Sunteți pe pagina 1din 29

AMINTIRI DIN PRIGOANE SI PRIBEGII IOAN BOAC: PRAHOVA SI IDEALUL LEGIONAR Colectia "Omul Nou", Mnchen 1981

(pag. 1-73) CUVNT INAINTE Oridecteori trebue s scriu vreun rnd despre Prahova i eroii ei legionari, un sentiment de sfial m retine i m turbur. Ei stau att de sus pe culmile valorilor spirituale nct i cineva care i-a cunoscut de-aproape se simte copleit de mretia acestor oameni. In fata sublimului ne nfricoem i tcem. Dac vrem s descoperim eroismul in stare pur, aa cum l-a definit Mota, fr adaosuri omeneti neltoare, eroismul lucid i tragic, care se identific cu linia neamului i creaz istorie, atunci trebue s ne adresm lui Teodorescu Gandhi, lui Lucian Caramlu, lui Miti Dumitrescu i echipei lui legendare. Au aprut multe coli legionare pe ntinsul Romniei Mari, din care au ieit nenumrati eroi i martiri, cum au fost vestitele centre dela Cluj, Timioara, Oradea, Iai, Cernuti, Constanta, apoi Capitala, dar pare c nicieri spiritul legionar nu s'a cristalizat cu atta desvrire i distinctie. Deaceea este att de greu de vorbit de eroii prahoveni, cci nu le lipsete nimic, pentru a-i pune in panteonul celor mai nalte exemple de druire de sine din istoria neamului. Camaradul Ioan Boac s'a ncumetat s desvluie ceva din viata eroilor legionari prahoveni. A trit cu ei ctiva ani, i s'au ncruciat drumurile in tovria lor, prins in activitatea de organizare a acestui judet, dar, desigur, abia dup fapta lor cutremurtoare, dup actul lor liber de sacrificiu total, i-a dat seama din ce aluat sufletesc au fost fcuti aceti oameni, ct de mari au fost, cu ct simplitate i elegant si-au druit viata, pentru a sfrma lantul tiraniei carliste. Aceasta este partea cea mai important a lucrrii lui. Dar firul istoriei legionare povestit de Boac, nu se oprete aici. El merge mai departe cu amintirile lui, trece Dunrea, poposete in Bulgaria, unde, in apropierea Sofiei, se strnsese un numeros grup legionar, care i-a gsit scparea peste hotare dup nceperea prigoanei antonesciene. Rmnnd aici pn la capitularea Romniei i invazia Bulgariei de armatele roii, Boac a putut fi i un cronicar al vietii legionarilor din aceast tar, cari se sbteau ntre lupta pentru existent i nelinitile viitorului. Ioan Boac reuete s se retrag din fata puhoiului bolevic cu un ultim convoiu german ce pleac din Bulgaria i, dup mai multe peripetii, trenul trecnd prin zone controlate de partizani, ajunge la Belgrad. De aici se ndreapt spre Viena, ascultnd de chemarea guvernului national. Insfrit, la Viena prea c i se va ndeplini dorinta de attea ori cutat, de a merge pe front i a lupta contra nvlitorului din rsrit. Este repartizat in armata national, dar, la vizita medical, este gsit bolnav i in loc de regiment, trebue s ia drumul spitalului. Cu aceast neateptat ntmplare nu se termin odisea vietii lui. Dup capitularea Germaniei, mprtete soartea prizonierilor de rzboiu i timp de doi ani este purtat din lagr in lagr i din spital in spital in zona englez de ocupatie i in Belgia, pn ce este eliberat in 1947. In cursul prizonieratului, are prilejul s cunoasc att ostai din armata national ct i romni din Nordul Transilvaniei, oameni mai in vrst, ncorporati de Unguri i trimii ca mn de lucru in Germania. Sunt pagini duioase i adnc omeneti, de solidaritate i ajutor reciproc ntre toti romni trecuti prin aceleai suferinte la sfritul unui rzboiu pierdut. Acest ultim episod, alturi de alte scrieri, va putea servi la reconstituirea finalului frtiettii de arme ntre germani i acei romni cari, din motive etice i politice, nu s'au alturat actului dela 23 August. Trei prti, trei lumi diferite, trei schimbri de decor in viata legionarilor prigoniti, dar un singur fir care le leag pe toate ntr'o unitate indestructibil: continuitatea unui ideal. Horia Sima 1 din 29

24 Iunie 1981 I. PRIMII PAI IN MISCAREA LEGIONAR 1) SE PERCHEZITIONAU MANTALELE Repetatele interogri la care erau supui unii elevi ai Liceului Sf. Petru i Pavel din Ploieti, pentru apartenenta lor la Micarea Legionar i controlarea prin surprindere a mantalelor acestora, aflate in vestiarul colii, mi-au ntrit i mai mult credinta in tineretul nationalist din acea vreme. Dorind s aflu ct mai mult despre cele ce se petreceau, am ncercat s iau contact cu cei ce erau chemati la cancelaria Liceului pentru lmuriri in legtur cu anumite evenimente politice. Eram in relatii de prietenie cu unii dintre elevii care deseori erau ntrebati despre activitatea ce-o desfurau in cadrul organizatiei de tineret. Dela ei am aflat c interogrile i percheziiile erau cauzate de dizolvarea Grzii de Fier, la 10 Decembrie 1933, cnd odat cu acest act abuziv nfptuit cu aprobarea primului ministru liberal I. G. Duca, s'au fcut arestri ilegale de legionari in toat tara, i nu numai de legionari, ci i de romni cari nu apartineau Micrii Legionare, fiind umiliti i btuti pn la snge iar apoi ntemnitari. Perchezitiile fcute de agentii poliiei erau motivate de "bnuiala" c elevii posed material propagandistic, ceeace de altfel nu corespundea realittii. Prin aceste actiuni, se intentiona intimidarea legionarilor cu scopul ca ei s se desolidarizeze de cpeteniile lor in urma actului de dizolvare a Grzii de Fier. In casa printeasc eram ase copii: dou surori i patru frati. Cu exceptia fratelui cel mare, care profesa, frecventam cu toii coli diferite, pn la cele universitare. Tatl meu s'a stins din viat la o vrst nu prea naintat i avusese o functie de rspundere in rafinria de petrol Vega, din Ploieti. Nu reuise s ne lase o situatie material buna, dei era bine remunerat, cci pentru el nvestirea banilor de care dispunea in scopul educrii noastre colare, constituia cel mai mare capital. Din cauza acestei situatii precare a familiei, in urma decesului tatlui a trebuit s lucrez, angajndu-m ca functionar la aceeai ntreprindere, unde el, ani ndelungati, condusese Serviciul Expeditiei. Paralel urmam liceul in particular. Dup un anumit timp de cnd prestam serviciul la Vega, casierul fabricii, Mihai Papadopol, ofiter deblocat din armata romn din cauz de boal, in gradul de cpitan de artilerie, membru al Partidului liberal, ncerca deseori s poarte discutii politice cu mine, vorbindu-mi despre activitatea partidului din care fcea parte. mi spunea ca gruparea lui politic are intentia s nfiinteze i o sectie a tineretului, care avea s se numeasc "Arcaii". Era vorba de o organizatie menit s fac educatia tinerilor membri, angajndu-i in actiuni obteti i culturale: ngrijirea gospodriilor oamenilor nevoiai, a parcurilor publice, manifestri artistice i cu precdere, cntece. Mi s'a propus participarea la aceste actiuni. Nu am refuzat, cci eram dornic de o activitate in afara orelor de serviciu i pregtirii pentru examenele de liceu. In acel timp m mprietenisem cu Mitu Rdulescu i Gigi Paraschivescu, prietenie care mai trziu s'a transformat in camaraderie. Din contactul cu ei, cea mai mare parte a timpului liber petrecndu-o mpreun, din discutiile purtate cu cei doi, am avut posibilitatea s iau cunotint de diverse activitti ale Micrii Legionare i in special despre persoana Cpitanului, pe care ei lau cunoscut ndeaproape, in tabra dela Carmen Sylva, in anul 1935, compus in cea mai mare parte din tineret. Aici se amenajase malul Mrii Negre in scopul construirii unui sanatoriu pentru refacerea snttii romnilor. Cele ce-mi povesteau ei despre viata trit in tabr, mi-au spulberat gndurile ce m preocupau in legtur cu proectata activitate a organizatiei "Arcaii", hotrndu-m a evita eventuale discutii cu Papadopol. La cererea mea, prin intermediul celor doi prieteni, Mitu Rdulescu i Gigi Paraschivescu, m'am dus la sediul organizatiei legionare din Ploieti, care se afla pe strada Mihai Bravu Nr. 7, unde am luat parte pentru prima dat la o edint de cuib, dar nu am rostit legmntul, aa cum au fcut ceilalti camarazi, ntruct nu eram ncadrat. Frecventarea sediului i participarea la edinte devenise o preocupare cu caracter permanent in timpul liber. Am fost repartizat in cuibul lui Tnase Procopie, pe care deasemeni l cunoteam de mai mult vreme, cci apartinea aceluiai cerc de prieteni cu Mitu Rdulescu i Gigi Paraschivescu. Afar de acestea, pe Tnase Procopie l cunoteam din tabra de munc obteasc dela Slnic-Prahova, 2 din 29

unde participau i elevii liceelor in timpul vacantei de var, in cadrul "Pregtirii premilitare". Aceast organizatie nu avea drept scop instruirea tineretului in sensul aprrii cu arma, la caz de nevoie, astfel ca nici o brazd romneasc s nu fie dat, aa cum se afirma, ci s nlocuiasc formula de educare a tineretului romn, conceput de Cpitan. Intruct guvernul nu putea interzice in mod legal taberele de munc legionare, cum a fost cazul celei depe Muntele Susai din Prahova, s'a recurs la crearea de tabere de munc oficiale, in cadrul "Pregtirii premilitare". Una din acestea a fost tabra dela Slnic. Pe Muntele Susai-Predeal legionarii ncepuser s construiasc un mausoleu, unde urma s fie depuse osemintele ostailor romni czuti in primul rzboiu mondial rmase nc nengropate, mprtiate printre brazi. Diferenta ntre taberele de munc premilitare i cele legionare, era c la acestea din urm se participa voluntar, spre deosebire de celelalte, unde tineretul era chemat la lucru, cu "Ordine de concentrare". Care a fost eficacitatea lucrului prestat de tineret, "din ordin", s'a dovedid la scurt timp dup terminarea taberei dela Slnic, cnd digul construit a fost dislocat de primul uvoiu de ap al unei ploi puternice de toamn. Prin astfel de msuri, crmuitorii trii intentionau s contracareze taberele de munca legionare, s le eclipseze i s abat tineretul de a participa la ele. Prin alte metode, prin alte formule, se ncerca s se stvileasc afluenta tineretului, din ce in ce mai accentuat, ctre Micarea Legionar. Prima mea participare la o edinta de cuib, in mod oficial, a avut loc in toamna anului 1936, iar la nceputul lui 1937, am fost repartizat in cuibul "Dacia". Treptat am cunoscut la sediul legionar pe Gheorghe Teodorescu, fratii Luzi, Costic Dumitrescu, Jean Ionescu, Miu Tase (pe Gic Tase l cunoteam de mai mult vreme), Traian Boeru, Nicu Popescu, Badea Popescu, Nelu Moldoveanu, fratii Cezar, Traian i Gabi Popescu, Toma Negulescu, Gheorghe Preda, Nicu Comnescu, Gheorghe Voicil, Ovidiu Isaia, Dr. Niculescu, Alexandru Cojocaru, Filip Dumitru, fratii Paul i Stefan Cojocaru i altii. 2) ORGANIZAREA SECTIEI LEGIONARE N RAFINRIA VEGA Continuam s prestez serviciul la societatea Vega, o ntreprindere cu peste 1000 salariati. Problema organizrii unui cuib in aceast fabric m'a preocupat in permanent. Exista aici o unitate condus de functionarul Mndricel, care lucra in biroul condus de tatl meu, ns activitatea ei nu era la nivelul celorlalte cuiburi din restul ntreprinderilor industriale din raza oraului Ploieti, ntruct avea un numr foarte mic de membri, recrutat din personalul ntreprinderii, situatie care-mi ddea mereu de gndit. Atmosfera politic in fabric era neprielnic Micrii Legionare, dat fiind faptul c pe acea vreme director era Gheorghe Balif, fratele Marealului Curtii Regale, cel ce alturi de ctiva generali - cinci la numr -, l-au sftuit pe Regale Carol II s nu renunte la tron cnd acesta a fost constrns s abdice in urma evenimentelor politice din toamna anului 1940. n rafinria Vega domnea o atmosfer politic de nuant carlist. Gheorghe Balif, in calitate de director, dispunea de soarta salariatilor aa cum interesele partidelor politice dictau ele fiind la dispozitia Palatului. Hotra singur angajrile de personal, criteriul de baz fiind conceptia politic a solicitantului. Nu interesa pregtirea profesional a petitionarului, nici aptitudinele acestuia, ci din partea crui membru de partid prezenta cartea de vizit cnd solicita serviciul. Dela aceast regul nu fcea exceptie niciunul din cei in cauz, indiferent dac era vorba de inginer, functionar, meseria sau muncitor necalificat. Eram la o vrst fraged cnd vedeam cum, in fiecare dimineat, directorul Balif pleca de acas, cci locuiam in apropiere i se ducea pe jos la birou, iar o multime dintre cei dornici de lucru, se aliniau dealungul drumului parcurs de el i i nmnau scrisori sau crti de vizit, recomandatie, din partea diverilor proteguitori. La acea vrst tnr, cci aveam 14-15 ani, nu pricepeam cele ce se petreceau. Era mai mult o distractie pentru mine s vd acel tablou, aproape in fiecare zi, in timpul vacantei colare. Protectionismul era la nltime. Nu primau interesele nationale, cci nu se avea in vedere ndeplinirea telurilor economice generale ale trii, ci se urmrea ntrirea partidelor politice i cu aceast ocazie, se satisfceau interesele partizanilor gruprii respective. n cadrul preocuprii de a nfiinta un cuib in rafinrie, am luat contact cu diverse persoane ce prestau serviciu aici i am 3 din 29

purtat cu ele diferite discutii despre Micarea Legionar, despre ce-si propunea ea s nfptuiasc, folosindu-m adesea de citate din cartea Cpitanului "Pentru Legionari": Piatra unghiular dela care pornete Legiunea este omul, nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programului politic. Legiunea Arhanghelul Mihail" va fi prin urmare, mai mult o coal i o oaste dect un partid politic. Poporul romn in aceste zile ale lui, nu are nevoie de un om mare politic, aa cum greit se crede, ci de un mare educator i conductor, care s biruiasc puterile rului i s sdrobeasc tagma celor ri. Pentru aceasta ns, el va trebui s biruiasc mai nti rul din el i din ai lui." Corneliu Zelea Codreanu Deasemeni, purtam discutii cu diveri prieteni din cadrul rafinriei i despre problema evreeasc, despre unele vrfuri ale acestei minoritti, care, in regiunea petrolifer a judetului Prahova, juca un mare rol pe plan economic. Las la o parte dominatia evreeasc in domeniul comercial, in raza oraului Ploieti i nu m opresc asupra faptului c pe strada Lipscani, arter comercial principal din ora, unde prvliile erau una lng alta i rar gseai un nume romnesc pe firmele ce atrnau deasupra magazinelor, afirmndu-se pretutindeni c romnii nu sunt in stare a face negot, ci vreau s amintesc un incident la care am asistat pe vremea cnd eram elev. Nu tiu datorit crui fapt, la un moment dat, ntre doi colegi de clas, un cretin i un evreu, a izbucnit o discutie contradictorie. In timpul discutiei, destul de aprig, evreul a dat o palm colegului su. Plmuirea a produs mare consternare in rndul celorlalti elevi, ns totul era consumat. Elevul evreu era fiul unui functionar suspus ntr'o ntreprindere din regiunea industrial Moreni, frecventa cursurile liceului "Sf. Petru i Pavel" din Ploieti, locuia la o gazd particular in ora i la sfritul sptmnii, venea tatl su i-l lua cu automobilul acas. Nu-mi mai amintesc numele lui. Elevul cretin era fiul unei familii mpovrate i tatl su i ctiga existenta dintr'o prvlioar ce-o avea. Incidentul plmuirii a fost adus la cunotinta profesorului de dirigentie, Virgil Serbnescu, titularul catedrei de psihologie, directorul liceului. Acesta era membru al Partidului national-trnesc, ginerele primarului Ploietiului, Brezeanu, de aceeai apartenent politic. Cu mult calm, el a anchetat cazul i a stabilit vinovtia evreului. Nu se punea problema sanctionrii lui, cci directorul vroia s ajung la o mpcare a lucrurilor, in baza principiului cretin de a-ti iubi chiar pe vrjma; acesta era scopul urmrit de el in acea mprejurare. n timpul micului proces ns, elevul evreu s'a exprimat: "Si'n definitiv, dac este nevoie, pentru palma dat, tatl meu poate plti o despgubire". mi amintesc de reactia directorului, un brbat tnr, nalt, blond, cu ochii albatri, cnd s'a sculat depe scaunul catedrei i si-a exprimat indignarea fat de ndrzneala elevului vinovat, calificnd ncercarea de a plti o palm dat unui coleg cu o sum de bani, ca o neruinare, ca o sfidare a celui mai elementar bun simt, pentruc se bizuia pe averea tatlui su. Vinovatul a fost eliminat pentru cteva zile din coal. Aceast sfidare, precum i altele asemntoare, mi-au ndreptat i mai mult paii spre Micarea Legionar, care a luptat ntotdeauna mpotriva desconsiderrii romnului la el acas. In timp ce elevul in cauz oferea bani pentru o palm dat unui elev cretin, mi aduc aminte de colegul meu de clas Zaharia Vasile, cruia i lipsea strictul necesar pentru a se mbrca. Cnd pentru o palm dat se oferea o sum de bani, Zaharia venea iarna cu ghete rupte la coal. Era biatul lui Neacu Zaharia din satul Ciorani i locuia in timpul cursurilor colare ntr'un internat din Ploieti. Era un elev silitor, capabil i cu talent poetic. In acel timp eram coleg de coal cu Ion C. Stere, fiul lui Constantin Stere, care locuia la Bucov, in apropiere de Ploieti, unde avea o ferm legumicol-model, foarte bine organizat. ntr'o zi, in timpul iernii, am fost invitat de ctre Ion C. Stere, pentru a vizita ferma. Am fost in compania mai multor colegi de clas, printre cari i Zaharia Vasile. Dup ce am vizitat ntreprinderea i am fcut o plimbare cu sniile trase de cal, am revenit la locuint, unde, la 4 din 29

intrarea in cas, ne-am curtat ghetele de zpad, fiind ajutati de personalul de serviciu, fete mbrcate in orturi negre i bonete albe. In timpul operatiei de curtire, colegul meu de banc, Zaharia se tot ddea dup noi, refuznd s accepte serviciul uneia din fete. Dup ce ne-am curtat ghetele, am intrat in sufragerie, unde ni s'a servit ceaiul. Vizita lund sfrit, ne-am napoiat acas la Ploieti. Nedumerit dece Zaharia a refuzat serviciul fetelor, l-am ntrebat pe drum pentru care motiv a fcut aceasta. Mi-a artat ghetele rupte, spunndu-mi c i-a fost ruine s desvlue servitoarelor starea ncltamintei lui. Am reflectat mult asupra gradului de diferentiere social, asupra disproportiei de bunuri materiale ce domnea la scar mare ntre romni, toate aceste fapte fiind pentru mine un imbold i mai mare a m ocupa de nfiintarea unui cuib legionar in rafinria Vega. n anul 1937 a fost angajat in fabric dulgherul Curca Constantin, originar din Transilvania, cu domiciliul in Ploieti. Era in vrst de aproximativ 45 de ani, rud cu Decemvirul Curc i apartinea Micrii Legionare din anul 1933, un om care mi-a impus mult respect. Era contiincios in serviciul ce-l presta, stpnit de mult cuget in toate cele ce ntreprindea i foarte rezervat in vorb. Ne-am descoperit reciproc la scurt timp dup angajarea lui in rafinrie i dupce ne-am cunoscut mai bine, el a fost de acord cu nfiintarea unui cuib legionar. tiam deasemeni i de existenta altor camarazi in ntreprindere, camarazi veniti din alte fabrici din Ploieti, unde existau cuiburi i chiar sectii legionare. Astfel prezentndu-se situatia la Vega, am nfiintat un cuib, a crui conducere am luat-o eu. Dup ctva timp, cuibul a roit i Curca a devenit nsui eful unei asemenea unitti. Numi amintesc cte cuiburi au luat fiint dup aceea, dar tiu c se punea problema nfiintrii unei sectii, pentru a crui constituire era nevoie de aprobarea Corpului Muncitoresc Legionar din Garnizoana Ploieti, al crui ef era Dr. Neta. Corpul Muncitoresc Legionar pe ntreaga tar a fost fondat de Cpitan la 25 Octombrie 1936, numindu-l pe Inginerul Gheorghe Clime, eful acestei organizatii in cadrul Micrii. Sectia condus de mine era in directa subordine a lui Costic Dumitrescu, care pentru a se convinge de starea lucrurilor dela Vega, pe trm legionar, a luat contact direct cu efii de cuiburi. Prin Mitu Rdulescu, l-am cunoscut mai deaproape pe Costic Dumitrescu. Primul contact cu el a fost dificil, ntruct mi se prea a fi pretenios in discutiile ce le avea cu camarazii, la care asistam uneori. Aveam impresia c pretentiile lui depeau limita posibilului cu privire la nfptuirea lor, ns pe msur ce-l cunoteam mai de aproape, ma convingeam de adevrul celor sustinute, ntruct el privea problemele prin prizma druirii. Tria o viat modest, fiind capabil s renunte la orice ar fi putut constitui un avantaj in folosul lui. Era pasionat de amnunt, de traducerea in fapt a cerintelor legionare, achitndu-se contiincios in rezolvarea lor. Ii exprima gndurile ct mai concret posibil, oratoria lui, fiind fapta. Era dornic s se conving de realitate, oridecte ori i se prezenta o problem legionar, i vroia s se conving personal, nu pentruc era stpnit de sentimentul nencrederii, ci pentruc vroia s vad lucrurile ct mai bine nfptuite. n majoritatea cazurilor avea ceva de completat in diverse probleme de organizare pe trm legionar. Si astfel, numai dupce Costic Dumitrescu s'a convins de felul cum decurge activitatea legionar in rafinria Vega, a fost de acord cu nfiintarea sectiei. Paralel, in cadrul organizatiei legionare, functiona cuibul lui Mndricel, aflat sub conducerea farmacistului Luzi, seful Judetului Prahova, cuib devenit ntre timp destul de activ. 3) CAMPANIA ELECTORAL DIN 1937 n toamna anului 1937, in cadrul Partidului "Totul pentru Tar", al crui ef era Inginerul Gheorghe Clime, se desfura intens campania electoral pentru alegerile ce urmau s aib loc la sfritul anului, in Decembrie 1937. Campania electoral a avut loc in cadrul politic legal prevzut de Constitutia tarii. Am luat parte la ea, in raza oraului Ploieti i in mai multe sate ale judetului Prahova, unde m deplasam in special Dumineca. Am luat parte la diferite ntruniri organizate in cadrul acestei btlii electorale din preajma alegerilor ce-au avut loc pe cuprinsul Prahovei i in majoritatea cazurilor au fost stingherite de jandarmi i politie care veneau s ne mprtie. Mare rol in reuita acestor actiuni in Ploieti, l-au jucat Gheorghe Teodorescu, Costic 5 din 29

Dumitrescu i Jean Ionescu, cari erau nedesprtiti. Gheorghe Teodorescu, era de profesie sculptor. Reuea s ctige ncrederea celor cu care venea in contact, de fiecare dat cnd se ivea ocazia, prin exprimarea gndurilor lui legionare juste i clare. Dei palid, tras la fat, probabil i din cauza suferintii fizice ce-o avea, era totui plin de energie, stimulnd camarazii din juru-i, la lupt legionar. Felul cum s'a desfurat campania electoral din 1937 la Ploeti, a avut mai multe aspecte: a) Marul prin ora In ultimul mar prin ora, in cadrul acestei campanii, cnd am parcurs diferite strzi, s'a mers ntr'o aliniere i o cadent perfecte cntnd "Stefan Vod al Moldovei". n fruntea coloanei se afla Gheorghe Teodorescu, manifestatia terminnduse cu o ciocnire mai aprig dect deobiceiu, ntre noi i jandarmi. Dei marul ce-l fceam nu nclca cu nimic legile privind desfurarea campaniei electorale, nu deranja ordinea public, jandarmii au intervenit totui s ne mprtie. eful Legiunii de Jandarmi din Prahova, pe acea vreme era maiorul Hariton. Tinuta noastr in timpul marului i-a impresionat pe locuitorii oraului, care se strngeau dealungul strzilor pentru a ne ntmpina. n genere, in Ploieti, simpatia celor nelegionari fata de noi cretea mereu. Desigur aceasta a fost cauza care a determinat Comandamentul Jandarmeriei s intervin pentru a ne mprtia. Era ctre sear! Gheorghe Teodorescu s'a hotrt de data aceasta s nu dea ascultare somatiilor jandarmilor de a desface rndurile i a ne duce acas, ceeace i-a determinat pe acetia s fac uz de patul armelor. Din partea noastr nu s'a ripostat cu nimic, conform ordinului dat de Gheorghe Teodorescu, dar interventia jandarmilor lua proportii. ntmplndu-se a fi coloana in apropierea sediului legionar din strada Mihai Bravu Nr. 7, cas i teren ce ne apartineau in mod legal, conductorul marului a ndreptat-o spre sediu, ajungnd pn in curtea cldirii, unde agresiunea militar a continuat i Gheorghe Teodorescu a dispus s rspundem jandarmilor. Cu minele goale, contra paturilor de arm, la care atacantii primiser ordin s pun baioneta la arm , era greu de tinut piept. n curte se aflau obiecte de metal provenite din "btlia fierului vechiu". Am fcut uz de ele, fiind singurele noastre mijloace de a echivala forta cu baionetele puse la arme de ctre jandarmi. Ordinea s'a restabilit dela sine. Jandarmii au prsit terenul nostru, iar noi am nchis portile sediului. Gheorghe Teodorescu, tria frmntrile poporului i nu suporta incorectitudinea. Stpnit de clarviziune in aplicarea principiilor legionare, nu a admis abuzul autorittilor mpotriva noastr, ceeace l-a determinat s dea ordin de rezistent mpotriva jandarmilor, cnd acetia au ncercat s ne atace i in curtea sediului legionar. Se ncerca acelai sistem de prigoan folosit mpotriva Micrii Legionare, cu prilejul alegerilor generale din anul 1932, in urma cderii dela putere a guvernului N. lorga i constituirea guvernului national - trnist in frunte cu Vaida. ntocmai interventiilor autorittilor de sigurant din acea vreme, cnd pretutindeni legionarii erau maltratati, s'a ntmplat cu marul care a avut loc la Ploieti. b) Distrugerea afielor Provocrile din partea autoritlilor i partidelor politice mpotriva noastr nu luau sfrit. n perioada campaniei electorale, in timp ce toate celelalte partide politice puteau s-i desfoare dup program activitatea, nu acelai lucru se ntmpla cu noi. Eram mereu stingheriji de autorittile de ordine atunci cnd tineam ntruniri pentru a lmuri cettenilor care ne este programul. Pretutindeni adversarii politici, prin agenti electorali pltiti, in timpul noptii ne rupeau afiele propagandistice, dei exista o conventie ntre partidele politice a se respecta reciproc integritatea acestora. Cu ale noastre se fcea exceptie, ele fiind deseori distruse. Le nlocuiam imediat, operatie pe care o fceam noi legionarii ntruct nu dispuneam de fonduri bneti in acest scop, dar nici noi nu puteam tolera la infinit aceast nclcare a legii, ceeace ne-a determinat s lum msuri i s facem de straj acolo unde ele se aflau lipite. Pe nserate, fptaii ncepeau s-si exercite mandatul primit de a ne rupe afiele. Prini unii asupra faptului i dorind s stm de vorb cu ei, 6 din 29

cuprini de fric, o luau la fug. S'a constatat c autorii acestor acte, erau oameni pltiti de liberali. c) n satul Lipneti Pretutindeni in campania electoral aveam numai greutti de ntmpinat, pretutindeni in orae i sate eram expui agresiunii jandarmilor i a organelor de politie. Era ntr'o Duminec, cnd m'am deplasat in satul Lipneti, din judetul Prahova, cu mai multi camarazi, pentru a participa la o ntrunire electorala in aceeai zi, in acelai sat, liberalii i desfurau i ei campania propagandistic, in cadrul unei reuniuni in aer liber, in apropicrea locului unde ne hotrsem s le vorbim i noi stenilor. Localnicii participanti la ntrunirea liberalilor veneau unul cte unul la noi pentru a ne asculta i erau izbiti de faptul c ce le vorbeam noi contraziceau cele ce le spuneau liberalii. Dela noi nu auzeau niciun fel de promisiuni, spre deosebire de liberali cari le fgduiau electrificarea satului, repararea oselelor, construirea unei coli, etc. Ceeace le spuneam noi, era exprimarea hotrrii de a instaura legi noi, menite s situeze fiecare cettean pe plan de oportunitti egale, iar Romnul s ajung stpn la el in tar. Despre o ntrunire de mas, aa cum stabilisem noi, nici nu putea fi vorba. Planul nostru nu a putut fi tradus in fapt, cci pe acea livad unde ne aflam, erau mai multi jandarmi dect cetteni dornici s asculte ceeace vroiam s le spunem. Dar soldatii nu ne-au putut mpiedica s stm de vorb individual cu cettenii din sat, sau in cel mai fericit caz, in grupuri mici. d) ntmpinarea Cpitanului Nu scpam de urmrirea jandarmilor i a politiei, oridecteori vroiam s ne afirmn crezul nostru in public. Era deasemeni in toamna anului 1937, cnd tiam c prin Gara de Vest Ploieti, ntr'o dup amiaz, Cpitanul va trece cu trenul spre Capital i hotrsem s ne ducem ntr'un grup mai mare pentru a-l ntmpina i saluta. Politia aflnd de intentia noastr, ne-a mprtiat, dar noi totui nu am renuntat la planul ce-l aveam. Ne-am rspndit i fiecare cum a putut, folosind strzi lturalnice, sau trecnd peste cmp, am ajuns la gar, unde imediat a sosit trenul i a aprut Cpitanul la fereastra vagonului, vorbindu-ne. Rezemat cu minele pe fereastr, Cpitanul a schimbat cteva cuvinte cu noi, ntruct trenul avea putine minute de stat in gar. I s'a raportat despre atitudinea autorittilor fat de noi, el sftuindu-ne s nu ripostm, ntruct ei vor numai s ne ntrte, pentru a ne pune in conflict cu legile. Pe peron, politia nu a intervenit. Dar, in ciuda tuturor uneltirilor oculte, a ncercrilor de distrugere fizic a Micrii Legionare, ea mergea pe drumul ei de continu ascensiune. Astfel, la alegerile din 20 Decembrie 1937, a obtinut rezultate neateptate: 66 de scaune in Camera Deputatilor, clasndu-se al treilea partid al trii. Am intervenit in campania electoral din 1937 cu un bogat material documentar asupra strilor din tar, situatii de contestat din punct de vedere religios, social, economic, politic, etc. Pretutindeni se observau nedrepttile, lipsurile sociale i nechibzuint in gospodria Statului. JEAN IONESCU In toamna anului 1937, aparitia i vnzarea ziarului "Cuvntul" era in plin desfurare. Propagarea ziarului, vnzarea lui, constituia un punct de program din activitatea legionarilor garnizoanei Ploieti, respectiv a judetului Prahova. Paralel cu vnzarea ziarelor prin chiocurile obinuite, noi legionarii din Ploieti, in timpul liber, in special seara, vindeam ziarul "Cuvntul" pe strad, l ofeream spre cumprare concettenilor, mai ales pe Strada Francez, promenada principal a oraului. Nu rareori se ntmpla ca numrul de ziare ce fiecare dintre noi lua dela centrala de distribuire a publicatiei s fie epuizate in cteva minute. Atunci ne ntorceam la sediul administratiei pentru a ne mprospta stocul de vnzare i rar se ntmpla s fi fost refuzati cnd ofeream ziarul vreunui trector. Actiunea de distribuire a ziarului "Cuvntul" era condus de Jean Ionescu. 7 din 29

Dar cum noi legionarii nu ne puteam ocupa in permanent de plasarea ziarului, au fost angajati nite olteni, tineri in vrst de 14-16 ani, aciuiati prin Ploieti, pentru a-i ctiga existenea, formndu-se o grup care prelua un numr de exemplare dela administratia din Strada Francez i le vindeau in schimbul ctigului ce, in prealabil, fusese stabilit s primeasc. Un timp dat, lucrurile au mers bine. Tinerele vlstare oltene luau un numr de ziare pe care le vindeau i depuneau banii, dup ce-si retineau ctigul ce le revenea. ntr'o bun zi acetia nu s'au mai prezentat pentru a da socoteala rezultat din vnzare. Ne-am dat seama c s'a ntmplat ceva neplcut. Tentati de luciul banului i fortati de nevoile zilnice, ntmpinate pentru asigurarea existentei, si-au nsuit suma din vnzarea efectuat. Faptul nu ne-a ocat. Cunoteam tragedii mai mari ndurate de romni, pe ntreg cuprinsul trii, cu privire la asigurarea traiului. Furau ei cei mari, dece s nu fure i cei mici! La un moment dat, ntmplarea a fcut ca unul dintre camarazi s dea peste ntreaga grup de olteni. Camaradul nu i-ar fi identificat, dac unul dintre acetia, aflati la un colt de strad, nu s'ar fi exprimat: "Le-am pus tunul la legionari!", adic le-au luat banii. Descoperitorul grupei a intrat in vorb cu ei, foarte prudent, pentru a nu-i scpa din mn. Imi nchipuiam ce senzatie de fric au trit delicventii in momentul cnd au fost descoperiti. Camaradul meu a convenit cu ei s treac pela oficiul de distribuire al ziarului la un termen stabilit, pentru a rezolva problema. Propunerea a fost acceptat. M aflam de fat cnd tinerii s'au prezentat la sediul din Strada Francez. Au intrat unul cte unul, foarte ru mbrcati, in port oltenesc, cu nite plrioare de culoare neagr, aproape cenuie, de uzate ce erau, tinndu-le in mna, mai mult desculti, caci purtau nite opinci tocite de atta umblat. Tabloul nu inspira dect comptimire! I-a ntmpinat Jean Ionescu, eu retrgndu-ma ntr'un colt al camerei. Pe Jean Ionescu l am bine ntiprit in minte, tras la fat, cu mustat neagr, stpnit mereu de un zmbet, care dela primul contact inspira ataament fat de el. Zmbetu-i era expresia multumirii sufleteti ce i-o manifesta fata de camaradul cu care sttea de vorb, asentimentul c cel in cauz i face datoria fat de problemele legionare existente in acele vremuri. Inculpatii s'au aliniat unul lng altul i m ateptam ca Jean Ionescu s-i apostrofeze, dar, stpnit de mult calm i tact, le-a demonstrat incorectitudinea faptei. De data aceasta, in discutie cu vinovatii, zmbetul lui Jean Ionescu i dispruse depe fat, era cuprins de un adnc sentiment de comptimire, cci ce putea el pretinde dela tinerii care-i nsuiser banii din vnzarea ziarelor? Jean Ionescu si-a dat bine seama de tragedia acestor copii, plecati dela vatra printeasc, la vrst fraged, cnd, in mod normal, nu ei trebuiau s-i asigure existenta material, cci erau nc in sarcina educativ a printilor i nu din spirit de aventur plecau ei de acas. Era de datoria Statului a cluzi paii acestui tineret spre portile institutiilor, indiferent de ce natur ar fi fost ele, in vederea educrii lor profesionale i nici decum a fi lsati la voia ntmplrii. Nu este de mirare faptul c ei plecau "in corpore" de acas ctre centrele industrializate, unde existau posibilitti mai bune de ctig bnesc. Pretutindeni, in oraele mari se semnala prezenta lor, vzndu-i cu trupurile ncovoiate sub povara courilor cu fructe, a donitelor cu limonad sau a bidoanelor cu gaz pentru iluminat, atrnate de cobilitele purtate pe spatele lor. CEI 40 DE COPII LEGIONARI "Duminec, cu ocazia serbrii dela Sediul Legionar vor fi mbrcati in noile haine cei 40 de copii, pe care i crete Legiunea, pentru a-i face comerciani. Ei sunt toti fii de trani i muncitori sraci. Ei au fost alei din cele mai mpovrate famili i mai ncovoiate de srcie i necazuri. Sunt luati din diferite prti ale tarii: Dolj, Some, Fgra, Ialomita, Covurlui, Botoani, Bacu, Prahova. Sunt organizati ntr'un corp al lor sub comanda Comand. ajutor Mureanu Stefan. Capt o bun educatie. Deviza lor este: "Legionarul nu minte niciodat" 8 din 29

Bucureti, 26 Sept. 1936 Corneliu Zelea Codreanu, "Circulri i Manifeste" In cursul procesului cu micii nvinuiti, Jean Ionescu nu i-a dojenit mcar cu un cuvnt i nici nu le-a cerut s restitue suma ce si-o nsuisera din vnzarea ziarelor. I-a ntrebat ns daca vor s continue lucrul i daca promit c vor aduce banii ncasati, urmnd s-si retin numai ctigul ce le revenea. Rspunsul tinerilor, in cor, a fost: "Da, Domnule!" i de atunci lucrurile au mers in ordine. 4) CORUL LEGIONAR Anul 1937 se terminase i cu ultima fil din calendar, activitatea legionar a garnizoanei Ploieti pe aceast durat apartinea trecutului. Cu ocazia sfritului de an, s'a luat hotrrea s se organizeze un cor de Srbtori, care s mearg pela diferiti camarazi i cunoscuti, pentru a le vesti Anul Nou, a le ura fericire i noroc. Conducerea corului a avut-o Gheorghe Teoderescu. Din cor, printre altii, au fcut parte Jean Ionescu, Gic Tase, Mitu Rdulescu. Eu, am participat deasemeni. Am urat mai nti pela casele camarazilor i cunoscutilor, unde pretutindeni eram invitati, dar nu puteam ndeplini toate dorintele, din cauza timpului scurt ce ne sttea la dispozitie. Pisem pragul Anului 1938, cnd ne-am dus s vestim nceputul acestuia la Cercul Militar din Ploieti, unde garnizoana oraului era reunit ntr'o sal frumos mpodobit, potrivit momentului. Ofiterii in uniforme strlucitoare de gal, iar doamnele mbrcate in tinut de sear, dadeau ntregii sli un aspect feeric. Ne-am prezentat printr'o carte de vizit ce purta inscriptia "Corul legionar". Am fost acceptati. Toti cei din cor eram mbrcati cu saric i cciul neagr. Intrati in sal ne-am aliniat ntr'o formatie perfect. Prezenta noastr a atras privirile mesenilor, dornici s ne asculte cntnd. Am nceput s cntm: - Vestirea Anului Nou i - Urare de prosperitate pentru 1938. Am fost viu aplaudati! n ncheierea programului coral, am cntat "Sfnt Tinerete Legionar". Cnd am ajuns la refren: "Garda, Cpitanul...", Comandantul Garnizoanei Militare Ploieti, Generalul Grigorescu, care prezida reuniunea, s'a sculat depe scaun i a spus: Domnilor, noi am venit aici pentru a-l omagia pe Maiestatea Sa Regele Carol al II-lea i nu pe Cpitanul Dumneavoastr. V rog s prsiti sala!" Gheorghe Teodorescu a dat ncetarea imnului, a comandat in semn de salut: "Gard drepti, Gard pentru onor nainte!"; Am salutat i am prsit salonul cazinoului in formatie. La vreo dou zile dup cele ntmplate la Cercul Militar, printr'un ofiter de legtur simpatizant legionar, am aflat c majoritatea mesenilor au fost nemultumiti de faptul c Generalul Grigorescu ne-a tratat in felul acesta i ni s'a comunicat deasemeni c oaspetii ce srbtoreau Revelionul au colectat pentru noi, o sum de bani. Cele ntmplate la Cercul Militar, veneau s confirme i mai mult starea de spirit favorabil ce dinuia in rndurile ofiterimii romne, in atitudinea acesteia fat de Micare. Cei cari au manifestat admiratie fat de noi, fata de prezenta corului legionar, erau in majoritate ofiteri tineri, dela gradul de maior in jos. n genere, in Prahova, ca i in restul trii, Micarea Legionar se bucura de mare simpatie in cadrul ofiterilor pn la gradul de maior, iar de aici in sus ntr'o msur mai mic. II. DICTATURA REGELUI CAROL II 1) SUPRIMAREA CONSTITUTIEI I PLEBISCITUL "La alegerile din Decembrie 1937, Legiunea obtine 66 de mandate in Camera Deputatilor i se claseaz al treilea partid al trii. La alegerile urmtoare, prevzute pentru luna Martie 1938, fr ndoial c Micarea ar fi obtinut majoritatea sufragiilor i ar fi ajuns atunci la putere in mod 9 din 29

legal, fr revolutie i fr s se verse o pictur de snge. Dar Regele Carol II, prizonier al fortelor subversive comuniste, hotrte s intervin direct in viata public. La 11 Februarie 1938, suprim Constitutia, disolv partidele politice i nscuneaz un regim de dictatur personal." Horia Sima, "Tara i Exilul" Anul 2, Nr. 6/1966 Dup suprimarea Constitutiei, in Februarie 1938, Actul Regelui a fost supus spre aprobare poporului, printr'un plebiscit. La Ploieti, sectia de vot unde m'am prezentat eu, era in localul colii primare Nr. 7. Am fost mpreun cu Gigi Paraschivescu. n rndul celor ce s'au prezentat pentru a-i spune prerea i anume dac sunt "pentru" sau "contra" noii Constitutii, s'a aflat c Gigi i cu mine am votat "contra", ntruct votul era public. Vestea despre felul cum votasem a provocat freamt printre cei de fat, cci la acel plebiscit s'au prezentat mai mult partizanii gruprilor politice, cu agentii lor electorali. Cnd am ieit din localul colii, afar stteau mai multi votanti cari au inceput s vocifereze dece suntem "contra plebiscitului". Cettenii l recunoscuser mai repede pe Paraschivescu, cci el locuia in apropierea colii i l tiau c este fiul lui Pandele tmplarul. Gigi Paraschivescu, nu scpa ocazia de a da replica cuvenit atunci cnd era pus in situatia s'o fac i a explicat atacantilor c prin votul de aprobare dat noii Constitutii, nu fac cinste neamului romnesc, ntruct Regele Carol II, prin drepturile ce i le atribuise, devenise dictator. S'a nscut o discutie aprig i foarte greu l-am putut scoate pe Gigi dintre vociferanti, fcndu-l s nteleag c votul este in zadar, ntruct noi ne spusesem cuvntul in fata instantelor electorale. 2) SERVICIUL MILITAR Stagiul militar l-am fcut in Regimentul 32 Infanterie, Mircea, Ploieti, care in acel an a fost numit Regiment de Gard, pentru victoriile repurtate in rzboiul mondial. Dup perioada de instructie, am avut concediu de var i vroiam s folosesc acest prilej pentru a lucra in postul ce-l avusesem nainte de ncorporare la Vega, prezentndu-ma directorului farbicii, Balif, pentru a-l ruga s fiu primit in serviciu. Dupce m'a amnat, pentruc nu are timp s stea de vorb cu mine, m'am prezentat a doua oara la el, repetnd cererea de angajare temporar. Balif mi-a spus ca i este greu s m primeasc in serviciu, declarndu-mi: "Sunt informat de tot ceeace ai fcut in fabric pe trm legionar; ai produs un haos in rndul personalului rafinriei. Nu ma ateptam dela tine, Nelule (mi spunea pe nume, pentruc m cunotea de mic copil), s faci acest lucru!" Eram sigur c Balif imi va face un asemenea repro, dar mi propusesem s nu rspund, pentruc l cunoteam prea bine i reactia nu-si avea sens. Am plecat ctre cas. Mhnit de faptul c in timpul concediului nu pot ctiga ceva bani, pe drum mi-am adus aminte de scenele dela Vega, la care asistam cnd eram nc copil. De data aceasta, nu mai eram spectator al scenelor din tinerete, ci nsumi actorul lor. Ajuns acas i povestindu-i mamei, care-l cunoatea deasemeni bine pe Balif, a rmas consternat de cele petrecute, dar nu era nimic de facut. ntmplarea aceasta, aflndu-se repede in rndul functionarilor, a produs nemultumire, ntruct eram cunoscut de ntregul personal al fabricii. Nu tiu cine dintre cei ce m cunoteau, s'a dus la Balif pentru a interveni in favoarea mea, ceeace a avut efect pozitiv, la cteva zile fiind chemat la birou pentru a ncepe lucru. Odat cu ncorporarea mea, camarazii din rafinria Vega au fost repartizati sectiei C.F.P.V. (Calea Ferat Ploieti Vleni) condus de Ion Ciupal, care presta serviciu de birou la aceast institutie. Pe Ion Ciupal l-am cunoscut nc de cnd era functionar la C.F.P.V., dar pe atunci nu tiam c el apartine vreuneia din unittile legionare din Ploieti. Dup aceea, in timp ce eram ncorporat, am aflat despre existenta unei sectii legionare in cadrul institutiei mai sus amintit. A luat parte la actiunea dela 3 Septembrie 1940 din Braov, care la fel cu cele desfurate in mai multe centre importante ale trii au determinat abdicarea Regelui Carol II. A fost deasemeni prezent la evenimentele dela 21 Ianuarie 1941, participare pltit cu o condamnare in curs de executie in nchisoarea din Braov. 10 din 29

Dup sosirea mea la Viena din Bulgaria, am aflat despre faptul c Ion Ciupal s'ar fi sfrit in anul 1945, fr a se cunoate amnunte cum a murit, ntruct tirile ce parveneau din tar erau incomplete. n toat activitatea lui legionar, asemenea multor alti camarazi, el nu a cutat s fac publicitate din crezul lui. Totui, atunci cnd a fost nevoie, a dat dovad de devotament in aplicarea principiilor legionare. Se stia foarte putin despre apartenenta lui la Legiune, intrucat pentru el esentialul era sa traduca in fapt, ceeace isi insusise din ideologia ei. 3) N CEHOSLOVACIA Concediul de var se terminase i am revenit la regiment. Ctre sfritul verii anului 1938, armata romn trebuia s participe, in cadrul tarilor constituante ale Micii Antante, Iugoslavia, Cehoslovacia i Romnia, la serbrile Socolilor ce aveau loc la Praga. Am fost selectionat pentru Detaamentul Romn, menit s reprezinte Armata Trii noastre la manifestrile sportive ale organizatiei din Cehoslovacia. In timpul ederii la Praga, pentru prezentarea programului militar-sportiv, program care s'a bucurat de mare succes in fata publicului spectator, am avut ocazia s tresc starea de spirit ncordat ce domnea in rndul populatiei, potrivnic regimului hitlerist. Aceasta se petrecea cu un an nainte de ocuparea Cehoslovaciei de ctre armata german, eveniment care a avut loc in anul 1939. La Praga, pretutindeni domneau sentimente de ur mpotriva lui Hitler. n prezenta noastr, sentimentele de dumnie mpotriva Germaniei national-socialiste erau i mai mari, cci Cehii ne considerau fratii lor de arme in cadrul Micii Antante i vedeau in armata romn un mare sprijin, in cazul unei agresiuni din partea Germaniei. Ct vreme am stat la Praga, in timpul liber, ntr'una din zile, am fost invitat mpreun cu un camarad, de un maior al armatei trii-gazd, la el acas. Populatia ne-a primit bine, dnd dovad de mult ospitalitate. Ofierul fusese cndva in Romnia, despre care ne-a vorbit foarte frumos i a elogiat Detaamentul Armatei Romne la programul serbrilor Socolilor. Ne spunea c in soldatii romni, respectiv in ntreaga armata romn, vedea falnicii brazi din Muntii Carpati. Privea lucrurile prin prizma Micii Antante, dela care spera foarte mult. Discutam in limba francez, eu fiind mpreuna cu Alecu Georgescu, camarad de armat. Superlativele maiorului ceh la adresa armatei romne se datorau probabil i faptului c noi eram bine echipati. Cu putin nainte de a pleca spre Praga, s'a hotrt s ni se fac o uniform special, cum nu exista in niciunul din regimentele trii. In stil fulger, in Atelierele de Confectii ale Armatei Romne din Bucureti, ni s'au fcut uniforme pe msur: chipiu cu calot rotund, tunic special cu buzunare cusute pe dinafar, pantalon lung i ghete uoare, centiron de culoare alb, obligati fiind s purtm tot timpul mnui albe, primite ca echipament. Am discutat cu maiorul cehoslovac despre faptele de vitejie de cari au dat dovad ostaii romni in decursul istoriei, despre eroismul lor atunci cnd au fost chemati la arme pentru a-i apra integritatea teritorial i fiinta Neamului romnesc. i povesteam maiorului despre actele de vitejie ale ostailor Regimentului 32 Mircea, sau "Dorobanti", cum i se mai spunea, cnd, in primul rzboiu mondial, in timpul unui atac deslntuit prin suprindere de germani, ostaii romni aflati in repaus i-i splau rufele, nemaiavnd timpul necesar s se echipeze, in cmi fiind, au pus mna pe arme, au trecut la contraatac i au repurtat victoria. Nu am gsit ns potrivit in discutia noastr s-i vorbim maiorului despre starea detestabil a armatei romne, din punctul de vedere al nzestrrii cu armament i munitii, stare creiat de cpeteniile politice din acea vreme, lipsite de simtul responsabilittii fat de misiunea ce-o aveau. "Evenimentele din Europa dup 1937-1938 ne-au gsit nepregtiti din punct de vedere al armamentului. Nu aveam cu ce face fat unui rzboiu de maini terestre i aeriene. efii Marelui Stat Major i Minitrii Aprrii Nationale, cari de regul erau generali, au atras atentia guvernelor in repetate rnduri asupra lipsei grave de armament i repercursiunile inevitabile asupra pregtirii i instructiei armatei." General Platon Chirnoag 11 din 29

Nu am vrut i nici nu puteam sa-i povestim maiorului ceh despre starea lamentabil a armatei romne, din punct de vedere organizatoric i administrativ, dei mai aveam sensatia parazitilor cari, in tot timpul ncartiruirii noastre la Bucureti, cnd pregteam programul pentru Praga, in cazarma Regimentului de Gard Mihai Viteazul, ne vizitau in timpul noptii fcndu-ne imposibil odihna. Si aceasta se ntmpla ntr'un regiment de gard din Capital, regiment ai crui ofiteri i ostai, in timp de parad, purtau uniformele cele mai strlucitoare. 4) PNGRIREA TRICOLORULUI Revenit in tar, din Cehoslovacia, cu ntreg Detaamentul Romn, continuam s fiu soldat, cnd in vara anului 1938, a murit Regina Maria i conform dorintei exprimat de Regin, la drapelui Trii arborat in bern, s'a adogat culoarea violet, nu cea neagr, ca de obiceiu. Traseele ce urmau sa fie strbtute de cortegiul funerar erau pavoazate in culoare violet. nainte de a pleca la Bucureti, fcnd parte din Detaamentul Regimentului 32 Mircea la funeralii, am avut prilejul s aflu de un act de impietate fat de Regina Maria, i de sfidare a culorilor drapelului romnesc. Pe Strada Lipscani, unde se aflau aproape numai magazine evreeti, i aici, ca i la celelalte institutii i prvlii, se arborase drapelul in semn de doliu. Un evreu, proprietarul unui magazin ce se afla pe aceast strad, a arborat la drapel un articol-lenjerie femeiesc de culoare violet. Aceast dubl pngrire a sentimentelor Trii a produs furie printre trectorii strzii Lipscani, care au rupt zdreanta pus in semn de doliu, alturi de Tricolorul Romnesc i au vrut s se rzbune pe fpta, dar a intervenit imediat politia punndu-l pe acesta la adapost. Autorul a motivat c in lips de alt bucat de pnz de culoare violet, a recurs la obiectul mai sus amintit. 5) VESTEA ASASINARII CPITANULUI n toamna anului 1938 i in cadrul Cercului de Recrutare Prahova, unde fusesem repartizat dupce luasem parte la manevrele de toamn, se fceau lucrri de rechizitionarea vehicolelor, cu sau fr tractiune. Pentru efectuarea acestor lucrri de birou, fusese detaat in Cercul de Recrutare, Cpitanul Ionescu, dac-i mai retin bine numele, cruia i-am fost pus la dispozitie ca furier al Comisiei- de rechizitie. Dei era mare diferent de grad ntre mine i el - eu eram sergent -, discutam de multe ori probleme de alt caracter avnd bucuria s constat c mprtim puncte de vedere comune in legtur cu evenimentele politice din acea vreme. Atingeam i subiecte privind Micarea Lgionar, dei discutarea unor asemenea probleme in cadrul unei unitti militare ar fi putut avea consecinte grave pentru cei ce le purtau, ntruct urmrirea vigilent a legionarilor de ctre poliia secret era frecvent in toate institutiile de stat. Cu timpul m'am apropiat din ce in ce mai mult de Cpitanul Ionescu. n dup amiaza zilei de 30 Novembrie 1938, m'a ntrebat dac in acea sear pot avea nvoire, pentru a lua masa cu el. Am acceptat invitatia. Ne-am dus ntr'un restaurant, unde dup lista de bucate am fcut comanda de mncare chelnerului. Era vdit faptul c Ionescu vroia s discute despre evenimentele politice ce se desfurau in tar, cnd pe ua restaurantului intr un vnztor de ziare, care prin "editie special" anunta asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, respectiv comunicatul oficial c in timpul transportrii dela o nchisoare la alta, Cpitanul, mpreun cu cei 13 camarazi, "intentionnd s fug de sub escort, au fost mpucati". Cpitanul Ionescu, al crui invitat eram, a cumprat imediat un ziar, citind comunicatul scurt formulat despre asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorilor i Decemvirilor, dndu-mi-l s citesc i eu. ntelesesem despre ce este vorba i nmrmurit am pus ziarul pe mas. Palid la fat, desigur la fel ca mine, ntruct cele tiprite in ziar erau realitate, ns nu puteam concepe cum este posibil realitatea celor ce ele exprimau, cum de Regele Carol II a avut curajul s unelteasc suprimarea vietii Cpitanului, ofiterul rmsese pe gnduri, iar eu nu am mai putut spune un cuvnt. Deodat, s'a produs un freamt in restaurant, consumatorii schimbndu-i reciproc privirile in semn de ntrebare: s fie oare adevrat? 12 din 29

Felul formulrii comunicatului in legtur cu asasinarea Cpitanului a fost o nscenare, ntruct realitatea este c nu prin mpucare, ci prin trangulare premeditat s'a produs acest act de exterminare a ntemeietorului Micrii Legionare. CORNELIU Zelea CODREANU, mpreun cu Nicadorii: CARANICA Ion, BELIMACE Doru, CONSTANTINESCU Niculae, i Decemvirii: CARATNASE Ion, BOZNTAN Iosif, CURC Stefan, PELE Ion, ATANASIU Ion, STATE Gr. Ion, BOGDAN Gavril, VLAD Radu, GEORGESCU tefan, TRANDAFIR Ion, cnd erau transporati in noaptea de 29-30 Noembrie 1938, din nchisoarea Rmnicul Srat in cea dela Jilava, au fost trangulati. Iat ce a declarat plutonierul de jandarmi Srbu, Comisiei investigatoare a Curtii de Casatie din Bucureti, in Noembrie 1940: "Am plecat in noaptea aceea din Bucureti cu dou maini dube dela prefectura de politie. Eram nsotiti de maiorii de jandarmi Dinulescu i Macoveanu. Ajuni la Rmnicul Srat, am tras la Legiunea de jandarmi. Aici Maiorii Dinulescu i Macoveanu au luat contact cu maiorul de origine evreu, Scarlat Roianu, Comandantul Legiunii de jandarmi din Rmnicul Srat. In lipsa unui ordin precis, jandarmii n'au mai luat pe legionari. Am fost bgati toti jandarmii in maini. Imediat ne-am ntors spre Bucureti, dar in acelai timp sosete din urm maiorul Dinulescu care ne-a dat ordin rstit: napoi la Rmnicul Srat. Ne-am ntors, dar ne-am oprit in comuna Bltati, la ctiva kilometri de Rmnicul Srat, unde am fost cantonati pe timpul noptii. Aici ni s'a dat vin de but, tigri scumpe i gustri alese. n zorii zilei, am pornit spre Rmnicul Srat. Ajuni in nchisoare, am fost bgati toti jandarmii ntr'o celul, unde maiorii Dinulescu i Macoveanu ne-au dat instructiuni asupra modului cum aveam s executm pe legionari. Punnd in genunchi pe oferul mainei, i-au aruncat un treang dup gt pela spate, artnd ct de uor se poate executa astfel. Totul a fost gata in cteva minute. Jandarmii au ieit apoi cte unul afar, in curtea nchisorii, i fiecruia i s'a dat in seam un Legionar. Mie mi-a dat pe unul mai voinic mai nalt. Am aflat mai trziu c acesta era Cpitanul Corneliu Zelea Codreanu. I-am dus apoi la maini. Aici legionarii erau legati cu minele de banca din spate, in aa fel c nu se puteau mica nici ntr'o parte nici ntr'alta. Aa au fost legati zece legionari ntr'o main i patru in cealalt. Eu am fost in prima main, in cea cu zece legionari, in spatele Cpitanului i fiecare jandarm era aezat in spatele legionarului ce-i fusese ncredintat. n mini aveam treangurile. Am pornit. In maina mea era maiorul Dinulescu, iar in cealalt maiorul Macoveanu. Era o tcere de mormnt, cci nu aveam voie s vorbim, nici noi ntre noi jandarmii i nici legionarii ntre ei. Ajuni in dreptul pdurii Tncbeti, maiorul Dinulescu care stabilise cu noi, printr'un cod de semnale, momentul executiei, a aprins la un moment dat lanterna sa electric, stingnd-o i aprinznd-o iari de trei ori." "Era momentul executiei, dar nu tiu dece n'am executat niciunul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maina, s'a dat jos, i s'a dus la maina din spate. Acolo maiorul Macoveanu fusese mai autoritar; legionarii erau executati. Cpitanul si-a ntors putin capul ctre mine i mi-a optit: "Camarade, d-mi voie s le vorbesc camarazilor". Dar in aceeai clip, mai nainte ca el s fi terminat aceast rugminte, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara mainei i pind nuntru cu revolverul in mn a rostit printre dinti: "Executarea"!" La aceasta jandarmii au aruncat treangurile... Cu perdelele trase mainele i-au continuat drumul pn la Jilava. Cnd am ajuns erau orele 7 dimineata. Aici ne ateptau: Colonelul Zeciu, Dan Pascu comandntul nchisorii, colonelui Gherovici, medicul legist, locotenent-colonel Ionescu i altii. Groapa era fcut. 13 din 29

Trai din maini, legionarii au fost aezati apoi cu fata in jos i mpucati in spate, pentru a se simula astfel mpucarea pela spate in timpul evadrii de sub escort. Dup aceasta au fost aruncati in groapa comun. La cteva sptmni ns, aceiai jandarmi, tot noi, am fost adui din nou la Jilava i desfcnd groapa, am aruncat peste ei o solutie disolvant i arztoare, cincisprezece damigene de vitriol. Dup aceasta am fost pui s dm declaratii, cum c legionarii fugind de sub escort au fost mpucati. Apoi am fost adunati ntr'o ncpere a nchisorii Jilava, unde Colonelul ne-a tinut un discurs, spunndu-ne: "V-ati fcut datoria, voi nu sunteti asasini de rnd". La cteva zile dup aceasta, eu am fost chemat in cabinetul colonelului Gherovici, care vzndu-ma, mi-a spus: "Tu eti voinic, ai fi putut s omori trei deodat". Mi-a ntins apoi o hrtie pe care aveam s'o semnez spunnd c am primit suma de 20.000 lei drept ajutor de boal. I-am rspuns c "nu sunt bolnav, domnule Colonel". Colonelul mi-a rspuns: "M Srbule, nu vezi ct arti de ru i s-ti pzeti gura, cci altfel ti-o astup cu pmnt", artndu-mi cu mna un pistol Mauser pe birou. Am fost trimis apoi ca i ceilalti jandarmi in concediu." Am ieit din restaurant. Era sear mohort de toamn trzie! Ne-am luat rmas bun i am plecat fiecare acas, fr a fi putut schimba mcar un cuvnt. Cpitanul Ionescu, prin reactia lui fat de cutremurtoarea veste a asasinrii Cpitanului i a celorlalti 13 legionari, mi spusese totul, nct orice discutie complimentar ar fi fost n zadar. Actul mielesc al trangulrii a avut loc dup farsa celor dou procese nscenate mpotriva Cpitanului: cel intentat de profesorul Nicolae Iorga, la 19 Aprilie 1938, terminat cu sentinta: "Sase luni nchisoare pentru ultragiu" i cel de al doilea, numit "Procesul cel mare", ale crui desbateri au nceput la 23 Mai 1938 i s'a ncheiat prin sentinta de condamnare la "10 ani munc silnic". ,,Era poate 4 dimineata cnd Colonelul Dumitru intr in sala de edinte, urmat de ceilalti ofiteri-judectori. Rou la fat i extenuat. Procurorul Radu Ionescu asista. Ne sculm in picioare. Cu vocea spart, preedintele citete sentinta: "Tribunalul a rspuns afirmativ la toate punctele din actul de acuzare (I, II, III) i condamn pe inculpatul Corneliu Zelea Codreanu la 10 ani munc silnic, 6 luni degradare civil, 5000 lei amend i 2000 lei cheltuieli de judecat". Stteam ncremeniti in pozitie de drepti. Aa cum ne nvtase Cpitanul s ne rugm lui Dumnezeu... 10 ani munc silnic"... sunase vocea rului de dincolo de ziduri. Afar se lumina de ziu. O frumoas dimineat de Mai, cum numai Dumnezeu trimite ... Dar pentru noi nu se iveau zorile, ci pocinta ... Inceputul unei suferinti in cursul creia trebuia s plteasc tot neamul... Ne ntrebam uluiti dece ni l-a luat pe el, care ne'nvtase c i in politic trebuie s urmm numai adevrul. Dup legile pmnteti ei nu aveau dreptul s ni-l ia. Toate acuzatiile mpotriva lui fuseser spulberate in proces." Vasile Mailat Avocat in procesul Cpitanului PROFESORUL MISU TASE Continuam s lucrez la Cercul de Recrutare Ploieti, sectia ofiteri de rezerv. Viza livretului militar era o obligatie ce trebuia satisfcut de orice rezervist, la un interval de timp stabilit conform legii, iar cei ce nu se prezentau in termenul prevzut pentru satisfacerea acestei formalitti, erau sanctionati. Profesorul Tase fusese nchis pentru activitate legionar i in 1939, a absentat dela viz, prezentndu-se ulterior. Cnd a venit la Cercul de Recrutare in scopul mai sus amintit, Plutonierul major i-a cerut s doneze o cantitate de hrtie, cteva topuri pentru lucrrile de birou, ntruct nu respectase termenul prevzut. Cererea Plutonierului major l-a 14 din 29

deranjat pe profesorul Tase cum se ntmpla de obiceiu, atunci cnd cele pretinse de cineva nu-si aveau justificarea corect. A refuzat Cererea plutonierului, propunndu-i acestuia s fac uz de dispozitiile prevzute de lege in asemenea cazuri i nu s-l oblige s doneze hrtie Statului, drept mituire. Profesorul Tase era calm in discutia cu majorul, ns convingtor, cnd am intrat eu in acel moment, in birou. M'a recunoscut i ne-am dat mna. Cnd am ncercat s ntreb despre ce este vorba, majorul vznd c ne cunoatem, a ncetat discutia i mi-a spus s fac viza Sublocotenentului de rezerv, Tase. Era obiceiul la Cercul de Recrutare i aceasta cred nu numai la Ploieti, ci i in alte garnizoane s se dea mit. Acest sistem, in anumite situatii din afara normalului i in special cnd cineva dispunea de bani i dorea s fie privilegiat, se practica pe scar larg in ntreaga tar, aproape in toate institutiile. La nceputul guvernrii legionare, in Septembrie 1940, efia judetului Prahova a avut-o profesorul Miu Tase, pe care-l preocupa rezolvarea multor probleme de ordin social in spiritul doctrinei legionare. Una din acestea era i combaterea flagelului de dare i luare de mit, propagat pe scar mare, in institutii. Pentru acest motiv, la Ploieti, s'au format echipe cu misiunea s supravegheze pe teren asemenea actiuni de incorectitudine. S'a intervenet in primul rnd la functionarii de Stat. Se discuta cu ei in momentul svririi infractiunii, atrgndu-li-se atentia in mod discret i cu politetea cuvenit asupra celor svrite, despre consecintele nefaste pe care asemenea fapte le produceau in rndul contribuabililor. In comportamentul celor ce controlau, fat de functionari, era nevoie de mult precautie, cci rul era aa de nrdcinat, nct pentru ei nu era normal s nu se ia mit, ci invers. Dar se intervenea nu numai cnd functionarii se fceau vinovati, ci i atunci cnd petitionarul dispunnd de mijloace bneti, cuta pe cale ilegal s-si rezolve ct mai repede i avantajos diversele probleme. n momentul cnd se semnalau asemenea cazuri, se atrgea atentia celui in cauz asupra intentiei incorecte ce o avea de a se sustrage dela ateptare, la ghieul respectiv, printr'o ntelegere tacit cu functionarul, cruia i se arta bancnota camuflat in petitia ce avea s'o depun spre rezolvare. Actiunea ntreprins de profesorul Tase ncepuse s dea roade, a produs mare multumire in sufletul celor cari nu recurgeau la asemenea fapte. Se putea citi pe fetele oameni lor satisfactia c noi legionarii actionam in combaterea coruptiei de dare sau luare de mit. Erau multumiti c, in cazurile de infractiune comise de ctre unii din cetteni, se intervenea pentru respectarea egalittii de tratament pe care fiecare individ trebuia s-l aibe. Luarea de mit era justificat de lipsurile materiale ntmpinate de unii functionari in rezolvarea problemei existentei, iar cei ce ofereau banii, o fceau din dorinta de a realiza afaceri compromittoare, sfidnd legile Statului. 6) 21-22 SEPTEMBRIE 1939 Pe msur ce anul 1939 se depna, rndurile organizatiei legionare din Ploieti deveneau din ce in ce mai rare. In schimb se ngroau cele ale lagrelor dela Miercurea Ciuc i Vaslui. Peste tot in Ploieti plutea un gol cauzat de arestarea camarazilor, in urma declanrii prigoanei carliste. n casele printeti, pe unde adesea treceam pentru a m interesa de soarta unor camarazi, fetele printilor erau cernite. mi ddeau, dac aveau, cte o veste dela feciorii lor, dela camarazii mei, rugndu-m s prsesc ct mai repede casa pentru a nu le pricinui neplceri lor i mie. Strzile oraului erau goale, lipsite de prezenta de odinioar a camarazilor i numai amintirile mai nlocuiau golul produs de lipsa celor aflati in lagre. l ntlneam aproape regulat pe Gigi Paraschivescu, cnd fcea naveta Ploieti-Bucureti, unde se ducea la cursurile univesitare. Era ntr'o Smbt dup mas, cu putin timp nainte de mpucarea Primului Ministru, Armand Clinescu. n acea zi aveam nvoire dela Cercul de recrutare i m plimbam cu Mitu Rdulescu pe Strada Francez, pe promenada unde odinioar vindeam ziarul "Cuvntul" i de care ne legau multe amintiri legionare. La un moment dat, din deprtare, am observat fata lui Jean Ionescu, printre cei ce se plimbau i nu ne-a venit s credem c poate fi el, ntruct l tiam 15 din 29

nchis in lagrul dela Vaslui. Cnd l-am ntmpinat, ne-a privit stpnit mereu de acelai zmbet, cum l cunoscusem prima dat. Ne-am salutat, ne-am mbrtiat. Uitasem de toti agentii politiei cari forfoteau pe toate strzile i erau mereu pe urmele noastre, ale celor ce mai rmsesem in Ploieti. Gestul nostru, de a ne ndrepta spre el, l-a impresionat adnc, spunndu-ne: "M, am crezut c i voi aveti s v feriti de mine. Am fost vzut de unii dintre camarazi i in momentul cnd m'au observat, au ntors capul, ba unul dintre ei, cu care am vrut s stau de vorb, s'a scuzat c nu are timp. I-a fost team s nu fie observat de agenti, in prezenta mea i am crezut c voi veti face acelai lucru." Am continuat s ne plimbm mpreun, bucurndu-ne de revedere i de faptul c vom putea afla ceva despre situatia in lagrul de unde el fusese nchis pn in August 1939. Intentionam ca in acea Smbt seara, mpreun cu Mitu Rdulescu, s rspundem unei invitatii fcut de un prieten al lui Mitu, al crui nume nu mi-l amintesc, mergnd la el la vie. Acesta era mai in vrst dect noi i avea o podgorie mare in apropiere de Valea Clugreasc, Prahova. Iam povestit lui Jean Ionescu despre planul nostru i l-am ntrebat dac nu este dispus s mearg cu noi. A refuzat ntruct nu era invitat personal, dar, la insistentele noastre, dupce a ntrebat dac nou nu ne este fric s mergem in compania lui, a acceptat. Astfel, am ajuns seara la vie cu oarecare ntrziere. Era o vreme frumoas de sfrit de var i am rmas cteva ore pe pridvorul casei din fata podgoriei. Am stat de vorb, depnnd amintiri i Jean Ionescu ne-a cntat cteva melodii din nchisoare. Am fost primiti bine i prietenul care-l vedea pentru prima dat pe Jean, a rmas ncntat de tinuta lui, ascultndu-l cu mult interes despre cele ce ne povestea din lagr. Dealtfel cu aceeai curiozitate l ascultam i noi. In cinstea lui Jean printre altele ni s'au servit i nite struguri speciali, dintr'un soiu de vit care avea o vechime de multi ani. Asemenea cinste era oferit numai anumitor oaspeti. Ne-am culcat pela miezul noptii i a doua zi, Duminec am revenit la Ploieti. In timpul vizitei la vie, Jean purta o jachet in carouri de culoare gri-negru. Sositi acas, cei trei ne-am desprtit. La cteva zile dup aceasta, s'a ntmplat atentatul contra lui Armand Clinescu, cnd ziarele au publicat fotografia de trist amintire, cu trupurile mpucate i aruncate pe una din strzile Bucuretiului, ale celor nou legionari care-l pedepsiser pe Clinescu, vinovat de asasinarea lui Codreanu. Dup atentat, ei s'au predat autorittilor politieneti pentru a fi judecati conform legilor Trii i a nu periclita vizta camarazilor ce se mai aflau nc nchii. La scurt vreme dup aceasta, prietenul lui Mitu i-a spus c in fotografia camarazilor schingiuiti i apoi mpucati, aruncati pe strad, a recunoscut haina lui Jean Ionescu. i-a dat seama c jacheta recunoscut in fotografia din ziar nu putea fi dect aceea care mbrcase trupul lui Jean, in vizita fcut la vie. I s'a confirmat presupunerea. A povestit deasemeni c oamenii care lucrau in podgoria lui au venit la el cu ziarul, in care era publicat fotografia camarazilor ucii, i l-au artat pe Jean Ionescu, identificat uor dup hain, spunnd c acesta este domnul care a fost aici la vie. n noaptea de 21-22 Septembrie 1939, dup pedepsirea lui Armand Clinescu, in ntreaga tar, in semn de rsbunare i intimidare a celorlalti membri ai Grzii de Fier, Regele Carol II i cei ce-l nconjurau au ordonat uciderea unui numr de legionari - aproape 300 -, trupurile lor fiind aruncate pe strad, sub pancarta cu inscriptia: "Aceasta va fi de aici nainte soarta asasinilor trdtori de ar". In cadrul acestui masacru svrit pe ntreg teritoriul trii, la Ploieti au fost mpucati: Comandantul ajutor legionar, COJOCARU ALEXANDRU i Legionarul FILIP DUMITRU, aruncati pe strada din fata Grdinii publice a oraului. M'am dus s-i vd. Erau stropiti cu var, ntruct era o zi foarte clduroas i rmitele pmnteti ncepuser s se descompun. La fata locului erau multi agenti ai politiei, venti s-i noteze pe cei ce vroiau s vad pe legionarii asasinati, pentru a completa fiele Sigurantei. Prezenta agentilor la locul tragediei, a produs team in rndul celor venti s vad pe cei mpucati, nct multi dintre ei plecau imediat pentru a nu fi notati. In acea noapte de 21-22 Septembrie, 1939, Regele Carol II mpreun cu guvernul Generalului Argeanu a deslntuit noaptea Sf. Bartolomeu a Legiunii i a ordonat omorrea cpeteniilor Micrii Legionare nchise in lagrele dela Miercurea Ciuc, Vaslui i Rmnicul Srat. Gheorghe Teodorescu, al crui brat nc l mai simteam alturi de-al meu din marul 16 din 29

efectuat in timpul campaniei electorale prin Ploieti, a czut i el rpus de gloantele ce s'au tras in legionarii din lagrul dela Miercurea Ciuc. Teodorescu fusese arestat in Ianuarie 1939. Tot in acea noapte de teroare, au fost asasinati camarazii prahoveni, Nicu Comnescu i Zosim Danielescu, studenti amndoi, detinuti in lagrul din Vaslui. Dup schingiuirea i mpucarea camarazilor Miti Dumitrescu, Dr. in Drept, Nelu Moldoveanu, student la Politehnic, fratii Cezar i Traian Popescu, studenti la Medicin, Jean Ionescu, student in Drept, Gigi Paraschivescu, student la Politehnic, Vasiliu Jean, desenator, Stnciulescu Marin, Lctu i Ovidiu Isaia, fotograf, care l pedepsiser pe Armand Clinescu, toti din Ploieti, i a celorlalti camarazi in frunte cu cpeteniile legionare depe ntreg cuprinsul trii, s'a deslntuit prigoan aprig. Beciurile politiei din Ploieti erau pline de legionari, cercetrile i schingiuirea cu btaia durau zi i noapte, urmnd apoi trimiterea lor in lagre. Dup terminarea actiunilor de anchet i evacuarea carcerelor politiei, agentii Sigurantei urmreau pe putinii legionari rmai nc liberi in ora. Continuam s fiu osta la Cercul de Recrutare, a crui cldire era alturi de cea a Chesturii politiei. Nu rare au fost cazurile cnd am fost arestat pe strad, in afara orelor de serviciu la Cerc, nchis la politie i btut de agentul Marinescu. Aceasta se ntmpla seara, iar dimineata mi se ddea drumul, de multe ori la interventia Cpitanului Dima Gheorghe, eful Biroului de mobilizare al Cercului de Recrutare, care tia unde m poate gsi atunci cnd dimineata nu m prezentam la servicu. Condamnrile legionarilor la nchisoare continuau. ntr'o sear, era aproximativ dup data de 1 Decembrie 1939, l-am ntlnit in ora pe Gic Tase venind dela Bucureti, unde urma Facultatea de Drept i mi-a povestit despre procesul in care fusese implicat i Mitu Rdulescu fiind condamnat la 10 ani munc silnic, urmnd s-si svreasc pedeapsa in nchisoarea din Chiinu. Cu el, au mai fost condamnati Costic Dumitrescu, Lucian Caramlu i Gheorghe Voicil, toti originari din Prahova. tiam c in acea zi va avea procesul la Bucureti i c printii lui Mitu se deplasaser in Capital pentru a fi de fata. Dup ntlnirea cu Gic Tase, am trecut pela casa lui Mitu, unde i-am gsit pe printii lui, care tocmai se napoiaser. Mi-au povestit despre felul cum decursese procesul, rugndu-m s plec, ntruct casa era suspectat de agentii politiei. 7) COMANDAMENTUL V TERITORIAL ntre timp, dup satisfacerea serviciului militar, am fost eliberat din armat, ns am rmas in continuare mobilizat ca rezervist, iar mai trziu, la 2 Mai 1940, am fost repartizat la Comandamentul V Teritorial Buzu. Acest comandament era o unitate militar menit s fac paza teritoriului romnesc, mpotriva actelor de sabotaj i mpotriva eventualelor parautri din afara granitelor. Comandantul Comandamentului Teritorial era Generalul de rezerv Serghiescu, originar din Buzu, un mare admirator al Regelui Carol II, asistat de un grup de ofiteri de rezerv concentrati: Cpitanii erbnescu, Epure i Locotenentul Stnescu. Cpitanul Epure era tatl Cpitanului activ de artilerie, ofiter cu renume, czut eroic in cursul unor incidente militare in timpul retragerii fortate a trupelor romneti din Basarabia, cu prilejul cedrii acestei provincii in mna Ruilor, in 1940. Vestea mortii fiului, Cpitanul de rezerv Epure, a primit-o in timpul concentrrii sale in cadrul Comandamentului V Teritorial. Din lucrrile de birou pe care le fceam in cadrul unittii, am observat c misiunea ce-o avea Comandamentul era i aceea de a face paz mpotriva unor eventuale actiuni subversive ale Micrii Legionare contra regimului carlist. Era o dublur a organelor de sigurant, a organelor politieneti i de jandarmerie, pe teren. Era in plin var a anului 1940, cnd s'a pus problema detarii mele din acest Comandament in nu tiu ce alt unitate i deasemeni nu tiu pentru care motive. Cu transferarea mea nu au fost de acord, afar de Generalul Serghiescu, ofiterii de rezerv anterior amintiti, plus un plutonier de rezerv. Interventia lor pe lng Generalul Serghiescu, ca eu sa rmn pe loc, a fost motivat de calificativul bun ce-l aveam in prestarea serviciului. Prerea mea este c ofiterii cari susineau cererea de rmnere pe loc aveau cunotin c intentia de permutare era in legtur cu apartenenta mea la Micare. In momentul cnd am aflat care este rolul Comandamentului V Teritorial, "paza mpotriva legionarilor", am fost surprins c se ordonase permutarea mea in 17 din 29

aceast unitate. Explicatia trebuie gasit ns in faptul c in tar situatia politic era haotic, iar conlucrarea ntre organele de securitate nu mai functiona perfect, pierzndu-se probabil controlul. nii ofiterii de rezerv i plutonierul major, cu exceptia Generalului Serghiescu, erau anticarliti. Aveam mare admiratie fat de aceti ofiteri cari, zi de zi, in discutiile purtate, i manifestau nemultumirea fat de starea politic ce domnea in tar i riscau s mearg in discutiile lor pn a critica regimul Regelui Carol II, pentru sfrtecarea Romniei, in urma cedrilor teritoriale. Semnificativ a fost faptul c, prin luna August 1940, misiunea Comandamentului V Teritorial ncepuse s piard din important, fapt care se datora desigur, evenimentelor politice in curs, cnd situatia Regelui devenise din ce in ce mai ubred. Tot datorit aceluiai motiv, la 8 Septembrie, am fost oficial demobilizat din armat. Mi s'a dat drumul ns sa plec acas, in ziua de 3 sau 4 Septembrie 1940. III. BIRUINTA SI PRIGOANA ANTONESCIANA 1) 3 SEPTEMBRIE 1940 In ziiua cnd mi se fceau formele de lsare la vatr, in Comandamentul V Teritorial domnea stare de nelinite i se vorbea de o eventual schimbare politic in tar. Toata trupa a fost eliberat i trimis in grab acas, fr s tim ce s'a ntmplat, pentruc eram ncazarmati i nu aveam niciun contact cu lumea din afara. Sosit la Ploieti, am auzit de cele ntmplate la 3 Septembrie 1940. Venind acas, din contactul cu Mitu Rdulescu, am aflat despre schimbarea situatiei politice in tara, schimbare nc in curs, cauzat de presiunile Micrii Legionare asupra Regelui Carol II de a abdica, eveniment petrecut in dimineata zilei de 6 Septembrie 1940, ziua biruintii legionare. Actiunea s'a soldat cu lupte desfurate ntre legionari i autoritti, in mai multe centre principale din Romnia. In atacul dela Vlcele-Braov, din ziua de 3 Septembrie, cnd legionarii au ncercat sa ocupe postul de Radio-Bod, au czut mpucati, din Prahova, camarazii: Lucian Caramlu, din comuna Moreni, licentiat al Academiei Comerciale, doctor in Drept, i Gogu tefnescu, din Ploieti, functionar. La funeraliile celor doi legionari, ale cror trupuri nensufletite au fost depuse in Biserica Sfintii mprati din Ploieti, unde s'a oficiat un serviciu divin, a luat parte i Comandantul Micrii Legionare, Horia Sima. Dup oficierea slujbei, era ntr'o Duminec, cortegiul funerar s'a ndreptat spre Predeal, unde cei doi camarazi au fost nmormntati. Dup demobilizare, mi-am reluat serviciul la rafinria Vega, unde am nceput s reorganizez sectia legionar, tot cu ajutorul camaradului Curc Constantin. Am nchiriat o camer in Calea Vleni, folosit ca sediu al organizatiei, unde se tineau regulat edintele de cuib, respectiv ale sectiei. 2) EVENIMENTELE DELA 21 IANUARIE 1941 Dup biruinta legionar dela 6 Septembrie 1940, colaborarea dintre Micare i Generalul Antonescu, devenea din ce in ce mai critic, ntruct Generalul, sub presiunea anumitor cercuri politice dumane nou, intentiona s ndeprteze pe legionari dela crmuirea trii. Momentul traducerii in fapt a acestei lovituri nu a ntrziat s vin, cand pe strzile Bucuretiului, la 19 Ianuarie 1941 a fost mpucat ofiterul german de aviatie, Doring i Ministrul de Interne, Generalul Petrovicescu a fost destituit din funcie de ctre General, sub pretextul c nu asigurase paza ostailor germani aflai in Romnia. Micarea Legionar organizeaz o manifestatie de solidaritate a studentilor din Bucureti cu Generalul Petrovicescu. Manifestatii asemntoare au avut loc i in alte orae principale ale trii, iar cea dela Ploieti a avut caracterul unui mars, strbtndu-se strzile oraului. In timp ce pentru ziua de 21 Ianuarie 1941, toti prefectii de judete instalati oficial in functii, prin decretlege, erau convocati la Bucureti, Conductorul Statului a profitat de absenta lor i a numit in locul acestora, prin simple ordine telegrafice sau telefonice, ofiteri superiori. Prefectul judetului Prahova, cu reedinta in Ploieti, era avocatul Mntlut. Refuzul prefectilor legionari de a preda 18 din 29

posturile ce le detineau, l-a determinat pe Generalul Antonescu s dea ordin ca armata s intervin pentru ocuparea cldirilor prefecturilor i evacuarea legionarilor din ele. In urma acestei dispozitii, Prefectura de Prahova a fost ocupat de trupe. Pentru a-si consolida pozitia, Generalul a ordonat concentrarea militarilor rezerviti. Se lansase i pentru mine un asemenea ordin. In cldirea Politiei Ploieti, al crei chestor era avocatul Paul Cojocaru, se baricadase profesorul Miu Tase, mpreun cu o echip de legionari, fr a ceda somatiilor de evacuare, din partea armatei. Asupra lor se trgeau focuri de arm, iar tunurile uoare postate in fata Chesturii, i ndreptasera tevile ctre ei, pentru a deslntui tirul. Profesorul Tase, care a organizat i condus actiunea de aprare a institutiei, mpreun cu ceilalti camarazi au rezistat pe pozitie. La Sediul legionar al Garnizoanei Ploieti, in fata cruia erau postate mitraliere cu servani, se afla Costic Dumitrescu, in fruntea mai multor camarazi legionari, iar cldirea Telefoanelor se afla sub controlul legionarilor comandati de Gheorghe Crciumaru. Functionarii de serviciu dela Telefoane, in exercitarea serviciului lor obinuit, lucrau sub controlul camarazilor notri. Legionarii nu au cedat posturile de aprare, decat atunci cand a venit ordin din partea Comandantului Micrii Legionare, transmis ctre toti legionarii din tar, ca ei s se retrag din cldirile de Stat. 3) MPUSCAREA COMANDANTULUI LEGIONAR VICTOR SILAGHI I A CAMARADULUI BADEA POPESCU In luna Noembrie 1940, Comandantul Legionar Victor Silaghi, avocat, fusese numit eful judetului Prahova, in locul profesorului Miu Tase. Pe Victor Silaghi l-am cunoscut la sediul legionar al Garnizoanei Ploieti. ntr'una din zile, venise un grup de ziariti italieni, dornici printre altele s viziteze i Valea Prahovei. Victor Silaghi mi-a spus s-i nsotesc pe vizitatori i, in special, s le art mormintele legionarilor dela Predeal. I-am nsotit in maina condus de camaradul Mihai Codreanu. La 21 Ianuarie, data izbucnirii conflictului ntre Micarea Legionar i Generalul Antonescu, Prefectura judetului Prahova se afla sub control militar. Cordoane de mitraliere se aflau in curtea Prefecturii i in afara gardului de fier ce nconjura cldirea. nsotit de Costic Dumitrescu i Badea Popescu, Victor Silaghi s'a dus la Prefectur pentru a sta de vorb cu noul prefect, un colonel, in legtur cu cele ce se petreceau. Au trecut prin cordoanele de militari, ncercnd s intre prin ua principal a cldirii, care era ncuiat, ceeace i-a determinat s ncerce a ptrunde printr'o ue lturalnic, dar i aceasta era nchis. Cnd ncercau s fac acest lucru, gloantele trase din interiorul cldirii l-au lovit mortal pe Victor Silaghi. Gloantele l-au nimerit deasemeni pe studentul Badea Popescu, eful Frtiilor de Cruce din Ploieti, decedat in spital. Costic Dumitrescu a fost i el lovit de focuri de arm, fiind rnit uor la bratul drept. Nu s'a putut stabili cine a tras. Era dealtfel greu a face aceast constatare in situatia dat. Se presupune c rafalele de gloante au fost trase de un sublocotenent nsrcinat cu paza holului Prefecturii, fr s fi fcut uz de obinuita somatie. Dup cele petrecute la Prefectur, ateptam s intervenim in caz de nevoie, pentru aprarea dreptului nostru legitim, cci pretutindeni in institutiile unde se aflau legionarii, prezenta lor era justificat de numirea legal a guvernului, de sub conducerea Generalului Ion Antonescu, in care guvern, Comandantul Micrii Legionare,Horia Sima detinea postul de Vicepreedinte al Consiliului de Minitri. Desrcinrile din posturile oficiale detinute de legionari puteau fi fcute numai printr'un contra decret-lege i nu aa cum s'a procedat, prin forta armat. In ceeace privete felul cum erau organizate lucrurile pe teren, in cazul cnd ar fi trebuit s se intervin, la Ploieti situatia era bun, cand in ziua de 23 Ianuarie 1941, Conducerea Micrii Legionare d ordin de retragere a tuturor legionarilor depe pozitiile ce le detineau: Dup dou zile de rezistent, situaia lui Antonescu era disperat. Trei ptrimi din tar i aproape totalitatea Capitalei sunt controlate de fortele legionare. Dar in acest moment decisiv, atunci cnd Antonescu nu mai avea alt ieire dect s capituleze, Hitler ddu ordin diviziilor 19 din 29

germane care se aflau in Romnia, s intervin in favoarea Generalului. Dintr'o lovitur situatia s'a rsturnat in favoarea Generalului. Eu nsumi am primit, in noaptea de 22- 23 Ianuarie, un ultimatum din partea lui Hitler, cerndu-mi s renunt la orice rezistent contra lui Antonescu, sub amenintarea unei actiuni militare fulgertoare. n aceste conditiuni, nu mai puteam face altceva dect s dau ordin de retragere. Nu puteam risca s intru in conflict cu armata german care se afla in Romnia pentru a apra tara contra amenintrilor sovietice." Horia Sima Afar de aceasta, legionarii au primit ordin s se prezinte la posturile lor vechi de lucru. Personal m'am prezentat la serviciu in rafinria Vega. Dup ncetarea rezistentei, au nceput arestrile in mas ale legionarilor. La Curtea Martial, instituit in cldirea Scolii primare Nr. 3 din Calea Roman-Ploieti, procesele camarazilor inculpati in actiunea aa zisei Rebeliuni", se judecau fr ntrerupere, condamnrile la nchisoare fiind de ordinul zecilor de ani. Legionarii acuzati erau detinuti ntre zidurile reci ale Penitenciarului din strada Rudului, de unde erau adui la instanta militar de judecat, mrluind dealungul Cii Romane. Zilnic, de dimineat pn seara, Calea Roman oferea cettenilor oraului acelai tablou: legionari cu lanturi la picioare, escortati de sentinele cu baioneta la arm, erau adui pentru a-i primi sentinta de condamnare, fcnd apoi drumul ntors, ctre Penitenciar. Zilnic pe Calea Roman se putea vedea acelai tablou al camarazilor escortati, care abia se mai tineau pe picioarele ferecate in lanturi. Se micau in sgomotul ritmic al verigelor de fier i rspundeau dnd din cap, salutului adresat din partea cettenilor, cu mult discretie, cci agentii de politie ai regimului carlist intraser din nou in actiune mpotriva noastr, de data aceasta i cu mai mult vigilenta. Preedinte al Curtii Martiale era Maiorul de justitie Manea, dac-mi amintesc bine numele, care, in multe cazuri de condamnare, tinea cont nu numai de acuzatia de participare a respectivului camarad la "Rebeliune", ci i de cele ce i se opteau in ureche de diferite persoane din cercurile adverse nou. 4) PRIGOANA Ateptam s fiu arestat in orice moment! ntre timp se dduse dispozitie pe Garnizoan s nu ne lsm prini ntruct se ncerca din nou distrugerea in mas a cadrelor legionare. Pstram contact cu grupul de camarazi de la Consulatul german din Ploieti, unde se refugiase dup ncetarea rezistenltei, 23 Ianuarie. In rafinria unde lucram, dealtfel ca i in toate celelalte ntreprinderi din Ploieti, ct i in regiunile cu sonde petrolifere din judet, era instituit paza militar. La Vega, comanda grzii militare o avea Locotenentul de rezerv Ionescu, nvttor de profesie, cu care aveam legturi de serviciu. Lucrarn la o sectie tehnic, cu nc patru colegi de birou, cari erau mereu ngrijorati de soarta mea, de a nu fi arestat, oferindu-se in momentul cnd vor observa cel mai mic semn in acest sens, s-mi dea de veste. La nceputul lunii Februarie 1941, am fost rugat telefonic s trec pe la Locotenentul Ionescu, comandantul grzii militare, care avea biroul ntr'una din cldirile fabricii. De data aceasta, mi-a spus c motivul chemrii la el depete cadrul problemelor ce rezolvam alte dti, fiind vorba de o adres recent primit din partea Curtii Martiale, in care i se cerea s mi se ia declaratie despre felul i unde mi-am petrecut timpul in perioada evenimentelor dela 21-23 Ianuarie. Mi-a spus c i este penibil, fata de mine i de Micare, el fiind georgist", s-mi ia o asemenea declaratie, dar are ordin s fac aceasta. Locotenentul avea biroul ntr'una din neperile Casinoului rafinriei. Cstorit fiind i obligat s locuiasc in incinta ntreprinderii, i s'a pus la dispozitie o locuint chiar in vecintatea Comandaturii. Era in jurul orei 12 cnd Locotentul mi lua declaratia i la un moment dat sotia lui l-a rugat s vin putin afar pentru a-i vorbi. In acest timp am avut posibilitatea s citesc adresa Curtii Martiale, rmas pe masa ofiterului, cu mentiunea: Inaintati sub luare de declaratie i escort, pn la orele 16, pe Ioan Boac". Dupce a terminat discutia cu sotia, a revenit in birou i mi-a spus c fiind ora prnzului, vrea s ia masa i c pot face i eu acelai 20 din 29

lucru. M'a rugat s m napoiez, dupce m'a asigurat c nu se va ntmpla nimic, ntruct este vorba numai de o formalitate ce trebuie ndeplinit. El nu tia c ntre timp eu citisem textul adresei Curtii Martiale, prin care se cerea arestarea mea. Era el georgist", dar ,ordinul era ordin!" M'am dus acas, i-am povestit mamei cele ntmplate i c trebuie s plec, cci altfel voi fi arestat. Ea s'a bucurat c pe deoparte pot fi pus la adpost, iar pe de alt parte se lupta s-si nbue durerea sufleteasc, cnd se gndea la ce se va ntmpla deacum nainte. Mi-am luat aparatul de ras i cteva batiste i dupce i-am srutat mna i ea m'a mbrtiat, am plecat. Am folosit drumul cel mai scurt pentru a ajunge la Consulatul german, unde se aflau ceilalti camarazi, crora le-am spus cele ntmplate, iar ei rznd mi-au spus: Ia loc pe scaun i fi binevenit in mijlocul nostru." Prin Consulatul german trecuser aproape toti camarazii plecati in Germania. Cu ajutorul unei maini a armatei germane i uniforme osteti ale acesteia, o manta i un chipiu, legionarii erau transportati pn la Timioara. De faptul c in Consulat se aflau legionari i c prin intermediul acestuia ei plecau din tar, guvernul antonescian avea cunotint i pentru acest motiv se intervenea mereu la Legatia German din Bucureti, respectiv Consulatul din Ploieti, pentru a se lua msuri de ncetare a acestei asistente. Consul la Ploieti era Heinz Mgge. El avea ntelegere fat de situatia in care se afla Micarea Legionar in urma evenimentelor petrecute la 21 Ianuarie 1941 i deci fat de noi i nu se conforma interventiilor Legatiei, unde ntr'una din zile fusese chemat pentru a da referiri in legtur cu aceasta. Mgge i secretarul su refuzau deasemeni s rspund organelor de politie din Ploieti, care se adresau deseori cu ntrebarea privind prezenta legionarilor in consulat. Un curier al armatei germane trecea odat pe sptmn, dis de dimineat pe la noi, pentru a ne ntreba dac vreunul este interesat a fi dus pn la granit, pentru a pleca din tar. Curierul trecea pela Consulat in baza unei dispozitii primit dela Bucureti, de comun acord cu Centrul Micrii Legionare. i multumeam acestuia, care purta in mn o manta i un chipiu militar german pentru eventuala noastr deghizare, spunndu-i c nu pleac nimeni. Problema cea mai dificil era ieirea din Consulat seara, lucru absolut necesar pentru mentinerea contactului cu legionarii aflati in libertate. Prsirea Consulatului era dificil ntruct cldirea era suspectat de politie. Dar desigur, nu putea intra in incinta ei, conform legilor dreptului international. La cteva zile dup ncartiruirea mea in ascunzi, am nceput s ies seara, dei era greu de plecat i revenit in cldirea Consulatului i datorit faptului c reflectoarele electrice puternice instalate in mod special prin pomi sau alte nltimi, pentru o mai uoar supraveghere a oraului in urma "Rebeliunii", fceau ntunericul noptii egal cu lumina zilei. Aproape ntreg oraul Ploieti, in timpul noptii, avea un aspect feeric, prin lumina lmpilor montate deasupra caselor sau prin pomi, ceeace, pe noi, dei urmriti de politie, nu ne stingherea. Dimpotriv, era in avantajul nostru, cci recunoteam mai uor dela distant patrulele militare ce se plimbau pe toate strzile i legitimau pe orice cettean ntlnit. Militarii aveau ordin s cear nu numai actele de identitate, dar s i aresteze pe cine considerau c este suspect precum aveau i dreptul s mpute pe orice cettean asupra cruia s'ar fi constatat port ilegal de arm. 5) PLEBISCITUL Pentru a verifica dac politica sa extern este just, mai ales fiindc nu avea niciun partid pe care s se sprijine, Generalul Antonescu a convocat natiunea s se pronunte printr'un plebiscit asupra politicii lui interne i externe. ntre 2-5 Martie 1941, cettenii romni au rspuns favorabil in proportie de 99%, dupce se folosise cunoscutele metode de constrngere a maselor. Prin plebiscit s'a efectuat totodat i un control al populatiei, scontndu-se prinderea unora dintre cei ascuni in urma evenimentelor dela 21 Ianuarie. Celor ce se prezentau la vot, i trcbuia s se prezinte toat lumea, li se aplica tampila "Votat Plebiscit", pe Buletinul de idcntitate sau Livretul militar. Cei ce se prezentau la urm, trebuiau s rspund prin "Da" sau "Nu", dac sunt sau nu pentru politica Generalului. Multi au rspuns "Nu". Pentru acetia, consecintele au fost neplcute, cci unii dintre ei au fost btuti de ctre agentii de politie sau cei 21 din 29

electorali. Cazuri de acest fel au fost semnalate i la Ploieti. Dup votare a nceput controlul legitimatiilor pe strad, intentionndu-se desigur, identificarea legionarilor urmriti, care din cauza situatiei lor, nu s'au putut prezenta la vot i deci nu posedau tampila "Votat Plebiscit". Dar i aceast criz am trecut-o cu bine, ntruct o tampil fcut de noi "ad-hoc", a aprut pe legitimatiile ce le posedam, nct atunci cnd eram controlati pe strad, puteam face dovada c satisfcusem dispozitiile cerute de prezentare la plebiscit. 6) URMRIREA ntruct nu puteam abuza de bunvointa celor doi germani dela Consulatul din Ploieti, consulul Mgge fiind chemat ntr'una din zile la Bucureti pentru a declara dac tine ascuni legionari, am evacuat cldirea, respectiv camera ce ne fusese pus la dispozitie i fiecare dintre noi ne-am gsit un adpost pela camarazi, chiar dac aceast gzduire era numai pentru o zi i o noapte. Eram pretutindeni bine primiti, indiferent dac apelam la serviciille lor la or trzie din noapte. Ne-am bucurat deasemeni in foarte multe cazuri i de ospitalitea multora dintre prietenii notri legionari. Totui, in ciuda patrulelor militare frecvente pe strzi, a perchezitiilor ce se fceau prin casele noastre, cnd se rveau toate lucrurile, reuisem s stabilim legtura ntre camarazi, pstrndu-se contactul. S'a stabilit s se tin edinte in "3". Politia ns era att de vigilent nct s'a renuntat la edinte i s'a recurs la sistemul de a ne ntlni seara pe strad sau unde mprejurrile permiteau pentru a depune legmntul, ca apoi s ne desprtim, dup ce se comunicau diversele dispozitii. Pentru reuita ntlnirilor, pentru a nu fi identificati de politie, foloseam locurile cele mai aglomerate cu oameni. Dar cum numrul legionarilor din Ploiesti se micora, prin plecarea unora peste hotare i prin arestrile operate in mas, urmate de ntemnitri, politia ne supraveghea mai bine, nct prigoana devenea din ce in ce mai aprig. Fat de aceast situatie dealtfel general in tar, s'a luat imediat hotrrea ca pstrarea contactului ntre noi s se fac prin sistemul de 3 camarazi, astfel c numai eful de cuib cunotea pe cei doi membri, fr ca acetia s se cunoasc reciproc. n felul acesta, posibilitatea de identificare a tuturor membrilor de ctre politie era mai redus. Dup un anumit timp de cnd eram ascuns, am trecut ntr'o sear pe acas. Cu aceast ocazie mi-a spus mama c in ziua cnd trebuia s fiu arestat i naintat Curtii Martiale, a venit o grup de soldati in locuinta noastr ntrebnd de mine. Cnd li s'a spus c nu sunt acas, au cerut s perchezitioneze ncperile. M'au cutat prin garderob, sub pat i pe unde i-au nchipuit c pot fi ascuns. Aceasta se ntmpla imediat dup amiaz, in ziua cnd mi s'a luat declaratia de ctre Locotenentul Ionescu, ntruct pn la orele 16, trebuia s fiu naintat instantei judectoretimilitare. Am aflat dup aceea c Locotenentul Ionescu, nsrcinat cu arestarea mea, fusese pedepsit pentruc m scpase din mn. Am regretat acest lucru, dar aveam contiinta mpcat c ceeace fcusem era o fapt svrit nu din interes personal, ci pentru o cauz care, alturi de multiplele actiuni ale Micrii avea s serveasc idealului legionar. Atitudinea Generalului Antonescu fat de Micare fusese o nelegiuire, cu binele cunoscute rezultate negative ce le-a avut mai trziu. Printre multi camarazi i prieteni cari m'au gzduit in timpul ct am fost urmrit de politie, mi amintesc de unul dintre acetia, care m'a primit oridecteori aveam nevoie, in casa lui din apropierea oraului. Din pcate, acolo nu am rmas mult vreme, datorit unei imprudente a mea ce ar fi putut avea consecinte grave, att pentru mine ct i pentru el, cci apruse un decretlege care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei ce adposteau pe legionarii urmriti de politie. Fiind angajat la Vega, pleca dimineata de acas i venea seara, nct peste zi eram singur in locuinta lui. Era iarn i fceam foc pentru a nclzi camera in care stam. Cartierul unde locuia el era mic; erau numai cteva case. Ieitul fumului prin co, in timpul cnd vecinii tiau c el este la lucru, i-a intrigat pe acetia, ncepnd s discute ntre ei. O astfel de discutie a avut loc in prvlia bcanului din cartier, acesta spunndu-i binevoitorului meu ce se vorbea ntre vecini. Locatarii cunoteau obiceiurile caselor i tiau c in acea locuint, ziua, nu este nimeni acas 22 din 29

pentru a face focul. I-a explicat negustorului c fiind ger, a lsat soba s ard permanent. Am fost nevoit s prsesc imediat casa unde eram adpostit. Altfel riscam s fiu prins. Din cauza urmririlor intense, foarte greu ne puteam mica. M'am bucurat in aceast perioad i de gzduirea familiei Loghiade. Ion Samoil, dup 23 Ianuaric 1941, fiind cutat de politic, a plecat din Ploieti in Transilvania, de unde era de origine. Din localitatea unde se afla, a reuit s stabileasc contact cu noi. Interesndu-se care este situatia in Prahova, din punct de vedere al securittii, ntruct vrea s vin aici, i s'a spus s rmn pe loc. Nu tim cum a interpretat el dispozitia dat, cci s'a deplasat totui la Ploieti. Consecinta a fost neplcut, ntruct imediat dup sosire a fost arestat. Reusete s scape din nchisore, iar mai trziu, dup terminarea rzboiului, Samoil este arestat in cadrul Echipei Ic Tnase, Ion Golea, Alexandru Popovici i ceilalti camarazi, condamnati la moarte, prin sentinta dat in "Procesul legionar din Romnia, 9-12 Octombrie 1953". Dup o or anumit, seara, nu se mai putea circula prin ora, iar dimineata frecventarea strzilor era permis numai dup ora 4. Deasemeni, deplasarea dintr'o localitate in alta se fcea numai pe baza unei autorizatii speciale, eliberat de politie sau de o unitate militar. Pentru rezolvarea unor anumite probleme legionare, m deplasam uneori la Bucureti, unde cltoream cu bilet de voie militar, pus adesea la dispozitie de un camarad, care ntre timp fusese concentrat. Cnd m ntorceam ntr'o sear dela Bucureti, pentruc trenul avusese ntrziere, am depit "ceasul politienesc". In cazuri de acest fel, majoritatea cltorilor rmneau peste noapte in sala de ateptare a grii, pn cnd se relua circulatia pe strad, ntruct riscau s aib neplceri cu autorittile politieneti, bnuind pe origine de legionarism. S rmn in sala de ateptare a grii, era prea imprudent, cci dei pretutindeni era "camuflaj contra luminii", din cauza bombardamentelor aeriene i oamenii greu se recunoteau ntre ei la fat, a fi putut fi identificat. Era timp de toamn rcoroas i ploua. M'am hotrt s plec din gar. Cnd mai aveam ctiva pai pn s ajung la adresa dorit, m'au ntmpinat doi sergenti de strad, legitimndu-ma i pentruc nu respectasem "ceasul politienesc", am fost dus la primul Comisariat. Era in miez de noapte, cnd cei doi sergenti au raportat comisarului, surmenat din cauza serviciului, c m'au gsit la or nepermis pe strad. Am intervenit imediat la comisarul abia trezit din somn, cruia i-am spus c vin dela Bucureti i trenul a avut ntrziere. Am artat biletul de voie (cu bilet de voie militar se putca circula i in tinut civil), prin care am putut face dovada celor afirmate. Comisarul a fcut observatie celor doi sergenti c se leag de "oameni cumsecade", in loc s prind delincventii de rnd. Am fost eliberat imediat. 7) RECENSMNTUL Dup votarea Plebiscitului, care a avut ntre altele i scopul identificrii legionarilor ascuni, la 6 Aprilie 1941, a avut loc "Recensmntul populatiei". Aceast actiune avea deasemeni dublu scop: - Recensmntul propriu zis al populatiei i - Eventuale identificri ale unora dintre legionarii aflati in ilegalitate, ntruct numrtoarea locuitorilor a fost fcut de echipe speciale, formate din functionari de stat, cari au mers din cas in cas. n echipele de functionari nsrcinati cu recenzarea populatiei, fusese concentrat tot aparatul politienesc, toti agentii Sigurantei. Operatia a avut loc in aceeai zi, la aceeai or, in ntreaga tar. Dispozitia a fost ca toti cettenii, in ziua de 6 Aprilie, dela o or matinal, s fie prezenti acas pentru a se putea completa formularele Recensmntului. Prin legturile ce le aveam cu unii dintre simpatizantii legionari, functionari la politie, nedescoperiti, am aflat c prin Recensmnt se urmrea prinderea unora dintre noi, pentruc se fcea nu numai apelul persoanelor, ci i nregistrarea ncperilor. Aadar, cei nsrcinati cu lucrul pe teren, aveau dreptul s mearg prin toate camerele unei locuinte. Fat de aceast situatie, practic, in ziua de 6 Aprilie 1941, nu mai puteam face uz de niciunul din adposturile noastre, pe care ni le puneau la dispozitie camarazii i prietenii 23 din 29

notri i fiecare dintre noi ne-am petrecut acea zi de 6 Aprilie, aa cum mprejurrile ne-au ngduit. 8) NCEPUTUL RZBOIULUI CONTRA RUSIEI SOVIETICE, 21-22 IUNIE, 1941 "Dei nu s'a nscut nc rusul de care s ne fie fric, grij tot ne inspir, ba putem zice, cu sigurant c ne ateapt vremi grele. Despre biruinta cauzei drepte, nu ne ndoim, precum nu ne ndoim c, oricare ar fi curentul care se ridic contra civilizatiei, el trebue s fie nimicit cu vreme." Mihai Eminescu, "Tendinte de cuceriri", Revista TIMPUL, 7 Aprilie 1878 IN PADUREA DOBRINA Martie 1919 "In primvara anului 1919, iat-ne adunati ntr'o dup amiaz in pdurea Dobrina, care st de straj pe nltimile din jurul Huului. Cine? Un grup de vreo 20 de elevi de liceu din cursul superior, a 6-a, 7-a, 8-a. Convocasem pe aceti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problem grav, dei viata noastr abia nmugurea. Ce facem dac vin bolevicii peste noi? Prerea mea, asupra creia au czut i ceilalti de acord, era aceasta: dac armata bolevic va trece Nistrul i apoi Prutul, ajungnd s ncalce i locurile noastre noi s nu ne supunem, ci s ne retragem cu totii in pdure narmati. Aici s organizm un centru de aciune i de rezistent romneasc i prin lovituri date cu mestrie, s sdruncinm inamicul, s mentinem o stare de spirit, de neaplecare, i s ntretinem o scnteie de ndejde in mijlocul masei romneti din sate i orae." Corneliu Zelea Codreanu, "Pentru Legionari" "In 1940, ca urmare a situatiei create prin pactul de neagresiune germano-rus dela 23 August 1939 i prin nfrngerea puterilor occidentale europene de catre Germania, Romnia a fost jefuit din nou de ctre Rusia, care i-a luat Basarabia, Bucovina i partea de Nord-Vest a Moldovei; iar pe baza Dictatului dela Viena, 30 August 1940, impus de Germania i Italia, jumtate din Nord Vest a Transilvaniei a trecut sub stpnirea Ungariei i partea de Sud a Dobrogei, am fost obligati s'o dm Bulgariei. Pentru a-i reface frontierele pierdute la Rsrit i Apus, Romnia a intrat in al doilea rsboiu mondial alturi de Germania in contra Rusiei." General Platon Chirnoag, "Istoria politic i militar a rzboiului Romniei, contra Rusiei sovietice." In preziua lui 21 Iunie 1941, patrulele militare in ultimul timp mai putin frecvente pe strzile oraului Ploieti, pentru a face paza mpotriva legionarilor, i reluaser activitatea. De data aceasta, prezenta lor pe strzi era motivat de nceputul rzboiului, deslntuit in noaptea de 21-22 Iunie 1941. De faptul c rzboiul va ncepe in curnd, fusesem informati de Heinz Mgge, dela Consulatul german din Ploieti. n acea noapte am fost adpostit de un prieten. De dimineat, din cotidianele aprute in ziua de 22 Iunie, s'a aflat de nceputul rzboiului i s'a luat cunotint de Chemarea Generalului Antonescu, Conductorul Statului Romn, ctre ntreg poporul, in care se spunea printre altele: OSTAI, Va ordon: Treceti Prutul", iar, ctiva ani mai trziu, Aron Cotru scria: Ion In a vietii lupt fr de sfrit, nvtat din veac in veac a pierde, iat-l pe Ion peste Nistru pornit, cu pas ca de fulger cu inima verde. 24 din 29

Aron Cotru ........... Gazda plecnd la lucru, am rmas singur in cas i m plimbam dela un capt la cellalt al camerei. De aici am plecat a 2-a zi, cnd s'a nserat. Prins fiind de mprejurri, ntre cei patru pereti ai camerei, reflectam asupra situatiei ce se creiase in acel moment de nceput al rzboiului, al cruciadei in care se angajase poporul romn. Intreaga tar se afla in rzboiul mpotriva cutropitorului sovietic, dup rpirea Basarabiei, la sfritul lunei Iunie 1940. Presa aducea la cunotinta ntregului popor ordinele de zi pe armat, in legtur cu victoriile ei repurtate alturi de cea german, despre faptele de vitejie ale ostailor romni, care luptau pentru cauza sfnt de a-i rectiga teritoriile rpite de catre Rui. Aviatia sovietic fcea adesea incursiuni in spatiul aerian al trii, ajungnd pn in zona industrial din Ploieti, incendiind rezervoare cu material petrolifer. Aprovizionarea populatiei cu alimente se rationalizase. Pretutindeni se simtea starea de rzboiu, ncletarea poporului romn cu dumanul care de secole rvnea la teritoriile romneti, iar de decenii, prin mijlocirea comunismului, tindea la ntronarea nelegiuirilor nu numai in Romnia, ci i in ntreaga lume. n ziua de 21-22 Iunie 1941, se deslntuise rzboiul mpotriva pericolului pe care Cpitanul l vestise nc din anul 1919, in Pdurea Dobrina. Pericolul semnalat de Cpitan din frageda-i vrst, acuma se tradusese in fapt, ceeace ne-a pricinuit mare mhnire i tulburare, ntruct ferecati fiind in nchisori, ascuni de urmrirea organelor politieneti, sau aflati peste hotare in Germania, multi dintre noi cram redui la a fi simpli spectatori ai celui mai crncen rzboiu pe care l-a cunoscut ntreaga omenire. Intr'o astfel de situatie concepuse Generalul Antonescu s se afle Micarea Legionar la izbucnirea rzboiului: "ndeprtndu-i pe legionari dela putere i apoi tinndu-i in nchisoare pn in momentul catastrofei, el a sabotat unica posibilitate de salvare a trii. Pn la urm a czut el nsui victim sistemului politic pe care l-a creat. A fost sfiat de rechinii ce i-a adunat in jurul lui. Singurii cari puteau fi alturi de Mareal in aceste clipe, cnd aripile destinului se abteau greu asupra lui, legjonarii zceau in nchisoare, erau trimii pe front cu ordine speciale sau i mucau neputinta in lagrele din Germania." Horia Sima Fat de aceast situatie i pe noi legionarii din Prahova ne preocupa gndul s ne predm autorittilor, cci vroiam s fim trimii pe front, ns nesiguranta traducerii in fapt a celor gndite de noi i bnuiala c vom fi trimii mai curnd in nchisoare dect pe front, ne-a determinat s renuntm la acest lucru. 9) CEREREA LEGIONARILOR CTRE MAREALUL ANTONESCU DE A FI TRIMII PE FRONT ntre timp, Generalul Antonescu primise gradul de Mareal. Nu-mi aduc aminte data exact, oricum aceasta se ntmpla prin vara anului 1941, cnd dela Centrul Micrii Legionare din Bucureti am primit textul unui manifest pe care aveam nsrcinarea s-l facem ct mai repede cunoscut public. Era o cerere din partea legionarilor, adresat Marealului Ion Antonescu, de a fi trimii pe front in cele mai naintate pozitii mpotriva dumanului. Era vorba de legionarii din nchisori i cei ascuni. In cerere se lua angajamentul ca acei dintre noi care nu vom avea onoarea s murim in lupt, dup terminarea rzboiului, s ne prezentm instantelor in drept, pentru ispirea pedepselor pronuntate mpotriva noastr de ctre Curtile Martiale, in urma evenimentelor dela 21 Ianuarie 1941. Cererea noastr nu a fost aprobat de Mareal. Pentru participare la "Rebeliune", fusesem deasemeni condamnat in contumacie. Aflasem c am avut dou condamnri, fr s tiu ns motivul i cti ani prevedea fiecare sentint. Textul cererii adresate Marealului Antonescu pentru a ne permite nrolarea pe front, fusese ncredintat mie i camaradului Gheorghe Jugnaru, cu scopul de a fi rspndit in oraul Ploieti. Cererea-manifest a fost rspndit de ctre toate garnizoanele legionare din tar. 25 din 29

L-am cunoscut pe Gheorghe Jugnaru nainte de a fi locuit cu el mpreun, in majoritatea timpului, ct am stat ascuni. Eliberat in toamna anului 1940, din nchisoarea Braov, unde executa o pedeaps de zece ani, cci era nvinuit de participare la complot mpotriva Regelui Carol II, a fost deasemeni nevoit s se sustrag dela urmrire, pentru participare la "Rebeliune". Din nchisoare ieise cu o afectie pulmonar, depe urma creia avea mult de ptimit, si conditiile neprielnice de traiu, pe care trebuia s le ndure ca urmrit, i accentuaser suferinta fizic. Gheorghe Jugnaru reuise s nchirieze o camer de locuit, modest mobilat, ntr'o cas foarte slab construit, din paiant. In ce ma privete, o duceam greu cu locuitul, dei eram pretutindeni bine primit de camarazi i prieteni. Dar era penibil s bati mereu la uile oamenilor, uneori noaptea trziu. Astfel, Jugnaru mi-a oferit adpost in camera lui, fiind nevoie s ma prezint proprietarului, respectiv proprietresei, care se ocupa cu administratia ncperilor nchiriate, creia i-am spus c lucrm ntr'o fabric, in schimb de noapte. A zmbit i a luat declaratia noastr de buna. ntelesese dnsa despre cine este vorba, dei tia bine ce i s'ar fi putut ntmpla, in cazul cnd noi am fi fost descoperiti de politie. Proprietarii erau nite oameni cu suflet bun i aveau ntelegere fat de situatia noastr dificil. Am stabilit ordinea pe teren in vederea rspndirii manifestului cu privire la trimiterea pe front, actiune desfurat cu succes i dis de dimineat, cettenii oraului au luat cunotint despre cererea adresat de ctre legionari Marealului Antonescu, prin manifestul gsit in curti sau la intrrile locuintelor. 10) O EDINT N MUNTI Vara anului 1941 trecuse. Toamna i iarna adusese cu ele multe neajunsuri, in special familiilor camarazilor ntemnitati, crora in multe cazuri le lipseau strictul necesar traiului. Vetile din nchisori, transmise dela Aiud prin Ion Samoil i Gabi Popescu, fratele studentilor in medicin Traian i Cezar, mpucati in urma executrii lui Armand Clinescu, i prin camaradul Ion Ciupal din Braov, erau alarmante. Lipsa de alimente, necesitatea de medicamente i mbrcminte, ne situau pe noi cei de afar, in fata unor grele probleme. mpreun cu Gheorghe Jugnaru, am dus-o deasemeni greu in timpul iernii 1941-42, in camera unde locuiam. Ne aprovizionam cu alimente aa cum mprejurrile permiteau, prin ajutorul unor binevoitori, cci in timpul zilei nu puteam circula pe strad. Gteam singuri mncarea, iar Vinerea tineam post negru. nclzitul camerei, construit din pereti foarte subiri, era problema cea mai grea. In toamn, proprietarul demontase soba de zid din camera noastr, cci intentiona s construiasc alta, ns surprins de venirea iernii timpurii, a trebuit s amne acel lucru pentru anul urmtor. A instalat in locul ei o sob metalic de gtit, pe care, din lips de lemn pentru foc, a trebuit s o alimentm cu un combustibil provenit din reziduuri petrolifere, injectat printr'un ventil special construit, ns adesea se nfunda i producea funingine. Dar acest sistem de nclzire nu ne afecta numai pe noi, cci era un procedeu, introdus pe scar mare in rndul populatiei, impus din cauza lipsei lemnelor, in multe prti ale trii. Demontarea sobei de ctre proprietar a avut ca urmare i distrugerea cminului de zid care trecea prin pod, producnd astfel o gaur destul de mare, de form patrat, in acoperiul casei, peste care proprietarul a pus o bucat de tabl, iar deasupra ei o piatr. Am luat cunotint de prima cdere a zpezii, nu prin neaua ce se aternuse afar, ci prin aceea czut in camera noastr, prin gaura fcut in acoperi, cci in timpul noptii, vntul asvrlise tabla. n primvara anului 1942, guvernul Marealului Antonescu luase o serie de msuri pentru intensificarea controlului i prohibitiei vnatului in anumite perioade ale anului. Organele de control erau nsrcinate s desfoare o activitate mai intens prin pduri i munti, in vederea ndeplinirii acestei dispozitii. Aveam informaia c i aceast msur era ndreptat mpotriva noastr, ntruct se obinuia s se tin edinte legionare in afar de raza oraelor sau diverselor aezri omeneti. Prin aceasta se exercita un control mai sever asupra activittii noastre legionare. n loc ca in starea exceptional de rzboiu ce domnea in tar, organele de sigurant s se ocupe de probleme de paz napoia frontului, grija guvernului era goana dup legionari, dei noi ne propuseserm s pstrm cea mai perfect linite, pentru a nu stingheri mersul rzboiului. 26 din 29

Garda de Fier era perfect contient de ncletarea in care se afla ntreaga tar alturi de armata german in lupta mpotriva comunismului i c era nevoie de perfect linite napoia frontului. Orice incident provocat in interiorul trii ar fi avut consecinte nefaste asupra defurrii operatiunilor militare pe front. Cine care i-ar fi putut lua o asemenea rspundere asupra sa? Dei Micarea dispunea de cadre organizate, se pstra totui cea mai desvrit ordine din partea noastr. Pentru pstrarea unui mai bun contact ntre noi in vederea asigurrii activittii, am stabilit s tinem o edint legionar in afara judetului nostru i anume la Braov, pentru a ne sustrage vigilenei organelor politieneti. Ne-am ntlnit pe nltimea muntelui Tmpa. Deplasarea dela Ploieti la Braov am fcut-o cu trenul, deghizat in turist. Eram singur, cci chiar un grup de doi sau trei cetteni, acolo unde se aflau, erau bnuiti c sunt legionari. Spre marea noastr surprindere, cnd am ajuns cu punctualitate la cota indicat, dup ce in prealabil luasem contact cu unii camarazi din Braov, pentru a m informa asupra situatiei din regiune am constatat c in apropierea noastr poposeau nite excursioniti. Retragerea noastr dela locul unde ne ntlnisem, gndindu-ne c acetia ar putea fi agenti de politie, nu avea niciun rost, cci turitii suspecti ne-ar fi putut urmri, nct ne-am decis s rmnem pe loc, urmnd s vedem ce se va ntmpla. S'au fcut schimburi de priviri ntre noi i cellalt grup, cu bnuieli dintr'o parte i alta, pn cnd unul din camarazii grupului nostru s'a ndeprtat de noi, vroind s culeag nite vreascuri pentru foc. Deodat el si-a ndreptat paii ctre presupuii adversari, ceeace m'a determinat s ma scol repede depe iarb urmndu-l, cu gndul c s'ar putea ntmpla ceva neplcut. Cnd am ajuns in spatele lui, acesta ntinsese mna unuia din necunoscuti, mbrtinduse. Fetele tuturor din cele dou grupe s'au nseninat. S'a produs un freamt, cci el recunoscuse pe unul din camarazii grupului "advers" considerat de noi ca fiind agenti de politie i invers. Erau Frati de Cruce braoveni, veniti s depun legmntul, ntruct i la ei ca i la noi in Prahova, situatia privitoare la urmrirea legionarilor era aceeai fixndu-i ca loc de ntlnire pentru depunrea legmntului, una din nltimile muntilor Braov. Ne-am apropiat fcnd cunotint. Adnc impresionati de ntlnirea inopinat, micati de coincidenta gndurilor celor dou grupe, gnduri ce ne purtasera paii in acelai loc de munte, pentru a ne manifesta crezul nostru legionar, s'a hotrt tinerea unei edinte in comun. Braovenii, in calitate de gazde, mi-au oferit s tin edinta. Inspirat de nftiarea falnic a brazilor, de un colorit verde minunat, de crestele muntilor ce se profilau pe seninul cerului, de sgomotul unui pria ce-si urma cursul printre stnci, m'am hotrt ca la edinta ce aveam s'o tin, cuvintele mele s fie ndemn la pstrarea legmntului pe care fiecare dintre noi l depusese cndva, de a sluji cauzei Micrii Legionare, intereselor Neamului. Iar pentru tinerii camarazi, care cu putin nainte rostiser legmntul de intrare in Frtia de Cruce, ntlnirea avea s confirme justetea angajamentului ce i-l luaser. Am deschis edinta! Cei prezenti, ne-am reunit ntr'un front perfect aliniat, cu bratul ntins ctre cer, moment pe care nu mai avusesem ocazia s-l trim de aproape un an i jumtate. Ne-am luat angajamentul, intocmai ca brazii care nu-i pierd frunza i noi s ne pstrm speranta in biruinta Micrii Legionare, ntocmai crestelor muntilor ce se profilau pe seninul cerului, s ne ridicm deasupra greuttilor ce ne stau in fat, iar aa cum uvoiul priaului ce-i urma necontenit cursul printre stnci nu parte fi ntors din drumul su, s nu dm napoi din credinta noastr legionar. IV. PLECAREA DIN TAR SI EDEREA IN BULGARIA 1) TRECEREA DUNRII IN TAR VECIN Ctre sfritul lunii Septembrie 1942, lui Jugnaru i mie ni s'a comunicat dela Bucureti c trebue s prsim tara, veste neplcut, ntruct nu vroiam s plecm in afara granitelor. Interventia noastr de a rmne pe loc a fost respins, ceeace a determinat venirea la Ploieti a celui ce transmisese dispozitia, pentru a lmuri c plecarea in Bulgaria este hotrt de Comandamentul legionar. Se reflecta de mai mult vreme asupra plecrii noastre din Romnia, 27 din 29

ntruct cercul urmririlor se strngea din ce in ce mai mult. Trecuser 20 de luni de cnd eram ascuni i politia continua s ne urmreasc cu nverunare. mpreun cu Gheorghe Jugnaru ne-am pregtit bagajul, la transportul cruia, pn la gar, ne-a ajutat un camarad ncadrat in cuibul condus de el. nainte de plecare, ntr'o sear, cu mult precautie, ntruct locuinta noastr era suspectat, am trecut pe acas pentru a-mi lua rmas bun dela Mama, creia i-am spus c trebue s prsesc tara. Mi-a fost foarte greu s nu-i spun ncotro mi voi ndrepta paii, dar i-am tinuit acest lucru pentru a o pune la adpost in eventualitatea cnd ar fi fost nevoit s fac declaratii in legtur cu plecarea mea. Ne-am desprjit i in semn de scut, dnsa mi-a dat "Visul Maicii Domnului", pe care l-am purtat mereu cu mine i-l pastrez i acuma. Pn la Bucureti am cltorit in tinut civil, cu bilete de voie militare. Din Capital, contrariu celor stabilite, nu s'a putut pleca mai departe spre Turnu Mgurele, de unde apoi urma s trecem Dunrea in Bulgaria. Nu am avut alt solutie, dect s amnm plecarea pentru cteva zile i astfel ne-am petrecut amndoi timpul in Bucureti, fiind gzduiti pe unde permiteau mprejurarile. ntr'o noapte am fost ncartiruiti prin intermediul lui Titi Gt. In ateptarea plecrii mai departe, dispunnd de timp, in urma apelului fcut de Preotul din Cartierul Vergului ctre enoriaii din parohie, am lucrat la construirea unei biserici ce se ridica in acea parte a Capitalei. Santierul de constructie al bisericii luase aspectul unei tabere de munc, compus din fete, bieti i vrstnici, cari ridicau pmntul cu lopata i-l transportau cu roaba. Politia ncepuse ns s suspecteze acest lucru i la un eventual control, eu mpreun cu Gheorghe Jugnaru, greu am fi putut justifica prezenta in Bucureti ntruct eram pe lista celor urmriti. nainte de plecarea din Bucureti, un prieten al meu a ntlnit in ora pe un fost coleg de clas cu mine, aderent al partidului national-trnesc care dup terminarea liceului devenise functionar de politie, la Chestura Ploieti. Nu tiu prin ce mprejurare detinea aceast functie, cci dup cte tiu depe vremea cnd eram colegi, el vroia s urmeze o coal superioar. Era un biat inteligent, dotat cu talent poetic. Pela vrsta de 15 ani ncepuse s scrie Istoria Romnilor in versuri. Fostul coleg l-a ntrebat dac tie ceva despre mine i i-a cerut s spun unde m aflu. Prietenul, care dealtfel nu tia unde sunt, i-a rspuns ca atare, comisarul exprimndu-se: "Spune-i lui Boac c nu scap de mine!" Pentru a evita un control pe antierul bisericii, dup cteva zile de lucru, i-am spus preotului c a doua zi nu mai putem veni. Dei nu tia cine suntem, a avut ntelegere fata de aceast situatie, ne-a multumit pentru ajutorul dat, druindu-ne, mie i lui Jugnaru, cte o Iconit a Maicii Domnului. nainte de a pleca din Bucureti, ni s'a spus c mpreun cu noi va mai trece Dunrea, nc un camarad, al crui nume, l-am aflat abia dup sosirea in Bulgaria. n noaptea de 28-29 Octombrie 1942, mpreun cu Jugnaru am dormit la un camarad din Bucureti, iar dimineata am plecat cu maina spre Turnu Mgurele. Ajuni aici, Jugnaru, camaradul necunoscut i cu mine, ne-am sftuit asupra celor stabilite nainte i anume, cum se poate ajunge mai uor in localitatea Islaz, de unde aveam s trecem Dunrea. Pe drumul de sat pe care l-am parcurs pe jos, am ntlnit printre alte persoane i nite jandarmi, doi plutonieri. n momentul cnd se apropiau de noi, pentru a nu le da ocazia s ne legitimeze, cci ne aflam in regiunea de granit, in stare de rzboiu, am simulat c suntem voiajori, angajnd imediat o discutie potrivit celor ce umbl cu marf din cas'n cas, mai cu seam c fiecare dintre noi purtam in mn un cufr. Am ajuns cu bine la locul indicat. Seara, dupce se ntunecase, am pornit la drum, respectnd ntocmai planul ce-l ntocmisem, pentru a sosi repede la Dunre, la un pescar care urma s ne treac cu barca in Bulgaria. Dei nu aveam mult de mers, totui drumul a fost greu ntruct trebuia s trecem podul peste Olt, care era pzit de soldai. Afar de aceasta, cettenii pe care-i ntlneam fie c erau pe jos sau cu crutele, in eventualitatea c ne-ar fi bnuit de suspecti, ar fi putut s ne denunte, descoperindu-se cine suntem. Cu mult precautie, am ajuns la adresa dorit, dei din cauza ntunericului pierduseram legtura ntre noi, ca apoi s ne regsim i s continum drumul. n casa pescarului ne-am culcat putin, fiind foarte obosii. Ctre miezul noptii acesta ne-a trezit, dei noi am mai fi dormit, ostenii nu numai de surmenajul drumului, dar i de 28 din 29

conditiile de traiu ndurate pe parcursul celor douzeci de luni de ilegalitate. Am pornit la drum, dupce pescarul ne-a dat instructiuni despre felul cum trebue s ne comportm pe distana pn la locul unde i avea barca i ne-a atras atentia s nu vorbim, cci vom trece pe lng pichetul de grniceri. Totul a decurs in ordine, afar de neplcerea produs de unul din cuferele noastre, al crui mner, tocmai cnd eram in dreptul pichetului, a nceput s scrtie, sgomot ce ar fi putut fi auzit, cci in timpul noptii dinuia o linite de mormnt. Momentul desprtirii de malul romnesc al Dunrii l-am marcat prin a ne face semnul crucii, nainte de urcarea in barca ancorat la mal, dndu-ne toti trei mna. Am pus cuferele in barc culcndu-ne pe spate, pentru a nu fi observati de grniceri, in executarea rundei obinuite dealungul apei. Prezenta brcii pe Dunre, in timpul noptii, era justificat, pentruc pescarii la acea or aruncau plasele pentru prins pete, ns prezenta a trei persoane, in afar de cea a pescarului, ar fi atras atentia pzitorilor granitei, aflati nu departe de noi. In timp ce vslaul fcea anumite operatiuni de traversarea fluviului ncercnd s ocoleasc curentii de ap, iar noi eram culcaji cu fata in sus, un nor trector a lsat s cada peste fetele noastre transpirate din cauza efortului fcut, cteva picturi de ploaie binefctoare. Dup disparitia norului, luna i-a fcut din nou aparitia nu numai pe cer, ci prin reflexul ei, chiar i pe undele linitite ale apei ce curgea agale, cnd, la un moment dat, am fost speriati de un sgomot puternic nsotit de un uvoiu de ap ce curgea asupra noastr. Un crap foarte mare, srise din Dunre i a czut in barca noastr. ntruct nu tiam ce s'a ntmplat, pescarul ne-a spus despre ce este vorba i c este un semn bun, c vom trece cu bine granita, asvrlind petele in ap in semn de noroc pentru noi, dei acesta i-ar fi oferit o mas copioas. Dup aproximativ o or de plutire cu barca, eram pe celalalt mal al Dunrii, in Bulgaria. Am cobort i nsotitorul lundu-i rmas bun dela noi, ne-a urat noroc! Mirati oarecum de faptul c pescarul nu ne-a dat niciun fel de indicatii cum s procedm mai departe pentru a ajunge la Sofia, in ce anume directie trebuie s ne ndreptm paii pentru a da de primul drum, am fcut un popas in scopul ntocmirii unui plan in acest sens. Cnd am plecat din Bucureti, odat cu primirea instructiunilor necesare i banii de drum, ni s'a spus c trebuie s ajungem la Sofia, la adresa: "Ulita Washington Nr. 33", fr alte amnunte cum trebue s procedm mai departe. Pescarul deasemeni nu a avut timpul necesar s stea de vorb cu noi pentru a ne da indicatii complimentare, cci el trebuia s se ndeprteze de malul Dunrii, pentru a nu fi descoperit de grniceri. Ioan BOAC

29 din 29