Sunteți pe pagina 1din 4

Stresul Profesional

Obs: este specific oricarei activitati. Exista stres profesional in fiecare profesie si in mai multe momente. Exista stresul de la momentul inceperii lucrului: anticipam o sa pot sa invat profesia si sa obtin rezultate?. Succesul depinde inde gradul de efort si implicatie : unii depun efort mare, se adapteaza usor; altii nu, conteaza si modul in care organizam lucrul. Exista si stresul academic : in anii I si II. Este perioada de adaptare. Si pentru cel care obtine nota mare stresul exista dar rezultatul il multumescte si ii da un imbold sa munceasca in continuare. Altii trec din esec in esec si invata ceva ce poate nu I se potriveste. Unii nu se pot adapta la ritmul de invatat.

Lista de activitati la care stresul este de intensitate ridicata: minerul, politistul, pilotul, actorul, medicul, pompier, profesor, farmacist, functionar bancar. Stresul depinde de complexitatea muncii (de responsabilitatile date) si mod de desfasurare. Fiecare dintre meseriile prezentate au factori de solicitare specifici:

Factori de stres determinati de locul de munca


1. Stilul de conducere a organizatiei: lipsa unor obiective clare, slaba comunicare, lipsa de informare, neconsultare, neimplicarea angajatilor in schimbari sau modificari, lipsa sprijinului din partea condurerii. 2. Factori legati de statut sau rol: statut neclar [de regula obtinut de legislatie dar uneori nu este clar], obiective si prioritati neclare, nivel inalt de responsabilitate, conflicte de rol [cand avem solicitari pe mai multe planuri], necunoasterea clara a sarcinilor. 3. Fac legati de cariera: incertitudinea in evolutia carierei, frustrari in dezvoltarea carierei, lipsa recunoasterii, nesiguranta locului de munca, insuficienta programelor de instruire, modificarea statutului in organizatie. 4. Fac de decizie si control: slaba participare in luarea hotararilor, lipsa posibilitatii de control legat de propria munca, prea multa responsabilitate, incapacitatea de a gestiona factorii solicitanti. 5. Fac legati de relatii: izolarea fizica sau sociala, conflicte interpersonale, hartuire, agresiune verbala sau sexuala. 6. Fac legati de proiectarea locului: sarcini repetitive sau monotone, risc inalt de boli profesionale, zgomot, noxe, tehnologie ce persupune risc. 7. Fac legati de sarcina si ritm: lipsa controlului privind ritmul muncii, sarcini [supraincarcare sau subincarcare], lipsa prioritatilor, program de lucru{ inflexibil, ore suplim, lucru in schimburi}.

Simptome ce ar putea produce stresul: dureri de cap, tensiune, ameteli, tulburari de vedere,
dureri de ceafa, dureri de umeri , mancarimi ale pielii, indigestie, palpitatii, dificultati de respirare, transpiratie, lesin, susceptibilitate la alegii, surplus ponderal, gripe, raceri.

Simptome de natura intelectuala :

dificultati in luarea deciziilor, tulburari de memorie,

incapacitatea de concentrare, stare de ingrijorare, erori, probleme de gandire, persistenta gandurilor negative, decizii pripite.

Pe plan emotional:

iritabilitate, sentimente de insecuritate, anxietate, proasta dispozitie,

sensibilitate ridicata la critici, suspiciune, deprimare, ingrijorari fara sens , lipsa entuziasmului a umorului, putina satisfactie, scaderea sau chiar lipsa motivatiei, subestimarea, pierderea increderii in sine, lipsa satisfactiei in munca, schimb de comportament, neliniste, agitatie, pierderea apetitului sau supraalimentare, insomnie, consum de alcool, tigari, continuarea muncii si acasa.

Semne ale stresului:

productivitate redusa, intarzieri la serviciu, absenteism, probleme

disciplinare, relatii proaste in colectiv, accidente, erori in munca, oboseala. Desen: verticala performanta si orizontala stresul: la un moment dat performanta este in crestere si tensiunea creste. Se cauta sa gasim nivelul optim de stimulare pentru a nu ajunge la maxim, se recomanda o pauza in acel moment. Locuri de pauza la serviciu: special amenajate, pentru servit o cafea sau o tigara; satisfacerea dorintei inconstiente de pauza si de relaxare a organismului. Concediile se dau in intreprinderi uneori in mod fortat pentru a realiza o pauza. Se incearca sa nu se ajunga la sindrom de epuizare. Fie se schimba unele elemente de productie fie se scoate individul din mediul respectiv pentru ca acesta sa nu suporte consecinte negative.

Stresul posttraumatic
S-a studiat mult dupa razboiul din Vietman de unde multi indivizi au avut rani sau traume foarte mari. Simptome: de regula tratam simptomul dar nu tratam cauza. Se cauta in prezent cunosterea cauzei pentru a trata mai in profunzime stresul posttraumatic. Psihiatri sau psihologii cauta sa trateze cauza, sa sprijine moral individul, de aceea tratamentul este de lunga durata. Se amelioreza dar nu se trateaza complet. Traumele copilariei mici sau mijlocii: trauma de la acesta varsta daca este suferita nu dispare, din timp in timp reapare. Relatia mama- copil este cruciala: copilul are nevoie de caldura sau siguranta. Parasirea copilul la nastere, nealaptarea duce la manifestari diverse inca din primii ani: daca copilul simte ca parintele nu il ia in brate si nu il iubeste el o respinge, si chiar fuge de ea, are o atitudine de respingere. Plecarile de acasa sunt evenimente traumatice ( ale parintilor sau ale ingrijitorilor). Stres acut, stres cronic, stres posttraumatic vezi cursul anterior.

Indivizii se diferentiaza in functie de modul in care percep stresul, de cum se adapteaza la el si cum rezolva probleme pe care le au in fata. Cand se produce evenimentul brusc reactia imediata este de lupta sau fugi. In cazul evenimentelor mari problema se pune in functie de posibilitatile de a actiona. Mai ales daca ele se produc neasteptat reactiile indivizilor sunt de incremenire: individul nu mai reactioneaza si ramane surprins. Altii fac actiuni total necontrolate. EX: In cutremure oamenii reactioneaza prost: unii se aruncau de la etaj fara calcularea sanselor de supravietuire, incercau sa deschida usa in sensul gresit. In aviatie sunt programe anuale cu scopul de a invata pe indivizi sa se stapaneasca . Teama de zbor s-a observat in tara noastra dupa revolutie la persoanele de sex feminim mai ales. Se cautau tratamente impotriva fricii: apropierea individului de personal, informatii despre zbor. In cele din urma individul realiza ca se poate intampla orice.

Evenimente ce pot duce la traume:

razboiul( cele mai traumatice)- armele,

bombele, imagini si fapte oribile pentru unii, participarea la moartea compatriotilor, bombele ce erup si arunca parti, faptul ca sunt obligati sa traga ( unii sunt fricosi si trag de frica sau inchid ochii de aceea trag mai multi deodata la plutonul de executie), dezastre naturale cutremure, incendii, inundatii, accidentele grave ( cele rutiere, aviatice,) atacurile teroriste, moartea subita a unei persoane dragi, violul, rapirile, abuzul sexual sau fizic , tortura, neglijarea in copilarie ( nesiguranta, inajutorarea, lipsa de speranta), amenintarea cu arma, jafurile, probleme la scoala, pierderea locului de munca, nasterea unui copil, pensionarea.

Semne, simptome: retrairea evenimentului traumatic, amintiri suparatoare, flashbackuri cu parti


din evenimente ce reconstituit evenimentul, cosmaruri, vise rele suparatoare, inspaimantatoare, sentiment de primejdie intensa. Cand pacientul isi aminteste: ganduri infricosatoare, reactii fizice: palpitatii, respiratie rarita, tensiune musculara, transpiratii. Rememorarea poate fi declasata de cuvinte, obiecte, zgomote. Aceste trairi pot afecta viata intr-o masura variabila. Unii trec usor peste ele, se implica in activitati, iau medicamente, considera ca nu pot pierde timpul cu asta. Este o boala de lunga durata. Alte simptome/semne: evitarea amintirii traumei, evitarea locurilor, gandurilor, sentimentelor ce amintesc de trauma, incapacitatea de a-si aminti aspecte importante ale traumei, nu pot descrie exact cum s-a intamplat, nu isi amintesc iar psihologii incerc sa-i determine pe pacieti sa-si aminteasca . Desensibilizarea este o metoda de tratament: retrairea situatiei, la zbor: cunostiinte despre cum se efectueaza Alte simptome: pierderea interesului pt activitati si viata in general: lucrurile pe care le facea nu il mai satisfac, nu ii mai plac, trairea detasata fata de altii, amortirea emotionala, sentimentul de viitor limitat, neasteptarea unei vieti normale, trairea puternica a vinovatiei pt ca a participat la evenimente ( mai ales la accidente grave cand supravietuitorul simte vina ca traieste, ca ar fi putut sa faca ceva).

Trairea acestor emotii duce la anxietate si depresie: persoanele se izoleaza social si nu mai pot primi ajutor din partea celorlalti. Un alt simpton mare : anxientate crescuta si hiperexcitabilitate emotionala, hipervigilenta ( orice zboara ii tresara teama, nu mai poate dormi) izbugniri , tristete, manie, rusine, autoculpabilizare, comportament autodistructiv ( consum de alcool, droguri, suicid), sentimente de neincredere, lipsa de speranta, probleme cu alimentatia, dureri fizice, accese de plans. Alti factori de risc: factori genetici predispozanti, istoric de expunere la trame, trairea indirecta sau directa, trairea proprie sau a altor persoane, antecendente privind alte imbolnaviri, retea de suport slaba sau inexistenta; toate combinate cu evenimente mai recente de viata stresante. Factori de rezistenta la stres: optimism, stima de sine ridicata, strategii de coping adecvate ( rol al medicului care incearca sa stabileasca strategii pentru refacere), informatii corecte privind starea de sanatate, . Traume la copii si adolescenti: de divort, de schimbare in viata., teama de a fi separat de mama, folosirea toaletei, probleme de somn [la copii care se uita la jocuri cu monstri si batai]- pot avea cosmaruri provocate de aceste scene triste si sumbre, povesti cu continut negativ, desene cu continut negativ. Criterii ale stresului : intensitate, durata, adaugarea altor fac stresanti. Consecinte : atacuri de panica, depresie, fobie sociala, tema de intra in contact cu altcineva, tulburari de somatizare, tendinte de suicid, abuz de narcotice.