Sunteți pe pagina 1din 2

Forme asociative în agricultură

Ideea introducerii formelor asociative şi de cooperare în agricultura românească este veche, iar primele acte normative au fost legiferate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Formele de asociere sunt reglementate de legea nr. 36/1991. Cadrul legislativ prezintă diferite forme de asociere, începând cu cele simple, pănă la constituirea de societăţi agricole. În funcţie de condiţii, de dorintele proprietarilor de teren, există mai multe posibilităţi din care aceştia pot să aleagă forma de asociere care li se pare cea mai convenabilă pentru punerea în valoare a resurselor de producţie de care dispun şi maximizarea efectelor pe care aceştia urmăresc să le obţină.

Formele de asociere în agricultură pot fi simple sau cu caractre complex, în ultimul caz putându-se crea unităţi de diferite forme asociative cum ar fi: societăţi agricole cu personalitate juridică, sociatăţi comerciale având ca domeniu de activitate cultivarea pământului sau creşterea animalelor.

Legea nr. 36/1991 reglementează următoarele forme de asociere:

- forme simple de asociere;

- forme asociative de natură civilă;

- societăţi comercile constituite în baza legii nr. 31/1990;

- societăţi agricole cu personalitate juridică.

Formele simple de asociere sunt înţelegeri (verbale sau scrise), între familii, fără personalitate juridică, obiectul de activitate al acestora fiind de natură variată: exploatarea terenurilor agricole, creşterea animalelor, aprovizionarea, depozitarea, condiţionarea, prelucrarea şi vănzarea produselor, prestarea unor servicii, alte activiţăţi. Asocierea poate contribui la o mai bună înfăptuire a acestor activiţăţi, interesele asociaţilor fiind mai bine reprezentate şi apărate în raport cu diferiţi furnizori şi cu beneficiarii de produse agricole Asocierea în agricultură are efecte benefice, interesele celor care se asociază fiind mai bine reprezentate în raporturile cu toţi factorii decisivi care desfăşoară activităţi agricole.

Formele asociative de natură civilă sunt societăţile civile constituite în condiţiile Codului

Civil.

Potrivit legii, societatea agricolă, ca cea mai importantă formă de asociere în agricultură, este o societate de tip privat cu capital variabil şi cu un număr nelimitat şi variabil de asociaţi. Societăţile pot contribui, dacă se are în vedere obiectul lor de activitate, la exploatarea raţională a pămăntului, folosirea maşinilor şi a instalaţiior agricole, la valorificarea produselor agricole etc.

Societăţile comerciale pot fi de următoarele tipuri:

- societate comercială cu răspundere limitată;

- societate comercială pe acţiuni;

- societate în comandită simplă;

- societate în comandită simplă pe acţiuni;

- societate în nume colectiv.

Alegerea formei de asociere de către proprietarii de terenuri, ca modalitate de desfăşurare a activitătii lor, este determinată de posibilităţile individuale scăzute de capitalizare a gospodăriei familiale proprii, care nu permite acesteia să-şi asigure toate mijloacele necesare desfăşurării activităţilor acesteia. Prin asociere, mai ales dacă asociaţii dispun de anumite mijloace materiale, se poate acţiona în sensul anihilării efectelor nedorite ale lipsei de capital.

Dificultăţile cu care se confruntă micii producăti agricoli li care justifică necesitatea asocierii sunt determinate de cooperarea dificilă cu unităţile prestatoare de servicii, mai ales atunci când suprafaţa pe exploataţie este redusă, precum şi de lipsa sau slaba dezvoltare a structurilor de marketing

Relaţiile de asociere şi cooperare sunt diversificate de varietatea legăturilor ce se stabilesc între agricultură şi alte ramuri ale economiei naţionale, precum şi în interiorul agriculturii, între agenţii economici producători de mijioace de producţie de natură agricolă (seminţe şi material de plantat, animale de producţie, etc.) şi unităţile de depozitare, prelucrare şi desfacere a produselor agricole.

Concentrarea producţiei în exploataţii agricole de dimensiuni optime, precum şi diversificarea şi specializarea producţiei agricole sunt strans legate de dezvoltarea relaţiilor de asociere şi cooperare de-a lungul fluxurilor tehnologice de producere a materiilor prime agricole, dar şi cu privire la prelucrarea şi valorificarea produselor agricole.