Echivocul iubirii pleac din faptul c esti fericit si nefericit n acelasi timp, chinul egalnd voluptatea ntrun vrtej

unic. De aceea, nefericirea n dragoste creste cu ct femeia te ntelege si te iubeste mai mult. O pasiune fr margini te face s regreti c mrile au fund, si dorul de scufundare n nemrginit l stingi n nesfrsitul azurului. Cerul mcar n-are granite si pare fcut pe msura verticalei sinucideri. Iubirea-i o ispitire de nec, o tentatie de adncime. Prin aceasta seamn mortii. Asa se explic de ce sentimentul sfrsitului l au numai naturile erotice. Iubind, scobori pn n rdcinile vietii, pn n prospetimea fatal a mortii. Nu snt fulgere ca s te loveasc n mbrtisri, iar ferestrele dau spre spatiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea mult fericire si prea mult nefericire n suisurile si scoborsurile iubirii si inima e prea ngust dimensiunilor ei. Erotica eman de dincolo de om; l copleseste si-l nruie. Si de aceea, npdit de valurile ei, zilele trec fr s mai observi c obiectele snt, viettile se agit si viata se macin, cci prins n somnul voluptuos al iubirii, de prea mult viat si de prea mult moarte, le-ai uitat pe amndou, nct, trezit din dragoste, sfsierilor ei nentrecute le urmeaz o prbusire lucid si nemngiat. Sensul mai adnc al iubirii nu este inteligibil nici prin "geniul spetei" si nici chiar prin depsirea individuatiei. Cine poate crede c ea ar atinge intensitti att de furtunoase, de o neuman gravitate, dac noi am fi simple instrumente ntr-un proces n care personal pierdem? Si cine poate admite c neam angaja n suferinte att de mari, ca s fim doar victime? Sexele nu snt capabile de atta renuntare si nici de atta nselciune. In fond, iubim ca s ne aprm de vidul existentei, ca o reactiune mpotriva lui. Dimensiunea erotic a fiintei noastre este o plintate dureroas care umple golul din noi si din afar de noi. Fr invazia vidului esential, care roade smburele firii si nruie iluzia necesar fiintrii, dragostea ar fi un exercitiu usor, un pretext plcut, si nu o reactie misterioas sau o zvrcolire crepuscular. Nimicul ce ne nconjoar sufer de prezenta Erosului, care si el este o nselciune, atins de existent. Din tot ce se ofer simtirii, iubirea este un minim de vid, la care nu putem renunta fr s deschidem bratele golului firesc, banal si vesnic. Fiind maximum de viat si de moarte, iubirea constituie o iruptie de intensitate n vid. Si orice intensitate este o suferint a vidului. Chinul dragostei - l-am suporta noi oare de n-ar fi el o arm n contra plictiselii cosmice, a putregaiului imanent? Sau am luneca noi pe moarte cu ncntare si suspine, de n-am gsi n ea o cale de a fi spre nefiint?