Sunteți pe pagina 1din 8

Curentul Galvanic

Curentul electric reprezinta o deplasare de sarcini electrice (electroni), de-a lungul unui conductor. Conductorul electric este corpul prin care poate trece un current electric continuu. Se deosebesc conductoare de gradul I ,- metalice prin care curentul trece fara sa provoace reactii chimice; conductoare de gradul II electrolitice solutii de acizi, baze sau saruri in care trecerea curentului electric produce o electroliza si conductoare gazoase de gradul III. Daca in primele, curentul realizeaza numai miscarea electronilor , in celelalte doua categorii de conductoare este antrenata si miscarea ionilor.

Iontoforeza este procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase cu ajutorul curentului electric, care le transporta prin tegument si mucosae.

- Reguli generale de aplicare : 1.Pacientul trebuie sa fie pregatit de la prima sedinta de aplicatie a curentului galvanic prin explicatii privind in primul rand senzatiile cutanate asteptate si scopul acestei terapii. 2.Pacientul trebuie pozitionat si pregatit pentru tratament, conform indicatiilor principiilor metodologice. 3.Pentru executarea in conditii optime a aplicatiei, fizioterapeutul trebuie sa se ghideze dupa o prescriptive terapeutica corecta si complete care va cuprinde : -denumirea procedurii -regiunea tratata -laxul de fixare -dimensiunile si polaritatea electrozilor -intensitatea curentului aplicat -durata sedintei

4.Se va inspecta tegumentul la locurile de aplicare a electrozilor pentru a se aprecia integritatea sa si a se decela eventualele leziuni sau afectiuni ale acestuia oricat de minim ear fi ele. 5.Inainte de aplicarea electrozilor, se verifica aparatul utilizat, pentru a ne asigura de pozitia zero a comutatorului de intensitate; controlam polaritatea electrozilor si cuplarea corecta a

bornelor aparatului si a cablurilor de legatura sau a mufei cordonului comun (in functie de modelul pantostatului pe care il avem la dispozitie) 6.Electrozii trebuie sa fie complet netezi (pentru netezirea lor folosim un rulou metallic), fara cute, fisuri si inadituri, care permit scurgeri de curent ce produc efecte polare nedorite si arsuri cutanate. Fisurile marginale, precum si colturile ascutite ale electrozilor vor fi ajustate cu ajutorul unei foarfeci. 7.Vom verifica sa nu existe nici un contact direct intre tegument si clemele cu care sunt fixate cablurile de electrozi. 8.Fixarea electrozilor se face cu ajutorul unor benzi elastice de cauciuc perforate cu butoniere care se incheie cu butonase special destinate. 9.Electrodul se acopera cu o panza cauciucata sau cu o folie de plastic izolatoare, care va depasi suprafata stratului hidrofil, iar bolnavul se acopera cu un cearsaf. 10.Dupa executarea tuturor secventelor enumerate si descrise mai sus si verificarea legaturii cu pamantul a aparatului, declansam introducerea curentului in circuitul bolnavului prin actionarea comutatorului general. 11.Se va fixa ceasul semnalizator dupa durata prescriptiei. Manevrarea comutatorului potentiometrului de intensitate se face lent- pentru introducerea progresiva a curentului pana la intensitatea necesara si prescrisa. In timpul sedintei de aplicatie, pacientul va fi supravegheat si intrebat asupra senzatiilor percepute la nivelul electrozilor aplicati. La expirarea timpului fixat, intensitatea curentului se va produce lent, progresiv, pana la pozitia zero a comutatorului. Se inchide comutatorul general si se ridica electrozii de pe corpul pacientului ; se va sterge tegumentul cu un prosop si se pudreaza zona tratata cu talc. Dupa terminarea procedurii se examineaza pielea bolnavului pe locurile aplicate ale electrozilor pentru a controla reactia cutanata produsa. Tehnica : - electrozii se aseaza transversal de o parte si de alta a regiunii afectate, pe care o incadreaza fata in fata. -pentru facilitarea patrunderii ionilor din solutie se recomanda aplicarea electrozilor mici, active, iar solutia trebuie preparata cu apa distilata, pentru a se evita prezenta altor ioni parazitari ce se afla in apa de conducta. -concentratia solutilor trebuie sa fie mica, tinand seama de faptul ca disociatia electronica este cu atat mai puternica cu cat solutia este mai diluata. -materialul intermediar hidrofil se va imbiba cu solutie medicamentoasa sub electrodul active. De aici migreaza prin pielea intacta spre polul opus si ajunge in interiorul organismului prin tegument. - substante folosite in intoforeza:

-la anod se aplica : - metale (sodium, potasiu, litiu, calciu, magneziu, zinc, mercur, fier, cupru) - radicali de metale(amoniu), - adrenalina, alcaloizi (morfina, novocaina, atropina, pilocarpina), - corticoizi - la catod se aplica halogeni (brom, clor, iod), - radicali acizi (sulfuric, azotic, carbonic, oxalic, salicilic), - sarurile acizilor organici, -intensitatea curentului (0.6 2m.A) - durata sedintei este de 30 minute pentru a avea eficacitate (intensitatea aplicata fiind foarte mica). Se pot aplica serii lungi de sedinte (15-25), repetate la intervale mai mari , sau serii scurte de sedinta (6-10) repetate la intervale mici, pentru o perioada de timp indelungate.

Terapia cu laser Termenul LASER este un acronim pentru Light Amplification by the Stimulated Emission of Radiation (amplificarea luminii prin emisia stimulata a radiatiei). Radiatia laser se obtine prin stimularea atomilor anumitor elemente, ceea ce duce la producerea unei radiatii luminoase ce prezinta anumite caracteristici specifice care o diferentiaza de lumina obisnuita. In medicina, se folosesc doua tipuri de laser: - cu putere mare au efect distructiv, prin coagularea si denaturarea proteinelor sau chiar evaporarea tesuturilor; - cu putere mica (LLLT Low Level Laser Therapy) folosite pentru stimularea functiilor celulare.

In fizioterapie, cel mai frecvent utilizati sunt laserul cu He-Ne, care emite pe lungimea de unda 632,8nm, in spectru rosu, si laserul cu semiconductori Ga-As(arsen - galiu), cu lungimea de unda 904nm, in infrarosu. Indicatiile laserterapiei cu putere mica sunt: - ulceratii (de decubit, diabetice ); - arsuri; - durere cronica sau acuta; - nevralgii, fibromialgii; - traumatologie sportiv(cotul tenismenului, tendinite, etc); Contraindicatii si precautii: - sarcina; - pacienti cu fotosensibilitate; - epilepsie; - cardiaci sau purtatori de pacemaker (se va evita zona toracica);

- protectia ochilor este necesara atat de de pacient cat si de terapeut; - precautii la varstele extreme si la cei cu piele foarte uscata;

Curentii de joasa frecventa

Curentii de joasa frecventa se folosesc pentru electrostimularea unor substraturi biologice cu excitabilitate specifica : fibrele musculare si nervoase. Efecte Efectele curentilor de joasa frecventa se rasfrang asupra musculaturii striata normal inervata, pe cea total denervata si pe musculatura neteda, a. Aplicarea curentilor de joasa frecventa pe musculatura striata normal inervata. Musculatura scheletica normal inervata raspunde la impulsuri cu frecventa 30 50 Hz prin contractie. Durata impulsului cu efect de contractie este intre 0,1 5 ms (milisecunde). In stimularea musculaturii normal inervate se foloseste cel mai des curentul neofaradic. Datorita existentei punctelor motorii care pot fi stimulate, se poate obtine contractia optima a fiecarui muschi in parte. Efectele curentului neofaradic sunt in primul rand cele excitomotorii; pe langa acestea are si efecte analgetice si vasomotorii (vasodilatatorii). Electrodul activ se plaseaza pe punctul motor al muschiului care urmeaza a fi stimulat. Intensitatea curentului va fi crescuta treptat, pana cand se va obtine o contractie optima.

Indicatii si contraindicatii:

a. Indicatii - atonii si atrofii musculare de diferite cauze (imobilizari prelungite, hipotrofii in afectiuni articulare, deficiente ale coloanei vertebrale scolioze, cifoze, picior plat), (electrogimnastica musculara). - nevralgii, nevrite; - hipoestezii cutanate - profilaxia trombozelor si emboliilor postoperatorii.

Contraindicatii: - paralizii spastice, musculatura partiala sau total denervata.

Tipuri de curenti de joasa frecventa: - Curentii diadinamici - Curentii Trabert - TENS (Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation)

Curentii de medie frecventa

Sunt curenti sinusoidali alternativi de frecventa cuprinsa intre 4000 10000 Hz.

Efectele acestor curenti sunt : - determina contractia musculaturii striate normal inervate; - stimularea musculaturii netede hipotone - decontracturante, miorelaxante, trofice; - antialgice; - vasodilatatoare;

Indicatiile curentilor de medie frecventa sunt : - afectiuni ale aparatului locomotor: posttraumatice, reumatismale - afectiuni neurologice: nevralgii, nevrite, pareze

- afectiuni cardiovasculare: arteriopatii periferice, boala varicoasa

O forma particulara a curentilor cu frecventa medie o reprezinta curentii interferentiali. Acestea rezulta prin incrucisarea a doi curenti de frecventa medie decalati cu 100 Hz. Locul unde cei doi curenti de frecventa diferita se intalnesc se numeste camp interferential. Tipul de frecvente folosit este in functie de efectele care se doresc a fi obtinute. Astfel se pot folosi frecvente constante sau frecvente variabile (modulate ritmic). Plasarea electrozilor, de obicei in numar de 4 se face in asa fel incat curentii sa se incruciseze la nivelul zocei afectate. Efectele curentilor interferentiali sunt: - excitomotorii pe fibrele musculare striate cu inervatie normala si pe musculatura neteda; - analgetic - miorelaxant, decontracturant - vasculotrofic

Curentii de inalta frecventa

Curentii de inalta frecventa sunt curenti alternativi sinusoidali a caror frecventa depaseste 100.000 Hz. Proprietatea undelor scurte de a stabili o legatura capacitiva prin aer permite suprimarea contactului direct al electrodului cu tegumentul. Exista doua metode care fac posibila penetrarea in tesut a frecventei inalte: metoda in camp condensator (bipolara) si cea in camp inductiv (monopolara). Din punct de vedere terapeutic se folosesc undele scurte, undele cu fracventa inalta pulsatila si microundele.