CURS II 2. Societatea comerciala cu raspundere limitata 2.1.

Este calificata ca o forma moderna de societate, rezultata prin valorificarea unor trasaturi preluate atat de la societatile de persoane cat si de la cele de capitaluri. Nu se integreaza, ca urmare, in nici una din aceste categorii, definindu-se ca o forma mixta, hibrida. A fost pentru prima data reglementata in Germania in 1892, de unde a fost preluata de legislatia altor state europene. In tara noastra, LSC consacra in premiera acest tip de societate, care detine in prezent ponderea consistenta a societatilor existente. Prin actul constitutiv al societatii, asociatii pot nuanta, in anumite limite, caracterele juridice proprii societatilor de capitaluri sau, dimpotriva, ale celor de persoane. (De exemplu, se poate renunta la conditia unanimitatii in adoptarea hotararilor referitoare la modificarea actului constitutiv - regula caracteristica societatilor de persoane - in favoarea unei majoritati reglementate prin acest act solutie proprie societatilor pe actiuni .) 2.2. Spre deosebire de societatile de persoane in care desemnarea adminstratorilor se poate face doar din randul asociatilor, in cazul celor cu raspundere limitata, administratorii pot fi atat asociati cat si persoane neasociate, atat persoane fizice cat si juridice, asemeni celor din societatile de capitaluri. Crescand anvergura afacerii, legea ofera, deci, posibilitatea de a se opta pentru administratori exteriori structurii societare, calitatile manageriale adecvate nivelului afacerii fiind prioritare celei de asociat. Cand sunt mai multi administratori, prin actul constitutiv devine necesara precizarea modului de lucru al acestora, ca si in cazul societatilor de persoane. Devin, de asemenea aplicabile, regulile privind : (1) dreptul fiecarui administrator de a reprezenta societatea, daca prin actul constitutiv nu s-a reglementat acest drept doar in favoarea unuia/unora dintre administratori ; ( 2) necesitatea unanimitatii de voturi in cazul administratorilor care lucreaza impreuna, divergentele fiind transate prin votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a capitalului social ; (3) dreptul unui administrator de a decide singur in problemele urgente, cand ceilalti sunt in imposibilitate de a participa la actul de decizie si cand, lipsa deciziei este prejudiciabila pentru societate.

Sustinerea potrivit careia, prin actul constitutiv, asociatii pot imprima, potrivit vointei lor, trasaturi mai pregnante fie ale societatilor de persoane fie ale celor de capitaluri, este ilustrata de dreptul acestora de a reglementa, in cazul pluralitatii de administratori, ca acestia sa functioneze ca un organ colegial, asemeni unui consiliu de administratie, luand deciziile cu majoritatea membrilor sai. Trebuie insa retinut ca regulile de administrare aplicabile societatilor de capitaluri, reguli care definesc cele doua sisteme de administrare proprii acestora, (sistemul unitar si cel dualist) nu sunt aplicabile si societatilor cu raspundere limitata. LSC impune administratorilor societatii o serie de obligatii de loialitate : a) interdictia de a detine calitatea de administrator in societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, fara autorizarea adunarii asociatilor ; b) interdictia administratorilor persoane fizice care detin si calitatea de comerciant, de a a face acelasi gen de comert sau unul concurent, pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, in lipsa autorizarii adunarii asociatilor. De regula, ca si in cazul societatilor de persoane, administratorii societatilor cu raspundere limitata sunt desemnati pe durata nelimitata de timp. Nominalizarea lor in actul constitutiv fiind obligatorie, orice modificare a acestora face necesara modificarea corespunzatoare a actului constitutiv. 3. Societatea pe actiuni 3.1. Este cea mai complexa, cea mai evoluata dintre societatile comerciale. Daca in societatile de persoane definitorie este relatia dintre asociati, increderea investita in persoana acestora fiind esentiala atat in interiorul societatii cat si in construirea relatiilor ei exterioare, cu tertii, in schimb, in cazul celor de capitaluri, decisiva devine investitia actionarilor in capital, ea estompand relevanta valorii lor personale. 1 Sunt societati comerciale adecvate pentru afaceri de mari dimenstiuni. Ele reunesc, de regula, un numar mare de actionari, ceea ce face posibila infuzia de capital si, intr-un alt plan, impune reguli organizatorice si functionale care raspund nevoii de manifestare si exercitare a drepturilor acestora. Ca urmare,
1

Aceasta caracteristica esentiala este cea care da continut sintagmei societate anonima utilizata de Codul comercial roman pentru acest tip de societati. LSC inlocuieste expresia cu cea de societate pe actiuni. In reglementarea franceza, si in prezent, societatea anonima este unul din tipurile de societati pe actiuni, alaturi de societatile in comandita pe actiuni si societatile pe actiuni simplificate.

a) adunarile generale ale actionarilor se intrunesc in doua forme de lucru, ordinara si extraordinara, cu competente clare, expres determinate prin lege, pentru fiecare dintre ele ; principiul majoritatii, (suficient chiar si pentru modificarea actului constitutiv), a fortei obligatorii a hotararilor adoptate cu aplicarea lui, definesc mecanisme de lucru functionale, adecvate numarului mare de actionari, la fel cum dispozitiile privitoare la convocarea adunarilor, la modul de lucru, sunt menite sa ocroteasca drepturile diverselor categorii de actionari, inclusiv a celor minoritari ; b) conducerea societatii este atribuita unor structuri colective, colegiale, care, de regula, isi distribuie atributiile, separand supravegherea si controlul de prerogativele de conducere efectiva si de reprezentare a societatii. Tripla postura de asociat/administrator/salariat, posibila legal si functional in cazul societatilor de persoane si a celei cu raspundere limitata, nu mai este ingaduita in cazul celei pe actiuni. Chiar daca cumulul actionar/administratoror sau actionar/director, actionar/membru al consiliului de supraveghere, actionar/membru al directoratului este ingaduit de lege, in schimb, nici unul dintre acesti membri ai structurilor de administrare nu va fi, concomitent, si salariatul societatii. c) daca in cazul societatilor de persoane, precum si a celei cu raspundere limitata cu un numar de pana la 15 asociati, controlul gestiunii societatii apartine asociatilor, care il exercita nediferentiat, in schimb, in cazul celor pe actiuni revine unei structuri specializate, comisia de cenzori/ auditorul financiar ; Am punctat aceste aspecte specifice cu scopul de a demonstra afirmatia anterior facuta, potrivit careia, societatea comerciala functioneaza ca un mecanism riguros reglementat. Proba acestei sustineri o face, cel mai concludent, societatea pe actiuni. Ea reprezinta terenul in care, fiecare din categoriile de organe mai sus enumerate, isi pune cel mai bine in valoare functiile specifice. Dintre acestea, spre a ramane fideli problematicii cursului, vom analiza, in cele ce urmeaza, organele care asigura administrarea acestor tipuri de societati, dispozitiile legale ce le sunt aplicabile. Si,

pentru ca ele sunt substantial influentate in prezent de principiile de guvernare corporatista, apreciem utila prezentarea, in prealabil, a acestui concept modern, relativ nou guvernarea corporatista. 3.2. Guvernarea corporatista 3.2.1. Ampla modificare adusa LSC prin Legea nr.441/2006, (cea mai consistenta, de la aparitia ei)2, este direct si major impregnata de influenta principiilor guvernarii corporatiste. Mai exact, reformarea legislatiei in materia dreptului societar a avut ca scop implementarea acestor principii, tintindu-se finalitatea mult mai generoasa de a contribui, in acest mod, la dezvoltarea si consolidarea mediului de afaceri. Trebuie remarcat ca aceasta modificare a LSC are meritul de a consacra pentru prima data, in tara noastra, in plan legislativ, aceste principii. Anterior ei, incercarile de acest gen au fost timide. Au fost remarcate mai ales proiecte intiate de diverse organisme, (de exemplu, Bursa de Valori Bucuresti sau Alianta Strategica a Asociatiilor de Afaceri), care si-au propus sa valorifice reguli de guvernanta corporatista pentru imbunatatirea performantelor in domeniile lor de referinta. Carta Alba a Administrarii Corporatiilor in Sud-Estul Europei, elaboratata de OECD in 2003, a reprezentat la randul ei un reper in acest demers, prin recomandarile si propunerile de reforma pe care le formuleaza pentru aceasta zona a Europei. 3.2.2. Definitia conceptului ; Complexitatea si generozitatea conceptului sunt argumentate si de faptul ca beneficiaza de mai multe acceptiuni, mai multe incercari de a-l defini. Le sintetizam pe cele de referinta, apartinand organismelor care au avut rolul fundamental in elaborarea principiilor guvernarii corporatiste:

Legea nr.441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului, republicata, a fost publicata in Monitorul Oficial nr.955 din 28 noiembrie 2006) si a intrat in vigoare la 1 decembrie 2006.

a)

potrivit Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, (OECD, conducerea corporativa este sistemul prin care companiile sunt conduse si controlate 3 ;

b)

potrivit Bancii Mondiale, conducerera corporativa reprezinta un set de legi, norme, regulamente si coduri de conduita adoptate in mod voluntar, care permit unei firme sa atraga resursele umane si materiale necesare activtatii sale si-i ofera totodata posibilitatea de a desfasura o activitate eficienta, care sa genereze plusvaloare pe termen lung pentru actionari, grupuri de interes si pentru societate in ansamblu 4

Ele reprezinta, asadar, un ansamblu de reguli sintetizat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare in Europa cu incepere din 1998 si pentru prima data publicate in 1999, (ultima editie, revizuita, datand din 2004), prin valorificarea celor mai eficiente modele practice de guvernare si, deopotriva, prin identificarea celor mai valoroase norme din codurile de bune practici, deja elaborate, incepand din 1997, de majoritatea companiilor transnationale. Inceputul acestui proces de reglementare a fost marcat de Codul elaborat de Sir Adrian Cadbury, presedintele companiei Cadbury, in 1992, continand un numar de 19 recomandari, si care a inspirat Codul Bursei Londoneze Realizarea acestor coduri, (cu scop orientativ, nu imperativ), a reprezentat, ea insasi, o reactie la scandalurile financiare proprii perioadei, generate de falimentul unor mari companii precum Enron, Adeco, Parmalat, Ahold, etc, cotate pe piata de capital, sau efectelor crizei economice asiatice din 1978. Au fost evenimente care au facut evidenta volatilitatea sistemului de guvernare a companiilor, au justificat reactia de neincredere a investitorilor si a pietei in acest sistem, si, deci, nevoia de a-l regandi si consolida. 3.2.3. Principalele categorii de principii ale guvernarii corporatiste Conceptul de guvernare corporatista valorifica un alt concept, si anume cel de societate comerciala ca organism viu, cu valente economice, juridice si sociale care-i
3 4

Principles of corporate governance, OECD 2004, pag.15 The World Bank n The Business Environement and Corporate Governance, Journal of Finance nr.52, 1997, pag.737-784

permit atat propria functionare eficienta cat si interactiunea cu realitatea, cu contextul economico-social in care activeaza si se manifesta. Societatea isi maximizeaza valoarea in masura in care managerii acesteia reusesc sa identifice si sa armonizeze conflictele de interese dintre diferitele categorii de actori implicati in viata societara. Aceasta, intrucat in societatea comerciala se intalnesc si interactioneaza centre de putere cu interese diferite, adesea divergente, reprezentate de manageri, actionari si angajati, pe de o parte, in plan intern, si cele create in relatia societatii cu partenerii sociali, (clienti, autoritati, furnizori, etc.), in plan extern, pe de alta parte. Sunt interese pe care regulile identificate de conceptul de guvernare corporatista isi propun sa le armonizeze astfel incat sa-si atinga scopul de a mentine echilibrul intre obiectivele economice si cele sociale, intre cele comune si cele individuale, de a apropia interesele indivizilor, corporatiilor si societatii, de a asigura transparenta, integritate si eficienta mediului de afaceri, prin distributia echitabila a atributiilor de deliberare, administrare si control intre diferitele centre de putere ale societatii, in conditiile protectiei corespunzatoare a interesului public.5 Ca urmare, regulile degajate de institutia guvernarii corporatiste vizeaza fiecare categorie de detinatori de interese. Enuntate in termeni foare generali, ele privesc : a) drepturile actionarilor si protejarea acestora : dreptul la dividende, dreptul de a fi informati cu privire la deciziile semnificative din viata companiei, dreptul de a participa si a vota in adunarile generale, etc ; b) tratamentul echitabil al tuturor actionarilor , context in care se are in vedere asigurarea unei protectii corespunzatoare a actionarilor minoritari ; c) rolul si drepturile, mecanismele de participare si implicare a persoanelor interesate in guvernarea societatii, (stakeholders), cum ar fi: salariatii, creditorii, afaceri ); d) accesul la informatii, transparenta acestora si diseminarea lor operativa prin reguli ca : raportarile periodice adresate actionarilor, privind rezultatele financiare, activitatea curenta, auditul financiar etc. furnizorii, clientii, comunitatea si mediul de

Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea societatilor comerciale nr.31/1990. Comentarii si analize pe articole, Ed. Hamangiu, 2007, pag.411.

e) responsabilitatile administratorilor si managerilor societatii, printr-un amplu set de reguli privind desemnarea, revocarea, atributiile, obligatiile de independenta, transparenta, loialitate etc. Respectand tema cursului, vom incerca sa analizam sintetic dispozitiile referitoare la administarea societatilor pe actiuni propunandu-ne sa surprindem modul in care in ele sunt transpuse aceste principii.