Sunteți pe pagina 1din 43

Elaborarea si analiza bilantului contabil

Scris de Laurentiu Ianculescu in categoria Utile in data de 1 December 2011 In zilele noastre, o mai buna cunoastere a situatiei patrimoniului este strict necesara pentru a participa cu succes la viata economica si chiar sociala a unei intreprinderi. Proiectul de fata analizeaza stabilirea si analiza bilantului contabil, intrucat acesta este cel mai important si cel mai complex document al contabilitatii, care oglindeste activitatea agentului economic. Titularul unui patrimoniu trebuie sa verifice situatia lui la o anumita perioada de timp, iar bilantul contabil este metoda prin care comerciantul evalueaza intreaga sa activitate pe parcursul unui exercitiu financiar. In ansamblu, bilantul este privit ca un document ce permite sa se cunoasca, la un moment dat, patrimoniul unei entitati, patrimoniul definit ca ansamblul drepturilor si obligatiilor. Obiectul lucrarii de fata il constituie bilantul contabil al societatii comerciale Seven Consulting SRL . Abordand succesiv diferitele etape ce trebuie parcurse in stabilirea modului de intocmire a bilantului societatii mai sus mentionate, lucrarea este structurata in 6 capitole. Primele 3 capitole cuprind elemente teoretice, necesare pentru aprofundarea notiunii de bilant si cunoasterea societatii comerciale Seven Consulting SRL. Ultimele capitole ale proiectului reprezinta un model practic de intocmire, analiza si control a bilantului contabil la sfarsitul exercitiului financiar 2009, anexat fiind si un bilant real al unei alte firme, incheiat la 31.12.2009.

Bilantul contabil document de sinteza in teoria si practica internationala

1.1 Dimensiuni istorice privind bilantul contabil

1.2 Abordari contemporane privind bilantul contabil

1.3 Standarde Internationale de Contabilitate (IAS 1) Prezentarea Situatiilor Financiare

1.4 Norme privind bilantul contabil in sistemul international

1.5 Componentele bilantului contabil

1.5.1 Bilantul

1.5.2 Contul de profit si pierdere

1.5.3 Anexa

1.5.4 Raportul de gestiune

1.1. Dimensiuni istorice privind bilantul contabil Chiar daca contabilitatea in partida dubla are o existenta de mai bine de o jumatate de mileniu, abia in secolul al XIX-lea, prin marile intreprinderi industriale si comerciale, incepe sa se realizeze si sa se masoare periodic patrimoniul, cu ajutorul bilantului, si rezultatul, cu ajutorul contului de profit si pierdere, deci, sa se faca distinctia care deriva de aici intre capital si venit.

O astfel de practica, remarca Bernard Colasse, isi gaseste explicatia prin cateva fenomene: numarul societatilor pe actiuni se multiplica, se separa conducerea intreprinderilor de proprietari, conducatorii fiind obligati sa informeze periodic asupra modului in care au gestionat patrimoniul si activitatea; contabilul apare ca mediator intre proprietari si conducatori, ramanand subordonatul acestora din urma; cateva dintre

principiile actuale isi au obarsia in practica de intocmire a documentelor de sinteza, din secolul trecut (continuitatea activitatii si interdependenta exercitiilor, in special). Pana in secolul al XIX-lea, conform lui Basil Yamey, lui Pollard, lui Pollard si lui Richard Brief2), exista adesea tendinta de a confunda, in procesul contabil, bunurile intreprinderii cu cele ale proprietarilor sai. Incepand cu acest secol, se poate vorbi de actiunea principiului entitatii in contabilitate.

Totodata, bilantul a fost, si mai este inca, recunoscut ca un instrument static.

Viziunii statice despre bilant i s-a opus, o data cu opera profesorului german Eugen Schmalenbach (Dynamische Bilanz, 1920), o viziune diametral opusa. Viziunii traditionale despre bilant, asimilat unui inventar patrimonial condensat, Schmalenbach i-a opus conceptia sa referitoare la un bilant ca reprezentare a fortelor intreprinderii. El a constatat ca este mult mai important pentru conducatorul intreprinderii sa masoare sanatatea intrepinderii decat sa cunoasca valoarea intrinseca a elementelor care compun activul si pasivul.

Admirator al lui Schmalenbach, Jacques Richard (Comptabilites et practiques comptables, Dalloz, 1996) contrapune cele doua tipuri de contabilitati: (i) o contabilitate care, pentru a construi bilantul, nu tine decat valorile corespunzatoare lichidarii intreprinderii: contabilitate statica; (ii) o contabilitate care tine cont de valorile in miscare, independent de ce se intampla cu ele in caz de lichidare a intreprinderii: contabilitatea dinamica, si pledeaza pentru o contabilitate de tip dinamic. 1.2 Abordari contemporane privind bilantul contabil

In literatura de specialitate contemporana si in practica se intalnesc trei grupe de abordari privind bilantul contabil si anume:

1. O prima grupa de abordari sunt centrate pe conceptul de patrimoniu, unde patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale si necorporale), al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat 2. O a doua grupa de abordari sunt centrate pe finalitatea bilantului, de a raspunde nevoilor analizei economico-financiare.

3. O a treia grupa de abordari sunt de origine anglo-saxona. In modelul anglo-saxon bilantul este document de sinteza care prezinta situatia financiara a intreprinderii. Aici sunt excluse judecatile patrimoniale. Luat drept exemplu bilantul practicat de majoritatea firmelor americane, se constata ca pot fi definite trei mase valorice: (i) Assets (bunurile sau activele); (ii) Liabilities (datorii); (iii) Shareholders equity (capitaluri proprii) prezentate fie in formatul orizontal, fie in formatul vertical. Spre deosebire de multe tari europene, in care activul bilantier este prezentat in ordinea crescatoare a lichiditatilor lor, iar pasivele, in ordinea crescatoare a exigibilitatilor lor, in Statele Unite, firmele isi prezinta activele si pasivele in ordinea descrescatoare a lichiditatii, respectiv exigibilitatii lor.

Aceasta clasificare denota un element al culturii contabile de tip american, accentul pus pe elementele pe termen scurt: lichiditatile si exigibilitatile imediate, prezentate ca prime elemente ale structurilor bilantiere. In ceea ce priveste prezentarea verticala, aceasta are o natura accentuat juridica. Ea pune in evidenta partea creditelor intreprinderii: tertii care au o prioritate legala in fata proprietarilor. Situatia neta (capitalurile proprii) este considerata, deci, o parte reziduala. Din acest punct de vedere, ecuatia de baza a bilantului este: Active- Datorii = Situatia neta (capitaluri proprii) Bilantul permite formularea de judecati de valoare privind riscul pe care si-l asuma o intreprindere si evaluarea miscarilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta, se poate proceda la o analiza a bilantului prin prisma lichiditatii/exigibilitatii si flexibilitatii financiare cu care se confrunta firma.

Lichiditatea se refera la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ sa fie realizat sau convertit in disponibilitati, iar exigibilitatea, la intervalul de timp necesar pentru ca o datorie sa fie achitata.

In general, se afirma ca, pentru o intreprindere, cu cat lichiditatea si exigibilitatea sunt mai mari, cu atat aceasta risca mai putin sa dea faliment. Flexibilitatea financiara reprezinta capacitatea unei intreprinderi de a lua masuri necesare, in vederea modificarii valorilor si calendarului miscarilor de trezorerie, astfel incat sa se poata face fata nevoilor si situatiilor neprevazute. Pentru o intreprindere, cu cat flexibilitatea financiara este mai mare, cu atat aceasta risca mai putin sa dea faliment. In ceea ce priveste bilantul consolidat, acesta este prezentat in format lista. Fata de modelele europene, regizate prin Directiva a IV-a, activele si pasivele sunt prezentate in ordinea descrescatoare a lichiditatii lor, respectiv exigibilitatii lor. Criteriile de clasificare a activelor si pasivelor sunt lichiditatea si exigibilitatea, spre deosebire de multe tari ale Europei continentale, care prefera ordonarea dupa criteriul naturii economice si al surselor de provenienta.

In cadrul directivei a IV-a, prezentarea conturilor este tratata in articolele 3-30. Directiva a prevazut doua scheme pentru bilant:

a. Schema descrisa de articolul 9, care prezinta bilantul sub forma bilaterala (de cont), activul putand fi descompus in 6 rubrici, notate de la A la F, iar pasivul, in 5 rubrici, notate de la A la E; ACTIV A.Capital subscris nevarsat B. Cheltuieli de constituire C. Activ imobilizat D. Activ circulant E. Conturi de regularizare F. Pierderea exercitiului

PASIV A. Capitaluri proprii B. Provizioane pentru riscuri si cheltueli C. Datorii D. Conturi de regularizare E. Beneficiul exercitiului b. Schema descrisa de articolul 10, care prezinta bilantul sub forma de lista si permite calculul fondului de rulment; ansamblul rubricilor este notat de la A la L. A. Capital subscris nevarsat B. Cheltuiri de constituire C. Activ imobilizat D. Activ circulant

E. Conturi de regularizare F. Datorii a caror valoare reziduala nu este superioara unui an G. Activul circulant (inclusiv E) care depaseste datoriile cu durata reziduala mai mica sau egala cu un an H. Marimea totala a elementelor de activ dupa deducerea datoriilor a caror valoare reziduala nu este reziduala unui an I. Datorii a caror valoare reziduala este superioara unui an J. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli K. Conturi de regularizare L. Capitaluri proprii Schema lista nu este prevazuta ca altenativa in sistemul contabil romanesc. Se constata superioritatea formei liste, prin deschiderea mai pronuntata a modelului respectiv, spre analiza financiara.

Procedand la o reforma inspirata de experienta franceza, in acord cu dispozitiile Directivei a IV-a europene, normalizatorii romani au optat pentru o schema de bilant sub forma de tablou cu doua parti partea stanga numita activ, si partea dreapta, numita pasiv. Viziunea generala asupra bilantului este una functionala. Elementele patrimoniului intreprinderii sunt clasificate in activ si in pasiv, conform destinatiei economice, respectiv dupa provenienta (natura juridica). Criteriile de lichiditate-exigibilitate sunt numai criterii secundare de clasificare: in interiorul structurilor definite de primul criteriu, activele sunt clasificate in ordinea crescatoare a lichiditatii lor, iar pasivele, in ordinea crescatoare a exigibilitatii lor.

Pentru o analiza financiara riguroasa, pe baza criteriilor de lichiditate-exigibilitate, se impun reclasificari pe termene, aspect realizat cu ajutorul celui de-al treilea cont anual: anexa. Apelul la criteriile destinatie economica natura juridica, ca principale criterii de clasificare, a avut ca scop initial sa orienteze informatia bilantiera spre cerintele nationale si ale analizei financiare externe. In acest mod, s-ar fi permis sa se urmareasca, de la un an la altul, fluxurile de resurse si de utilizari, deci sa se determine si sa se valorifice informatiile aferente unui tablou de finantare de tipul tabloului de utilizari si de resurse. Prin aceasta conceptie, bilantul (si anexa) este mai putin traducerea unica si generala a situatiei intreprinderii, ci o baza de date pe care fiecare poate sa o prelucreze conform opticii si necesitatilor sale (juridice, de gestiune, financiare).

Normele contabile din tara noastra lasau agentilor economici posibilitatea sa intocmeasca bilantul contabil cu un grad diferentiat de detaliere, in functie de marimea intreprinderii. Astfel, unitatile patrimoniale mici si mijlocii intocmesc situatiile anuale in sistem simplificat, iar cele mari, in sistem de baza. Criteriile de delimitare intre cele doua categorii de intreprinderi se refera la: totalul bilantier; cifra de afaceri; numarul mediu de salariati permanenti. Intr-o forma rezumativa, bilantul intreprinderilor romanesti prezinta urmatoarele structuri: ACTIV N-1/N

ACTIVE IMOBILIZATE

Imobilizari necorporale Imobilizari corporale Imobilizari financiare Active imobilizate Total

ACTIVE CIRCULANTE

Stocuri Alte active circulante II Active circulante Total CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE III Conturi de regularizare si asimilate Total IV PRIME DE RAMBURSAREA OBLIGATIUNILOR TOTAL ACTIV (I+II+III+IV)

PASIV N-1/N

CAPITALURI PROPRII Capital social Prime legate de capital Diferente din reevaluare Rezerve Rezultatul reportat Rezultatul exercitiului

Fonduri Subventii pentru investitii Provizioane reglementate I Capitaluri proprii Total II PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

DATORII Imprumuturi si datorii asimilate Furnizori si conturi asimilate Clienti creditori Alte datorii III Datorii Total

CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE IV Conturi de regularizare si asimilate Total TOTAL PASIV (I+II+III+IV)

Informatiile prezentate in bilant se refera la doua exercitii consecutive: sfarsitul exercitiului precedent si sfarsitul exercitiului recent incheiat. Elementele de activ sunt prezentate la valoare neta, rezultata din valoarea bruta corectata cu deprecierile constatate pe parcursul exercitiului. Apelul la valorile nete diminueaza valentele bilantului, mai ales din punctul de vedere al analizei financiare. Prin comparatie, modelul de bilant francez pastreaza cele trei informatii valoarea bruta, deprecierea si valoarea neta la nivelul exercitiului curent. Valorile brute sunt utile in cazul intocmirii unui tablou de finantare de tipul tabloului de utilizari si de resurse. In schimb, pentru sistemul romanesc, utilizarea valorilor brute implica apelarea informatiilor din anexe, o dovada suplimentara ca la proiectarea modelelor de documente de sinteza nu s-au avut in vedere aspecte privitoare la valorificarea informatiilor contabile. 1.3 Standarde Internationale de Contabilitate (IAS 1) Prezentarea Situatiilor Financiare Standardul stabileste baza pentru prezentarea situatiilor financiare cu scop general, pentru a asigura comparabilitatea, atat cu situatiile financiare ale intreprinderii pentru perioadele anterioare, cat si cu situatiile financiare ale altor societati. Obiectivul situatiilor financiare cu scop general este de a oferi informatii cu privire la pozitia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale intreprinderii. Totodata, situatiile financiare infatiseaza rezultatele gestiunii resurselor incredintate conducerii intreprinderilor. Concret, situatiile financiare ofera informatii despre activel, datorii, capitalul propriu, veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile, fluxurile de numerar ale intreprinderii.

Responsabilitatea intocmirii si prezentarii situatiilor financiare revine consiliului de administratie si/sau altui organ de conducere al intreprinderii. Un set complet de situatii financiare cuprinde bilantul, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de numerar, politicile contabile si notele explicative. Bilantul trebuie sa cuprinda elementele-randuri care prezinta, cel putin, urmatoarele valori: (a) terenuri si mijloace fixe; (b) active necorporale; (c) active financiare (fara valorile de la d), f) si g)); (d) investitii financiare contabilizate prin metoda punerii in echivalenta; (e) stocuri; (f) creante comerciale si de alta natura;

(g) numerar si echivalente de numerar; (h) datorii comerciale si de alta natura; (i) datorii si active fiscale asa cum sunt cele cerute de IAS 12, Impozit pe profit; (j) provizioane; (k) datorii pe termen lung purtatoare de dobanda; (l) interes minoritar; (m) capital si rezerve.

Firma trebuie sa prezinte, fie in bilant, fie in notele la acesta alte subclasificari ale elementelor-randuri prezentate, grupate intr-o maniera corespunzatoare activitatii. Fiecare element trebuie subclasificat, atunci cand este cazul, dupa natura sa, iar sumele de platit sau de incasat da la firma mama, filiale, intreprinderi asociate si alte parti afiliate trebuie prezentate separat. Firmele trebuie sa prezinte in bilant sau in note informatii despre actiuni: numar, valoare nominala, actiuni detinute de filiale, optiuni de conversie; informatii despre dividende: valoare, restrictii asupra repartizarii acestora, etc.

Contul de profit si pierdere trebuie sa contina, cel putin, urmatoarele elemente: (a) venituri si cheltuieli; (b) rezultatul activitatii de exploatare; (c) costurile de finantare; (d) partea din profituri si pierderi aferenta intreprinderilor asociate si in participatie contabilizata prin metoda punerii in echivalenta; (e) cheltuielile cu impozitul pe profit; (f) profitul sau pierderea din activitatea curenta; (g) elementele extraordinare; (h) interesul minoritar; (i) profitul net sau pierdera neta a perioadei.

Firmele trebuie sa prezinte, fie in contul de profit si pierdere, fie in note o analiza a cheltuielilor, folosind o clasificare a acestora fie pe natura, fie pe functie. In plus, notele la situatiile financiare ale unei intreprinderi trebuie sa prezinte informatii despre bazele de intocmire a situatiilor financiare si despre politicile contabile aplicate, informatiile cerute de Standardele Internationale de Contabilitate care nu sunt prezentate in alta parte in situatiile financiare si informatii care nu apar in situatiile financiare, dar care sunt necesare pentru o imagine fidela. De asemenea, notele la situatiile financiare trebuie prezentate intr-un mod sistematic. Fiecare element din bilant, contul de profit si pierdere si situatia fluxurilor de numerar trebuie sa faca trimitere la toate informatiile aferente din note.

1.4 Norme privind bilantul contabil in sistemul international Cadrul Contabil Conceptual al IASC (1989) si standardul Prezentarea situatiilor financiare (1995) definesc si caracterizeaza elementele care compun situatiile financiare. Elementele legate direct de evaluarea situatiei financiare (de bilant) se regasesc in paragraful 47 din Cadrul Conceptual si se refera la active, datorii si capitaluri proprii. a) Activele sunt definite ca o resursa controlata de intreprindere care provine din elemente trecute si este purtatoare de avantaje economice viitoare. Avantajul economic legat de un activ corespunde potentialului prin care acest activ contribuie, direct sau indirect, la un flux de lichiditati sau de echivalente de lichiditati benefice intreprinderii. Caracteristicile activelor dupa natura lor sunt:

-pot avea o forma corporala (terenuri, cladiri, echipamente etc.) sau necorporala (brevete, licente etc); - sunt asociate drepturilor legale (cel mai adesea, drepturile de proprietate) sau pot rezulta dintr-o situatie de fapt; - au fost achizitionate in mod oneros sau gratuit. b) Datoriile sunt definite ca o obligatie actuala a intreprinderii care provine din evenimente trecute si care trebuie sa antreneze, cu ocazia platii sale, o iesire de resurse (active) generatoare de avantaje economice. Obligatia poate sa aiba o baza contractuala, statutara sau legala, sa rezulte din practici comerciale curente sau din vointa intreprinderii de a conserva bune relatii de afaceri sau de a actiona de maniera echitabila. c) Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual in activele intreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor.

Cadrul conceptual al IASC defineste si caracterizeaza, totodata, criteriile de recunoastere a elementelor situatiilor financiare. Astfel:

1. un activ este constatat in bilant, atunci cand este probabil ca avantaje economice viitoare sa fie benefice intreprinderii, dincolo de perioada contabila in curs si costul acestui activ sa fie masurat de maniera fiabila; 2. o datorie este constatata in bilant, atunci cand este probabil ca o pierdere de resurse ce reprezinta avantaje economice sa rezulte din plata obligatiei actuale si marimea acestei plati sa fie masurata de o maniera fiabila.

Totodata, cadrul analizeaza sistemele de masurare folosite in evaluarea elementelor patrimoniale si recomanda costul istoric, costul actual, valoarea realizabila si valoarea actuala. Baza cel mai des adoptata de intreprinderi, in vederea intocmirii situatiilor financire, este, fireste, costul istoric, care la randul sau este combinat cu alte baze de evaluare. 1.5.1. Componentele bilantului contabil

Documentele contabile de sinteza se compun din Bilant sau Contul situatiei patrimoniului, Contul de profit si pierdere, Anexa la bilant si Raportul de gestiune. Bilantul contabil se intocmeste obligatoriu anual, precum si in situatia fuziunii sau incetarii 1.5.1 Bilantul ofera informatii despre situatia financiara a intreprinderii si, in special, despre resursele economice pe care le controleaza, la datorii si la efectele tranzactiilor, evenimentelor si circumstantelor susceptibile sa modifice resursele si datoriile. Orice intreprindere dispune de un anumit patrimoniu care, impreuna cu rezultatul exercitiului, se regaseste in obiectul contabilitatii financiare. Patrimoniul pe care il detine agentul economic se prezinta pentru informare si analiza, in totalitatea si structuralitatea sa, prin intermediul bilantului contabil, care constituie lucrarea contabila de inchidere a exercitiului financiar. Bilantul contabil arata si cum au fost utilizate resursele unitatii: UTILIZARI = RESURSE ACTIV = PASIV Fiecare dintre cele doua parti ale bilantului contabil, activ si pasiv, este structurata avandu-se in vedere cate doua criterii: A. pentru activ: modul de utilizare sau natura economica si lichiditatea (crescatoare); B. pentru pasiv: modul de finantare sau natura juridica si exigibilitatea (crescatoare). In functie de criteriile de mai sus elementele patrimoniale de activ se divizeaza in doua grupe, active imobilizate (a caror lichiditate se extinde la o perioada mai mare de un an ) si active circulante (care se refera la resurse a caror lichiditate este mai mica sau cel mult

egala cu un an). La imobilizari necorporale sunt incadrate cheltuielile de constituire; Cheltuielile de cercetare-dezvoltare; alte imobilizari necorporale si imobilizari necorporale in curs. Imobilizarile corporale cuprind cladiri si constructii speciale; masini si utilaje; alte imobilizari corporale si imobilizari corporale in curs. Iar imobilizarile financiare, contin titluri de participare; alte titluri imobilizate si creante imobilizate. Activele circulante contin categoria de Stocuri, unde se incadreaza: Stocurile de materii prime, Materialele consumabile; Obiecte de inventar; Baracamente; Productia in curs de executie si produse; Animale; Marfuri si ambalaje; In cadrul categoriei Alte active circulante, inregistram Avansuri acordate furnizorilor; Clienti si conturi asimilate; Actionari-capital subscris si nevarsat; Alte creante; Titluri de plasament; Conturi la banci, Casa si Acreditive. De asemenea, activul bilantier contine si categoriile: a. Conturi de regularizare si asimilate, care se refera la cheltuielile inregistrate in avans si la diferentele de activ generate de conversia creantelor si datoriilor in devize; b. Prime privind rambursarea obligatiunilor. La randul lor, elementele patrimoniale de pasiv se divizeaza in trei grupe, dupa cum urmeaza: (I) Capitaluri proprii; (II) Provizioane pentru riscuri si cheltuieli; (III) Datorii. La categoria capitaluri proprii (resurse proprii) sunt incadrate urmatoarele elemente patrimoniale: Capitalul social sau individual, din care: Capitalul subscris varsat; Prime legate de capital, Diferente din reevaluare; Rezerve; Rezultatul raportat; Rezultatul exercitiului (profit sau pierdere); Fonduri; Subventii pentru investitii; Provizioane reglementate. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se refera la urmatoarele doua elemente patrimoniale: Provizioane pentru riscuri si Provizioane pentru cheltuieli. Grupa datoriilor, care se refera la finantarea sau resursele asigurate de terti, are in componenta sa patru elemente patrimonale si anume: Imprumuturi si datorii asimilate; Furnizori si conturi asimilate; Avansuri primite de la clienti; Alte datorii. In pasivul bilantului este delimitata in plus cea de a IV-a grupa, denumita Conturi de regularizare si asimilate in structura careia se regasesc veniturile inregistrate in avans si diferentele de pasiv provenite din conversia creantelor si datoriilor in devize.

1.5.2 Contul de profit si pierdere Contul de profit si pierdere reprezinta o necesitate a controlului respectarii interesului fiscal al statului si in acelasi timp, o necesitate a informarii oricarui manager,

administrator, al organelor de decizie privind sursele de profit si structura cheltuielilor unitatii patrimoniale pentru exercitiul financiar incheiat. El asigura detalierea sau cunoasterea modalitatii de constituire a rezultatului obtinut prin compararea valorilor privind vanzarile denumite generic venituri cu cele referitoare la consumurile sau utilizarile de resurse aferente veniturilor obtinute denumite cheltuieli dupa ecuatia:

VENITURI CHELTUIELI=REZULTAT REZULTATVENITURI=CHELTUIELI Ca forma, Contul de profit si pierdere se poate prezenta fie sub forma de tablou bilateral (forma de cont schema orizontala) fie sub forma de lista (schema verticala). In ambele cazuri, cheltuielile si veniturile sunt grupate in trei categorii, respectiv cheltuieli si venituri din exploatare; cheltuieli si venituri financiare; cheltuieli si venituri exceptionale. Separarea cheltuieli si venituri exceptionale de cele curente este necesara pentru ca utilizatorii conturilor sa poata cunoaste incidenta regulilor fiscale derogatorii de regulile contabile sau a unor operatii de natura neobisnuita, cu grad mare de anormalitate fata de activitatile ordinare, in bilant sau contul de profit si pierdere. Rezultatul exercitiului poate fi favorabil, fiind denumit profit sau nefavorabil si denumit pierdere, dupa cum veniturile sunt mai mari decat cheltuielile si respectiv cheltuielile mai mari decat veniturile.

In cadrul Contului de profit si piedere, ca de altfel in ansamblul contabilitatii financiare, veniturile si cheltuielile sunt prezentate in functie de cate doua criterii si anume: pentru venituri: natura activitatii si natura rezultatelor; pentru cheltuieli: natura activitatii si natura resurselor utilizate. In functie de natura activitatii, veniturile si cheltuielile, dar si rezultatul exercitiului, se delimiteaza in trei grupe:

I. de exploatare; II. financiare; III. exceptionale.

Rezultatul cumulat al activitatilor de exploatare si financiare reprezinta rezultatul curent al exercitiului.

Veniturile obtinute, se clasifica in: venituri din vanzari; venituri din productia stocata; venituri din productia de imobilizari; alte venituri din exploatare; venituri din dobanzi; alte venituri financiare; venituri exceptionale din operatiuni de gestiune si de capital; venituri din amortizari si provizioane.

De asemenea, cheltuielile sunt structurate in: cheltuieli cu materiile prime, materialele si marfurile; cheltuielile cu lucrarile si serviciile primite; cheltuieli cu impozitele si taxele; cheltuieli cu personalul; cheltuieli cu dobanzile; alte cheltuieli financiare; cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune si de capital; cheltuieli cu amortizarile si provizioanele.

Contul de profit si pierdere este structurat in cate doua grupe pentru fiecare dintre acestea o grupa de venituri si o alta grupa pentru cheltuieli. Rezultatul obtinut (profit sau pierdere) se determina in mod distinct pentru fiecare din cele trei grupe de activitati si in mod cumulat atat pentru primele doua grupe (rezultatul curent), cat si pentru toate cele trei grupe, inclusiv grupa privind impozitul pe profit, in vederea obtinerii rezultatului final al exercitiului.

1.5.3. Anexa la bilant

Reprezinta un set de situatii financiare care cuprind informatii complementare si explicative in raport cu bilantul si contul de profit si pierdere, precum si o prezentare sub forma de text privind regulile si metodele contabile utilizate. Asadar, anexa la bilant trebuie sa fie la indemana unui numar mare de utilizatori si de aceea informatiile furnizate nu trebuie sa fie abundente sau excesiv de tehnice si sa furnizeze toate datele semnificative ce au importanta relativa pentru unitate sau terti, fiind clara si concisa. Informatiile cuprinse ea se refera la anumite posturi de bilant si la rezultatul exercitiului, continand, totodata si alte informatii privind regulile si metodele contabile.

Primele doua tipuri de informatii sunt concretizate in diverse situatii cu caracter obligatoriu, prezentate sub forma de tablouri. Celelalte informatii furnizate pot fi obligatorii sau nu si sunt prezentate sub forma de lista. Formularele ce cuprind informatii din prima categorie, respectiv despre anumite posturi de bilant, sunt:

1. Situatia stocurilor si productiei in curs de executie care prezinta valorile brute de la finele si inceputul anului ale existentelor de stocuri ca: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, productie in curs de executie, produse, marfuri si ambalaje etc;

2. Situatia creantelor si datoriilor care cuprinde soldul la sfarsitul anului al creantelor si datoriilor, intr-o anumita structura, grupate in functie de termenele de lichidare al creantelor si termenele de exigibilitate a datoriilor;

3. Situatia altor provizioane care reda situatia provizioanelor la inceputul si sfarsitul anului ca si constituirea si anularea lor in cursul anului, grupate pe feluri de provizioane si elemente patrimoniale la care se refera;

4. Date informative ce se refera la rezultatele inregistrate, situatia unor indicatori, evolutia creditelor, regularizarile cu bugetul statului si investitiile straine in Romania;

5. Situatia platilor restante cuprinde referiri la platile restante provenite din neachitarea la timp a furnizorilor, creditorilor, creditelor bancare si a obligatiilor fata de buget; Impozite, taxe si obligatii datorate si varsate o situatie ce cuprinde datoriile, varsamintele, sumele ramase de varsat ori varsate in plus aferente unor obligatii fiscale sau fondurilor speciale, grupate pe urmatoarea structura: bugetul de stat, bugetele locale, fondurile speciale si TVA de recuperat;

6. Situatia activelor imobilizate care ofera informatii privind soldurile si miscarile anuale ale imobilizarilor necorporale, corporale si financiare cu referire la valoarea lor bruta, amortizari si provizioane pentru depreciere. 7. Informatiile privind rezultatele exercitiului, deci cele din a doua grupare a indicatorilor din anexa la bilant, sunt cuprinse in formularul Repartizarea profitului ce cuprinde destinatiile date profitului unitatii economice obtinut in exercitiul financiar cum sunt:

rezerve legale, acoperirea pierderilor din anii precedenti, fond de participare la profit, cota managerului, fond de investitii, dividende etc. A treia categorie de informatii ce fac parte din anexa la bilant este cuprinsa in anexa Alte informatii privind regulile si metodele contabile si date complementare ce ofera informatii privind metodele utilizate in evaluarea elementelor patrimoniale, a amortizmentelor si provizioanelor, derogari de la principiile generale ale contabilitatii, angajamente financiare reflectate in conturi in afara bilantului si alte informatii semnificative.

1.5.4. Raportul de gestiune

Insoteste lucrarile de sinteza anuala, fiind intocmit de administratorii unitatii, si contine la fel ca si anexa la bilant, informatii relevante privitoare la activitatea unitatii, necuprinse in Bilant sau Contul de profit si pierdere, ca: -prezentarea situatiei unitatii patrimoniale si evolutia sa previzibila; -elementele deosebite intervenite in activitatea unitatii patrimoniale dupa incheierea exercitiului; -participatie de capital la alte unitati; -activitatea si rezultatele de ansamblu ale sucursalelor si ale altor subunitati proprii; activitate de cercetare-dezvoltare; -alte referiri cu privire la activitatea desfasurata care sunt considerate necesare a fi inscrise in raportul de gestiune. Lucrarile preliminare elaborarii bilantului contabil. Verificarea si certificarea bilantului Intocmirea balantei de verificare inainte de inventariere Inventarierea generala a patrimoniului Contabilitatea operatiunilor de regularizare Amortizari Provizioane Delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor Determinarea rezultatului exercitiului si repartizarea acestuia Verificarea si certificarea, aprobarea si publicarea bilantului contabil Intocmirea balantei de verificare inainte de inventariere

In vederea centralizarii si verificarii corectitudinii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de verificare inainte de inventarierea patrimoniului. Balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic si poate fi abordata ca un inventar contabil.

Relatiile de control proprii balantei sunt cele dintre debitul si creditul conturilor, inregistrarea sintetica si analitica. Dintre acestea, cea care ofera informatii de control privind inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative este aceea ca totalul rulajului debitor sau creditor din balanta trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in Registrul jurnal.

Balanta conturilor poate fi discutata si prezentata si ca instrument de verificare a continutului soldurilor conturilor contabile in sensul ca acestea sa reflecte operatii economice si financiare reale consemnate in documente justificative si inregistrate in concordanta cu normele metodologice de utilizare a conturilor. Inventarierea generala a patrimoniului

Inventarierea generala a patrimoniului reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Nu se poate intocmi riguros un bilant fara sa se alcatuiasca in prealabil inventarul. Doar printr-un bilant alcatuit pe baze reale, intreprinzatorul se poate orienta si mentine intr-o economie insotita de variatia preturilor si puterii de cumparare a banului. Relatia proprie inventarului, prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat, este: Situatia neta a patrimoniului =Activul inventariat Datoriile inventariate

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (numarare, cantarire, masurare) pentru bunurile corporale, pe baza de registre sau documente (extrase de cont confirmate de terti) pentru bunurile necorporale, creante si datorii. In ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale denumita valoare de inventar. Valoarea de inventar, ca expresie a valorii actuale, este estimata in functie de pretul pietei, utilitatea bunului pentru economia intreprinderii, starea si amplasarea bunurilor.

Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere. Asa cum se arata in Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, pentru bunurile depreciate, inutilizabile, sau deteriorate, fara desfacere sau greu vandabile, comenzi in curs abandonate sau sistate, precum si pentru obligatiile si creantele incerte ori in litigiu se intocmesc, de regula, liste de inventariere separate.

Dupa momentul in care se efectueaza inventarele pot fi:

Inventarieri periodice care se efectueaza in cursul exercitiului financiar la anumite date si care au ca scop urmarirea integritatii elementelor patrimoniale date in raspunderea unor persoane;

Inventarierea anuala care este obligatorie de efectuat inainte de intocmirea lucrarilor de sinteza si raportare contabila. Este o lucrare complexa care necesita un volum mare de munca, ea neputandu-se efectua concomitent asupra tuturor gestiunilor si elementelor patrimoniale dintr-o unitate. Din aceasta cauza inventarierea stocurilor si imobilizarilor incepe inainte de sfarsitul anului calendaristic, urmand ca la inventarele intocmite la o anumita data sa se adauge intrarile si sa se scada iesirile care au avut loc in perioada cuprinsa intre data inventarierii si sfarsitul anului. Aceasta contine date despre constatarea si verificarea pe teren a cantitatilor de valori materiale si banesti, despre stabilirea soldurilor din conturile bancare si de decontare precum si verificarea lor prin schimbul reciproc de extrase sau punctaje si despre verificarea exactitatii celorlalte elemente patrimoniale de activ si pasiv care rezulta din contabilitate. Din analiza informatiilor culese prin inventarele efectuate pot aparea diferente fata de inregistrarile contabile, diferente care trebuie regularizate. Contabilitatea operatiunilor de regularizare

Plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca lipsurile constatate la inventariere nu sunt din vina cuiva se deconteaza, dupa caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii. Se pot accepta compensari cantitative ale lipsurilor cu plusurile, in cazurile in care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite, de regula, numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

Pentru bunurile materiale acceptate ca pierderi se acorda scazaminte, fara a depasi valoarea constata in minus. In cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la

inventariere, scazamintele se calculeaza numai in situatia cand cantitatile lipsa sunt mai mari decat cantitatile in plus. Calculul se efectueaza in primul rand pentru valorile materiale la care s-au constatat lipsurile, iar daca mai raman diferente cantitative in minus cotele de scazaminte se pot aplica si pentru celelalte valori materiale admise in compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente. Diferenta stabilita in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor de scazaminte, reprezentand un prejudiciu pentru patrimoniu, se recupereaza de la persoanele vinovate in conformitate cu dispozitiile legale.

Rezultatele inventarierii se consemneaza in Procesul verbal de inventariere, in care se inscriu, in principal, perioada de gestiune inventariata; persoanele care au efectuat inventarierea; plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depreciate; creantele si datoriile incerte si in litigii; datoriile si lichiditatile in devize; constituirea si regularizarea provizioanelor; regularizarea amortizarilor, alte elemente specifice inventarierii. Amortizari

Se calculeaza si inregistreaza pe baza planului de amortizare sau a fiselor mijloacelor fixe. La inchiderea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar sa fie egala cu valoarea ramasa de amortizat. Daca valoarea de inventar este mai mica decat cea ramasa de amortizat, diferenta se regularizeaza in felul urmator:

a) inregistrarea unei amortizari exceptionale, in cazul in care se constata o depreciere ireversibila (mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru casare); b) constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe, in cazul cand se constata o depreciere reversibila sau relativa ca urmare a unor cauze cum sunt: aparitia unei deprecieri de care nu s-a tinut seama cu ocazia amortizarii; supraevaluarea mijloacelor fixe cu ocazia reevaluarii anterioare; lipsa de utilitate in momentul inventarierii (trecute in conservare, inutilizabile temporar); alte cauze care determina ca valoarea actuala sa fie mai mica decat valoarea ramasa de amortizat.

Provizioane Provizioanele pentru deprecieri vizeaza acele elemente de activ neamortizate a caror valoare de inventar, la data inchiderii exercitiului, este mai mica decat valoarea contabila

de intrare. Aceste micsorari de valoare au un caracter reversibil si sunt regularizate la inchiderea conturilor in felul urmator: a) Daca deprecierea calculata pe baza inventarului (valoarea contabila/valoarea de inventar) este superioara provizionului constituit (soldul creditor al conturilor de provizioane pentru deprecieri), se constituie un provizion suplimentar; b) daca deprecierea constatata, pe baza inventarului, este inferioara provizionului constituit se diminueaza provizionul inregistrat cu diferenta corespunzatoare. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru finatarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizare sau plata este incerta ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare. La inchiderea exercitiului, ele se inregistreaza in debitul conturilor de cheltuieli si creditul conturilor de provizioane pentru riscuri si cheltuieli, analizandu-se provizioanele constituite la finele anului precedent si cele in cursul exercitiului, a caror regularizare se face in felul urmator: a) In debitul conturilor de cheltuieli in cazul majorarii provizionului; b) In creditul conturilor de venituri cand provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv acesta devine total sau partial fara obiect. Delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor

In vederea stabilirii exacte a rezultatului exercitiului este necesara separarea in timp a cheltuielilor si veniturilor inregistrate in cursul exercitiului sau preluate ca sold din exercitiul precedent. In sfera regularizarii cheltuielilor si veniturilor se cuprind: operatiile privind inregistrarea cheltuielilor de plata (facturi neprimite, documente de plata neintocmite ) si veniturilor de realizat (facturi neintocmite pentru bunuri materiale si prestatii furnizate); operatii privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fara bunuri materiale si prestatii (la cumparator) si a veniturilor pentru facturile intocmite fara expedierea bunurilor materiale sau receptia prestatiilor (la vanzator); operatiile privind regularizarea cheltuielilor si veniturilor inregistrate in avans (prestatii care afecteaza doua exercitii); operatii privind repartizarea cheltuielilor pe mai multe exercitii.

Determinarea rezultatului exercitiului si repartizarea acestuia

Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul exercitiului, se procedeaza la inchiderea conturilor de cheltuieli si de venituri. La inchiderea exercitiului financiar, contul 121 Profit si pierdere incorporeaza cheltuielile pe luna decembrie, inclusiv

impozitul si veniturile realizate pe aceeasi luna. Modul specific de calcul si impozitare a profitului in Romania genereaza la inchiderea exercitiului financiar definirea in plan teoretic a relatiei de calcul a rezultatului contabil. In componenta cheltuielilor corespondente veniturilor realizate se includ si cheltuielile cu impozitul pe profit calculat si evidentiat (platit) in cursul exercitiului. Rezultatul contabil inainte de impozitare este dat de formula: Rezultatul contabil realizat inainte de impozitare = Veniturile realizate Cheltuieli corespondente veniturilor + Cheltuielile cu impozitul pe profit calculat si evidentiat in cursul exercitiului Pentru ca principiile contabile subordonate imaginii fidele nu sunt intotdeauna convergente in totalitate cu principiile impunerii fiscale, trebuie facut distinctie intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal. In timp ce rezultatul contabil reprezinta suma globala a profitului sau pierderii exercitiului financiar ce figureaza in contul 121 Profit si pierdere inainte de impozitare, rezultatul fiscal reprezinta profitul impozabil sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit regulilor fiscale si in functie de care se calculeaza volumul impozitelor exigibile (sau rambursabile). Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil Diferentele permanente Diferentele temporare

Diferentele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal iar diferentele temporare sunt elemente neintegrabile in rezultatul fiscal al exercitiului, dar care vor fi impozitate ulterior. Aceste diferente se explica prin decalajul intre exercitiul in care se includ anumite elemente de cheltuieli si venituri in calculul rezultatului contabil.

Prezenta diferentelor temporare impune folosirea a doua metode de impozitare a rezultatului: metoda impozitului exigibil; metoda impozitului amanat sau reportarii impozitului.

In sistemul de contabilitate din Romania, potrivit legislatiei si reglementarilor fiscale, se utilizeaza numai metoda impozitelor exigibile, cu recunoasterea numai a diferentelor permanente. Din punct de vedere fiscal, potrivit Ordonantei Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, masa profitului impozabil se determina pe baza relatiei: Profitul impozabil = Veniturile realizate Cheltuielile corespunzatoare + Cheltuielile nedeductibile Deducerile fiscale Conform normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente realizarii

veniturilor si cele considerate deductibile conform prevederilor legale in vigoare. Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator. Calculul impozitului pe profit se face pe baza Declaratiei de impunere depusa la organele fiscale pana la data mentionata mai inainte, acesta fiind si termenul de plata a impozitului. Dupa ce s-a calculat rezultatul bilantier, se procedeaza la inregistrarea operatiilor de distribuire a profitului. Ca regula autonoma, distribuirea profitului se efectueaza in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr.70/1994, Legii contractului de management nr. 66/1993 si H.G. nr.263/1994 si H.G. nr. 484/1995. In cazul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, profitul net se repartizeaza in conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 si Ordonantei Guvernului nr. 26/1995; iar la societatile comerciale cu capital privat, potrivit hotararilor adunarii generale a actionarilor sau asociatilor. Profitul net consemnat in bilantul contabil, definit prin expresia profitul ramas dupa plata impozitului pe profit, este prezentat prin formula prezentata mai jos: a) costituirea rezervelor legale, suma distribuita =profitul brut x procentul de constituire; b) acoperirea pierderilor din anii precedenti pentru sumele reprezentand pierderile aferente anilor precedenti, acoperite din profit; c) constituirea fondului de participare a salariatilor la profit, pentru procentul de pana la 10% in cazul societatilor comerciale cu capital majoritar de stat si pana la 5% la regiile autonome, iar la agentii economici privati potrivit hotararii A.G.A.; d) cota de participare a managerului la profitul net.

Verificarea si certificarea, aprobarea si publicarea bilantului contabil

Bilantul contabil anual precum si Raportul de gestiune se semneaza de administratorul unitatii si conducatorul compartimentului financiar-contabil. Acestia poarta raspunderea asupra realitatii si exactitatii datelor cu privire la situatia patrimoniului si a realizarii indicatorilor economico-financiri raportati prin bilantul contabil. Conducatorul compartimentului financiar-contabil are obligatia sa verifice respectarea prevederilor din Normele metodologice privind intocmirea, verificarea si centralizarea bilanturilor contabile, asigurarea respectarii corelatiilor intre indicatorii din formulare, urmarind realitatea datelor ce se raporteaza prin bilantul contabil. Bilanturile contabile sunt supuse verificarii de catre cenzori, contabili autorizati cu studii superioare, experti contabili sau auditori.

Prin verificarea si certificarea bilanturilor contabile se confirma ca acestea dau o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului exercitiului. Bilantul contabil poate fi certificat fara rezerve, cu rezerve sau se refuza certificarea

acestuia. Motivele certificarii cu rezerve sau a refuzului de certificare se mentioneaza in raport.

Dupa ce a fost semnat de catre cei in drept si cei care au executat verificarea si l-au certificat, bilantul contabil se supune aprobarii Adunarii Generale a Actionarilor sau Asociatilor.

In termenul prevazut de Normele metodologice, bilantul contabil se depune la organele de stat abilitate, insotit de o copie dupa codul fiscal; raportul de gestiune al administratorilor; procesul verbal al Adunarii Generale a Actionarilor sau Asociatilor; o copie dupa balanta de verificare a conturilor sintetice; raportul cenzorilor, contabililor autorizati, expertilor contabili sau auditorilor. In continuare, bilantul contabil se publica in Monitorul Oficial al Romaniei in conditiile prevazute de lege. Bilanturile contabile sunt centralizate la nivel national si prelucrate in vederea obtinerii unor indicatori economico-financiari macroeconomici. Baza de studiu privind elaborarea si analiza bilantului contabil la Seven Consulting S.R.L. 3.1 Istoric, obiect de activitate, forma juridica 3.2 Organizarea productiei si a muncii 3.3 Performantele intreprinderii 3.4 Modul de organizare a contabilitatii 3.5 Directii de dezvoltare

3.1 Istoric, obiect de activitate, forma juridica Date generale Denumire: Societatea Comerciala Seven Consulting SRL Sediu: Romania, Localitatea Bucuresti Baza de constituire: Legea 15/1990 si HG 1224/28.11.1990

Loc de inmatriculare: Camera de Comert si Industrie. Registrul Comertului Bucuresti, J40/3511/1999 Capitalul social: 4.683 mil. Lei Numar salariati: 250 Seven Consulting SRL Bucuresti este o societate comerciala cu profil mixt, cercetareproductie. Activitatea de cercetare in domeniul prelucrarii lemnului si al productiei de mobila isi are originea in Laboratorul de Cercetari tehnice pentru prelucrari Lemnoase infiintat in 2004.

Actul constitutiv al societatii este structurat in IX capitole: Capitolul I denumirea, forma juridica, sediul, durata Capitolul II scopul si obiectul de activitate al sociatatii Capitolul III capitalul social, actiunile Capitolul IV adunarea generala a actionarilor Capitolul V consiliul de administratie Capitolul VI gestiunea sociatatii Capitolul VII activitatea societatii Capitolul VIII modificarea formei juridice, dizolvarea, lichidarea, litigii Capitolul IX dispozitii finale.

SC Seven Consulting SRL este persoana juridica romana. Scopul societatii este prelucrarea lemnului Obiectul de activitate al societatii este: taierea si rindeluirea lemnului.

3.2 Organizarea productiei si a muncii Seven Consulting SRL fabrica si comercializeaza o serie de produse lemnoase atat pentru piata interna cat mai ales pentru cea externa. Calitatea produselor si serviciilor, preocupare permanenta in cadrul Seven Consulting SRL, asigura pentru aceasta o pozitie stabila pe piata materialelor lemnoase.

Societatea are un numar de 250 de angajati impartiti pe sectii astfel: 1. depozite lemne 15 angajati 2. semifabricat umed 3. uscatorie 4. semifabricat uscat 5. atelier de prelucrare 6. ascutitorie 31 angajati 8 angajati 45 angajati 64 angajati 6 angajati

7. Produs finit 81 angajati 3.3 Performantele intreprinderii S.C. Seven Consulting SRL a inregistrat performante importante in domeniul producerii materialelor lemnoase si a mobilei, fapt ce a favorizat cresterea volumului de activitate si, implicit, marirea profitului, a cifrei de afaceri, cat si a celorlalti indicatori de performanta.

Cifra de afaceri

CA2007= 26.128 mii lei CA2008= 34.078 mii lei CA2009= 55.388 mii lei

Profitul = Venituri totale Cheltuieli totale PR 2007= 28.757 21.127= 7.630 mii lei PR 2008= 35.800 29.551= 6.249 mii lei PR 2009= 64.615 52.562= 12.053 mii lei Situatia neta=Activ Datorii

SN2007= 14.058 1.726=12.332 mii lei SN2008= 18.981 1.435=17.546 mii lei SN2009= 30.309 4.698=25.611.mii lei Fond de rulment = Surse permanente Alocari permanente = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) Imobilizari nete FR2007= 12.322 6.341= 5.981 mii lei FR2008= 17.546 8.086= 9.460 mii lei FR2009= 25.611 11.936= 13.675 mii lei Nevoia de fond de rulment =Alocari ciclice Surse ciclice = (Stocuri + Creante) Datorii de exploatare NFR2007= 2.438 mii lei NFR2008= 5.583 mii lei NFR2009= 8.634 mii lei Trezoreria neta = Fond de rulment Nevoia de fond de rulment TN2007= 3.543 mii lei TN2008= 3.877 mii lei TN2009= 5.037 mii lei 3.4 Modul de organizare a contabilitatii

In structura functionala a firmei sunt delimitate functiile de baza ale acesteia: functia de cercetare-dezvoltare, comerciala, financiar-contabila, de productie si de personal. Functia financiar-contabila antreneaza doua genuri de activitati, si anume: activitatea financiara si activitatea contabila.

Cadrul de realizare a acestei functii este asigurat in structura organizatorica de directia financiar-contabila, condusa de catre directorul financiar-contabil si contabilul sef. Atributiile directiei financiar-contabile se realizeaza pentru cele doua activitati specifice in cadrul serviciului financiar si a serviciului de contabilitate. Serviciul contabilitate are ca atributii: inregistrarea la timp si corect in contabilitate, in mod cronologic si sistematic, pe baza documentelor justificative, a tuturor operatiunilor patrimoniale, inventarierea patrimoniului, intocmirea registrului inventar, controlul asupra operatiunilor patrimoniale

efectuate, intocmirea lucrarilor de sinteza, furnizarea, publicarea si pastrarea informatiilor privind patrimoniul si rezultatele obtinute; evidenta si calculatia costurilor, determinarea si analiza rentabilitatii pe produse si lucrari.

Activitatea Serviciului Financiar are ca obiective: planificarea, urmarirea si evidenta mijloacelor financiare ale intreprinderii; asigurarea capitalului si a fondurilor necesare desfasurarii unei activitati normale; gestiunea veniturilor, calcularea la timp si corecta a drepturilor banesti ale angajatilor, efectuarea la timp si in bune conditii cu respectarea dispozitiilor legale a tuturor operatiilor de incasari si platii; asigurarea incasarii debitelor de orice natura. In cadrul Serviciului financiar se realizeaza si evidenta contabila a elementelor legate de capital, fonduri, credite, imprumuturi, decontari cu tertii, salariatii si cele ce privesc trezoreria.

Functia financiar-contabila, in afara activitatii financiare, si a activitati de contabilitate, presupune si activitatea de control financiar. Activitatea de control financiar reprezinta ansamblul proceselor prin care se codifica respectarea normelor legale cu privire la integritatea, utilizarea si pastrarea valorilor materiale si banesti din patrimoniu.

3.5 Directii de dezvoltare

In prezent, calitatea produselor si serviciilor SC SEVEN CONSULTING SRL asigura acesteia o pozitie stabila pe materialelor lemnoase, avand contracte bine stabilite pe piata asiatica. Societatea se afla intr-un continuu proces de inovare si modernizare. De aceea se estimeaza o crestere a productiei cu peste 40 % si datorita punerii in functiune in decursul acestui an a unei noi linii de productie, respectiv sectia textila care va efectua tapiteriile pentru mobila proprie. Datorita acestor noi investitii numarul salariatilor va creste in medie cu 12,4%. Societatea are in vedere pentru anul curent incheierea de 3 noi contracte cu doua societati din Marea Britanie si una din Cipru, iar pentru viitor estimeaza o crestere a Cifrei de Afaceri cu 45% si o crestere a Profitului Brut cu 65%. Analiza performantelor intreprinderii pe baza indicatorilor bilantieri 5.1 Rolul si importanta analizei financiare pe baza bilantului contabil 5.2 Analiza principalilor indicatori ai echilibrului financiar calculati pe baza bilantului 5.3 Analiza solvabilitatii si lichiditatii pe baza ratelor

5.4 Concluzii cu privire la echilibrul financiar 5.1 Rolul si importanta analizei financiare pe baza bilantului contabil

Bilantul reprezinta principala sursa informationala pentru toti tertii interesati de viata unei societati. Informatiile furnizate de acesta servesc nu numai raportarii unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci si unei analize financiare a activitatii desfasurate de societate. Analiza financiara are ca scop stabilirea unui diagnostic asupra situatiei financiare si a rentabilitatii prezente si viitoare a societatii si trebuie sa depisteze acele caracteristici financiare semnificative pentru societate, sa-i perceapa punctele forte si slabe, sa le ierarhizeze dupa multiple criterii si, in final, sa ofere o apreciere pertinenta a situatiei societatii. 5.2 Analiza principalilor indicatori ai echilibrului financiar calculati pe baza bilantului contabil

Analiza financiara poate fi studiata ca actiune interna a managerilor interprinderii si ca actiune externa din partea actualilor si potentialilor parteneri, concurenti sau investitori ai intreprinderii. Obiectivele urmarite de fiecare in parte nu sunt aceleasi. Managementul societatii vrea identificarea potentialului de degajare de fluxuri de trezorerie (cash-flow-uri) iar pentru analiza externa se urmareste echilibrul financiar realizat la nivelul fondului de rulment, al trezoreriei nete si rentabilitatea intreprinderii la nivelul marjelor de acumulare, al capacitatii de autofinantare etc. Analiza financiara urmareste sa evidentieze modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt (obiectiv al analizei pe baza de bilant) si treptele de acumulare baneasca de rentabilitate ale activitatii Intreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de rezultate). Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, in timp ce contul de rezultate sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, de prelucrare si de iesire pe perioada considerata. Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilantul financiar al societatii. Constructia bilantului financiar, pornind de la elementele continute in bilantul contabil, necesita o tratare prealabila a posturilor de activ si de pasiv dupa criteriile de lichiditateexigibilitate. Bilantul financiar pune in evidenta doua reguli principale ale finantarii, respectiv nevoile permanente, de alocare a fondurilor banesti vor fi acoperite din capitaluri permanente, indeosebi din capitaluri proprii, In timp ce nevoile temporare vor fi, in mod normal, finantate din resurse temporare.

Cele doua parti ale bilantului financiar, cuprinzand elemente de activ in stransa legatura cu cele de pasiv, reflecta echilibrul financiar pe termen lung, partea de sus, iar partea de jos reflecta echilibrul financiar pe termen scurt.

Analiza starii patrimoniale, a echilibrului financiar al S.C. Seven Consulting SRL s-a facut pe baza bilanturilor contabile anuale din perioada 2007-2009. Elementele de activ si pasiv sunt urmatoarele: ACTIV 2007/2008/2009 mii lei

I ACTIVE IMOBILIZATE TOTAL 6.341 / 8.086 / 11.936 - imobilizari corporale nete 5.785 / 7.555 / 9.855 - imobilizari necorporale 23 / 188 / 800 - imobilizari In curs 299 / 253 / 577 - imobilizari financiare 234 / 90 / 704

II ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL 7.705 / 10.879 / 18.337 -stocuri 1.821 / 3.263 / 7.338 - furnizori-debitori 312 / / 15 - clienti 1.784 / 3.604 / 5.212 - alte creante / 45 / 27 - disponibilitati banesti 3.766 / 3.911 / 5.720 - alte valori 22 / 56 / 25

III CONTURI DE REGULARIZARE 12 / 16 / 36

IV TOTAL ACTIV (I+II+III) 14.058 / 18.981 / 30.309 PASIV 2007/2008/2009 mii lei I CAPITAL PROPRIU TOTAL 12.322 / 17.546 / 25.612 - capital social 4.683 / 4.683 / 4.683 - rezerve 622 / 622 / 622 - profit net 6.819 / 5.863 / 10.092 - profit repartizat 6.819 / 5.863 / 10.092 - profit net nerepartizat / - / - alte fonduri (subventii pentru investitii) 198 / 12.241 / 20.307

II PROVIZIONARE SI REZERVE / / -

III DATORII TOTAL 1.725 / 1.435 / 4.698 -Imprumuturi / / -furnizori 204 / 242 / 2.270 - clienti creditori 110 / 8 / 298 - alte datorii 1.410 / 1.185 / 2.130

IV CONTURI REGULARIZARE 11 / / V TOTAL PASIV (I+II+III+IV) 14.058 / 18.981 / 30.309 Ecuatia fundamentala a bilantului exprima situatia neta a intreprinderii, respectiv in averea neta a actionarilor. SITUATIA NETA = ACTIV-DATORII

Situatia neta poate indica o imbogatire in cazul realizarii si reinvestirii de beneficii, sau dimpotriva, o saracire in cazul inchiderii exercitiului cu pierderi.

Situatia neta aferenta perioadei analizate este urmatoarea: SN2007= 14.058 1.726 = 12.332 mii lei SN2008= 18.981 1.435 = 17.546 mii lei SN2009= 30.309 4.698 = 25.611 mii lei

In perioada analizata situatia neta este pozitiva si crescatoare, ca efect al unei gestiuni economice sanatoase. Aceasta situatie arata atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume maximizarea valorii capitalurilor. In anul 2008 fata de 2007 situatia neta a crescut cu 5.214 mii lei (42.2%), iar in 2009 fata de 2008 a crescut cu 8.065 mii lei (45.9%). Activele circulante au crescut ca valoare absoluta de la 7.705 mii lei in 2007, la 10.879 mii lei in 2008 si respectiv 18.337 mii lei in 2009. In cadrul activelor circulante, ponderea cea mai mare o au disponibilitatile banesti, clientii si stocurile. Desi capitalul propriu a crescut de la 12.322 mii lei in 2007, la 17.546 mii lei in 2008 si 25.611 mii lei in 2009, ponderea acestuia in pasivul total a scazut de la 92.5% in 2007 la 84.5% in 2009. Datoriile au scazut de la 12% in 2007 la 7.5% in 2008, iar in 2009 au crescut pana la 15.5% din pasivul total.

Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti. Elementele de activ sunt structurate, dupa gradul lor de lichiditate, in intentia de a se obtine cea mai operativa recuperare a capitalurilor investite si o rentabilitate ridicata. In bilant se inscriu, mai intai, activele cu cea mai mare perioada de recuperare: imobilizarile necorporale, corporale si financiare. Datorita rotatiei lente a capitalurilor investite in aceste active ele se mai numesc si alocari permanente (stabile). Urmeaza apoi activele circulante: stocuri, creante, lichiditati, mult mai lichide decat imobilizarile, numite din acest motiv alocari ciclice (temporare). Pasivul bilantului reflecta, din punct de vedere financiar, sursele de provenienta a capitalurilor proprii si imprumutate. Pasivele sunt structurate dupa gradul lor de exigibilitate (insusirea de a deveni scadente la un anumit termen).

Sursele permanente (stabile) sunt formate din capitalurile proprii provenite de la asociati, apoi cele din reinvestiri ale acumularilor anterioare (rezerve) si din surse publice (subventii, provizioane reglementate). Aceste surse nu au practic o scadenta, deci nu sunt exigibile. Tot in categoria surselor permanente se inscriu si datoriile financiare, respectiv imprumuturile pe termen lung, cu scadente mai indepartate. Datoriile pe termen scurt credite, furnizori, decontari sunt cele mai exigibile si, de aceea, sunt numite surse ciclice (temporare). Ele mai sunt denumite datorii ale ciclului de exploatare. Alocarile permanente sunt, in principiu, acoperite din surse permanente. Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat alocarile permanente, cu atat firma dispune de o marja de securitate, care o protejeaza de evenimente neprevazute. Acest surplus de surse permanente poarta denumirea de FOND DE RULMENT. Notiunea de fond de rulment cunoaste doua formulari mai importante: fondul de rulment net sau permanent si fondul de rulment propriu. Fondul de rulment permanent determinat pe baza bilantului financiar constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar(FRF) si poate fi stabilit prin doua modalitati: 1. FRF= CAPITALURI PERMANENTE NEVOI PERMANENTE

Aici fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor permanente degajata de partea superioara a bilantului pentru a acoperi nevoile de finantare din partea de jos a bilantului. 2. FRF= ACTIV CIRCULANT NET DATORII MAI MICI DE UN AN De aceasta data, fondul de rulment financiar evidentiaza surplusul activelor circulante nete in raport cu datoriile temporare, sau partea activelor circulante nefinantata de datoriile pe termen scurt. Fondul de rulment propriu pune in evidenta gradul in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile proprii. FRpropriu = CAPITALURI PROPRII IMOBILIZARI NETE Fondul de rulment este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt. FONDUL DE RULMENT = SURSE PERMANENTE ALOCARI PERMANENTE = (CAPITALURI PROPRII + DATORII FINANCIARE) IMOBILIZARI NETE In perioada analizata fondul de rulment are urmatoarele valori: FR2007 = 12.322 mii lei 6.341 mii lei = 5.981 mii lei

FR2008 = 17.546 mii lei 8.086 mii lei = 9.460 mii lei FR2009 = 25.611 mii lei 11.936 mii lei = 13.675 mii lei

Din analiza rezulta ca firma dispune de o marja de siguranta care sa-i asigure o protectie Impotriva evenimentelor neprevazute. Cresterea fondului de rulment reflecta alocarea acumularilor nete ale exercitiului anterior In cresterea activelor circulante. Necesitatile de finantare ale productiei sunt acoperite In mare parte din surse temporare corespunzatoare. Diferenta dintre sursele temporare (ciclice) si datoriile de exploatare (temporare) este numita NEVOIA DE FOND DE RULMENT (NFR). Nevoia de fond de rulment reprezinta expresia realizarii echilibrului financiar pe termen scurt, a echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante. NEVOIA DE FOND DE RULMENT = ALOCARI CICLICE SURSE CICLICE = (STOCURI + CREANTE) DATORI DE EXPLOATARE

Daca aceasta diferenta este pozitiva, atunci ea semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Daca nevoia de fond de rulment este negativa, atunci ea semnifica un surplus de surse temporare (ciclice) In raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante.

In perioada analizata nevoia de fond de rulment are urmatoarele valori: NFR2007 = (1.821+234+2.108)-1.725= 2.438 mii lei NFR2008 = (3.263+3.3665+90)-1.435= 5.583 mii lei NFR2009 = (7.338+704+5.290)-4698 = 8.634 mii lei

In toti cei trei ani nevoia de fond de rulment are valori pozitive ceea ce semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare. Factorii care determina acest lucru sunt: existenta unei politici de investitii privind cresterea stocurilor si a creantelor si existenta unui decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si a creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare. Datoriile financiare pe termen scurt (sub un an) considerate ca fiind surse ciclice au scazut de la 1.410 mii lei In 2007 la 1.185 mii lei In 2008 si au crescut la 2.130 mii lei in 2009.

Creantele, parte componenta a alocarilor ciclice, au crescut de la 2.096 mii lei In 2007, respectiv 3.649 mii lei In 2008 la 5.254 mii lei in 2009. Cea mai importanta pondere in total creante o au clientii. Acestia au crescut de la 1.784 mii lei In 2007, respectiv 3.604 mii lei In 2008 la 5.212 mii lei In 2009. Cresterea sumelor neincasate de la clienti s-a datorat in primul rand deficientelor determinate de blocajul financiar existent la nivelul economiei, clientii fiind In imposibilitatea achitarii datoriilor.

TREZORERIA NETA = FOND DE RULMENT NEVOIA DE FOND DE RULMENT

Trezoreria neta pozitiva este rezultatul Intregului echilibru financiar al intreprinderii. In cazul unei trezorerii nete pozitive se poate vorbi chiar de o autonomie financiara pe termen scurt. Inregistrarea unei trezorerii nete pozitive in cadrul mai multor exercitii succesive demonstreaza o rentabilitate economica ridicata si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru intarirea pozitiei intreprinderii pe piata. Trezoreria neta negativa (FR, NFR) semnifica un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Aceasta situatie evidentiaza dependenta intreprinderii de resursele financiare externe. In acest caz se urmareste obtinerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

Chiar daca trezoreria neta negativa evidentiaza o anumita dependenta financiara, aceasta nu trebuie interpretata implicit ca o stare de insolvabilitate. Daca fondul de rulment permite finantarea integrala a nevoii de fond de rulment, atunci firma poate evita dependenta sa fata de resursele de trezorerie. O Intreprindere poate fi rentabila fara a avea in mod automat o trezorerie neta.

Trezoreria neta (TN) aferenta celor trei ani analizati are urmatoarele valori: TN2007 = FR NFR = 5.981 mii lei 2.438 mii lei = 3.543 mii lei TN2008 = FR NFR = 9.460 mii lei- 5.583 mii lei = 3.877 mii lei TN2009 = FR NFR = 13.675 mii lei- 8.638 mii lei = 5.037 mii lei

Privind evolutia trezoreriei de la un exercitiu financiar la altul, se desprinde un indicator cu o deosebita putere de sinteza denumit CASH-FLOW (CF). Cresterea trezoreriei nete, pe perioada exercitiului contabil analizat, reprezinta cash-flow-ul perioadei, determinat conform urmatoarei relatii: CF = TN1 TN0

Daca fluxul monetar net al exercitiului, respectiv cash-flow-ul perioadei, este pozitiv, acesta semnifica o crestere a capacitarii reale de finantare a investitiilor, o imbogatire a activului net real, o confirmare a majorarii valorii proprietatii. Un cash-flow negativ sugereaza o diminuare a capacitatii reale de autofinantare a investitiilor, o saracire a activului net real, o reducere a valorii intreprinderii.

Pe perioada analizata cash-flow-ul are urmatoarele valori: CF 2007 = TN2007 TN2006 = 3.543mii lei 3.898 mii. lei = -355 mii lei CF 2008 = TN2008 TN2007 = 3.877mii lei 3.543 mii lei = 334 mii lei CF 2009 = TN2009 TN2008 = 5.037mii lei 3.877 mii lei = 1.160 mii lei

In cursul unui exercitiu, cash-flowul disponibil este rezultatul diferentei dintre incasarile si platile generate de intreaga activitate a intreprinderii. Acest cash-flow disponibil (CFD) provine din operatii de gestiune (exploatare, financiare, exceptionale) si din operatii capital (investitii, dezinvestitii, finantare). Cash-flowul disponibil este analizat atat dupa originea sa cat si in raport cu destinatia acestuia.

5.3 Analiza solvabilitatii si lichiditatii pe baza ratelor

Principalele obiective constau in studierea succesiva a cel putin trei dimensiuni financiare ale intreprinderii: rentabilitatea, lichiditatea si structura financiara. Aceste rate caracterizeaza modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt, apreciaza importanta indatorarii asupra gestiunii financiare a intreprinderii. 1. Rata de finantare a imobilizarilor (rata fondului de rulment) evidentiaza conditiile de finantare ale imobilizarilor.

RFRF = Capitaluri permanente / Active imobilizate nete RFRF 2007 = 12.322 / 6.341 = 1,94 RFRF 2008 = 17.546 / 8.086 = 2,17 RFRF 2009 = 25.612 / 11.936 = 2,15 2.Rata de finantare a nevoii de fond de rulment (RNFR) evidentiaza proportia corespunzatoare din fondul de rulment financiar ce finanteaza nevoia de fond de rulment. RNFR = Fond de rulment financiar / Nevoia de fond de rulment RNFR 2007 = 5.981 / 2.438 = 2,45 RNFR 2008 = 9.460 / 5.583 = 1,69 RNFR 2009 = 13.675 / 8.634 = 1,58 3.Rata lichiditatii generale (RLG)- lichiditatea generala reflecta posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma intr-un termen scurt in lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata exigibile. RLG = Active circulante / Datorii exigibile pe termen scurt RLG 2007 = 7.705 / 1.725 = 4,47 RLG 2008 = 10.879 / 1.435= 7,58 RLG 2009 = 18.337 / 4.698= 3,90

Valoarea supraunitara a ratei dovedeste ca, cel putin pe termen scurt, firma are capacitatea de a-si achita datoriile exigibile. 4.Rata lichiditatii reduse (RLR) exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile, pe termen scurt, din creante si disponibilitati. RLG = (Creante + Disponibilitati) / Datorii exigibile pe termen scurt RLG 2007 = 3,40 RLG 2008 = 5,27 RLG 2009 = 2,34

Valoarea supraunitara a ratei evidentiaza faptul ca stocurile nu sunt finantate prin datorii pe termen scurt. Pentru aceasta rata, intervalul considerat ca satisfacator este cuprins intre 0.8 si 1.

5.Rata lichiditatii imediate (RLI) caracterizeaza capacitatea de rambursare a datoriilor, tinand cont de incasarile existente. RLI = Disponibilitati / Datorii imediat exigibile RLI 2007 = 2,18 RLI 2008 = 2,73 RLI 2009 = 1,22 Pentru aceasta rata intervalul considerat ca satisfacator este cuprins intre 0.2 si 0.3. 6.Rata solvabilitatii pe termen lung (RSTL)

RSTL = Activ total/Datorii totale = (Capitaluri proprii +Datorii totale)/Datorii totale RSTL 2007 = (12.322+1.725) / 1.725 = 8,01 RSTL 2008 = 18.981 / 1.435 = 13,22 RSTL 2009 = 30.309 / 4.698 = 6,45 Valoarea raportului mai mare de 1,5 arata ca firma are capacitatea de a-si achita obiligatiile banesti fata de terti. 7.Rata levierului (L) reflecta gradul in care capitalurile proprii asigura finantarea activitatii intreprinderii. L= Datorii totale / Capitaluri proprii L2007 = 1.725 / 12.322 = 0,14 L2008 = 1.435 / 17.546 = 0,08 L2009 = 4.698 / 25.612 = 0,18 8.Rata independentei financiare

RIF = Capitaluri proprii / Capitaluri permanente RIF 2007 = 12.322 / 5.503 = 2,24 RIF 2008 = 1,55 RIF 2009 = 1,77 9.Rata de finantare a stocurilor (RFS) RFS = Fond de rulment / Stocuri

RFS 2007 = 5.981 / 1.821 = 3,28 RFS 2008 = 9.460 / 3.263 = 2,89 RFS 2009 = 13.675 / 7.338 = 1,86 10.Rata de autofinantare a activelor (RA)

RA = Capital propriu / (Active fixe + Active circulante) RA 2007 = 12.322 / (6,341+7,705) = 0,88 RA 2008 = 17.546 / (8,086+10,879) = 0,92 RA 2009 = 25.612 / (11.936+18,337) = 0,84 Constatam ca nu exista diferente considerabile in structura de finantare a intreprinderii in decursul celor trei ani. Rata fondului de rulment fiind supraunitara inseamna ca imobilizarile au fost finantate din resurse permanente, in special din resurse proprii. Rata lichiditatii generale apara firma de situatia de a se confrunta cu o ruptura de trezorerie. Valorile ridicate ale ratelor de lichiditate redusa constituie o garantie a solvabilitatii. Ratele de indatorare, prin valorile subunitare si descrescatoare evidentiaza un grad de indatorare redus, respectiv o autonomie financiara ridicata. 5.4 Concluzii cu privire la echilibrul financiar

Situatia neta este pozitiva si crescatoare, ca efect al unei gestiuni sanatoase. Aceasta situatie arata atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume maximizarea valorii capitalurilor Se poate observa o descrestere a activelor imobilizate in totalul activelor de la 46.2% In 2007 la 39.3% in 2009. Activele circulante au crescut ca valoare absoluta de la 7.705 mii lei In 2007, la 10.879 mii lei In 2008 si respectiv 18.337 mii lei In 2009. In cadrul activelor circulante ponderea cea mai mare o au disponibilitatile banesti, clientii si stocurile. Datoriile au scazut de la 12% in 2007, la 7.5% In 2008, iar in 2009 au crescut pana la 15.5% din pasivul total. In toate cele trei exercitii financiare, echilibrul financiar este respectat: FR > NFR, aceasta implicand un sold pozitiv de trezorerie TN > 0. Rezulta de aici ca fondul de rulment este suficient de mare nu numai pentru finantarea nevoii de fond de rulment, ci si pentru asigurarea unei trezorerii care sa-i permita efectuarea de plasamente si detinerea unor disponibilitati.

In anii 2008 si 2009 cash-flowul este pozitiv ceea ce semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a investitiilor, o imbogatire a activului net real, o confirmare a majorarii valorii proprietatii. In intervalul analizat, echilibrul economico financiar cunoaste o evolutie favorabila, la finele perioadei incadrandu-se in parametrii normali, fapt ce atesta functionarea corespunzatoare a firmei. Concluzii si propuneri 6.1 Constatari privind elaborarea si analiza bilantului contabil la SC Seven Consulting SRL 6.2 Posibilitati de imbunatatire a elaborarii si analizei bilantului contabil 6.2.1 Introducerea tabloului de finantare 6.2.2 Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune

6.1 Constatari privind elaborarea si analiza bilantului contabil la SC Seven Consulting SRL

Bilantul contabil a fost intocmit pe baza datelor din balanta de verificare sintetica la 31.12.2009 cu respectarea normelor metodologice. Dupa intocmirea bilantului contabil, comisia de cenzori a trecut la efectuarea auditului contabil si a intocmit un raport de audit financiar si certificare a bilantului contabil pe anul 2009. In perioada analizata situatia neta este pozitiva si crescatoare, ca efect al unei gestiuni economice sanatoase. Aceasta situatie arata atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume maximizarea valorii capitalurilor. In anul 2008 fata de 2007 situatia neta a crescut cu 5.214 mii lei (42.2%), iar in 2009 fata de 2008 a crescut cu 8.065 mii lei (45.9%). 6.2 Posibilitati de imbunatatire a elaborarii si analizei bilantului contabil

6.2.1 Introducerea tabloului de finantare

Tabloul de finantare este documentul financiar de sinteza cu caracter complementar, care explica variatia patrimoniului intreprinderii, evidentiind fluxurile financiare care au avut loc in cursul perioadei analizate. El constituie un instrument extrem de eficient in diagnosticarea financiara a unei intreprinderi. In elaborarea tabloului de finantare se

utilizeaza in principal datele din doua bilanturi succesive, precum si cele din contul de rezultate. Tabloul de finantare se delimiteaza ca o punte intre bilantul de deschidere si bilantul de inchidere al unui exercitiu.

Tabloul de finantare prezinta fluxurile de utilizari si de resurse ale unei perioade date (de obicei un an), de o maniera sintetica, descriind modul in care resursele intreprinderii au permis finantarea necesitatilor perioadei considerate. El permite, totodata, sa se aprecieze politica de investitie sau de dezinvestitie, de repartizare a profitului, de indatorare sau de rambursare de gestiune a ciclului de exploatare, de evolutie a trezoreriei.

Necesitatea utilizarii tabloului de finantare se intemeiaza pe faptul ca acesta ofera utilizatorilor informatii utile privind evolutia globala a trezoreriei ceea ce permite acestora sa evalueze capacitatea intreprinderii de a genera lichiditati, sau, dupa caz, necesitatile in materie de disponibilitati.

Tabloul de finantare permite, totodata, aprecierea riscului de nerambursare la scadenta a imprumuturilor contactate. Capacitatea de autofinantare degajata constituie o sursa stabila care permite finantare investitiilor, rambursarea imprumuturilor financiare contractate si plata dividendelor. Daca aceasta nu este suficienta, firma poate sa-si prevada si alte surse proprii interne, ca de exemplu, cesiunea unor imobilizari. Tabloul de finantare sau tabloul utilizari-resurse explica modul de formare si utilizare a fondului de rulment net global (FRNG) a necesarului de fond de rulment (NFR) si a componentelor lor. Tabloul fluxurilor de trezorerie analizeaza variatia trezoreriei, considerata ca o variabila strategica. In esenta, tabloul de finantare reflecta fluxurile de surse financiare permanente si temporare si modul lor de utilizare. Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune

Obtinerea profitului este scopul oricarei afaceri, constituind astfel obiectivul principal al intreprinderii. Este adevarat ca au fost date si alte interpretari acestui obiectiv, cum ar fi, securitatea financiara a firmei, cresterea valorii acesteia sau asigurarea viabilitatii in conditii de competitie interna si internationala cu respectarea restrictiilor impuse de dezvoltarea durabila.

Instrumentul contabil pentru stabilirea rezultatului este contul Profit si pierdere, care arata modul cum s-a ajuns la o stare patrimoniala si care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli. Prin regruparea si restructurarea pozitiilor din acest cont se ajunge la soldurile intermediare de gestiune, prezente in marea majoritate a lucrarilor de specialitate, inspirate din literatura franceza. Aceste solduri reprezinta o abordare sectoriala a rezultatului, fiecare avand o anumita semnificatie si utilitate in gestionarea patrimoniului, daca informatia degajata este valorificata in mod corespunzator. In cadrul sistemului de solduri, se disting: a) Marja comerciala = Venituri din vanzari de marfuri Costul marfurilor vandute Marja comerciala reprezinta rezultatul obtinut din operatiuni pur comerciale, indiferent de profilul de activitate al firmei. Urmarita in dinamica, permite evidentierea modificarilor structurale intervenite in activitatea firmei. In acelasi timp marja comerciala constituie surse de acoperire a cheltuielilor fixe si implicit serveste la stabilirea pragului de rentabilitate si intervalul de siguranta pentru operatiunile comerciale. b) Productia exercitiului = Venituri din vanzarea productiei Productia stocata + Productia de imobilizari Este un indicator valoric care dimensioneaza activitatea industrial productiva a intreprinderii in cursul exercitiului. Prin modul de evaluare a elementelor componente, nu are un caracter omogen, deoarece productia vanduta este evaluata in preturi de vanzare, iar celelalte in costuri de productie. c) Valoarea adaugata = Productia exercitiului + Marja comerciala Consumuri provenite de la terti Prin continut exprima cresterea de valoare obtinuta prin utilizarea factorilor de productie. Ca indicator absolut de acumulari banesti, reprezinta sursa de remunerare a participantilor directi si indirecti la formarea acesteia.

BIBLIOGRAFIE

Ristea, M. Contabilitatea societilor comerciale, Vol.I, Ed. CECCAR, Bucureti, 1995

Calin, Oprea; Ristea, Mihai. Bazele contabilitatii. Buc.: Editura Did. si Pedagogica, 2003

Legea contabilitatii nr. 82/1991

Ordinul nr. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene

Caloian, Florentin. Valorile rectificative ale imobilizarilor corporale. (Revista finante publice si contabilitate, nr. 7-8, p. 39-42, August 2006)

Constantin, Stefan. Reevaluarea imobilizarilor corporale. Gestiunea si contabilitatea firmei, 2006;

Legea privind societatile comerciale nr. 31/1990, modificata prin Legea nr. 441 din 27.11.2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 955 din 28.11.2006.

Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati, republicata in Monitorul Oficial nr. 13 din 08.01.2008, art. 7 si art. 12. Citeste mai mult: http://www.faracontabilitate.ro/utile/elaborarea-si-analiza-bilantuluicontabil/#ixzz2PTCxb5ZP