61. MEMBRANA BAZALA - E o structura speciala situata sub celulele epiteliale sau in jurul unor celule individuale (musculare,adipoase).

- Termenul de membrana bazala a fost asociat cu structurile alcatuite dintr-o lama fina polizaharidica ce indeplinirea rolul de a acoperi baza epiteliilor; aceasta lama a fost evidentiata cu impregnari cu saruri de argint sau prin reactia PAS. - Membrane bazale mai groase decat la majoritatea epiteliilor, prezinta cornea si cristalinul. - La microscopul electronic, membrana bazala apare ca o structura matriceala care se interpune intre tesuturile epiteliale si tesul conjunctiv si contine 3 structuri lamelare: lamina lucida omogena si traversata de filamente fine, o lamina densa formata din filamente fine abundente si o lamina reticulata care face trecerea la matricea tesutului conjunctiv. - Membrana bazala e produsa prin secretie de catre celulele ce se sprijina pe ea si se leaga prin jonctiuni speciale de adezivitate numite-hemidesmozomi. - Compozitia chimica variaza de la un tesut la altul, de la o regiune la alta. - Functiile: actioneaza ca un filtru selective regland trecerea macromoleculelor, actioneaza ca o bariera celulara in epitelii oprind trecerea fibroblastelor, participa la regenerarea tesuturilor lezionate (epitelii, muschi, nervi) functionand ca un suport pentru deplasarea celulelor. 62. FIBRE DE COLAGEN: - Sunt alcatuite din scleroproteine (25-30% total proteine organism), alcatuite din molecule de colagen; molecula de colagen este alcatuita din 3 lanturi polipeptidice rasucit intr-un triplu helix spre dreapta; un lant contine o mie de AA, cu o tripleta de AA pe fiecare. - Principalele tipuri de colagen din tesuturile conjunctive fiind cele de tipul: I, II, III, IV, V si XI - Colagenul I are o molecula tipica in triplul helix (piele, tendoane, oase, capsule); - Colagenii IV si VII formeaza retele, - IV formeaza o tesatura ce ocupa membrana bazala. - VII formeaza dimeri ce ajuta la ancorarea membranei bazale a epidermei de tesutul subiacent; - Colagenii IX si XII acopera suprafete si participa la legarea intre ele; - Colagenii I, II, III polimerizeaza ca fibrile rezultand colagenul fibrilar ce intra in fibrele de colagen si reticulina; - Colagenii IV si V formeaza colagen afibrilar intrand in structura membranelor bazale si invelitorilor fetale; Diferente intre colageni asociati fibrelor (IX, XII) si colageni fibrilari: - retin propeptide dupa secretie; - nu se grupeaza in fibrile; Fibrele de colagen sunt: cilindrice, lungi, sinuoase, se numesc si fibre albe. GENEZA: colagenul este produs de: tesut conjunctiv, cartilaj, tesut osos; se realizeaza in 2 etape : intracelulara si extracelulara; Etapa intracelulara: 1.transcriptia genelor ce codifica sinteza colagenului; 2. traducerea mesajului genetic; 3. hidroxilarea prolinei si lizinei, glicozilarea hidroxilizinei;

4. elaborarea lanturilor polipepetidice, formarea legaturilor bisulfurice, formarea triplului helix; 5. impachetarea procolagenului in complexul Golgi si eliminarea in spatiul extracelular. Etapa extracelulara : procolagenul este transformat in tropocolagen, urmand polimerizarea, fibre de colagen; gruparile hidroxil din molecula au rolul de a stabiliza triplul helix si previn hidroxilarea prolinei(scorbut); inlocuirea(turnover) moleculelor de colagen are loc periodic. Fibrele se aduna pe suprafata celulara, iar citoscheletul citoplasmatic imfluenteaza pozitia, numarul, orientarea fibrelor. 63. FIBRE ELASTICE SI OXITALAMICE: - Sau fibrele galbene sunt mai subtiri decat cele de colagen, formeaza prin anastomozare retele neregulate - Sunt rezistente si extensibile(100-200%) - Se gasesc in : peretii vaselor sangvine, pulmon, piele, tesut conjunctiv lax; cu inaintarea in varsta provoaca disfunctia acestor organe; - Au o compozitie de aminoacizi asemanatoare fibrelor de colagen, fiind de 3 feluri: oxitralanice, de aleunina, elastice propriu-zise - Componenta principala este elastina(proteina foarte hidofila), dar mai are si: prolina, glicina, hidroxiprolina si hidroxilizina putina. - Fibrele prezinta in centru o masa amorfa. - Elastina este sintetizata ca precursor(proelastina) de catre fibroblaste; proelastina este eliminata in matricea extracelulara unde prin intermediul polimerizarii rezulta fibra de elastina - Elastina contine 2 compusi aminati(desmozina, isodesmozina); are 2 tipuri de lanturi scurte ce alterneaza de-a lungul lanturilor polipeptidice: segmente hidrofobe. - Fibre oxitalamice: sunt o variatie a fibrelor de elastina, mai groase, rigide si mai rezistente la acizi.; rezista la digestia cu elastaza; se gasesc in numar mare in ligamentele dentare; numarul lor creste in cazul parontiului si chisturilor radiculare dentare - Forma aparte a fibrelor elastice sunt fibrele de elaunina, gasite in jurul glandelor sudoripare si in derm. 64. FIBRE DE RETICULINA: - Au diametru mai redus, fiind foarte subtiri; - Nu se grupraza in fibre, dar formeaza retele cu ajutorul ramificatiilor - Sunt argirofile (se evidentiaza bine cu saruri de argint); - Contin in principal molecule de colagen III asociate cu glicoproteine, proteoglicani si alte tipuri de colagen - Apar ca niste fibre groase, strans impachetate, legate intre ele prin punti de proteoglicani si glicoproteine; - Sunt sintetizate de fibroblaste, unde se formeaza colagen III ce va fi exocitat si polimerizeaza extracelular; - Raspandire: muschi netezi, tesuturi hematopoietice si limfopoietice, in jurul capilarelor, membrane bazale, glande endocrine, ficat, rinichi; apar in tesuturi dupa leziuni - Diametrul redus, dispunerea in retea laxa, flexibilitatea fibrelor permite modificari de forma si volum a unor organe(splina, ficat, artere...) 65. GLICOZAMINOGLICANII: - Sunt intens incarcati negativ din cauza gruparilor sulfat sau carboxil,iar datorita radicalilor glucidici se disting mai multe tipuri: acidul hialuronic - Sarcinile negative vor atrage foarte multi cationic de Na +, care retin foarte multa apa in matricea extracelulara.

- In fibrele de colagen si elastice sunt reprezentati de acidul hialuronic,condroitin sulfatii,heparan sulfatii. - ACIDUL HIALURONIC format din o repetare de peste 25.000 de diglucide nesulfatate, se gaseste in cantitati variabile in tesuturi(mai mult in embrioni) si e cea mai simpla foama de glicozaminoglicani; se produce cu ajutorul unor enzime direct pe suprafata celulei. El asigura rezistenta mecanica in tesuturi si articulatii, ocupa spatiile libere in timpul dezvoltarii embrionare permitand modificarea formelor si structurilor. 66. PROTEOGLICANII (PG ): - Sunt compusi din lanturile de glicozaminoglicani legate covalent de un miez proteic, lanturile polipeptidice si miezul proteic - Miezul proteic al acestora sunt de obicei glicoproteine(compusi glucidici 95%); - Proteoglicanii sunt mai mari decat glicoproteinele; agrecanul(componenta majora a cartilajului) are peste 100 lanturi GAG(glicozaminoglicani), decorinul, un proteoglican mic, are 1 lant de GAG; - FUNCTII: Prin intermediul lanturilor de GAG servesc ca site selectiv ce regleaza regleaza traficul de molecule; in glomerulul renal acest rol este jucat de perlecan; - Rol in comunicarea chimica intercelulara: leaga diferite molecule semnal produse de celule, modificandu-le activitatea Roluri impotante: 1. realizarea adezivitatii celulare fata de matrice; 2. confera vosco-elaticitate, rezistenta la populatiile celulare; 3. regleaza deplasarea moleculelor; 4. modeleaza homeostazia tisulara; 5. interactioneaza cu lipoproteinele sangvine; - Componenta proteica este sintetizata de ribozomii RER, umeaza glicozilarea completata de structurile golgiene si eliminati extracelular; 67. GLICOPROTEINELE STRUCTURATE (GS): - Sunt alcatuite din miez proteic si glucide cu structura ramificata, nu contin poliglucide lineare; rol in relatii intercelulare, adezivitatea celulelor; - Reprezentanti: fibronectine (matricea tesutului conjunctiv), condronectine (cartilaj) si laminine (membrane bazale); - Fibronectina: este o glicoproteina formata din 2 subunitati legate prin punti bisulfidice, fiecare avand mai multe domenii functionale distincte, constiutuite din mici module repetabile, codificate pe codoni separati, deoarece in gena fibronectinei apar duplicatii ale exonilor; un domeniu leaga colagenul, altul heparina, altul diversi receptori specifici - Laminina e o glicoproteina a membranelor bazale, localizata in lamina rara si medieaza legarea celulelor epiteliale de colagenul IV.Insa poate atasa si fibroblaste la un substrat de sticla (deci nu are specificitate absoluta). E compusa din 3 lanturi (tip A) si un lant (tip B); 68.SPERMATOZOIDUL: - CAPUL prezinta forme si dimensiuni diferite in functie de specie, de obicei ovalar dau fusiform, lunigme 5-7 mm si grosime 2-5 mm. - Nucleul celular e inconjurat de o citoplasma subtire si o membrana delicata.

- Capul e format din nucleu, acrozom, capisonul cephalic, protuberante bazale si membrana celulara. - NUCLEUL contine cromatina deshidratata si condensate in care AND-ul (43%) e combinat cu proteine bazice (57%) si ocupa cea mai mare parte a capului spermatozoidului. - ACROZOMUL e situat supranuclear, cuprinde membrana acrozomica si substanta acrozomica, e considerat un lizozom specializat si o proteina inrudita cu tipsina si joaca un rol hotarator in fecundatie. - CAPISONUL CEFALIC e o pelicula foarte fina dispusa intre acromozom pe care il acopera si membrana periferica. - PROTUBERANTELE BAZALE apar ca niste formatiuni osmiofile dispuse in partea bazala a capului, delimitand intre ele fosa de implantatie pt coada. - MEMBRANA PERIFERICA foarte delicata si transparenta delimiteaza capul spermatozoidului. - COADA (flagelul) contine gatul, piesa intermediara, piesa principala si piesa terminala. - GATUL apare scurt si contine placa bazala, capitelul, coloanele, centriol proximal, mitocondrii si un dispozitiv fibrilar (10 perechi de tubuli). - PIESA INTERMDIARA cuprinde o membrana celulara, o pelicula de citoplasma, mitocondrii, fibre externe si filamentul axial; ea joaca rolul de centru enzimatic. - PIESA PRINCIPALA cuprinde filamentul axial, fibre externe, o teaca fibroasa si membrana plasmatica. - PIESA TERMINALA cuprinde numai membrana plasmatica si filamentele axiale. - Ciclul spermatogenetic are o durata variabila (13,5 zile la taur sau 8 zile la vier) iar dintr-o spermatogonie rezulta un nr variabil de spermatide (64 taur sau 112 la soarece).Spermatogeneza e influentata de numerosi factori de exemplu lipsa vit A sau E, proteinelor, temperatura ridicata, lipsa unor hormoni (FSH, LH), razele X. Spermatozoizii trebuie sa prezinte MOBILITATE care se datoreaza prezentei tubulilor din coada (viteza difera in functie de specie 6-7mm/minut taur, 3-6 mm/minut la vier), sa aiba PUTERE FECUNDANTA sau CAPACITATE VITALA, insusire pe care o dobandesc cand ajung in caile genitale femele si permite ca spermatozoidul sa patrunda in ovul, si sa aiba VITALITATE adica sa isi pastreze mobilitatea si puterea fecundanta in conditii de conservare. 69. SPERMATOGENEZA: Cuprinde totalitatea proceselor pe care le parcurg spermatogoniile pana devin celule sexuale mature (spermatozoizi) apte pt fecundatie, procese ce se desfasoara in tubii seminiferi din testicule. - PERIOADA GERMINATIVA (de inmultire) e parcursa in timpul prepubertatii cand ganocitele se divid mitotic si dau nastere la spermatogonii mici sau mari (prafoase) de tip A (doar ele pot da nastere spermatogoniilor crustoase de tip B ). - PERIOADA DE CRESTERE, declansata odata cu pubertatea, cand spermatogoniile isi dubleaza volumul, transformandu-se in spermatocite de ordinul I - PERIOADA DE MATURARE cand spermatocitul de ordinul I se divide meiotic rezultand 2 spermatide de ordinul II care se divid imediat rezultand in final 4 spermatide. Ele vor parcurge o metamorfoza celulara, - SPERMIOGENEZA, care are loc in caile intratesticulare, cand fiecare va deveni un spermatozoid; are 4 etape succesive: in perioada GOLGI: nucleul spermatidei se va deplasa catre un pol al celulei unde se alungeste si se aplatizeaza, complxul Golgi se va deplasa catre celalalt pol iar centriolii se despart (de cel care va fi in apropierea nucleului se va prinde viitoare coada)

in perioada CAP: proacromozomul se detaseaza de complexul Golgi, se aplatizeaza si ia forma unui capison, iar complexul Golgi va migra catre periferia citoplasmei in perioada ACROMOZOMICA: nucleul spermatidei devine ovoidal, citoplasma se deplaseaza si ea catre polul posterior al nucleului iar centriolul distal se desparte intr-o portiune cu aspect discoidal si o portiune cu aspect inelar. in perioada de MATURARE: portiunea inelara a centriolului va delimita lungimea piesei intermediare, citoplasma se reduce, mitocondriile se dispun in helix, se contureaza aspectul spermatozoidului matur, iar pe masura ce are loc maturizarea spermatozoizii vor secreta hialuronidaza devenind liberi. In urma acestor perioade nucleul spermatidei va suferi modificari precum condensarea cromatinei, membrana nucleara isi mareste suprafata iar cromatina nucleara adera la membrana nucleului. Citoplasma spermatidei se acumuleaza la polul posterior al nucleului fiind numit corp rezidual, va fi mai hialina si va contine ribozomi, lipide, glicogen si putine mitocondrii; la maturare completa aceasta citoplasma va fi fagocitata de celulele Sertoli, in viitorul spermatozoid ramanand decat o pelicula fina. 70. OVULA: Sau ovocitul matur este celula sexuala femela matura, haploida, forma sferica; contine: material genetic si material nutritiv pt prima faza a dezvoltarii embrionare. Nucleul: sferic, central sau excentric, delimitat de o membrana dubla cu pori ce intervin selectiv in reglarea tranzitului nucleocitoplasmatic; - Complexul Golgi: se afla in zona corticala a citoplasmei fiind alcatuit din granule corticale inconjurate de endomembrane; granulele corticale formeaza lichidul perivitelin(rol in fecundatie); participa la concentrarea vitelusului, sinteza lipidica alaturi de mitocondrii; - Reticulul endoplasmatic: neted cu elemente dispuse lax; ribozomii sunt atasati sau in stare libera; prezenti in citoplasma sunt: lizozomii primari, corpi multiveziculari, placute de vitelus; - Zona pelucida: microvilozitatile membranei viteline si ale celulelor foliculare imprima un aspect striat; aici se realizeaza jonctiuni celulare de tipul zonulei adherens; - Capacitatea vitala a gametului femel: 10 ore iapa, 20 vaca, 5 oaie, 12 scroafa, 6 iepuroaica; - Clasificarea ovocitelor in functie de cantitatea de vitelus: oligolecite, lecite, telolecite, centrolecite; - Oligolecitele: cantitate mica de vitelus, au segmentatie totala si inegala; la cefalocordate(amfioxus) si mamifere; - Lecite sau mezolecite: mai mult vitelus, aglomerat la polul vitelin; segmentatie totala si inegala; la batracieni; - Telolecitele: cantitate mare de vitelus; ocupa aproape toata masa celulei, nucleul si citoplasma formeaza discul germinativ; segmentatie partiala si discoidala interesata de discul germinativ; la pesti, reptile, pasari; - Centrolitele: vitelusul nutritiv este situat central, iar vitelusul formativ(hialoplasma) formeaza un strat periferic subtire; segmentatie numai a vitelusului formativ, fiind de tip superficial; la artropode 71. OVOGENEZA: Complexul de transformari prin care trece ovogonia pana devine ovul (ovocit) apt pt fecundare; se petrece in zona corticala a ovarului in foliculii ovarieni. Sunt parcurse 3 perioade: PERIOADA GERMINATIVA (de inmultire) desfasurata in timpul vietii embrionare plecandu-se de la ovogoniile din ovarul embionar. In perioada embrio-fetala, in ovar se formeaza intreaga rezerva de celule sexuale femele pt toata viata (60.000-100.000 )ovocite de ordinul I care vor ramane in stare latenta pana la pubertate) PERIOADA DE CRESTERE variaza foarte mult ca durata, incepand imediat dupa nastere ajungand sa se intinda ani de zile, in aceasta perioada se acumuleaza vitelus (format din substante nutritive precum glicogen,lipide,fosfolipide produse in ficat)-vitelogeneza consta in formarea de placute de vitelus in citoplasma

ovocitilor primari.(La pasari vitelogeneza cuprinde 2 intervale unul de cca 180 de zile in care se realizeaza 5-10% vitelus si a doua de 5-12 zile in care se sintetizeaza 90-95 % din vitelus). PERIOADA DE MATURARE a ovocitelor incepe la pubertatea animalului si cuprinde cele 2 diviziuni de maturare, prima fiind cea meiotica in care din ovocitul de ordinul I rezulta 2 celule inegale: cea haploida sau de ordinul II de talie mare si a doua de talie mica care e primul globul (care se poate divide) si a doua diviziune care e cea mitotica din ovocitul secundar cel de ordinul II rezultand ovulul matur si al doilea globul polar. Astfel in aceasta perioada dintr-un ovocit primar rezulta un ovocit cu set haploid de cromozomi si 3 globuli polari. 72. FECUNDATIA Un proces biologic complex prin care cei doi gameti se sex opus (spermatozoidul si ovula) se contopesc si se asimileaza reciproc rezultand zigotul (oul), prima celula a unui viitor organism.Are 3 faze: 1. FAZA DE APROPIERE care are loc datorita atractiei dintre cei doi gameti, ovocitul avand o glicoproteina fertilizina (ginogamon)- care va reactiona cu o proteina de pe acida de pe suprafata spermatozoidului- antifertilizina (androgamon)-exact ca reactia dintre antigen si anticorp. 2. FAZA DE PENETRATIE consta in patrunderea catorva spermatozoizi numai din aceeasi specie sau din specii apropiate(cal-magar) care vor trece prin membrana pelucida ajungand in spatial perivitelin.Ovula reactioneaza la patrunderea unui numar redus de spermatozoizi in zona pelucida si prin a doua diviziune de maturare elibereaza al doilea globul polar, celula care va fi eliminata si ovula apta pt fecundare.Eviatare fecundatiei polispermice se face prin rezistenta zonei pelucide la acrozina altor spermatozoizi, posibila printr-o reactie cand granulele corticale din ovocit isi varsa continutul in spatial perivitelin si astfel decat spermatozoidul privilegiat va patrunde in ovula.La taurine, ovine, canide si leporide in ovula patrunde decat capul spermatozoidului, gatul si coada ramanand in zona pelucida, pe cand la hominide si unele rozatoare penetratia e totala.Supravietuirea spermatozoizilor depinde de specie: la armasar 44 de ore, la iepure 8-12 ore. 3. FAZA DE AMFIMIXIE are loc dupa patrunderea spermatozoidului in ovula, cand: capul spermatozoidului migreaza spre centrul ovulului suferind o rotatie de 180, gatul se orienteaza spre nucleul ovulului, se va naste asterul spermatic (condensarea citoplasmei in jurul spermocentrului care e format din centriolul proximal), se formeaza apoi pronucleul mascul prin absorbtia citoplasmei ovule de catre capul spermatozoidului, la randul lui si nucleul ovulei devine pronucleu femel si cei doi se vor apropia si vor fi acoperiti de aceasi membrana-amfimixia propiu-zisa.Acum se realizeaza setul caracteristic speciei si se furnizeaza bazele ereditatii noul organism, se determina sexul si se declanseaza segmentatia Durata totala a fecundatie depinde de specie fiind in medie de 10-12 ore la animalele domestice. Patologia fecundatiei cuprinde aspecte precum: himerismul-cand un spermatozoid face amfimixie cu nucleul ovulei si un altul face cu globului polar; aberatiile cromozomale care duc la malformatii cromozomiale. 73. SEGMENTATIA LA AMFIOXUS: Amfioxusul are un ovul de tip oligolecit, ce realizeaza o segmentatie totala(holoblastica) si inegala, cu fazele: morula, blastula, gastrula, neurula; Faza de morula: incepe o data cu diviziunea celulara, prima diviziune este longitudinala si verticala, iar a doua lafel numai paralel pe prima, rezultand astfel 4 blastomere; dupa cea de-a 3-a diviziune sunt 8 blastomere: 4 micromere(polul animal), 4 macromere(polul vegetativ); in urma diviziunilor ulterioare,numarul blastomerelor creste in proportie geometrica, se realizeaza o formatiune sferiforma cu aspect muriform(morula); morula depaseste volumul celulei-ou initiale(micromere-pol animal, macromere-pol vegetal); pana in cea de-a 3-a diviziune nucleii sunt echipotenti; celulele sunt nedeterminate;

Faza de blastrula: lichidul blastocelic impinge blastomerele la periferie realizand cavitatea blastocelica, rezultand blastrula(stadiul monoblastic); blastrula contine cca.128 de blastomere, micromerele(putin vitelus) formeaza peretele emisterei animale, iar macromerele(mult vitelus) peretele emisferei vegetale; dupa intrarea celulelor in faza de determinare, conform pozitiei si relatiilor intercelulare noi, celulele incep sinteze specifice, astfel sunt activate anumite proteine-enzime, care vor initia sinteza unei proteine specifice sau a unui anumit teritoriu monogenetic din care fac parte celulele respective; Faza de gastrula: proliferare intensa, formarea foitelor embrionare; prin diviziunea si migrarea (epibolie) micromerelor la suprafata blastrulei rezulta ectoblastul (foita externa); macromerele se invagineaza (prin embolie) rezultand endoblastul (foita interna); cavitatea de migrare (arhenteron) comunica cu exteriorul prin blastopor (extremitatea caudala a corpului viitorului animal (delimitat de 2 buze: inferioara, superioara); spre sfarsitul fazei gastrula se alungeste in sensul axului antero-posterior. Diferentierea si dezvolatarea embrionului depind de anumiti factori precum: controlul genetic permanent, influentele din mediul extracelular, interactiunea celulelor invecinate, miscarile celulare morfogenetice si adezivitatea celulara. Faza de neurula: presupune formare din ectoblast a: placii neurale, canalului si tubului neural, inceputul histogenezei, diferentierea primordiilor de organe; are 2 faze: formarea tubului neural si cordomezoblastului. Formarea tubului neural: micromerele ectoblastice devin mai inalte decat ectoblastul ingrosandu-se formand placa neural(neuroectoblastul); prin diviziunea intensa a celulelor placii motorii, aceasta se indoaie formand jgheabul si canalul neural delimitat de crestele neurale; jghabul se inchid formand tubul neural; Formarea cordomezoblastului: se formeaza concomitent cu tubul neural si consta in formarea coardei dorsale si mezoblastului primar; coarda dorsala se formeaza prin diviziunea rapida si prolifica a celulelor endoblastului, celulele rezultate se desprind de endoblast si se dispun ventral de tubul neural; mezoblastul primar se formeaza prin cele 2 margini laterale ale endoblastului, rezultand 2 creste paramediane triunghiulare care se vor detasa de endoblast; dezvoltarea si patrunderea mezoblastului primar printre ecto- si endo- blast continua a treia foita embrionara, rezultand stadiul triblastic (tridermic), aici se incheie embriogeneza si se trece la histogeneza si organogeneza; din mezoblast se formeaza: somitele, nefrotomul, hipoblastul (initial unite) si mezenchimul. Somitele: apar ca 2 mase celulare triunghiulare situate lateral de tubul neural si coarda dorsala; segmentarea lor transversala se numeste metamerizare; din somite rezulta: miotoamele (formate din mioblasti, ce se vor transforma in fibre musculare), sclerotoamele (rezulta oasele). Nefrotomul: se metamerizeaza generand mugurii embrionari(primordiile) aparatului urinar. Hipoblastul: se cliveaza generand splanhnopleura(foita viscerala) si somatopleura (parietala), acestea delimiteaza cavitatea celomica primitiva, din care rezulta: pleura, peritoneul si pericardul; splanhnopleura acopera intestinul primitiv si organele rezultate din acesta; somatopleura captuseste ectoblastul. Mezenchimul: rezultat din migratia somitelor si splahnopleurei; din el rezulta: sangele, tesutul conjunctiv, sistemul macrofagic monocitar, muschii netezi. 74. NEURULATIA LA AMFIOXUS: Presupune formare din ectoblast a: placii neurale, canalului si tubului neural; In faza de neurula se realizeaza: formarea tubului nervos, inceputul histogenezei, diferentierea primordiilor de organe; are 2 faze: formarea tubului neural si cordomezoblastului. FORMAREA TUBULUI NEURAL: -crestele neurale; -jghabul se inchide formand tubul nural ectoblastul intrerupt de placa neurala de reface deasupra placii motorii; FORMAREA CORDOMEZOBLASTULUI:

- se formeaza concomitent cu tubul neural si consta in formarea coardei dorsale si mezoblastului primar; - coarda dorsala se formeaza prin diviziunea rapida si prolifica a celulelor endoblastului, celulele rezultate se desprind de endoblast si se dispun ventral de tubul neural; mezoblastul primar se formeaza prin cele 2 margini laterale ale endoblastului, rezultand 2 creste paramediane triunghiulare care se vor detasa de endoblast; SOMITELE: apar ca 2 mase celulare trinunghiulare situate lateral de tubul neural si coarda dorsala; segmentarea lor transversala se numeste metamerizare; din somite rezulta: miotoamele (formate din mioblasti, ce se vor transforma in fibre musculare), sclerotoamele (rezulta oasele); NEFROTOMUL: se metamerizeaza generand mugurii embrionari (primordiile) aparatului urinar; HIPOBLASTUL: se cliveaza generand splanhnopleura(foita viscerala) si somatopleura(foita parietala), acestea delimiteaza cavitatea celomica primitiva, din care rezulta: pleura, peritoneul si pericardul; splanhnopleura acopera intestinul primitiv si organele rezultate din acesta; somatopleura captuseste ectoblastul; MEZENCHIMUL: un derivat mezoblastic, rezultat din migratia somitelor si splanhnopleurei; din el rezulta: sangele, tesutul conjunctiv, sistemul macrofagic monocitar, muschii netezi. 75. FACTORII CE INTERVIN IN DIFERENTIEREA SI DEZVOLTAREA EMBRIONULUI Un rol important in afara controlului genetic permanent, il au influentelele din mediul extracelular, interactiunea celulelor invecinate, miscarile celulare morfogenetice si adezivitatea celulara; - Miscarile celulare sunt foarte intense in embriogeneza, fiind determinate de factori greu de definit asemanatori cu factorii chimio-tactici pt leucocite.Ele incep in faza de gastrula si permit celulelor sa vina in contact cu un alt tip de celule. - Moleculele adezivitatii celulare activeaza selective in cursul desfasurarii proceselor dinamice care au loc, modificand comportamentul celelor angajate in miscari morfogenetice si sunt de mai multe feluri: de adezivitate interneuronale (N-CAM), de adezivitate a celulelor hepatice (L-CAM) de adezivitate neuron-nevroglie (NG-CAM) 76. SEGMENTATIA LA PASARI Datorita oului care este de tip telolecit, segmentatia este meroblastica sau partiala, iar dupa aspectul sau este polara sau discoidala. - La pasari celula sexuala femela matura e reprezentat numai de galbenus - Restul ovoplasmei e format din vitelus alb (compozitie proteica de 43%) si din vitelus galben cu mai mutle lipide si doar 28% proteine. - Fecundarea oualelor are loc la nivelul ovarului sau in portiunea initiala a oviductului inainte de a fi acoperit cu albus, membrane cochiliere si cochilie. - Ectoblastul e despartit de vitelus printr-o cavitate plina de lichid numita caviatate subgerminala-acest aspect reprezinta stadiul embrionar manablastic cu forma de disc . - Dupa 24 de ore de incubatie, discul embrionar isi modifica forma, devina oval (din rotund) apoi are aspect piriform avand o extremitate cefalica si una caudala, de asemenea si un nodul posterior de unde pleaca o linie primitiva care la randul ei se termina in nodulul anterior . 77.NEURULATIA LA PASARI

Se desfasoara in mod asemanator cu cea de la amfiox.us Ectoblastul situat la nivelul prelungirii cefalice (median si oral de nodul anterior), va genera prin ingrosari proliferative, placa neurala, santul neural, canalul (tubul) neural si crestele neurale In partea anterioara a extremitatii cefalice a discului embrionar, in aria extraembrionara vasculara apare o formatiune cu aspect semilunar- semiluna gonocitara sau conul germinativ, ce constituie locul de diferentiere a celulelor gonocitare la pasari. 78. SEGMENTATIA LA MAMIFERE Particularitatea este ca oul este oligolecit.Segmentatia este totala (intreaga masa a oului intra in diviziune), subegala (blastomerele sunt aproape egale ca marime) si de tip asincron (mitozele se succed fara o anumita ordine in timp).Prezinta trei perioade : una initiala asemanatoare cu cea de la amfioxus, una specifica mamiferelor si una asemanatoare cu cea a pasarilor. Prima diviziune a oului duce la formarea unei celule voluminoase, macromera (clara) si a unei celule mici, micromera (intunecata).Macromera se divide inaintea micromerei, rezultand un stadiu cu 3 blastomere, doar unul dintre ele se va divide aparand astfel 4, din care 3 sunt clare ca primele iar ultimul format va fi intunecat.Ritmul diviziunii blastomerelor de acum va deveni neregulat.In final se edifica morula, alcatuita dintr-un bloc compact de celule poligonale.Diferenta fata de amfioxus este ca macromerele si micromerele nu se polarizeaza la antipozi, nici in morula, nici in blastula; asfel micromerele vor inconjura macromerele generand trofoblastul, care va servi la hranirea embrionului pana la formarea placentei ; iar macromerele ramase central vor alcatui butonul embrionar.Toate aceste transformari au loc in spatial delimitat de membrana pelucida care la un moment dat va disparea astfel incat trofoblastul ca intra in contact cu membrana uterine, hranind embrionul. Celulele embrioblastului vor secreta un lichid albuminos care va duce la formarea unei cavitati lecitocelimpingand macromerele ce vor forma un mugure embrionar; trofoblastul cu lecitocelul si cu mugurele embrionar formeaza blastocistul, analog cu blastula la amfioxus.Prin nidatie (on,rozatoare) sau prin implantatie (restul) acest blastocist se fixeaza in mucoasa uterine.Din trofoblast se diferentiaza 2 straturi si anume sincitiotrofoblastul si citotrofoblastul, iar din butonul embrionar apar cele trei foite: ectoblastul,endoblastul si mezoblastul. Gastrulatia la mamiferele placentare are 2 etape: formare ectoblastului si endoblastului si cea de-a doua reprezinta formarea mezoblastului.Se formeaza astfel stadiul diblastic ca la pasari numit gastrodisc sau pata embrionara.La extremitatea caudala apare nodul posterior continuat cranial cu linia primitiva, care prezinta o dilatatie si anume nodul anterior (Hensen) care la randul lui se continua cu prelungirea cefalica. De pe partile laterale ale liniei primitive se desprind numeroase celule stelate ce vor forma mezoblastul, intre ectoblast si endoblast.Acesta prezinta 3 portiuni: una cefalica, una mijlocie si una caudala.Cea mijlocie numita si mezoblastul trunchiului cuprinde la randul ei trei zone: o zona dorsala care prin fragmentare va genera somitele (fiecare cu 3 portiuni: miotomul- din care se nasc muschii, sclerotomul- care structureaza mezenchimul si dermatomul-care va genera dermul si hipodermul), o zona intermediara care se segmenteaza in veziculele nefrogene ale pronefrosului, mezonefrosului si metanefrosului si o zona laterala care prin clivarea mezoblastului formeaza splanhnopleura si somatopleura intre care apare celomul intermediar. Embrionul va lua o forma tubulara, ca apoi sa apara in forma literei C de unde se vor delimita o caviatate toracoabdominala si o vezicula embrioanara.Urmeaza o noua etapa si anume histogeneza sau organogeneza, embrionul continuandu-si dezvoltarea devenind fetus iar cele trei foite numindu-se de acum ectoderm, endoderm si mezoderm. 79. NEURULATIA LA MAMIFERE

De pe partile laterale ale liniei primitive se desprind numeroase celule stelate ce vor forma mezoblastul, intre ectoblast si endoblast. Acesta prezinta 3 portiuni: una cefalica, una mijlocie si una caudala.Cea mijlocie numita si mezoblastul trunchiului cuprinde la randul ei trei zone: o zona dorsala care prin fragmentare va genera somitele (fiecare cu 3 portiuni: miotomul- din care se nasc muschii, sclerotomul- care structureaza mezenchimul si dermatomul-care va genera dermul si hipodermul), o zona intermediara care se segmenteaza in veziculele nefrogene ale pronefrosului, mezonefrosului si metanefrosului si o zona laterala care prin clivarea mezoblastului formeaza splahnopleura si somatopleura intre care apare celomul intermediar. Embrionul va lua o forma tubulara, ca apoi sa apara in forma literei C de unde se vor delimita o caviatate toracoabdominala si o vezicula embrioanara 80. ANEXELE EMBRIONARE SI FETALE GENERALITATI: Sunt formatiuni morfologice cu rolul in protectie, nutritie, eruptia embrionului si fetusului; sunt o continuare a componentelor embrionare (ectoderm, endoderm, mezoderm) alcatuind astfel aria extraembrionara; anexele sunr: vezica vitelina, alantoida, amnios, corion; VEZICA VITELINA (ombilicala): sau sac vitelin sau lecitocel deriva din endoderm; ocupa cavitatea lecitocelica si se imparte in 2 compartimente: 1. un compartiment aflat in corpul embrionar, reprezentand: intestinul primitiv, 2. un compartiment extraembrionar ce formeaza vezica ombilicala, comunica cu intestinul embrionar; are rolul unui rezervor de substante nutritive, ulterior regreseaza; AMNIOSUL: se formeaza din cutele ectodermului si somatopleurei; cutele rezultate din coborarea embrionului sunt 4: anterioara, posterioara, 2 laterale; cutele se unesc formand cavitatea amniotica , delimitata de ectodermul embrionar si foita amniotica; protectia si mobilitatea este data embrionului de lichidul amniotic in care pluteste; formeaza impreuna cu celelalte anexe embrionare aria extraembrionara; ALANTOIDA: este formata din endoderm si splanhnopleura; se dezvolta din endodermul intestinal generand inital un mugure alantoidian digidiform; prin cresterea mugurelui acesta reduce cavitatea celomica si antreneaza si splanhnopleura; este legata de locul de origine prin canalul urac; bogata retea vasculara a splanhnopleurei va inlocui vasele viteline, alcatuind a doua circulatie fetala(circulatia alantoidiana: 2 artere, 2 vene); cavitatea alantoidiana este delimitata de 2 foite: una interna si una externa; CORIONUL: anexa din aria extraembrionara, ce provine din micromerele morulei; dupa disparitia membranei pelucide se formeaza corionul primar (procorion, trofoblast); vilozitatile de pe suprafata externa sunt repartizate diferit in functie de specie; trofoblastul este alcatuit din 2 randuri de celule: citotrofoblastul si sincitiotrofoblastul; SINCITIOTROFOBLASTUL(strat exteren) culoare inchisa, numerosi nuclei, nu are limite celulare; citoplasma are aspect spumos, contine lipide, colesterol, mucopolizaharide si citoschelet filamentos; are aspect de epiteliu cubic simplu, microvilozitatile nu sunt structuri rigide; nucleii sunt grupati, polimorfi, cu un nucleu excentric cu cromatina granulara, raspandita neuniform; CITOTROFOBLASTUL(strat inter, strat celular Langhans): celule mari, limite celulare distincte, nuclei veziculosi, nucleoli evidenti, numeroase mitocondrii, RER, complex Golgi perinuclear, numeroase microvezicule, granule de fier, multi desmozomi la limita cu scintiotrofoblastul; MEMBRANA BAZALA: aspect discontinuu, neregulat, despartita la baza de celulele citotrofoblastului printr-o masa amorfa; corionul cuprinde o arteriola ce se capilarizeaza si este urmata de venele membranei coriale 81. ANEXE EMBRIONARE SI FETALE LA MAMIFERE: Vezicula ombilicala: dezvoltare redusa, rol nutritiv doar la inceputul embriogenezei

Amniosul: se poate forma prin clivatie(schisamnios, hominide si alte specii de mamifere) sau plicaturare(plectamnios, la carnivore, leporide, suine, rumegatoare).Lichidul amniotic: trece in intestin > circulatia fetala alantoidiana > traversul placentei > circulatia materna; la inceput este : mucilaginos, limpede, apoi: tulbure, cu par si celule descuamate, aproape de parturitie este galben datorita meconiului din luna a 7-a. In radul speciilor: 1.rumegatoare: apar formatiuni cu rol glicogenogenetic; 2.iapa: formeaza a doua punga a apelor; 3. scroafa si carnivore: scade treptat dintr-un anumit punct al gestatiei; Gradul de dezvoltare, suprafata, volum lichid amniotic creste astfel: marsupiale, carnivore, rumegatoare, om. Alantoida: Gradul de dezvoltare difera in funtie de specie, astfel rezulta: 1. redusa la un diverticul; 2. alantocorion, ca o punga aplatizata ce acopera in totalitate amniosul; 3. amniocorionul, alantoida acopera partial amniosul, venind in contact cu corionul; foita externa captuseste corionul variat; Reteaua vasculara alantoidian(a doua circulatie embrionara) participa la circulatia placentara. Prezinta 3 zone: 1. z. intraembrionara(formeaza vezica urinara); 2. z. mijlocie (canalul urac, cuprinsa in cordonul ombilical); 3. z. extraembrionara sau sacul alantoidian propriu-zis(intre amnios si corion); Iapa; mugurele alantoidian intra in contact cu corionul si inlocuieste circulatia vitelina(omfalaomezenterica ); lichidul alantoidian ste clar, constituit initial din transsudat sangvin, in apropierea parturitie devine galben datorita urinei fetale; Scroafa: alantoida lipseste in zona centrala, fiind inlocuit de amniocorion; cantitatea lichidului alantoidian creste pana la jumatatea gestatie dupa care se reabsoarbe, ramanand la parturitie doar cativa ml de culoare brun-murdar; Rumegatoare: situatie similara celei de la scroafa; Catea si pisica: alantoida separa complet amniosul de corion; Corionul: prezinta vilozitati coriale primare(filiforme, digidiforme), se vascularizeaza si patrund in criptele mucoasei formandvilozitatile corionale secundare participand la constituirea placentei. Vilozitatile secundare pot fi raspandite: 1. difuz cu raspandire completa(iapa) sau incompleta(scroafa); 2. zonal, forma de brau(carnivore); 3. grupate in cotiledooane(rumegatoare); 4. discoidal(rozatoare, primate);vilozitatile lipsesc la marsupiale avand corion avilos (aplacentare). Iapa: corion captusit in totalitate de alantoida; complexul corio-alantoidian are cute ce se desprind si cad in lichidul alntoidian formand hipomamelele; vilozitatile sunt fine(microcotiledoane) dispuse uniform; la contactul corio-alantoidian apar depuneri de fosfat de calciu(placi opace);Scroafa: sacul corial , initial alungit, se scurteaza si se dilata; Vaca: sac corial fusiform; vilozitati grupate pe 4 randuri in cotiledoane; corionul este captusit si de alantoida si de amnios. Catea si pisica: corionul acoperit initial in totalitate de vilozitati va avea in final doar in zona circulara centrala; corion captusit in totalitate de alantoida . 82. ANEXELE EMBRIONARE LA PASARI VEZICULA VITELINA comunica cu intestinal embrionului prin canalul vitelin pe unde se face absorbtia substantelor nutritive continute in vitelus.In splanhnopleura care acopera vezicula vitelina se dezvolta o puternica retea de vase (insulele Wolff si Pander) care constituie primordiile aparatului circulator-reprezinta anexa cea mai importanta la pasari deoarece prin circulatia vitelina se asigura nutritia embrionului in timpul perioadei de incubatie. AMNIOSUL: se poate forma prin clivatie(schisamnios, hominide si alte specii de mamifere) sau plicaturare(plectamnios, la carnivore, leporide, suine, rumegatoare); Lichidul amniotic: trece in intestin > circulatia fetala alantiodiana > traversul placentei > circulatia materna; la inceput este : mucilaginos, limpede, apoi: tulbure, cu par si celule descuamate, aproape de parturitie este galben datorita meconiului din luna a 7-a; In radul speciilor: 1.rumegatoare: apar formatiuni cu rol glicogenogenetic; 2.iapa: formeaza a doua punga a apelor; 3. scroafa si carnivore: scade treptat dintr-un anumit punct al gestatiei; Gradul de dezvoltare, suprafata, volum lichid amniotic creste astfel: marsupiale, carnivore, rumegatoare, om. ALANTOIDA:se formeaza incepand cu a 5-a zi de incubatie, cand mugurele endoblastic alantoidian detasat din intestin devine o vizica plina cu lichid ce comunica cu intestinul primitiv prin canalul urac.Prin dezvoltare se interpune intre amnios si corion, antrenand si splanhnopleura.Reteaua vasculara din alantocorin, realizat in urma

suturii dintre mezodermul splanchnic si somatopleura corionului, se leaga de reteaua vitelina pe care o va inlocui realizand circulatia alantoidiana, racordata apoi la circulatia embrionara.Rolurile alantoidei devin importante in a doua perioada a incubatiei: asigura protectia embrionului prinlichidul alantoidian, rol in nutritie (consumarea albusului); excretia metabolitilor (prin canalul urac); respiratie (prin circulatia alantocoriale, din ziua a 6-a). CORIONUL:cea mai putin importanta anexa la pasari.Se formeaza timpuriu alaturi de amnios, din cutele amniotice.Este de origine ectodermica si mezodermica.Ajunge in contact cu membranele cochiliere si alantoida.Prin sudarea somatopleurei corionului si splanhnopleura alantoidei rezulta alantocorionul. Are un rol partial in respiatia embrionara prin circulatia alantocoriala. 83. AMNIOSUL: Amniosul se formeaz din ndoiturile ectodermului i ala somatopleurei care l cptuete, cute ce apar n urma coborrii embrionului n cavitatea lecitocelic. n acest mod se formeaz patru cute: anterioar, posterioar i dou laterale, care se vor suda n planul median, delimitnd o cavitate amniotic ntre ectodermul embrionar i foia amniotic realizat. n lichidul amniotic plutete embrionul i apoi fetusul cruia-i confer att mobilitate ct i protecie. 84. AMNIOSUL LA MAMIFERE SI PASARI LA MAMIFERE: Amniosul: se poate forma prin clivatie(schisamnios, hominide si alte specii de mamifere) sau plicaturare(plectamnios, la carnivore, leporide, suine, rumegatoare); Lichidul amniotic: trece in intestin > circulatia fetala alantiodiana > traversul placentei > circulatia materna; la inceput este : mucilaginos, limpede, apoi: tulbure, cu par si celule descuamate, aproape de parturitie este galben datorita meconiului din luna a 7-a; In randul speciilor: 1.rumegatoare: apar formatiuni cu rol glicogenogenetic; 2.iapa: formeaza a doua punga a apelor; 3. scroafa si carnivore: scade treptat dintr-un anumit punct al gestatiei; Gradul de dezvoltare, suprafata, volum lichid amniotic creste astfel: marsupiale, carnivore, rumegatoare, om. LA PASARI:amniosul de formeaza de timpuriu, din a doua zi de incubatie, fiind complex inchis in ziua a treia la gaina sau din ziua a patra la curca/gasca.Este despartit de corion printr-un spatiu numit celom extraembrionar.Asigura protectia mecanica si nutritia embrionului cu albus, care e transferat din sacul cu albus (albumen) intr-un canal sero-amniotic si inghitit de embrion. Dupa 11 zile de incubatie, amniosul incepe sa se regreseze, se atrofiaza si dispare. 85. ALANTOIDA LA MAMIFERE: Gradul de dezvoltare difera in funtie de specie, astfel rezulta: 1. redusa la un diverticul; 2. alantocorion, ca o punga aplatizata ce acopera in totalitate amniosul; 3. amniocorionul, alantoida acopera partial amniosul, venind in contact cu corionul; foita externa captuseste corionul variat; Reteaua vasculara alantoidiana(a doua circulatie embrionara) participa la circulatia placentara Prezinta 3 zone: 1. z. intraembrionara(formeaza vezica urinara); 2. z. mijlocie (canalul urac, cuprinsa in cordonul ombilical); 3. z. extraembrionara sau sacul alantoidian propriu-zis(intre amnios si corion); Iapa - mugurele alantoidian intra in contact cu corionul si inlocuieste circulatia vitelina(omfalao-mezenterica ); lichidul alantoidian ste clar, constituit initial din transsudat sangvin, in apropierea parturitie devine galben datorita urinei fetale; Scroafa - alantoida lipseste in zona centrala, fiind inlocuit de amniocorion; cantitatea lichidului alantoidian creste pana la jumatatea gestatie dupa care se reabsoarbe, ramanand la parturitie doar cativa ml de culoare brun-murdar; Rumegatoare - situatie similara celei de la scroafa; Catea si pisica - alantoida separa complet amniosul de corion;

86.ALANDOITA LA PASARI: Alantoida se formeaz ncepnd cu a 46 ore de incubaie, cnd mugurele endodermic alantoidian, detaat din zona caudo-ventral a intestinului prsete aria embrionar, devenind o vezicul (dup 72 ore de incubaie) plin cu lichid, ce comunic cu intestinul primitiv printr-un pedicul strbtut de canalul urac. Pe msur ce se dezvolt, vezicula alantoidian se insinueaz ntre sacul vitelin, amnios i corion, antrennd splanchnopleura i ocupnd ntreg celomul extraembrionar. nconjoar albuul pe care l cuprinde ntr-un sac. Din corion se formeaz un diverticul tubular care trece printre alantoid i sacul vitelin,devenind canal seroamniotic, prin care albuul este transferat n amnios i nghiit de pui. Mezodermul splanchnic al foiei externe, se sudeaz cu somatopleura corionului, realiznd membrana corioalantoidian , n care se dezvolt o reea vascular (dup 5-6 zile de incubaie), care se va lega de reeaua vitelin pe care o va nlocui treptat, realiznd circulaia alantoidian care se va racorda la circulaia embrionar Rolul alantoidei este foarte important n a doua jumtate a incubaiei cnd asigur: protecia embrionului prin lichidul alantoidian; consumarea albuului (rol nutritiv); excreia metaboliilor (prin canalul urac); respiraia (prin intermediul circulaiei alantocoriale, ncepnd cu ziua a 6-a). 87. CORIONUL: Cea mai extern anex (nvelitoare) din aria extraembrionar, corionul, provine din micromerele morulei. Dup dispariia membranei pelucide, acestea vor forma corionul primar (chorion primarium) sau procorionul sau trofoblastul. Pe suprafaa sa extern prezint viloziti (villi chorii primarii) ce sunt repartizate n diferite moduri, n funcie de specie. O vilozitate corial este constituit din: axul conjunctiv de esut lax i din trofoblastul care acoper axul conjunctiv. Trofoblastul este format din dou rnduri de celule, morfologic distincte: citotrofoblastul i sinciiotrofoblastul. Sinciiotrofoblastul (syncytiotrophoblastus), stratul extern, are o culoare mai nchis i numeroi nuclei dispersai ntr-o mas de citoplasm, fr limite celulare. Citoplasma are un aspect spumos, conine lipide, colesterol i mucopoliglucide i prezint un citoschelet filamentos. Are aspectul unui epiteliu cubic simplu, cu margine n perie. Examinat la microscopul electronic, marginea n perie prezint microviloziti dispuse la intervale de 8-20 nm. Microvilozitile nu sunt structuri rigide, prezentnd lungimi ce variaz ntre 1-2 m i un diametru de 150-250 nm. Nucleii sinciiotrofoblastului apar deseori grupai, polimorfi, prezentnd un nucleol excentric, cu citoplasma clar i cromatina granular, rspndit neuniform. Citotrofoblastul (cytotrophoblastus) (stratul intern sau stratul celular Langhans) cuprinde celule mari cu limite celulare distincte, cu nuclei veziculoi, cu nucleoli evideni, cu citoplasm clar, cu numeroase mitocondrii, reticul endoplasmic rugos, complex Golgi perinuclear, numeroase microvezicule i granule cu fier. La limita cu sinciiotrofoblastul prezint numeroi desmozomi.

Membrana bazal a trofoblastului are un aspect neregulat, discontinuu i o grosime de 150 nm. Este desprit de polul bazal al celulelor citotrofoblastice printr-un spaiu de 25 nm, plin de o mas amorf cu o densitate electronic sczut. Axul conjunctiv al vilozitii coriale este format din esut conjunctiv embrionar, cu celule mezenchimatoase stelate. 88. CORIONUL LA MAMIFERE: Prezinta vilozitati coriale primare (filiforme, digitiforme), se vascularizeaza si patrund in criptele mucoasei formand vilozitatile corionale secundare participand la constituirea placentei Vilozitatile secundare pot fi raspandite: 1. difuz cu raspandire completa (iapa) sau incompleta (scroafa); 2. zonal, forma de brau (carnivore); 3. grupate in cotiledoane (rumegatoare); 4. discoidal (rozatoare, primate); vilozitatile lipsesc la marsupiale avand corion avilos (aplacentare) Iapa: corion captusit in totalitate de alantoida; complexul corio-alantoidian are cute ce se desprind si cad in lichidul alantoidian formand hipomamelele; vilozitatile sunt fine (microcotiledoane) dispuse uniform; la contactul corioalantoidian apar depuneri de fosfat de calciu(placi opace); Scroafa: sacul corial , initial alungit, se scurteaza si se dilata; Vaca: sac corial fusiform; vilozitati grupate pe 4 randuri in cotiledoane; corionul este captusit si de alantoida si de amnios Catea si pisica: corionul acoperit initial in totalitate de vilozitati va avea in final doar in zona circulara centrala; corion captusit in totalitate de alantoida. 89. CORIONUL LA PASARI: Este anexa cea mai puin important la psri. Se formeaz de timpuriu, o dat cu amniosul, din partea extern a cutelor amniotice. Are origine ectodermic i parial mezodermic (din somatopleur). Este mpins de alantoid i ajunge n contact (dup 7-8 zile de incubaie) cu membranele cochiliere i cu alantoida, cnd somatopleura corionului se sudeaz cu splanchnopleura alantoidei, realiznd membrana corioalantoidian (alantocorionul). Membrana corioalantoidian asigur, ncepnd cu zillele 9-10 de incubaie, respiraia embrionului prin circulaia alantocorial i schimburile de ap ntre embrion i mediul exterior. n timpul incubaiei: - nutriia se face pe seama vitelusului coninut n vezicula ombilical i prin intermediul alantoidei (din sacul de albu); -respiraia se face prin intermediul vascularizaiei alantoidine direct din camera de aer; - excreia se face prin alantoid. Pe msur ce rezerva de vitelus este consumat, sacul vitelin se retracteaz i dispare, nchizndu-se ombilicul. n momentul ecloziunii puiul sparge cu ciocul resturile de alantoid, corionul, membranele cochiliere i coaja calcaroas. 90. INTEGRINELE Sunt receptori celulari pt matricea extracelulara: Sunt o familie de proteine transmembranare care leaga colagenul,fibronectina si laminina si spre deosebire de alti receptori de membrana ele prezinta o constanta de afinitate joasa permitand celulelor sa exploreze ambianta fara sa se ataseze de matrice Integrinele functioneaza ca linkeri integratori care mediaza interactiunea dintre citoschelet si matricea extracelulara.Cele mai multe integrine se leaga de filamentele de actina, iar in timpul atasarii integrinei de un ligand

extracelular. Capatul intracelular al catenei se leaga de filamentele de actina din citoschelet-aceasta atasare fiind necesara pt adeziunea celulelor la matrice dar si pt ancorarile intracelulare Un alt rol important al integrinelor este acela in orientarea celulelor si matricei in tesuturi; de asemenea matricea extracelulara influenteaza organizarea citoschletului, astfel incat din fibrablaste (cancer linker) sa se transforme fibre de stress, iar citoscheletul influenteaza organizarea moleculelor matricei Celulele regleaza activitatea integrinelor pe care le formeaza, de exemplu trombocitele au integrina 3 care in cazul unui perete lezat al vasului sanguin va receptiona si va leaga proteinele coagularii Moleculele matricei extracelulare influenteaza puternic comportarea celulelor in culturi, modificandu-le forma, miscarea, metabolismul iar INTEGRINELE MEDIAZA MULTE DIN ACESTE EVENIMENTE (ele activeaza mai multe cai de semnalizare intracelulara care determina activitarea unor receptori intracelulari).