UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

Natura conceptului de totalitarism la Hannah Arendt

Student: Carnat Daniela Sectia: Sociologie An: II

Natura conceptului de totalitarism la Hannah Arendt

In sensul precizat in dictionare, totalitarismul reprezinta un regim sau o conceptie totalitara care aplica sau preconizeaza dictatura unei minoritati, majoritatea populatiei fiind lipsita de drepturi si de libertati. Mi se pare o definitie mult prea scurta si mult prea lacunara pentru un dictionar explicativ. De ce totalitarismul? De ce tocmai acest concept? Trebuie sa precizez inca de la inceput ca nu putini sunt istoricii care au incercat si care s-au dedicat indelug explicitarii si descrierii acestui fenomen de amploare al secolului XX. Asadar recunosc ca subiectul care ma perocupa pe mine nu este unul de o deosebita originalitate departe gandul de a avea aceasta pretentie. Intervine acum intrebarea de ce am ales personajul Hannah Arendt? Raspunsul este unul foarte simplu: am studiat de mult timp nu pot sa afirm ca am studiat chiar indeaproape pentru ca as mai avea multe de batatorit fenomenul totalitar din secolul trecut. Hannah Arendt este una din personalitatile istorice dintre cele mai lucide care au dezbatut in lung si-n lat acest fenomen. Cu toate acestea, nemultumirea mea, daca pot sa spun asa, este ca nu am gasit in opera o definitie clara si succinta a termenului de totalitarism. Intr-adevar, Arendt descrie, atat in Originile totalitarismului cat si in La nature du totaliatrisme, mecanismele care au facut posibila instaurarea unor regimuri totalitare, punand in evidenta structurile care le asigura mentinerea precum si consecintele antiumane pe care le genereaza. In acest sens, miza maruntului meu proiect este de a injgheba o caracterizare scurta, clara si obiectiva a fenomenului totalitar din opera lui Hannah Arendt, dar nu numai. De exemplu, Tzvetan Todorov spune ca statul totalitar aspira la controlul totalitatii vietii sociale a unui individ. Partidul (comunist sau national-socialist) nu se multumeste cu acapararea puterii politice in sens limitat, ca in dictaturile clasice, eliminand opozitia si asumandu-si singur guvernarea. El isi extinde controlul asupra intregii sfere publice din viata fiecarei persoane, lezand cat se poate de mult sfera privata; el controleaza munca, locuinta, proprietatea, educatia sau distractiile copiilor, si chiar viata familiala si sentimentala. Aceasta ii permite sa obtina supunerea tuturor cetatenilor,

nemaiexistand niciun loc in care ei ar putea sa se adaposteasca si sa-i scape. 1 Tot asa ni se spune si in Originile totalitarismului ca nimic nu s-a dovedit mai usor de distrus decat viata privata si moralitatea privata a oamenilor care nu se gandeau decat la salvarea propriilor lor vieti. Dupa cativa ani de putere si de coordonare sistematica, nazistii puteau anunta pe buna dreptate ca singura persoana care mai este inca un individ in Germania este aceea care doarme. Dominatia totala nu permite libera initiativa in niciun domeniu al vietii, niciun fel de activitate care sa nu fie intru totul previzibila. Totalitarismul odata venit la putere inlocuieste invariabil toate talentele de prim rang cu asemenea sarlatani si imbecili a caror lipsa de inteligenta si creativitate constituie cea mai buna garantie a loialitatii lor. Trebuie semnalat faptul ca vorbim de o dominatie totala care inseamna mult mai mult decat autoritate. A nu se confunda acesti doi termeni intrucat, autoritatea, indiferent sub ce forma ar fi, implica o limitare a libertatii, dar niciodata abolirea ei. Dominatia totalitara urmareste insa abolirea oricarei farame de libertate, chiar eliminarea oricarei spontaneitati umane in general, si nu doar o restrangere a libertatii oricat de tiranica ar fi2 . Cu cat este mai evidenta puterea totalitarismului, cu atat mai secrete devin telurile lui adevarate. Faptul de a minti sistematic o lume intreaga nu se poate realiza decat daca sunt intrunite conditiile unei guvernari totalitare, cand calitatea de fictiune a realitatii de fiecare zi distorsioneaza pana si cele mai mici si mai evidente detalii. Presupunerea centrala a totalitarismului ca totul e posibil duce astfel, prin eliminarea consecventa a oricaror piedici reale, la consecinta absurda si teribila ca orice crima pe care o imagineaza conducatorii trebuie sa fie pedepsita, indiferent daca ea a fost savarsita sau nu. Lagarele de concentrare si de exterminare ale regimurilor totalitare slujesc ca laboratoare in care se verifica aceasta credinta fundamentala a totalitarismului ca totul este posibil. 3 Dominatia totala se straduieste sa organizeze infinita pluralitate si diferentiere a fiintelor omenesti ca si cand intreaga umanitate ar fi doar un singur individ. Aceasta dominatie incearca sa realizeze acest tel atat prin indoctrinarea ideologica a formatiilor de elita, cat si prin teroarea desavarsita din lagare. Lagarele nu sunt menite numai sa extermine oameni si sa degradeze fiinte omenesti, ci slujesc de asemenea la odioasa experienta a eliminarii, in
1 2

Tzvetan Todorov, Confuntarea cu extrema, Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 120. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Humanitas, Bucuresti, 2006, p. 500. 3 Hannah Arendt, op. cit., p.539.

conditii stiintifice controlate, a insesi spontaneitatii de expresie a comportamentului omenesc si a transformarii personalitatii umane intr-un simplu obiect; in ceva ce nu sunt nici chiar animalele. In conditii normale, proiectul acesta nu poate fi realizat niciodata. De ce? Pentru ca spontaneitatea nu poate fi nicicand cu totul eliminata in masura in care este legata nu numai de libertatea omeneasca, ci si de viata insasi, in sensul mentinerii in viata. Doar in lagarele de concentrare4 este posibil un asemenea experiment. Asadar ele sunt societatea cea mai totalitara realizata vreodata pana acum, precum si idealul social calauzitor al dominatiei totale in general. Metodele totalitare se bazeaza pe principiul nihilist al lui este permis orice. Dar oriunde aceste noi forme de dominatie isi asuma structura lor autentic totalitara, ele transcend acest principiu si inainteaza pe un teritoriu propriu care ne-a fost pana cum complet necunoscut: domeniul unde orice este posibil. Ceea ce este contrar bunului simt nu este principiul nihilist ca este permis orice; ceea ce bunul simt si oamenii normali refuza sa creada este ca orice este posibil. Incercam sa intelegem aici niste fapte care pur si simplu depasesc puterile noastre de intelegere. Fara acest soi de imaginatie care constituie intr-adevar comprehensiunea, noi nu ne-am sti repera in lume. Este singura busola interioara pe care noi o posedam. Suntem contemporani doar cu ceea ce intelegerea noastra reuseste sa atinga.5 Ne este imposibil sa luptam contra totalitarismului pana in momentul in care am inteles acest fenomen. Si mai trebuie spus ca nu ne putem astepta sa-l intelegem de maniera definitiva atata timp cat el nu este definitiv invins. Din pacate, spune Hannah Arendt, noi am pierdut instrumentele care ne permit sa intelegem. Cautarea noastra de sens este stimulata si infranata totodata de incapacitatea noastra de a o produce. Ceea ce este nelinistitor in emergenta totalitarismului, pentru cei ce se consacra cautarii de sens si incearca sa inteleaga, nu este noutatea acestui fenomen, cat faptul ca a dus la distrugerea categoriilor noastre de gandire si a criteriilor noastre de judecata morala. Rezultatul final al totalitarismului a fost aparitia unor oameni fara suflete, adica a unor oameni care nu mai pot fi intelesi fie psihologic, fie in alt fel, a caror reintoarcere la lumea omeneasca inteligibila seamana cu invierea lui Lazar. Numai
4

Aceste lagare de concentrare nu sunt o inventie a miscarilor totalitare.Ele au iesit la iveala pentru prima data in timpul razboiului cu burii si au continuat sa fie folosite in Africa de Sud ca si in India pentru elementele indezirabile. 5 Hannah Arendt, La nature du totalitarisme, Edition Payot, Paris, 1990, p. 17.

imaginatia infricosata a celor care au fost zguduiti de asemea relatari, fara sa fi fost ei insisi chinuiti in propria lor carne, aceea care in fata ororii reale paralizeaza fara gres, numai o asemena imaginatie isi poate permite sa reflecteze la asemenea orori. Lucrul cel mai rau pe care un om il putea face altui om era sa-l asasineze. Dar asa cum stim astazi asasinatul este doar un rau mai mic. Asasinul care ucide un om se mai misca intr-un domeniu al vietii si al mortii familiar noua. Asasinul lasa in urma sa un cadavru si nu pretinde ca victima sa nu a existat niciodata; daca sterge anumite urme, ele sunt ale propriei sale identitati si nu memoria si suferinta persoanelor care si-au iubit victima; el distruge o viata, dar nu distruge faptul existentei insesi. Astfel, nazistii au stiut cum sa tranteasca usa dupa ei in asa fel incat sa nu fie uitati secole intregi. In incheiere as dori mult de tot sa citez cateva randuri din Alain Besancon care mie mi s-au parut de-a dreptul edificatoare pentru intreg fenomenul totalitar: In jurul distrugerii fizice imensul osuar, devastarea pamantului, aspectul cel mai evident al dezastrului, asupra caruia se concentreaza studiile si masuratorile se intinde un domeniu invizibil, unde ravagiile sunt probabil mai extinse, afecteaza mai multa lume si vor fi mai greu de reparat: distrugerea mintilor si a sufletelor.6

Alain Besancon, Nenorocirea secolului.Bucuresti, Humanitas, 2007, p. 35.

BIBLIOGRAFIE:
Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, Bucuresti, Humanitas, 2006. Arendt, Hannah, La nature du totalitarisme, Paris, Edition Payot, 1990. Besancon, Alain, Nenorocirea secolului.Despre nazism, comunism si unicitatea Shoahului, Bucuresti, Humanitas, 2007. Todorov, Tzvetan, Confruntarea cu extrema, Bucuresti, Humanitas, 1996

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate