Sunteți pe pagina 1din 5

Contabilitate (curs 2) Obiectul contabilitatii financiare Contabilitatea financiara a entitatilor economice este o contabilitate de angajament.

Astfel, efectele tranzactiilor si a altor evenimente sunt recunoscute in momentul producerii lor si nu pe masura ce trezoreria (sau echivalentul sau) este incasata sau platita. Astfel, aparitia angajamentului (suma de plata sau de incasat) este inregistrata in contabilitate intr-o prima etapa, urmand ca decontarea lui sa aiba loc intr-o alta etapa. Obiectul contabilitatii financiare a entitatilor financiare il formeaza: -patrimoniul -rezultatele financiare -elementele extrapatrimoniale

Patrimoniul obiectului contabilitatii: sub aspect juridic, poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor in expresie baneasca apartinand unei persoane fizice sau juridice sub aspect economice, poate fi deifint ca reprezentand totalitatea respectiv universalitatea valorilor corporale si necorporale

contabilizate sub forma de bunuri materiale, nemateriale sau financiare, de avere circulanta, de trezorerie (numerar, depozite bancare etc) si creante Ele trebuie sa apartina subiectului de drept (intreprinderea) si care intra sub incidenta cadrului juridic creat pt stimularea activitatilor intr-o economie de piata.

Ca unitate sintetica de structura, patrimoniul are urmmatoarele trasaturi caracteristice : o este o universalitate juridico-economico-financriara o este personal, in sensul ca apartine unei anumite persoane, nu este transmisibil o este distinct de persoana careia ii apartine si nu este inclus acesteia. o este unic si indivizibil

Patrimoniul poate fi alcatuit dintr-o varietate extrem de complexa si de diversa de bunuri, creante si obligatii care la olalta alcatuiesc o universalitate. Existenta unui patrimoniu presupune imbinarea a 2 elemente : 1. Persoana fizica sau juridica ca subiect de drepturi si obligatii 2. Bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii. Intre obiectele de drepturi si obligatii pe de-o parte si drepturile si obligatiile pe de alta parte sta persoana fizica sau juridica in calitatea sa de subiect de drepturi si obligatii

Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilitatii numai in cazul in care el este investit, adica utilizat in activitatea economica in vederea obtinerii de bunuri si servicii destinate vanzarii, cumpararii sau in activitati administrative si social-culturale prin care se satisfac necesitati reale ale societatii. Forma de prezentare a patrimoniului in contabilitate este aceea a unei balante cu doua parti egale. Conventional, partea din stanga poate fi denumita patrimoniul economic, iar cea din dreapta patrimoniul juridic. Continutul juridic are ca fundament continutul economic, iar continutul economic este suportul material concret al continutului juridic ca provenienta sau

sursa de formare a diverselor elemente patrimoniale concrete aflate in stanga egalitatii. Patrimoniul economic - format din bunuri economice ca obiecte de

drepturi si obligatii, evaluabile in bani. Ele formeaza substanta materiala a patrimoniului, concretizata in bunuri materiale (masini, cladiri, utilaje, marfuri, ...) si nemateriale (creante, brevete de inventii, valori in curs de decontare, ...) Patrimoniul juridic poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor in expresia baneasca apartintand unei persoane fizice sau juridice . Formeaza substanta juridica bunuri economice = drepturi (bunuri platite) + obligatii (bunuri neplatite dar pe care le folosesc) In contabilitate, bunurile economice sunt cunoscute ca active materiale, iar drepturile si obligatiile ca pasive patrimoniale. Active patrimoniale = pasive patrimoniale In literatura de specialitate, termenul de pasiv este inlocuit cu pozitie financiara si obligatie. Pozitia financiara = activul brut bilantier datorii. Se mai numeste activ net patrimonial. Obligatiile sunt impartite in situatiile financiare anuale, in datorii platibile pana la un an si datorii platibile peste un an. Atat activele cat si pasivele patrimoniale pot fi clasificate dupa criterii diferite.

Rezultatele financiare obiect al reflectarii contabile.

Patrimoniul aflat in administrarea entitatilor economice sufera miscari si transformari complexe in timpul derularii obiectului lor de activitate. Asemenea modificari au drept tinta obtinerea unor rezultate financiare. Rezultatul poate fi o marime valorica pozitiva sau negativa. Alaturi de patrimoniul considerat obiect al contabilitatii, efectul miscarii, respectiv al transformarii lui prin operatii care genereaza fie cheltuieli fie venituri intra in obiectul aceleiasi contabilitati. Cheltuielile entitatilor economice sumele platite sau de platit pentru consumuri, lucrari executate si servicii prestate de care beneficiaza entitatea, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligatii legale sau contractuale, ajustarile provizorii ale elementelor de activ. De asemenea, in cadrul cheltuielilor se mai cuprind amortizarile si provizioanele constituibile, valoarea contabila a activelor cedate, distruse sau disparute, alte consumuri legate de evenimente extraordinare. Veniturile entitatilor economice sunt sumele incasate sau de incasat. Atat veniturile cat si cheltuielile inregistrate in contabilitate se inchid prin rezultatul exercitiului financiar. Ca atare, rezultatul exercitiului financiar, respectiv profitul sau pierderea se determina ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile exercitiului, indiferent de data incasarii sau platii. Rezultatul exercitiului financiar poate face obiectul mai multor ecuatii de echilibru: -pentru determinarea lui pe baza ponturilor de rezultate. Rezultat = venit cheltuieli

-pentru determinarea lui pe baza bilantului contabil. Rezultat = capitaluri proprii la sfarsitul exercitiului financiar curent capitaluri proprii la sf. ex. fin. Anterior. Exercitiul financiar = exercitiul calendaristic