ndrepta nuc spre celula lui. Mama n doliu? Doamne, ce s-a ntmplat afar? Cine a murit? Sora lui? Nu se poate. Era tnr, mai mic dect el. Nu, nu poate fi ea! Tatl? Nu poate fi nici el. n nici un caz nu poate fi el, cci cu cine rmne familia? i totui cineva din familie a murit, dar cine? Doamne, de ce nu ne aperi de loviturile pe la spate? Nu-i ddu seama c era n celul dect n momentul cnd poarta s-a nchis cu zgomot n spatele lui. Voniuc avea acum motiv pentru anularea vizitei: ameninarea superiorului, art. X din codul penal al nchisorilor. Mama camaradului nostru a plecat distrus din Suceava. Venise din alt margine a rii pentru a-i vedea singurul fiu. Venise s-i plng pe umrul lui vduvia timpurie. nfruntase incomoditile unui voiaj lung cu trenul n timp de rzboi i se ntorcea mai trist, mai ndurerat, mai chinuit nc de cum venise. La Bucureti s-a plns la Direcia General a Penitenciarelor care-i dduse autorizaia. Lui Voniuc ns nu i s-a ntmplat nimic. Guvernul avea nevoie de astfel de oameni. Trebuia s jucm pe srm ca nite maimue, aa cum voiau ei. Dup mult timp, cnd Mnaru a plecat de la Direcia nchisorii Suceava i s-a reluat corespondena permis cu casa a putut afla prietenul nostru adevrata cauz a doliului mamei sale. Mult timp se zvrcolise singur n celula lui cu ntrebarea dureroas nfipt n creier, Cine a murit? Era tatl su. Acesta era profilul moral al acestui individ. Vzndu-l acolo, n faa vagonului, ano ca un berbec, nu bnuiam de ce poate fi capabil acest specimen uman. Debarcarea din vagonul-dub terminat, lum drumul nchisorii. Forele noastre erau slabe, aa c imprimau mersului nostru un ritm mai lent, spre enervarea gardienilor notri. Tot drumul nu am ascultat dect ameninrile lui Voniuc. i ntr-adevr i le-a pus n practic apoi. i cum le-a mai pus ! Eram n Suceava. Capitala lui tefan cel Mare, cuib de mreie a istoriei romneti. O strbteam acum n noaptea friguroas, cu zgomotul monoton al lanurilor ce le tram greoi pe strzile desfundate. Visasem renvierea spiritului Sucevei eterne peste toat ara, iar acuma ne ntorceam nvini, legai de picioare ca borfaii de rnd i mnai din spate de armele ncrcate ale frailor notri. nchisoarea aezat la marginea oraului avea o faim neagr n lumea deinuilor. Cei de drept comun o botezaser de mult mormntul fr cruce. Ca toate temniele, edificii ce nu exceleaz prin frumuseea lor, nchisoarea Sucevei se ridica trist i solitar n mijlocul unei curi mprejmuite cu ziduri nalte de piatr. Cldit ca o cutie cu forme rigide i fr nici-o preocupare estetic, temnia din Suceava avea un aspect posomort i deprimant. Numai vznd-o din afar i te nspimnta. Zidurile negrite de vremuri i roase de stihii erau strpunse din loc n loc de ferestrele ngrtuite cu drugi de fier, ca nite ochi lugubrii ce proiectau n afar tristeea vieii ce se scurgea n interiorul ei. O apariie dramatic, fr sens real parc, acolo pe dealurile senine ale Sucevei. ntre zidurile acelea apstoare, o lume aparte, o lume desprins de lume, lncezea ncet 29 din 57

; nite fiine stranii, cu obraji ofilii, cu mersuri trgnate, ieite din timp, cu slabe plpiri de via n ochii ntunecai erau locuitorii acestui mormnt fr cruce. Interiorul nchisorii era deasemeni deprimant. Culoarele ntortochiate, nguste i ntunecoase, fumurii, cci varul nu trecea prin nchisoarea Suceava, erau complet izolate unul de altul. Lespezi grele de piatr, nngrite n fiecare zi cu pcur singurul desinfectant ce-l aveam acolo trezeau sub paii notri ecouri sinistre, sparte de pereii groi. Cteva ui de fier semnalau ncperile deinuilor. n contrast cu alte nchisori unde etajele erau desprite prin plase de srm, dnd astfel culoarului o oarecare atmosfer de via, de familiaritate chiar, platforme grele de piatr i ele totul era piatr masiv n Suceava- despreau i separau etajele acesteia. n forma aceasta izolarea era total, iar singurtatea lua dimensiuni dureroase. Fiecare culoar era o unitate separat, forma o nchisoare aparte. Nu exista practic posibilitate de contact ntre ele, nu se puteau transmite tiri de la una la alta i de multe ori erau supuse la regimuri diferite, depinznd de buna sau reaua dispoziie a gardienilor efi de secie. n subsolul mucegit erpuiau alte culoare. Acolo era instalat buctria i magazia de alimente n care, spuneau deinuii de drept comun care se ocupau cu buctria, abundau obolanii. Iar ntr-un col i complet separat zcea faimoasa Cazinc. Aceasta era un fel de cuc n perete, mai scund dect nlimea unui om iar limea i adncimea nu ntreceau pe aceea a unei persoane. O u de fier ngust o separa de culoar. Era locul de inchiziie al nchisorii sucevene. Cred c foarte puini legionari n-au cunoscut trista Cazinc. Unii au trecut de nenumrate ori prin ea cci Voniuc o utiliza cu regularitate. Motive gsea el destule, cci provocrile deliberate ale acestei bestii cu chip de om te fceau s-i pierzi controlul nervilor i scandalul era gata. Cazinca i nghiea apoi prada. Cu corpul ndoit n form dureroas, cu genunchii nfipi n u i cu spinarea aezat de zidul acestei cuti, orice micare era imposibil. n puine ore amorirea era total. Iar seara, dup nchiderea regulamentar a celularului, urma invariabil sesiunea de btaie, cnd, deinutul complet amorit nu mai riposta n nici un fel. Nici for s strige nu mai avea. Prin ua deschis a Cazincei curgeau pumni grei n pntecele i pieptul celui pedepsit. De cap nu se atingeau niciodat ca s nu lase urme. Pintiuc i Martiniuc erau maetrii executani. Pedepsitul, cnd nu leina, putea doar s njure slab i s scuipe aceste bestii. i tergeau linitii saliva de pe fe i continuau mai departe operaia. Apoi se ncuia din nou cuca i pn seara urmtoare se aternea linitea cea mai adnc. Raia de mncare n astfel de cazuri era redus la o bucat de pine sau mmlig i o can cu ap. Aa se petrecea n Cazinca o zi, dou sau chiar trei, depinznd de toanele executanilor, de existena, la rnd, a altor cazuri sau de rezistena deinutului. Procesul de ncarcerare n Cazinc era ingenios i el. Se scotea respectivul pedepsit din celula lui sub un pretext oarecare. Fie o formalitate ce trebuia s o fac la cancelarie, fie anunarea unei vizite, fie pretextul unei schimbri de celul, etc. n forma aceasta camarazii lui nu aflau ce se petrecea n subsolul ntunecos dect dup ce actul de cruzime se consuma, fiind povestitorul cel n cauz. mi amintesc de un caz, dintre multele cazuri petrecute la Suceava. Unui camarad, macedonen, tare ca un taur, i se anun mutarea n alt nchisoare. Omul rsufl uurat. S-a terminat pentru el comarul Sucevei. i adun la repezeal puinele-i bagaje i-i ia rmas bun de la camarazi, crora le-a putut anuna evenimentul fericit. Cu cteva zile mai nainte avusese un conflict cu primul-gardian, pe care a lipsit puin ca s nu-l trzneasc n cap cu pumnul lui greu. n loc de transportare la alt nchisoare ns, ajunge la Cazinca. Trei zile i trei nopi consecutive a fost chinuit barbar n acea cuc. A fost perioada cea mai lung pe care a putut-o suporta cineva la Cazimca. Scos de acolo n stare de aproape incontien, a fost nchis o sptmn ntr-o celul izolat pentru a se repune pe picioare. Cnd a aprut din nou n lumea noastr, numai atunci am aflat adevrul. i l invidiam c scpase de Suceava lui Mnaru i Voniuc !! n zilele urmtoare ns, primul-gardian l evita n mod prudent. Cazinca a avut influene nefaste pentru muli din camarazii notri. Acolo ntre acei tragici perei muli dintre noi i-au lsat fii din sntatea lor. Urcnd atunci n noapte drumul nchisorii ignoram aceste detalii ale Sucevei pe care le vom descoperi cu timpul, din plin. 30 din 57

Coloana noastr ptrunde, n sfrit, pe poarta grea ce s-a deschis cu lenevie. Eram deja nuntru. Eram pensionarii nchisorii Suceava. Aliniai pe un culoar obscur, luminat numai de nite opaiuri fumegnde ce desenau pe perei nite stranii umbre juctoare, ateptam extenuai nceperea formalitilor de ncarcerare. Ni s-au scos lanurile. Ce uurare ! Majoritatea aveam glezna roas pn la snge de veriga ce-o triam de trei zile dup noi. Dar bucuria a fost de scurt durat, cci pretextnd ora trzie -era mult dup miezul nopii- percheziia regulamentar nu se putea face. Domnii gardieni erau obosii. A trebuit s ne dezbrcm, rmnnd numai n cma i indispensabili, ni s-au intuit din nou fiarele la picioare -nu tiu de ce, cci eram ntre zidurile nchisorii- i am fost condui, aa dezbrcai, ntr-o camer comun. n forma aceasta Voniuc i punea n practic ameninrile de pe drum. Nici unul dintre noi nu mai putea reaciona. Eram prea obosii pentru a schia cel mai mic gest de protest. Camera unde am fost aezai avea un prici mare de-a lungul unui perete ntreg, fcut din scnduri i acoperit cu nite rogojini. Drept nvelitoare numai acoperiul, cci eram la ultimul etaj. Am pus rogojinile pe jos pe lespede i ne-am aezat fiecare cum am putut : n pat pe scndurile goale iar jos pe rogojinile ngheate de rceala pietrei. Pe noi aveam doar cmaa i indispensabilii. Frigul era groaznic. Prin numrul nostru cutam s-i atenum furia, strngndu-ne unii n alii. Nu puteam vorbi, cci strngeam flcile pentru a mpiedeca dansul nebun al dinilor. Drept mncare ni s-a adus la prnz un terci de mlai. Nu ne puteau oferi altceva deoarece, sosind trziu, nu eram bgai n porie pn n ziua urmtoare. Din bunvoina domnului director ns -aa ne-a spus Voniuc- ni se preparase special acest suculent prnz. Terciul nu era bun, avea miros de mucegai, dar reprezenta ceva cald n stomacurile noastre. De percheziia lucrurilor i definitivarea strii noastre n penitenciar, nici vorb ns. Nu avea ordin . . .. nu aveau timp . . . Aa ni se rspundea invariabil la ntrebrile noastre. Trei zile a durat starea aceasta. Dezbrcai, legai de picioare i claie peste grmad n camera aceea, fcea aceasta parte din opera de reeducare ce se ncerca cu noi. Iar cnd, n sfrit, ni s-a fcut percheziia am rmas cu aproape nimic din aa de puinele noastre lucruri. O cma n dungi reprezenta Garda de Fier. Un pulover de culoare verzuie sau chiar albastr reprezenta verdele legionar i era confiscat. O hain mototolit n careuri purta pe ea semnul fatidic pentru ei, iar batistele a cror dungi marginale se ncruciau la coluri erau corpuri interzise. Majoritatea dintre noi purtam deja hainele vrgate ale deinuilor. L-am ntrebat pe primul-gardian -cci el conducea operaia i fcea recunoaterea corpurilor delicte ale boarfelor noastre- cum se explic c nu se confiscau i aceste haine, deoarece purtau dungi mult mai pronunate dect srmanele noastre cmi ? S nu m-nvei tu p mine regulamentul nchisorii, fu rspunsul su. n sfrit ni s-au scos definitiv i fiarele, ne-au fcut fiele de ncarcerare cu amprentele digitale ale fiecruia i am fost repartizai pe diferite culoare. Unii au fost bgai n camere comune -aveau condamnri uoare- iar alii n celule individuale. Celula noastr era trist. La fel ca toate celulele din lume. Dar aceasta prea i mai trist nc. Patru pai n lung, un pas i jumtate n lat erau dimensiunile ei. Lespezile de piatr de pe jos pe care n fiecare diminea trebuia s le ungem cu pcur -aa era regulamentul- desprindeau un miros greu, ameitor. Pereii fumurii erau plini de inscripii spate n ei de toate generaiile de deinui care au trecut pe aici. Multe inimi strpunse de sulie, multe inscripii plngree i multe pornografii deasemenea erau zgriate pe aceti perei. O u de fier, ncuiat cu o cheie ct toate zilele ce atrna la brul gardianului de secie, o unea cu culoarul. Opus uii i destul de sus pentru a nu avea acces la ea, strpungea zidul gros o fereastr cu zbrele ruginite. Geamurile mate de murdrie fuseser cndva vopsite cu alb. De-a lungul unui perete zcea, obosit de btrnee, un pat de fier ce cndva fusese vopsit. Salteaua de paie ce de mult se transformase n pleav, fcea nite curioase protuberane destul de incomode cnd te ntindeai pe ea. Mai exista i o ptur aspr mai mic dect cele obinuite, aa c dac ncercai s-i acoperi pieptul se dezgoleau picioarele i invers. Singura form acceptabil de a te pzi contra frigului era s-i aduci genunchii la gur, cci numai aa ptura penitenciarului realiza integral acoperirea corpului. n colul de lng u domnea hrdul att de temut de pudicitatea noilor condamnai. i nimic mai mult, cci n celul nu aveai dreptul s ii nimica. Vesela noastr particular rmsese la magazie mpreun cu celelalte obiecte confiscate. Se repartizau, att la prnz ct i 31 din 57

seara, cele trebuincioase : o strachin de pmnt i o lingur de lemn, amndou proprietatea nchisorii. Dup ntrebuinarea lor se scoteau afar, se adunau de ctre ordonana de drept comun i tot el le spla. Apoi le repartiza din nou pe culoare lng ua fiecruia, ateptnd ntrebuinarea urmtoare. Acest sistem absurd, pe care nu-l mai ntlnisem la alte nchisori pe unde am colindat, constituia un adevrat calvar pentru noi. Niciodat nu tiai cine a mncat nainte din strachina respectiv, mai ales c erau acolo i destui deinui de drept comun -indivizi de toate categoriile. Scrba cu care ne mncam poriile de ciorb era permanent. Noroc c mncarea nefiind deloc gras, splatul strachinilor era uurat. Mai greu era cu lingurile de lemn, care purtau obraznic de evident urmele ntrebuinrilor anterioare. Soluionasem ns repede i problema aceasta. Pur i simplu, nu le ntrebuinam. Ne sorbeam ciorba noastr direct din strachin ca pe un ceai, de care, de altfel, nu se diferea dect prin mirosul ei dezgusttor. Cri, hrtie sau creion nu se pomeneau acolo. in minte c dup cteva zile de la ncarcerarea noastr, i-am cerut gardianului Biblia ce-mi fusese oprit la magazie cu lucrurile confiscate. S-a uitat la mine cu curiozitate, cum te uii la o fiin stranie, din alt lume. Prea speriat de ndrzneala mea. Carte n celul ? Asta nu se mai pomenise n Suceava. (Mult mai trziu, dup plecarea lui Mnaru, mi-am putut recpta Biblia). Aa c ziua ntreag ne-o petreceam ntre aceti strmi perei fr a putea face nimica care s ne sustrag atmosferei apstoare ce domnea nuntru. Singurtatea cpta astfel aspecte dureroase n celula Sucevei. Eram sculai cu regularitate la 4 i jumtate 5 dimineaa pentru a ne lua poria de terci nesrat, care constituia micul nostru dejun cotidian. Se ntindea lung dup aceea ateptarea mesei de prnz. Opt ore de ateptare, cu stomacurile goale, cu gndurile goale, cu sensul existenei noastre acolo mai gol nc de orice coninut. Opt ore ntregi plimbndu-ne cu ochii pe pereii nnegrii i goi, cu aceeai pat de cer posomort ce se prelingea n celul prin ochiul ferestrei deschise. Aceste opt ore erau tot attea eterniti. Ce greu trecea timpul la nchisoarea din Suceava ! Prea c se distrez nebunatic, trecnd prin culoarele i celulele noastre n ritmul unui melc somnoros. Singurele puncte de reper n jurul crora ni se nvrtea toat viaa erau numai prnzul, plimbarea de o or dup mas (cnd nu era suprimat de capricioii administraiei nchisorii) i cina. ntre ele se ntindea chinuitor nimicul. Ateptarea. O lung i dureroas ateptare, fr coninut, fr o ceva determinant. Nu puteam gusta din voluptatea ei, cci n Suceava ea nu avea obiect, nu se concretiza n nimic. Un nimic chinuitor, nbuitor. Fiecare fibr a crnii, fiecare firior plpnd al nervilor notri se dispersau, se scufundau n acest nimic haotic. Ne strivea, ne pierdeam n el. Noi nine deveneam un nimic n care numai foamea noastr, numai durerile reumatismelor noastre, sau scrpinrile noastre erau expresii tangibile de via. i aceasta ceas dup ceas, zi dup zi, luni ntregi. Totui ncercam s nu ne lsm copleii, s dm btlia acestei atmosfere distrugtoare. Ore ntregi ne refceam viaa din crmpeie de amintiri. Luam cte o problem i ncercam dezvoltarea ei logic, ntr-o imaginar convorbire cu noi nine. n fiecare zi ne impuneam aceast disciplin mintal, ca un ultim remediu ce ne sttea la ndemn pentru a nu ne prbui. Iar cnd nu ne puteam gndi, ne rugam. Ne rugam de multe ori pe zi. De cte ori simeam slbindu-ne forele, de cte ori simeam gndurile nclcindu-ni-se grotesc unele n altele, ne rugam. Rugciunea ne fcea un mare bine. Se liniteau zbuciumrile sufletului, ni se limpezeau iari gndurile noastre. Iar cnd nu ne mai puteam nici mcar ruga, cci erau zile cnd nervii notri slbii i excitai nu ne mai permiteau nici cea mai mic concentrare, ne plimbam prin celul n sus i-n jos, numrnd paii cu glas tare pentru a omor ecoul lor trezit de lespezile de piatr, ecou ce ne irita i mai mult nervii. Patru pai n sus, patru pai n jos. De cte ori nu am ajuns cu numrtoarea lor la 10 i 15.000 de pai, fcui acolo n spaiul de trei metri ai celulei mele. Cnd totul se nvrtea n jurul nostru, cdeam pe paturi i dac adormeam ameii cteva minute ni se prea o mare realizare. De asemeni ne fcea un mare bine ora de plimbare regulamentr, cnd nu ni se anula din diferite considerente. Micndu-ne n cerc, la doi metri distan unul de altul, ne umpleam plmnii de aerul curat al dealurilor sucevene, nelam vigilena gardianului pzitor i mai prin semne, mai prin oapte abia perceptibile, schimbam impresii ntre noi, ne strecuram nouti aflate, ne ncurajam reciproc. ntlnirile noasrtre, chiar aa, tacite, ne provocau o relaxare general a nervilor, o pace intern plcut. Nu mai erai singur. Alturi de tine alte fiine de care 32 din 57

te lega aceleai idealuri, cu aceleai gnduri i aceleai druiri sufereau aceleai lovituri infame pentru credina lor. Suferina noastr cpta proporii, se sublima, se proiecta n sus ca un grandios monument cldit zi de zi din trudele tuturor. Nu mai eram singuri. Eram un tot, un tot organic pe care nu-l va putea distruge acea coaliie a urii care zbiera frenetic i hmesit n jurul nostru. Jocul pasiunilor lor mrunte nu se va putea realiza. Ei ne loveau infam, cu laitate disperat, noi priveam rugul martirilor notri, puneam temelie cu suferinele proprii i ne rugam lui Dumnezeu. Eram mai tari dect ei. ntotdeauna am fost mai tari dect ei. Niciodat nu am simit cu intensitatea cu care am simit-o n Suceava, comunitatea de gnduri, de nzuine i de destin a noastr, a tuturor legionarilor. Ne ntorceam n celulele noastre linitii. Acolo reluam lupta cu golul ce ne nconjura i voia s ne distrug. Rezistam. Trebuia s rezistm. Aveam suficient tensiune intern pentru a putea rezista. Mnaru i ai lui i ddeau seama de marele efect ce-l avea asupra noastr plimbarea regulamentar. De aceea ncerca s o limiteze ct mai mult. Toate motivele erau speculate n acest sens. mi aduc aminte de un camarad cruia i se intui fereastra n cuie i i s-a anulat total plimbarea. Motivul ? Cum de nu ! Fiind njurat n mod murdar de un gardian i-a aruncat acestuia blidul cu ciorb ce tocmai l primise n cap. Dup sesiunea regulamentar de la Cazinca a fost aruncat n celula lui. 40 de zile a trit acest om singur, ntre cei patru perei goi, fr s-i poat aerisi camera, fr s-i poat scutura ptura, fr s poat vedea pe nimeni, dect figura sinistr a clului su. A rezistat ns disperat ncercrilor de anihilare. Cnd, dup plecarea lui Mnaru, a fost scos afar, pea printre noi tcut, cu privirile pierdute. Nimeni nu a fost capabil s-l fac s vorbeasc n primele zile. ncet, ncet i reveni ns i ne povestea ce groaznice senzaii de destrmare a fiinei lui a simit n tot acest timp. n ceea ce privete alimentaia, era i ea special, cci Mnaru imprimase amprenta specificului su n toate aspectele vieii deinuilor din Suceava. Terciul de mlai, n care mlaiul se manifesta doar prin culoarea glbuie ce-o ddea acelei ape cldue i prin gustul de mucegai ce nu-l prsea niciodat, constituia masa de diminea. Ciorba de toate zilele era cea de sfecl. Ciorb de sfecl la prnz, ciorb de sfecl, seara. Gustul ei nu excita deloc apetitul. mi amintesc de primele zile ale mele n Suveava cnd, cu toat foamea mea, cu toat grozava mea foame, mia fost imposibil s gust cel puin faimoasa ciorb de sfecl. M limitam la boul de mmlig cenuie i cleioas ce-i lsa toat ziua un gust amrui n gur. i majoritatea camarazilor fceau ca mine. A trebuit ns s-mi nfrng scrba, cci nevoia unui aliment se fcea tot mai mult necesar. Sorbind pentru prima oar acea zeam roiatic am simit o sudoare rece npdindu-mi tot corpul. Aceast sudoare mi-a revenit regulat, de cte ori muiam buzele n ciorba de sfecl din Suceava. De multe ori ns, fie c nu se gseau sfecle pe pia, fie c preul lor nu se acomoda cu srmana noastr alocaie de deinut politic, sfecla se nlocuia cu borhot. n apropierea Sucevei se afla o mare fabric de zahr aa c subministrarea acestui reziduu era asigurat permanent i, probabil, la un pre interesant pentru administraie. Se fierbea borhotul puin n ap, se aduga puin verdea pe deasupra i ciorba noastr era gata. n astfel de ocazii porcii tuturor gardienilor fceau banchet. De multe ori ciorba noastr se prepera nesrat, lund un gust i mai ngrozitor. Alte ori se prepara cu raia ntreit de sare, transformnd nenorocita de ciorb ntr-o saramur ce ne ardea buzele. Cum aceste accidente se ntmplau destul de des, intenionalitatea era vdit. De dou ori pe sptmn ni se schimba meniul : joia i duminica. Joia se obinuia o ciorb de fasole sau cartofi, iar duminica de arpaca cu carne. n ce privete ciorba de joi, niciodat nu eram siguri de compoziia ei. Ne distram de multe ori, ncercnd n timpul plimbrii s descoperim compoziia ciorbei noastre. Unii spuneau c a fost fasole, alii susineau c era de cartofi i rare ori se ajungea la unitate de criterii. Faptul este uor de explicat. Mncrile se preparau cu raii mult inferioare celor regulamentare -i n asta Mnaru nu prea fcea caz de regulament- iar buctarii, deinui de drept comun, la mprirea ciorbei n hrdaiele respective, ne scoteau nou, deinuilor politici, zeama de deasupra iar restul l trimiteau prietenilor lor. N-o fceau din rea credin. i rodea i pe ei aceeai teribil foame, foamea din Suceava. Iar ciorba de duminic era un dezastru. Singura zi din sptmn cnd n programul alimentaiei noastre ar fi trebuit s intre proteinele provenite din carne. De cte ori ns, eu personal cel puin, am vzut ceva asemntor a carne prin farfuria mea, era aceasta sau o bucat de bojoc, sau de burt, mai 33 din 57

tare dect talpa, sau un osicior de care atrnau nc disperate cteva firioare zdrenroase de carne. Numai de dou ori pe sptmn ni se ddea pine. O pinioar ct un pumn de pitic. Disprea cu o rapiditate de nluc i era singurul moment cnd simeam o relativ satisfacere a apetitului nostru slbatic. Restul zilelor ne mulumeam cu mmliga. Nu tiu din ce era fcut ns avea o culoare tuciurie i mult timp dup terminarea mesei noastre o simeam nc n stomacuri ca pe un bulgre ce rezista digestiei. Mncam aezai pe pat, cu mmliga pe un genunchi i strachina cu zeam pe altul. Mncam repede, ca ntr-o corvoad obligatorie i neplcut de care vrei s scapi ct mai curnd. La toate acestea se mai adugau i mizeriile inerente unei nchisori din Romnia. n special ne descompunea lipsa total de igien. Gngnii nedorite, suprtoare, scrboase i fcuser adevrate cuiburi pe corpurile noastre, iar numrul lor nspimnttor era n cretere progresiv. Din orice parte a corpului, la orice or din zi sau din noapte puteam scoate de pe noi specimene dezgusttoare i bine crescute. Erau, mpreun cu ploniele, singurele fiine care triau bine n nchisoarea din Suceava. Le omoram mereu, dar nu le puteam rzbi. Toate msurile pe care le lua administraia nchisorii era tundera prului, ungerea lui cu gaz i gurirea pielii cu anti-tifice. Baie nu am fcut dect de dou ori n tot timpul perioadei Mnaru, iar insecticidele erau lucruri necunoscute n Suceava. Aa s-a scurs viaa noastr n acea nchisoare pn cnd, ntr-o zi, am fost adunai toi n curtea nchisorii, unde Mnaru voia s ne vorbeasc. Ce mai voia oare omul acesta s ne mai spun ? Ne mai inuse cteva discursuri i-i cunoteam sloganele enervante. De data asta ns era ceva special. Era discursul de desprire. Mnaru pleca din Suceava pentru a nvenina viaa altora n alte nchisori. ncercnd s justifice viaa grea mpus nou prin ordinele primite de la Centru, aveam impresia c acest individ crud insinua un alibiu pentru o eventual zi de mine. Ne uitam cu scrb la el. O scrb imens ca n faa unei trtoare pe care o simi atingndu-i pielea. Stteam acolo, n faa lui, ca nite schelete pe care atrnau grotesc hainele vrgate de pucrie. Un front ntreg de schelete din care numai ochii emanau sclipri de via, iar el, aceast brut care ne adusese n aceast situaie, impasibil i la, ncerca s se justifice, s se scuze cu formula ordinelor primite. Cnd la sfritul discursului a ncercat s-i ia rmas bun, o tcere profund a fost rspunsul frontului nostru. Cel ce a venit dup Mnaru la direcia nchisorii era complet opusul celui ce a plecat. i-a dat seama numaidect de situaia noastr i prima msur pe care a luat-o a fost s ne lase toat ziua n curte, n aer curat, n btaia soarelui. Ne gseam cu toii ntr-o stare de anemie pronunat. mbunti numaidect mncarea i a ordonat o asisten medical serioas. A permis corespondena cu familiile i au nceput s soseasc pachete cu alimente. ncet, ncet am intrat ntr-un fel de convalescen. Civa au fost trimii repede la penitenciarul-spital din Braov. n plmnii lor, experiena Mnaru a lsat urme dezastruoase. Acest om, pentru care recunotina noastr va fi permanent, nu a rmas mult la direcia penitenciarului din Suceava. Cteva luni mai trziu a fost transferat la alt nchisoare numai de deinui de drept comun. Colonelul Petrescu aflase de bunvoina directorului fa de suferinele i necesitile noastre. Se zvonea c Voniuc fcuse nenumrate denunuri. Dar eu nu mai eram la Suceava, cci ntr-o zi , nlnuit din nou, mpreun cu ali camarazi strbteam din nou Suceava, transferai la alte temnie din ar, spre alte experiene pe care guvernul romn le fcea cu noi, legionarii. Aici sfrete povestea Sucevei, acel mormnt fr cruce. Multor cititori li se va prea neverosimil. Mie chiar, cu toate c trit, mi se pare astzi neverosimil, mi se pare un comar. i totui e o frntur numai dintr-o mare realitate. Realitatea suferinelor legionarilor n temniele romneti unde erau aruncai de administraia rii pentru a nu-i turbura guvernarea cu imperativele romneti pe care le propunea Micarea Legionar. Pentru muli dintre noi, pe lng timpul pierdut acolo cnd puteam fi mai folositori neamului nostru ce se afla n rzboi, a mai nsemnat i lsarea de fii din sntatea noastr pe culoarele negrite ale acelei sinistre nchisori. 34 din 57

Barcelona, iulie 1957 SRATA NICOLAE ROSCA -fragmenteCUVNT INAINTE Inc nu s'a scris nimic despre Srata. Aa cum asupra attor alte momente grele din viata Legiunii Arhanghelul Mihail, despre nedrepttile i chinurile la care au fost supui militantii acestei organizaii politice romneti, in frunte cu intemeietorul ei, Corneliu Zelea Codreanu, ne-au rmas relatri i mrturii, majoritatea aternute in fuga condeiului, depe cmpul de lupt, in mijlocul atacurilor, o profund tcere domnete peste ultimul episod al sngeroasei prigoane antonesciene: Batalioanele de reabilitare dela Srata. O explicaie a acestei lipse din publicistica legionar nu este greu de gsit. Dela Srata, unde ptura politicianist romn, crud i incontient, ascuns in umbra lui Antonescu, svrete ultimul su masacru contra legionarilor, puin inainte ca ea insi s fie exterminat de tavlugul comunist, nu s'a mai salvat aproape nimeni ca s povesteasc. Puinii legionari care au supravietuit Sratei -i asta datorit numai faptului c sfritul tragic al rzboiului nostru la o dat neprevzut a dejucat planul trasat de dumanii Legiunii- au fost nghititi i ei de marea tcere care s'a aternut peste tara noasastr de cnd a czut prad in ghiarele comunitilor. Cci dac nu au murit prin nchisori sau prin lagrele de munc fortat, cu care comunitii au presrat fata chinuit a Romniei, ei au fost pui in imposibilitate de a spune ceva. Cci cine, in afar de splteii i de ftii guvernului comunist, cu versiunile lor comandate, nveninate i tergiversate, mai poate scrie ceva acolo? Cine poate imprti astzi, noilor generatii romneti, ceva din experienta trecutului, unde fr ndoial, existenta LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL, nalta trire i apriga ei lupt anticomunist pentru salvarea poporului nostru, ocup un loc de frunte? Cine poate depi astzi, in Romnia nctuat i umilit, graniele trasate ale adevrului lor istoric, adevrului comunist?. Srata, cu batalioanele ei de reabilitare, formul cinic prin care legionarii sunt azvrliti pe front in condiii cinoase, umilitoare i deadreptul neeficiente pentru mersul rzboiului, a nsemnat un capitol sngeros nscris in activul de suferint al Grzii de Fier. Acolo se nimicesc stupid sute i sute de oameni cari fceau parte din ptura intelectual cea mai aleas a trii noastre. Medici, avocai, ingineri, asistenti universitari, ofiteri de diferite gradaii i foarte multi studenti, i pierd viaa in batalioanele din Srata, vrsnd sngele lor generos pentru idealul ce-i nsufletea. S'ar putea spune c dramatizm lucrurile, c a muri pe front este un fapt curent legat de insi esenta rzboilui, o lege inexorabil a acestuia i c legionarii n'au fcut altceva dect s o urmeze i ei din momentul ce au pit in prima linie a btliei. Desigur c in rzboiu este uor s te ntlneti cu moartea. Toti lupttorii cunosc acest risc pe care-l accept cu o linite mai mult sau mai putin profund, ce depinde de gradul lor de educatie moral i naional, de vitejia lor i, mai ales, de capacitatea idealului ce-i mn in lupt. Ei mai tiu ns i asta linitete instinctul de conservare al individului i-i face viata mai putin ncordat pe front, c aceast intlnire cu moartea este numai o probabilitate, aa cum probabilitate este, (la un grad mult mai accentuat), s nu dai ochii cu ea. Moartea este numai un risc acceptat de orice individ bine nscut, cnd Patria lui este primejduita de un duman exterior. Niciun lupttor nu are certitudinea absolut c merge la o moarte sigur. Ba din contr, din momentul in care se pete pe front, se aprinde i plpie necontenit, in sufletul fecruia, o candel a speranei. Fiecare crede c va supravieui incletrii ce s'a abtut asupra vietii sale si-si va noda iari firul existentei panice, cnd rzboiul va lua sfrit. Aceast ncredere in steaua sa, ntinde un voal omenesc de sperant i de optimism peste mizeriile i durerile traneii. 35 din 57

Nu aceasta era situatia legionarilor din batalioanele Srata. Pentru ei nu mai exista riscul vietii. Mai devreme sau mai trziu ei trebuiau s cad. Dac nu astzi mine. Dac nu mine, poimine. i dac nici poimine, api desigur in alt zi ummtoare. Destinul lor fusese determinat deja de guvernantii trii i implinirea lui era numai o chestiune de timp. Singura lor alternativ era disparitia, pentruc reabilitarea ce li se oferea era numai cu caracter post-mortem. Pn atunci, ei tiau c vor fi bgai in luptele cele mai crncene, in punctele cele mai vulnerabile i disperate ale frontului, odat, de dou ori, de nenumrate ori, pn cnd anihilarea lor fizic se va consuma. Carnea lor nu mai avea nicio valoare in bursa vietii, cci pe front nu erau adui pentru a-si depune entuziasmul lor, sfortarea lor, la salvarea poporului din care fceau parte, ci pur i simplu pentru a fi suprimati. Srata era numai o ghilotin. ridicat in calea tineretului nationalist i anticomunist al Romniei. Ultima perioad a existentei lor pe pmnt s'a scurs astfel ntr'o tensiune continu, ntr'o teribil ateptare a umbrei mortii, pe care legionarii din Srata au infruntat-o cu brbtie, cu linite, cu condtiinta clar c destinul lor se implinea pe aceiai linie dramatic pe care fusese mpins Micarea Legionar inc din primul moment al infiintrii ei, de ctre cohortele de dusmani ce-i doreau distrugerea. A trecut mai bine de un sfert de veac dela episodul Srata. Scriem aceste rnduri fr a avea la indemn niciun fel de insemnri. Lupta era prea aprig atunci i supravietuirea lipsit de orice perspectiv, pentru a ne fi permis rgazul reculegerei, al interpretrii i marcrii evenimentelor in care eram angajati. Deaceea bazm aceast relatare numai pe amintiri. Fr ndoial c multe din aspectele Sratei s'au ters din aceste amintiri. Altele s'au prezentat la apel intr'o form prea vag, nct am preferat s trecem peste ele pentru a nu rni adevrul. In ciuda tuturor acestor mrginiri ins, am incercat s redm ct mai fidel semnificatia, atmosfera si ratiunea de a fi a acelei patetice Srata, att de indeprtat in timp, dar att de vie in noi toti, prin imensele goluri ce le-a provocat Micrii Legionare. O inftiem asa cum am cunoscut-o, cum am simit-o, cum ne-a fost impus, cu toate nedrepttile ei, cu toate durerile, cu toat revolta ce fierbea in noi contra tuturor acelora ce ne asvrliser in acea hazna uman, ca pe o materie fr valoare, netrebuincioas societtii romaneti, toamai intr'un moment tragic pentru istoria noastr, cnd aportul pozitiv al tuturor Romnilor era decisiv pentru supravietuirea lor. Inchinm aceste rnduri tuturor camarazilor notri care au luat parte i au czut eroic in rzboiul contra nvlitorului din rsrit, incadrati in acele blestemate abatoare umane, care erau batalioanele dela Srata, singurul loc pe care l-au putut gsi guvernantii notrii de atunci, orbiti de invidii, ari de patimi i incapabili de a nelege marea primejdie ce ne ameninta, pentru generatia de lupttori anticomunisti, ridicat i otelit de geniul creator al Cpitanului. AEZAREA Batalioanele dela Srata au fost infiinate putin dup nceputul rzboiului nostru contra Rusiei Sovietice, adic pela sfritul anului 1941. Ele nu ajung pe front ins, dect la inceputul anului 1942, cnd se termin cu organizarea, cu dotarea i cu instructia primelor unitti. Le gsim apoi permanent pe linia de btaie, mereu decimate i mereu refcute, pn la sfritul rzboiului. Srata este un sat aezat pe cmpia din sudul Barsarabiei, in Bugeac, cam la 50 de kilometri deprtare de Cetatea Alb. Este udat de rul Srata, dela care i trage i numele, unul din afluentii Coglnicului. Aici se gsea centrul de organizare i de administratie al aa numitelor batalioane de reabilitare i cu toate c acestea erau rsfirate, in scurta perioad a organizrii i instruciei lor, prin diferite alte sate din mprejurimi, cum au fost Arciz, Teplia, etc., toate au luat numele centrului i au rmas cunoscute sub numele de Batalioanele dela Srata. Toate aceste localitti erau foste sate de coloniti germani, adui i aezati aici inc dela jumtatea secolului al XIX-lea, in timpul primei rpiri a Basarabiei de ctre Rui. Impmntenirea lor pe aceste meleaguri romneti fcea parte din vasta politic de deznaionalizare i de alterare a realitt.ilor etnice ale acestei provincii, pus in practic de respectivele guverne ruseti, exact la fel cum se intmpl, i astzi sub ochii notrii i ai 36 din 57

intregei lumi civilizate, dar indiferent i egoist, in aa numitul secol al liberttii si al demnittii omului. Intre multele dovezi istorice ce exist asupra acestei probleme, iat ce scrie bunoar prin 1908 N. N. Durnovo, om politic al Rusiei Tariste : In curgerea unui secol mii i mii de hectare de pmnt s'au dat Ruilor, Bulgarilor i colonitilor germani, cu singurul scop de a sili pe Moldovenii autohtoni in aceast tar, de a prsi pmntul lor de batin. Dup a doua rpire a Basarabiei, care s'a consumat in anul 1940, ca o consecin a pactului Ribentrop-Molotov i a enormelor greeli de politica extern pe care le svrete Romnia intre cele dou rzboaie mondiale, Hitler retrage spre vest populatia german, o aeaz pe teritoriul Reich-ului i o scap in felul acesta de raiul bolevic. Ruii nu mai avuseser timp s le recolonizeze, cu populatii aduse din fundul stepelor lor, aa cum o vor face-o dup aceea, dup 1944, din cauza declanrii rzboiului nostru de eliberare, care incepe, dup cum se stie, la 22 Iunie 1941. Aadar la intrarea trupelor noastre in Basarabia, aceste sate erau aproape in intregime nelocuite. Numai cteva familii de Romni nevoiai se aciuiser pe acolo de puin timp i-i ctigau existenta, fie din micile negustorii pe care le practicau cu ostaii batalioanelor, fie din putin agricultur sau vinrit. In jurul satelor se intindea pn unde vedeai cu ochii, ntr'un orizont limpede, i regulat, netiat de niciun obstacol, cmpia mnoas basarabean, cu pmntul ei negru i roditor, pmnt binecuvntat de Dumnezeu i hambar nesfrit de grne. Din cauza greuttilor istorice prin care trecea aceast provincie i chiar tara noastr intreag, el rmsese nelucrat, era invadat de blrii i scaieti, cari acopereau, ca un lintoliu jalnic, fertilitatea i bogtia pmntului de altdat. Unittile militare erau incartiruite in fostele gospodrii germane din aceste sate. Gospodrii bine intocmite, frumoase i fr lipsuri in trecut, aa cum se putea observa din insi aranjarea lor, dar care acuma, dup plecarea stpnilor lor, incepuser s se drpneze, i s simt lipsa unei mini de gospodine harnice. Ele prezentau o trist inftiare cu o tencuial rpciugoas, murdar i atacat de stihii, cu geamuri sparte i crpite cu petite de carton, cu streaini czute i acoperiuri gurite i putrezite de ploi. Glodul i mocirla invadau ulitele i ogrzile ce altdat fuseser bine ornduite i ingrijite. Utilizarea acestor gospodrii drept campamente militare, -se pare c i Ruii le folosiser pentru acelai scop in scurta perioad a ocupaiei lor din 1940-1941-, schimbaser total inftiarea acestor aezri omeneti, att de frumoase i pline de via altdat. De obiceiu, o cas era ocupat de un pluton intreg de ostai, adic de circa 40 de oameni. Se aterneau paie pe jos, -din fericire toate casele germane aveau duumele de lemn- se intindeau pturi deasupra i se dormea aa, claie peste grmad, lipsii de cele mai elementare comoditti i in conditii higienice de-a dreptul deficiente. Nu exista acolo niciun coltior izolat, in care sa te poti retrage mcar pentru un moment in intimitatea ta, s poti scrie ceva, s poti ceti in momentele de repaus, sau cel puin s-ti poti lsa gndurile s alerge neturburate de priviri indiscrete, de aluzii stupide, sau de glgia necontenit a unor conversatii goale, triviale i mpestritate cu nenumrate aluzii obscene. Dac se tine seama de marea diferen de cultur i omenie care exista intre componenii acelor uniti, dela studentii i intelectualii legionari i pn la borfaii i derbedeii mahalalelor, roi de fel de fel de boli i certati cu ordinea i curtenia, se poate nelege atmosfera ncrcat, deprimant i desgusttoare, ce domnea in snul acestei aglomerri mpestritate de oameni, ntre care era foarte greu de stabilit o ct de firav legtur uman, fr s mai vorbim de contacte intelectuale sau sufleteti. Bunul simt, aceast calitate de baz a Romnului, care se intlnete pn la nivelele cele mai umile ale acestui popor, era total absent in aceast aduntur scoas din nchisorile romnesti. Iarna nu se prea fcea foc in aceste case-cazarm, cci nimeni nu se ocupa cu aprovizionarea de lemne pentru astfel de unitti, iar gardurile i toate materialele care puteau fi combustibile, fuseser deja arse de ocupanii anteriori. Doar ceva scaeti i mai ales ngrmdirea de corpuri in acele spatii reduse, cu reverberarea cldurii lor animale, ndulcea putin atmosfera nghetat a acestor locuine, in lungile i friguroasele ierni basarabene, dar o transforma in acelai timp ntr'o atmosfer irespirabil i nesntoas. Adeseori te trezeai in toiul noptii cu o puternic senzatie de asfixie, ce te obliga s iei afar in plin viscol pentru a-ti 37 din 57

putea mprospti aierul viciat din plmni. Educarea acelei lumi eterogene ce forma batalioanele dela Srata, pentru a accepta un minimum de higien prin aerisirea camerelor in care se dormea, in timpul iernii, a fost o imposibilitate pentru legionari ajuni acolo. Aceast situatie se agrava i mai mult prin lipsa de posibilitate a unui splat cum se cade. Toaleta se fcea numai in ograd, in frig i in ploaie, cu apa scoas din fntna curtii, la o temperatur, de cele mai multe ori foarte apropiat a aceleia de inghet. Bi nu existau i nici o ct de rudimentar instalatie pentru curire, att de necesar oricrei aglomerri umane i in special unui campament militar din care, in scurt timp, vor pleca oamenii pe front, pentru a lupta intru aprarea Patriei. Sgribulit de frig, te splai putin la repezeal pe mini i pe fat, (multi nu o fceau nici pe asta), cu o cojit de spun, dac o aveai. Semna mai mult cu mplinirea in grab a unui ritual dect cu un act higienic serios. Splatul putinelor rufe de care se dispunea se fcea sub aceeai form, cu aceeai lips total de mijloace. Acest nesplat cronic, suprtor i degradant, provoca o atmosfer i mai sufocant in camerele in care se vietuia. Desigur c in perioadele de var, pentru cei ce ajungeau la Srata in acest anotimp, se uura mult aceast problem, cci si splatul i aierisirea camerelor, se putea efectua intr'o form mai adecvata necesittilor omeneti. PREGATIREA MILITAR In teorie, viata militar a acestor campamente speciale nu trebuia s fie diferit de aceea a altor centre de instructie militar asemntoare. Cel putin aa se spunea i se repeta fr ncetare, pentru a da impresia c era vorba i aici de nite unitti militare propriu zise, fr nicio deosebire de celelalte ale armatei romne. Ins marea deosebire ce exista intre tipurile umane din care erau compuse unittile din Srata, procedenta eterogen a acestora, ct i nivelul lor de educatie, total deficient, creiau totui o atmosfer complet diferit i antagonic a aceleia care domnea in alte centre militare. Disciplina care se observa acolo i care este elementul de baz al oricrei armate, era sub nivelul permis pentru nite unitti militare i nu se vedea nicio posibilitate de a o corecta, nici pe cale de convingere i nici prin metode coercitive. Cci ce pedeaps s'ar mai fi putut aplica, pentru clcarea acestei discipline, unor indivizi pe umerii crora apsau deja condamnrile cele mai grele, ca munc silnic pe viat, sau chiar moartea? Ce turburare mai putea trezi in sufletul acestor oameni situati in unghiul mort al natiunii romne, dou zile de arest, bunoar, cnd nivelul lor moral era dintre cele mai joase? Ce simtmnt de demnitate omeneasc li s'ar mai fi putut strecura in suflete cnd ei considerau aceasta ca o calitate negativ a persoanei umane i o respingeau? Dar mai mult chiar, unii provocau intentionat aceste stri de indisciplin, cu gndul ascuns c in aceast form vor fi napoiati nchisorilor din care fuseser scoi, fr voia lor, pentru a fi trimii pe front. Imaginea Patriei era foarte vag sau chiar conturat in culori ntunecate in sufletele acestor oameni, pentruca s le mai poat trezi chemarea ei, ecouri i avnturi eroice. Intelegnd c eficacitatea acestor trupe, atunci cnd vor trebui s dea piept cu dumanul, va depinde numai de gradul lor de disciplin, de pregtirea militar i, mai ales, de avntul lor national, legionarii din Srata ncercau pe toate cile s schimbe starea moral a acelora ce leau fost dati drept camarazi de arme. Prin convietuirea zilnic cu ei, izolnd pe cei mai recalcitranti, care ddeau tonul neascultrii i al anarhiei in uniti, vorbind i predicndu-le celorlalti cu sinceritate, cu rbdare i mai ales cu ntelegere pentru mizeriile lor, s'au deschis acolo nite adevrate cursuri de reeducare morala i national, ce au obtinut in anumite cazuri fericite, din pcate putine, redresarea unora dintre aceti pucriai. De capacitatea de ntelegere si de dragoste a educatorilor, de sinceritatea cu care se prezentau in fata lor i de gradul lor de dezinteres i de avnt, depindea in mare msur reuita acestor nivelri morale. Au trecut prin Srata figuri exceptionale de legionari, care au putut provoca turburri adnci chiar in sufletele pustiite de mizerii ale acestor oameni situati la periferia societtii romneti. Intre multi altii, infinit de multi altii a cror list ar fi prea lung, putem cita aici pe Gheorghe Andritoiu, asistent universitar al profesorului Sextil Pucariu, pe locotenentul Duminec Florea, om de o valoare exceptional, pe Comandorul de Marin Isbescu, din Constanta, pe 38 din 57

avocatul Pslaru, om de o buntate i de o corectitudine sufleteasc greu de ntlnit, pe avocatul Ion Neniteanu, din Bucovina, pe inginerul Alexandru Tnase, din Timioara, i altii, care cptaser atta trecere i se bucurau de atta admiratie i de respect din partea pucriasilor din Srata, inct deseori era deajuns o singur vorb, o interventie mpciuitoare din partea lor, pentru a se potoli ncercri de indisciplin, pentru a se tia proteste nejustificate i pentru a se curma din rdacin blasfemiile cele mai ordinare. Insi ofiterii, cnd voiau s restabileasc o ordine intrat in alterare sau dac voiau s realizeze ceva pozitiv pe plan militar cu unittile lor, fceau apel la aceti camarazi ai notri tiind c au autoritate asupra trupei, care i urma fr ovire. Se spunea in glum de Inginerul Tnase, de pild, de Nea Ic, cum i spuneau familiar toti detinutii, c el era adevratul ef al batalionului, iar pe colonel i-l trimisese Antonescu numai pentru a-i semna rapoartele. In general ns, reeducrile au rmas limitate la un numr restrns de oameni i au dat roade numai in anumite cazuri fericite, determinate in special de talia extraordinar a unor legionari. Aa c situatia unittilor se pstra aproape neschimbat, in ciuda eforturilor ce le depuneau toti legionarii pentru a le da alt nftiare i alt continut patriotic. Din aceast cauz intlnim in Batalioanele din Srata dou grupe umane, total diferite in conceptii de viat, in avnturi patriotice i in finalitti, ce ncercau din greu, s convieuiasc impreun. Deoparte era marea mas a detinutilor, nrit i golit sufletele de nchisori sau de mediul nesntos in care crescuser i in care triser pn atunci, nedisciplinat, defetist si indiferent fa de mersul rzboiului care nu-i interesa deloc, iar de cealalt parte, ntlnim mica insul legionar, obligat s triasc in mijlocul lor, la care se mai alturau i alti ctiva oameni ce sufereau condamnri minore sau numai pedepse disciplinare, care nu erau legionari, dar care posedau si ei nalte calitati civice i morale. Impreun se sbteau din rsputeri s mbunteasc aceast stare trist a batalioanelor. *** Instructia militar la care erau supuse unittile din Srata era intens i obositoare. Perioada lor de formare i de pregtire pentru lupt era foarte scurt, ceeace obliga accelerarea pn la refuzul rezistentei fizice al ritmului acestei preregtiri. Ieirea pe cmpul de instructie, marurile lungi si exercitiile tactice, aveau loc in fiecare zi, de dimineat si pn seara, fr rgaz i fr a se tinea seama de inclementa timpului, in special in perioada viscolitelor ierne. Aceasta era totui un lucru bun pentru fotii detinuti i mai ales pentru legionari, cci pe lng o instructie militar mai mult sau mai putin suficient, mai mult sau mai putin adecvat pentru momentul cnd vor avea dumanul in fa, ei se mai bucurau i de acest contact permanent cu aierul proaspt al cmpiei basarabene. Aproape toti ieeau din nchisori cu sntatea sdruncinat, slbiti de mizerii, ofiliti de umezeala si de ntunecimea celulelor sau a cazincelor disciplinare ce le erau aplicate cu strnicie de catre sbirii lor. Contactul cu natura, cu soarele, cu vntul, cu zpada i chiar cu ploile ce-ti ptrundeau adnc in oase, restabilea echilibrul de oxigenare al organismului, iar marurile lungi si numeroasele exercitii, cu toate c erau istovitoare, desmoreau articulatiile si refceau muchiulatura corpului. Dar aceste lungi si istovitoare zile de instrucie, mai aveau si un alt avantaj pentru legionarii dela Srata: i indeprtau ct mai mult timp de campamentele lor, unde asa cum s'a vzut deja, atmosfera era respingtoare si incomod. Nimic din ce era acolo nu te imbia s stai acas. Cnd veneau seara frnti de oboseal, se trnteau cum puteau pe locuorul de paie ce le servea drept pat i adormeau repede si profund, evadnd dintr'o realitate inbuitoare caxe le distrugea nervii i le irita cele mai elementale sentimente de consideratie proprie. Venirea noptii era ateptat cu neastmpr, cu voluptate chiar, pentruc ea cobora cortina pe scena Sratei ce se topea i disprea in ireal, pentru a se aprinde din nou cu focul magic al viselor, ecranul unei alte vieti, al vietii tale proprii, in care omul se incadra din nou in dimensiunea sa uman. Perioada de pregtire pentru lupt a batalioanelor era de aproximativ 3 pn la 4 luni. Tinnd seam c strngerea efectivelor, organizarea, cazarea i inzestrarea lor cu materialul de rzboi necesar, consuma cel putin jumtate din acest timp, nu mai rmnea dect o lun i jumtate, sau maximum dou luni, pentru pregtirea militar propriu zis. Era o perioad de timp mult prea scurt, in special pentru acei ce pentru prima dat luau contact cu viata 39 din 57

militar, pentruca s poat cpta o suficient indemnare in mnuirea armelor de care se dispunea acolo, sau pentru a li se putea oteli indrzneala si instinctul de lupt, calitti ce dau siguranta individului cnd se afl angajat pe front si-l face folositor luptei poporului su. Cci nu este suficient numai o bun pregtire fizic, sau numai o buna pregtire moral, (elan, dragoste de tar, spirit de sacrificiu, vitejie), pentruca un om s devin un bun soldat pentru front. Mai este nevoie i de ascutirea instinctului i chiar de o pregtire intelectual, ca s spunem asa, in arta rzboiului, mai ales cel modern, cu toate complicatiile lui, calitati ce nu se capt dect dup lungi exercitii i teme de lupt, repetate de nenumrate ori i executate cu sigurant i seriositate. Ori tocmai asta lipsea instructiei care se ddea la Srata, din cauza timpului prea limitat de care se dispunea. Bnuim c i aceast grab de a te arunca pe front fcea parte tot din planul de exterminare care era urmrit de autoritti. Cci principalul, in cazul Sratei, era anihilarea. Nu s invingi, nu s dobori cti mai multi dumani, nainte de a-ti da propria viat, aa cum urmresc toate Statele Majore ale tuturor armatelor din lume, ci s dispari ct mai repede, s te dizolvi in nefiint, pentru a potoli setea de ur a tuturor celor ce-si fceau un act de glorie din a dobori definitiv pe legionari. Cci cei mai loviti, cei asupra crora apsau cel mai mult aceste defecte ale pregtirii militare dela Srata erau numai, sau aproape numai, legionarii. In timp ce ceilalti detinuti erau, in marea lor majoritate, oameni cu serviciul militar ndeplinit i chiar multi dintre ei, cu stagiu deja pe front, legionarii erau aproape toti studenti sau recent licentiati, luati depe bncile colilor i aruncati in nchisori, deci fr s fi cunoscut viata militar sau s fi pus mana pe o arm. Ei incercau s-si amelioreze aceast lips lund lectii particulare, am putea spune, dela unii din camarazii lor mai in vrst, care trecuser deja prin coli militare, obtinuser grade de ofiteri i posedau, prin urmare, cunotinte suficiente. Desigur c aceste lectii erau numai teorice, dar ele au servit legionarilor tineri, ca pe lng avntul, curajul i spiritul lor de sacrificiu, s mai capete i siguranta i ascutimea necesar omului in rzboiu, pentru a fi ct mai folositor Patriei lor, in luptele in care in curnd vor fi bgati. Rmseser celebre la Srata seminarile militare create de primele generatii de legionari, care s'au scurs pe acolo, i in special cele ale Comandorului Izbescu, la cursurile caruia luau parte nu numai camarazii lui de ideologie, dar i toti aceia ce voiau s se perfectioneze in pregtirea lor militar. Luau parte la ele chiar i multi dintre ofiterii ce formau cadrele de conducere ale batalioanelor, cci Comandorul Izbescu era el insui un foarte competent ofiter al armatei romne. Pela sfritul anului 1943, nc se mai vedea pe zidul inlbit cu var al unei case din Srata, harta Romniei desemnat cu vopsea de mna acestui om, unde era trasat tot sistemul de aprare natural al trii noastre, cu directiile de atac inamic probabile i cu zonele unde trebuia ntrit aprarea noastr. In ograda acelei case trneti, in putinele momente de rapaus, in btaia vntului i a ploii, i deschisese Comandorul academia sa militar, unde cuta s ajute la prepararea osteasc ct mai desvrit a tuturor camarazilor si mai tineri i a celor ce voiau s-l asculte. Ofiterii i gradatii care formau structura stabil i inamovibil a administratiei i organizrii unittilor ce treceau prin Srata, ii aminteau i vorbeau cu mare respect i admiratia de acest ofiter, care a fost trimis cu gradul de soldat, pe front, unde i face datoria pn la capt i moare ca un erou in toamna anului 1942. In fata inamicului, acolo unde omul rmne singur cu adevrul din el, Comandorul Izbescu, mbrcat in umila hain a soldatului romn, a unui anonim Ion, ridic aceast hain pe treptele cele mai nalte ale eroismului, de unde privete cu dispret la toat acea jalnic aduntur de miei ce se aranjaer in retagard, la mii de kilometri de front, de unde dispuneau de viata oamenilor i ncercau chiar s le dea i lectii de comportare civica. El a fost reabilitat postmortem i repus in gradul su de Comandor, pentru vitejia artat in luptele la care a luat parte. In alt capitol se va vedea pentruce a fost degradat i trimis la Srata acest om ce poseda o inltime moral att de covritoare, inct a obligat pe sbirii lui s-i recunoasc aceast valoare i s-l repun in gradul pe care in mod nedrept i infam i-l rpiser.

40 din 57

ARMAMENTUL Din punct de vedere al alimentatiei nu s'a dus lips la Srata, ratia de mncare fiind cea obinuit a ostailor notri. In aceast privint i numai in asta, conducerea trii nu fcea deosebire intre cele dou categorii de ostai. Un scrupul? O ultim dr de umanitate in oamenii ce decretaser moartea altor oameni? O incercare de a-si potoli tresririle contiintelor, sau o simpl intmplare, un aspect la care nu s'au gndit sau pe care nu l-au dominat? Fapt cert este c mncarea era buna i suficient, ceeace reducea putin tensiunile pe care le-ar fi putut crea lipsa ei. *** Nu acelai lucru se poate spune i despre armament. Batalioanele dela Srata erau organizate exclusiv ca unitti de infamerie. Erau dotate, prin urmare, numai cu material uor. Dar nici mcar acesta nu era de bung calitate, pentruc aa cum se va vedea mai departe, ele nu erau unitti de ndejde, in ceeace privete lealitatea fat de ar i avntul lor in lupt. A le nzestra cu armament modern era de-a dreptul inutil, cci lipsa lor de eficacitate, de drzenie i de vitejie in lupt, se datora materialului uman de prost calitate din care erau compuse i nu de armatmentul pe care-l posedau. Mai trziu chiar, dup defectiunea Italiei din vara anului 1943, parte din armamentul trupelor italiane confiscate de nemi i transferat guvernului nostru in cadrul acordurilor de ajutor cu material militar, dar nefolositor pentru armata romn, este trimis pentru nzestrarea batalioanelor din Srata. Aa c armatmentul era foarte impestritat in ceeace privete originea lui i neadecvat in ceeace privete calitatea lui. Cnd ajungeau pe front, pe lng nesiguranta ce-o aveau in puterea de lupt i de rezistent a celorlalti camarazi ai lor de arme, legionarii, care se gseau in numr mic in mijlocul lor, mai sufereau i din cauza lipsei unui armament util pentru actiunile in care erau bgati. Este drept ins c, odat ajuni pe linia de btaie, fiecare incerca s se inzestreze cu armament i munitie ruseasc, obtinute direct depe cmpul de lupt unde se gsea in cantitti suficiente, armament mult mai nimerit pentru conditiile geografice i climatologice ce domneau acolo. Aa c pe linie ruseasc se imbunttea putin puterea de foc a acestor unitti. *** Batalioanele erau ncadrate i depindeau pe front de alte unitti militare mai mari, de obiceiu divizii i luau parte la actiunile acestora. Fiind vorba de unitti de reabilitare ele erau bgate in foc in locurile cele mai primejdioase, ca spargeri de fronturi, actiuni in spatele inamicului, ariergrzi pentru ajutorarea trupelor in retragere i, in general, in toate punctele nevralgice ale frontului, unde era nevoie de fixarea pe teren a inamicului fr a se tine seama de pierderile proprii. Actionau ca trupe de oc. Comandantii unittilor romne, pe lng care erau ataate unittile din Srata, cunoteau bine situatia acestora i capacitatea lor de lupt, cci multi dintre componentii actualelor batalioane de reabilitare fuseser chiar propriii lor ostai, pn in momentul defectiunii lor. Deaceea, pentru actiunile in care trebuia s le asvrle, ei fceau o selectionare prealabil, oprind numai oamenii de ncredere, care puteau duce la ndeplinire misiunile ce li se incredintau. Cu acetia se formau unitti mai mici de lupt, care erau bgate in foc. In felul acesta, legionarii, care formau structura de baz a acestor mici unitti speciale, se gseau in permanent angajati in punctele cele mai grele ale btliei. De altfel acestea erau i ordinele pe care le primeau respectivii comandanti de divizii, adic, de a intrebuinta fr rgaz elementele legionare pentru a ajuta ct mai rapid la reabilitarea lor. In felul acesta, se consuma o selectie bizar, o selectie negativ sau antiselectie, in snul acestor unitti. In timp ce elementele cele mai de valoare dispreau pe zi ce trecea, bgate necontenit in foc i in locurile cele mai primejdioase, masa batalioanelor, format din indivizii care constituiau pleava neamului romn, reuea s-si salveze integritatea fizic, fie prin 41 din 57

atitudinea lor apatic, care provoca neincrederea efilor de unitti, fie, in ultim instant, pe calea dezertrilor, pe care la practicau cu srguint, aa cum se va vedea mai departe... ACTELE DE ACUZARE CONTRA LEGIONARILOR Intorcndu-ne la subiectul nostru, s vedem acuma care erau actele de acuzare pe care le folosea regimul Marealului Antonescu pentru a condamna pe legionari? Care erau crimele svrite de acetia, pentru a fi tratati cu atta rigoare, loviti cu atta fort juridic, inct deveniser neincpatoare inchisorile trii? Care era justificarea attor condamnri la moarte, care s'au executat fie direct, fie intr'o form camuflat i necunoscut trii, prin batalioanele de reabilitare dela Srata? In primul rnd era condamnat sever participarea la aa numita rebeliune legionar . Era deja un fals juridic, cci aa cum s'a vzut, aceast rebeliune era in realitate rezistenta pe care au depus-o legionarii, in contra putschului antonescian. Fuseser atacati i s'au aprat. Au aprat ordinea existent atunci in Romnia. La aceast rezistent, a luat parte majoritatea lumei legionare, cci actiunea de rsturnare a guvernului, pe care o intreprindea Antonescu cu ajutorul unei prti din armata romn, iar la sfrit, cnd lucrurile luaser o intorstur defavorabil pentru el, chiar cu interventia german, obligase pe legionari s se apere i rspnd uneori cu aceeai vehement cu care erau atacati. Considerai rebeli, erau trimii in mas judectilor i condamnati ca atare. In multe puncte din tar insa, armata nu a secundat actiunea lui Antonescu cu furia cu care el o dorea, neiscndu-se niciun fel de incident intre aceasta i legionari. Ba mai mult chiar, cele dou forte, intr'o camaraderie perfect, au colaborat la mentinerea ordinei in zonele respective, pentru timpul ct a durat situatia neclar a tulburrilor. Dar i in aceste cazuri, legionarii din aceste regiuni, au fost acuzati i condamnati tot pentru rebeliune. Pedepsindu-se aadar rebeliunea propriu zis, ct i intentia de rebeliune, numrul acestor detinuti era foarte mare. Luni de zile, dup acel 21-23 Ianuarie, ceas de ceas i zi de zi, fr odihn i fr consideratii atenuante, Curtile Martiale au judecat, au condamnat i au trimis in temnitele trii, valuri nesfrite de legionari. Toat structura Administratiei Statului, toate organizatiile legionare din tar i toate Corpurile tinereti, formate din elevi i studenti, adic floarea intelectualittii noastre, sunt disolvate i apoi asvrlite fr consideratie in nchisori. Gemeau nchisorile romneti ca niciodat. Parc nici sub domnia lui Carol II nu vzuse atta populatie intre zidurile lor. Toti cei ce puteau fi relaionati, chiar pe departe, cu rebeliunea, erau ncadrati intr'o form sau alta in actele de acuzare cu care erau condamnati i scoi din circuitul vietii i al avenimentelor romneti. *** Alt categorie de condamnati proveneau din legionarii rmai necunoscuti furiei antonesciene, fie pentruc nu luaser parte la rebeliune, nici mcar intentional, fie c nu putuser fi identificati. Acetia au inceput imediat reorganizarea Micrii Legionare, cu elementele rmase libere, avnd ca scop principal s strang fonduri i ajutoare atat pentru familiile celor inchii -care rmseser, in nenumrate cazuri, in situatii materiale disperatect i pentru detinuii legionari din nchisori, unde conditiile alimentare i medicale erau deficiente i deadreptul periculoase pentru supravietuirea lor. Periodic cdeau in minile politiei grupuri de legionari de pe tot ntinsul trii, care erau acuzati i condamnati sever pentru conspiratie contra ordinei i sigurantei Statului, sau pentru strngere de fonduri i organizare clandestin. In realitate nu fceau altceva dect un act de solidaritate uman i cretin fat de camarazii lor in suferint, care fuseser deja scoi din circuitul politic i nu mai puteau deranja autorittile. Ins sensibilitatea antilegionar a tuturor celor ce formau regimul Marealului era prea ascutit, pentru a putea permite astfel de solidaritti. *** Un alt grup pe care-l ntlnim in nchisori in aceast perioad, este acel compus din legionarii care au luat parte la rsturnarea regimului Carol al II-a i la alungarea din tar a acestuia, la 3 Septembrie 1940. In condamnrile acestor oameni se poate vedea clar, fr 42 din 57

niciun fel de indoial, planul de distrugere total, sub oriice form i sub oriice motiv, a Micrii Legionare, trasat de dumanii acesteia i pus in practic de guvernul Marealului Antonescu. Nu avea niciun fel de important seriositatea acuzatiei, cci ea era numai inveliul exterior, era numai poleiala juridic, care se ddea unor condamnri decise in alte instance dect cele judectoreti. Ele porneau din nsi cabinetul guvernului lui Antonescu. Cum se stie, la 3 Septembrie 1940, legionarii care putuser scpa masacrelor Regelui Carol al II-a, ridic contra acestuia ntreag natiune romn. Aceasta, stul si indignat de excesele sngeroase ale acestui dement sanguinar, i ingrozit de dezastrul ce se abtea peste tar, datorit politicei greite urmat de el -pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a jumtate din Transilvania, a sudului Dobrogei, adic a unei treimi din teritoriul naional- se strnge in jurul Legiunii, i provoac manifestatii masive peste tot, cernd abdicarea Regelui, pedepsirea clicei din jurul lui i instaurarea unui guvern national de aprare a trii. La Bucureti, la Constanta i la Braov, aceste manifestatii au luat chiar forme violente i s'au soldat cu morti i rniti, att in tabra legionarilor cat i a politiei i jandarmeriei care ocrotea regimul. Speriat de aceast explozie de indignare general i prsit chiar i de armata in care-i pusese ultimele sperante de salvare, Carol al II-a abdic in persoana fiului su, Mihai, iar Generalului Antonescu i se incredinteaz sefia Statului. La 14 Septembrie 1940, Statul Romn este proclamat NationalLegionar i Antonescu primete titlul de Conductor. Dupce Micarea este inlturat dela guvernare in actul dela 21-23 Ianuarie, se deschid procese i sunt condmanati multi din aceia care, luand parte la detronarea fostului Rege, determinaser urcarea lui Antonescu la crma Statului Roman. Se nate astfel o situatie grotesc i deadreptul absurd, cci in timp ce actiunea legionar dela 3 Septembrie 1940 este urmrit i pedepsit sever de instantele noastre judectoreti -far indoial din ordinul direct al lui Antonescu, cci numai el putea lua astfel de decizii care in realitate i ubrezea pozitia legal din capul Statului- Marealul bazeaz legalitatea chemrii sale la postul de comand al trii tocmai pe adeziunea masiv a maselor romneti condus la acea dat de legionari. Sunt numeroi cei ce au czut cu batalioanele de reabilitare dela Srata, ajuni acolo numai datorit acestui infame acuzatii de turburtori ai ordinei publice, la 3 Septembrie 1940. Citm ca fapt expresiv al acestor aberatii, cazul Comandorului Gheorgahe Izbescu, care a mai fost pomenit deja in paginile anterioare. Acest om nu era legionar. Numai evenimentele prin care trecea tara lui, in fata crora el nu a putut rmne nepstor, i-au mpletit destinut vietii cu cel al Micrii Legionare, pentru care, pn la urm i-a vrsat sngele. In lunga list a martirilor legionari, nelegionarul Izbescu, Comandor in Marina Regal Romn, va pstra un loc de onoare. El a simtit suflul purificator pe care Micarea Legionar il aducea in viata politic a Neamului su, i s'a ataat in gnd i in fapte i i-a rmas fidel pn la urm, pn cnd dumanii Miscrii, cu tvlugul lor distrugtor l vor rpune i pe el. El era un ofiter strlucit al micei, dar viteaz, Marin de Rzboiu Romn. Bine pregtit, in posesia unor inalte caliti umane, Comandorul Izbescu era un ef iubit de toti subalternii si. In special trupa, marinarii mei, cum i plcea lui s-i numeasc i pe care-i iubea ca un tat, l divinizau i ar fi fcut oriice la ordinele acestui om. Revoltat in sentimentele sale nationale in faa dezastrului ce se abate asupra trii in anul 1940, dezastru provocat de Rege i de clica ce inconjoar nefasta domnie a acestuia, Izbsescu se consider deslegat de lealitatea pe care ca ofiter roman trebuia s o poarte Regelui su i urmnd chemarea jurmntului depus cndva pe steagul trii, se altur curentului anticarlist i ia parte activ cu toat unitatea sa, la manifestatiile ce au loc la Constanta la 3 Septembrie 1940. Dup 21 Ianuarie 1941, Comandorul Izbescu este condamnat i degradat pentru lealitatea pe care a purtat-o Patriei sale i pentru ajutorul pe care implicit l-a prestat camaradului su de arme, mai mare in grad, Generalului Antonescu. Nu i s'au putut gsi alte acte de acuzare, cu toate c au fost minutios cutate. In timpul guvernrii legionare, el nu s'a manifestat in niciun fel, nu a detinut locuri mai inalte nici mcar in cadrul marinei sale, ocupndu-se exclusiv, cu marea lui dragoste i modestie, de pregtirea militar a trupei asupra creia avea comanda. Dup condamnare, face parte dintr'un batalion dela Srata, ca simplu soldat i cade vitejete, cum am vzut, undeva pe frontul rusesc. Marea lui dragoste de tar, i demnitatea in care fusese educat, l-au mpiedecat s refuze conditiile umilitoare in care era trimis pe front, cu toate c ar 43 din 57

fi putut gsi ci de rectificare a marei nedrepti ce i se fcea. Pleac s lupte i accept cu senintate jertfa. In felul acesta i-a sfrit viaa in Romnia rzboiului s fnt, acest ofitier al armatei romne, om superior din toate punctele de vedere, patriot i anticomunist, cnd din poziia sa de ofiter, cu o foaie de serviciu exceptional, ar fi putut da o contribuie mult mai insemnat, mai pozitiv i mai folositoare, in rzboiul in care se decidea soarta poporului nostru. Dar tocmai asta se urmrea i Marealul Antonescu, care nu parte fi acuzat sub nicio form de antipatriotism, nu a putut ntelege: toate intrigile i masinaiile contra legionarilor, in care a fost bgat i rare de multe ori stropeau i pe nelegionari, dar oameni de caracter i de convingeri profunde, nu urmreau altceva dect eliminarea a ct mai multor elemente de valoare din circuitul rzboiului, care trebuia ctigat de Rui. Mai ntlnim deasemeni un alt grup interesant de legionari in inchisorile romneti, care purtau condamnri i mai bizare dect cele vzute pn acum. Este grupul condamnatilor, am putea spune, pentru fapte diverse. Enumerarea lor ar fi prea complicat i lung, cci fiecare constituie un caz aparte, diferit de celelalte, fr rela;iune intre ele i care reprezint un fel de cutie cu surprize ale guvernului Antonescu in materie juridic antilegionar. Motivele ce provocau aceste condamnri erau deadreptul puerile i ar putea provoca o stare de ilaritate, de amuzare, dac rezultatele lor nu ar fi fost att de tragice pentru o multime de oameni a cror viata a fost secerat fr mila, in aceast joac iresponsabil cu moartea altora, pe care o practicau ca pe un macabru hobby, guvernanii notri. Cnd ins in aceast joac a morii au fost bgati i ei de comunismul pe care att l ajutaser., lucrurile s'au schimbat. Au devenit deodat serioase. Aceiai oameni ce trimeteau att de uor la moarte pe semenii lor, au inceput s tremure ca varga, s pupe toate minile proletare pe care le puteau apuca i s se preteze la cele mai josnice compromisuri i delatri, pentru a-i salva pretioasele vieti. i nu ne referim aici la Marealul Antonescu, care a avut o atitudine demn in fata morii, asa cum un om responsabil trebue s o aibe, ci la toat ceata de cei adulatori pe care i-a strns in jurul su i care-l aau necontenit contra legionarilor. Cine n'a citit procesul Marealului Antonescu? E interesant de vzut acolo caraoterele oamenilor cu care a colaborat Marealul Antonescu i care au condus destinele trii noastre in acele momente de involburare istoric prin care trecea. Te cuprinde o scrb imens in faa attor laitti, attor mielii. Vom eduta si pentru aceast categorie de detinui, a celor condamnati pentru fapte diverse, un caz tipic, demonstrativ al afirmaiilor noastre, in care s se poat vedea uurinta i inconstiena criminal cu care se condamna i se trimetea la Srata, cu sentina de moarte in buzunar, tineretul nationalist i anticomunist al trii. Aici se desprinde din amintiri, imaginea camaradului i prietenului Tutuianu Ovidiu, cu figura sa deschis i venic zmbitoare, figur curat de adolescent, ce deabea pise peste pragul vietii. Tutuianu Ovidiu era absolvent al liceului Mircea cel Btrn din Constanta. Era fiul cel mai mare al unei vduve cu 5 copii -pozitie pe care nu a voit s o spe culeze pentru a se debarasa de serviciul militar- i care-si ndeplinea stagiul militar, in vara anului 1941, ca elev cu termen redus, la un regiment din tar. Pn atunci el nu fusese implicat in niciun proces legionar. Este arestat in toamna acestui an in urma interceptrii unei scrisori pe care o trimite unui prieten al su. Este vorba de o scrisoare ct se poate de banal, fr niciun fel de profil politic sau revolutionar, dar pe care Tutuianu, cu oarecare uurint pentru acele vremuri -sa nu uitm ns c el ducea numai 21 de ani in spatele su, o vrst in care prudenta este o virtute necunoscut- o incheia cu: te salut Titi, Lili i Coca. Autorittile militare, care cenzurau scrisorile, interpreteaz, i pe bun dreptate, c el voia s spun in realitate Triasc Legiunea i Cpitanul, adic salutul legionar care-l irita peste msur pe Mareal. Inc dela primele cercetri, Tutuianu Ovidiu nu neag aceast semnificatie ci, din contr, o accept cavalerete. In procesul care i se deschide este condamnat att el ct i destinatarul scrisorii. Trimis mai trziu la Srata, (nu cunoa.tem soarta celuilalt), Tutuianu cade, aa cum era prescris dela Bucureti, in luptele de degajare a fortelor noastre din Cuban. El fcea parte cu inca civa camarazi de-ai si din nite grupe de ariergard ce ajutau la desprinderea unei divizii romne depe frontul acelei regiuni. Iat deci, o condamnae la moarte, cci asta era menirea Sratei, pentru un salut legionar. In cursul anului 1940, Marealul Antonescu mbrcase in nenumrate rnduri cmaa verde a Miscrii Legionare, la diferitele manifestatii 44 din 57

la care a luat parte, i salutase cu bratul indreptat spre cer. In anul 1941, numai cteva luni mai trziu, Tutuianu Ovidiu, fiul cel mai mare al unei vduve cu 5 copii, elev T. R. in armata romn, este condamnat, trimis la Srata in batalioanele de reabilitare i lichidat cu ajutorul acestora, pentru acelai salut, cu toate c exprimat ntr'o form mult mai discret dect acel al Marealului. Putin lucru nsemna viata unui om in acele vremuri, dac era legionar. Pentru un pret ct se poate de modest, ca la desfacerea unor mrfuri de chilipir, se putea secera viata unui om, a unui destin, in acea Romnie a Marealului Antonescu. La fel ca in Romnia lui Carol II i fr s mai vorbim de Romnia bolevizat a vremurilor actuale. Generatia trii noastre dintre cele dou rzboaie, nscut i crescut in cultul unor nalte valori morale i nationale, nclzit la flacra unor nobile credinte romneti, a pltit un tragic tribut Molohului politicianist al tri noastre, incontient i tembel, pentru faptul de a se fi opus din rsputeri actiunilor dumane de distrugerea trii i a especificului ei national. i cnd nici mcar aceast cutie cu surprize a condamnrilor nu mai putea functiona, se vede c exist totui o limit de decent chiar la nivelele cele mai joase, atunci se puneau in micare lagrele de concentrare, in care erau asvrliti toti cei ce erau considerati ca dumani politici ai regimului. Acetia luau i ei drumul frontului, dar nu pe traseul Sratei. Erau trimii, de obicei, in unitti militare regulare, ns cu ordinul de a fi ntrebuintati numai in locurile cele mai primejdioase ale frontului. Rezultatul, pn la urm, era acelasi. In realitate i in aceste cazuri era vorba tot de un fel de Srata, ns deghizat, camuflat sub tunica unor situatii militare legale. Indeplinirea sau neindeplinirea ordinelor pentru tratarea legionarilor in aceste unitti, ordine care se primeau in plicuri cu mentfiunea strict secret, depindea de omenia sau neomenia, de ntelegerea sau indiferenta comandantilor lor. CADRELE UNITATILOR DELA SRATA Revenind la Srata propriu zis, mai rmne de vzut cine formau cadrele ei, cu ce categorie de ofiteri era ea inzestrat? Ofiterimea care avea comanda asupra acestor trupe era ajuns i ea la Srata tot datorit unor pedepse pe care le ispeau acolo. In general, aceste pedepse erau de ordin disciplinar. Conflicte cu superiorii, indisciplin, conduct neonorabil in viata militar sau in cea privat, neconformism cu mersul politic al trii sau cu figura Conductorului, chiar infractii de ordin bnesc, in cazul unor ofiteri de administratie, erau motivele curente pentru care erau vrsati la Srata o serie de ofiteri care nu-si pierduser gradul. Unii dintre ei erau chiar victimele unor incompatibilitti cu superiorii lor, cel putin asta era versiunea pe care o ddeau i acetia se rzbunaser implicndu-i in pedepse disciplinare. In general, cu foarte mid exceptii dup cte ne amintim, corpul ofitterilor integrati Sratei, cu toate slbiciunile lor omeneti sau profesionale, s'au menttinut la un nivel patriotic inalt. Ei au luat parte cu brbtie, cu elan i cu competent, la toate luptele in care au fost bgate batalioanele de condamnati pe care ei le comandau. Din primele contacte se stabilea o simpatie reciproc, o ntelegere perfect intre aceti ofieri i legionari. Aceste legturi erau determinate de continutul sufletesc bogat al acestor oameni cari, ca i legionarii, erau mnati de o puternic iubire de tar. Ei nelegeau pericolul care o ameninta i sufereau imens c in acele momente de primejdie nationala se vedeau vrsati in nite uniti, in care nu puteau da tot ceeace sufletul i pregtirea lor ar fi putut da. tiau c se pot sprijini fr nicio limit pe legionari, alturi de cari vor lua parte in fazele operative cele mai primejdioase ale luptelor in care vor fi bgate unittile lor. Au existat, ce-i drept i exceptii. Ele s'au simtit, in special, la nivelul gradelor mai inalte. Au fost ns att de rare i att de nensemnate, nct nu pot ntuneca deloc figura frumoas a ofierului roman, crescut i educat la lumina unor inalte sentimente nationale. Aruncati din cauza unor greeli personale, sau din cauza unor rzbunri meschine, in conditii de lupt inferioare, umilitoare chiar, oamenii acestia ce puteau cu orgoliu haina militar a trii lor, au tiut s treac peste indignarea ce-i cuprindea cnd s'au vzut scufundai in cloaca Sratei i si-au facut datoria pana la capt, chiar dac trupele ce le-au fost ncredintate nu imprteau elanul lor patriotic. Ei s'au apropiat att de mult de legionari, inct in multe cazuri s'au 45 din 57

confundat cu aces tia, s'au mprtit din idealurile i avnturile lor i au czut linititi, impcai cu destinul lor, mpestritnd cu morminte pmntul rusesc, ca o mrturie a spiritului lor de sacrificiu i a dragostei pentru Patria care, poate, nu a tiut s-i aprecieze in adevrata lor valoare. MECANISMUL DE SUSPENDARE AL PEDEPSELOR Alimentarea batalioanelor dela Srata se fcea cu detinuii din diferitele categorii vzute, pn. acum, crora li se suspenda pedeapsa pe timpul cat vor lua parte pe front. Ei se puteau reabilita post mortem, sau revenau la inchisoare, la sfritul rzboiului, daca nu se ndeplinea aceast conditie. In cazul legionar ce ne intereseaz exclusiv aici, aceste suspendri se produceau la intervale mai mult sau mai puin regulate. Ele nu depindeau nici de can titatea pedepsei i nici de calitatea ei, cci pe lng oameni cu condamnri corectionale se eliberau, in acelai timp, i detinuti cu temnite mai grele. Nu tim exact care era criteriul de selectionare, dar credem c nu exista niciunul. Obligai de necesitatea de a ref ace periodic unitile srtene, desorganizate sau decimate pe front, -de fapt era scopul pentru care ele fuseser create- autorittile rii decretau o nou suspendare ale acelor pedepse ce le putea da numrul necesar de legionari condamnati, pentru refacerea lor. In orice caz, nici atunci i nici mai trziu, nu s'a putut descoperi o regul, o ordine, in mecanismul acestor eliberri temporare. Nici mcar voluntariatul nu sttea la baza lor, nu le putea explica. La inceputul rzboiului, majoritatea legionarilor din nchisori au fcut cereri pentru a fi trimii pe front sub orice conditii. Ei ntelegeau -dintre fortele politice din Romnia erau cei mai pregtiti sufletete pentru a ntelege- c se incepuse cu comunismul o lupt pe viat i pe moarte pentru poporul romn, din care acesta trebuia s ias invingtor, dac nu voia s piax ca entitate naional liber. Din aceast lupt, ei, legionarii, nu puteau fi absenti. Era lupta lor. De douzeci de ani, Corneliu Zelea Codreanu, chemase in jurul lui toate fortele vii ale Naiunii crora la desvluise primejdia ce ne amenina dinspre rsrit. Ei nu puteau fi abseni din acest uragan de foc in care se afla toat tara. Pentru combaterea aceluiasi inamic, care acuma ne invada pmntul i ncerca spurcarea sufletului romnesc, camarazii lor, Mota i Marin, s'au deplasat pn la marginea cealalt a Europei, pn in Spania insngerat de aceiai bestie comunist. Puteau ei lipsi acuma depe teatrul de operatii in care Romnia ii juca viitorul? Deaceea majoritatea legionarilor din nchisori se ofereau voluntari pentru front. Dar au existat i unii legionari care nu voiau s stabileasc niciun fel de contact, niciun fel de dialog, cu regimul opresor al Marealului Antonescu, care le trdase cele mai curate nzuine i le ngropase in sngeroasa prigoan deslnuit in tar, toat increderea pe care o depozitaser odat in acest om. Ei mai erau siguri de altfel, i timpul le-a confirmat viziunea clar a situatiei, c aceste cererei nu foloseau absolut la nimic. Ele nu au fost luate in consideratie i a dovedit c nici mcar primejdiile trii, nici mcar patriotismul cald care inspirase aceste cereri de mers pe front, nu au putut topi zidul de ur i de patimi primitive, cu care fuseser ingrditi legionarii. Asa s'a intmplat c atunci cnd s'au format batalioanele de condamnati, ele au fost alimentate in ceeace privete carnea legionar, cu amndou categoriile, cu cei ce fcuser cereri i cu cei ce nu fcuser cereri, fr distincie. Aceasta dovedete c eliberarea lor se datora altor cauze, altor criterii. Numrul legionarilor incadrati unui batalion era de circa 40-50 de persoane. Cam intotdeauna se organizau in acelai timp dou, sau maximum trei batalioane, asa c numrul legionarilor crora li se suspenda pedeapsa pe baza unei anulri temporare a acesteia, era de aproximativ 100-120 de oameni. Acestora li se ddea de obicei cte 10 zile de permisie, pentru a se duce pela casele lor, inainte de a se prezenta la Srata. Era ultimul contact pe carel luau cu familiile lor, cu prietenii lor i cu locurile copilriei lor. Era inceputul desprinderii de viat. Un final de traiectorie. 46 din 57

Se pune acum o intrebare. Din ce cauz nu au fost eliberati dela inceputul rzboiului toti legionarii i trimii mpreun pe front, chiar sub formula batalioanelor de reabilitare? In definitiv rezultatul ar fi fost acelasi: disparitia lor. Numai ritmul s'ar fi accelerat considerabil. Tinnd seama c era vorba de elementele cele mai drz anticomuniste, de lealitatea crora, in aceast lupt, nimeni nu se putea indoi i Antonescu o tia tot att de bine ca i ntreaga Romnie, dece nu s'a utilizat aceast fort, cu tot potentialul ei de druire i de vitejie, in lupta in care era angajat tot poporul romnesc? Cnd se cerea ntregei comunitti nationale o sfortare suprem pentru supravietuirea ei, dece se pstrau in nchisori tocmai elementele cele mai calificate pentru a lua parte la aceast sforare colectiv? Dece aceast scoatere cu trita din temniti? Dup cum se tie, lui Antonescu ii scpase din man persoanele cheie din Micare, in frunte cu eful ei, Horia Sima. Acetia se refugiaser in strintate, dup evenimentele dela 21-23 Ianuarie 1941, pentru a-si salva viata i a putea continua mai departe firul destinului Grzii de Fier. Alt serie numeroas de legionari intraser in clandestinitate i cu toate c nu actionau politic, pentru a nu stingheri pe Mareal in conducerea rzboiului, cu care toti legionarii, fr excepie, erau de acord, (am vzut c toat activitatea lor se limita la strngeri de fonduri pentru ajutorarea camarazilor lor din nchisori), existenta lor irita susceptibilitatea lui Antonescu i teama lui de o reactiune legionar. Aceast fric era intretinut, poate, i de propria-i contiint, pentruc multi legionari au fost trimii de el in fata plutoanelor de executie, dar i de ceata de hitai din jurul lui care-l attau mereu i-i intretineau teama de comploturi imaginare, puse la cale de legionari. Atta timp ct avea un numr important de legionari in nchisori, acetia i serveau drept ostatici, cu care, credea Antonescu, putea frna impetuositatea Miscrii. La atentate nimeni nu se gndea i mai ales in starea de rzboiu in care se afla tara. Ele erau produsul imaginatiei Marealului i a complotitilor din jurul su. Ar mai fi i alt versiune care ar putea explica aceast lent scoatere din nchisori i indreptare spre front a membrilor Micrii. La nceputul rzboiului, aa cum spera toaa lumea, Antonescu credea i el c acesta se va sfari repede, cu prbuirea Rusiei Sovietice, care nu va putea rezista loviturei initiale a fortelor Axei. El nu voia s mpart gloria reintregirii Patriei cu nimeni. Cei mai indicati pentru a-i umbri aceast aureol erau tocmai legionarii, dac ar fi fost liberi, cci erau ei aceia care inarmaser moral i ideologic poporul romnesc pentru respingerea comunismului. Erau ei aceia care demascaser agenii externi i interni ce lucrau in favoarea bolevismului i erau ei aceia care sngeraser din nenumrate rni pentru opozitia ridicat in contra conspiratiei care voia s alinieze tara noastr in tabra celor fr Dumnezeu. Pierderile suferite de micare pentru aceast decis opozitie anticomunist struiau in mintea tuturor Romnilor. Curnd s'a vzut ins c rzboiul va fi lung i extrem de greu, cci intrarea Americanilor in conflict schimb soarta acestuia. Deabia in acest moment incepe s considere Marealul Antonescu posibilitatea trimiterii pe front a legionarilor nchii i ari lichida astfel incet, incet, sub forma necompromittoare a batalioanelor dela Srata. Idea Sratei a aprut in mintea Marealului mai trziu, cnd a nteles c rzboiul va fi de lung durat, i c sub greutatea lui putea arunca i pe legionarii nchii, in conditii care s-i poat garanta rezultatul cu sut la sut de efectivitate. Dar el nu putea s-i scoat pe toi deodat i s-i incadreze in acele unitti. Comportamentul unui astfel de grup de legionari pe front s'ar fi fcut cunoscut numaidecat prin faptele sale i ar fi putut crea noui mituri i noui entuziasme in contiinta poporului romn. Legionarii dduser dovad dealungul existentei lor de mult iubire de Patrie, de mult spirit de sacrificiu, i de o puternic credin in zorii luminoi ai Rommei, care se transformase in toti, ntr'o clocotitoare pasiune. Pentru realizarea acestuia ei nu precupeteau nimic, nici odihn, nici situatie personal i nici mcar viaa proprie. Ei dduser examen in faa poporului lor, de entuziasm i de vitejie, de drzenie in continuarea luptei contra dumanilor Patriei, inct ptrunseser adnc in sufletul i in admiratia Romnilor. Se crease un adevrat mit in jurul lor. Erau considerati nzdrvanii timpului. Din toate incercrile, orict de grele ar fi fost ele, ei se ridicau din nou mai tari, mai drepti, mai decii s-i duc inainte destinul lor legionar. De aceea era deajuns ca cineva s fptuiasc undeva pe front un act de vitejie, o actiune care sit 47 din 57

ias din comun, pentruca lumea s cread, s atribuie, s opteasc i s se lteasc peste tar in cercuri din ce in ce mai largi, ca pe undele unei ape linitite, zvonul c era vorba de un act svrit de legionari. Uneori acest svon se confirma, era de acord cu realitatea, dar alteori era deprtat de aceasta. Aa bunoar, cei care au trit acele vremuri, i amintesc desigur de cazul faimosului aviator Agarici. Intr'o lupt neegal, contra unor forte aeriene superioare, acest ofiter, singur cu avionul su -dar i acesta de un model vechiu, ins singurul de care dispunea in acel moment- reuete s doboare trei avioane de vntoare ruseti i s pun pe fug pe celelalte din escadrila bolevic. El d astfel un strlucit exemplu de curaj i de linite total in fata mortii, de spirit de sacrificiu i de iubire pentru tara sa. Numaidect s'a ltit peste intreaga ar svonul c Agarici era legionar i c Antonescu, cnd a vrut s-l decoreze pentru brbtia sa, si-a descheiat tunica i a cerut s i se pun decoratia pe camaa verde pe care o purta dedesubtul hainelor militare. Aceast versiune nu era adevrat. Agarici nu era legionar, iar de episodul cmii verzi, nici vorb. Prin vitejia sa ins, prin fapta sa eroic, intra in posibilitatea mitului legionar. Au existat multe cazuri asemntoare. Necontenit se urzeau legende, se fureau eroi. Multe fapte de arme brbteti ce se svreau pe front erau atribuite, in lealitatea poporului nostru fat de Garda de Fier, elementelor legionare, chiar atunci cnd ele nu corespondeau realittii. Dar pasiunea poporului incerca s tearg nedrepttile ce se svreau Micrii. Aceste svonuri ajungeau i le urechile conductorilor notri. E uor de nteles, prin urmare, c, autorittile oficiale romaneti, dumane neimpcate ale Legiunii, nu voiau, nu aveau niciun interes, s strng laolalt pe legionari, s-i trimit mpreun la lupt i s le mreasc in forma aceast i mai mult prestigiul de caxe se bucurau. In acest caz, activitatea lor pe front i chiar moartea lor acolo, ar fi fost prea rodnic att pentru lupta ce se ddea in acel moment, ct i pentru hrana sufleteasc de mine a Neamului romnesc. Din amintirea, din cinstirea i din imitarea faptelor vitejeti ale inaintailor, se adap i sug seva brbtiei i a onoarei generatiile tinere ale tuturor popoarelor. Acest lucru trebuia evitat sub orice form. Pentru acest motiv, legionarii trebuiau s dispar fr prea mult glgie, netiuti de nimeni, impestritati in mici grupuri in acele vulgare unitti de detinuti. Trebuiau ucise i miturile, pentru a nu se nflcra imaginatia patriotic a viitoarelor generatii romneti, uurnd procesul de deteriorare i de falsificare ale sentimentelor morale i nationale pe care le vor pune in practic, mai trziu, comunitii. COMBATIVITATEA BATALIOANELOR Cum s'a putut vedea pn acuma din felul organizrii i din componena batalioanelor de reabilitare dela Srata, acestea erau foarte putin apte pentru lupt. Cci in afar de ofieri, de legionari i de alte grupe mai mrunte, marea mas a acestor unitti era format dintr'un slab material uman. Tot ceeace avea mai abject, mai deteriorat, mai negativ ca fort moral, poporul nostru, se scurgea spre Srata. Spre acolo se ndreptau toate canalurile ce transportau rmitele nesntoase ale Romniei. Era cloaca netrebniciei romnesti. Pe front, aceste unitti nu prezentau mcio sigurant. Comandantii militari, in zonele crora trebuiau s acioneze, le detestau. Ei alegeau din snul acestor batalioane numai elementele sigure, aa cum s'a artat i mai sus, i actionau numai cu acestea. In aceast utilizare continu a elementelor legionare coincideau i interesele guvernului i acelea al comandanilor militari. Guvernului i se ndeplinea mai repede planul, comandantii militari ncercau s-i asigure reuita actiunilor lor de lupt. Cci ceilali, marea mas a fotilor detinuti, provocau defeciuni in momentele cele mai cruciale ale aciunilor militare, se lsau uor cuprini de panic, nu luptau, sau dezertau pur i simplu, tiind c cel mult vor ajunge din nou la Srata, dup o noua condamnare. Incepeau astfel un nou ciclu. In nenumrate rnduri, legionarii rmneau singuri i izolati tocmai in toiul luptelor. Aceste mici grupuri utile ale batalioanelor trebuiau s fac fat adeseori dumanului, pe zone de lupt mult prea ntinse pentru efectivele lor. S'au cunoscut cazuri in care toat zona de aprare a unui batalion era sustinut de un pumn de oameni obosii, neaprovizionati la timp i ajuni la epuizare. Ceilalti fugiser. Pnce puteau fi ntriti cu alte forte regulate, aceti oameni trebuia 48 din 57

s reziste cum puteau. Slaba activitate de foc ce se observa in aceste cazuri pe zonele respective, deruta uneori pe Rui, care se temeau de anumite stratageme militare. Era cazul cel mai fericit pentru acest mnunchiu risipit de oameni, cci inamicul ataca cu forte mici de ncercare, care puteau fi respinse. Dar de obiceiu, aceste zone slab aprate erau uor date peste cap de fortele superioare ale inamicului. In momentul acela nu le mai rmnea alta solutie legionarilor i prietenilor lor dect s se strng in grupuri mai mici, s se transforme in insule de rezistent disperat, in mijlocul puhoiului ce se scurgea peste ei i s lupte pn la urm, pn se consuma anihilarea lor. Cu foarte mici variante, cam in felul acesta au czut mai toti legionarii integrati batalioanelor dela Srata, ndeplinindu-i datoria pn la urm, chiar dac situatia lor era disperat. Cnd se consuma aceast ultim faz a existentei lui, disparitia cadrelor sale sntoase, batalionul, din care supravietuiau numai elementele cele mai slabe, trecea din nou in refacere la Srata, unde era intrit cu noi elemente legionare, scoase proaspt din nchisori, pentru a fi reabilitate deasemeni. Dece, in fata acestei situatii dezastruoase care domnea in batalioane s'a continuat pn la sfritul rzboiului cu aceast nenorocit experienta? Cnd era de o crud eviden c majoritatea indivizilor ce le compuneau nu erau apti pentru niciun fel de reabilitare pe cxnpul de lupt i c mnjau doar haina militar ce li se punea pe umeri, care a fost motivul ce-a condus autorittile noastre la perpetuarea acestei formule criminale? Care era cauza pentru care instantele judectoreti, att de severe in pedepsele ce le aplicau legionarilor pentru acuzatiile cele mai orfane de criterii juridice nu au artat aceeasi drzenie i in pedepsirea cazurilor de nelealitate fat de tar? Dece autorittile romne refuzau s priveasc cinstit realitatea crud a unor unitti pe care le trimetea in lupt fr nicio pregtire moral? Dece se baricadau in spatele consideratiilor umanitare i nu tiau din rdcin, prin condamnri drastice, exemplul i proliferarea cazurilor de dezertare, att de curente in unittile dela Srata? Dece, aceeai indivizi, purttori de intregi focare de defetism, de antimilitarism, de nelealitate fat de tara lor, erau trimii mereu la Srata, ntr'o succesiune devenit monoton, dar i tragic in acelai timp? La aceste multe ntrebri nu se poate rspunde logic dect ntr'un singur fel: batalioanele dela Srata erau astfel constituite tocmai pentru a servi scopului bine determinat de a distruge nite elemente oe nu plceau regimului antonescian, sau care, ar fi putut jena planurile viitoare ale dumanilor trii noastre. Legiunea nedecapitat era un potential de reactiune contra acestora, era o rezerv a Natiunii noastre. Oricnd putea mobiliza poporul romnesc, aa cum a mai fcut-o i in trecut. Netezirea drumului de dominare bolevic trecea peste corpul Legiunii. Iar cile pe care le-au folosit dumanii Micrii pentru a consuma aceast decapitare erau foarte subtile de data aceasta, dar clare pentru inteligenta legionar. Ins nu li se mai puteau opune. Ari de o mare pasiune pentru tar i educati in coala de onoare, de demnitate i de sacrificiu a lui Corneliu Codreanu, elementele legionare nu puteau refuza sub niciun motiv, lupta cu dumanul Patriei lor. Ei descoperiser jocul perfid pe care-l realizau cu ei guvernul trii i nteleseser perfect dece erau aruncati pe front in conditiile cele mai infame. Dar trebuiau s mearg nainte chiar dac drumul ce li se deschidea in fat i conducea inagalabil spre jertfa suprem. Lealitatea fat de lupta lor de pn atunci, i fat de principiile care mereu i-au cluzit in viata, erau mnuite acuma cu o inteligent diabolic de ctre dumanii Micrii, pentru distrugerea ei total. Cci batalioanele dela Srata nu erau altceva dect cadrul, sau, ca in tragediile greceti, corul impasibil i neactiv, in mijlocul cruia se consuma drama central a regimului antonescian: uciderea legionarilor din nchisori. REABILITARE? Mecanismul pentru obtinerea reabilitrilor, aa cum se aplica el la Srata, intrete deasemeni acest convingere. Oficial se spunea c finalitatea batalioanelor de acolo nu era alta dect s ajute la reabilitarea unor indivizi care, la un moment dat, au deraiat depe linia 49 din 57

societtii romneti. Prin aceast portit ce li se deschidea, prin aceast purificare a lor in lupte, nu se urmrea altceva dect readucerea acestor oameni pe cile cele drepte i reincorporarea lor in mijlocul comunittii nationale. Astfel stnd lucrurile, situatia pentru aceti oameni devenea ct se poate de clar. Dac in timpul stagiului lor pe front i indeplineau cinstit datoria, svreau acte de vitejie punndu-i fr precupeire viata in joc de nenumrate ori, adic dac i manifestau intr'o form convingtoare lealitatea fat de tara lor, ei trebuia s capete i tergerea definitiv a pedepselor ce le purtau in spate, adic reabilitarea. Cu ea ar fi intrat automat in drepturile lor cetteneti, pe care le pierduser din cauza unor greeli svrite cndva, i s'ar fi rentors in rndul cettenilor trii lor. Trebuiau s fie dup aceea reincorporai unittilor lor militare de baz, cu care vor mprti mai departe soarta rzboiului, cu aceleai riscuri, dar i cu aceleai anse, ca i toti ceilalti compatrioti ai lor. Cci dovedind pe cmpul de onoare -maxima incercare la care puteau fi supui- un inalt spirit de sacrificiu, de vitejie i de iubire fat de tar, oamenii acetia artau comunittii lor nationale c posedau nc forte morale suficiente pentru a-si recompune echilibriul interior, ce se stricase mai nainte i c puteau fi reabsorbii fr fric de ctre aceasta. Cam am vzut, aceast frumoas finalitate pe care o afiau autorittile romneti, nu era cea real. Cel putin ea nu s'a verificat in cazul detinuilor legionari. Realitatea reabilitrilor fost cu totul alta. Ea a fost negativ i dramatic. O halucinant formul de distrugere a unor vieti care deabia nmuguriser in tarina Patriei lor. Din Srata nu s'a mai intors niciun legionar reabilitat i in viat. (Cel putin nu am cunoscut niciun caz.) Putinii care i-au supravieuit a fost numai datorit sfritului rzboiului nainte de a se fi consumat drama. Reabilitrile nu se acorda dect post-mortem. Cu tot curajul artat de legionari in laptele in care au laat parte, cu tot spiritul lor de sacrificiu i in ciuda nenumratelor fapte de arme cu care s'au manifestat pe frontul de rsrit, nu li se acorda reabilitarea. Chiar cei rniti, dar nu mutilati, erau trimii din nou la Srata dupce ieeau din spitale. Nu se reabilitaser nc. Se intlneau astfel cazuri foarte curioase de oameni care ctigau decoratii, dar nu reabilitarea . Erau numeroi legionarii care purtau cu mndrie pe pieptul lor Crucea de Fier german, care nu se cpta dect in urma unor fapte de arme remarcabile. (Nici decoratii romneti nu puteau prind cutoatec in nenumrate rnduri au fost solicitate de Comandantii de mari unitti romne, dar refuzate dela Bucureti. Cu toate c pe aceste ci li se recunotea valoarea lor uman i inalta lor tinut patriotic, nu erau suficiente aceste calitti pentru a fi i reabilitati. Guvernul Marealului Antonescu era mai exigent. Chiar, cnd era vorba de legionari, dect naltii ofiteri romni sau aliati, care pe front fiind, cntreau i valorau calittile acestora. Pentru a fi considerat cu bunvoint i de ctre guvernul romn, reabilitarea, legionarii trebuiau s indeplineasc conditia final : s cad, s dispar, s se topeasc in nefiint. Cnd se intmpla aceast trist circumstant, maina clementei guvernamentale se punea deodat in micare, ca impins de un resort nzdrvan, notificnd familiilor indurerate c guvernul romn acorda, in sfrit, reabilitarea celui czut, ca rsplat a actelor sale de vitejie svrite pe front. Pe cerul Legiunii se mai aprindea o lumin. UN SALBATIC GENOCID POLITIC In felul acesta s'a desfurat ultimul episod al prigoanei antonesciene deslntuit contr Micrii Legionare : dramaticul episod al Batalioanelor de Reabilitare dela Srata. Amestecati cu o mas uman impur, lase, fr putere de lupta, lipsit de virditate i de acele sclipiri interioare care valorific omul ca fiint cu destin superior, legionarii din inchisorile Romniei sunt jertfiti pe frontul din rsrit, intr'o vast operaie de lichidare, montat cu cel mai brutal cinism. Prin formula Srata, guvernul Marealului vrea s se degajeze de orice rspundere in faa viitorului, pentru odioasele crime ce le svrea. Formula era deadreptul ingenioas, legionarii scoi din inchisori, mureau pe front in lupta contra comunismului, un inamic pe care ei l-au combtut cu inverunare toat viata lor. Cine, deci, ar fi putut acuza acest guvern de crime i de cruzimi? Cine putea ptrunde in adevrul intunecat al Sra.tei, in afar de acei ce o triau acolo dar care nu se mai intorceau ca s o povesteasc? Dar chiar 50 din 57

dac cineva din afar ar fi putut intui intentiile acestei solutii finale, putea el s le desvluiasc concettenilor lui, fr pericolul de a imprti aceiai soart? Despre Srata poporul romnesc tia numai ceeace trebuia s tie, numai ceeace-l interesa pe guvern s-i spun. El tia de pild c legionarii erau liberati din nchisori, printr'un act de clement al Marealului Antonescu. Iat deci un act pozitiv i ludabil pentru acesta. C dup aceea mureau pe front? Dar nu mureau attia Romni pe front? Nu era tara in rzboiu? Nu cdeau ei cu fata spre duman ca oriicare alt cettean romn? In fata acestor nevinovate aparente, cine ar fi putut acuza guvernul de ucideri organizate? Chiar i formula reabilitrii putea fi elastic in mna cuiva de rea credint. Nimeni nu putea bnui c marealul Antonescu, in materie de represiune legionar, crud i nejustificat, nici fat de Micare, care l-a ajutat i nici chiar fat de interesele trii sale, se situa pe acelai nivel cu Carol II, regele nebun, ce ucidea tineretul propriei lui tri, pe la colturi de strad sau in bezna pdurilor. Srata este o groteasc incercare de depistare a Istoriei. Ea reprezint in realitate un slbatec genocid politic, pe care guvernarea antonescian l scrie cu snge pe paginile Istoriei trii noastre. ETERNII MARTIRI AI ISTORIEI Batalioanele de reabilitare dela Srata reprezint ultima verig a unui lung lant de prigoane, de suferinte i de asesinate, pe care la indur legionarii din partea lumii politicianiste romne. Dela Virgil Teodorescu, studentul ucis de politie pe cnd lipea nite afie electorale pentru Micarea Legionar, care se prezenta la alegeri i pn la lichidrile camuflate care se svresc prin Srata, un ru de snge, mereu mai larg, mereu in cretere, strbate viata Legiunii Arhanghelul Mihail. O pdure intreag de cranii de lemn acoper, ca un vestmnt spiritual, mretul vis romnesc pe care-l poart legionarii in ei : o ar frumoas ca un soare i puternic i asculttoare de Dumnezeu. Oamenii cei mai curati in gnd i cei mai entuziati in fapta pe care i-a dat neamul romnesc in aceast frmntat perioad de istorie contemporan, au fost nimiciti fr mil, cu o cruzime demn de epoci neroniene, numai pentru credinta lor furtunatic in destinele romneti. Marele curent de primenire national, pe care-l initiaz Corneliu Zelea Codreanu, este lovit dela inceput cu valuri dup valuri de mielii, de chinuri i de morti. O furie diabolic se npustete peste Micarea Legionar, provocndu-i goluri dureroase i de neinlocuit. Dac privim ns lucrurile mai profund, ne dm seama c nu este vorba aici numai de uciderea unor oameni, de sfrtecarea unor vieti ce-si cutau realizarea destinului lor omenesc. Procesul este mult mai profund. El depete chiar limitele stricte ale umanului. Toate prigoanele, toate sratele la care au fost supui legionarii in propria lor tar, urmresc, in fond, uciderea unor credinte, a unei stri de spirit. Se urmrete nssi uciderea spiritului. Vzute prin aceast lumin, toate persecutiile sngeroase pe care la infrunt legionarii se ncadreaz in eterna lupt dintre spirit i materie, dintre dragoste i ur, dintre bine i ru, pe care o poart omul inc dela inceputut existenei sale. Dar cum spiritul nu poate fi ucis, cci el triete mereu in fiecare din purttorii lui, i uciderile trebuiau multiplicate, trebuiau dilatate peste msur. Cu fiecare nou guvernare ce se abate peste tara noastr, cresc i persecutiile, devin mai nimicitoare, i mai bestiale. Toti se intrec in a perfectiona metodele de prigoan legionar. Toti ii vor victimele lor, toti imbogtesc lista nouilor martiri. Fie partidele politice (toate, fr nicio exceptie ), fie dictaturile, (carlist sau antonescian), care guverneaz in tar intre cele dou rzboaie, toti, ca o hait de lupi flmnzi, se npustesc cu furie pentru a stinge lumina spiritului, pe care legionarii o poart cu ei. Dl. Horia Sima spune undeva: Noi suntem eternii martiri ai istoriei suntem eternii martiri ai regimurilor. Nu e loc pentru legionari in lume. Ei sunt martorii unei lumi in care spiritul insui este prigonit, i atunci ei, ca reprezentanti ai unei vieti spirituale, nu pot decat s sufere permanent. 51 din 57

Am situat Srata la sfritul lantului de suferinte legionare, pentruc acolo se inchide un ciclu. Se sfrete o epoc. Epoca persecutiilor deslnuite contra tineretului romn de atunci, de ctre democratia tarii noastre. Nu este greal de tipar, repetm: sngeroasele persecutii, ilegale i anticonstituionale, svrite de democratia romneasc. Cea cu drepturile omului, si liberttile cettenesti. Nu nsemn ns c suferintele legionare au ncetat cu Srata. Au ncetat numai pentru cei ce au czut acolo, pentru cei reabilitati. Dar ele au continuat cu o intensitate i mai mare sub regimul comunist actual. Din acest punct de vedere, acetia i substituie numai, pe ceilalti, sunt continuatorii lor, cu stil mai perfectionat, ridicnd suferinta uman la nite nivele ce ating ultimele limite ale rezistentei individului. Deasupra lor numai exist dect moartea in chinuri, sau intunecarea definitiv a contiinei omului. In aceste stagii de rupere interioar s'au obtinut, in tar, confesiunile i reeducrile, de care ne-au vorbit toti cei ce au putut scpa de acolo. Aiud, Piteti, Gherla, sunt munii suferintelor romneti. In spatele lor nu poate sta dect lumina, dect invierea Neamului. Da data aceasta ins, in acest nou ciclu de prigoane pe cari la deschid comunitii, legionarii nu mai sunt singuri. Ei prsesc ostracismul, ies din ghetourile suferintelor. Alturi de ei, cuprini in acelai vrtej demential de ur contra omului, se afl tot poporul nostru. Intreg romnismul a ocupat de data aceasta baricada spiritului. Chiar i vechii lor prigonitori li se altur acuma, ca prigoniti, ocupnd impreun aceleai celule umede i intunecoase, rezistnd acelorai bestialitti. Cu totii se imprtesc din acela potir al suferintei. Pe toti i inalt acela gnd, c sunt ultima rezistent a neamului nostru. Este deja un inceput de biruint a spiritului. In aceast nou i monstruoas prigoan, legionarii au fost prezenti ca intotdeauna. Ei stau in fruntea suferintelor romneti, ca eterni martiri ai istoriei, ce sunt. Nicolae ROSCA UNIVERSUL CONCENTRATIONAR ROMNESC de Nicolae Clinescu Intoarecerea armelor de la 23 August 1944, inainte de toate, marcheaza trecerea Romaniei in zona de dominatie a sovieticilor din cea a germanilor. Etapele care vor urma in perioada de tranzitie(1944 - 1948) vor fi apoi o consecinta fireasca a intelegerii dintre capitalisti si comunisti, care castigasera razboiul. Toate popoarele de dincolo de cortina de fier (indiferent de atitudinea din timpul razboiului): -polonezii, cehoslovacii - s'au impotrivit de la inceput expansiunii Germaniei; -bulgarii - care au pastrat o atitudine de relativa neutralitate; -romanii - care s-au batut si au facut sacrificii enorme de sange atat alaturi de Axa cat si de aliati; -ungurii - care au luptat pana la sfarsitul razboiului alaturi de nemti; Au avut aceeasi soarta: comunizarea cu intreg cortegiul de consecinte. A existat o deosebire de ritm si intensitate. Romaniei i s-a aplicat regimul cel mai dur pe intreaga perioada. Universul concentrationar va continua imperturbabil. In ciuda proclamatiei data de catre tara de regele Mihai, in seara de 23 august 1944 prin care se promitea inceputul unei ere de libertate, de domnia legii si desfiintarea lagarelor de internare, situatia anterioara, nu numai ca va continua, ci presiunea concentrationara in 1944 - 1945 se va intensifica. Coalitia politica dintre taranistii - liberali, social - democrati si comunisti aplica fara jena masuri ilegale de restrangerea libertatii. Numerosi cetateni romani vor fi predati NKVD. Jandarmeria, politia si armata vor aresta intreaga populatie germana apta de munca si o vor preda Uniunii Sovietice. Vor colabora cu unitati speciale ruse pentru capturarea parasutistilor veniti din Germania si la distrugerea centrelor de rezistenta si lupta din spatele frontului. O amnistie selectiva va elibera din inchisori comunistii condamnati. Cei din lagare fusesera sloboziti inainte de 23 august 52 din 57

1944. Condamnatii pentru delicte in favoarea Garzii de Fier raman in continuare inapoia gratiilor. In toamna anului 1944, in capitala fiecarui judet se improvizeaza cate un lagar in care sunt inchisi legionari cunoscuti si suspectii antisovietici. Lumea concentrationala atinge din nou cifre record. Serviciile speciale ale armatei sovietice opereaza nestingherite arestari, conduc anchete, organizeaza tribunale militare. Guvernul de coalitie nu schiteaza nici un gest de impotrivire hotarata, aparatul de stat infricosat si oportunist colaboreaza zelos cu armata rosie si comisia aliata de aplicarea armistitiului, unde comunistii monopolizeaza factorul decizional. Lagarul de la Targu - Jiu continua sa functioneze. Apar noi unitati: Caracal, Slobozia, etc. Pana acum, rastalmacindu-se lupta pentru dreptate sociala, precum si prezenta a numerosi muncitori in randurile Legiunii, la instigatia lui Antonescu, aparusera numeroase insinuari de complicitate cu comunismul. De asta data, cand prabusirea Germaniei este iminenta, legionarii devin fascisti primejdiosi, pentru a justifica abuzurile la care sunt supusi. In aresturile jandarmeriei si in spatiile de detentie improvizate domneste bunul plac al militarilor abrutizati de educatia cazona. Nici un respect pentru femei, preotii sunt umiliti, intelectualii sunt ofensati si supusi la corvezi degradante, lipsesc instalatiile sanitare, conditiile de cazare sunt primitive. Oamenii traiesc sub amenintarea interventiei armatei rosii, care va navali peste ei si ii va masacra, in aer pluteste spectrul deportarii in Siberia. Lagarul de la Caracal este infiintat la sfarsitul anului 1944. Este destinat militantilor cu atitudine de dreapta, a celor cu manifestari progermane si a unor colaboratori zelosi de rang secundar ai dictaturii militare. Dintre cei 1.600 de internati, dupa calculele aproximative ale lui Onisifor Ghibu, 1.200 sunt legionari. Printre numele cunoscute intalnim pe P. Panaitescu, Constantin Gane, Meitani, Ciorogaru, Noveanu, Napoleon Cretu etc. Tot aici a fost adusa sotia lui C.Z.Codreanu, Iridenta Mota, Tita Pavelescu. Regimul fluctuant fara duritati excesive a fost dominat de starea de confuzie si instabilitate politica din tara. In ciuda schimbarilor spectaculoase de pe scena politica romaneasca, a divergentilor si ciocnirilor de opinii, a primenirii operatiunilor de la pupitru de comanda al puterii, universul concentrationar isi continua netulburat ritmul, in punctele fierbint ramanand in continuare legionarii. Gruparile istorice in colaborare cu comunistii aplicau metodele impotriva carora sustin ca au luptat; s-au schimbat numai mastile. In rest nimic nou! La 6 martie 1945 comunistii sunt instalati in centrele vitale ale puterii de stat. In perioada urmatoare principala lor grija va fi consolidarea pozitiilor ocupate si eliminarea rivalilor din viata publica. Pas cu pas, pregatesc terenul pentru viitorul asalt impotriva comunitatii romanesti traditionale. Intre 6 martie 1945 si 15 mai 1948 frontul rosu bate tarusii pentru viitorul infern concentrationar din Romania, cel mai bine organizat si cel care are cele mai numeroase victime din intreaga zona. Legionarii din inchisori sunt concentrati in Aiud, Deva, Salda. Incep sa soseasca loturile cu criminali de razboi. Multi din colaboratorii lui Antonescu iau drumul temnitelor. Pentru a nu avea mai multi adversari in brate in acelasi timp, comunistii amana asaltul impotriva Legiunii. Se multumesc cu cei pe care ii au in gheare, lasati mostenire cu acte in regula de defuncta dictatura militara. Frontul subteran legionar este mai activ ca oricand, spre el indreptandu-se cei dornici de impotrivire. Cele cateva organizatii subversive ca: Sumanele negre, Organizatia T, a Valurilor Dunarii, Haiducii lui Avram Iancu, sunt anihilate de regim fara dureri de cap. In alegerile masluite din 1946, suflul anticomunist al poporului se concentreaza pe listele opozitiei, in special ale P.N.T. Pentru a intimida indraznetii si a pune in garda pe toti cei care ar fi dispusi sa intreprinda ceva impotriva puterii comuniste, se opereaza arestari si sunt depusi in inchisoarea Craiova, Pitesti, 1000 - 1500 de opozanti. Mentinerea lor intre zidurile temnitelor nu va fi de lunga durata. 53 din 57

Marea surpriza a timpului este reaparitia in arena de lupta (de unde nu plecase niciodata) a Miscarii Legionare, prezentandu-se ca o forta vie, nu ca o antichitate de muzeu, capabila de a polariza energii, de a angaja noi lupte cu balaurii. La randul lor comunistii isi instruiesc unitatile de soc, isi studiaza adversarii, calculeaza loviturile, pregatesc etapele de nimicire a celor care le stau in cale. Dispun de intreaga zestre a tarii si actiunea lor nu este ingradita de nici o lege. Isi permit sa faca greseli fara consecinte grave. Simpla prezenta in tara a armatei rosii, inspaimanta pe cei mai multi dintre anticomunisti. Masele orasenesti si rurale nu sunt dispuse sa se miste, sa se angajeze intr-o confruntare fatisa, asteptand o ipotetica interventie a vestului si a Americii. Vor muri impovarati de deziluzia asteptarii. Multi care au avut o atitudine de impotrivire trec la colaborationism fatis. Totusi, sfarsitul deceniului al cincilea este inca o epoca a iluziilor, a sperantei, a rezistentei. Comunistii n-au pus inca genunchii pe grumazul intregii tari. Se pregatesc inca de asalt. Timpul ii va favoriza. Dincolo de cortina de fier popoarele lumii libere, in goana dupa bogatie si placeri, asista nepasatoare la drama Estului. 1948 - 1964, Epoca de glorie a universului concentrationar comunist ARHITECTURA INFERNULUI In istoria universului concentrationar comunist din Romania se contureaza doua perioade distincte: -epoca Dej 1948 - 1964 -- apogeul gulagului clasic; -epoca Ceausescu -- sau noua strategie -- 1964 - 1989; Epoca lui Dej se caracterizeaza prin eruptia brutala a fortelor de represiune comuniste. Structurile traditionale sunt dinamitate. Sute de mii de oameni iau drumul temnitelor si lagarelor. Vocile constiintei nationale sunt amutite. Indraznetii platesc cu viata. A fost necesar un regim de teroare nemiloasa, care sa deschida drumul reformelor de anvergura, sa anuleze orice gest de protest. Tortionarii sadici schilodesc trupurile si sufletele, indraznetii sunt suprimati. Libertatea, averea, viata depind de capriciul puterii. Din foisorul de supraveghere al careului de plimbare de la Aiud un caraliu orgolios comenta cu voce de stentor: "Ai fi fost tu mare cat o biserica, acum eu sunt mare. Si pentru ca sunteti prosti aflati de la mine: noi comunistii avem o singura lege, pumnul cu care lovim." Universul concentrationar n-a fost o deviere de la principiile ortodoxe-marxiste, o greseala sau un abuz al extremistilor, care au calcat etica proletara sau nu au inteles-o. El a reprezentat o trsatura specifica fara de care nu se putea pune in miscare si consolida lumea comunista. Universul concentrationar constituie o etapa necesara, calculata cu sange rece. Cei care au organizat si dirijat nu i-a impresionat suferinta, agonia umana, numarul victimelor. Aceasta experienta, prezenta obsedant in mintea celor care au trait-o, nu poate fi stearsa din memoria colectiva, constituie un avertisment istoric. Valul de represiune care s-a abatut asupra Romaniei nu are termen de comparatie in Europa rasariteana, afectata zonei de dominatie a URSS. Categoriile sociale cele mai napastuite au fost taranii si intelectualii. Nu trebuie sa facem analize statistice pretentioase pentru a demonstra ca in compozitia asasinatelor politice, intelectualii au un procentaj zdrobitor. Numarul anilor de detentie efectuati de intelectuali( o categorie restransa ) intrece cu mult pe cel al celorlalte categorii sociale. Lucrurile nu sunt intamplatoare, trebuia distrusa constiinta constiinta de sine a poporului roman. In arhitectura infernului concentrationar si-a dat intalnirea inteligenta iudaica, experienta slava si dezinteresul lumii capitaliste. Victima a fost intreg poporul roman a carui elite au fost nimicite, pregatind astfel o lunga perioada de confuzie si marasm. Gulagul valah a avut o viata extraordinara de unde ilogicul s-a transformat in norma de viata, unde absurdul a creat epoca. 54 din 57

Ostatecii politici, spre deosebire de prizonierii de razboi, sunt supusi de adversari la un tratament crancen si umilitor, fiind tinta abuzurilor si a dezlantuirii de patimi, de cruzimi si perversiuni. Agentii puterii isi forteaza mintea si imaginatia sa inventeze noi chinuri si se intrec in a descoperi noi metode de cazne. Conducerea statului, in care sunt implicati marionete comode si intelectuali naivi, patroneaza balciul si trec cu nepasare peste munti de suferinta. Abuzurile isi dau mana pentru a instrumenta un infern terestru, unde se exerseaza o corporatie de tortionari sadici. Dirijorii pierd dimensiunea umana a comportamentului si se confunda cu robotii de distrugere, insensibili la tot ce este omenesc. UNDA DE SOC In perioada de expansiune a universului concentrationar comunist distingem mai multe unde de soc: 1. 1948 - 1949; 2. 1952 - 1953; 3. 1956 - ; 4. 1958 - 1959. 1) In primul soc s-a urmarit distrugerea elementului activ al Miscarii Legionare, anihilarea celor capabili de lupta si actiune. Imediat dupa arestari au inceput anchetele dure, pentru a descoperi intreaga retea subterana si a smulge declaratii incriminatorii. S-a trecut cu nepasare peste cadravele celor ucisi in tortura, a celor schiloditi pentru intreaga viata sau a dezechilibratilor psihic. Fiecare spatiu carceral a devenit un mic infern, in care sa putrezeasca o armata invinsa fara lupta, careia adversarii urmaresc sa-I smulga din suflet speranta. 2) Valul de arestari din 1952/1953 cuprinde pe toti cei carora li se reprosa un trecut de militant nationalist, care ocupasera pozitii de frunte in viata sociala, cei care se remarcasera in viata culturala si nu intelesesera sa se alature regimului, profesionistii cunoscuti, cei care se bucurau de simpatie si popularitate. Contingentul criminalilor de razboi, a celor condamnati pentru crime impotriva umanitatii, activitate antimincitoreasca isi sporeste numarul. Delicte comune: neindeplinirea cotelor, sabotajul, detinerea de aur si valuta completeaza armata campurilor de munca fortata, justifica jaful organizat, asigura supraproductia aparatului represiv. 3) Arestarile din 1956 sunt menite sa ingramadeasca miscarea anticomunista starnita de revolutia din Ungaria. Loviturile principale sunt indreptate impotriva centrelor universitare( La Timisoara sunt arestati aproximativ 1.500 de studenti ), a cercurilor nationaliste, aelementelor cunoscute pentru atitudine ostila. Nici unitatile militare care dadusera semne de insubordonare nu sunt crutate. Se pronunta condamnari la moarte pentru insubordonare, aparatul de stat este curatat de dubiosi. 4) Unda de soc declansata in anul 1958/59 are pretentia de a lichida suspectii si elementele ramase in libertate, pe cei identificati mai tarziu, precum si pe cei care iesirera din inchisori si se incapatanasera sa pastreze vechile orientari si nu s-au aratat dispusi sa colaboreze cu autoritatile. Aceasta unda de soc este menita sa creeze o comotie generala si teroare devoranta care sa asigure succesul colectivizarii agriculturii. Inchisorile devin din nou supraaglomerate si cer inovatii de conjuctura. Cand in 1948 inchisorile - Aiud, Bacau, Barlad, Botosani, Brasov, Caransebes, Cluj, Craiova, Deva, Dumbraveni, Fagaras, Galati, Gherla, Giurgiu, Iasi, Jilava, Miercurea Ciuc, Mislea, Ocnele Mari, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Ramnicu Sarat, Satu Mare, Sibiu, Sighet, Suceava, Timisoara, Targusor, Targu Mures, Tg. Ocna, Vaslui, vacaresti - nu mai pot face fata avalansei de capturi ale poterei comuniste, apare constelatia lagarelor de internare si numeroase locuri si forme de sechestrare. Fiecare punct al concernului concentrtionar isi are viata si invidualitatea lui, cu eroii, mucenicii si calaii locului, intrand in istorie sau fiind inghitite de uitare. Unele lagare au fost cerute de necesitatea de moment, slujind planurilor 55 din 57

de conjunctura ale puterii, altele au avut o existenta de durata menita sa rezolve o problema, sa anihileze o categorie de adversari. In inchisorile din anii 1949 - 1951 conditiile de detentie au fost inspaimantatoare. Spatiile inguste unde iarna te congelai de frig si vara te topeai de caldura au fost pline la refuz. Priciurile suprapuse, fiecare centimetru de podea, la serparie, pe interval, in jurul tinetei, langa usa erau ocupate aveau un stapan cu drepturi inscrise in traditia puscariei. Oameni de diverse varste si conditii sociale erau inghesuiti in custi de hingher, se sufocau in incaperile pline de duhoare. Mancarea sub limita de supravetuire a transformat barbati in floarea varstei in armata de schelete ambulante. Nu-ti mai recunosteai prietenii. In noaptea de 14/15 mai 1948 se da semnalul pentru declansarea universului concentrationar comunist de factura clasica. Acesta va atinge cotele cele mai inalte atat in intensitate cat si in amploare. Teritoriul Romaniei devine scena unei drame de proportii nebanuite. Perioada de consolidare, pregatirea cadrelor si acumularea de experienta trecuse pentru frontul rosu. Odata cu lichidarea monarhiei, care s-a facut fara dramatism si convulsiuni - un divort civilizat, asa cum s-a exprimat regina mama - si a inlaturarii tovarasilor vremelnici de drum liberalii lui Guta Tatarascu - comunistii au in mama toate levierele puterii si spatele asigurat de genialul conducator al popoarelor, I.V. Stalin. De altfel, regele Mihai nu fusese decat o firma comoda, atat pentru oligarhia militara a lui Antonescu, cat si pentru bolsevicii dogmatici a lui Ana Pauker si Gheorghiu Dej. Noaptea de 14/15 Mai cand incepe si razboiul din Israel, sub oblonul secretarului de stat si efectele surprizei, este orchestrata o vasta operatie revulotionara de sechestrari si rapiri de persoane. Tinta fiind legionarii, asa cum a intrat in traditia statului roman, detinatorii puterii nu se simt obligati sa respecte vreo lege. Mai mult ca oricand politia, siguranta, jandarmeria se manifesta ca o asociatie de gangsteri, lipsita de orice responsabilitate. Agentii fortei publice navalesc in case particulare, institutii si intreprinderi, la sate si orase, si ridica persoanele consemnate in liste, atat pentru fapte care se inscriu in perimetrul de legalitate la ora cand au avut loc, cat si pe cei care erau semnalizati ca sunt incadrati in retelele frontului subteran anticomunist organizat si condus de prof. Nicolae Petrascu. Echipele agentilor fortei publice sunt intarite de membrii zelosi ai organizatiilor de partid. Se estimeaza ca intr-un timp relativ scurt sunt arestati 5000 - 10.000 de legionari in intreaga tara. Cei care reusesc sa scape printre ochii navodului, precum si altii care se considerau amenintati, intra in ascunzatori, se refugiaza in paduri si in munti. Ei vor constitui primele nuclee de rezistenta armata, carora li se vor alatura pe parcurs alti anticomunisti si persecutati. Numerosi vor fi cei care vor incerca sa-si piarda urma schimbandu-si identitatea, ascunzandu-se pe santierele periferice in masa mobila a muncitorilor prost retribuiti. Nu putini vor fi si cei care se vor aventura pe caile exilului, expunandu-se gloatelor granicerilor, riscurilor expulzarii. Putini au ajuns la "tinta dorita". Inchisorile, lagarele, locurile de detentie improvizate sunt suprasolicitate. Intr-un spatiu inchis sunt ingramaditi de zece ori mai multi oameni decat capacitatea normala. Locurile de detentie nu au avut niciodata instalatii sanitare corespunzatoare, conditii umane de cazare. Razboiul si criza le adusese intr-o stare jalnica. Mediul de viata si alimentarea sunt subumane. Un grajd ar fi fost de invidiat. Foamea, mizeria, murdaria pregatesc drumul degradarii fizice, marasmului sufletesc. Echipele de anchetatori lucreaza in ture prelungite. Pentru a-si spala pacatele colaborationismului, vechii politisti si magistrati militari se intrec in zel si cruzime. Apar primele victime: Titi Gt, Caciuc, Petrica Vila. Numarul celor schiloditi in bataie, dezechilibrati nervos, nu se mai poate socoti. Anchetatorii vor sa descopere culpe cu orice pret, cat mai multi infractori politici, cat mai multi dusmani ai poporului. Nu se mai face economie de tortura. Tehnica este cruda, primitiva. Rafinamentul chinurilor va surveni mai tarziu. Geografia gulagului romanesc nu este bine cunoscuta. Hartile conventionale publicate sunt departe de a prezenta puzderia de insule componente. Cei care au vorbit si au marturisit sunt putini si de cele mai multe ori vocile cele mai putin autorizate, persoane de periferie, colportori de folclor de carcera, persoane dispuse sa confunde o experienta limitata sau un fragment cu complexul intregului. 56 din 57

La Bucuresti, in afara de punctele cunoscute: Ministerul de Interne, Militia Capitalei, Malmaison, Calea Rahovei, Cretulescu, Uranus, Buftea, Jilava, Vacaresti, Bragadiru, Ghencea, Popesti-Leordeni, Pipera-Rosia, au existat numeroase alte locuri de depozitare si pastrare a clientilor politici si a indezirabililor sociali. Vile, case conspirative cu regim diferentiat, cu functiuni specifice, atat pentru adversari cat si pentru tovarasi de lupta care au calcat normele codului proletar, rasar ca ciupercile.

57 din 57