Sunteți pe pagina 1din 6

Caracterizare psihologica In urma sedintelor de consiliere individuala desfasurate pana in prezent,se observa urmatoarele: - identificarea (cu sprijin )a propriilor

valori si puncte tari insa apare uneori teama de a le arata celorlalti,de a le valorifica in plan social(usoara inhibitie,reticenta); ambiversie spre introversie (tendinta de a fi extrovert adica deschis,comunicativ,sociabil insa cu oscilarea spre inchidere in sine uneori ,inhibitie in manifestare); - frustrare medie atunci cand drepturile proprii sunt incalcate,tendinta de a aprecia pe ceilalti dupa propriul caracter ,propria idee de corectitudine ; - comunicare asertiva medie (a comunica in mod diplomat ,deschis fara a incalca drepturile altora sau a jigni) insa oscileaza cu tendinta de a-si impune uneori punctul de vedere ,propriile opinii in plan familial si scolar; - sensibilitate la critica celor din jur ; - manifesta temeri in a se deschide in fata celorlati sau in a intreprinde diverse actiuni ; - fire independenta si competitiva cu accent pe obtinerea unor rezultate foarte bune pe plan scolar; - teama de a gresi(aspra ,critica uneori cu propria persoana,sentiment de vinovatie),usoara tendinta spre perfectionism ; - tendinta de a tolera mai greu greselile celorlalti dar si greselile propriei persoane; - comunicare (uneori dificila) cu ceilalti; - atasare de evenimente sau situatii din trecut; - adaptare mai greoaie la situatii,persoane noi; Recomandari: dezvoltarea increderii in sine ; necesitatea formarii si mentinerii unei imagini de sine pozitiva ; implicarea in cat mai multe actiuni in plan social/scolar/familial care sa o valorizeze; necesitatea aprecierii si atentiei celor din jur; toleranta si deschidere fata de propria persoana si fata de ceilalti; dezvoltarea empatiei (a te pune in locul celuilalt pentru a i intelege mai bine emotiile si actiunile si a-l aprecia in mod corect si obiectiv); dezvoltarea capacitatii de adaptare in situatii sociale; optimizarea comunicariicu cei din jur.

Ce este stima de sine/ autorespectul? Stima de sine reprezint prerea pe care o ai despre tine. Se bazeaz pe atitudinea pe care o ai fa de: Valoarea ta ca persoan; Munca pe care o faci; Ceea ce ai realizat pana acum; Ce crezi c gndesc ceilali despre tine; Scopul tu n viaa; Locul tu n lume; Potenialul tu pentru succes; Punctele tale tari i slabe; Statutul tu social i modul n care te relaionezi cu ceilali; Independena ta sau abilitatea de a sta pe propriile picioare.

Se mai pot aduga i ali factori care pot fi importani pentru tine. Ce este o stim de sine sczut ? Autorespectul sczut apare cnd unul sau mai muli factori dintre cei enumerai mai sus sunt afectai i imaginea de sine este influenata. De exemplu: nu-i place clasa n care nvei; nu eti mulumit de locul pe care-l ocupi printre prieteni etc.

Ce este un autorespect crescut ? n momentul n care eti ncreztor n tine, sigur pe tine i mulumit, se poate spune c ai o stim de sine crescut. De aceea eti motivat i ai exact atitudinea care te poate face s reueti. Persoane cu stim de sine ridicat: interpreteaz situaiile noi ca fiind provocatoare, nu amenintoare prefer independena i asum responsabiliti se implic n rezolvarea unor sarcini noi i le rezolv fr probleme i exprim adecvat emoiile pozitive i pe cele negative i asum consecinele aciunilor lor sunt mndre de realizrile lor ofer cer ajutor Persoane cu stim de sine sczut: sunt nemulumite de persoana lor n general (fizic, intelectual etc.) evit responsabilitile sau sarcinile noi se simt lipsite de valoare refuz s i asume consecinele faptelor lor manifest tolerana sczut la frustrare

manifest rezisten sczut la presiunile negative ale grupului i exprim ntr-o manier neadecvat emoiile sau i le neag consider manifestarea emoiilor o dovad de slbiciune i blameaz pe ceilali pentru nerealizrile lor manifest agresivitate

Cresterea stimei de sine Decide ce poi controla i ce nu; Accept responsabilitatea; Orice greeal e o oportunitate de a nva i de a lua lucrurile de la capt, mai bine; Competiia se d doar cu tine nsui; Fii o persoan ambiioas FOARTE IMPORTANT, urmeaz visele tale, nu pe ale altora; Gandete i vorbete pozitiv. Nu te gndi la ce NU se poate, ci la ce se poate; nu la ce NU vrei, ci la ce vrei. ANTURAJUL Este vital n evoluia ta. F-i un grup de prieteni i prietene care au vise ca si tine, care sunt pozitivi i au ncredere n forele lor. F orice ca sa intri n anturaj cu ei i in viaa ta se vor ntmpla minuni. S CREZI C POTI este condiia necesar dei nu suficienta . Ceea ce nimeni nu spune majoritatea despre eec i greeal e c acestea sunt lucruri absolut fireti n ORICE proces de nvare.

SENTIMENTUL DE VINOVATIE Vinovatia este falsa idee ca ai fi putut face mai bine, ca ai avut puterea de a alege.Te gandesti ca ai facut ceva ce nu trebuia sa faci sau, tocmai invers, n-ai facut ceva ce trebuia. Dar daca analizezi mai bine lucrurile, vei vedea poate ca pur si simplu nu a existat posibilitatea alegerii. Pentru a ne elibera de sentimentele iraionale de ruine i vinovie e nevoie : 1. Sa recunoastem frustrrile sau pierderea care poate fi cauza emoiei respective. 2. Sa ne exprimam emoiile(fie ele positive sau negative). Cnd suntem n contact cu adevratele noastre emoii, cnd exprimm ceea ce simim n profunzimile sufletului, ruinea/vinovatia nu mai are nici o putere asupra noastr. Consecintele timiditatii : - timizii se simt inhibati in context social si traiesc un nivel ridicat de disconfort, - sunt perceputi ca neprietenosi si inchisi de catre cei de aceeasi varsta, astfel ca initierea unei prietenii sau a unei relatii romantice este destul de problematica. Chiar daca acestea sunt consecintele unei timiditati excesive putem spune ca ea este determinata si la nivel cultural. De exemplu, in societatile estice, timiditatea este o

caracteristica cautata. Cu cat e mai timida o persoana, cu atat este considerata ca fiind mai culta, ca stiind mai multe lucruri, ca fiind mai demna de respect. Adolescentii timizi sunt priviti intr-un mod placut de catre adulti si chiar au sanse mai mari de a se angaja pe un loc de munca. In schimb, in culturile vestice, timiditatea e considerata un adevarat defect care incurca foarte mult persoana in a arata cat este de buna, hotarata si decisa sa lupte pentru a-si implini scopul in viata. Sugestii pentru dezvoltarea increderii in sine 1. Este bine sa aveti in vedere ca multi copii pot trece printr-o perioada de timiditate, datorita schimbarilor care apar. 2. Ajuta-ti copilul sa inteleaga ce gandeste si ce simte atunci cand traieste timiditatea. Multi au nevoie de putin timp pentru a-si da seama in ce situatie se afla si pentru a gasi solutii la problema cu care se confrunta. Discuta cu el despre gandurile pe care le are in astfel de momente si imaginati-va o serie de intamplari care ar putea avea loc, cautand impreuna raspunsuri si solutii. Ii va fi foarte util pentru ca atunci cand va fi in fata faptului implinit, isi va aduce aminte cate ceva din ce a exersat alaturi de tine. 3. Sugereaza-i sa caute cateva activitati in care sa se implice si din care sa faca parte mai multe persoane. De exemplu, un cerc de pictura, desen, muzica, dans etc. poate fi util pentru un copil timid. Va avea sansa sa isi invinga timiditatea si sa o exprime intr-o forma mascata de arta. Cauta activitati extrascolare pentru copilul tau. 4. Incurajeaza-l sa incerce lucruri care il sperie. Un psiholog spunea : Invinge-ti anxietatile, daca nu vrei sa te invinga ele pe tine. Timiditatea este, in cele din urma, o teama care blocheaza comportamente. Poti sa il ajuti pe copilul tau sa isi depaseasca aceasta teama, analizand comportamentele pe care timiditatea le inhiba. Puteti face impreuna o lista de lucruri pe care copilul nu le face din cauza timiditatii (nu vorbeste suficient de tare, evita contactul vizual, nu abordeaza persoane straine etc.). Propune-i sa incerce sa schimbe cate doua comportamente pe saptamana (puteti stabili impreuna numarul comportamentelor), facand eforturi in fiecare zi pentru a nu lasa teama sa il opreasca. Astfel, cu pasi mici, copilul tau poate sa aduca o schimbare in comportamentul sau. In final, este bine sa faci diferenta dintre timiditate si temperamentul introverti. Multi copii introvertiti sunt considerati timizi, desi este vorba doar de preferinta specifica temperamentului introveriti de a nu socializa atat de mult ca ceilalti. Timiditatea presupune ca dorinta sau nevoia copilului de a interactiona cu ceilalti sa fie afectata de teama ca nu va face fata situatiei sociale. Zambeste! In general, persoanele timide isi construiesc o carapace pentru a se proteja de cei din jur. Aceasta coaja va poate da iluzia de protectie, insa mai degraba va indeparteaza definitiv de ceilalti. Chiar daca nu puteti fi voi cei care initiaza un dialog, afisati o atitudine deschisa: zambiti si daca sunteti de acord cu un subiect dezbatut, aprobati, dand afirmativ din cap. Asculta! Timiditatea este strans legata de lipsa de incredere, insa trebuie sa stiti ca toti oamenii au puncte slabe si puncte tari. Cei indrazneti sunt inzestrati cu forta si curajul de a actiona in orice imprejurare, fara teama de esec, iar timizii emana o blandete care parca vindeca orice suferinta. Te poti face placut de persoanele din jur daca stii sa asculti. In general, persoanele care vorbesc foarte mult, au nevoie in jurul lor de buni ascultatori.

Cum pot ajuta parintii? Parintii au un rol important in educatia copiilor si mediul din familie conteaza mult pentru un adolescent. Este indicat ca parintii sa nu fie foarte protectori, adolescentul trebuie sa faca fata singur anumitor provocari. El trebuie incurajat, in special in mometele critice in care a suferit o dezamagire. Sfaturile trebuie sa fie date pe un ton plin de respect si intelegere. Are nevoie sa i se spuna ca este o persoana interesanta si unica. Adolescentii timizi trebuie incurajati si ajutati sa-si gaseasca activitati potrivite varstei. Este indicat ca parintii sa poarte discutii cu ei pe tema timiditatii. Cu timpul vor vorbi mai relaxat despre aceasta teama sociala. Solutii pentru anxietatea la copil Fiecare copil este diferit in felul lui. Unii sunt mai curajosi, altii mai tematori si mai retinuti. Unora nu le e frica de nimic, in timp ce altii au fobii. Este vorba despre o problema pe care multi copii le intampina in dezvoltarea lor: anxietatea. 1. Ce inseamna anxietatea? Anxietatea este o tulburare care apare inca din primele luni de viata ale unui copil si care poate sa se manifeste oricand pe parcursul dezvoltarii. Ea vizeaza temeri nejustificate fata de unele activitati, persoane, situatii cu care s-ar putea confrunta copilul. Aceasta temere nu are un obiect specific, spre deosebire de fobii, in care vorbim de existenta unui punct central, o frica de un obiect anume. Aceasta temere nu poate sa fie definita cu exactitate de catre copil si nici indepartata cu argumente rationale. Exista copii care se tem de intuneric si iti vor cere sa lasi becul aprins atunci cand se duc la culcare, in timp ce la alti copii poate sa apara anxietatea de separare, frecventa in momentul in care este dus pentru prima data la gradinita sau intr-un mediu nou. Unii sustin ca un nivel de anxietate, insa nu foarte ridicat poate fi benefic individului pentru ca il mentine concentrat si intr-o stare de permanenta alerta fata de stimulii sau elementele noi din mediu cu care se confrunta. 2. Cum se manifesta? Manifestarile anxietatii pot fi identificate la mai multe niveluri. Spre exemplu, la nivel fiziologic vorbim de stari de ameteala, greata, transpiratii la nivelul palmelor, senzatii de lesin si tremuraturi, fluturasi in stomac, chiar si dureri de cap. Anxietatea este o preocupare permanenta ceea ce poate duce si la un ritm cardiac mai crescut. La nivel comportamental, copiii care manifesta anxietate prefera sa se retraga. Ei isi vor reduce interactiunile sociale cu ceilalti copii de varsta similara, se vor retrage in camera lor, in casa ori langa parinte, unde se simt in siguranta. Daca vorbim de nivelul psihic, copiii cu simptome de anxietate pot sa aiba ganduri care exprima frica exagerata sau temerea ca ceva se va intampla rau. La nivel emotional pot sa apara atacurile de spaima acuta, frica, tristetea profunda. 3. De ce apare?

Uneori anxietatea apare in urma unor evenimente care l-au speriat pe copil foarte tare. O cearta intre parinti la care a fost martor, o situatie la gradinita/scoala care i-a facut pe altii sa planga si l-a speriat, toate acestea pot sa reprezinte un punct de plecare. Unii copii pot sa manifeste anxietate ca urmare a sensibilitatii lor crescute. Exista copii foarte sensibili, care reactioneaza mult mai profund decat altii si pun la suflet absolut orice. Anxietatea apare la unul din 10 copii, iar studiile pe gemeni au aratat ca este foarte probabil sa apara numai la unul dintre ei aceste simptome. Asta inseamna ca nu se mosteneste genetic, dar exista o vulnerabilitate de aparitie. Daca situatiile din mediu sunt de asa natura incat sa puna in miscare aceasta vulnerabilitate, cel mai probabil, copilul va incepe sa aiba aceste simptome. 4. Ce putem face ca sa evitam aceste temeri nejustificate? In primul rand, recunoasteti teama copilului. Aceasta este reala si nu un moft sau ceva inventat ca sa va atraga atentia. Incurajati-l sa va vorbeasca despre ea si cereti cat se poate de multe detalii. Asa va intelege ca ii sunteti aproape si veti obtine o relatie parinte-copil mult mai consolidata si bazata pe comunicare. Evitati situatiile in care ironizati ori glumiti referitor la temerile pe care le are. Evitati sa deveniti ultra protectiv. Pentru ca unele comportamente sunt invatate de catre copii din observare si prin regularitati, daca ii oferiti o grija excesiva si un nivel foarte ridicat de atentie s-ar putea sa ajungeti sa va cultivati aceste temeri. El va invata faptul ca, daca ii este frica si va spune, dvs ii oferiti atentie, iar regula va fi Daca mi-e frica si arat asta, mama va fi langa mine. Invatati-l sa-si monitorizeze frica. Cand apar senzatiile, care au fost evenimentele ce au aparut imediat inainte de a se manifesta frica, ce grad de intensitate a avut? Prin monitorizare va invata destul de usor ca uneori exagereaza, iar teama nu este intemeiata. Puteti folosi o scala de la 1 la 10 pentru a vedea care e intensitatea fricii. De exemplu: De la 1 la 10, unde 1 inseamna deloc si 10 inseamna foarte mult, cate de mult iti e frica?. Cultivati-i increderea in el prin a-l recompensa de fiecare data cand face ceva singur si utilizand incurajari de genul: bravo, foarte bine, stiam ca ai sa reusesti, stiam eu ca poti etc. A-i da posibilitatea copilului dvs de a se manifesta la nivel practic il va ajuta sa se elibereze de temeri. Ar putea sa deseneze, sa picteze, sa construiasca ceva ori sa realizeze cu ajutorul dvs diverse activitati practice.