Azi 20 iunie 2013, se mplinesc 18 ani de la trecerea n nefiin a marelui filosof i scriitor Emil Cioran, scepticul de serviciu al unei

lumi n declin-cum i plcea s se intituleze. Se cuvine s-i aducem un omagiu pentru serviciul adus culturii romneti, reprezentnd la standardele cele mai ridicate actul gndirii i al expresiei scrise. M-am apucat de citit Emil Cioran pe la 17 ani, evident cu prima lui carte Pe culmile disperrii- de atunci i pn azi am recitit aceast carte de vreo 7 ori. n fiecare an cnd o citeam nelegeam noi aspecte i vedeam lucrurile ntr-o noua dimenisune, ncrcate de un farmec i o stralucire diferita, aparte. Cine are nclinaie ctre filozofie trebuie s-i asume nc de la nceput riscul pe care l implic parcurgerea unor drumuri anevoioase, dificile din punct de vedere al cunoaterii drumuri la captul crora nu gseti ntotdeauna luminia ca la captul tunelurilor . De multe or,i e posibil s te afunzi tot mai mult n inutul umbrelor, al tenebrelor, al ntunericului , ntocmai ca nlnuiii din Mitul peterii . Pe Cioran l-am trit de cnd l-am descoperit, n expresia lui m-am regsit ani ntregi. Citind operele lui Cioran am trit realmente sentimentul singurtii i al participarii la procesul universal, am contientizat tot mai mult destinul omului n societate si efemeritatea tuturor lucrurilor.Cznd pe gnduri mai mereu, lipsit de o alt ocupaie extern care s m deturneze de la introspectiune i cunoatere de sine, m-am regasit cu bucuriile, , tristetile, dezamagirile ori exaltarile mele in scrierile lui Cioran. Este un act de eroism sa fii vesnic cazut pe ganduri, sa te hranesti cu mierea si veninul propriilor ganduri si sentimente , clipa de clipa. Preocuparea pentru munca, pentru angajarea in plan social, pentru supravietuire si alte preocupari externe, deturneaza traiectoria individului, de la implinirea unui destin personal, prin descoperirea identitatii spirituale in fiecare moment al vietii,, prin reflectia indreptata catre propria-ti existenta . Angajarea in actinui exterioare isi are rolul ei extrem de important, chiar daca Cioran nu isi putea imagina acest lucru pentru el( Lumea nu are nicun sens, daca a permis nasterea unui individ ca mine , v.Cioran)pentru o mare parte din noi, angajarea in plan extern nu denota doar o slabicune, ci si o necesitate impusa de mersul economico-social al vremurilor.Iti poti contura un destin mai mult sau mai putin personal si printr-o implicare activa in plan social dar sa nu uiti , ca exista riscul de a te indeparta de tine insuti. Si totusi este bine sa pastram un echilibru intre cele doua planuri de care vorbeam si sa privim viata si rolul nostru in societate, intr-un cadru mai complex si mai putin pesimist.La urma urmei daca am fi toti ca Cioran nseamna ca totul s-ar sfarsi cu repeziciune. Unde ar mai fi farmecul, bucuria si voluptatea de a trai? Si acum cate ceva despre Emil Cioran. Emil Cioran s-a nsut la Rinari, judeul Sibiu. Tatl su a fost protopop ortodox i consilier al Mitropoliei din Sibiu.Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originar din Veneia de Jos, comun
situat n apropiere de Fgra. Tatl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie matern, Emil Cioran se trgea dintr -o familie din nobilimea transilvan. Dup studiile liceale de la liceul Gheorghe Lazr din Sibiu , la 17 ani Cioran ncepe s studieze filosofia la Univ din Bucureti. Acolo l ntlnete pe Constantin Noica i pe ali reprezentani de seam ai viitoarei micri culturale Criterion. Acolo i ntnete ca profesori de seam pe Tudor Vianu, Nae Ionescu. Cunoscnd german nc de mic, studiaz n or iginal Pe Kant, Schopenhauer, Nietzsche. Cioran devine treptat un mptimit al lecturii i un nsetat fr de margini al cunoaterii . Spre deosebire de bunul su prieten Dinu Noica, Cioran se hrnete spiritua l cu lecturi dintre cele mai variate, incluznd aici nu doar lectura marilor nume care au influenat istoria cugetului, ci i scriitori i filosofi de mna a doua cum i numea Noica. Cioran se simte atras de Dostoievsky, Kierkegaard, estov, de mistici i poei. Cioran este sensibil mai degrab la strigtul biblic al lui Iov, la tragediile antice ori shakespeariene, la tonalitile din muzica unui Be ethoven ori Bach dect n faa

filosofiei ideilor, a conceptelor abstracte , care sunt srace i strine de tot ceea ce nseamn experien personal, asumat prin trirea organic. Cioran dezvollt nc din tineree nclinaie ctre scepticism, agnosticism, nihilism i suspiciune de tot ce nseamn elan vital i finalitate transcendent n evoluia umanului.Cioran obine o bursa de continuare a studiilor de filozofie la Berlin, n 1933 unde intr n contact cu N. Hartmann i L. Klages. n 1934, la doar 22 de ani i apare prima lui carte - Pe culmile disperrii, ctignd altrui de Mathesis-ul lui Noica i de Nu-ul lui Eugen Ionescu-Premiul pentru Tinerii Scriitori. Apoi i apare pe rnd Cartea Amgirilor (1935), Schimbarea la fa a Romniei (1936) i Lacrimi i sfini (1937). Ulterior Cioran avea s-i reformuleze un pic poziiile fa de unele credine din Schimbarea la fa-rezultat al isteriei , delirului i febrei specific e oricrui elan tineresc cu tente de patriotism ori nationalism. La 24 de ani emil Cioran visa la o Romnie cu populaia Chinei i destinul istoric al Franei.Contientizarea adamismului culturii romneti, contextului geopolitic i destinului unei culturi minore al crei orgoliu este ntotdeauna rnit, a fcut ca Cioran s fie treptat tot mai dezamgit de cursul destinului poporului n care s-a nscutNevoia resimit de generaia tnr interbelic de a redresa cumva i de a trezi la via spiritul poporului romn culmineaz cu adoptarea unei poziii extremiste de dreapta. Simpatizant al Micrii legionare, Emil Cioran nu a fost totui membru al respectivei Micri legionare aa cum greit au neles unii preocupai insuficient de biografia sa. Cioran era mpotriva violenei i ulterior va respinge categoric, mnat de furie i ruine orice simpatie pe care o avusese fa de respectivele idei naionaliste, catalognd totul ca inevitabile rtciri ale tinereii. Emil Cioran a fost timp de un an(1936) professor de filosofie la liceul Andrei aguna din Braov. Aici nu se mpac deloc cu ideea acestei profesii. Negsindu-i locul printre elevi, Cioran consider c n loc s-i aduc la lumina nelepciunii pe elevi prin predarea filosofiei, mai mult i ndreapt ctre ntunericul propriilor lui frmntri sufleteti i confuzii existeniale. In 1937 pleac la Paris cu o bursa a Institului Francez din Bucureti.n 1940 se apuc s scrie ndreptar ptima, ultima sa carte n limba romn, limb pe care o va abandona definitive n favoarea limbii francize n 1940 revine pentru dou luni n Romnia, dup care pleac definitiv la Paris. n 1949 i apare la faimoasa editur Gallimard ( editur care-i va publica ulterior majoritatea crilor sale)- Tratatul de descompunere (Precis de decompositionaccentele pe e ).In 1950 obine premiul Rivarol pentru Tratatul de descompunere.Pentru Emil Cioran, acesta este primul i ultimul premiu pe care l accept, considernd c ar fi fost o obrznicie din partea lui s refuse un asemenea premiu pentru debutul su scriitoricesc n Frana, mai ales c acesta nsemna bun-venitul acordat unui tnr provenind dintr-o cultur minor, de ctre cei mai de seam reprezentan i ai culturii franceze din aceea vreme. Ulterior Cioran se dispenseaz de orice premiu i distincie, se ferete de publicitate i de tot ce nseamn angajarea individului n social. Cioran se mut n Cartierul Latin, de unde, la adpostul unei mansarde modeste i scrie cu mare talent literar, cu stil i bogie de expresie, operele sale, care l-au fcut faimos n lumea ntreag. Amintim aici doar cteva din titlurile care l-au desvrit din punct de vedere scriitoricesc i care i-au adus titulatura necerut, de nihilist al veacului :Tratatul de descompunere, Silogismele amaraciunii, Ispita de a exista, Caderea in timp,Istorie si utopie, Despre neajunsul de a te fi nscut .a. Printre temele majore pe care le gsim la tot pasul n crile sale, stilizate n expresii tot mai originale i mai inedite , avem : raportul omului cu divinitatea, singurtatea i nsingurarea,iubirea, decadena si mizeria uman , descompunerea sufletului n timp, mbtrnirea, boala revelatoare, urletul carnalului, moartea , agonia ca expresie a mortii in viata, extazul, paroxismul, intenisitatea unui gand, unui simtamant sa.m.d.toate acestea sunt teme pe care Cioran le reia la tot pasul sub diferite forme de expresie si stil. Crezul sau, care a constituit si motivatia princ ipal de a se apuca de scris, a fost acela c scrisul reprezinta o metoda terapeutica, prin care te salvezi cel putin pentru moment de la o cadere de pe culmile disperarii. Omul este o fiinta sociala si asta o stia prea bine Cioran, chiar daca parea a fi un mizantrop, totusi Cioran era un mare iubitor de viata si de oameni( dovada prieteniile sale, scrisorile catre cei de-acasa etc). Scrisul este la Cioran o rezultanta a umbletului continuu dupa forma si expresie, este o

goana dupa golirea de continuturi si dupa sistematizarea intregului process haotic si rebel, care este Viata- traita organic si resimtita in cel mai profund mod cu putinta. Bogdan Emil Gomboanu