Sunteți pe pagina 1din 5

Baltagul

In literatura romana, aventura romanului, cea mai complexa structura narativa in proza, a inceput tarziu, in a doua jumatate a veacului al XIX-lea. In perioada interbelica, insa, romanul romanesc s-a sincronizat spectaculos cu proza moderna europeana. Alaturi de romanul realist obiectiv s-au afirmat si alte tipuri de romane, unele urmarind modelul Proustian de analiza psihologica (Camil Petrescu), altele propunand sa recupereze modelul balzacian (George Calinescu), in timp ce Mihail Sadoveanu recupereaza dimensiunea mitica in romanele sale: Baltagul (1930) si Creanga de aur (1933). Cea mai cunoscuta creatie sadoveniana, inspirata din mitul existential romanesc (motoul din Miorita), ori din mitul egiptean al lui Isis si Osiris (Al. Paleologu), ilustreaza perfect formula traditionala a romanului realist de observatie sociala si de problematica morala. Reconstituind monografic viata munteneasca din Moldova inceputului de veac XX, romanul Baltagul este sinteza a prozei sadoveniene, ducand la desavarsire formula realismului liric. Sadoveanu scrie, in numai 17 zile, un roman complex, cu caracter mitic, simbolic si baladesc, roman al transhumantei, in care zugraveste o civilizatie pastorala arhaica, roman filozofic, relevand o conceptie despre lume si om, bazata pe credinte si randuieli ancestrale, roman initiatic, al ritualurilor de trecere oficiate de Victoria, si al initierii lui Gheorghita, roman de dragoste, roman al familiei si chiar roman cu intriga politista. Tema vietii si a mortii si cea a cautarii adevarului se intemeiaza epic pe motivul ordonator al calatoriei explorative si initiatice (ca in eposul popular), avand ca scop cunoasterea, initierea, restabilirea justitiei si a pierdutului echilibru cosmic. Titlul pune intregul univers al cartii sub simbolul dualitatii; baltagul (topor cu ascutisul curb, cu doua taisuri) e, in acelasi timp, si unealta, si arma, figurand simbolic viata si moartea. Calatoria Victoriei este de viata si drum de moarte, desfasurandu-se nu numai intr-un spatiu geografic real, ci si intr-un spatiu launtric, un labirint interior in care se hotaraste totul. In sensul basmului arhaic baltagul poate fi considerat unealta magica si simbolica insusita de raufacatori si recucerita de erou (Z. Singeorzan). Un prim argument pentru ncadrarea romanului Baltagul n paradigma tradiional este construcia epic, specific romanului tradiional: naraiune heterodiegetic (la persoana a III-a), narator omniscient, focalizare 0, compoziie nchis. Vocea care relateaz este a unui narator supraindividual (N.Manolescu) omniscient, demiurgic. Modul principal de expunere este naraiunea, n care sunt inserate i secvene descriptive, scene dialogate sau monologuri. Arhitectura compoziional este caracterizat prin echilibru perfect, prin epic, logic, continuitate(N. Manolescu). Principiile compoziionale i tehnicile narative sunt clasice: cronologie, tehnica nlnuirii, cu inseria unor episoade retrospective. Cele 16 capitole pot fi

grupate in trei parti. Primele sase capitole surprind asteptarea plina de neliniste si presimtiri, hotararea Victoriei de a porni pe urmele lui Nechifor si pregatirile (spiritual-purificatoare si practic-gospodaresti) pentru marea calatorie. Partea a doua, cea mai ampla (cap. VII-XIII), se refera la calatoria care reface in sens invers traseul strabatut in toamna de Lipan, traseul labirintic, pe care Vitoria si Gheorghita il parcurg pentru a afla adevarul si sfarseste cu descoperirea osemintelor lui Lipan. In ultima parte, care contine punctul culminant si deznodamantul (cap. XIV-XVI), dezvaluie adevarul despre moartea lui Nechifor si descrie infaptuirea actului justitiar. Ca n toate romanele tradiionale, structura narativ este perfect echilibrat, cu planuri clar delimitate, dinamizate de conflicte puternice. Viziunea artistic e structurat pe trei planuri. Prim-planul este acela al existenei individuale i familiale. Este un plan epic, urmrind cltoria explorativ a Vitoriei, dinamizat de un conflict exterior de interese care a dus la moartea lui Nechifor. Planul existenei comunitii de oieri este un plan monografic, surprinde existena unei lumi arhaice, ce se confrunt cu noi forme de via social, i dezvolt un conflict morala. Existena muntenilor este integrat cosmic ntr-un plan mitic i simbolic. Un alt argument care confirm modelul romanului tradiional e faptul ca Baltagul i focalizeaz interesul asupra aciunii, ilustrnd afirmaia lui Jean Ricardou: romanul clasic e povestirea unei aventuri, n vreme ce romanul modern este aventura povestirii.Aciunea romanului sadovenian este linear, cu episoade narative nlnuite logic i cronologic. Subiectul insumeaza intamplari si situatii semnificative din existenta eroilor, n succesiunea celor cinci momente. Incipitul de tip clasic rezum o legend cosmologic, avnd funcii multiple. Ea integreaz cosmic existena muntenilor, schieaz un portret al personajului colectiv, - ciobanii i introduce personajul absent al crii: Nechifor Lipan. n expoziiunea dezvoltat, se surprinde existena satului de munte, Mgura Tarcului i a familiei Lipan. Nechifor Lipan, capul familiei, plecase la trgul de la Dorna s vnd i s cumpere oi. ntrzierea lui o nelinitete pe Vitoria, soia lui, care i cheam fiul, pe Gheorghi, de la stn. Semnele rele i visul prevestitor i sporesc femeii teama. Hotrrea Vitoriei de a pleca cu Gheorghi n cutarea lui Nechifor constituie intriga. Desfurarea aciunii nareaz pregtirile pentru drum, care ncep cu o cltorie la Piatra, pentru a anuna autoritilor dispariia lui Lipan, i la mnstirea Bistria, unde Vitoria se nchin icoanei Sfintei Ana, face danie i se spovedete. Pregtirile gospodreti sunt dublate de cele spirituale. Cltoria explorativ i iniiatic pe urmele lui Nechifor ncepe sub zodia primverii(10 martie) i urmeaz un traseu labirintic: de la Bicaz la Clugreni i Frcaa, apoi la Borca i Cruci, la Vatra Dornei i Broteni, la Borca, Sabasa i Suha. ntre ultimele dou sate, Vitoria descoper osemintele lui Lipan n rpa de sub Crucea Talienilor. n vreme ce Gheorghi privegheaz osemintele printelui ucis, Vitoria anun autoritile i pregtete nmormntarea i praznicul. Punctul culminant e de un intens dramatism: n faa celor adunai la praznicul funerar, Vitoria reconstituie mprejurrile morii lui Lipan, spre spaima crescnd a lui Calistrat Bogza i a lui Ilie Cuui, oierii care l-au nsoit pe Nechifor de la Dorna. Deznodmntul fixeaz

situaia final: pedepsirea vinovailor, care i mrturisesc vina (Calistrat Bogza moare, rpus de baltag i de cinele lui Nechifor, iar Cuui este arestat. Deznodmntul dezvluie reaciile etice fundamentale ale sufletului rnesc patriarhal, restabilirea justiiei are solemnitatea tragic a unui ritual.(Ov. Crohmlniceanu). Ca orice roman tradiional, i Baltagul este orientat spre o lume obiectiv, surprins n existena ei social-istoric. Aadar, actiunea se desfasoara in spatii determinate, reale, obiective si urmareste evolutia personajelor intr-un timp real. Eroii sadovenieni sunt i ei surprini ntrun spaiu real - de la Mgura Tarcului pn n inutul Dornelor i ntr-o durat real, care acoper aproximativ o jumtate de an (din toamn pn primvara). Spaiul real i timpul obiectiv sunt dublate de spaiul simbolic i de timpul mitic, ca si de durata interioara, timpul subiectiv al rememorarii, al amintirilor Victoriei.

Personajele sadoveniene din acest roman sunt construite pe o trstur dominant de caracter, ilustrnd aadar o tipologie general-uman. Sunt personaje de mare coeren, n construirea lor fiind accentuat ceea ce este tipic, definitoriu. Vitoria Lipan i soul ei sunt orientai spre lume, vzui n relaiile cu ceilali, cu comunitatea. Evoluia lor epic e previzibil, bine motivat prin logica interioar a romanului. Personajul principal, Vitoria - femeia voluntar, un exponent al speei(G.Clinescu), n cutarea brbatului, Vitoria pune spirit de rzbunare i aplicaie de detectiv. Vitoria e un Hamlet feminin, care bnuiete cu metod, cerceteaz cu disimulaie, pune la cale reprezentaiuni trdtoare, i cnd dovada s-a fcut, d drum rzbunrii.- G.Clinescu. Caracterul arhetipal al eroinei este subliniat prin portretul fizic esenializat, construit din perspectiva naratorului. Trsturile fizice ale femeii de aproape 40 de ani (ochii cprui cu gene lungi, prul castaniu) nu o individualizeaz. Lumina care izvorte ns dinluntru i pune o frumusee neobinuit n privire i dezvluie inteligena vie i marea ei for interioar. Portretul fizic pune n eviden o frumusee sobr, auster, spiritualizat, aluneca astfel spre trasatura de caracter. Portretul moral se alcatuieste prin nsumarea mai multor ipostaze. Ca personaj reprezentativ pentru femeia de la munte, Vitoria e definit prin firea energic, hotrt, hrnicia i priceperea cu care conduce gospodria i face nego, prin credina neabtut n Dumnezeu i n valorile tradiiei. In lumea in care Dumnezeu a pus randuiala si semn, Victoria apara cu strasnicie randuielile vechi dupa care se conduce comunitatea arhaica a oierilor si citeste semnele naturii si pe cele trimise ei din plan divin. n ipostaza de soie, Vitoria este un model de iubire i devotament, de statornicie i sensibilitate. Dragostea pentru Nechifor este atat de puternica, incat el este mereu prezent in gandul sau in visul Victoriei. Din iubire adevrat (Abia acum nelegea c dragostea ei se pstrase ca-n tineree) e gata s-i sacrifice viaa : Daca intrat el pe cellalt trm, oi intra i eu dup dnsul. Alta ipostaz este cea de mam. Ea vegheaz cu strnicie ca Minodora i Gheorghi s creasc n respect fa de valorile morale i

legile nescrise ale pmntului. Asprimea cu care sancioneaz orice abatere a fetei sale de la obiceiurile i practicile strvechi se isc din sentimentul responsabilitii materne. Fa de Gheorghi, Vitoria dovedete grija mamei care i ajut copilul s se maturizeze, reprezentnd un mentor i un model n cltoria iniiatic a fiului. Ca femeie care se confrunt cu o lume necunoscut, Vitoria d dovad de inteligen nativ bazat pe o logic riguroas, abilitatea de a intui psihologia celor din jur, harul de a vorbi, capacitatea de a se adapta mprejurrilor i modului de a gndi al celui cu care vorbete. Personajul cel mai caracteristic al lui Sadoveanu, dominat de nelepciunea adnc i puin sceptic a omului care confrunt orice situaie de via cu o enorm experien personal, istoric, ancestral.(Al.George.) Aciunile i comportamentul ei relev tenacitatea, diplomaia, abilitatea, capacitatea de disimulare care contribuie la aflarea adevarului. Alte modaliti indirecte de construire a portretului sunt limbajul, notarea gestului semnificativ, observarea relaiilor cu celelalte personaje, numele. Eroina sadoveniana poate fi si o dezvoltare originala a motivului maicutei batrane din Miorita. Oricare ar fi izvoarele din care s-a inspirat scriitorul, Victoria Lipan ramane un personaj de mare forta artistica, cu valoare de model.

Eroul absent al romanului este Nechifor Lipan, personaj reprezentativ pentru comunitatea locuitorilor de sub brad. El este oier priceput si harnic, ajuns prin vrednicia lui stapan de turme, cu stane si rost temeinic in munte, cu gospodarie indestulata in Magura Tarcaului. Portretul sau se construieste prin insumarea episoadelor retrospective si a imaginilor fixate in amintirea celor care l-au cunoscut. Aceasta modalitate neobisnuita de configurare a personajului este un element de modernitate in romanul romanesc interbelic. Rezultatul procedului este surprinzator: Nechifor e un personaj de mare forta artistica si cu certa valoare de arhetip. Portretul fizic construit din perspectiva celorlate personaje- evidentiaza robustetea, forta si frumusetea barbateasca. Nechifor este un barbat voinic si puternic, lat in spate, cu mustata groasa si plete negre. Trasaturile fizice sunt completate de o descriptie a vestimentatiei caracteristice stapanilor de turme din tinutul Tarcaului. Portretul facut personajului colectiv in secventa cu care se deschide romanul se aplica perfect si lui Nechifor, ceea ce subliniaza caracterul sau reprezentativ. Harnic si priceput in mestesugul oieritului, el traieste mai mult la munte, randuindu-si stanele si ciobanii. Toamna merge la targ sa vanda si sa cumpere oi, band aldamas si zabovind la petreceri. El este darnic si cu inima deschisa la chefurile cu lautari, dar si aprig de manie. Curajul, marea energie si forta interioara ii intregesc portretul. Acesta se alcatuieste prin caracterizare directa, facuta de catre personajele in memoria carora a ramas viu,

si indirect, prin relatarea unor intamplari. Portretul care se cristalizeaza astfel are un puternic relief, amintind de eroii de balada.

Desi nu este personaj de prim-plan al romanului Baltagul, ci un personaj secundar, Gheorghita este o prezenta bine conturata. Fiul Victoriei si al lui Nechifor Lipan (al carui nume de taina il poarta), Gheorghita este la varsta adolescentei, a initierii. Portretul fizic, construit din perspectiva naratorului, evidentiaza caracteristicile varstei, dar si trasaturi particulare, care il evidentiaza. Descrierea vestimentatiei si notarea gestului semnificativ intregesc imaginarea exterioara a facaului. Trasaturile morale evidentiate indirect, prin stilul epistolar al baiatului sunt: priceperea in mestesugul oieritului, inteligenta dublata de sensibilitatea sufleteasca, credinta in Dumnezeu si respectul fata de parinti. Relatia dintre el si mama sa (procedeu indirect de caracterizare) pune in evidenta faptul ca a crescut in spiritul traditiei si in respectul fata de parinti. Noua initiere se petrece treptat. Monologurile sale interioare dezvaluie spiritul de observatie si natura reflexiva a personajului. Momentul cel mai semnificativ al maturizarii sale moment de emotie, infiorare si teama il reprezinta veghea osemintelor parintelui sau. Baiatul isi invinge frica si, dintr-o data, se simte cu adevarat barbat, asemenea tatalui. Acum, Gheorghita este pregatit sa manuiasca baltagul. In scena infruntarii directe cu ucigasii parintelui sau, el va lovi fara sovaiala. Ipostaza finala este cea a unui erou justitiar, plin de curaj si barbatie. El se dovedeste astfel urmas demn al tatalui sau, care devine si el o ipostaza particulara a personajului colectiv, ciobanii de pe Tarcau.