Sunteți pe pagina 1din 5

Reforma Fischer din 2003

La capatul a 16 ore de discutii deosebit de tensionate, ministrii agriculturii ai Celor 15 state au aprobat, o reforma "istorica" a politicii agricole comune (PAC). Textul de compromis prezentat de presedintia elena a Comisiei Europene a obtinut o larga "majoritate de voturi". Doar Portugalia a avut de obiectat. In opinia comisarului european, Franz Fischer, decizia adoptata "constituie inceputul unei noi ere". Sunt convins, a spus el, ca, "pe baza acestor reguli noi, politica agricola comuna se va schimba fundamental". O pozitie solida a UE "Este vorba despre o decizie istorica pentru viitorul agriculturii si agricultorilor europeni, o decizie menita sa consolideze pozitia Uniunii Europene in dificilele tratative" cu Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), din luna septembrie, a declarat, la randul lui, ministrul grec al agriculturii, Georgios Drys, a carui tara asigura pana la sfarsitul lunii presedintia UE. Detaliind subiectul, Fischer a subliniat ca Uniunea renunta la "un sistem vechi care ar fi antrenat partial distorsiuni de concurenta si care a suscitat critici vehemente din partea tarilor in curs de dezvoltare". Pentru dezvoltarea mediului rural Impreuna cu cele 43 miliarde de euro aferente, reforma PAC acopera aproape jumatate din bugetul UE si ar urma sa permita trecerea de la un model "productivist" de agricultura la unul mult mai ecologic si calitativ. In plus, el pune in practica un sistem de plata pentru producatori unic si direct si conditioneaza acordarea ajutoarelor financiare de anumite criterii de mediu si de securitate alimentara. Ideea este de a rupe, incepand cu 2005, legatura dintre subventiile varsate direct agricultorilor si nivelul productiei realizate de acestia (asanumita "decuplare"), dar si de a reorienta o parte din aceste fonduri spre dezvoltarea mediului rural. Preturi de interventie Compromisul identificat de ministrii europeni si Comisie defineste un nou cadru pentru agricultura continentala pana in 2013. El prevede, printre altele, o decuplare de minimum 75% din sumele alocate sectorului cerealier. Indelung contestate de numeroase tari in frunte cu Franta si Spania, modalitatile de decuplare au focalizat atentia discutiilor pana la incheierea tratativelor: comisarul Fischer propusese, initial, o decuplare totala, versiune respinsa categoric de Paris. Pentru a castiga bunavointa Celor 15, Fischer a trebuit, in egala masura, sa renunte la o reducere a preturilor de interventie, cu ajutorul carora UE ii sprijina pe agricultori in cazul caderii cursului pietii. Pentru branzeturi, respectiva decuplare va fi, in total, de 25 de procente pe patru ani, din 2004 pana in 2007. Multe state au pus la indoiala necesitatea revizuirii acestor costuri, prezentate, totusi, drept indispensabile pentru Comisie, care nu pierde nici un prilej de a aminti de "muntii de branza" care se acumuleaza in Europa. Evocand, in alta ordine de idei, negocierile din cadrul OMC, Fischer a estimat ca UE s-a dotat cu "o marja de manevra" pe care o va utiliza "numai in masura in care partenerii nostri ne vor crea probleme". Obiectivul este ca refoma "sa nu fie modificata pana in anul 2013", a subliniat el, adresandu-se cu precadere

celor care se tem ca Uniunea va fi nevoita sa recurga la noi concesii dupa tratativele OMC. In plus, a spus comisarul, proiectul Comisiei vizeaza sa confere agriculturii continentale un plus de competitivitate, sa o faca mult mai "durabila", limitand riscurile de derapaj bugetar care ar putea rezulta din aderarea viitorilor 10 membri ai UE, in 2004. Uniunea European a continuat reforma politicii agricole comune n perioada 2003-2004 pornind de la reformele din 1992 si 1999. Punctul central al noii reforme este decuplarea (The Syngle Farm Payment-SFP) care vizeaz eliminarea legturii dintre productie si plti. Msura pltilor directe planificat a fi implementat n perioada 2005-2007 accentueaz msurile de reform anterioare. Noul sistem de plti permite fermierilor s ia decizii privind producia bazndu-se pe semnalele pietei mai degrab dect pe politica de interventie. Mai mult, decidentii europeni au instrumentul politic care le permite o mai mare flexibilitate n domeniul politicii agricole interne dar si al negocierilor multilaterale.

Motivele care au stat la baza reformei PAC din 2003-2004 sunt multiple si includ printre altele noile conditii generate de extinderea spre est, presiunile din partea Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), problemele legate de siguranta alimentatiei,(BSE, dioxina, rezistenta publicului la hrana modificat genetic etc.) ngrijorrile privind problemele de mediu. Extinderea ar fi nsemnat o mpovrare pentru bugetul UE conform conditiilor existente naintea reformei, fapt ce a reprezentat cu certitudine o presiune pentru reform. Pe de alt parte, UE este cel mai mare importator de produse agricole la nivel mondial si al doilea exportator (dup SUA). n consecint ea are un rol important n negocierile privind comertul agricol din cadrul OMC. Extinderea spre est a UE a fost considerat la momentul respectiv o presiune asupra PAC. S-a luat n considerare dublarea fortei de munc din domeniul agricol precum si a suprafetei arabile a UE. n acelasi timp extinderea a adus n cadrul Uniunii peste 100 milioane de consumatori. Productivitatea sczut si somajul mascat reprezint probleme sociale si economice potentiale serioase. Toate acestea au fost considerate ca reprezentnd o presiune bugetar considerabil.

Pozitia statelor membre fat procesul de reform a variat de la tar la tar. Italia a prezentat planul su de reform n februarie 2002. Raportul a accentuat faptul c este necesar salvarea rolului PAC si respingerea oricrei sugestii privind renationaliazrea sectorului. Pn n 2001 cnd a avut loc schimbarea guvernului, Italia a fost campioana strategiei de mediu n agricultur n aliant cu Germania. Italia a fost prima tar care a propus pstrarea PAC n forma stabilit de Agenda 2000.

Marea Britanie a elaborat un raport privind productia agricol n ianuarie 2002. Raportul pleda pentru reforma PAC sustinnd c situatia curent nu poate fi sustinut n continuare si recomand redirectionarea subventiilor dinspre productie spre sprijinirea zonelor rurale. Raportul sustine c situatia actual nu aduce nici un beneficiu nimnui: nici fermierilor, nici pltitorilor de taxe, nici consumatorilor si nici mediului.

Germania a fost n fruntea eforturilor de promovare a unei agriculturi ecologice in Europa. Germania a sustinut c mai multe fonduri pot s fie folosite pentru agricultura ecologic conform noilor reglementri privind dezvoltarea rural. Conform noilor reglementri statele membre pot s foloseasc 20% din bugetul CAP pentru dezvoltarea rural.

Franta a fost beneficiarul net al PAC fiind n consecint cel mai mare adversar al oricrei tentative de reform. Dac Germania a fost sustintoarea direct a unei schimbri care s sustin o agricultur ecologic, Franta a fost mult mai rezervat inclusiv privind acest aspect. Schimbarea guvernului a adus si aici o schimbare de atitudine fat de reforma PAC recunoscnd c o o reform profund a PAC este necesar n vederea desprinderii de trecutul orientat spre productie. Reforma Politici Agricole Comune se refer n principal la urmtoarele elemente: plat agricol unic pentru fermierii din UE, independent de nivelul productiei; pot fi mentinute unele elemente limitate de cuplare a pltilor cu productia pentru a evita abandonul; plata agricol unic va fi conditionat de protectia mediului, siguranta alimentelor, sntatea animalelor si plantelor si standardele de bunstare a animalelor, ca si de cerinta de a mentine toate terenurile agricole n bune conditii agricole si de mediu (cerinta ncrucisat sau cross-conformitate). politic de dezvoltare rural ntrit de fonduri mai mari de la Uniunea European, de noi msuri de promovare a protectiei mediului, a calittii si bunstrii animalelor, care s ajute fermierii s ndeplineasc standardele de productie ale UE ncepnd din 2005. reducerea pltilor directe (modulare) pentru fermele mai mari, astfel nct s se finanteze noua politic de dezvoltare rural. un mecanism de disciplin financiar care s asigure nedepsirea bugetului agricol stabilit pn n anul 2013 Revizuirea politicilor de piat ale PAC se refer la: a)diminuarea asimetric a sprijinului n sectorul lapte: pretul de interventie la unt va fi redus cu 25% n 4 ani, ceea ce reprezint o reducere suplimentar de 10% fat de Agenda 2000; pentru lapte praf degresat se mentine reducerea de 15% n 3 ani, convenit n Agenda 2000;

b)reducerea cu 50% a cresterii lunare a preturilor de interventie n sectorul cerealelor; c)reforme n sectoarele productoare de orez, gru dur, nuci, cartofi pentru amidon si furaje uscate.

Principalele efecte ale Politicii Comune revizuite asupra Romniei Principalele efecte ale Politicii Comune revizuite asupra Romniei se vor repercuta direct asupra negocierilor la unele produse afectate de reform. Astfel cstigurile obtinute pe perioada negocierilor ar putea

s nu mai fie valabile n momentul aderrii. n conditiile noii politici agricole comune, politicile nationale de dezvoltare rural si protectia mediului ar trebui s devin prioritare, deoarece dup data aderrii sustinerea financiar ar putea fi periclitat de nendeplinirea standardelor impuse. Politica Agricol Comun revizuit nu ar trebui s afecteze major priorittile deja semnalate n diversele rapoarte de tar (2003) care se refer la: implemetarea urgent a SIAC, nfiintarea Agentiei de Plti, dezvoltarea sistemului de contabilitate a fermelor, constructia institutional necesar functionrii pietelor, ndeplinirea standardelor de sigurant a alimentelor, sntatea plantelor si animalelor, protectia mediului etc.

Concluzii Analiza diferitelor reforme la care a fost supus Politica Agricol Comun de la instituirea acesteia n anii 60 demonstreaz faptul c acest domeniu este un domeniu dinamic care ncearc s tin cont de noile conditii aprute att la nivel local ct si regional si global n domeniul agricol. Dac initial PAC a fost conceput ca un sistem capabil s asigure autosuficienta produselor agricole ntr-o Europ ce tocmai trise experienta trist a lipsei hranei n perioada deceniului cinci, foarte repede s-a ajuns la supraproductie agricol, supraproductie ncurajat tocmai de sistemul veniturilor minime garantate fermierilor prin PAC. Costurile aferente sustinerii acestui sistem au determinat n primul rnd punerea problemei revizuirii PAC, urmrindu-se scderea ponderii disproportionate pe care bugetul PAC l reprezenta n bugetul total al UE. Prima reform serioas a PAC, cea din 1992, a vizat tocmai rezolvarea acestor probleme: reducerea cheltuielilor mari n domeniul agricol si a supraproductiei. Concomitent acestor presiuni interne de reform au existat si presiuni externe si anume negocierile din cadrul OMC (reducerea interventionismului). Solutia aleas pentru rezolvarea acestor probleme a fost reducerea preturilor la produsele care generau cele mai mari surplusuri (cereale, carne de vit si unt) n paralel cu acordarea ctre fermieri a unor venituri compensatorii pentru reducerea preturilor garantate. Reforma din 2003, continuat de cea din 2004 (produsele mediteraneene) si 2005 (zahr), a dus si mai departe procesul de reform prin introducerea unor elemente noi care i-au determinat pe unii analisti sau oameni politici din cadrul UE s vorbeasc despre o revolutie n domeniul PAC sau despre o nou politic agricol comun. Elementul central este de data aceast de cuplarea pltilor acordate fermierilor de productie n ideea reorientrii agriculturii europene spre cerintele pietei. Se asteapt de la aceast reform n primul rnd o corelare ntre productia agricol si cerintele pietei dar si o mai bun competitivitate la nivel mondial (o consecint indirect a corelrii productiei la cerintele pietei). Oricum acest al doilea aspect trebuie privit cu circumspectie pentru c se mentin n continuare diferite forme de sprijin care mentin preturile n UE la un nivel superior celui de pe piata mondial (achizitiile guvernamentale, ajutorul de stocare, barierele la import).

Modul n care se va implementa aceast reform depinde n mare msur de statele membre. Metodele pe care fiecare stat membru le va adopta pot influenta productia, eficienta, preturile regionale. Desi exist multe studii care analizeaz posibile efecte ale reformei CAP, implicatiile att la nivelul Uniunii ct si la nivel mondial se vor putea aprecia doar n urmtorii ani, odat cu implementarea n practic a msurilor de reform adoptate. Bibliografie 1. Cmpeanu Virginia, Reforma politicilor comunitare n perspectiva lrgirii UE, IEM, 2003; 2. Ciobanu Aurel, Tnsescu Elena, Agricultura, CRJ, Bucuresti, 2002; 3. Comisia European, Directia General Agricultur, Procesul de extindere a UE in domeniul agriculturii. Politicile UE, 2001; 4. Analysis of the 2003 CAP Reform Agreement, FAPRI Staff Report 2-03, 2003; 5. Analysis of the 2003 CAP Reform, OECD, 2004; 6. CAP Reform and the WTO: Potential Impacts on EU Agriculture, FAPRI, Missouri, 2004; 7. FAPRI Analysis of CAP Reform in Agenda 2000 Final Decisions, Missouri, 2000; 8. The European Unions Common Agricultural Policy: Pressures For Change, n WRS-99-2, USDA, 1999.