ngerul cu o carte n mn

Trecea un nger, pe un scaun negru aezat. Trecea prin aer, linitit i mndru. Eu l priveam de la fereastr, cum prin ziduri trece ca prin fum. Primete-mi un cuvnt, strigai, tu, ngere, mpins din rai de-un vnt strnit, de-o apsare a vreunui gnd cu mult mai mare. Dar ngerul tcea, trecea pe-un scaun negru stnd, citind o carte veche, strlucind n legtura-i de argint, i grea. Trecu prin blocul nou din pia. Trecu prin chiocul almiu al staiunii de benzin, abstras, divin. Primete-mi, ngere, strigai, paharul care-l beau, cu vin. Pinea primete-mi-o i sarea... Mi-apas-n coast nserarea. Dar ngerul tcea, trecea prin soba din odaia mea. Pe un scaun negru sta, citind o carte grea cu solzi de-argint. Cnd fu n dreptul meu, strigai o, ngere venit din rai, m las s m-atrn i eu de scaunul tu, de braul tu. Abia putui de un picior de scaun, s m-ag din zbor.

Astfel prin aer i prin ziduri cu ngerul zburam i eu, la fel cum flutur n vnt mtasa unui steag nfrint! i m rneam de-acoperie, de ramurile verzi, piezie, i m izbeam de stlpii lungi, de cabluri i de srme i de dungi... M desprinsei de sus cznd n piaa nserat, linitit. O, el se-ndeprta zburnd, prin aer i prin ziduri strbtnd cu cartea-n mini, citind cu patim necontenit. O, el se-ndeprta i eu tot mai vroiam s-l vd, prin sear. ...Dar el s-a dus alunecnd, mpins n rai ca de un vnt, sau, poate, de-apsarea unui gnd cu mult mai mare.