Sunteți pe pagina 1din 442

Nicolae Doniţã Mihaela Paucã-Comãnescu

Aurel Popescu Simona Mihãilescu


Iovu-Adrian Biriş

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã


Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu,


Iovu Adrian Biriş, 2005
Cuprins

REZUMAT .......................................................................................................................... 7
SUMMARY ......................................................................................................................... 8

1. INTRODUCERE
1.1. Aspecte generale ........................................................................................................ 11
1.2. Descrierea habitatelor ................................................................................................. 13
1.3. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... 17
1.4. Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. 27
1.5. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 28

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA


2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 31
2.1.1. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... 31
2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... 32
2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... 33
2.1.4. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 57

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 66


2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 66
2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 77

2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 79


2.3.1. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... 79
2.3.2. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. 113
2.3.3. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... 131
2.3.4. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... 134
2.3.5. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... 158
2.3.6. Pajiºti mezofile (38) .......................................................................................... 174

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 177


2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 177
2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 238
2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 256

2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 281


2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 281
2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 284
2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 295

2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 317


2.6.1. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ 317
2.6.2. Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. 335
2.6.3. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. 357
2.6.4. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... 363
2.6.5. Peºteri (65) ....................................................................................................... 367

5
2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 368
2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. 368

ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... 377

ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele
internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... 385

ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror
conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva
Habitate, Anexa I ............................................................................................................... 455

ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ 463

ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor


speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor
nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ 475

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 477

6
Rezumat

Lucrarea „Habitatele din România” este • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale,


o primã încercare de descriere unitarã a iar pentru pãduri ºi cu tipurile de eco-
principalelor tipuri de habitate care se sisteme forestiere;
întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majo- • Rãspândirea în România;
ritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri • Suprafeþe aproximative;
sumare în sistemele de clasificare a habi- • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci,
tatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC soluri;
HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în • Structura biocenozei;
limita posibilitãþii, corespondenþe cu princi- • Compoziþia floristicã;
palele clasificãri existente pe plan european • Valoarea de conservare;
– NATURA 2000, EMERALD, CORINE, • Literatura utilizatã;
PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. • Redactorul habitatului.
Au fost descrise 357 tipuri de habitate care Întrucât nu existã încã suficiente date
se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale despre componentele animalã ºi micro-
sistemului de clasificare PALAEARCTIC biologicã, caracterizarea biocenozelor
HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care
sistem de clasificare, în care sunt incluse reprezintã scheletul stabil ºi sunt produ-
majoritatea habitatelor prezente în România, cãtorii principali ai acestor sisteme supra-
în codurile habitatelor româneºti, primele individuale ºi care determinã de fapt ºi
douã cifre reprezintã codul subclaselor din prezenþa populaþiilor consumatoare.
PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele
douã numãrul de ordine al habitatelor în Numãrul mare de habitate din România se
subclasa respectivã. Numerotarea habita- datoreazã variaþiei mari a climei, determi-
telor s-a fãcut începând cu cele de la altitu- natã geografic, la trecerea de la climatul
dini mari spre cele de la altitudini mici. oceanic la cel continental, dar ºi reliefului
Codul conþine ºi majuscula R (România). muntos-deluros care modificã puternic
clima pe altitudine.
Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o
concepþie unitarã, prin utilizarea a trei ele- Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a
mente definitorii pentru habitatele natu- substratului (de la acide la bazice), a solurilor
rale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei
tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite,
terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de la arcto-alpine la submediteraneene,
de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în dome- de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei.
niul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de
moldav, panonic, danubian, vest-pontic, clasificare superioarã, care caracteri-
ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de zeazã habitatele, sunt specifice spaþiului
plante definitorii pentru tipul de habitat. carpato-danubiano-pontic. De menþionat,
Habitatele au fost descrise dupã urmã- în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din
toarea schemã: acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din
• Cod ºi denumire; România a fost descrisã clasa Puccinellio-
• Corespondenþa cu NATURA 2000, Salicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii
EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii
HABITATS, EUNIS; Negre.

7
Summary

The book “Romania's Habitats” is the EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC


first attempt to give a unitary description HABITATS and EUNIS classifications;
of the main types of habitats that can be • Correspondence with plant association
found in Romania. Most of these habitats classification and, in case of forests,
were included in several habitats with forest ecosystem types;
classification systems used at European • Distribution in Romania;
level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC • Approximate area;
HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. • Sites description: altitude, climate,
relief, substrata, soils;
Within the bounds of possibility, the authors • Community structure;
have established correspondences with the • Flora composition;
major European habitats classification • Conservation value;
systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, • Bibliography;
CORINE, PALAEARCTIC HABITATS • Author(s) of habitat description.
and EUNIS.
Since there are not enough data about
A number of 357 habitats belonging to microbiological and fauna components
7 classes and 24 subclasses of of the ecosystems, the characterisation of
PALAEARCTIC HABITATS classifying biocenoses has been done on the basis of
system have been described. flora that represent the very stable skeleton
and main producers of ecosystems and
The code of habitat types contains the determining the occurrence of consumers.
capital letter “R” (for Romania) and four
figures. The first two figures represent The high number of habitat types in
the codes of PALAEARCTIC HABITATS Romania is due to climate conditions,
subclasses, while the last two figures geographically determined by the transition
from atlantic to continental climate, and also
represent the running number of habitats
to the Carpathian range that influences
in the respective subclass. The numbering
significantly the climate according to
of habitats starts with those located at
altitude.
the highest altitudes and continous with
those at the lowest one. The diversity of substrata (from acidic to
alkaline), of soils (from spodosoils to
The habitats name has been given as a tcernosiom), of flora (about 3 868 species
whole, using three characteristic elements with a great variety of elements, from alpine
for the natural habitats: i) land cover type to supra-Mediterranean, from atlantics to
(i.e. forests, scrubs, grasslands, communities pontics) and of vegetation is also high.
of marshes, rocks, sand dunes or water
bodies, etc). ii) geographic domain where it Many plant association and higher
occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, classification units that characterise the
Moldavian, Pannonic, Danubian, West- habitats are specific to the Romanian
pontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant territory. There are 11 alliances with more
species characteristic to the habitat type. than 40 plant association characteristic
to this territory. For instance, 19 plant
The habitats have been described as association characteristic to the pontic
follows: and steppe bioregion and belonging to
• Code and name; the Puccinelio-Salicornietea class have
• Correspondence with NATURA 2000, been described in Romania only.

8
INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate ªi în România, problema stabilirii habi-


la nivel european mai multe sisteme de tatelor s-a pus încã din anul 1991, când
clasificare a „habitatelor”, având ca un colectiv condus de Mircea Oltean a
scop evidenþierea diversitãþii ecosis- început colaborarea în cadrul Progra-
temelor ce alcãtuiesc înveliºul viu mului Internaþional CORINE, prilej cu
spontan (în parte natural, în parte antro- care au fost prezentate peste 240 de
pizat) care s-a mai pãstrat pe continent. tipuri de habitate. În cursul anilor, a
Unele dintre aceste sisteme de clasi- crescut numãrul habitatelor identificate ºi
ficare a habitatelor sunt mai detaliate, de descrise sumar, ajungându-se în 1995 la
exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC un numãr de 986 de intrãri aparþinând la
HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997–
7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest
2005), iar altele mai sumare, incluzând
material, amplificat, a fost preluat în
numai acele tipuri de habitate a cãror
lucrarea PALAEARCTIC HABITATS
conservare necesitã adoptarea unor
mãsuri specifice, de exemplu EMERALD CLASSIFICATION (Devillers, Devillers-
(2000), Directiva Habitate (1992, amendatã Terschuren et Vander Linden, 1996).
în 1999 ºi 2002). Ulterior au fost descrise categorii mai
În afara sistemelor de clasificare a mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et
habitatelor existente pentru Europa, în al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et
majoritatea þãrilor au fost dezvoltate ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din
sisteme naþionale de clasificare a habi- Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda,
tatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri 2004). Recent, au fost conturate 57 de
acestea sunt unitare, luând în consi- categorii de habitate, fãcându-se ºi
derare toate categoriile de acoperire ale corespondenþa lor cu categoriile de habi-
terenului, dar cel mai frecvent se referã tate din Directiva Habitate, EMERALD ºi
doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, EUNIS (Sârbu et al., 2003).
mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive,
habitate acvatice etc. Prezenta lucrare, „Habitatele din România”,
este o primã încercare de descriere
Întrucât diferitele sisteme de clasificare a unitarã a principalelor tipuri de habitate
habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, întâlnite pe teritoriul þãrii, din care
pe metode diferite de lucru, realizarea
majoritatea figureazã cu denumiri ºi
unei corespondenþe între acestea este o
caracterizãri sumare în sistemele de clasi-
operaþiune complexã, care necesitã un
ficare a habitatelor CORINE (1991) ºi
sistem coerent de echivalare ºi de inter-
pretare. Astfel de manuale de echivalare PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999),
a sistemelor europene de clasificare a precum ºi de realizare a corespondenþei
habitatelor, în special cel utilizat în imple- cu sistemele de clasificare utilizate la
mentarea reþelei NATURA 2000, cu cele nivel european, în special cel utilizat pentru
naþionale, au fost realizate în majoritatea NATURA 2000. România, în calitate de
þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu viitor stat membru al Uniunii Europene,
deosebire în cele care au aderat în 2004, de are obligaþia de a implementa reþeaua
exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, ^
NATURA 2000, o reþea pan-europeanã
2002),^ Republica Cehã (Chytry, Kucera pentru conservarea naturii, în scopul
et Koci, 2001). protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11
INTRODUCERE

faunei sãlbatice, conform prevederilor Analizând, în continuare, termenul habitat


Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei în sensul larg, în care este utilizat în
Habitate (92/43/EEC). inventarele europene, rezultã cã nu este
vorba despre habitate individuale ci
Aceastã lucrare a fost conceputã ca un
manual de prezentare a habitatelor despre toate habitatele (respectiv eco-
naturale din România ºi de stabilire a sistemele) care au aceleaºi biocenoze.
corespondenþei acestora cu habitatele În exemplul de mai sus, prin habitatul
din sistemele de clasificare utilizate la „Dacian woodrush-beech forests” se
nivel european. Întrucât nu s-au fãcut înþelege totalitatea fãgetelor dacice în
cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã care stratul ierbos este dominat de
pe materiale existente, încã departe de a Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba
fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin despre un tip de habitat (ecosistem).
aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga Este important ca acest lucru sã fie avut
diversitate ecologicã a României ºi cã în vedere de cãtre cei care consultã atât
existã încã habitate care nu au fost aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme
identificate ºi descrise. Este posibil, de europene de clasificare a habitatelor.
asemenea, ca ºi conturarea unor habi- Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat
tate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare
este foarte diferit de la un sistem de
vor putea aduce completãri ºi precizãri în
clasificare la altul. De exemplu, tipul de
acest sens. Înainte de a da detalii despre
habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech
conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o
forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din
problemã terminologicã.
Directiva Habitate, include atât pãdurile
Începând cu Programul CORINE, s-a pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu
încetãþenit în Europa termenul de brad, de fag cu brad ºi molid care au
habitat care, stricto senso, înseamnã loc acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã
de viaþã, adicã mediul abiotic în care (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa,
trãieºte un organism sau o biocenozã Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus,
distinctã. Acest mediu este un geotop
etc.). În clasificarea PALAEARCTIC
cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest
HABITATS tipului de habitat, menþionat mai
ecotop transformat de biocenozã este
sus, îi corespund 18 tipuri de habitate.
un biotop. În aceastã accepþiune este
definit habitatul în lucrãrile clasice de În stabilirea nivelului de detaliere a
biologie ºi ecologie, inclusiv în unele habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers
dicþionare (de exemplu: www.Biology- pe linia unei prezentãri suficient de deta-
Online.org/dictionary/habitats). Dar, în liate, în sensul celei utilizate în sistemul
accepþiunea care i s-a dat în programul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS.
CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de
clasificare ce au urmat, prin habitat s-a În ceea ce priveºte caracterizarea habi-
înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã tatelor, trebuie precizat cã pentru
un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza descrierea „locului de viaþã” (habitatul în
corespunzãtoare care îl ocupã. sens strict) s-a folosit termenul de
Acest lucru rezultã clar, din felul în care staþiune. Biocenozele au putut fi caracte-
sunt denumite habitatele (de exemplu: rizate doar prin compoziþia, structura ºi
Dacian woodrush-beech forests – Pãduri specificul ecologic al fitocenozei deoarece,
dacice de fag cu Luzula). În aceastã denu- pânã în prezent, datele referitoare la
mire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ
nu apare decât prin denumirea geograficã puþine ºi disparate. Astfel de date vor
a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. trebui sã fie completate în viitor.

12
INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor


descrise
sunt descrise dupã urmãtoarea schemã:
• Cod ºi denumire; COD DENUMIRE
• Corespondenþa cu sistemele de clasi- 1 Comunitãþi litorale ºi halofile
ficare utilizate la nivel european 11 Comunitãþi marine
(NATURA 2000, EMERALD, CORINE, 12 Braþe de mare ºi þãrmuri
PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); 15 Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri
• Corespondenþa cu asociaþii vegetale, halofile
iar pentru pãduri ºi cu tipuri de eco- 16 Dune ºi plaje de nisip litorale
sisteme forestiere; 2 Ape continentale (non-marine)
• Rãspândirea în România; 22 Ape stãtãtoare dulcicole
• Suprafeþe aproximative;
23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre
• Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri;
3 Tufãriºuri ºi pajiºti
• Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic
31 Lande ºi tufãriºuri temperate
al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe
straturi; 34 Stepe ºi pajiºti xerice calcicole
• Compoziþia floristicã: specii edifica- 35 Pajiºti xerice silicicole
toare, specii caracteristice, specii ende- 36 Pajiºti alpine ºi subalpine
mice, rare, alte specii importante; 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi
• Valoarea de conservare exprimatã prin înalte (buruieni subalpine)
indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte 38 Pajiºti mezofile
mare; 4 Pãduri
• Literaturã utilizatã; 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze
• Redactori. cãzãtoare
42 Pãduri temperate de conifere
Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit
44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de
din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. mlaºtinã
Primele douã cifre din cod corespund cu 5 Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate
cele ale claselor, respectiv subclaselor
51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave)
din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS,
53 Vegetaþie de margini de ape
iar ultimele douã sunt numerele de ordine
54 Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie
ale habitatelor româneºti în subclasele
6 Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri
respective. Au fost descrise habitate
continentale
aparþinând la urmãtoarele clase ºi
61 Grohotiºuri
subclase de habitate, conform clasificãrii
62 Stânci continentale ºi roci la zi
PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1).
63 Vegetaþie chionofilã
Habitatele româneºti sunt ordonate de la
altitudini mari spre cele mici în cadrul 64 Dune de nisip continentale
fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când 65 Peºteri
habitatele româneºti vor fi incluse într-un 8 Terenuri agricole ºi peisaje
sistem de clasificare internaþional, se vor artificiale
utiliza codificãrile corespunzãtoare. 87 Comunitãþi ruderale

13
14
INTRODUCERE

Fig. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R.S. România, 1978, cu completãri)
INTRODUCERE

Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã


mari (pãduri, pajiºti, tufãriºuri, etc.), loca- caracterizare ecologicã a acestora).
lizarea în domenii geografice (sud-est
carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, Structura este definitã prin caracterul geo-
danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, grafic, ecologic, fitosociologic al fitoce-
balcanic) (fig. 1) ºi speciile de plante care nozei ºi descrierea acesteia pe straturi.
sunt definitorii pentru habitat. Compoziþia floristicã este redatã pentru
Corespondenþa cu sistemele de clasi- principalele categorii de plante:
ficare, utilizate la nivel european, constã I) specii edificatoare (în general spe-
în indicarea codurilor ºi a denumirilor ciile dominante sau codominante, care
tipurilor de habitate din clasificãrile luate furnizeazã volumul cel mai mare de
în considerare (NATURA 2000, EMERALD, biomasã ºi definesc fitocenoza);
CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, II) specii caracteristice pentru asocia-
EUNIS). Nu s-a forþat realizarea corespon- þiile vegetale din habitat;
denþei cu tipuri de habitate specifice III) specii endemice ºi rare;
vestului continentului atunci când tipurile IV) alte specii importante (în general spe-
est-europene nu sunt echivalente cu cele ciile constante în asociaþiile respec-
vest-europene. tive). Pentru numele ºtiinþific al taxo-
nilor vegetali, s-a utilizat denumirea
Corespondenþa cu asociaþiile vegetale
consideratã validã, având ca lucrare
se face prin indicarea denumirii ºi auto-
de referinþã Flora Ilustratã a României.
rului acestora. Pentru pãduri, se indicã
Pteridophyta et Spermatophyta
codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme
(Ciocârlan, 2000).
forestiere.
Valoarea conservativã pentru fiecare
Rãspândirea tipurilor de habitate în
România se redã dupã cum urmeazã: tip de habitat este apreciatã pe o scarã
i) pentru Carpaþi, pe subdiviziuni mari cu patru categorii:
(Carpaþii Orientali, Carpaþii Meridionali, I) redusã, care nu necesitã mãsuri speci-
Carpaþii Occidentali) sau pe masive fice de conservare;
muntoase; ii) pentru dealuri ºi câmpii, pe II) moderatã, care necesitã conservarea
regiuni istorice (Moldova, Dobrogea, unor eºantioane reprezentative la nivel
Muntenia, Oltenia, Banat, Criºana, regional;
Maramureº, Transilvania) sau pe mari uni- III) mare, care necesitã mãsuri specifice
tãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc, de conservare pentru majoritatea situ-
Subcarpaþii Munteniei, Câmpia Dunãrii rilor care conþin habitatul respectiv;
etc.) (fig. 2). IV) foarte mare, care necesitã mãsuri spe-
cifice de conservare a tuturor siturilor
Suprafaþa este datã cu aproximaþie, pe din România cu habitatul respectiv.
baza informaþiilor existente în diverse
studii, cercetãri, planuri de amenajament Au fost menþionate speciile de plante
etc. ºi, prin urmare, trebuie avutã în vedere superioare care intrã în compoziþia flo-
doar ca având o valoare orientativã. risticã a habitatului ºi sunt listate în Anexele
2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate.
Staþiunile se caracterizeazã prin altitu-
dine (în general un interval altitudinal), Literatura: se indicã selectiv sursele biblio-
climã (temperatura medie anualã, preci- grafice (în general lucrãri de sintezã, în
pitaþii medii anuale), forme de relief (versant, care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice
culme, platou, vale, luncã etc.), rocã sau de detaliu ºi, în plus, lucrãri necuprinse
substrat, soluri (denumirea tipurilor de în asemenea sinteze).

15
INTRODUCERE

Redactori: se indicã numele celui sau În concluzie, se poate afirma cã, prin
celor care au descris habitatul respectiv. descrierea habitatelor din România, din
care multe nu se întâlnesc în alte regiuni,
Lucrarea are în anexe: se îmbogãþeºte simþitor inventarul euro-
I) lista tipurilor de habitate din România pean al habitatelor.
descrise în lucrare;
II) corespondenþele habitatelor din
România cu cele din inventarele euro- Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase
pene menþionate, cu asociaþiile vege- de habitate

tale din sistemul fitosociologic, cu tipu-


SUBCLASA DE HABITATE NR.
rile de ecosisteme forestiere ºi tipurile
de pãdure (în cazul pãdurilor); 11 Comunitãþi marine 1
III) lista tipurilor de habitate, din Directiva 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 1
Habitate, care au echivalent în sistemul
15 Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi
românesc de clasificare a habitatelor;
pãduri halofile 33
IV) lista tipurilor de pãdure, conform clasi-
ficãrii zonale a tipurilor de pãdure funda- 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 11
mentale din România; 22 Ape stãtãtoare dulcicole 13
V) lista tipurilor de habitate naturale de
interes comunitar din România a cãror 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 3
conservare necesitã desemnarea de 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 33
Arii speciale de conservare (OM nr.
34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 21
1198/25.11.2005, publicat în M.O.
al României, Partea I, nr. 1.097/ 35 Pajiºti xerice silicicole 3
6.12.2005). 36 Pajiºti alpine ºi subalpine 19
37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de
Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii
ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16
a fost urmãtoarea:
i) Simona Mihãilescu – habitate alpine; 38 Pajiºti mezofile 4
ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – 41 Pãduri temperate de foioase cu
habitate de pãdure; frunze cãzãtoare 65
iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti;
42 Pãduri temperate de conifere 18
iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate
de tufãriºuri. 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de
mlaºtinã 23
Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 2
357. Habitatele descrise au fost încadrate
în 7 clase, respectiv 24 de subclase, ale 53 Vegetaþie de margini de ape 12
sistemului de clasificare PALAEARCTIC 54 Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie 23
HABITATS. Pe subclase de habitate,
61 Grohotiºuri 15
numãrul habitatelor descrise este pre-
zentat în tabelul 2. 62 Stânci continentale ºi roci la zi 23
63 Vegetaþie chionofilã 6
Un numãr de 173 de habitate, din cele
descrise în lucrare, corespund la 62 de 64 Dune de nisip continentale 5
tipuri de habitate naturale de interes comu- 65 Peºteri 1
nitar a cãror conservare necesitã desem-
87 Comunitãþi ruderale 6
narea de Arii Speciale de Conservare
(ASC) (Anexa 1, Directiva Habitate). Total 357

16
INTRODUCERE

1.3. AMBIANÞA GEOGRAFICÃ ºI ECOLOGICÃ ÎN CARE SE


DEZVOLTÃ HABITATELE DIN ROMÂNIA

Pentru a înþelege ºi a putea interpreta Dar, existenþa Carpaþilor are ºi un efect


cauzal marea varietate de habitate, din perimontan, de creºtere a precipitaþiilor în
România, este necesarã o scurtã prezentare teritoriile de câmpie învecinate. În aceste
a ambianþei geografice care o determinã teritorii se formeazã pãduri caracteristice
ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. zonei pãdurilor temperate ºi anume, în
parte a celor mezofile, medioeuropene, în
Pe harta geograficã a Europei, teritoriul parte a celor termofile-submezofile, sud-
României se gãseºte între 43037’07" ºi europene. Ca urmare, în teritoriile situate
48015’06" latitudine nordicã ºi între sub 300–400 m altitudine, din preajma
20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã, Carpaþilor, se contureazã a treia zonã de
iar relieful muntos din centrul acestui teri- vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de
toriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. foioase sau nemoralã.
Principalele unitãþi de relief, la care se face
Astfel, în România clima, vegetaþia ºi solu-
referire în rãspândirea habitatelor, sunt
rile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi
redate în harta din figura 2.
zonale pe latitudine (fig. 4):
România este situatã în plinã zonã a clima- • zona de stepã, în câmpiile ºi podiºurile
tului temperat, dar acolo unde longitudinal din sud-estul României, între altitudinile
se produce trecerea de la climatul de de 0 ºi 100 m;
pãdure, temperat oceanic, la cel stepic, • zona de silvostepã, în câmpiile ºi podi-
temperat continental, iar latitudinal la ºurile din estul, sudul ºi vestul României,
limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai între altitudinile de 50 ºi 150 m;
umed al Europei medii ºi cel mai cald • zona pãdurilor de foioase sau nemo-
ºi uscat al Europei sudice (submeditera- ralã în câmpiile, piemonturile ºi podiºurile
periferice regiunii muntos-deluroase, între
neene).
altitudinile de 100–300(400) m.
Luând în considerare, corelat, clima În teritoriul muntos-deluros existã urmã-
precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile toarele unitãþi zonale pe altitudine:
ca expresie a climei, se poate constata • etajul nemoral al pãdurilor de foioase
cã, în lipsa sistemului muntos-deluros al (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* alti-
Carpaþilor, teritoriul României s-ar situa, tudine**;
în majoritate, în marea zonã a silvostepei • etajul boreal al pãdurilor de molid (între
europene iar partea de sud-est în zona 1300–1450 ºi 1750–1850 m);
stepei europene care atinge în România • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi
ºi Bulgaria limita ei vesticã. Acest lucru îl tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000–
atestã desfãºurarea acestor zone pe conti- 2200 m);
nentul european (fig. 3). • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al
pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m).
Prezenþa sistemului muntos-deluros al
Carpaþilor, în centrul teritoriului, induce * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii
importante modificãri în clima zonalã ºi Orientali ºi Munþii Apuseni, urmãtoarele valori în
în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile special la Carpaþii Meridionali.
** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri
zonale. Principala modificare, determinatã de foioase, dar formate din eficatori diferiþi: în zonã
de creºterea altitudinii, este formarea a pãdurile sunt formate din Quercus robur, Q. cerris,
patru climate altitudinale care se eviden- Q. frainetto, iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus
þiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã, la alti-
tudini mai mari, Abies alba ºi Picea abies).
soluri.

17
18
INTRODUCERE

Fig. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R.S. România, 1978)
INTRODUCERE

În Dobrogea, silvostepa se situeazã, ca În cadrul zonei nemorale se disting douã


etaj, deasupra stepei zonale, iar deasupra subzone:
silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus
• etajul pãdurilor submediteraneene de robur);
stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili
posibil în sudul Banatului); (Quercus cerris, Q. frainetto).
• etajul pãdurilor nemorale, cu subetajul În cadrul etajului nemoral se disting douã
inferior al pãdurilor de gorun ºi de subetaje:
amestec cu gorun, dar puternic influenþat • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu
submediteraneean. gorun;
În cadrul zonei de stepã, se disting douã • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.
subzone: În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge
• a stepei cu graminee (foarte restrânsã); de asemenea douã subetaje:
• a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. • al pãdurilor de molid montane;
În cadrul zonei de silvostepã, se disting • al pãdurilor de molid presubalpine.
douã subzone: În cadrul etajului subalpin se disting douã
• a silvostepei nordice cu stejari mezofili subetaje:
(Quercus robur); • al rariºtilor de molid, zâmbru ºi al tufãri-
• a silvostepei sudice (submediteraneene) ºurilor de jneapãn;
cu stejari xerofili (Quercus pubescens, • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododen-
Q. pedunculiflora); dron.

Fig. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României, 1983)

19
20
INTRODUCERE

Fig. 4 Harta vegetaþiei României (dupã N. Doniþã, manuscris)


INTRODUCERE

Fig. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România, în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de


relief, pe douã profile – A: nord-sud, B: vest-est (dupã Chiþu, 1975)

În cadrul etajului alpin se distinge un singur Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei, clima


subetaj, inferior, al tufãriºurilor pitice de este mai continentalã, cu precipitaþii mai
Salix, Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca puþine ºi extreme termice mai accentuate.
supina, Carex curvula ºi Juncus trifidus.
În partea de sud a României, clima are
Chiar simpla enumerare a numeroaselor nuanþe submediteraneene, puse în evi-
unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri denþã prin temperaturi de varã mai ridicate,
sugereazã multitudinea de habitate ce precipitaþii mai puþine, dar cu douã maxime,
pot exista în România, pentru cã trebuie unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã
avut în vedere cã, în fiecare din aceste ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii.
unitãþi, pe lângã habitate zonale, existã ºi
Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor
habitate intrazonale, condiþionate de cli- de Sud-Est, mai întâi pe direcþia nord-
matul local, de sol, de rocã etc. sud apoi est-vest, aceste influenþe regio-
Dar, în formarea habitatelor mai intervine nale de climã sunt destul de bine delimitate
o importantã condiþie geograficã; dife- teritorial. În câmpiile din sud-estul þãrii se
renþierea regionalã a climei, care condi- produc totuºi ºi interferenþe climatice, de
þioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare exemplu între climatul est-european, conti-
în vegetaþie ºi soluri, deci în habitate. nental ºi cel submediteranean.

În partea de vest ºi de nord a României, Marea Neagrã nu modificã simþitor cli-


ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor matul din România, influenþa acesteia
Occidentali ºi Orientali, clima are o nuanþã manifestându-se mai mult în Dobrogea,
oceanicã, pusã în evidenþã printr-o canti- în special prin regimul termic mai rece
tate mai mare de precipitaþii (fig. 5). primãvara, mai temperat vara ºi mai cald
toamna, pe fondul climatului stepic,
În partea de est a þãrii, ca ºi pe versanþii influenþat submediteranean, din aceastã
estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor parte a þãrii.

21
INTRODUCERE

Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de
geoelemente (dupã Borza 1965)
rocilor pedogenetice care influenþeazã
unele caracteristici, ecologic importante, TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%)
ale solurilor. Pe rocile acide (granite, grano- – nordic ºi alpin (arctic,
diorite, ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri arcto-alpin, subartic,
cu aciditate mare, cu descompunere altaic, boreal) 14%
incompletã a necromasei ºi cu fertilitate – eurosiberian ºi european 40%
scãzutã. Pe complexul de roci de fliº din – sudic (submediteranean
Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã ºi mediteranean) 8%
soluri profunde, fertile ºi cu capacitate – sud-estic (iliric, balcanic,
mare de înmagazinare a apei. Pe rocile caucazic, tauric, anatolic) 10%
calcaroase cu capacitate termicã mai – estic, continental (pontic,
mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridi- sarmatic, ponto-panonic,
cat de humus, dar supuse la pierderea ponto-siberian,
poneto-mediteranean) 20%
mai accentuatã a apei din sol. Pe roci
– vestic (atlantic, subatlantic,
vulcanice se dezvoltã andosoluri. Soluri
atlantic-mediteranean) 1%
cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri
– endemic 4%
(psamosoluri, uscate vara). În stepã, din
– cosmopolit, adventiv 3%
cauza evapotranspiraþiei puternice care
aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din
De asemenea, trebuie arãtat cã pe teri-
apa freaticã ºi care se depun în sol, se
toriul României se regãsesc 5 din cele 11
dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi
regiuni biogeografice ale Europei (fig. 7),
soluri salinizate. În lunci, existã soluri
fiind singura þarã de pe continent care
aluviale, mai mult sau mai puþin evoluate,
are mai mult de 4 regiuni biogeografice.
dezvoltate pe aluviuni.
Cele cinci regiuni biogeografice care se
intersecteazã pe teritoriul României sunt:
În formarea habitatelor din România sunt continentalã (53% din suprafaþa þãrii), alpinã
hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei (23%), stepicã (17 %), panonicã (6%) ºi
care constituie biocenozele, în special ponticã (1%) (fig. 8).
adaptãrile ecologice ale speciilor la climã
ºi sol, precum ºi rãspândirea lor în funcþie În aceste condiþii geografice, care creeazã
de aceste adaptãri. Trebuie avut în vedere o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul
cã, din punct de vedere al adaptãrilor ecolo- carpato-dunãrean, nu este întâmplãtoare
gice, în România existã o mare varietate formarea unui mare numãr de habitate
de specii, de la oligoterme la termofile, specifice, structural asemãnãtoare celor
de la higrofile la xerofile, de la oligotrofe din restul Europei, dar în compunerea
la eutrofe. Flora României are 3868 de cãrora intrã, pe lângã un contingent de
specii (Ciocârlan, 2000). bazã de specii eurasiatice ºi general-
europene, multe elemente sud-est euro-
Din punct de vedere al rãspândirii, flora pene (balcanice, taurice, caucaziene,
României este distribuitã dupã urmãtoarele pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice).
mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã,
trebuie arãtat cã staþiunile, ce iau naºtere
În funcþie de aºezarea geograficã, pre- în aceste condiþii geografice, sunt deosebit
zenþa sistemului muntos-deluros al de variate din cauza accentuatelor modi-
Carpaþilor, diferenþierile regionale ale regi- ficãri zonale, regionale ºi locale de regim
mului factorilor climatici, varietatea geolo- termic ale aerului ºi solurilor, de conþinut
gicã ºi pedologicã, diversitatea floristicã de apã ºi substanþe nutritive din soluri în
ºi faunisticã, în România s-a identificat funcþie de profunzimea, conþinutul de sche-
un numãr de 21 de regiuni ecologice let, textura, structura, de natura ºi conþi-
(fig. 6). nutul de humus ºi de aciditatea lor.

22
INTRODUCERE

Fig. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA)

Biocenozele ce se formeazã în aceste se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca


staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin supina, Nardus stricta. Productivitatea habi-
compoziþia, structura ºi adaptãrile orga- tatelor subalpine este ceva mai ridicatã,
nismelor care le compun. de cca 2-6 t/an/ha.
În etajul alpin, din cauza cantitãþii reduse În etajul boreal cantitatea de cãldurã este
de cãldurã în perioada scurtã de vege- mai mare dar clima are încã un caracter
taþie, a solurilor puþin profunde, sãrace în rece, solurile, mai profunde, sunt încã
substanþe nutritive ºi foarte acide, cu multã sãrace în elemente nutritive, în parte foarte
apã, în parte însã nedisponibilã din cauza acide, în parte acide, cu apã multã, în
temperaturii scãzute, biocenozele caracte- întregime disponibilã. Biocenozele sunt
ristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii edificate de Picea abies, la care, numai
(Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria în partea inferioarã a etajului, se asociazã
procumbens), precum ºi pajiºtile scunde Abies alba ºi Fagus sylvatica. Flora acestor
de Carex curvula, Juncus trifidus, Festuca pãduri este în general acidofilã, mezofilã-
supina. Pe calcare, pe stânci, pe groho- higrofilã, mezotrofã-oligotrofã. Briofitele
tiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. au aici frecvenþa maximã. În acest etaj,
Productivitatea habitatelor alpine este pe locul pãdurilor defriºate, se formeazã
foarte scãzutã, de cca. 0,8t/an/ha. pajiºti secundare edificate de Festuca
rubra ºi alte specii mezo-oligoterme, mezo-
În etajul subalpin cantitatea de cãldurã file, mezotrofe. În subetajul superior, încã
este încã redusã deºi perioada de vege- foarte rece, productivitatea biocenozelor
taþie este mai lungã, solurile sunt încã puþin este scãzutã, de cca. 6t/an/ha, crescând
profunde, sãrace ºi foarte acide, cu apã însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi
multã. Biocenozele zonale sunt compuse a profunzimii ºi conþinutului de substanþe
din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo, nutritive din soluri pânã la cca. 8t/an/ha.
Rhododendron myrtifolium, Juniperus sibi-
rica, Alnus viridis, iar în partea inferioarã În etajul nemoral regimul termic al aerului
a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea ºi solului este ºi mai favorabil, devenind
abies, Pinus cembra, local Larix decidua. optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica
În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate ºi Abies alba, în subetajul superior, ºi pentru

23
24
INTRODUCERE

Fig. 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity, 2005)
INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul infe- În zona nemoralã cantitatea de cãldurã


rior. Soluri de profunzime mare, în general, este mare, dar începe sã se resimtã insu-
dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau ficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte
micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã profunde, sunt, în general, bogate în
suficientã mai ales în subetajul superior, substanþe nutritive ºi slab acide pânã la
sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii,
în general, acide pânã la slab acide. Pe mai argiloase, umiditatea este alternantã
soluri fertile Quercus petraea se asociazã (în exces primãvara ºi deficitarã vara).
cu multe specii de amestec (Tilia cordata,
În subzona pãdurilor de stejari mezofili,
T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus
principala specie edificatoare a pãdurilor
excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în
este Quercus robur, care pe soluri fertile se
Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre,
asociazã cu multe specii de amestec din
Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora
cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor
acestor pãduri este foarte variatã, întâl-
este foarte bogatã. Productivitatea pãdu-
nindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile,
rilor din aceastã subzonã este în general
mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Pre-
ridicatã (11 t/an/ha).
zenþa muºchilor este tot mai redusã pe
mãsura creºterii temperaturilor ºi a redu- În subzona pãdurilor de stejari termofili-
cerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este submezofili, principalele specii edifica-
maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), toare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto
ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul (ultima specie pe soluri foarte argiloase).
inferior (9–10 t/an/ha). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar
multe specii submediteraneene mai rezis-
Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã
tente la secetã. Productivitatea acestor
pajiºti secundare foarte productive din
pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha.
Festuca rubra ºi numeroase alte specii în
subetajul superior ºi din Agrostis capillaris În aceastã zonã, pãdurile au fost defri-
în subetajul inferior. Productivitatea acestora ºate pe mari suprafeþe care sunt desti-
este de cca. 4t/an/ha. nate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25
INTRODUCERE

secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, în dicotiledonate. Acestea au fost defri-


sunt edificate fie de Festuca rupicola în ºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate
subzona pãdurilor de Quercus robur, fie doar în poienile pãdurilor. Productivitatea
de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. acestor pajiºti era destul de ridicatã.
Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã
În zona de stepã cantitatea de cãldurã
(cca. 2 t/an/ha).
este mare, solurile sunt profunde, foarte
În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã bogate în substanþe nutritive, în humus ºi
este mare, solurile, foarte profunde, bogate în calciu, dar cu deficite de apã, pe peri-
în substanþe nutritive ºi în humus, au însã oade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe
frecvent deficite de apã din cauza precipi- suprafeþe destul de mari. Tipice pentru
taþiilor reduse. zona de stepã au fost pajiºtile edificate de
În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca,
mezofili, rolul edificator îl are Quercus Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost
robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se
ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degra-
(2 t/an/ha). date (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca,
Euphorbia stepposa, etc.).
În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari
termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Pe solurile salinizate se dezvoltã vege-
Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, taþie halofilã edificatã de specii de
cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia,
soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Limonium, etc.
Productivitatea este redusã (2 t/an/ha).
Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe
În peisajul natural al silvostepei, în alter- cele continentale din stepã ºi silvostepã,
nanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari se dezvoltã psamosoluri în general uscate
erau acoperite de pajiºti stepice, bogate ºi, în parte, salinizate.

26
INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ LA


FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA

În România, datoritã variaþiei accentuate • Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop


a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a 1968 cu 5 asociaþii,
florei bogate, se formeazã un numãr mare • Veronicion baumgartenii Coldea 1991
de asociaþii vegetale din aproape toate cla- cu 4 asociaþii,
sele fitosociologice existente în Europa. • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3
Numai pentru teritoriul carpatic, este con- asociaþii,
semnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl
1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 aso-
întreaga þarã sunt menþionate 730 aso- ciaþii,
ciaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii,
• Thymo comosi – Festucion rupicolae
Majoritatea habitatelor au drept compo- I. Pop 1969,
nentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3
excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au asociaþii,
separat câteva habitate þinând seama de • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 aso-
prezenþa unor specii dominante sau ciaþii,
combinaþii de specii dominante diferite • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991
care furnizeazã cantitatea cea mai mare cu 4 asociaþii,
de biomasã, influenþând prin aceasta • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid
compoziþia întregii biocenoze. Acesta a Soldanello majori – Picenion Coldea
fost cazul habitatelor pãdurilor de molid 1991 cu 4 asociaþii.
ºi a celor de amestec de fag, cu brad
(molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi
habitat, se cuprind douã sau câteva aso- superioare proprii spaþiului carpato-danu-
ciaþii ecologic strâns legate una de alta bian:
(cazul turbãriilor, de exemplu). • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis
I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca sub-
În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce ordin în ordinul Festucetalia valesiacae
compun vegetaþia României, este de subli- ºi apoi definitã ca ordin distinct,
niat caracterul regional, distinct al multora
• Seslerietalia rigidae Gergely 1967.
dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost
deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a
• Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 conturat, pe baza vegetaþiei halofile din
cu 3 asociaþii, România, clasa Puccinellio – Salicornietea,
• Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii
1957 cu 4 asociaþii, spaþiului pontic-danubian.

27
INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul
obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate
care le caracterizeazã ºi anume prin luarea diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor
în considerare a speciilor edificatoare (în se stabilesc la schimbarea fitocenozelor
general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Pozi-
ºi/sau cenologic, precum ºi prin recu- þionarea habitatelor pe hartã se face în
noaºterea caracteristicilor staþiunii, în funcþie de elementele de orientare de pe
primul rând localizare geograficã, alti- hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape,
tudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri,
în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edifi- localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor
catoare ºi dominantã în fitocenozã este ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror
Festuca supina, iar indicatoare cenologicã coordonate sunt cunoscute.
(caracteristicã) este Potentilla ternata,
atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est Descrierea habitatelor se face conform
carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla formularelor standard pentru descrierea
ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdu- Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elabo-
rilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã rate de Comisia Europeanã. Pe lângã
este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare datele de identificare ºi de localizare ale
cenologic este Dentaria glandulosa, atunci sitului, se face o descriere detaliatã a tipu-
tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpa- rilor de habitate ºi a speciilor. În cazul
tice de fag cu Dentaria glandulosa”. fiecãrui tip de habitat se determinã supra-
faþa (în hectare ºi procente din suprafaþa
Cartarea habitatelor se face pe planuri sitului), reprezentativitatea, gradul de
topografice la scarã mare; între 1:10 000 conservare, calitatea ºi importanþa pentru
ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã conservare, vulnerabilitatea, aspecte de
mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate, management ºi conservare, etc.

28
2.1. COMUNITÃÞI LITORALE ºI HALOFILE (1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate,


R1101
depuneri aluviale.
Comunitãþi litorale cu Zostera
marina ºi Z. noltii Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce
se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe
Corespondenþe:
litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina,
NATURA 2000: 1110 Sandbanks which Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia
are slightly covered by sea water all the time
pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas
EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular
vegetations minor, Ranunculus baudatii.
CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera
beds Valoare conservativã: foarte mare.
PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows
EUNIS: – Compoziþie floristicã: Speciile menþionate
Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice
Borgenses ex van Goor 1921. pentru aceste fitocenoze. În prezent, comu-
nitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum
Mamaia, Agigea, Mangalia). ºi a construcþiilor efectuate.

Suprafeþe: 50–100 m2. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;


Prodan 1939.
Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape
puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C; Redactat: A. Popescu.

Zostera marina

31
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)

Structura: Majoritatea plantelor au creºtere


R1201 erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm
Comunitãþi vest-pontice cu înãlþime. Dintre speciile mai frecvent
Scolymus hispanicus ºi semnalate în aceste fitocenoze menþio-
Ecbalium elaterium nãm: Scolymus hispanicus, Centaurea
diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne,
Corespondenþe: Xanthium spinosum. Etajul inferior este
NATURA 2000: – alcãtuit din plante repente sau procumbente,
EMERALD: – dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium
CORINE: – elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus
PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features arvensis, Lolium perenne.
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum Valoare conservativã: moderatã.
hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii
Morariu 1959. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Scolymus hispanicus, Lolium perenne,
Ecbalium elaterinum, Galium humifusum.
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Specii caracteristice: Scolymus hispanicus,
Capul Midia ºi Vama Veche. Ecbalium elaterinum. Alte specii importante:
Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marru-
Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în bium vulgare, Convolvulus arvensis, Medi-
nordul oraºului Constanþa. cago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea
diffusa.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– Literaturã selectivã: Morariu 1959;


10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu,
moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie Stancu 2001.
esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite
loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos. Redactat: A. Popescu.

Scolymus hispanicus

32
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi


pãduri halofile (15)

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca


R1501
arundinacea, Agrostis pontica. Stratul
Comunitãþi vest-pontice cu secundar: este alcãtuit din specii mai scunde
Juncus maritimus ºi J. littoralis dar reprezentative cum sunt: Spergularia
marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis,
Corespondenþe: Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi
NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt fixarea nisipurilor este bine realizatã pe
meadows (Juncetalia maritimi) aceste terenuri.
EMERALD: 15.5. Mediterranean salt
meadows
Valoare conservativã: mare.
CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed
PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt
marsh grass swards Compoziþie floristicã: Specii edifica-
EUNIS: – toare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii
Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis caracteristice: Juncus littoralis, J. mariti-
Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio mus, Artemisia santonicum. Alte specii
santonici – Juncetum littoralis (Popescu importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia
et Sanda 1992) Gehu et al. 1994),
festuciformis, Agropyron elongatum,
Juncetum littorali-maritimi Sanda et
Popescu 1998. Salicornia prostrata, Suaeda maritima,
Limonium gmelini, Taraxacum bessara-
bicum, Aster tripolium, Samolus valerandi,
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin
Dunãrii (delta maritimã). palustre, Polypogon maonspeliensis,
Chenopodium glaucum. Specii rare:
Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Merendera sobolifera, era bine reprezentatã
Gheorghe, Letea) sunt cele mai repre- în comunitãþile de Juncus maritimus ºi
zentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari
În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare (jud. Constanþa).
a construcþiilor industriale efectuate, vege-
taþia s-a restrâns la suprafeþe de sub Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992;
1000 m2. Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998.

Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Redactat: A. Popescu.


Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C;
P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici
escavaþiuni (microdepresiuni cu acumu-
lãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar
în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale,
luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor
puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase.

Structura: În stratul principal, dominante


sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care
pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Suaeda maritima, Salicornia europaea,


R1502 Limonium gmelini, Plantago maritima,
Comunitãþi vest-pontice cu Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergu-
Halocnemum strobilaceum ºi laria maritima, Puccinellia distans, Trifolium
Frankenia hirsuta fragiferum, Plantago maritima, Hordeum
hystrix, Festuca pseudovina.
Corespondenþe:
NATURA 2000: – Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu
EMERALD: – et al. 1997; Þopa 1939.
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Redactat: A. Popescu.
Halocnemum scrubs
EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs
Asociaþii vegetale: Halocnemetum
strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939. R1503
Pajiºti vest-pontice de Aeluropus
Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar littoralis ºi Puccinellia limosa
Razelm – Sinoe.
Corespondenþe:
Suprafeþe: Circa 0,5 ha. NATURA 2000: –
EMERALD: –
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– CORINE: –
10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic
cu mici denivelãri în care se acumuleazã Puccinellia limosa swards
EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia
apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare
solonetz swards
(la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri Asociaþii vegetale: Aeluropo –
maritime sãrãturate. Puccinellietum limosae Popescu et
Sanda 1975.
Structura: Specia caracteristicã, Halocne-
mum strobilaceum, se dezvoltã pe supra-
feþe reduse, formând fitocenoze slab înche- Rãspândire: Nisipurile maritime din
iate, cu puþine specii componente. Etajul Dobrogea ºi Delta Dunãrii.
superior este realizat de specia edifica-
toare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limo- Suprafeþe: Circa 40–50 ha.
nium bellidifolium, Petrosimonia opposi-
tifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–
Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan
Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione cu microdepresiuni unde se adunã apa în
verrucifera. În etajul inferior participã puþine sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime,
plante, în totalitate halofile, dintre care sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau
menþionãm: Spergularia maritima, Franke- avansat fixate, uneori puternic sãrãturate.
nia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione
pedunculata. Structura: Speciile dominante: Aeluropus
littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite
Valoare conservativã: mare. pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate
ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: de acestea se mai dezvoltã, Limonium
Halocnemum strobilaceum, Frankenia gmelini, Plantago maritima, Rumex mariti-
hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii mus, care alcãtuiesc etajul superior al fitoce-
caracteristice: Halocnemum strobilaceum, nozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt:
Frankenia hirsuta. Alte specii importante: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

bellidifolium realizeazã etajul inferior, care vaþii unde se acumuleazã apa. Roci: nisipuri
are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. maritime, aluviuni luto-nisipoase. Soluri:
soloneþuri în curs de formare, nisipuri mari-
Valoare conservativã: moderatã. time sãrãturate.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Structura: Speciile dominante alcãtuiesc


Puccinellia limosa, Aeluropus littoralis. etajul superior, înalt de 30–40 cm, ºi aco-
Specii caracteristice: Puccinellia limosa, perirea de 70–80%. Principalele specii
Aeluropus littoralis, Limonium bellidifolium. componente ale acestui etaj sunt: Limo-
Alte specii importante: Limonium gmelini, nium meyeri, Aeluropus littoralis, Limonium
Plantago maritima, Rumex maritimus. În gmelini, Puccinellia limosa, Aster tripolium,
micile depresiuni, cu concentraþia în sãruri Halimione verrucifera, Juncus maritimus,
mai mare, se dezvoltã Salicornia (europaea) Artemisia santonicum, Juncus gerardi,
prostrata, Spergularia maritima, S. salina, Rumex maritimus. Etajul inferior este mai
Halimione pedunculata, Plantago tenuiflora, slab reprezentat ºi este format din speciile:
Salsola soda, Aster tripolium, Chenopodium Suaeda maritima, Salicornia europaea,
glaucum, Limonium gmelini, Artemisia Spergularia salina, S. maritima, Centaurium
santonicum, Petrosimonia triandra, Tara- pulchellum.
xacum bessarabicum, Carex distans.
Valoare conservativã: mare.
Literaturã selectivã: Popescu et Sanda
1975; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Limonium meyeri, L. gmelini, Aeluropus
Redactat: A. Popescu. littoralis. Specii caracteristice: Limonium
meyeri, Aeluropus littoralis. Alte specii
importante: Puccinellia limosa, Aster tripo-
lium, Halimione pedunculata, Cirsium ala-
R1504 tum, Salicornia europaea, Suaeda maritima,
Pajiºti vest-pontice de Limonium S. salina, Artemisia santonicum, Juncus
meyeri, Aeluropus littoralis ºi gerardi, J. maritimus, Carex distans, Cyno-
Limonium gmelini don dactylon, Centaurium pulchellum, Trifo-
lium fragiferum.
Corespondenþe:
NATURA 2000: – Literaturã selectivã: Popescu, Sanda,
EMERALD: – Oroian 1997; Sanda et Popescu 1992;
CORINE: – Sanda, Popescu, Nedelcu 1997.
PAL.HAB: 15.A21423 Western Pontic
Limonium flats Redactat: A. Popescu.
EUNIS: E6.222 Western Pontic saline
meadows
Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum
littoralis Sanda et Popescu 1992.

Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca, C.A.


Rosetti).

Suprafeþe: 10–15 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Clima: T = 11,50C;


P = 450 mm. Relief: teren plan, cu mici exca-

35
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Compoziþie floristicã: Specii edifica-


R1505 toare: Carex divisa, Juncus gerardi. Specii
Pajiºti vest-pontice de Carex divisa caracteristice: Carex divisa. Alte specii
importante: Juncus littoralis, Aster tripolium,
Corespondenþe: Spergularia maritima, Limonium gmelini,
NATURA 2000: – Puccinellia limosa, Argusia sibirica, Medi-
EMERALD: – cago falcata, Daucus guttatus ssp. zaha-
CORINE: – riadi, Chenopodium glaucum, Rumex
PAL.HAB: 15.A2124 Western Pontic maritimus, Salicornia europaea, Plantago
saltmarsh rush saline meadows coronopus, Artemisia santonicum, Agro-
EUNIS: E6.2225 Western Pontic divided pyron elongatum, Plantago maritima,
sedge saline meadows
Aeluropus littoralis, Samolus valerandi,
Asociaþii vegetale: Caricetum divisae
^
Slavnic 1948. Medicago falcata, Cynodon dactylon,
Trifolium fragiferum.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre, Grindul Literaturã selectivã: Popescu et al. 1997,
Chituc, Delta Dunãrii (Caraorman, Sulina, Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Sf. Gheorghe, Sfiºtofca).
Redactat: A. Popescu.
Suprafeþe: Pe litoral, fitocenozele formeazã
fâºii de 300–1500m2, în locurile neamena-
jate, iar în Deltã, la Sf. Gheorghe, Letea
dar mai ales la C.A. Rosetti, se întind pe R1506
zeci de ha. Pajiºti vest-pontice de Festuca
arundinacea ssp. orientalis ºi
Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Clima: T = 11,5– Carex distans
10,50 C; P = 350–450 mm. Relief: teren plan
cu mici denivelãri, vechi dune fixate sau Corespondenþe:
microdepresiuni, temporar bãltite. Roci: NATURA 2000: –
nisipuri maritime, iar în Deltã ºi aluviuni EMERALD: –
luto-nisipoase. Soluri: nisipuri sãrãturate CORINE: –
slab evoluate. PAL.HAB: 15.A2225 Sarmatic Carex
distans saline meadows
Structura: Vegetaþia este structuratã pe EUNIS: E6.2275 Sarmatic Carex distans
douã etaje. Primul, cel mai înalt (50–70 cm), saline meadows
este alcãtuit din: Agropyron elongatum, Asociaþii vegetale: Carici distantis –
Festucetum orientalis Sanda et
Agrostis pontica, Limonium vulgare, Juncus
Popescu 1999.
littoralis, Daucus guttatus ssp. zahariadi,
Carex distans, Artemisia santonicum. Cel
de al doilea etaj este realizat de numeroa- Rãspândire: Nisipurile maritime de la
sele plante de talie micã, halofile ºi suportant Mamaia (jud. Constanþa) ºi din Delta
halofile cum sunt: Cynodon dactylon, Aeluro- Dunãrii (delta maritimã, inclusiv Grindul
pus littoralis, Plantago arenaria, Spergularia Lupilor).
maritima, Halimione verrucifera, Plantago
maritima, Lotus tenuis, Samolus valerandi, Suprafeþe: Circa 45–50 ha.
Plantago coronopus. În zonele mai joase,
cu concentraþie mare de sãruri, apar speciile Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–
halofile: Salicornia prostrata, Spergularia 10,50C; P = 450 mm. Relief: teren plan,
maritima, Suaeda maritima. cu mici ondulaþii de nisip. Roci: nisipuri
maritime. Soluri: aluviale, nisipuri fixate ºi
Valoare conservativã: moderatã. semifixate, moderat sãrãturate.

36
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Structura: Speciile dominante: Festuca Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia


arundinacea ssp. orientalis ºi Carex Bãrãganului, în sudul Moldovei, Dobrogea
distans, realizeazã etajul superior, înalt maritimã ºi Delta Dunãrii.
de 50–55 cm. Împreunã cu speciile domi-
nante se mai dezvoltã: Juncus littoralis, Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha.
Holoschoenus vulgaris, Sonchus arvensis, Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha.
Orchis laxiflora ssp. elegans, Juncus
gerardi. Etajul inferior este relativ bine Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. Clima:
reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: T = 10,50C; P = 450–500 mm. Relief: teren
Trifolium fragiferum, Taraxacum bessara- plan cu mici excavaþii unde se adunã apa
bicum, Hordeum marinum, Centaurium în exces în timpul precipitaþiilor. Roci: loess,
spicatum, Teucrium scordium. în Bãrãgan, nisipuri maritime pe litoral ºi în
Delta Dunãrii. Soluri: soloneþuri cu exces
Valoare conservativã: moderatã.
de umiditate primãvara, nisipuri semifixate
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în Dobrogea ºi Deltã.
Festuca arundinacea ssp. orientalis, Carex
distans. Specii caracteristice: Festuca Structura: Specia dominantã este Carex
arundinacea ssp. orientalis, Carex distans. distans, care realizeazã o acoperire de
Alte specii importante: Juncus littoralis, 90–95%. Alãturi de acestea se mai dezvoltã,
J. gerardi, Agrostis pontica, Taraxacum în puþine exemplare, speciile: Puccinellia
bessarabicum, Centaurium spicatum, limosa, Agropyron elongatum, Juncus
Hordeum marinum, Trifolium fragiferum, gerardi, Aster tripolium ssp. pannonicum,
Gratiola officinalis, Lythrum virgatum, care împreunã realizeazã etajul superior.
Pulicaria dysenterica, Lycopus europaeus,
Daucus guttatus ssp. zahariadi, Medicao Valoare conservativã: moderatã.
lupulina.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda Carex distans, Taraxacum bessarabicum,
1975; Popescu, Sanda, Doltu 1980; Sanda, Aster tripolium ssp. pannonicum. Specii
Popescu, Stancu 2001. caracteristice: Carex distans, Taraxacum
bessarabicum, Aster tripolium ssp. panno-
Redactat: A. Popescu. nicum. Alte specii importante: Festuca pseu-
dovina, Agropyron elongatum, Puccinellia
limosa, Plantago maritima, Juncus gerardi,
Trifolium fragiferum, Atriplex hastata,
R1507 Scorzonera cana, Juncus littoralis, J. mariti-
Pajiºti ponto-sarmatice de Carex mus, Teucrium scordium, Plantago lanceo-
distans, Taraxacum bessarabicum lata, Trifolium repens, Cynodon dactylon,
ºi Aster tripolium ssp. pannonicum Daucus guttatus ssp. zahariadi, Medicago
lupulina.
Corespondenþe:
NATURA 2000: – Literaturã selectivã: Popescu et Sanda
EMERALD: – 1976, 1977; Popescu et al. 1984; Sanda,
CORINE: – Popescu, Nedelcu 1997; ªerbãnescu 1965;
PAL.HAB: 15.A2225 Sarmatic Carex Þopa 1939.
distans saline meadows
EUNIS: E6.2275 Sarmatic Carex distans Redactat: A. Popescu.
saline meadows
Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici –
Caricetum distantis Sanda et Popescu
1978, Caricetum distantis Rapaics 1927.

37
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Alte specii importante: Plantago maritima,


R1508
P. tenuiflora, Taraxacum bessarabicum,
Comunitãþi vest-pontice cu
Suaeda maritima, Spergularia maritima,
Camphorosma annua ºi Juncus gerardi, Lepidium crassifolium,
Kochia laniflora Artemisia santonicum, Bassia sedoides,
Hordeum marinum, Puccinellia distans,
Corespondenþe: Lepidium cartilagineum, Artemisia santo-
NATURA 2000: – nicum, Limonium gmelini, Petrosimonia
EMERALD: –
triandra, Atriplex littoralis, Crypsis aculeata,
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2132 Western Pontic Acorellus pannonicus, Lepidium ruderale,
Camphorosma annua hollows Chamomilla recutita, Gypsophila muralis,
EUNIS: E6.2232 Western Pontic Plantago lanceolata, Poa bulbosa, Cynodon
Camphorosma annua hollows dactylon, Atriplex hastata.
Asociaþii vegetale: Camphorosmetum
annuae (Rapaics 1916) Soó 1933.
Literaturã selectivã: Pop I. 2002; Popescu
et al. 1984; Sanda, Popescu et al. 1978;
Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor ªerbãnescu 1965.
Câlniºte, Buzãu, Cãlmãþui), Moldova (sãrã-
turile de pe Jijia). Redactat: A. Popescu.

Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia, 10–15 ha


în Moldova.

Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Clima:


T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm. Roci:
loess ºi depozite aluviale. Soluri: soloneþuri
ºi solonceacuri, lãcoviºti sãrãturate, cerno-
ziom levigat ºi sãrãturat.

Structura: Fitocenozele de Camphorosma


annua sunt sãrace în specii datoritã condi-
þiilor extreme în care se dezvoltã acestea
(exces de umiditate primãvara, uscãciune
puternicã ºi sãrãturare în timpul verii).
Speciile dominante în cadrul fitocenozelor
sunt: Camphorosma anuua, Juncus gerardi,
Puccinellia limosa, Plantago maritima,
P. tenuiflora, Taraxacum bessarabicum. În
microdepresiuni, cu concentraþie sporitã în
sãruri, se instaleazã: Suaeda maritima,
Spergularia maritima, Crypsis aculeatus,
Artemisia santonicum.

Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Camphorosma anuua, Puccinellia limosa. Vegetaþie vest-ponticã cu
Specii caracteristice: Camphorosma anuua. Camphorosma annua

38
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Aeluropus littoralis, Puccinellia distans,


R1509 Atriplex littoralis, Limonium gmelini, Scorzo-
Comunitãþi vest-pontice cu nera cana, Juncus gerardi, Artemisia asu-
Petrosimonia triandra ºi triaca, Atriplex tatarica, Lepidium ruderale,
Artemisia santonicum Poa bulbosa.

Corespondenþe: Literaturã selectivã: Popescu et al. 1980;


Sanda, Popescu, Nedelcu 1997; ªerbãnescu
NATURA 2000: –
1965; Todor 1947–1948.
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2212 Sarmatic Petrosimonia Redactat: A. Popescu.
salt steppes
EUNIS: E6.2213 Petrosimonia – Artemisia
salt steppes
Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosi- R1510
monietum triandrae Soó 1927. Comunitãþi vest-pontice cu
Limonium gmelini ºi Artemisia
santonicum
Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate
Turda), Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan).
Corespondenþe:
Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. NATURA 2000: –
EMERALD: –
Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Clima: CORINE: –
T = 10,5–9,50C; P = 500–650 mm. Relief: PAL.HAB: 15.A2115 Western Pontic
teren plan cu mici denivelãri. Roci: loess Limonium-Artemisia salt steppes
în Muntenia, Oltenia, depozite salifere în EUNIS: E6.2215 Western Pontic
Limonium – Artemisia salt steppes
Transilvania. Soluri: soloneþuri, solodii,
Asociaþii vegetale: Limonio gmelini –
cernoziomuri sãrãturate. Artemisietum monogynae Þopa 1939
(Syn. Staticeto – Artemisietum
Structura: În cadrul fitocenozelor se monogynae (santonicum) Þopa 1939).
întâlnesc puþine specii, toate halofile.
Specia dominantã, Petrosimonia triandra,
realizeazã etajul superior, înalt de circa Rãspândire: Câmpia Jijiei, Bãrãgan, Bãile
35 cm, împreunã cu: Artemisia santonicum, Sãrate – Turda.
Puccinellia distans, Limonium gmelini,
Atriplex littoralis, Bassia sedoides. Etajul Suprafeþe: Circa 12–15 ha.
inferior este mai slab reprezentat, fiind
alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera, Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima:
Lepidium ruderale, Spergularia maritima, T = 10,5–9,50C; P = 550–650 mm. Relief:
Myosurus minimus. teren plan cu mici excavaþiuni unde se
acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai
Valoare conservativã: mare. concentrate. Roci: loess în Moldova ºi
Câmpia Românã. Soluri: soloneþuri ºi
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: solonceacuri, cu sãruri sulfatice ºi uneori
Petrosimonia triandra, Artemisia santo- carbonaþi.
nicum. Specii caracteristice: Petrosimonia
triandra, Artemisia santonicum. Alte specii Structura: Speciile dominante: Limonium
importante: Suaeda maritima, Salicornia gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. patens
europaea, Salsola soda, Atriplex littoralis, se instaleazã pe soloneþuri ºi soloncea-
Spergularia maritima, Puccinellia limosa, curi, cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice,
Bassia sedoides, Halimione verrucifera, la marginea sãrãturilor puternice unde solul
H. pedunculata, Camphorosma annua, este permanent umed. Cerinþele ecologice,

39
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

faþã de umiditatea din sol, determinã ca cele


douã specii, care se dezvoltã pe acelaºi teren R1511
sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium Comunitãþi vest-pontice cu
gmelini ocupã microdepresiunile cu apã Crypsis aculeata
în exces tot timpul anului iar Artemisia
santonicum ssp. patens formele pozitive Corespondenþe:
de teren unde umiditatea este mai redusã.
NATURA 2000: –
Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: EMERALD: –
Puccinellia limosa, Aeluropus littoralis, CORINE: –
Atriplex hastata, Aster tripolium, Spergularia PAL.HAB: 15.142 Central Eurasian Crypsis
marina, S. salina, Juncus gerardi. communities
EUNIS: E6.23 Central Eurasian solonchak
Valoare conservativã: mare. grassland dominated by Crypsis
Asociaþii vegetale: Crypsidetum
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939.
Limonium gmelini, Artemisia santonicum
ssp. patens, Aeluropus littoralis. Specii
caracteristice: Limonium gmelini, Artemisia Rãspândire: Terenurile sãrãturate din
santonicum ssp. patens. Alte specii Muntenia, Moldova, Dobrogea, Delta
importante: Puccinellia limosa, Limonium Dunãrii.
bellidifolium, Juncus gerardi, Suaeda
maritima, Spergularia maritima, S. salina, Suprafeþe: Circa 5–10 ha.
Bassia hirsuta, Halimione pedunculata,
Centaurium spicatum, Carex extensa, Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Clima: T = 11–
Plantago maritima, Bupleurum tenuissi- 10,50C; P = 500–550 mm. Relief: teren plan
mum, Taraxacum bessarabicum, Agro- cu mici denivelãri (microdepresiuni). Roci:
pyrum elongatum, Atriplex littoralis, Petrosi- depozite salifere, loess. Soluri: solonceacuri,
monia triandra, Festuca pseudovina, nisipuri marine sãrãturate.
Atriplex tatarica, Cynodon dactylon.
Structura: Majoritatea speciilor compo-
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda 1977; nente sunt plante scunde de 10–15 cm,
Popescu, Sanda, Oroian 1997; Sanda, puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm
Popescu, Stancu 2001; Þopa 1939. înãlþime. Dintre componentele etajului
superior menþionãm: Aster tripolium ssp.
Redactat: A. Popescu. pannonicus, Dianthus guttatus, Artemisia
santonicum, Juncus gerardi, Cynodon
dactylon. Speciile ce realizeazã etajul
inferior sunt: Taraxacum bessarabicum,
Trifolium fragiferum, Spergularia maritima.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Crypsis aculeatus, Heleochloa schoenoi-
des, Spergularia maritima. Specii caracte-
ristice: Crypsis aculeatus, Heleochloa
schoenoides. Alte specii importante: Aster
tripolium, Dianthus guttatus, Artemisia
santonicum, Juncus gerardi, Trifolium fragi-
ferum, Taraxacum bessarabicum, Campho-
rosma annua, Aeluropus littoralis, Suaeda
maritima, Salsola soda, Agropyron elongatum,
Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini Chenopodium glaucum, Atriplex littoralis.

40
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Literaturã selectivã: Popescu, Sanda, Spergularia maritima, S. salina, Trifolium


Doltu 1980; Sanda, Popescu, Nedelcu angulatum, Lepidium ruderale. Arbustul
1997; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Nitraria schoberi are densitate micã, dar
este bine reprezentat în zonã, realizând,
Redactat: A. Popescu. împreunã cu plantele mai sus menþionate,
fitocenoze caracteristice numai acestor
locuri.
R1512 Valoare conservativã: foarte mare.
Comunitãþi vest-pontice cu
Nitraria schoberi ºi Artemisia Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
santonicum Nitraria schoberi, Artemisia santonicum,
Festuca pseudovina. Specii caracteristice:
Corespondenþe: Nitraria schoberi, Artemisia santonicum.
NATURA 2000: – Alte specii importante: Halimione verru-
EMERALD: – cifera, Carex distans, Taraxacum bessa-
CORINE: – rabicum, Hordeum marinum ssp. hystrix,
PAL.HAB: 15.A2153 Western Pontic Puccinellia limosa, Lepidium latifolium,
Nitraria schoeberi salt scrub Bupleurum tenuissimum, Limonium gmelini,
EUNIS: E6.225 Western Pontic salt Achillea setacea f. salina, Dianthus guttatus,
schrub Atriplex tatarica, Lepidium ruderale.
Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum
maritimae Mititelu et al 1979, 1980.
Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1979–
1980; Pop 2002.
Rãspândire: Comunitatea edificatã de
Redactat: A. Popescu.
Nitraria schoeberi, în codominanþã cu
Artemisia santonicum, este rãspânditã în
judeþul Buzãu, pe cuprinsul Rezervaþiei
Policiori – Pâclele, în zona vulcanilor noro- R1513
ioºi. Pajiºti vest-pontice de
Beckmannia eruciformis ºi
Suprafeþe: 2–3(5) ha, în jurul vulcanilor Zingeria pisidica
noroioºi.
Corespondenþe:
Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Clima:
T = 10–9,50C; P = 450–500 mm. Relief: NATURA 2000: –
EMERALD: –
pante mediu înclinate. Roci: marne salifere.
CORINE: –
Soluri: salifere, uscate în timpul verii, iar în PAL.HAB: 15.A2221 Sarmatic
lungul vãii Pâclele aluviuni salifere, prove- Beckmannia eruciformis saline meadows
nite din noroiul vulcanilor din zonã. EUNIS – E6.2271 Sarmatic Beckmannia
eruciformis saline meadows
Structura: vegetaþia este alcãtuitã, în princi- Asociaþii vegetale: Beckmannietum
pal, de Artemisia (maritima) santonicum, eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn.:
Halimione verrucifera, Taraxacum bessa- Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916)
Soó 1933), Zingerietum (Agrostetum)
rabicum, Carex distans, Camphorosma pisidicae Buia et al. 1959.
annua, Puccinellia limosa, Lepidium
latifolium, Bupleurum tenuissimum, Aster
tripolium, Limonium gmelini, Scorzonera Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania,
cana, Festuca pseudovina. Etajul inferior Muntenia (pãdurile Frasinu, Spãtaru,
este format din plante scunde cum sunt: judeþul Buzãu).

41
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva


sute de m2 pânã la 1–2 ha.
R1514
Comunitãþi vest-pontice cu
Staþiuni: Altitudine: 100–300 m; Clima: Trifolium fragiferum, Cynodon
T = 10,5–90C; P = 400–700(800) mm; Relief: dactylon ºi Ranunculus sardous
teren plan sau foarte uºor înclinat. Roci:
depozite salifere. Soluri: salifere, gleizate, Corespondenþe:
soloneþuri, lãcoviºti salinizate. NATURA 2000: –
EMERALD: –
Structura: Specia dominantã ºi caracte- CORINE: –
risticã, Beckmannia eruciformis, realizeazã PAL.HAB: 15.A21275 Western Pontic
etajul superior, care poate depãºi 50 cm Cynodon saline beds
înãlþime. Alãturi de aceasta, în puþine EUNIS: –
exemplare, mai pot sã aparã: Oenanthe Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero –
silaifolia, Alisma lanceolatum, Mentha Cynodontetum Br.-Bl. et Balas 1958,
Ranunculetum sardoi (Oberd. 1957)
pulegium, Gratiola officinalis, Eleocharis
Pass. 1964.
palustris. Etajul inferior, bine reprezentat,
cuprinde speciile: Carex praecox, Lysi-
machia nummularia, Agrostis stolonifera, Rãspândire: Câmpia Munteniei, Dobrogea,
Alopecurus geniculatus, Ranunculus Moldova, în luncile râurilor.
lateriflorus.
Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha
Valoare conservativã: mare.
în luncile râurilor din câmpie.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Staþiuni: Altitudine: 80–150 m; Clima:
Beckmannia eruciformis, Zingeria pisidica,
T = 10,5–9,50C; P = 500–600 mm; Roci:
Agrostis stolonifera. Specii caracteristice:
Beckmannia eruciformis, Zingeria pisidica. depozite aluviale, nisipuri, loessuri; Soluri:
Alte specii importante: Carex melanosta- faeoziomuri, lacoviºti, cu acumulãri de
chya, Ranunculus sardous, R. lateriflorus, sãruri în profunzime.
Gratiola officinalis, Trifolium fragiferum,
Rorippa kerneri, Plantago tenuiflora, Structura: Majoritatea plantelor compo-
Lysimachia nummularia, Rorippa sylvestris, nente sunt plante subhalofile sau suportant
Lepidium latifolium, Aster tripolium, Tara- halofile dintre care mai reprezentative sunt:
xacum bessarabicum, Alopecurus pra- Lolium perenne, Juncus gerardii, Puccinellia
tensis, Juncus gerardi, Puccinellia distans. limosa, Aster tripolium, Gypsophila muralis,
Ranunculus sardous, Consolida regalis,
Literaturã selectivã: Buia et al. 1960; Atriplex hastata, Anthemis austriaca. Aceste
Popescu et al. 1984; Pop 1968, 2002; plante realizeazã etajul superior al vege-
Sanda, Popescu, Stancu 2001. taþiei, care atinge 30–35 cm înãlþime. Al
doilea etaj este format din plante scunde,
Redactat: A. Popescu. în general repente, cum sunt: Spergularia
maritima, Taraxacum bessarabicum,
Polygonum aviculare, Spergularia rubra,
Trifolium arvense, Plantago major.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Cynodon dactylon, Ranunculus sardous,
Trifolium fragiferum. Specii caracteristice:

42
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Cynodon dactylon, Ranunculus sardous, Lepidium ruderale, Lotus tenuis, Taraxacum


Trifolium fragiferum. Alte specii importante: bessarabicum, Cerastium dubium. Etajul
Gypsophila muralis, Trifolium arvense, Vicia superior este slab dezvoltat ºi se compune
villosa, Rumex crispus, Juncus bufonius, din speciile: Puccinellia distans, Artemisisa
Rorippa austriaca, Agrostis stolonifera. santonicum, Limonium gmelini, Aster tripo-
lium, Juncus gerardi, Atriplex littoralis,
Literaturã selectivã: Popescu et al. 1984; Aster sedifolius, Bupleurum tenuissimum.
Puºcaru-Soroceanu et Þucra I., 1960;
Sanda, Popescu, Barabaº 1998. Valoare conservativã: moderatã.

Redactat: A. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Heleochloa schoenoides, H. alopecuroides,
Artemisia santonicum. Specii caracteristice:
Heleochloa schoenoides, Artemisia santo-
R1515
nicum. Alte specii importante: Spergularia
Comunitãþi vest-pontice cu maritima, S. salina, Aeluropus littoralis,
Heleochloa schoenoides Puccinellia limosa, Juncus gerardi, Trifolium
fragiferum, Rumex stenophyllus, Cheno-
Corespondenþe: podium glaucum, Taraxacum bessara-
NATURA 2000: – bicum, Lepidium ruderale, Lotus tenuis,
EMERALD: – Bupleurum tenuissimum, Chamomilla
CORINE: – recutita, Atriplex tatarica, Rumex maritimus.
PAL.HAB: 15.142 Central Eurasian
Crypsis communities
Literaturã selectivã: Pop 1968, 2002;
EUNIS: E6. Western Pontic spikerush-
faxtail meadows Popescu et al. 1984; Þopa 1939.
Asociaþii vegetale: Heleochloetum
schoenoides Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Transilvania, Banat, Muntenia,


Moldova, pe terenuri slab sãrãturate, micro- R1516
depresiuni, crovuri, luncile râurilor inundate Comunitãþi vest-pontice cu
primãvara ºi uscate în timpul verii. Pholiurus pannonicus ºi
Plantago tenuiflora
Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute
de metri pãtraþi. Suprafeþe totale în jur de Corespondenþe:
35–40 ha. NATURA 2000: –
EMERALD: –
Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Clima: CORINE: –
T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm. Relief: PAL.HAB: 15.A2134 Western Pontic
microdepresiuni, lunci cu teren plan sau Pholiurus-Plantago hollows
foarte uºor înclinat. Roci: aluviuni, nisipuri. EUNIS: E6.2234 West Pontic Pholiurus-
Plantago hollows
Soluri: lãcoviºti, soloneþuri, luvisoluri (crovu-
Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantagi-
rile din Muntenia). netum tenuiflorae (Rapaics 1927)
Wendelbg. 1943.
Structura: Specia dominantã este o plantã
ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm)
care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor, Rãspândire: Oltenia (Sadova, Tâmbureºti,
împreunã cu: Spergularia maritima, Heleo- Piscu), Dobrogea (Eforie), Muntenia (sãrã-
chloa alopecuroides, Aeluropus littoralis, turile din Câmpia Bãrãganului).

43
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în


R1517
circuitul agricol, suprafeþele s-au dimi-
nuat foarte mult. În prezent sunt estimate Pajiºti vest-pontice de Agropyron
la circa 10 ha. elongatum

Staþiuni: Altitudine: 10–100 m; Clima: Corespondenþe:


T = 11–10,50C; P = 450–550 mm. Relief: NATURA 2000: –
teren plan cu unele microdepresiuni. Roci: EMERALD: –
nisipuri, în Oltenia, loess în restul þãrii. CORINE: –
Soluri: soloneþuri, cernoziomuri sãrãturate, PAL.HAB: 15.A21273 Western Pontic
Agropyron elongatum saline beds
nisipuri marine.
EUNIS: E6.222 Western Pontic saline
meadows
Structura: Pholiurus pannonicus vege- Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati
teazã în microdepresiunile cu sol sãrã- I. ªerbãnescu 1959, 1965.
turat, acolo unde apa stagneazã pânã spre
sfârºitul primãverii. Preferã sãrãturile cu
carbonat de sodiu cu pH = 8–8,5. În cadrul Rãspândire: Muntenia, Dobrogea.
fitocenozelor dominã plantele anuale
(therofite), dintre care mai frecvente sunt: Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron
Plantago tenuiflora, Hordeum marinum, elongatum ocupã suprafeþe restrânse, de
Myosurus minimus, Cerastium dubium, 500 pânã la 700–1000 m2, în micro-
depresiuni unde concentraþia sãrurilor
Gypsophila muralis, Zingeria pisidica.
este mare.
Toate aceste plante realizeazã etajul
inferior al fitocenozelor. Etajul superior,
Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Clima:
înalt de 25–35 cm, este realizat de plantele T = 11–100C; P = 450–500 mm. Relief: plan
perene cum sunt: Puccinellia distans, Alope- cu mici concavitãþi, unde bãlteºte apa în
curus pratensis, Artemisia santonicum, timpul primãverii. Roci: terenuri salifere,
Limonium gmelini, Juncus gerardi, Beckma- gleizate. Soluri: soloneþuri, solodii, bãltite
nnia eruciformis. în sezonul ploios.

Valoare conservativã: mare. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agro-


pyron elongatum au fost notate 32 specii
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: cormofite, majoritatea halofile. Vegetaþia este
Pholiurus pannonicus, Plantago tenuiflora. etajatã, speciile înalte depãºesc 80–100 cm,
Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus, realizând o acoperire de 50–60%. Alãturi
Plantago tenuiflora. Alte specii importante: de specia dominantã, Agropyron elonga-
Hordeum marinum, Puccinelia distans, tum, se mai dezvoltã: Puccinellia distans,
Artemisia santonicum, Limonium gmelini, Juncus gerardi, Artemisia santonicum, Agro-
Atriplex littoralis, Halimione verrucifera, pyron repens. Stratul inferior este mai bogat
în specii, dintre cele mai reprezentative sunt:
H. pedunculata, Scorzonera laciniata,
Atriplex littoralis, Camphorosma annua,
Myosurus minimus, Juncus gerardi,
Halimione verrucifera, Bupleurum tenuissi-
Zingeria pisidica, Beckmannia eruciformis,
mum, Salicornia prostrata, Suaeda mari-
Trifolium angulatum, T. retusum, T. fragi- tima, Taraxacum bessarabicum, Heleochloa
ferum, Rorippa kerneri, Cynodon dactylon. alopecuroides, Spergularia maritima, Trifo-
lium fragiferum.
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda,
Doltu 1980; Sanda et al. 1978; ªerbãnescu Valoare conservativã: moderatã-mare.
1965.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Redactat: A. Popescu. Agropyron elongatum, Puccinellia distans,

44
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Artemisia santonicum. Specii caracteristice: nentalã, T = 11,5–100C; P = 400–450 mm.


Agropyron elongatum, Puccinellia distans. Relief: teren plan, cu microdepresiuni, unde
Alte specii importante: Camphorosma apa stagneazã în timpul primãverii. Roci:
annua, Halimione verrucifera, Bupleurum terenuri salifere, nisipuri sau loessuri. Soluri:
tenuissimum, Salicornia prostrata, Limo- solonceacuri, cu concentraþie mare de
nium gmelini, Artemisia austraica, Tara- sãruri ºi cu umiditate în exces, primãvara.
xacum bessarabicum, Spergularia mari-
tima, Juncus gerardi, Trifolium fragiferum,
Structura: Fitocenoze edificate de plante
Plantago schwarzenbergiana, Poa bulbosa,
Achillea collina. obligatoriu halofile dintre care cele mai
cunoscute sunt: Salicornia prostrata,
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu Suaeda maritima, Bassia hirsuta, Aster
et al. 1981; Sanda, Popescu, Stancu 2001; tripolium ssp. pannonicus, Salsola soda,
ªerbãnescu 1965. Pauccinellia limosa, Halimione (Obione)
pedunculata. Toate acestea realizeazã
Redactat: A. Popescu. un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa
30 cm. Etajul inferior, de cele mai multe
ori întins pe sol, este realizat de speciile:
Spergularia salina, S. maritima, Cryspis
R1518 aculeatus, Aeluropus littoralis.
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Salicornia (europaea) prostrata ºi Valoare conservativã: mare.
Suaeda maritima
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Corespondenþe: Salicornia prostrata, Bassia hirsuta, Suaeda
NATURA 2000: 1310 Salicornia and maritima. Specii caracteristice: Salicornia
other annual colonising nud and sand patula, S. prostrata. Alte specii importante:
EMERALD: 15.A Continental salt steppe Petrosimonia triandra, Plantago maritima,
and marshes Limonium gmelini, Artemisia santonicum,
CORINE: 15.11 Glasswort Salicornia,
Taraxacum bessarabicum, Aeluropus litto-
Suaeda swards
PAL.HAB: 15.115211 Western Pontic ralis, Halimione pedunculata, Puccinellia
glasswort swards limosa, Lotus tenuis, Plantago tenuiflora,
EUNIS: E6.224 Western Pontic Aster tripolium ssp. pannonicus, Acorellus
solonchak communities pannonicus, Chenopodium glaucum, Atri-
Asociaþii vegetale: Salicornietum plex littoralis.
prostratae Soó (1947) 1964, Suaedeto –
Salicornietum patulae (Brulo et Furnari
1976) Gehu 1984.
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu
et al. 1980; ªerbãnescu 1965; Þopa 1939.

Rãspândire: Nisipuri maritime ºi conti- Redactat: A. Popescu.


nentale, puternic sãrãturate, terenuri sãrã-
turate din Câmpia Românã ºi Moldova
(Lunca Jijiei).

Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie


intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva
mii de m2 pânã la 4–5 ha.

Staþiuni: Altitudine: mici, de 3–4 m pânã


la 200–250 m, în Moldova. Clima: conti-

45
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Spergularia maritima, S. salina, Juncus


R1519
gerardi, Achillea setacea f. salina.
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Halimione (Obione) verrucifera Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu
et al. 1980; Sanda, Popescu, Nedelcu 1997;
Corespondenþe: Þopa 1939.
NATURA 2000: –
EMERALD: – Redactat: A. Popescu.
CORINE: –
PAL.HAB: 15 A2151 Western Pontic
Halimione scrub
EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrub R1520
Asociaþii vegetale: Halimionetum
Comunitãþi ponto-sarmatice
(Obionetum) verruciferae (Keller 1923)
Þopa 1939. cu Lepidium crassifolium ºi
Puccinellia limosa

Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei), Corespondenþe:


Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. NATURA 2000: –
EMERALD: –
Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2241 Sarmatic Lepidium
Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Clima: solonchak hollows
T = 10,5–9,50C; P = 450–500 mm. Relief: EUNIS: E6.2231 Western Pontic
teren plan cu mici excavaþii unde se adunã Puccinellia solonetz swards
Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio –
apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor Puccinellietum limosae (Rapaics 1927)
este mai mare. Roci: loess, depozite alu- Soó 1957.
viale, în lunci. Soluri: soloneþuri, soloncea-
curi sulfato-sodice, reavãne la suprafaþã
ºi umede în profunzime. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas
petece rãzleþe totalizând 2–3 ha, iar în
Structura: Deºi majoritatea speciilor Moldova maximum 4–5 ha.
componente sunt plante de talie micã ºi
mijlocie, putem diferenþia douã straturi Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Clima:
ale vegetaþiei. Stratul superior, de 30–35 cm, T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm. Relief:
este alcãtuit din: Halimione verrucifera, terenuri plane, cu mici adâncituri, unde apa
Artemisia santonicum, Camphorosma bãlteºte în timpul primãverii. Roci: loess,
annua, Puccinellia limosa, Petrosimonia
în Lunca Jijiei depozite aluviale, Soluri:
triandra, Aster tripolium, Limonium gmelini,
cernoziomuri sãrãturate, soluri aluviale sãrã-
Juncus gerardi, Achillea setacea.
turate, solonceacuri, lãcoviºti soloneþizate.
Valoare conservativã: mare.
Structura: Speciile componente sunt:
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa, Camphorosma annua,
Halimione verrucifera, Artemisia santo- Agropyron elongatum, Dianthus guttatus,
nicum, Puccinellia limosa. Specii caracte- Juncus gerardii, Kochia prostrata, Erysimum
ristice: Halimione verrucifera. Alte specii repandum, care alcãtuiesc etajul superior
importante: Camphorma annua, C. monspe- al fitocenozelor, cu acoperirea de 60–70%.
liaca, Aster tripolium, Petrosimonia triandra, Etajul inferior este realizat de specii scunde
Salicornia prostrata, Suaeda maritima, de 10–20 cm ºi care contribuie activ la
Limonium gmelini, Scorzonera canna, realizarea acoperirii generale. Din aceastã

46
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

categorie menþionãm: Spergularia maritima, Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze


S. salina, Lotus tenuis, Pholiurus panno- ocupã terenurile moderat sãrãturate,
nicus, Plantago tenuiflora, Trifolium fragi- inapte pentru agriculturã, cu suprafeþe de
ferum, Halimione pedunculata, Hordeum cel mult 2–3 ha (jud. Brãila, lunca Iencii,
hystrix, Cynodon dactylon, Centaurium Moldova, lunca Jijiei).
pulchellum.
Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi
Valoare conservativã: mare. Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de
Nord. Clima: temperatã, T = 11,5–100C;
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: P = 400–500 mm. Relief: terenuri plane cu
Puccinellia limosa, Lepidium crassifolium. mici denivelãri (microdepresiuni). Roci:
Specii caracteristice: Puccinellia limosa, depozite lutoase, loessuri (Moldova), alu-
Lepidium crassifolium, Camphorosma viuni (în Deltã). Soluri: solonceacuri sulfat-
annua. Alte specii importante: Agropyron clorurice, soloneþuri, lãcoviºti.
elongatum, Plantago maritima, Dianthus
guttatus, Lotus tenuis, Centaurium pulche- Structura: Fitocenozele sunt edificate de
llum, Spergularia maritima, Juncus gerardi, specii moderat halofile cu putere relativ
Puccinellia distans, Halimione peduncu- mare de fixare a substratului. Cele mai
lata, Hordeum histrix, Limonium gmelini, frecvente plante sunt: Puccinellia limosa,
Plantago maritima, Crypsis aculeata, P. convoluta, Aeluropus littoralis, Halimione
Heleochloa schoenoides. pedunculata, Taraxacum bessarabicum,
Carex distans, Atriplex littoralis, specii care
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Etajul
et al. 1984; Sanda, Popescu, Stancu 2001; inferior, bine reprezentat, este alcãtuit din
ªerbãnescu 1965; Þopa 1939. Spergularia salina, S. maritima, Cryspis
aculeatus, Scorzonera parviflora, Plantago
Redactat: A. Popescu. maritima.

Valoare conservativã: mare.


R1521
Comunitãþi ponto-sarmatice cu Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Puccinellia limosa ºi Plantago Puccinellia limosa, Artemisia santonicum.
maritima Speciile caracteristice: Puccinellia limosa.
Alte specii importante: Limonium gmelini,
Plantago maritima, Suaeda maritima,
Corespondenþe:
Juncus gerardi, Centaurium pulchellum,
NATURA 2000: –
C. spicatum, Rumex maritimus, Lactuca
EMERALD: –
CORINE: – tatarica, Agrostis pontica, Cynodon dacty-
PAL.HAB: 15.A2231 Sarmatic Puccinellia lon, Chenopodium glaucum, Triglochin
limosa hollows palustris, Juncus bufonius, Daucus gutta-
EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia tus, Silene conica.
solonetz swards
Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae
Rapaics ex Soó 1933.
Literaturã selectivã: Popescu et al. 1980;
Pop 2002; Sanda, Popescu, Barabaº 1998;
ªerbãnescu 1965; ªerbãnescu 1970; Þopa
Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia 1934.
Românã, Dobrogea, inclusiv pe litoral,
Moldova, lunca Jijiei. Redactat: A. Popescu.

47
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Valoare conservativã: mare.


R1522
Comunitãþi ponto-sarmatice
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
cu Plantago maritima ºi
Plantago maritima, Camphorosma annua.
Limonium gmelini
Speciile caracteristice: Plantago maritima,
Puccinellia limosa. Alte specii importante:
Corespondenþe: Halimione verrucifera, Lepidium cartila-
NATURA 2000: – gineum, Aster tripolium, Carex distans,
EMERALD: –
Taraxacum bessarabicum, Chenopodium
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2143 Western Ponto- glaucum, Crypsis aculeata, Juncus gerardi,
Caspian salt-grass swards Plantago schwerzenbergiana, Samolus
EUNIS: E6.222 Western Pontic saline valerandi, Scorzonera laciniata. Specii
meadows rare: Leuzea altaica, Serratula bulgarica,
Asociaþii vegetale: Plantaginetum
Chartolepis glatifolia.
maritimae Rapaics 1927.

Literaturã selectivã: Popescu et al.


Rãspândire: Terenuri sãrãturate din 1984; Sanda, Popescu, Nedelcu 1997;
Transilvania (Bãile Sãrate Turda), Muntenia ªerbãnescu 1965; Todor 1947–1948.
(Câmpia Bãrãganului), Moldova, Dobrogea,
Delta Dunãrii. Redactat: A. Popescu.

Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce


mai mici, deoarece, prin drenaje ºi spã-
lãri, sunt redate agriculturii. În Lunca
Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca
– Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha
sunt folosite ca pajiºti.

Staþiuni: Altitudine: 80–250 m; Clima:


T = 11–9,50C; P = 450–500 mm; Relief: teren
plan cu mici escavaþiuni ºi microdepre-
siuni unde se acumuleazã apã. Soluri: solo-
neþuri ºi solonceacuri, moderat sãrãturate,
cu exces de umiditate. În Transilvania
soluri gleice.

Structura: Speciile componente sunt de


diferite dimensiuni, unele depãºind 50–70 cm
cum sunt: Agropyron elongatum, Bolbo-
schoenus maritimus, Puccinellia limosa,
P. convoluta, Aster tripolium, Artemisia
santonicum, Limonium gmelini, L. meyeri.
Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus
littoralis, Halimione pedunculata, Plantago
maritima, Scorzonera parviflora. În Delta
Dunãrii (Sulina ºi Sf. Gheorghe) se dezvoltã
copios Plantago coronopus. La nivelul solu-
lui se întind speciile: Spergularia maritima,
Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima
S. salina, Salicornia prostrata etc.

48
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


R1523
Leuzea altaica, Scorzonera austriaca
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
var. mucronata, Peucedanum latifolium.
Leuzea (salina) altaica,
Specii caracteristice: Leuzea altaica,
Scorzonera austriaca var.
Scorzonera austriaca var. mucronata.
mucronata ºi Lepidium latifolium
Alte specii importante: Aster tripolium,
Lepidium latifolium, Plantago schwarzen-
Corespondenþe:
bergiana, Puccinellia limosa, Taraxacum
NATURA 2000: –
EMERALD: – bessarabicum, Agropyron elongatum,
CORINE: – Hordeum histrix, Scorzonera cana, Carex
PAL.HAB: 15.A2222 Sarmatic Leuzea distans, Juncus gerardi, Trifolium fragi-
altaica saline meadows ferum, Festuca pseudovina, Alopecurus
EUNIS: E6.2272 Sarmatic Leuzea altaica
saline meadows
pratensis, Rorippa sylvestris, Cynodon
Asociaþii vegetale: Scorzonero dactylon, Lotus corniculatus, Festuca pra-
mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda tensis, Poa pratensis. Cele douã specii
et Popescu 1997. caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera
austriaca var. mucronata sunt plante rare,
fiind semnalate, pânã în prezent numai din
Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la
aceste locuri. Specii endemice: Scorzonera
Costeºti, Frasinu, Spãtaru, Moldova de
austriaca var. mucronata.
Sud (Câmpia Covurluiului).

Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu, Literaturã selectivã: Monah 2001; Sanda,


2–3 ha în judeþul Galaþi. Popescu et al. 1978, 1997.

Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Clima:


T = 10,5–100C; P = 450–500 mm. Relief: Redactat: A. Popescu.
teren plan cu zone mai joase (microdepre-
siuni), cu apã în timpul primãverii ºi soluri
mai sãrãturoase vara. Roci: loess, depo-
zite aluviale. Soluri: soloneþuri, lãcoviºti R1524
sãrãturate. Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Iris halofila
Structura: Speciile dominante sunt cele
care formeazã etajul superior, acestea Corespondenþe:
fiind: Leuzea altaica, Lepidium latifolium,
NATURA 2000: –
Peucedanum latifolium, Aster tripolium ssp. EMERALD: –
pannonicum, Oenanthe silaifolia, Puccinellia CORINE: –
limosa, Agropyron elongatum, Carex PAL.HAB: 15.A2223 Sarmatic Iris halophila
distans, Juncus gerardi, Festuca pseudo- saline meadows
vina. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm EUNIS: E6.2273 Sarmatic Iris halophila
iar acoperirea de 80–90%. Etajul inferior, saline meadows
Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae
slab dezvoltat, este alcãtuit din speciile:
(Prodan 1939 n.n) I. ªerbãnescu 1965.
Scorzonera austriaca var. mucronata, Tara-
xacum bessarabicum, Hordeum histrix,
Scorzonera cana, Plantago schwarzen-
bergiana, Lotus tenuis. Rãspândire: Muntenia, în lunca Ialomiþei
între Urziceni ºi Slobozia, Moldova, în bazi-
Valoare conservativã: mare. nul inferior al Jijiei.

49
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca


R1525
Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova).
Pajiºti ponto-sarmatice de
Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima: Juncus gerardii
T = 10,5–100C; P = 500 mm. Roci: alu-
viuni, nisipuri. Soluri: soloneþuri, lãcoviºti Corespondenþe:
sãrãturate, nisipoase. NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows
EMERALD: 15.A Continental salt steppe
Structura: Iris halofila, este cea care reali- and salt marshes
CORINE: –
zeazã etajul superior, înalt de aproximativ PAL.HAB: 15.A2224 Sarmatic Juncus
40–45 cm. Alãturi de Iris halofila se mai gerardii saline meadows
dezvoltã Puccinellia limosa, Camphorosma EUNIS: E6.2274 Sarmatic Juncus gerardii
annua, Limonium gmelini, Artemisia santo- saline meadows
nicum, Daucus carota, Achillea setacea, Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii
Carex extensa. Etajul inferior este bine (Warming 1906) Nordh 1923.
reprezentat, fiind realizat de plantele scunde
de 5–15 cm, dintre care semnalãm:
Rãspândire: Banat, Muntenia (Bãrãgan),
Plantago tenuiflora, Bassia sedoides,
Moldova, Dobrogea (zona litoralã), Delta
Trifolium fragiferum, Cerastium dubium,
Dunãrii.
Taraxacum bessarabicum. În cadrul
fitocenozelor, pe terenurile slab sãrãtu- Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha.
rate, se dezvoltã speciile suportant halo-
file cum sunt: Poa pratensis, Plantago Staþiuni: Altitudine: 10–200 m; Clima:
media, Lamium amplexicaule, Bromus T = 11–9,50C; P = 450–600 mm; Relief:
commutatus, Dactylis glomerata, Rorippa teren plat; Roci: depozite argilo-lutoase,
sylvestris, Festuca pratensis, Agrostis uneori pe loessuri. Soluri: solonceacuri,
stolonifera. nisipuri sãrãturate, lãcoviºti cu concentraþie
de sãruri în profunzime.
Valoare conservativã: mare.
Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã,
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: cu acoperire de pânã la 90%, alcãtuitã din
Iris halofila, Scorzonera cana, Taraxacum speciile: Juncus gerardi, J. compressus,
bessarabicum. Specii caracteristice: Iris Crypsis aculeata, Puccinellia distans,
halofila, Trifolium retusum, Scorzonera Suaeda maritima, Carex distans, C. divisa,
cana. Alte specii importante: Puccinellia care alcãtuiesc etajul superior, înalt de
limosa, Bassia sedoides, Camphorosma 35 cm. În stratul inferior, se gãsesc spe-
annua, Artemisia santonicum, Limonium ciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus,
gmelini. Numeroasele plante mezofile care Hordeum marinum, Crypsis aculeata,
se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris Spergularia salina, S. maritima, Taraxa-
halofila indicã un proces de desalinizare cum bessarabicum, Lotus tenuis, Trifo-
a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de lium fragiferum.
luncã cu: Poa pratensis, Festuca pratensis,
Dactylis glomerata, Agrostis stolonifera. Valoare conservativã: mare.

Literaturã: Popescu, Sanda et Doltu 1980; Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Prodan 1939; Sanda, Popescu, Stancu Juncus gerardi, Puccinellia distans. Specii
2001; ªerbãnescu 1965. caracteristice: Juncus gerardi. Alte specii
importante: Carex distans, Aster tripolium,
Redactat: A. Popescu. Plantago cornuti, Taraxacum bessarabicum,

50
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Atriplex hastata, Bupleurum tenuissimum, Structura: Cele douã specii dominante,


Agropyron elongatum, Artemisia santo- Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium
nicum, Triglochin palustris, Plantago ssp. pannonicum, realizeazã etajul superior
maritima, Festuca pseudovina, Scorzonera al vegetaþiei, înalt de 35–40 cm. În cadrul
parviflora, Salicornia europaea, Suaeda fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia
maritima, Trifolium fragiferum, Teucrium santonicum, Acorellus pannonicus, Pucci-
scordium, Lotus tenuis, Juncus bufonius, nellia distans, P. limosa, Camphorosma
Agrostis stolonifera. annua, Juncus gerardi, Scorzonera parvi-
flora. Etajul inferior, bine reprezentat, are
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu, în componenþã speciile: Spergularia mari-
Sanda, 1976; Sârbu et al. 2000; ªerbãnescu tima, Suaeda maritima, Taraxacum bessa-
1965; Þopa 1934. rabicum, Trifolium fragiferum.

Redactat: A. Popescu. Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Triglochin maritima, T. palustris, Aster
R1526 tripolium ssp. pannonicum. Specii caracte-
Comunitãþi ponto-sarmatice cu ristice: Triglochin palustris, T. maritima,
Triglochin maritima, Aster Aster tripolium ssp. pannonicum, Pucci-
tripolium ssp. pannonicum, nellia limosa. Alte specii importante:
Scorzonera parviflora ºi Plantago cornuti, Scorzonera parviflora,
Peucedanum latifolium Juncus geradii, Acorellus pannonicus,
Taraxacum bessarabicum, Spergularia
Corespondenþe: maritima, Trifolium fragiferum, Campho-
NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows
rosma annua, Artemisia santonicum,
EMERALD: – Crypsis aculeata, Trifolium fragiferum,
CORINE: – Suaeda maritima.
PAL.HAB: 15.A1261 Transylvanian
arrow-grass sea-aster Saline meadows Literaturã selectivã: Sanda et Popescu
EUNIS: E6.2226 Western Pontic 1979; ªerbãnescu 1970; Þopa 1939.
arrowgrass sea-aster saline meadows
Asociaþii vegetale: Triglochineto mari-
Redactat: A. Popescu.
timae – Asteretum pannonici (Soó 1927)
Þopa 1939, Triglochineto palustris – Aster-
etum pannonici Sanda et Popescu 1979.

R1527
Rãspândire: Transilvania, Oltenia (Murta, Comunitãþi ponto-panonice cu
Dobreºti, Glavacioc), Muntenia (Caragele, Acorellus pannonicus
jud. Buzãu; Lunca Iencii, Lutu Alb, jud.
Brãila). Corespondenþe:
NATURA 2000: –
Suprafeþe: Circa 10 ha în total. EMERALD: –
CORINE: –
Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima: PAL.HAB: 15.141 Ponto-Pannonic Acorellus
T = 10,50C; P = 450–500 mm. Relief: teren communities
EUNIS: E6.231 Ponto-Pannonic Acorellus
plat, cu mici excavaþii, unde se acumuleazã
communities
apa în timpul sezoanelor umede. Roci: Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici
loess, nisipuri (în Oltenia). Soluri: lãco- Soó 1939.
viºti sãrãturate.

51
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Rãspândire: Sãrãturile din Banat, estul


R1528
Câmpiei Române, Delta Dunãrii, Moldova
de Nord.
Pajiºti pontice de Hordeum marinum

Corespondenþe:
Suprafeþe: Circa 40–50 ha.
NATURA 2000: –
EMERALD: –
Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. Clima: CORINE: –
T = 10,5–9,50C; P = 450–600 mm. Roci: PAL.HAB: 15.1463 Pontic Hordeum
în Câmpia Românã ºi Moldova: loess, în marinum swards
deltã: nisipuri maritime, aluviuni. Soluri: EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi
solonceacuri, lãcoviºti sãrãturate, cerno- I. ªerbãnescu 1965.
ziomuri sãrãturate, nisipuri maritime în
curs de fixare.
Rãspândire: Muntenia, Moldova, Dobrogea.
Structura: Specia dominantã Acorellus
pannonicus, este cea care realizeazã Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni
acoperirea de 75–85%, alãturi de aceasta reduse, de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha
se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum, pe terenurile secundar sãrãturate.
Salicornia europaea (prostrata), Sueda
maritima, Bassia sedoides. În micile exca- Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Clima:
vaþii, cu exces de umiditate, se dezvoltã: T = 10,5–9,50C; P = 450–600 mm. Relief:
Bolboschoenus maritimus, Rumex mariti- teren plan sau foarte lin înclinat. Roci: tere-
mus, Polygonum amphibium. O caracte- nuri salifere. Soluri: soloneþuri mai mult sau
risticã, pentru fitocenozele de pe insula mai puþin solodizate, umede primãvara ºi
Sacalin (Delta Dunãrii), este prezenþa uscate vara.
speciei Eleocharis parvula, specie rarã în
flora þãrii. Structura: Planta dominantã, Hordeum
marinum este scundã (10–15 cm) ºi reali-
Valoare conservativã: moderatã. zeazã stratul inferior al fitocenozelor
împreunã cu: Taraxacum bessarabicum,
Pholiurus pannonicus, Myosurus minimus,
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lotus tenuis, Plantago tenuiflora, Cerastium
Acorellus pannonicus, Crypsis aculeata. dubium, Trifolium ornithopodioides, Spergu-
Specii caracteristice: Acorellus pannonicus.
laria maritima, Trifolium fragiferum, T. retu-
Alte specii importante: Spergularia mari-
sum. Stratul superior este alcãtuit din specii
tima, Bassia sedoides, Puccinellia limosa,
înalte de 35–45 cm dintre care mai repre-
Chenopodium glaucum, Suaeda maritima,
zentative sunt: Artemisia santonicum, Carex
Salicornia europaea, Lactuca tatarica,
distans, Puccinellia distans, P. limosa, Atri-
Polygonum maritimum, Atriplex hastata,
plex littoralis, Aster tripolium, Limonium
Cyperus fuscus, Juncus bufonius, Trifolium
gmelini, Scorzonera cana, Juncus gerardi,
fragiferum, Rumex maritimus, Carex
Festuca pseudovina, Alopecurus pratensis,
pseudocyperus, Bolboschoenus maritimus,
Cynodon dactylon, Poa bulbosa, Atriplex
Scirpus triqueter.
tatarica.

Literaturã selectivã: Popescu et Sanda Valoare conservativã: moderatã.


1976; ªerbãnescu 1965; Þopa 1939.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Redactat: A. Popescu. Hordeum marinum, Puccinellia distans,

52
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Festuca pseudovina. Specii caracteristice: Structura: Hordeum hystrix ocupã


Hordeum marinum. Alte specii importante: terenurile lipsite de vegetaþie, umede în
Pholiurus pannonicus, Lotus tenuis, Tara- timpul primãverii, dar uscate în sezonul
xacum bessarabicum, Plantago tenuiflora, secetos. Specia caracteristicã formeazã
Artemisia santonicum, Puccinellia limosa, pajiºti scunde de circa 15 cm. Alãturi de
Aster tripolium, Limonium gmelini, Scorzo- Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus
nera cana, Alopecurus pratensis, Cynodon pannonicus, Cerastium dubium, Gypsophila
dactylon, Atriplex tatarica. muralis, Scleranthus annuus, Trifolium parvi-
florum, Camomilla recutita, Scorzonera
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu cana, Plantago tenuiflora, Lepidium rude-
et al. 1984; Sanda, Popescu 1990, 1991; rale, Trifolium retusum. Toate aceste plante
Þopa 1939. formeazã etajul inferior, care realizeazã o
acoperire relativ mare. Etajul superior este
Redactat: A. Popescu. format din puþine specii, dintre care mai
reprezentative sunt: Puccinellia limosa,
Alopecurus pratensis, Lolium perenne,
R1529 Limonium gmelini, Bromus hordeaceus,
Pajiºti ponto-panonice de Achillea collina.
Hordeum hystrix
Valoare conservativã: moderatã.
Corespondenþe:
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
Hordeum hystrix, Puccinellia limosa.
CORINE: – Specii caracteristice: Hordeum hystrix.
PAL.HAB: 15.A2135 Western Pontic Alte specii importante: Pholiurus panno-
Hordeum hystrix swards; nicus, Plantago tenuiflora, Artemisia santo-
EUNIS: E6.2235 Western Pontic Hordeum nicum, Lepidium ruderale, Kochia prostrata,
hystrix swards
Taraxacum bessarabicum, Scorzonera
Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis
(Soó 1933) Wendelberger 1943. cana, Carex stenophylla, Cerastium
dubium, Lotus angustissimus, Scleranthus
annuus.
Rãspândire: Transilvania, Criºana, Banat
ºi, în mai micã mãsurã, în Oltenia, Muntenia, Literaturã selectivã: Pop 1968, 2002;
Dobrogea ºi Moldova. Popescu et al. 1980; Sanda, Popescu 1973;
Pãun et Popescu 1974.
Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi
Banat. Redactat: A. Popescu.

Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii,


200 m în Criºana. Clima: T = 11,5–9,50C;
P = 350–650 mm. Relief: teren plan cu
microdenivelãri ºi microdepresiuni unde
se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale
mai concentrate. Roci: depozite salifere,
lãcoviºti. Soluri: soloneþuri mai mult sau
mai puþin solodizate, cu pH cuprins între
6,5–8. În profunzime sãrãturarea este
sulfo-sodatã, cu reacþie bazicã.

53
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


R1530
Festuca pseudovina, Artemisia santonicum,
Pajiºti ponto-panonice de Festuca
Achillea setacea, Limonium gmelini. Specii
pseudovina, Peucedanum officinale caracteristice: Festuca pseudovina, Arte-
ºi Artemisia santonicum ssp. patens misia santonicum ssp. patens, Peuce-
danum officinale. Alte specii importante:
Corespondenþe: Ranunculus pedatus, Lotus angusti-
NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes ssimus, Trifolium angulatum, T. striatum,
and salt marshes Carex stenophylla, Camphorosma annua,
EMERALD: 15.A Continental salt steppes
and salt marshes
Myosurus minumus, Lotus tenuis, Bupleu-
CORINE: – rum tenuissimum, Aster tripolium, Trifo-
PAL.HAB: 15.A114 East Pannonic lium fragiferum, Juncus gerardi, Hordeum
Petrosimonia-Artemisia salt steppes hystrix.
EUNIS: E6.2212 Western Pontic Artemisia-
Festuca steppes
Literaturã selectivã: Pop 2002; Sanda,
Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum
pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968, Popescu, Nedelcu 1997; Þopa 1939; Todor
Artemisio santonici – Festucetum 1948.
pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945.
Redactat: A: Popescu.
Rãspândire: Transilvania, Criºana, Banat,
Muntenia, Moldova.
R1531
Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha, în Pajiºti ponto-panonice de Festuca
rest mai reduse. pseudovina ºi Achillea collina
Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Clima:
Corespondenþe:
T = 10–9,50C; P = 600–700 mm. Relief:
pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. NATURA 2000: 1530* Pannonic salt
steppes and salt marshes
Roci: roci salifere, loess în Moldova ºi
EMERALD: 15.A. Continental salt steppes
Muntenia. Soluri: lãcoviºti, soloneþuri slab and salt marshes
sãrãturate, umede primãvara, aride vara. CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2111 Western Pontic
Structura: Fitocenoze halofile în compo- Achillea-Festuca steppes
nenþa cãrora participã speciile moderat EUNIS: E6.2211 Western Pontic Achillea-
pânã la slab halofile, cum sunt: Festuca Festuca steppes
pseudovina, Peucedanum officinale, Arte- Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum
pseudovinae Soó (1933) corr. Borhidi 1996.
misia santonicum ssp. patens, Achillea
setacea, Limonium gmelini, Ranunculus
pedatus, Lotus angustissimus, Trifolium Rãspândire: Criºana, Banat, Muntenia,
striatum, Bupleurum tenuissimum, care
Moldova, Dobrogea ºi Delta Dunãrii.
realizeazã stratul superior al vegetaþiei.
Plantele scunde sunt numeroase ºi
întocmesc stratul inferior, dintre acestea Suprafeþe: Pe islazurile, din luncile
menþionãm: Trifolium angulatum, Plantago Cãlmãþuiului ºi Jijiei, ocupã suprafeþe de
schwerzenbergiana, Rorippa kerneri, 10–15 ha.
Trifolium fragiferum, Hordeum hystrix,
Taraxacum bessarabicum. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m, în zona
Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud.
Valoare conservativã: moderatã. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m.

54
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Clima: T = 11–9,50C; P = 400–500 mm.


R1532
Relief: terenuri plane sau cu pante foarte
Comunitãþi dacice slab halofile cu
uºor înclinate. Roci: depozite salifere,
gleizate. Soluri: soloneþuri deficitare hidric.
Aster sedifolius ºi Peucedanum
officinale
Structura: Etajul superior, de 35–40 cm
este dominat de Festuca pseudovina, în Corespondenþe:
amestec cu Artemisia santonicum iar pe NATURA 2000: –
islazurile dintre Brãila ºi Galaþi, dominã EMERALD: –
CORINE: –
Artemisia pontica. Alãturi de acestea mai PAL.HAB: 15.A2114 Western Pontic
notãm: Achillea collina, Trifolium strictum, Peucedanum-Festuca salt steppes
Puccinellia limosa, Scorzonera cana, EUNIS: E6.2214 Western Pontic
Petrosimonia triandra. Cel de al doilea Peucedanum-Festuca salt steppes
etaj este realizat din plante mai scunde Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum
(puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Pop
cum sunt: Gypsophila muralis, Arenaria
1968, Peucedano – Festucetum
serpyllifolia, Lotus tenuis, Erodium cicuta- pseudovinae (Rapaics 1927) I. Pop 1968.
rium. O notã aparte oferã fitocenozele de
Festuca pseudovina de la Policior, Pâclele,
judeþul Buzãu, în împrejurimile vulcanilor Rãspândire: Transilvania, Criºana, Banat.
noroioºi, unde vegeteazã specia Nitraria
schoberi, plantã foarte rarã în flora
Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite,
României, cunoscutã la noi numai din
ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha.
aceste locuri. Alãturi de aceasta se mai
dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana,
P. cornuti, iar spre periferie se instaleazã Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Clima:
vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – T = 10,0–9,00C; P = 600–700 mm. Roci:
Brometea. depozite solifere. Soluri: solonceacuri,
soluri gleice.
Valoare conservativã: mare.
Structura: Speciile dominante: Aster sedi-
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: folius ºi Peucedanum officinale realizeazã
Festuca pseudovina, Achillea setacea, etajul superior împreunã cu Aster linosyris,
Artemisia santonicum. Speciile caracte- Scorzonera cana, Bupleurum tenuissimum,
ristice: Festuca pseudovina, Artemisia Festuca pseudovina, Achillea collina. Spe-
santonicum. Alte specii importante: Pucci- ciile componente sunt puþin numeroase ºi
nellia limosa, Camphorosma monspe- realizeazã o acoperire slabã (60–65%).
liaca, C. annua, Lotus angustissimus, Trifo-
lium angulatum, T. micranthum, Plantago Valoare conservativã: mare.
schwarzenbergiana, Aster sedifolius, Carex
stenophylla, Kochia prostrata, Bupleurum Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
tenuissimum, Hordeum marinum. Specii Aster sedifolius, Peucedanum officinale,
rare: Nitraria schoberi. Festuca pseudovina. Specii caracteristice:
Festuca pseudovina, Peucedanum offici-
Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1982; nale. Alte specii importante: Bupleurum
Pop 2002; Sanda, Popescu et Stancu 2001; tenuissimum, Aster linosyris, Achillea
ªerbãnescu 1965. collina, Potentilla argentea, Scorzonera
cana, Poa pratensis, Alopecurus pratensis,
Redactat: A. Popescu. Lotus corniculatus.

55
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Literaturã selectivã: Kovács 1965; Pop nisipoase (în Delta Dunãrii). Soluri: nisipuri
1968, 2002; Sanda, Popescu, Nedelcu umede, slab sãrãturate, în curs de fixare.
1997.
Structura: Specia dominantã este o plantã
Redactat: A. Popescu. termofilã, mediteraneanã, puþin rãspânditã
în România, numai pe litoralul Mãrii Negre.
Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni
în compoziþia cãrora participã speciile:
R1533 Puccinellia distans, Chenopodium glau-
Pajiºti ponto-mediteraneene de cum, Atriplex hastata, Aster tripolium,
Polypogon monspeliensis Spergularia media, Trifolium fragiferum,
Cynodon dactylon. În Delta Dunãrii, la
Corespondenþe:
Sulina în fitocenoze mai apar, în puþine
exemplare: Plantago maritima, P. coro-
NATURA 2000: –
nopus, Juncus gerardi, Acorellus panno-
EMERALD: –
CORINE: –
nicus, Sonchus arvensis.
PAL.HAB: –
EUNIS: – Valoare conservativã: mare.
Asociaþii vegetale: Polypogonetum
monspeliensis Morariu 1957. Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Polypogon monspeliensis, Pucci-
nellia distans. Specii caracteristice:
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre, Delta Polypogon monspeliensis. Alte specii
Dunãrii, pe nisipuri maritime. importante: Chenopodium glaucum, Juncus
gerardi, Cynodon dactylon, Bolboschoenus
Suprafeþe: 5–6 ha. maritimus, Schoenoplectus triqueter,
S. tabernaemontani, Plantago maritima.
Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. Clima:
T =11–10,50C; P = 400 mm. Relief: teren Literaturã selectivã: Morariu 1957, 1970;
plan cu mici denivelãri, microdepresiuni Popescu et al. 1980, 1997.
cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai
ridicatã. Substrat: nisipuri marine, aluviuni Redactat: A. Popescu.

56
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.4. Dune ºi plaje de nisip litorale (16)

nilor, se instaleazã Convolvului persicus,


R1601 precum ºi Bromus tectorum, Secale
Comunitãþi vest pontice cu Cakile sylvestre, Convolvulus lineatus, Salsola
maritima ssp. euxina ºi Argusia kali ssp. ruthenica.
sibirica
Valoare conservativã: mare.
Corespondenþe:
Compoziþie floristicã: Speciile edifica-
NATURA 2000: 1210 Annual vegetation toare: Cakile maritima ssp. euxina, Atriplex
of drift lines hastata, Crambe maritima. Specii caracte-
EMERALD: 16.3 Humid – dune slacks ristice: Cakile maritima ssp. euxina,
CORINE: 16.12 Sand beach annual Polygonum maritimum, Argusia sibirica,
communities
Atriplex hastata. Alte specii importante:
PAL.HAB: 16.1232 Pontic sand beach
Eryngium maritimum, Suaeda maritima,
annual communities
EUNIS: B1.132 Pontic sand beach
Salicornia prostrata, Bassia hirsuta,
annual communities Elymus sabulosus, Agropyron junceum
Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – ssp. bessarabicum, Centaurea arenaria,
Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999, Euphorbia sequierana, Secale sylvestre,
Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Gypsophila trichotoma, Aeluropus littoralis,
Popescu et Sanda 1975. Bromus tectorum. Specii endemice: Agro-
pyron junceum ssp. bessarabicum.

Râspândire: Litoralul Mãrii Negre, de la Literaturã selectivã: Popescu et Sanda


Sulina pânã la Vama Veche. 1978, Sanda, Popescu et Stancu 2001.

Suprafeþe: În zonele amenajate, supra- Redactat: A. Popescu.


feþele sunt de 300–500 m2, iar în Delta
Dunãrii (Sf. Gheorghe, Sulina) acestea
depãºesc 2–3 ha.
R1602
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– Comunitãþi vest-pontice cu Elymus
10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren (Leymus) sabulosus ºi Artemisia
plat, în lungul litoralului. Roci: depozite nisi- (arenaria) tschernieviana
poase, marine. Soluri: nisipuri nefixate, perio-
dic spãlate de valuri ºi puternic vântuite.
Corespondenþe:
Structura: Fitocenozele sunt edificate NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting
de Argusia (Tournefortia) sibirica, Cakile dunes
EMERALD: 16.2. Dunes
maritima, Eryngium maritimum, Salsola
CORINE: 16.211 Embryonic dunes
soda, Crambe maritima, Polygonum mari- PAL.HAB: 16.2124 – Pontic wihte dunes
timum. Ocupã nisipurile litorale nefixate EUNIS: B1.313 Pontic embryonic dunes
de la nord de Mamaia, inclusiv Grindul Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei
Chituc, precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina, Morariu 1957, Artemisietum tschernievianae
Sf. Gheorghe). Pe falezele mai înalte (arenariae) Popescu et Sanda 1977, Agropy-
(Agigea, Eforie Nord) cu nisipuri în curs retum juncei (Br.-Bl. et De L. 1936) Tx. 1952.
de fixare, nespãlate de valuri în timpul furtu-

57
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Rãspândire: Nisipurile maritime, litoralul


Mãrii Negre. R1603
Comunitãþi vest-pontice cu Carex
Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a colchica ºi Ephedra distachya
plajelor, precum ºi construcþiile industriale
de la Capu Midia, au redus suprafeþele la Corespondenþe:
câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult
NATURA 2000: –
2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã).
EMERALD: –
CORINE: –
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– PAL.HAB: 16.22B121 North-Western
10,50C; P = 400–500 mm. Relief: dune Pontic Ephedra – Carex fixed dunes
maritime. Roci: depozite nisipoase, uneori EUNIS: B1.4B1 Western Pontic fixed dunes
cu roci calcaroase în profunzime. Soluri: Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum
nisipuri nefixate sau în curs de fixare, sãrã- colchicae (Prodan 1939 n.n. Morariu 1959)
turate, foarte uscate. Sanda et Popescu 1973 (Syn.: As. de
Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan
Structura: Fitocenozele sunt structurate 1939) Morariu 1959).
pe douã etaje: cel mai scund este format
din specii anuale cum sunt: Bromus tecto-
rum, Secale sylvestre, Plantago arenaria, Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea),
Apera maritima, care folosesc umiditatea Delta Dunãrii (Grindul Letea).
nisipului din timpul primãverii, ºi îºi încheie
ciclul vegetativ la instalarea sezonului
secetos. Alãturi de speciile anuale, încep Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha, la Letea
sã se instaleze ºi unele plante psamofile, 10 ha.
perene, cum sunt: Elymus (Leymus) sabu-
losus, Agropyrum junceum, Centaurea Staþiuni: Dune maritime semifixate. Alti-
arenaria, Gypsophila trichotoma, Artemisia
tudine: 2–5 m. Clima: T = 11–10,50C; P =
tschernieviana (arenaria), Corispermum
350–400 mm. Substrat: loess (la Agigea),
nitidum, Eryngium maritimum, care alcã-
tuiesc etajul superior al vegetaþiei. nisipuri maritime în deltã. Soluri: nisipuri
slab sãrãturate, deficitare în apã.
Valoare conservativã: foarte mare.
Structura: Vegetaþia este structuratã pe
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: douã etaje ºi anume: cel superior este
Elymus sabulosus, Artemisia tschernie-
format din speciile: Carex colchica, Sca-
viana (arenaria), Agropyron junceum.
biosa argentea, Ephedra distachya, Silene
Specii caracteristice: Artemisia tschernie-
viana (arenaria), Elymus sabulosus, Agro- otitis, Secale sylvestre, Festuca beckeri,
pyron junceum. Alte specii importante: Stachys patula, Elymus sabulosus, Salvia
Centaurea arenaria, Gypsophila tricho- verticillata, Euphorbia sequierana, Silene
toma, Eryngium maritimum, Cakile mari- borysthenica, Medicago falcata, Holo-
tima ssp. euxina, Secale sylvestre, Astro- schoenus vulgaris, Astragalus varius,
daucus littoralis, Euphorbia sequierana, Verbascum banaticum, Melica ciliata,
Bromus tectorum, Salsola soda, Crambe Seseli tortuosum, Salvia aethiopis.
maritima. Etajul inferior, alcãtuit din numeroase specii
este totuºi mai slab închegat. Speciile
Literaturã selectivã: Morariu 1957;
Morariu 1959; Popescu, Sanda, Doltu, mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum,
1980; Popescu, Sanda, Oroian 1997; Plantago arenaria, Siderites montana,
Sanda, Popescu, Nedelcu 1997. Thlaspi perfoliatum, Poa bulbosa, Bromus
tectorum, Alyssum hirsutum. Dintre briofite
Redactat: A. Popescu. a fost semnalat Polytrichum piliferum.

58
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya

Valoare conservativã: foarte mare.


R1604
Pajiºti vest-pontice de Stipa
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: borysthenica ºi Koeleria glauca
Carex colchica, Ephedra distachya. Specii
caracteristice: Alyssum borzeanu, Carex Corespondenþe:
colchica, Ephedra distachya. Specii dife- NATURA 2000: –
renþiale locale: Silene borysthenica. Alte EMERALD: –
CORINE: –
specii importante: Scabiosa argentea, Medi-
PAL.HAB: 16.22B1 Western Pontic fixed
cago falcata var. filifolia, Silene conica, dunes
Astragalus varius, Euphorbia sequierana, EUNIS: –
Stachys patula, S. recta, Melica ciliata, Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae –
Stipetum borysthenicae Popescu et
Agropyron pectiniforme, Seseli tortuosum,
Sanda 1987.
Marrubium peregrinum, Xeranthemum
annum, Secale sylvestre, Elymus sabulo-
sus. Specii endemice: Alyssum borzea- Rãspândire: Delta Dunãrii, pe dunele în
num. curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic,
Hasmacul Mare, Dâmbul lui Bãlan).
Literaturã selectivã: Morariu 1959;
Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha.
Popescu et al. 1984, 1997; Prodan 1939.
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 110C;
Redactat: A. Popescu. P = 350–400 mm. Relief: dune maritime.

59
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Roci: nisipuri maritime pe substrat alu-


R1605
vionar. Soluri: nisipuri semifixate.
Comunitãþi vest-pontice cu Secale
Structura: Majoritatea speciilor sunt sylvestre, Apera maritima ºi
caracteristice alianþei Festucion vaginatae, Bromus tectorum
dintre care mai reprezentative sunt: Stipa
borysthenica, Artemisia campestris, Sca- Corespondenþe:
biosa argentea, Elymus sabulosus, plante NATURA 2000: –
ce realizeazã etajul superior al vege- EMERALD: –
taþiei. Etajul inferior este bine reprezentat CORINE: –
PAL.HAB: 16.1232 Pontic sand beach
de speciile: Secale sylvestre, Carex
annual communities
colchica, Dianthus polymorphus, Fumana EUNIS: B1.132 Pontic sand beach annual
procumbens, Ephedra distachya, Asperula communities
setulosa, Centaurea arenaria, Seseli tortuo- Asociaþii vegetale: Secali sylvestri –
sum, Helichrysum arenarium. Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu
1959, Aperetum maritimae Popescu et
Valoare conservativã: foarte mare. al. 1980.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral


Stipa borysthenica, Koeleria glauca. Specii ºi Delta Dunãrii, Moldova (Hanu Conachi)
caracteristice: Stipa borysthenica, Koeleria ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat).
glauca. Diferenþiale locale: Fumana
procumbens, Ephedra distachya, Syrenia
Suprafeþe: Circa 20–30 ha.
montana. Alte specii importante: Apera
maritima, Artemisia campestris, Carex
Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. Clima:
colchica, Euphorbia sequierana, Dianthus
T = 11–100C; P = 400–550 mm. Relief: dune
polymorphus, Asperula setulosa, Kochia
în diferite stadii. Roci: depozite nisipoase.
laniflora, Seseli tortuosum, Astragalus
varius, Tragopogon floccosus, Gypsophila Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare,
perfoliata, Corispermum nitidum, Linum deficitare în apã.
austriacum, Medicago falcata. Specii rare:
Ephedra distachya, Fumana procumbens, Structura: Fitocenozele de plante anuale
Syrenia montana. de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate
în specii dar nu realizeazã o acoperire
Literaturã selectivã: Popescu et al. 1980, mai mare de 60–65%. Speciile cele mai
1997; Popescu, Sanda 1987. frecvente sunt: Secale sylvestre, Apera
spica-venti ssp. maritima, Bromus tectorum,
Redactat: A. Popescu. Gypsophila trichotoma, Plantago arenaria,
Euphorbia seguierana, Koeleria glauca,
Achillea ochroleuca, Asperula setulosa,
Corispermum nitidum, Gypsophila pani-
culata, Tragopogon floccosus, Festuca
beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al
fitocenozelor. Speciile de talie mai mare
sunt: Centaurea arenaria, Stachys nitens,
Scabiosa argentea, Dianthus polymorphus,
Onobrychis arenaria, Syrenia canna,
Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul
superior al vegetaþiei.

60
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Valoare conservativã: foarte mare.


R1606
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Comunitãþi vest-pontice cu Salix
Secale sylvestre, Apera maritima, Bromus rosmarinifolia ºi Holoschoenus
tectorum. Specii caracteristice: Secale vulgaris
sylvestre, Apera maritima, Bromus tecto-
rum, Achillea ochroleuca. Pentru fitoce- Corespondenþe:
nozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks
Alyssum borzeanum, Convolvulus persicus. EMERALD: –
Alte specii mai importante: Plantago are- CORINE: 16.25 Dune thichets
naria, Gypsophila trichotoma, G. paniculata, PAL.HAB: 16.25 Dune thichets
Euphorbia seguierana, Thymelaea passe- EUNIS: B1.61 Coastal dune thichets
rina, Cynodon dactylon, Syrenia cana, Asociaþii vegetale: Saliceto
Astragalus virgatus, Festuca beckeri, (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum
Artemisia campestris, Stachys nitens. Specii vulgaris Mititelu et al. 1973.
endemice ºi rare: Alyssum borzeanum,
Convolvulus persicus.
Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman,
Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1973; Letea, Sulina), Moldova (Hanu Conachi,
Popescu, Sanda, Doltu 1980. jud. Galaþi).

Redactat: A. Popescu. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse,


circa 2–3 ha.

Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip


nefixate sau în curs de fixare, deficitare
în umiditate. Altitudine: 5–80 m. Clima:
T = 10,5(110)–9,50C; P = 400–550 mm.
Substrat: nisipuri. Soluri: nisipuri nefixate,
deficitare în umiditate, foarte slab sãrã-
turate (în Delta Dunãrii).

Structura: Etajul superior este realizat de


speciile: Salix rosmarinifolia, Holoschoenus
vulgaris, Calamagrostis epigeios, Chryso-
pogon gryllus, Syrenia cana, Euphorbia
sequierena. Etajul secund este format
din speciile: Apera maritima, Gypsophila
paniculata, Asperula setulosa, Tragopogon
floccosus, Secale sylvestre, Festuca beckeri,
Koeleria glauca, Minuartia viscosa.

Valoare conservativã: foarte mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Salix rosmarinifolia, Holoschoenus vulgaris,
Calamagrostis arundinacea. Specii caracte-
ristice: Salix rosmarinifolia, Holoschoenus
vulgaris. Alte specii importante: Gypsophila
Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu paniculata, Asperula setulosa, Tragopogon
Secale sylvestre, Apera maritima ºi Bromus tectorum
floccosus, Secale sylvestre, Euphorbia

61
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

sequierana, Festuca beckeri, Koeleria littoralis, Holoschoenus vulgaris, Agropyron


glauca, Viola kitaibeliana, Minuartia viscosa. junceum, Cirsium alatum, care alcãtuiesc
Specii rare: Tragopogon floccosus. stratul superior al vegetaþiei. Speciile mai
scunde (10–20 cm) care formeazã etajul
Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1973; inferior sunt: Pulicaria dysenterica, Orchis
Popescu et al. 1980; Popescu et al. 1997.
laxiflora ssp. elegans, Teucrium scordium,
Plantago maritima, Taraxacum bessara-
Redactat: A. Popescu.
bicum, Centaurium pulchellum, Samolus
valerandii, Cynodon dactylon, Gypsophila
trichotoma, Merendera sobolifera.
R1607
Comunitãþi vest-pontice cu Valoare conservativã: foarte mare.
Schoenus nigricans
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Corespondenþe: Schoenus nigricans, Teucrium scordium,
NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall Agrostis pontica. Specii caracteristice:
humid herb grasslands of the Molinio – Schoenus nigricans, Carex distans. Alte
Holoschoenion specii importante: Artemisia santonicum,
EMERALD: 37.4 Mediterranean tall humid Festuca arundinacea, Plantago maritima,
herb grasslands
Aster tripolium, Lythrum salicaria, Orchis
CORINE: –
PAL.HAB: 16.22B1 Western Pontic fixed laxiflora ssp. elegans, Mentha arvensis,
dunes Agrostis pontica, Centaurium pulchellum,
EUNIS: B1.4B1 Western Pontic fixed dunes Samolus valerandi, Juncus maritimus, J.
Asociaþii vegetale: Schoenetum littoralis, Cynodon dactylon, Gypsophila
nigricantis (All. 1922) W. Koch 1926.
trichotoma, Daucus guttatus ssp. zahariadi,
Merendera sobolifera, Cirsium alatum.
Specii rare: Merendera sobolifera.
Rãspândire: Nisipurile maritime de pe
litoralul Mãrii Negre, între Mamaia ºi
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda
Nãvodari, Delta Dunãrii pe Grindul
1975; Popescu, Sanda, Doltu 1980.
Sãrãturile.
Redactat: A. Popescu.
Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici, de câte
500–1000 m2, totalizând 8–10 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 10,50C; R1608


P = 400 mm. Substrat: nisipuri maritime. Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus
Soluri: nisipuri sãrãturoase, de origine alba ºi Plantago arenaria
marinã.
Corespondenþe:
Structura: Fitocenozele de Schoenus NATURA 2000: –
EMERALD: 16.2 Dunes
nigricans, de pe nisipurile maritime sunt CORINE: –
alcãtuite din specii halofile ºi suportant halo- PAL.HAB: 16.2124 Pontic white dunes
file cum sunt: Schoenus nigricans, Carex EUNIS: B1.324 Pontic white dunes
distans, Lythrum salicaria, Sonchus arven- Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum
albi R. Tx. 1947 subas. plataginetosum
sis, Calamagrostis epigeios, Festuca arundi- arenariae Popescu et Sanda 1980.
nacea, Artemisia santonicum, Juncus

62
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul


R1609
Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina,
Sf. Gheorghe). Comunitãþi vest-pontice cu
Scabiosa argentea (ucranica)
Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari, Capul
Midia) ca ºi la Sf. Gheorghe ocupã circa Corespondenþe:
25–30 ha. NATURA 2000: –
EMERALD: 16.2. Dunes
Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Clima: T = 11– CORINE: –
10,50C; P = 350–500 mm. Relief: teren PAL.HAB: 16.22B1 Western Pontic fixed
dunes
vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni.
EUNIS: B1.4B1 Western Pontic fixed dunes
Roci: nisipuri maritime, periodic spãlate Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae –
de valurile puternice. Soluri: nisipuri mari- Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch
time în curs de fixare cu vegetaþie slabã 1965, Scabioso argenteae – Artemisietum
dar cu acumulãri de materiale organice campestris Popescu et Sanda 1987.
depozitate de vânt în spaþiile joase dintre
dune. Umiditate deficitarã pe ridicãturile
de nisip ºi moderatã în microdepresiunile Rãspândire: Delta Dunãrii, pe dune mari-
dintre dune. time în curs de fixare.

Suprafeþe: 40–50 ha.


Structura: Melilotus alba se dezvoltã
luxuriant în interdunele de pe litoralul
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–
nostru, precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. 10,50C; P = 400–450 mm. Relief: dune în
Gheorghe, Sulina, Sfiºtovca) atingând curs de fixare. Roci: nisipuri maritime.
înãlþimea de circa 1,5 m, realizând o aco- Soluri: nisipuri în curs de fixare, deficitare
perire de 60–70%. În etajul superior se în umiditate.
mai dezvoltã: Centaurea arenaria, Elymus
sabulosus, Artemisia tschernieviana, Structura: Fitocenozele cuprind un numãr
Holoschoenus vulgaris. Etajul inferior relativ mare de specii (peste 60 de taxoni),
este realizat de numeroase specii dar cu dar densitatea acestora este redusã, aco-
densitate redusã. Dintre acestea mai perirea nedepãºind 75%. Etajul superior,
reprezentative sunt: Plantago arenaria, de 45–50 cm, este realizat de: Scabiosa
Gypsophila (perfoliata) trichotoma, Corisper- argentea, Euphorbia seguierana, Syre-
mum marschallii, Silene conica, Secale nia montana, Dianthus polymorphus,
sylvestre, Salsola soda, Agrostis pontica. Centaurea arenaria, Consolida regalis,
Stipa borysthenica ssp. sabulosa, Artemisia
Valoare conservativã: moderatã. campestris, Elymus sabulosus. Stratul
inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: înãlþime, dintre care menþionãm: Carex
colchica, Secale sylvestre, Polygonum
Melilotus alba, Gypsophila perfoliata,
arenarium, Festuca beckeri, Bromus tecto-
Corispermum marschallii. Specii caracte-
rum, Minuartia setacea, Koeleria glauca,
ristice: Melilotus alba, Secale sylvestre. Helichrysum arenarium, Gypsophila tricho-
Alte specii importante: Elymus sabulosus, toma, Seseli arenarium.
Cynodon dactylon, Cakile maritima, Argusia
sibirica, Sonchus arvensis, Salsola soda. Valoare conservativã: mare.

Literaturã: Popescu, Sanda 1978; Popescu Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


et al. 1980. Carex colchica, Artemisia campestris,
Scabiosa argentea, Festuca beckeri ssp.
Redactat: A. Popescu. arenicola. Specii caracteristice: Carex

63
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

colchica, Scabiosa argentea, Artemisia Structura: Specia dominantã, Calama-


campestris. Alte specii importante: grostis epigeios, este plantã mare, peste
Euphorbia seguierana, Syrenia montana, 1 metru înãlþime, ºi alcãtuieºte stratul supe-
Secale sylvestre, Polygonum arenarium, rior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia
Dianthus polymorphus ssp. bessarabicus, tschernieviana, Holoschoenus vulgaris,
Centaurea arenaria, Minuartia setacea, Lythrum virgatum, Festuca arundinacea
Helichrysum arenarium, Gypsophila ssp. orientalis. Stratul inferior este format
trichotoma, Seseli arenarium, Asperula din specii de talie mai micã, dintre care mai
setulosa. Specii rare: Convolvulus persicus, reprezentative sunt: Apera spica venti ssp.
Fumana procumbens, Ephedra distachya, maritima, Agrostis pontica, Carex distans,
Syrenia montana. Sonchus arvensis, Teucrium scordium,
Cynodon dactylon.
Literaturã selectivã: Krausch 1965;
Popescu, Sanda, Doltu 1980; Popescu, Valoare conservativã: moderatã.
Sanda, Oroian 1997.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Redactat: A. Popescu. Calamagrostis epigeios, Artemisia tscher-
nieviana, Holoschoenus vulgaris. Specii
caracteristice: Calamagrostis epigeios,
R1610 Holoschoenus vulgaris. Alte specii
importante: Inula salicina, Apera spica
Pajiºti vest-pontice de
venti ssp. maritima, Agrostis pontica, Bro-
Calamagrostis epigeios ºi mus tectorum, Carex distans, Sonchus
Holoschoenus vulgaris arvensis, Lythrum virgatum, Teucrium
scordium, Cynodon dactylon, Potentilla
Corespondenþe: reptans, Festuca arundinacea ssp.
NATURA 2000: – orientalis.
EMERALD: –
CORINE: – Literaturã selectivã: Popescu, Sanda
PAL.HAB: 16.22B123 North-Western 1976; Popescu, Sanda, Doltu 1980;
Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes Popescu, Sanda, Oroian 1997.
EUNIS: B1.4B12 Northwestern Pontic
fixed dunes
Redactat: A. Popescu.
Asociaþii vegetale: Holoschoeno –
Calamagrostetum epigeios Popescu et
Sanda 1978 (Syn.: Calamagrostetum
epigeios Eggler 1933 subas. arenosum
Popescu et Sanda 1976). R1611
Comunitãþi vest-pontice cu
Petasites spurius
Rãspândire: Dobrogea, pe nisipurile lito-
rale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari, Delta
Corespondenþe:
Dunãrii pe grindurile Letea, Caraorman,
Sãrãturile. NATURA 2000: –
EMERALD: –
Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. CORINE: –
PAL.HAB: 16.12334 Pontic sand beach
Petasites communities
Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Clima: T = 11–
EUNIS: B1.4B12 Northwestern Pontic fixed
100C; P = 350–450 mm. Relief: terenuri dunes
plane ºi cu unele microdepresiuni unde se Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum
acumuleazã mai multã umezealã. Roci: spuriae (Borza 1931 n.n.) Dihoru et
nisipuri maritime, iar în Delta Dunãrii, Negrean 1976.
aluviuni nisipoase secundar sãrãturate.

64
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Gheorghe ºi mai ales la Ciotic, Petasites


Dunãrii: Sulina, Sfântu Gheorghe, Ciotic. spurius dominã fitocenozele, iar Argusia
sibirica lipseºte, fapt pentru care a fost
Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha, suprafaþa separatã subasociaþia petasitetosum
este în creºtere deoarece Petasites este spuriae Popescu et al. 1987.
în continuã expansiune.
Valoare conservativã: moderatã.
Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Clima: T = 11–
10,50C; P = 350–400 mm. Relief: Dune Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
maritime în curs de fixare. Roci: nispuri Petasites spurius, Gypsophila trichotoma,
maritime. Soluri: nisipuri sãrãturate, de ori- Apera maritima. Specii caracteristice: Peta-
gine marinã, umede în locurile depre- sites spurius, Argusia sibirica. Alte specii
sionare ºi uscate pe dune. importante: Secale sylvestre, Plantago
arenaria, Rumex dentatus ssp. halacsyi,
Structura: Comunitãþile de Petasites Bromus tectorum.
spurius sunt într-o continuã expansiune
în Delta Dunãrii. Cele de la Sulina se Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean
dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca 1976; Popescu et al. 1998; Sanda, Popescu,
specie codominantã Argusia sibirica cu Barabaº 1998.
rare exemplare de Secale sylvestre, Apera
maritima, Bromus tectorum. La Sfântu Redactat: A. Popescu.

65
2.2. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2)

2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22)

gracilis, Chara brauni, Tolypella syncarpa,


R2201
Lychnothamnus barbatus, Chara aspera,
Comunitãþi danubiene cu C. tomentosa, C. fragilis, C. vulgaris. La
Chara tomentosa, Nitella gracilis, suprafaþa apei se dezvoltã, în puþine
Nitellopsis obtusa ºi exemplare, specii natante, nefixate cum
Lychnothamnus barbatus sunt: Lemna minor, L. trisulca, Spirodela
polyrhiza, Salvinia natans, Azolla caro-
Corespondenþe: liniana. În zonele unde apa este puþin
NATURA 2000: 3140 Hard oligo- adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis
mesotrophic waters with benthic vegetation palustris, Schoenoplectus palustris, Alisma
of Chara spp. plantago-aquatica, Butomus umbellatus,
EMERALD: 22.44 Chandalier algae
Phragmites australis.
submerged carpets
CORINE: 22.441 Chara carpets; 22.442
Nitella carpets Valoare conservativã: moderatã.
PAL.HAB: 22.441 Chara carpets; 22.442
Nitella carpets Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
EUNIS: C1.141 Chara carpets; C1.142 Chara braunii, C. canescens, C. tomentosa,
Nitella carpets C. fragilis, Nitella gracilis, Tolypella syn-
Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis
Coriolan 1957, Charetum braunii Coriolan
carpa. Specii caracteristice: Chara braunii,
1957, Tolypelletum proliferae Krause C. fragilis, Nitella gracilis, Tolypella pro-
1969, Lychnothamnetum barbati Ionescu- lifera. Alte specii importante: Tolypella syn-
Þeculescu 1967. carpa, Lychnothamnus barbatus, Lemna
minor, L. trisulca, Spirodela polyrhiza, Salvi-
nia natans, Azolla caroliniana, Myriophyllum
Rãspândire: Bazinele acvatice, perma- spicatum, Ceratophyllum demersum, Najas
nente, din lunca Dunãrii, Dobrogea ºi minor, N. maritima, Potamogeton pecti-
Delta Dunãrii. natus, Utricularia vulgaris, Ranunculus
trichophyllus.
Suprafeþe: 2.000–4.000 m2 în deltã.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Staþiuni: Altitudine: 0,5–40 m. Clima: Ionescu Venera 1976, 1971; Sanda,
T = 11–10,50C; P = 450–550 mm. Relief: Popescu, Stancu 2001.
bazine acvatice permanente, ºanþuri de
drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin Redactat: A. Popescu.
curgãtoare. Substrat: depozite aluviale,
nisipuri, luturi, argile.

Structura: Speciile dominante sunt în tota-


litate submerse, cu acoperire de 40–60%,
dintre care mai reprezentative sunt: Nitella

66
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

apar izolat: Phragmites australis, Oenanthe


R2202
aquatica, Butomus umbellatus, Alisma
Comunitãþi danubiene cu Lemna plantago-aquatica.
minor, L. trisulca, Spirodela
polyrhiza ºi oWlffia arrhiza Valoare conservativã: moderatã ºi mare
în habitatele unde este prezentã Aldro-
Corespondenþe: vanda vesiculosa (DH2).
NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic
lackes with Magnopotamion or Hydro- Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
charition – type vegetation Lemna minor, L. trisulca, Spirodela polyr-
EMERALD: 22.41 Free-floating vegetations hiza, Wolffia arrhiza. Specii caracteristice:
CORINE: 22.411 Duckweed (Lemna, Lemna minor, L. gibba, L. trisulca, Spiro-
Spirodela, Wolffia) covers dela polyrhiza, Aldrovanda vesiculosa.
PAL.HAB: 22.411 Duckweed covers
Alte specii importante: Salvinia natans,
EUNIS: C1.221 Duckweed covers
Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Azolla caroliniana, Utricularia vulgaris,
Soó 1927, Lemnetum gibbae Miyavaki et Myriophyllum spicatum, Ceratophyllum
J. Tx. 1960, Lemnetum trisulcae Knapp et demersum, Nymphoides peltata, Trapa
Stoffers 1962, Lemno – Spirodeletum W. natans, Phragmites australis, Typha lati-
Koch 1954, Wolffietum arrhizae Miyavaki folia, T. angustifolia, Oenanthe aquatica,
et J. Tx. 1960, Spirodelo – Aldrovandentum Sagittaria sagittifolia, Sparganium erectum.
Borhidi et J. Komlodi 1959.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Nedelcu 1967, 1967; Popescu et al. 1984,
Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi, iazuri,
1997.
braþe moarte ale râurilor) din zona de
câmpie ºi Delta Dunãrii.
Redactat: A. Popescu.
Suprafeþe: 2–3.000 ha.

Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Clima: R2203


T = 11–100C; P = 350–550 mm. Relief: Comunitãþi danubiene cu Salvinia
microdepresiuni cu apã permanentã, lacuri, natans, Marsilea u
qadrifolia, Azolla
bãlþi. Substrat: depozite aluviale, nisipuri, caroliniana ºi A. filiculoides
argile, luturi.
Corespondenþe:
Structura: Stratul natant este dominat de
Lemna minor, Spirodela polyrhiza, Lemna NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic
lackes with Magnopotamion or
trisulca, mai rar Lemna gibba ºi Wolffia Hydrocharition - type vegetation
arrhiza. Uneori aceste fitocenoze apar inter- EMERALD: 22.415 Salvinia covers
calat în ochiurile de Phragmites australis, CORINE: 22.415 Salvinia corvers
Typha angustifolia, Schoenoplectus PAL.HAB: 22.415 Salvinia covers
lacustris. Sunt fitocenoze heliofile, sãrace EUNIS: C1.225 Flooating Salvinia natans
în specii, dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. mats
Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum
În anii secetoºi, fitocenozele de Lemna
natantis Slavniè 1965, Lemno – Azolletum
rezistã ºi pe terenurile scurse, dar suficient carolinianae Nedelcu 1967.
de umede. Stratul submers este alcãtuit
din Ceratophyllum demersum, Myriophy-
llum spicatum, Potamogeton crispus, P. Rãspândire: Ape puþin adânci, din Câmpia
pectinatus, P. pusillus mai rar Hippuris Munteniei, lunca ºi Delta Dunãrii, Câmpia
vulgaris. Dintre speciile de Phragmitetalia vesticã (Timiº – Bega, Criº).

67
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Staþiuni: Altitudine 10–200 m. Clima:


R2204
T = 11–9,50C; P= 450–650 mm. Relief:
bazine acvatice permanente, canale cu apa Comunitãþi danubiene cu Riccia
foarte slab curgãtoare. Substrat: depuneri fluitans ºi Ricciocarpus natans
aluviale, nisipuri, luturi, argile.
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic
Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia lackes with Magnopotamion or Hydro-
natans, Azolla caroliniana, A. filiculoides, charition - type vegetation
care dominã stratul natant. Fitocenozele EMERALD: 22.4 Euhydrophytic communities
au dezvoltarea optimã în a doua parte a CORINE: 22.41 Free floating vegetation
sezonului de vegetaþie, când specia PAL.HAB: 22.35 Central Eurasian amphi-
dominantã (Salvinia natans) realizeazã o bious communities
acoperire de pânã la 90%. În sinuzia EUNIS: C1.22 Free floating vegetation of
mesotrophic waterbodies
submersã dominã în fitocenozele din Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis
Câmpia Românã, Ceratophyllum demer- Slavniè 1956 em. R.Tx 1974.
sum ºi Myriophyllum spicatum, iar în cele
din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa
speciilor: Najas minor, Hippuris vulgaris,
Utricularia vulgaris. Aceste fitocenoze vin Rãspândire: Canalele obturate din
adesea în contact cu cele de: Lemno – Câmpia Munteniei (Comana, Mogoºoaia,
Spirodeletum W. Koch 1954 ºi Lemno – Cãldãruºani), cu ape stagnante, adesea
Utricularietum Soó 1928, datoritã curenþilor reofile, puþin profunde, semiumbrite, cu
de aer mai activi, care le deplaseazã dintr-o temperatura medie anualã de +10,50C.
parte în alta.
Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. Clima:
Valoare conservativã: mare ºi foarte mare T = 10,5-–100C; P = 550–600 mm. Relief:
în habitatele unde este prezentã specia teren plan, microdepresiuni cu apã perma-
Marsilea quadrifolia (DH2). nentã. Substrat: loess.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Structura: Speciile dominante sunt brio-


Salvinia natans, Azolla caroliniana, Lemna fitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Riccio-
gibba, Wolffia arrhiza. Specii caracteristice: carpus natans, între care se intercaleazã
Azolla caroliniana, A. filiculoides, Salvinia Azolla caroliniana ºi Salvinia natans.
natans, Spirodela polyrhiza. Alte specii Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni
importante: Ceratophyllum demersum, reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã
Utricularia vulgaris, Myriophyllum spicatum, permanentã, braþe obturate ale râurilor
Potamogeton pectinatus. Dintre speciile de câmpie, sau intrânduri, puþin adânci,
helofile amintim ca exemplare izolate: ale bazinelor din zona de câmpie. Stratul
Phragmites australis, Typha angustifolia, emers este dominat de speciile de Riccia
Sagittaria sagittifolia, Alisma plantago- fluitans ºi Ricciocarpus natans, însoþite
aquatica. de unele elemente foto-reofile, moderat
acidofile cum sunt: Lemna minor, Spirodela
polyrhyza, Utricularia vulgaris, ceea ce
Literaturã selectivã: Coldea 1997;
indicã un stadiu incipient de colmatare ºi
Nedelcu 1967; Popescu et al. 1984, 1997;
descompunere a substanþelor organice
Sanda et al. 1994, 2001.
acumulate. Dintre speciile helofile apar
accidental: Phragmites australis, Ranuncu-
Redactat: A. Popescu. lus sceleratus, Glyceria fluitans ºi Catabrosa

68
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

aquatica. Fitocenozele se prezintã rare- T = 11–9,50C; P = 350–650 mm. Relief:


fiate, având o acoperire de circa 55–60%. bazine acvatice cu apã permanentã, adâncã
de 40–50 cm. Substrat: depozite aluviale,
Valoare conservativã: mare. nisipuri, argile.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Structura: Speciile de bazã sunt: Hydro-


Riccia fluitans, Ricciocarpus natans, Lemna charis morsus-ranae, Stratiotes aloides,
minor. Specii caracteristice: Riccia fluitans, Salvinia natans, Marsilea quadrifolia,
Ricciocarpus natans. Alte specii importante: Utricularia vulgaris. Formeazã fitocenoze
Salvinia natans, Spirodela polyrhiza, Cera- compacte, dar reduse ca dimensiuni în
tophyllum demersum, Utricularia vulga- locuri adãpostite, în ghioluri sau japºe la
ris, Myriophyllum spicatum, Potamogeton marginea fâºiei de Phragmites australis ºi
pectinatus. Typha latifolia, T. angustifolia. Stratul natant
este dominat de Hydrocharis morsus-ranae
Literaturã selectivã: Gehu et al. 1994; sau Stratiotes aloides, însoþite de o serie
Nedelcu et al. 1976; Popescu et al. 1984. de specii ca: Spirodela polyrhiza, Lemna
minor, Wolffia arrhiza, Salvinia natans.
Redactat: A. Popescu.
Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


R2205 Hydrocharis morsus-ranae, Stratiotes aloi-
Comunitãþi danubiene cu des, Utricularia vulgaris. Specii caracte-
Hydrocharis morsus-ranae, ristice: Hydrocharis morsus-ranae, Stratio-
Stratiotes aloides ºi Utricularia tes aloides, Lemna minor, Utricularia vulga-
vulgaris ris. Alte specii importante: Trapa natans,
Nuphar luteum, Salvinia natans, Vallisneria
Corespondenþe: spiralis, Najas minor, Myriophyllum spica-
NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic
tum, Potamogeton crispus, P. pectinatus,
lackes with Magnopotamion or Hydro- Ceratophyllum demersum, Phragmites
charition – type vegetation australis, Butomus umbellatus, Alisma
EMERALD: 22.4 Euhydrophyte communities plantago-aqautica, Sagittaria sagittifolia,
CORINE: 22.412 Frogbit (Hydrocharis Polygonum amphibium.
morsus-ranae) rafts
PAL.HAB: 22.412 Frogbit rafts; 22.413
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
water soldier rafts
EUNIS: C1.222 Floating Hydrocharis
Nedelcu 1973; Popescu et al. 1984.
morsus-ranae rafts
Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum Redactat: A. Popescu.
morsus-ranae Van Langendonck 1935,
Stratiotetum aloidis Nowinski 1930, Lemno –
Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947.

Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii, Banat


(Lugoj, Timiº – Bega), în ape ºi canale cu
apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu
depuneri sau suspensii de material organic.

Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta


Dunãrii pânã la 300 m în Banat. Clima:

69
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Valoare conservativã: moderatã.


R2206
Comunitãþi danubiene cu
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
Potamogeton perfoliatus,
toare: Potamogeton gramineus, P. lucens,
P. gramineus, P. lucens, Elodea P. perfoliatus, Ceratophyllum demersum,
canadensis ºi Najas marina Najas marina. Specii caracteristice: Pota-
mogeton lucens, P. perfoliatus, P. grami-
Corespondenþe: neus, Ceratophyllum demersum. Alte
NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic specii importante: Elodea canadensis,
lackes with Magnopotamion or Hydro- Ceratophyllum submersum, Hydrocharis
charition – type vegetation
EMERALD: 22.43 Rooted floating vegetation
morsus-ranae, Utricularia vulgaris, Vallisne-
CORINE: 22.421 Large pondweed ria spiralis, Najas minor, Myriophyllum
(Potamogeton) beds spicatum, Trapa natans, Nuphar luteum,
PAL.HAB: 22.421 Large pondweed beds Nymphaea alba, Polygonum amphibium,
EUNIS: – Lemna minor, L. trisulca, Salvinia natans,
Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion
Azolla filiculoides.
pectinati W. Koch 1926 Görs 1977,
Potamogetonetum lucentis Hueck 1931,
Potamogetonetum perfoliati Koch 1926, Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Nedelcu 1973; Pop, Cristea, Hodiºan 2002;
Passarge 1964 em. Görs 1977, Elodeetum Popescu et al. 1984; Sanda, Popescu,
canadensis Eggler 1933, Potamo – Stancu 2001.
Ceratophylletum submersi Pop 1962.

Redactat: A. Popescu.
Rãspândire: Criºana, Banat, Oltenia,
Muntenia, Dobrogea, Delta Dunãrii, în
ape permanente.
R2207
Suprafeþe: Circa 50–100 ha. Comunitãþi danubiene cu Nymphaea
alba, Trapa natans, Nuphar luteum
Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. Clima: ºi Potamogeton natans
T = 11–9,50C; P = 350–650 mm. Relief:
bazine acvatice (lacuri, bãlþi, canale de
Corespondenþe:
colectare a apelor). Substrat: depozite
aluviale, nisipuri, luturi, argile. NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic
lakes and ponds
EMERALD: 22.43 Rooted floating vegetation
Structura: Speciile dominante: Potamo-
CORINE: 22.43 Rooted floating vegetation
geton lucens, P. perfoliatus, P. gramineus, PAL.HAB: 22.43111 Nuphar beds
Elodea canadensis, Myriophyllum spica- EUNIS: –
tum, Ceratophyllum demersum, se Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati
dezvoltã în lacuri, bãlþi, canale de drenaj – Nupharetum luteae W. Koch 1926,
cu ape stagnante sau lin curgãtoare, Nymphaeetum albae Vollmar 1947,
bogate în substanþe nutritive. În perioada Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922)
de antezã, inflorescenþele apar la supra- Bellot 1951, Trapetum natantis V. Kárpati
faþa apei, favorizând instalarea unor specii 1963, Potametum natantis Soó 1927.
natante de mici dimensiuni: Lemna minor,
Salvinia natans, Marsilea quadrifolia, Azolla
caroliniana, Spirodela polyrhiza. La sfârºi- Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtã-
tul sezonului vegetativ, întreaga vegetaþie toare sau lin curgãtoare din sud-vestul
se depune la fundul bazinelor, contribuind þãrii, Lunca ºi Delta Dunãrii, Moldova, în
la colmatarea acestora. luncile Siretului ºi Prutului.

70
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba

Suprafeþe: 50–100 ha.

Staþiuni: În bazine acvatice cu apã perma-


nentã. Altitudine: 5–150 m. Clima: T = 10,5–
9,50C; P = 350–450 mm. Substrat: Aluviuni
slab alcaline pânã la neutre.

Structura: Stratul natant este alcãtuit din


Nymphaea alba, Trapa natans, Nymphoi-
des peltata, Potamogeton natans. Se
dezvoltã în ape puþin profunde (0,5–2 m),
cu conþinut redus de substanþe nutritive
ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã
(pH = 7,5–8). Ocupau suprafeþe întinse în
bãlþile Dunãrii, înainte de desecare. În
prezent, cele mai reprezentative fitocenoze
se gãsesc în Delta Dunãrii, unde ocupã
suprafeþe relativ mari. Stratul natant este
însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion
minoris. Stratul submers este format din:
Myriophyllum verticillatum, Ceratophyllum
demersum, Potamogeton crispus, P. pecti-
natus.

Valoare conservativã: mare. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene

71
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Compoziþie floristicã: Specii edifica- Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. Clima:


toare: Potamogeton natans, Nuphar T = 10,5–90C; P = 450–600 mm. Relief:
luteum, Nymphaea alba, Nymphoides bazine acvatice cu apã permanentã dar
peltata, Trapa natans. Specii caracte- nu mai adânci de 1–1,5 m. Substrat: alu-
ristice: Nymphaea alba, Nuphar luteum, viuni luto-nisipoase.
Nymphoides peltata. Alte specii importante:
Ceratophyllum demersum, Myriophyllum Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din
spicatum, Potamogeton crispus, P. pecti- specii acvatice submerse, dintre care mai
natus, Hippuris vulgaris, Elodea cana- reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis,
densis. La suprafaþa apei plutesc speciile Hottonia palustris, Myriophyllum verticilla-
caracteristice alianþei Lemnion, cum sunt: tum, Ceratophyllum demersum. La supra-
Lemna minor, Wolffia arrhiza, Spirodela faþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã
polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna
caroliniana, Salvinia natans, Marsilea quadri- minor, L. trisulca, Hydrocharis morsuranae,
folia. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea Wolffia arrhiza, Salvinia natans, Spirodela
bãlþilor din lunca fluviului, vegetaþia acvaticã polyrhiza.
din zonã s-a diminuat foarte mult, iar unele
specii au dispãrut aproape complet. Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Literaturã selectivã: Grigore 1971; Ranunculus aquatilis, Hottonia palustris,
Nedelcu 1972; Popescu et al. 1984, 1997; Polygonum amphibium. Specii caracte-
ªtefan et al. 1995. ristice: Ranunculus aquatilis, Hottonia
palustris. Alte specii importante: Potamo-
Redactat: A. Popescu. geton natans, Ranunculus trichophyllus,
Myriophyllum verticillatum, M. spicatum,
Ceratophyllum demersum, Lemna minor,
L. trisulca, Spirodela polyrhiza, Typha
R2208 angustifolia, Phragmites australis.
Comunitãþi danubiene cu Ranunculus
aq
uatilis ºi Hottonia palustris Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Popescu A. et al. 1998; Sanda et al. 2001.
Corespondenþe:
Redactat: A. Popescu.
NATURA 2000: 3260 Water courses of
plain to montane levels with the
Ranunculion fluitantis and Callitricho-
Batrachio vegetation R2209
EMERALD: 22.43 Rooted floating vegetation
CORINE: –
Comunitãþi terþiare relicte cu
PAL.HAB: 24.43 Mesotrophic river Nymphaea lotus var. thermalis
vegetation
EUNIS: C1.3411 Ranunculus communities Corespondenþe:
in shallow water
NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hot-
Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis
spring lotus beds; 31B0*Sacred lotus beds 1
Sauer 1947, Gehu 1961, Hottonietum
EMERALD: –
palustris R.Tx 1937. CORINE: –
PAL.HAB: 22.43113 Transsylvanian
hot-spring lotus beds
Rãspândire: Criºana, Banat, lunca ºi Delta EUNIS: –
Dunãrii, sudul Moldovei. Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus
thermalis Borza (1931) 1963.
Suprafeþe: În bazinele cu apã perma-
nentã 0,5–2 ha, în Delta Dunãrii supra-
feþele sunt de 3–4 ha. 1
Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov.

72
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. thermalis

Rãspândire: Judeþul Bihor, Bãile Felix Valoare conservativã: foarte mare.


în apele Pârâului Peþea, Bucureºti, Lacul
Snagov. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Nymphaea lotus var. thermalis. Specii
Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). caracteristice: Nymphaea lotus var. therma-
lis. Alte specii importante: Ceratophyllum
Staþiuni: Altitudine: 150 m. Clima: T = 9,50C; demersum, Butomus umbellatus, Sparga-
nium erectum ssp. neglectum, Alisma
P = 600–700 mm. Relief: bazine cu apã
plantago-aquatica, Phragmites australis.
termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea –
În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au
Bãile Felix – Oradea. Substrat: aluviuni mai fost introduse unele specii tropicale,
recente, neutre sau bazice (pH – 7,5–8). care au devenit concurente periculoase
pentru nufãr. Din aceastã categorie menþio-
Structura: Cenozele termofile edificate nãm: Myriophyllum brasiliense, Pistia stra-
de Nymphaea lotus var. thermalis se tiotes, Nelumbo nucifera (31A0*). Nelumbo
dezvoltã în apele calde, cu temperaturã nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi
de 20–300C. Specia dominantã Nymphaea Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fito-
lotus var. thermalis este consideratã relict cenoze relativ întinse pe lacurile din loca-
terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în litãþile menþionate (31B0*). Specii ende-
mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza mice: Nymphaea lotus var. thermalis.
1963). În componenþa fitocenozei mai parti-
cipã: Ceratophyllum demersum, Sparga- Literaturã selectivã: Borza 1963; Sanda,
nium erectum, ssp. neglectum, Butomus Popescu, Stancu 2001.
umbellatus, Alisma plantago-aquatica, ºi
exemplare rare de Phragmites australis. Redactat: A. Popescu.

73
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

de sãruri apar plantele halofile: Suaeda


R2210 maritima (pannonica), Suaeda splendens,
Comunitãþi danubiene cu Spergularia maritima, Aeluropus littoralis,
Bolboschoenus maritimus ºi Crypsis aculeata, Eleocharis uniglumis,
Schoenoplectus tabernaemontani Carex distans.

Corespondenþe: Valoare conservativã: redusã.


NATURA 2000: – Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
EMERALD: –
Bolboschoenus maritimus, Schoenoplectus
CORINE: 22.3 Amphibious communities
PAL.HAB: 22.353 Ponto-Pannonic halo- tabernaemontani, Aster tripolium. Specii
nitrophile amphibious communities caracteristice: Bolboschoenus maritimus,
EUNIS: – Schoenoplectus tabernaemontani, Aster
Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum tripolium. Alte specii importante: Teucrium
maritimi Eggler 1933, Schoenoplectetum scordium, Schoenoplectus triqueter, Carex
tabernaemontani Soó 1947. riparia, Agrostis stolonifera, precum ºi unele
plante halofile ca: Spergularia maritima,
Crypsis aculeatus, Aeluropus littoralis,
Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie Suaeda maritima, Junus gerardi, Phragmi-
din întreaga þarã: Transilvania, Banat, tes australis, Eleocharis palustris, Mentha
Oltenia, Muntenia, Moldova, Dobrogea ºi aquatica, Galium palustre, Lycopus euro-
Delta Dunãrii. paeus, Oenanthe aquatica, Stachys
palustris.
Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în
Delta Dunãrii), totalizând peste 150–200 ha. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Nedelcu 1973; Pop 1968; Popescu, Sanda
Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în 1977; Popescu, Sanda, Doltu, Nedelcu
Transilvania). Clima: T = 11–9,50C; P = 350– 1972, 1984.
700 mm. Relief: teren plan sau foarte slab
înclinat. Substrat: aluviuni, nisipuri. Soluri: Redactat: A. Popescu.
gleiosoluri slab sãrãturate, cu exces de umi-
ditate în prima parte a sezonului de vegetaþie.

Structura: Etajul superior este alcãtuit, R2211


în cea mai mare parte, de Bolboschoenus Comunitãþi danubiene cu
maritimus la care se mai adaugã: Schoeno- Cyperus fuscus ºi C. flavescens
plectus tabernaemontani, Schoenoplectus
triqueter, Carex riparia, Phragmites austra- Corespondenþe:
lis, Alisma plantago-aquatica, Lycopus NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to meso-
europaeus, Stachys palustris, Butomus trophic standing waters with vegetation of
umbellatus, Glyceria maxima, Rorippa the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-
amphibia, Veronica anagalis-aquatica, Nanojuncetea
Ranunculus sceleratus, Aster tripolium. EMERALD: –
Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi CORINE: –
acoperirea de 75–90%. Etajul inferior este PAL.HAB: 22.32. Euro-Siberian dwarf
compus din specii de talie micã, cu rol annual amphibians swards
important în structura fitocenozelor. Cele EUNIS: C3.51 Euro-Siberian dwarf annual
amphibians swards
mai frecvente plante din aceastã cate-
Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti
gorie sunt: Potentilla reptans, Agrostis Koch ex Aichinger 1933, Juncetum bufonii
stolonifera, Ranunculus repens, Juncus Felföld 1942, Cypero – Limoselletum
gerardi, Eleocharis palustris, Galium Kornek 1960.
palustre. În zonele cu concentraþie mare

74
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Rãspândire: Banat, Muntenia, Lunca ºi


R2212
Delta Dunãrii.
Comunitãþi danubiene cu
Ranunculus lateriflorus, Radiola
Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazi- linoides ºi Lindernia procumbens
nelor acvatice, acestea ocupã suprafeþe
de la 200–500 m2, pânã la mai multe ha. Corespondenþe:
NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to
Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Clima: mesotrophic standing waters with
T = 10,5–90C; P = 350–550 mm; Relief: vegetation of the Littorelletea uniflorae
and/or Isoeto-Nanojuncetea
teren plan sau foarte uºor înclinat. EMERALD: –
Substrat: depozite aluviale, luto-nisipoase CORINE: –
profunde. Soluri: aluviosoluri, uneori slab PAL.HAB: 22.32. Euro-Siberian dwarf
salinizate. annual amphibians swards
EUNIS: C3.51 Euro-Siberian dwarf
annual amphibians swards
Structura: Vegetaþia realizeazã un singur Asociaþii vegetale: Limoselleto –
strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus, Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968,
C. flavescens, Gnaphalium uliginosum, Gypsophileto muralis – Radioletum
linoides Mititelu et al. 1973.
Isolepis supina, Lindernia procumbens,
Elatine triandra, Juncus bufonius, Limosella
aquatica, Lythrum hyssopifolium, Cyperus Rãspândire: Câmpia Banatului, Câmpia
michelianus. Pe terenurile cu acumulãri de Românã, Lunca Dunãrii, Delta Dunãrii.
sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului
la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la
minimus, Centaurium pulchellum, Ranuncu- 4–5 ha.
lus pedatus, Trifolium fragiferum.
Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Climã:
continentalã. T = 11–90C; P = 350–550 mm;
Valoare conservativã: moderatã.
Relief: microdepresiuni pe terenuri plane.
Roci: depozite loesoide, luturi, argile. Sol:
Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: brun de pãdure levigat, cernoziom levigat
Cyperus flavescens, Juncus bufonius, uneori sãrãturat (solodii).
Lindernia procumbens. Specii caracte-
ristice: Juncus bufonius, Cyperus flaves- Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede
cens, Lindernia procumbens, Ranunculus terenurile eliberate de apã. Speciile cele
lateriflorus. Alte specii importante: Cyperus mai fidele sunt: Gypsophila muralis,
michelianus, Cyperus glomeratus, Centun- Radiola linoides, Centaurium pulchellum,
cus (Anagallis) minimus, Eleocharis acicu- Juncus bufonius, Ranunculus lateriflorus,
laris, Isolepis supina, Elatine triandra, Gna- Eleocharis carniolica, Isolepis supina,
phalium uliginosum, Gypsophila muralis, Lindernia procumbens, Pulicaria vulgaris,
Juncus compressus, Potentilla supina. Heleochloa alopecuroides, Elatine alsi-
nastrum, Peplis portula. În marea lor majo-
ritate, speciile sunt plante anuale ºi reali-
Literaturã selectivã: Cârþu 1973; Coldea zeazã un singur strat.
et al. 1997; Drãgulescu 1995; Grigore 1971;
Mititelu et Barabaº 1972; Pop 1968. Valoare conservativã: mare ºi foarte
mare în habitatele unde este prezentã
Redactat: A. Popescu. specia Caldesia parnasifolia (DH2).

75
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Clima:


Ranunculus lateriflorus, Lindernia pro- T = 11–10,50C; P = 350–550 mm; Relief:
cumbens, Radiola linoides. Specii caracte- teren plan. Substrat: depozite aluviale,
ristice: Limosella aquatica, Ranunculus luto-argiloase, nisipoase. Soluri: luvosoluri,
lateriflorus, Gypsophila muralis, Radiola gleiosoluri, aluviosoluri.
linoides. Alte specii importante: Caldesia
parnasitolia, Heleochloa alopecuroides, Structura: Specia dominantã este
Lythrum thymifolia, Centaurium pulchellum, Eleocharis acicularis, alãturi de care se
Junucs bufonius, Mentha pulegium, Isolepis dezvoltã: Juncus bulbosus, Hypericum
supina, Cyperus michelianus, Eleocharis humifusum, Eleocharis carniolica,
palustris, Trifolium fragiferum. Ranunculus flammula, iar în locurile cu
apã permanentã apare, în cantitate
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
apreciabilã, Marsilea quadrifolia. În Delta
Drãgulescu 1995; Grigore 1971; Pop 1968;
Dunãrii fitocenozele au în compoziþie
Popescu et al. 1984; Sanda, Popescu,
Stancu 2001. speciile: Mentha pulegium, Gnaphalium
uliginosum, Cyperus fuscus, Potentilla
Redactat: A. Popescu. supina, Pulicaria vulgaris, Potentilla reptans.
Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazi-
nelor acvatice, temporar inundate (3–4 luni
pe an). Aria principalã de distribuþie a acestui
R2213 tip de vegetaþie este în zona subconti-
Comunitãþi danubiene cu Eleocharis nentalã a Europei Centrale ºi de Est
acicularis ºi Littorella uniflora (Pietsch 1966, Patt 1995).

Corespondenþe: Valoare conservativã: mare ºi foarte


NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mare în habitatele unde este prezentã
mesotrophic standing waters with specia Marsilea quadrifolia (DH2).
vegetation of the Littorelletea uniflorae
and/or Isoeto-Nanojuncetea Compoziþia floristicã: Specii edificatoare:
EMERALD: 22.32 Euro-Siberian dwarf
annual amphibians swards Eleocharis acicularis, Cyperus flavescens.
CORINE: – Specii caracteristice: Eleocharis acicularis,
PAL.HAB: 22.32 Euro-Siberian dwarf Peplis portula. Alte specii importante: Ela-
annual amphibians swards tine alsinastrum, Lindernia procumbens,
EUNIS: C3.44 Eleocharis acicularis beds Cyperus hamulosus, Junucus bufonius,
Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicu-
Lythrum hyssopifolium, Mentha pulegium.
laris W. Koch 1926 emend. Oberd. 1957.

Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966;


Rãspândire: Câmpia Criºurilor, Timiº-Bega, Coldea et al. 1997; Popescu, Sanda et
Muntenia, lunca Siretului, Delta Dunãrii. Stancu 2001.

Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Redactat: A. Popescu.

76
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23)

Valoare conservativã: foarte mare.


R2301
Comunitãþi vest-pontice cu Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Ruppia maritima Ruppia maritima, Zannichellia pedicelata,
Potamogeton pectinatus. Specii caracte-
Corespondenþe: ristice: Ruppia maritima, Potamogeton
NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 pectinatus. Alte specii importante: Zanni-
EMERALD: – chellia palustris, Najas minor, Bolbo-
CORINE: 23.211 Tasselweed communities schoenus maritimus, Ranunculus baudotii.
PAL.HAB: –
EUNIS: – Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995;
Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae Prodan 1939; Todor 1948.
(Hacquette 1927) Iversen 1934.
Redactat: A. Popescu.
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia,
Agigea, Mangalia), Transilvania (Someºeni-
Cluj, Turda, Ocna Sibiului). R2302
Comunitãþi ponto-panonice
Suprafeþe: 50–250 m2. cu a
Znnichellia palustris ºi
.Zpedicellata
Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Clima:
T = 110C; P = 400–450 mm. Relief: ochiuri
de apã sãratã. Substrat: depozite salifere, Corespondenþe:
nisipuri maritime sãrãturate. NATURA 2000: –
MERALD: –
CORINE: 23.211 Tasselweed communities
Structura: Speciile dominante Ruppia mari-
PAL.HAB: 23.113 Ponto-Pannonic salt lakes
tima, Zannichellia palustris, Potamogeton EUNIS: –
pusillus, Zostera nolti se dezvoltã în ape Asociaþii vegetale: Zannichellietum
salmastre, puþin adânci, microdepresiuni palustris Lang 1967, Zannichellietum
din lungul litoralului, cu substrat format pedicellatae Nordh. 1954 em. Pott 1992.
din nisipuri fine în amestec cu argile.
Fitocenozele sunt sãrace, în afarã de
speciile edificatoare ºi dominante s-au mai Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul
gãsit: Najas minor, Potamogeton pecti- Timiº-Bega), Oltenia (Slatina), Transilvania
natus ºi foarte rar exemplare de Bolbo- (Bãile Sãrate Turda), Moldova (Valea
schoenus maritimus, Phragmites australis, Bârladului), Dobrogea (Midia – Nãvodari).
Heleocharis uniglumis. Amenajarea plajelor
ºi construcþia combinatului de la Midia – Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de
Nãvodari au dus la reducerea sau chiar 50–250 m2, totalizând 4–5 ha.
la dispariþia acestor fitocenoze.
Staþiuni: Altitudine: 0–250 m. Clima:
1
Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. T = 10,5–90C; P = 350–600 mm. Relief:

77
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Mici ochiuri de apã sãratã. Substrat: depo- Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor),
zite salifere, nisipuri maritime (pe litoral). Câmpia Munteniei, Dobrogea, Delta
Dunãrii.
Structura: Fitocenozele sunt realizate
de specii hidrofile, submerse dintre care Suprafeþe: 20–30 ha.
semnalãm: Zannichellia palustris, Z. pedi-
cellata, Potamogeton trichodes, Najas Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Clima:
minor, Myriophyllum spicatum, Potamo- T = 10,5–90C; P = 450–500 mm. Relief:
geton pectinatum, P. pusillus, Ranuncu- Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni.
lus trichophyllus. Speciile palustre sunt Substrat: depozite aluviale, nisipuri mari-
puþine la numãr ºi cu puþini indivizi time (Delta Dunãrii). Soluri: aluviuni slab
(Phragmites australis, Butomus umbe- sãrãturate (pH = 7,3–8).
llatus, Alisma plantago-aquatica, A. lanceo-
latum, Oenanthe aquatica). Structura: Specia dominantã Najas
marina, este o plantã hidrofilã, submersã,
Valoare conservativã: mare. fixatã de substrat, care se dezvoltã în
ape puþin adânci (50–100 cm). În cadrul
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
fitocenozelor se mai dezvoltã speciile:
Zannichellia palustris, Z. pedicellata,
Ceratophyllum demersum, Myriophyllum
Potamogeton pectinatus, Najas minor.
verticillatum, Potamogeton crispus,
Specii caracteristice: Zannichellia palustris,
Z. pedicellata. Alte specii importante: Najas P. pectinatus. Dintre speciile natante mai
minor, Potamogeton trichodes, Myrio- importante sunt: Lemna minor, L. trisulca,
phyllum spicatum, Potamogeton pusillus, Salvinia natans, Spirodela polyrhiza. Specii
Ranunculus trichophyllus, Lemna minor, palustre mai frecvente sunt: Phragmites
Salvinia natans, Spirodela polyrhiza, australis, Butomus umbellatus, Typha lati-
Sagittaria sagittifolia, Alisma lanceolatum. folia, Sparganium erectum.

Literaturã selectivã: Dobrescu 1970; Valoare conservativã: mare.


Grigore 1971; Mititelu et Barabaº 1972;
Soran 1956; Pop, Cristea, Hodiºan 2002; Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Todor 1948. Najas marina, Ceratophyllum demersum.
Specii caracteristice: Najas marina. Alte
Redactat: A. Popescu. specii importante: Ceratophyllum submer-
sum, Hydrocaris morsus-ranae, Najas
minor, Schoenoplectus lacustris.
R2303 Literaturã selectivã: Popescu et. al. 1984;
Comunitãþi ponto-sarmatice cu Nedelcu et al. 1986; Pop 1968.
Najas marina
Redactat: A. Popescu.
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets
and bays
EMERALD: –
CORINE: 23.211 Tasselweed communities
PAL.HAB: 23.211 Athalassic tasselweed
communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Najadetum marinae
Fukarek 1961.

78
2.3. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3)

2.3.1. Lande ºi tufãriºuri temperate (31)

ternata, Campanula alpina, Phyteuma


R3101
confusum, Hieracium alpinum, Geum
Tufãriºuri pitice sud-est carpatice montanum, Ligusticum mutellina. Stratul
de azalee (Loiseleuria procumbens) muºchilor ºi lichenilor este completat de
specii cu flori, însã cu tulpini scurte, precum
Corespondenþe: Primula minima; dominanþi sunt lichenii
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis;
heaths el se înalþã la 5 cm. Acoperirea fitocenozei
EMERALD: 31 Temperate heath and scrub este variabilã, între 35–85%.
31.4 Alpine and Boreal heaths
CORINE: 31.411 Loiseleuria heaths Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
PAL.HAB: 31.4113 Carpathian dwarf azalea
Loiseleuria procumbens. Specii caracte-
heaths
EUNIS: F2.211 Alpide dwarf azalea heaths
ristice: Cetraria islandica, Loiseleuria
Asociaþii vegetale: Cetrario - Loiseleurietum procumbens. Alte specii importante: Carex
procumbentis Br.-Bl. et al.1939. Syn. (Loise- curvula, Oreochloa disticha, Campanula
leurietum procumbentis Puºcaru et al.1956). alpina, Festuca supina, Primula minima,
Avenula versicolor, Phyteuma confusum,
Luzula spicata, Sesleria coerulans, Senecio
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii carpaticus, Arenaria alpina, Vaccinium
Meridionali, în etajul alpin. gaultherioides, Empetrum nigrum spp.
hermaphroditum, Thamnolia vermicularis,
Suprafeþe: suprafeþe reduse, mozaicate, Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium myrtillus,
însumând < 10 ha. Rhododendron myrtifolium, Anthemis
carpatica, Hieracium alpinum, Juncus trifi-
Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Climã: dus, Pulsatilla alba, Minuartia sedoides,
T = 0,0– -1,40C, P = 1350–1450 mm. Relief: Potentilla ternata, Antennaria dioica, Geum
platouri, culmi domoale, însorite, expuse montanum, Ligusticum mutellina, Poa
la vânt. Roci: silicioase, gresii, rar conglo- alpina, Phleum alpinum, Nardus stricta,
merate. Soluri: podzoluri scheletice sau Agrostis rupestris.
prepodzol, sãrace în substanþe nutritive
(V = 8–20%), foarte acide (pH = 4–4,5). Valoare conservativã: mare, arealele fiind
reduse, distribuite în condiþii de viaþã difi-
Structura: Fitocenoza este edificatã de cile de supravieþuire.
specii oligoterme, xerofile, oligotrofe,
acidofile. Specia edificatoare Loiseleuria Literaturã selectivã: Coldea 1990; Puºcaru
procumbens are tulpini repente aºa încât et al. 1956; Ghiºa 1940; Puºcaru-Soroceanu
stratul arbustiv este redus ca înãlþime la et al. 1981; Borza 1934; Resmeriþã 1982;
10 cm. Speciile de graminee dominante, Csürös 1956; Buia et al. 1962; Boºcaiu
Festuca supina, Nardus stricta, Agrostis 1971; Popescu G. et al. 2001.
rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm.
Stratul ierburilor este completat de Potentilla Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

79
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


R3102
Salix hastata, Trisetum fuscum, Nardus
Tufãriºuri sud-est carpatice de stricta. Specii caracteristice: Salix hastata,
Salix hastata Trisetum fuscum. Alte specii importante:
Calamagrostis villosa, Campanula abietina,
Corespondenþe: Hypericum richeri ssp. grisebachii, Festuca
NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix picta, Adenostyles alliariae, Heracleum
spp. scrub palmatum, Aconitum tauricum, Achillea
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths distans, Leucanthemum waldsteinii, Rumex
CORINE: 31.62 Willow (Salix) brush alpestris, Veratrum album, Chaerophyllum
PAL.HAB: 31.62153 Hercynio-Carpathian hirsutum, Senecio subalpinus, Geranium
small willow brush
sylvaticum, Viola biflora, Nardus stricta,
EUNIS: F2.3215 Hercynio-Carpathian
willow brush
Festuca supina. Specii endemice: Trisetum
Asociaþii vegetale: Triseto fusci – fuscum, Heracleum carpaticum.
Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990
(Syn. Salicetum hastatae Buia et al. 1962). Valoare conservativã: mare; habitatul este
rar întâlnit în România. Cuprinde specii
endemice, subendemice ºi rare.
Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii
Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Literaturã selectivã: Coldea 1990, 1991;
Parâng), în etajul subalpin. Buia et al. 1962.

Suprafeþe: suprafeþe mici, cca. 100 m2, Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.


distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice
ºi pajiºti. Total < 10 ha.
R3103
Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi
peste 1900 pânã la 2200 m în sud, pante
Tufãriºuri sud-est carpatice de
înclinate. Climã: T = 1,0– 0,00C; P = 1300–
Salix bicolor
1400 mm. Versanþi nordici, poliþe sau
jgheaburi, stâncãrii umede, mai ales pe Corespondenþe:
calcare. Soluri: superficiale, cu mult mate- NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix
rial schelet, pe grohotiºuri, cu o aciditate spp. scrub
EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub
slabã sau chiar neutrã.
CORINE: 31.622 Subarctic willow brush
PAL.HAB: 31.62153 Hercynio-Carpathian
Structura: Fitocenoza este edificatã de Silesian wilow brush
specii oligoterme, higrofile, calcifile. Este EUNIS: F2.3215 Hercynio-Carpathian
alcãtuitã din douã straturi: cel superior este Silesian wilow brush
dominat de specia arbustiv-subarbustivã Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris
(Borza 1959 n.n.) Popescu et al. 1986.
Salix hastata, care realizeazã o acoperire
de 80–100%; stratul al doilea este format
din ierburi, graminee în cea mai mare Rãspândire: intrazonal, Carpaþii Meridionali
parte (Trisetum fuscum, Nardus stricta, (Valea Sebeºului, la Tãrtãrãu, Oaºa), în
Festuca supina, Festuca picta sau Calama- etajul boreal.
grostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate.
Specia edificatoare nu depãºeºte 1,5 m Suprafeþe: restrânse; total < 10 ha.
înãlþime, are rãdãcini puternice cu care
fixeazã terenurile pe care se instaleazã, Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. Clima:
având un rol antierozional bine cunoscut. T = 3,50C, P = 1050 mm. Relief: vale

80
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

montanã, depresionarã, structuratã ca


R3104
mlaºtinã. Roci: cristaline, gneisuri-grani-
togneisuri, erodate de râu ºi transformate
Tufãriºuri sud-est carpatice
în aluviuni. Soluri: turbosoluri, pe margine de smirdar (Rhododendron
de râu, cu aciditate moderatã (pH = 6,5). myrtifolium) cu afin
(Vaccinium myrtillus)
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii de mlaºtini oligotrofe. Specia domi- Corespondenþe:
nantã Salix bicolor este relictarã, rarã în NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº heaths
în mlaºtinã. Stratul arbuºtilor este practic EMERALD: 31.424 Carpathian Kotschy’s
monodominant, cu participare mult mai alpenrose heaths
CORINE: 31.4 Alpine and Boreal heaths
redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea, cu
PAL.HAB: 31.424 Carpathian Kotschy’s
acoperire de 60–85%. Înãlþimea stratului, alpenrose heaths
cuprinsã în medie între 1,2–1,5 m. Stratul EUNIS: F2.224 Carpathian Rhododendron
ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%), kotschyi heaths
cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm, în Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii –
medie. Diversitatea este mai redusã decât Vaccinietum Borza (1955) 1959 em.
Boºcaiu 1971 (Syn.: Rhodoretum kotschyi
în alte mlaºtini, dar dominã Agrostis canina,
auct. rom., Rhodoreto – Juncetum trifidi
Deschampsia caespitosa, Carex echinata, Resmeriþã 1974 – saxifragetosum
Nardus stricta, Valeriana simplicifolia ºi panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991).
Filipendula ulmaria, Scirpus sylvaticus,
Cardamine pratensis, Cirsium rivulare,
Geum rivale. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii
Maramureºului, Munþii Rodnei, Munþii
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cãlimani, Munþii Bistriþei, Munþii Piatra
Salix bicolor. Specii caracteristice: Salix Mare, Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii
bicolor. Alte specii importante: Salix cine- Meridionali (Munþii Piatra Craiului, Munþii
rea, Carex echinata, Carex fusca, Agrostis Bucegi, Munþii Sebeºului, Munþii Retezat,
canina, Eriophorum vaginatum, Luzula Munþii Fãgãraº, Munþii Parâng, Munþii
sudetica, Sphagnum magellanicum, Vale- Iezer-Pãpuºa, Cãpãþânii, Valea Olteþului,
riana simplicifolia, Pedicularis palustris, Þarcu, Godeanu, Cernei, Munþii Semenic),
în etajul subalpin ºi alpin.
Geum rivale, Scirpus sylvaticus, Cirsium
rivulare, Juncus conglomeratus, Caltha
Suprafeþe: întinse > 10.000 ha.
palustris, Polygonum bistorta, Cardamine
impatiens, Myosotis scorpioides, Filipendula
Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m. Clima:
ulmaria, Galium palustre, Carex rostrata,
T = 1,0– -2,00C, P = 1300–1450 mm, zone
Epilobium nutans, Senecio subalpinus, vântuite. Relief: versanþi, coame montane
Deschampsia caespitosa, Nardus stricta, cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari.
Cardamine pratensis. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu
calcare. Soluri: superficiale, scheletice, lito-
Valoare conservativã: mare, habitatul este soluri, rankere ºi criptopodzoluri, humosio-
rar în România ºi include specii relictare soluri (sub fitocenozele instalate secundar),
(Salix bicolor). reacþie puternic acidã pânã la acidã
(pH = 4,7–5,0), oligobazice (V = 20–25%).
Literaturã selectivã: Popescu A. et al.
1986; Borza A. 1959. Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii alpine, circumpolare ºi boreale, eco-
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. logic fiind oligoterme, mezo-xerofile, mode-

81
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus)

rat pânã la puternic acidofile. Fitocenoza Specii caracteristice: Rhododendron myrti-


este primarã, dar se extinde ca vegetaþie folium, Vaccinium myrtillus, Saxifraga pani-
secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidi- culata, Campanula kladniana, Vaccinium
ºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine gaultherioides. Alte specii importante:
degradate. Stratul subarbustiv este dominat Bruckenthalia spiculifolia, Pinus mugo,
de Rhododendron myrtifolium (Rh. kotschy),
Juniperus sibirica, Campanula abietina,
Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea,
Vaccinium gaultherioides. Înãlþimea stratului Campanula serrata, Potentilla ternata,
este 20–40 cm. Acoperirea 80–100%. Stratul Pinus cembra, Loiseleuria procumbens,
ierburilor nu este distinct, se întrepãtrunde Carex atrata, Avenula versicolor, Picea
cu cel al subarbuºtilor fiind dominante spe- abies, Homogyne alpina, Luzula sylvatica,
ciile Nardus stricta, Anthoxanthum odora- Soldanella hungarica ssp. major, Cala-
tum, Luzula luzuloides. Biomasa stratului magrostis villosa, Lonicera caerulea,
arbustiv este de 10,11 t.s.u./ ha iar a stra- Oxalis acetosella, Deschampsia flexuosa,
tului ierburilor este de 2,51 t.s.u./ ha. Stratul Melampyrum sylvaticum, Huperzia selago,
muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime, fiind Lycopodium annotinum, Nardus stricta,
prezente speciile Dicranum scoparium,
Anthoxanthum odoratum, Luzula luzuloides,
Hylocomyum splendens, Polytrichum juni-
perinum. La acest nivel se dezvoltã ºi unele Geum montanum, Dicranum scoparium,
specii de dicotiledonate, precum: Potentilla Hylocomyum splendens, Polytrichum juni-
ternata, Homogyne alpina, Loiseleuria perinum. Specii endemice: Melampyrum
procumbens, Geum montanum. saxuosum.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Valoare conservativã: mare, habitate peri-


Rhododendron myrtifolium (Rh. kotschy), clitate de numeroase impacturi negative
Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. antropice.

82
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982; platouri vânturate. Roci: ºisturi cristaline,


Coldea 1990; Mititelu et al. 1986; Puºcaru roci eruptive, conglomerate, calcare.
et al. 1956; Beldie 1967; Buiculescu 1972; Soluri: humosiosoluri, prepodzol, podzol,
Sanda et al. 1977; Borza 1959; Coldea superficiale, cu schelet bogat, cu reacþie
1991; Popescu G. et al. 2001; Buia et al. acidã (pH = 4,1–4,8), oligobazice (13–19%).
1962; Alexiu 1998; Mihãilescu 2001;
Resmeriþã 1978; Horeanu et Viþalariu 1991; Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus
Sanda et Popescu 1988; Pãun et Popescu mugo este tipicã pentru etajul subalpin al
G.,1975; Boºcaiu 1971; Chifu et al. 1989; Carpaþilor româneºti, iar elementele
Resmeriþã et Raþiu 1983; Sanda et Popescu carpato-balcanice o diferenþiazã de cele
1988; Coldea et Pânzaru 1986; Puºcaru-
similare (vicariante din Alpi). Acoperirea
Soroceanu E. et al. 1981.
generalã este de 90–100%. Speciile sunt
oligoterme, higrofile, oligotrofe, acidofile.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Stratul arbuºtilor este compus din Pinus
mugo, în general monodominant, dar pot
apãrea sporadic, Alnus viridis, Salix sile-
R3105 siaca, Ribes petraeum, Juniperus sibirica,
Tufãriºuri sud-est carpatice de iar la limita inferioarã, în rariºti, se dezvoltã
jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus
(Rhododendron myrtifolium) cembra, Picea abies, Sorbus aucuparia).
Stratul de jneapãn este de regulã compact,
cu densitãþi mari (2200 tufe/ha, cu 9 ramuri
Corespondenþe:
la tufã în medie), cu înãlþime de 2–2,5 (3,0) m
NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus
mugo and Rhododendron myrtifolium 2 la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths tot mai scund, ajungând la 0,40 m la alti-
CORINE: – tudini de peste 2200 m. Productivitatea
PAL.HAB: 31.561 Subalpine mountain pine stratului arbuºtilor variazã, în medie, între
scrub and 31.562 Carpathian alpenrose 6,6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat
mountain pine scrub ºi au o biomasã totalã de 74,5 t / ha.
EUNIS: F2.46 Carpathian Pinus mugo scrub;
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edifi-
F2.461+F2.462
Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii-
cat de Rhododendron myrtifolium, cu domi-
Pinetum mugi Borza 1959, em. Coldea 1995 nanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus,
(Syn.: Pinetum mugi carpaticum auct. Deschampsia flexuosa, Homogyne alpina,
rom., Calamagrostio villosae – Pinetum Luzula luzuloides, Luzula sylvatica, Oxalis
mugi Sanda et Popescu 2002). acetosella, Calamagrostis villosa. Acope-
rirea stratului este de 30–60%, având o
înãlþime de 25–30 cm. Stratul muscinal
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii
este prezent aproape totdeauna, are o
Meridionali, Carpaþii Occidentali, în etajul
acoperire variabilã, între 30–80% ºi este
subalpin.
alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium
Suprafeþe: Total > 50.000 ha. schreberi, Hylocomium splendens, Polytri-
chum juniperinum, Dicranum scoparium.
Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord
ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Clima: T = 3,0– -0,20C în nord, 2,2–0,00C Pinus mugo, Rhododendron myrtifolium.
în sud, P = 1250–1425 mm anual. Relief: Specii caracteristice: Pinus mugo, Rhodo-
versanþi puternic înclinaþi, circuri glaciare, dendron myrtifolium, Calamagrostis villosa.
Alte specii importante: Juniperus sibirica,
Campanula abietina, Pinus cembra, Salix
2
vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. silesiaca, Ribes petraeum, Vaccinium vitis-

83
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

idaea, Vaccinium myrtillus, Silene nivalis,


Hieracium alpinum, Poa media, Leucanthe-
R3106
mum waldsteinii, Cicerbita alpina, Dryopte- Tufãriºuri sud-est carpatice de
ris carthusiana ssp. dilatata, Melampy- jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini
rum sylvaticum, Alnus viridis, Picea abies, oligotrofe de Sphagnum
Sorbus aucuparia, Deschampsia flexuosa,
Homogyne alpina, Luzula luzuloides, Luzula Corespondenþe:
sylvatica, Oxalis acetosella, Pleurozium NATURA 2000: –
schreberi, Hylocomium splendens, Polytri- EMERALD: –
chum juniperinum, Dicranum scoparium. CORINE: –
Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis PAL.HAB: 31.562 Sphagnetum mountain
nivalis). pine scrub
EUNIS: –
Valoare conservativã: mare, habitatele Asociaþii vegetale: Pino mugo –
sunt periclitate antropic, Pinus mugo fiind Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn.:
Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum
o specie ocrotitã în România.
Pop et al. 1987 non Hadác 1956).
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978;
Coldea et Pânzaru 1986; Coldea 1985, Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii
1990; Resmeriþã 1982; Sanda et Popescu Gutâi), Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu,
1993; Alexiu 1998; Puºcaru-Soroceanu E. Munþii Bihor), în mlaºtinile din etajul boreal,
et al. 1981; Boºcaiu 1971; Resmeriþã 1970;
reprezentând limita esticã în Europa,
Dobrescu et al. 1989; Chifu et al. 1989;
Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc.
Pãun et Popescu G. 1971; Buia et al. 1962.
Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligo-
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
mezooligotrofe.

Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. Clima:


T = 5,00C, P = 1000–1050 mm. Relief: zone
montane depresionare. Roci: magmatice,
gresii ºi conglomerate, acide. Soluri: histio-
soluri (2-6 m grosime), oligotrofe-mezotrofe
ºi aciditate ridicatã (pH = 3,8–4,5).

Structura: Fitocenoza este edificatã de


specii boreale, oligotrofe, mezo-oligoterme,
higrofite–mezo-higrofite, acidofile. Stratul
arbuºtilor este edificat de Pinus mugo
monodominant, ºi prin aceasta se deose-
beºte de jnepeniºurile similare din Europa;
este însoþit de specii subarbustive la
30-40 cm înãlþime, mai abundent fiind
Vaccinium myrtillus, urmat de Vaccinium
vitis-idaea, alte ericacee prezente fiind
speciile relictare Oxycoccus microcarpus,
Empetrum nigrum, Andromeda polyfolia,
Oxycoccus palustris. Stratul ierburilor este
reprezentat de Eriophorum vaginatum,
Carex pauciflora, Melampyrum silva-
Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) ticum. Stratul muscinal este dominat de

84
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe

Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia

85
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Sphagnum russowii ºi Sphagnum capilli- Rãspândire: Carpaþii Meridionali, în etajul


folium alãturi de care se dezvoltã Polytri- subalpin.
chum strictum.
Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai Suprafeþe: mici. Total < 10 ha.
sãracã decât a celor asemãnãtoare, din
Europa centralã, cuprinzând însã câteva Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Clima:
specii relictare. T = 1,7–1,30C, P = 1150–1250 mm. Relief:
versanþi montani sudici, însoriþi. Roci: sili-
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
cioase ºi calcaroase. Soluri: humosiosoluri
Pinus mugo. Specii caracteristice: Pinus
ºi litosoluri, bogate în schelet, cu o reacþie
mugo, Vaccinium vitis-idaea, Empetrum
acidã.
nigrum, Melampyrum sylvaticum, Sphagnum
magellanicum, Sphagnum russowii, Poly-
trichum strictum, Vaccinium myrtillus. Alte Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii importante: Oxycoccus microcarpus, specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare
Empetrum nigrum, Andromeda polyfolia, mãsurã, cu cerinþe ecologice mai termofile
Oxycoccus palustris, Eriophorum vaginatum, decât alte juniperete, xero-mezofile, oligo-
Carex pauciflora, Sphagnum capillifolium. trofe, acidofile. Speciile edificatoare tufãri-
ºului se distribuie conform exigenþelor
Valoare conservativã: mare, habitate rare, biologice, Bruckenthalia fiind o heliofilã,
cuprinzând specii relicte. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format
de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele
Literaturã selectivã: Pop et al. 1987. umbrite. Stratul de Juniperus se înalþã pânã
la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. la 15–20 cm. Alte specii dominante sunt
subarbuºtii Vaccinium myrtillus, Vaccinium
vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta, Geum
R3107 montanum. Caracterul microterm al acestei
Tufãriºuri sud-est carpatice de cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care
coacãzã (Bruckenthalia de multe ori le succed) este ilustrat de
spiculifolia) ºi ienupãr pitic prezenþa speciilor alpine (Vaccinium
(Juniperus sibirica) gaultherioides, Festuca supina, Potentilla
ternata).
Corespondenþe:
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
Bruckenthalia spiculifolia. Specii caracte-
heaths
EMERALD: 31.46 Bruckenthalia heaths ristice: Bruckenthalia spiculifolia, Juniperus
CORINE: 31.46 Bruckenthalia heaths sibirica. Alte specii importante: Campanula
PAL.HAB: 31.4632 Carpathian Bruckenthalia abietina, Campanula serrata, Potentilla
heaths ternata, Thymus balcanus, Pinus mugo,
EUNIS: F2.2632 Carpathian Bruckenthalia Picea abies, Vaccinium myrtillus, Vacci-
heaths
nium vitis-idaea, Homogyne alpina, Luzula
Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckentha-
lietum Horv. 1936 (Syn.: Juniperetum sylvatica, Betula pendula, Soldanella major,
intermediae Nyár. 1956 n.n., Bruckentha- Deschampsia flexuosa, Calamagrostis
lietum spiculifoliae Buia et al. 1962 p.p., villosa, Rhododendron myrtifolium, Polytri-
as. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria chum juniperinum, Alnus viridis, Athyrium
dioica ªerbãnescu 1961, as. Nardus
alpestre, Veratrum album, Viola biflora,
stricta cu Bruckenthalia spiculifolia
ªerbãnescu 1961). Achillea distans, Poa alpina, Rumex arifo-
lius, Phleum alpinum ssp. commutatum,

86
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Nardus stricta, Geum montanum, Vacci- Structura: Fitocenoza este edificatã mai
nium gaultherioides, Festuca supina. ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare,
speciile carpatice fiind bine reprezentate.
Valoare conservativã: mare; habitate Sunt specii oligoterme, mezo-xerofile, oligo-
puþin rãspândite, protejate Emerald. trofe, acidifile. Edificatorul fitocenozei este
Juniperus sibirica (J. nana), care realizeazã
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971; Coldea asociaþii primare în etajul subalpin, dar se
et Pop 1988; Drãgulescu 1995; Buia et al. instaleazã ºi secundar, dupã defriºarea
1962; Buiculescu 1972; ªerbãnescu 1961; molidiºurilor, în etajul boreal. Stratul
Popescu G. et al. 2001, Coldea 1991. arbustiv are o acoperire de 80–100%, cel
al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%.
Stratul arbustiv este dominat de Juniperus
sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo,
Alnus viridis, Betula pendula, Pinus cembra,
R3108 Picea abies. Înãlþimea stratului este de
Tufãriºuri sud-est carpatice de 50–60 cm, deasupra cãruia se ridicã spe-
ienupãr pitic (Juniperus sibirica) ciile de arbori. În Munþii Cãlimani, biomasa
stratului arbustiv ajunge la 13,21 t ha s.u.
Corespondenþe: Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este
dominat de: Vaccinium myrtillus, Vacci-
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
heaths nium vitis-idaea, Deschampsia caespitosa,
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths Luzula sylvatica, Luzula luzuloides, Festuca
CORINE: 31.431 Juniperus nana scrub supina, Nardus stricta; se diferenþiazã la
PAL.HAB: 31.431 Mountain Juniperus micã înãlþime sub cel dominant. Stratul
nana scrub muscinal este alcãtuit din: Dicranum scopa-
EUNIS: F2.231 Mountain Juniperus nana rium, Hylocomium splendens, Polytrichum
scrub juniperinum, Pleurozium schreberii. Bio-
Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae
– Juniperetum Simon 1966 (Syn.: Junipe-
masa ajunge, la stratul subarbustiv, la valori
retum nanae Soó 1928, Juniperetum medii de 1,23 t ºi se apreciazã cã ea repre-
sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum zintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din
communis Kovács 1979, Junipereto- zonã.
Vaccinietum Puºcaru et al. 1956 n.n.).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Juniperus sibirica (J. nana, J. communis
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii ssp. nana). Specii caracteristice: Campa-
Meridionali, Carpaþii Occidentali, etajul nula abietina. Alte specii importante:
subalpin ºi boreal. Empetrum nigrum ssp. hermaphroditum,
Potentilla ternata, Bruckenthalia spicu-
Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în lifolia, Rhododendron myrtifolium, Pinus
Gârbova. Total > 1000 ha. cembra, Campanula serrata, Pinus mugo,
Vaccinium gaultherioides, Loiseleuria
Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. Climã: procumbens, Carex atrata, Picea abies,
T = 1,6–0,00C, P = 1250–1400 mm. Relief: Luzula sylvatica, Calamagrostis villosa,
versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã, Cicerbita alpina, Homogyne alpina,
cu înclinaþie medie ºi mare. Roci: sili- Soldanella hungarica ssp. major, Orthilia
cioase, dar ºi pe calcare. Soluri: rankere ºi secunda, Leucanthemum waldsteinii,
rendzine, pe grohotiºuri cu reacþie acidã- Lonicera caerulea, Vaccinium myrtillus,
neutrã (pH = 5,5–6,6) dar secundar, pe Vaccinium vitis-idaea, Oxalis acetosella,
prepodzoluri scheletice. Deschampsia flexuosa, Melampyrum

87
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

sylvaticum, Huperzia selago, Lycopodium Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii


annotinum, Alnus viridis, Betula pendula, Meridionali, rar în Carpaþii Occidentali, în
Picea abies, Deschampsia caespitosa, etajul alpin ºi subalpin.
Luzula luzuloides, Festuca supina, Nardus
stricta, Dicranum scoparium, Hylocomium Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri
splendens, Polytrichum juniperinum, între iuniperete alpine. Total: < 10 ha.
Pleurozium schreberii. Specii endemice:
Melampyrum saxosum. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. Climã:
T = 1,6– -0,50C, P = 1250–1400 mm.
Valoare conservativã: mare, habitatele
Relief: vârfuri înalte, culmi, versanþi mijlo-
sunt periclitate antropic ºi protejate prin
ciu înclinaþi, umbriþi, expuºi la vânt puternic
Natura 2000.
ºi rece. Roci: silicioase. Soluri: ranker,
regosol, sãrace în humus, foarte acide
Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967;
(pH = 4,4–4,7), cu umiditate mare. Pe solu-
Mititelu et al. 1986; Dihoru 1975; Sanda
rile cu umiditate mai scãzutã se schimbã
et al. 1977; Buiculescu 1972; Buia et al.
varianta de compoziþie floristicã.
1962; Coldea et Pop 1988; Boºcaiu
1971; Simon 1966; Raþiu 1965; Csürös et
Structura: Fitocenoza este edificatã de
al. 1962; Raþiu et Gergely 1970; Resmeriþã
1970; Mihãilescu 2001; Alexiu 1998; specii oligoterme, mezo-xerofile, acide.
Puºcaru-Soroceanu et al. 1981; Dobrescu Specia caracteristicã Empetrum nigrum
et al. 1989; Coldea et Pânzaru 1986; Chifu ssp. hermaphroditum formeazã fitocenoza
et al. 1989; Kovács A. 1979; Resmeriþã tipicã în locuri umede, în special în Carpaþii
1982; Coldea 1991. Orientali, în timp ce în cei Meridionali, fito-
cenoza este dominatã numai de Vaccinium
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. gaultherioides, asociatã cu Vaccinium
myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. Structura
verticalã a fitocenozei este alcãtuitã
dintr-un etaj superior – al lui Juniperus
R3109 sibirica cu rãspândire redusã, dar care o
Tufãriºuri sud-est carpatice de înalþã pânã la 70–80 cm. Stratul de tufãriº
vuietoare (Empetrum nigrum ssp. caracteristic, cu Empetrum ºi Vaccinium
hermaphroditum) cu afin vânãt gaultherioides, Vaccinium myrtillus, Vacci-
(Vaccinium gaultherioides) nium vitis-idaea, Rhododendron myrtifolium
se ridicã la 25–30 cm. Aici se încadreazã
Corespondenþe: ºi ierburile mai abundent rãspândite, care
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal provin din pajiºtile vecine Oreochloa disti-
heath cha, Festuca supina, Agrostis rupestris,
EMERALD: 31: Temperate heath and Juncus trifidus, Deschampsia flexuosa. La
scrub; 31.4 Alpine and Boreal heaths suprafaþa solului, la 10–15 cm, se înalþã
CORINE: 31.44 Empetrum – Vaccinium
muºchi (Polytrichum alpinum, Dicranum
heaths; 31.412 Alpine Vaccinium heaths
PAL.HAB: 31.4122 Carpathian dwarf scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria
(Vaccinium) wind heaths islandica, Thamnolia vermicularis) alãturi
EUNIS: F2.24 Alpigenic high mountain de unele dicotiledonate ca Primula minima
(Empetrum – Vaccinium) heaths ºi Antennaria dioica.
Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum
gaultherioidis Br.-Bl. 1926 (Syn.: Cetrario –
Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Boºcaiu 1971). Vaccinium gaultherioides, Vaccinium
vitis-idaea, Vaccinium myrtillus, Empetrum

88
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

nigrum ssp. hermaphroditum (Empetrum Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii


hermaphroditum). Specii caracteristice + Meridionali, în etajul subalpin-boreal, intra-
dif.subass.: Vaccinium gaultherioides, zonal.
Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis,
Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium myrtillus. Suprafeþe: 10–100 ha.
Alte specii importante: Oreochloa disticha,
Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m.
Potentilla ternata, Campanula alpina,
Climã: T = 3,2–0,00C, P = 1100–1400 m.
Festuca supina, Primula minima, Avenula Relief: vâlcele, jgheaburi deschise, circuri
versicolor, Agrostis rupestris, Phyteuma glaciare, hornuri umede, margini de
confusum, Hieracium alpinum, Juncus cascade, cursuri repezi cu înclinaþie
trifidus, Pulsatilla alba, Antennaria dioica, mijlocie-mare (35–650). Roci: calcaroase,
Geum montanum, Ligusticum mutellina, dar ºi acide, gresii, conglomerate. Soluri:
Poa alpina, Festuca nigrescens, Juniperus protorankere, superficiale ºi permanent
sibirica, Rhododendron myrtifolium, umede.
Deschampsia flexuosa, Polytrichum alpi-
num, Dicranum scoparium, Cetraria Structura: Fitocenoza este edificatã de
islandica, Thamnolia vermicularis. specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã,
de cele din Alpi, prin megaforbiete carpatice
(elemente carpatice de buruieniºuri). Stratul
Valoare conservativã: foarte mare,
arbuºtilor este dominat de Alnus viridis
arealele fiind foarte reduse, în condiþii de (A. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic
viaþã dificile de supravieþuire. pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina.
Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a
Literaturã selectivã: Coldea 1990; Vicol lungul firului de apã, realizând 65–75%
et al. 1967; Dihoru 1975; Resmeriþã 1974; acoperire. Înãlþimea stratului nu depãºeºte
Boºcaiu 1971; Sârbu et al.1999; ªtefan 3 m. Stratul ierburilor este bine dezvoltat,
et al. 1999; Resmeriþã 1976; Horeanu et substratificat, între 1,5–0,30 m, alcãtuit din
Viþalariu 1991; Dobrescu et al. 1989; abundenþã de speciile de buruieniºuri:
Popescu G. et al. 2001; Resmeriþã 1982. Adenostyles alliariae, Doronicum austria-
cum, Heracleum palmatum, Leucanthe-
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. mum waldsteinii, Luzula luzuloides,
Rubus idaeus, Deschampsia caespitosa,
Poa nemoralis, Chaerophyllum hirsutum,
Rumex alpestris.
R3110
Tufãriºuri sud-est carpatice de Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Alnus viridis (A. alnobetula), Salix silesiaca,
anin verde (Alnus viridis)
Salix caprea. Specii caracteristice: Alnus
viridis (A. alnobetula), Salix silesiaca. Alte
Corespondenþe: specii importante: Adenostyles alliariae,
NATURA 2000: – Rumex arifolius, Aconitum tauricum, Rosa
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths pendulina, Phleum alpinum, Achillea
CORINE: 31.611 Alpine green alder scrub distans, Leucanthemum waldsteinii,
PAL.HAB: 31.62152 Hercynio – Carpathian Festuca pratensis ssp. apennina, Aconi-
Silesian willow brush tum toxicum, Saxifraga heucherifolia,
EUNIS: F2.3112 Carpathian green alder Carduus personatus, Senecio subalpinus,
scrub Cirsium waldsteinii, Rumex alpestris,
Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum Veratrum album, Senecio nemorensis,
viridis Colic et al. 1962. (Syn.: Alnetum Chaerophyllum hirsutum, Doronicum
viridis austro-carpaticum Borza 1959). austriacum, Calamagrostis villosa, Campa-
nula abietina, Hypericum richerii ssp.

89
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

grisebachii, Phyteuma wagneri, Geranium Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. Climã:


sylvaticum, Athyrium distentifolium, Viola T = 1,6–0,50C, P = 1250–1400 mm. Relief:
biflora, Ranunculus platanifolius, versanþi montani semiînsoriþi, cu înclinare
Deschampsia caespitosa, Myosotis sylva- moderatã-mare (25–600). Roci: silicioase ºi
tica, Valeriana sambucifolia, Cicerbita
calcaroase – conglomerate. Soluri: rankere,
alpina, Polygonatum verticillatum, Vale-
riana tripteris, Calamagrostis arundinacea, litosoluri, podzoluri alpine, criptopodzoluri,
Pinus mugo, Rosa pendulina, Luzula luzu- cu aciditate mare (pH = 4,6–5,4).
loides, Rubus idaeus, Poa nemoralis,
Chaerophyllum hirsutum, Rumex alpestris. Structura: Fitocenoza este edificatã de
Specii endemice: Trisetum fuscum, Hera- specii arcto-alpine, circumpolare ºi
cleum palmatum, Pulmonaria filarskyana. boreale, oligoterme, oligotrofe, acidofile,
cu exigenþe hidrice variabile. Fitocenoza
Valoare conservativã: moderatã; poate este probabil secundarã, dar cu mare
înregistra specii endemice ºi subendemice. stabilitate cenoticã instalându-se în urma
defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor.
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982;
Au întotdeauna acoperire mare (85–100%).
Coldea 1990, 1991; Coldea et Kovács
Stratul subarbustiv este dominat de
1969; Dihoru 1975; Buiculescu 1972; Huml
et al. 1979; Buia et al. 1962; Borza 1959; Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar
Boºcaiu 1971; Dobrescu et al. 1989; Sanda, monodominant, la limita inferioarã de
Popescu 1988; Alexiu 1998. altitudine a fitocenozei având un aspect
monoton. În general, mai apar în numãr
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. mai mare exemplare de Vaccinium vitis-
idaea, Rhododendron myrtifolium, Juni-
perus sibirica, Bruckenthalia spiculifolia.
Înãlþimea stratului este de 25–30 cm.
R3111 Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este
Tufãriºuri sud-est carpatice de dominat de: Nardus stricta, Festuca
afin (Vaccinium myrtillus) supina, Luzula luzuloides, Deschampsia
flexuosa. Stratul inferior, de 5–10 cm este
Corespondenþe: alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata,
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal Geum montanum, specii de licheni ºi
heaths
muºchi (Hylocomium splendens, Polytri-
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths
CORINE: 31.412 Alpine Vaccinium heaths chum juniperinum, Pleurozium schreberii).
PAL.HAB: 31.4122 Carpathian dwarf
Vaccinium wind heaths Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
EUNIS: F2.2122 Carpathian dwarf Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-
(Vaccinium) wind heaths
idaea. Specii caracteristice: Campanula
Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae
– Vaccinietum (Buia et al. 1962) Boºcaiu abietina, Vaccinium myrtillus, Vaccinium
1971 (Syn.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. vitis-idaea. Alte specii importante: Pinus
1962, Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli mugo, Juniperus sibirica, Campanula
Resmeriþã 1976. Melampyro saxosi – serrata, Potentilla ternata, Bruckenthalia
Vaccinietum myrtilli Coldea 1990).
spiculifolia, Rhododendron myrtifolium,
Vaccinium gaultherioides, Loiseleuria
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii procumbens, Luzula luzuloides var.
Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. erythranthema, Cruciata glabra, Juniperus
communis, Genista oligosperma, Thymus
Suprafeþe: mari; Total > 50.000 ha. praecox, Empetrum nigrum, Picea abies,

90
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Homogyne alpina, Luzula sylvatica, Solda-


R3112
nella hungarica ssp. major, Calamagrostis
Tufãriºuri sud-est carpatice de
villosa, Sorbus aucuparia, Oxalis aceto-
afin (Vaccinium myrtillus) cu
sella, Melampyrum sylvaticum, Nardus
iarbã neagrã (Calluna vulgaris)
stricta, Festuca supina, Deschampsia
flexuosa, Geum montanum, Hylocomium
splendens, Polytrichum juniperinum, Corespondenþe:
Pleurozium schreberii. Specii endemice: NATURA 2000: 4030 European dry heaths
Melampyrum saxosum. EMERALD: 31.2 European dry heaths
CORINE: 31.2 Dry heaths
PAL.HAB: 31.2162 Montane eastern
Valoare conservativã: redusã, habitate
Carpathian bilberry-ling heaths;
extinse primar ºi secundar.
EUNIS: F4.2162 Montane eastern
Carpathian bilberry-ling heaths
Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum
1974; Resmeriþã 1976; Coldea 1990; vulgaris Bük. 1942. (Syn.: Nardo –
Vicol et al. 1971; Raclaru 1967; Todor et Callunetum Csürös 1964, Agrosteto –
Culicã 1967; Dihoru 1975; Buiculescu 1975; Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966,
Buia et al. 1962; Resmeriþã 1970; Raþiu Arnica montana – Calluna vulgaris ass.
Ghiºa et al. 1970).
1965; Popescu G. et al. 2001; Dobrescu
et al. 1989; Sanda et Popescu 1988; Coldea
1991. Rãspândire: Carpaþii Occidentali, rar
Carpaþii Orientali, în etajul fagului ºi moli-
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
dului.

Suprafeþe: restrânse, < 10 ha.

Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Climã:


T = 7,5–1,80C, P = 1300 mm. Relief:
versanþi moderat înclinaþi, coame. Roci:
silicioase, acidofile. Soluri: tip distri-
cambosol, bogat în humus (3,3–9,8%),
foarte acid (pH = 4,4–5,1).

Structura: Fitocenoza este edificatã de


specii oligo-mezoterme, xeromezofile,
oligotrofe, acidofile. Specia edificatoare
Calluna vulgaris este de regulã pionierã,
realizeazã o acoperire variabilã, de la
35–75% ºi ajunge la o înãlþime între
20–100 cm. Se asociazã în Carpaþi, alãturi
de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitis-
idaea, cu specii carpato-balcanice
(Bruckenthalia spiculifolia, Campanula
abietina, Campanula serrata, Scorzonera
rosea ºi Viola declinata) ºi, ca urmare,
Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) formeazã o grupare vegetalã diferitã de

91
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

cea central europeanã – subas. bruckenta-


lietosum. Speciile dominante de ierburi
sunt: Nardus stricta, Festuca rubra, Antho-
xanthum odoratum, Agrostis capillaris,
Luzula luzuloides. Se mai asociazã tufe
rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicoti-
ledonate ierbacee (Lotus corniculatus,
Hieracium pilosella, Potentilla erecta, Hype-
ricum maculatum, Veronica officinalis).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Calluna vulgaris, Vaccinium myrtillus,
Vaccinium vitis-idaea. Specii caracte-
ristice+ dif. subass.: Vaccinium myrtillus,
Vaccinium vitis-idaea, Bruckenthalia spicu-
lifolia, Campanula abietina, Campanula
serrata, Scorzonera rosea, Viola declinata.
Alte specii importante: Gentiana kochiana,
Leucorchis albida, Hypochaeris uniflora,
Genistella (Genista) sagittalis, Cytisus
nigricans, Lycopodium clavatum, Nardus
stricta, Antennaria dioica, Carex ovalis,
Euphrasia stricta, Hieracium pilosella,
Potentilla erecta, Thymus pulegioides,
Alchemilla glaucescens, Carex pallescens,
Danthonia decumbens, Hypericum macu- Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris)
latum, Arnica montana, Luzula campestris,
Alchemilla flabellata, Polygala vulgaris,
Hieracium lactucella, Festuca tenuifolia,
Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum,
R3113
Agrostis capillaris, Luzula luzuloides.
Tufãriºuri sud-est carpatice de
soc roºu (Sambucus racemosa)
Valoare conservativã: moderatã, arealele
Corespondenþe:
fiind relativ reduse, în condiþii de viaþã
NATURA 2000: –
dificile de supravieþuire. EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets
CORINE: 31.872 Shrubby clearing
(Sambuco-Salicion)
Literaturã selectivã: Csürös et Csürös-
PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic
Káptalan 1968; ªtefan et al. 1999; Sârbu hawthorn-blackthorn scrub
et al. 1999; Ghiºa et al. 1970; Hodiºan 1969; EUNIS: –
Hodiºan 1968; Pop 1976; Resmeriþã et Asociaþii vegetale: Sambucetum
Csürös 1966; Csürös 1964; Pop et al. racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. 1967
(Syn.: Senecio fuchsii – Sambucetum
1969; Resmeriþã 1970; Raþiu et Cristea racemosi Noirfalise1949, Salicetum
1980, Coldea 1991. capreae Schreier 1955, Salici capreae –
Sambucetum racemosae (Soó 1960)
Kovács 1961).
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

92
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii Valoare conservativã: redusã, stadii


Meridionali, Carpaþii Occidentali, în etajul succesionale antropizate.
nemoral al fagului.
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970;
Suprafeþe: reduse, în ochiuri de pãdure; Raþiu et Resmeriþã 1972; Drãgulescu
total < 10 ha. 1995; Raþiu et Gergely 1985; Parascan
et Danciu 1975; Raþiu 1970; Pascal et
Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. Clima: Mititelu 1971; Sârbu et al. 1997; Sanda
T= 6,5–4,50C, P = 850–1100 mm. Relief: et al. 1977; Sãmãrghiþan 2001; Popescu
versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. et al. 1997; Sanda et Popescu 1988;
Roci: conglomerate calcaroase, roci sili- Coldea 1991.
cioase. Soluri: eutricambosoluri, luvosoluri
cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
ridicatã, cu mult material organic în
descompunere.

Structura: Fitocenoza se instaleazã R3114


secundar, dupã tãierea pãdurilor de fag Tãieturi de pãdure cu zmeur
ºi fag în amestec, dar numai dupã (Rubus idaeus)
stadiile incipiente de succesiune, în care
are loc descompunerea materialului Corespondenþe:
lemnos rãmas pe sol. Stratul arbuºtilor
NATURA 2000: –
este dominat de Sambucus racemosa,
EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets
însoþit de Salix caprea dar sporadic apar
CORINE: 31.872 Shrubby clearings
Sambucus nigra, Salix silesiaca, Betula
(Sambuco-Salicion)
pendula, Sorbus aucuparia. Înãlþimea stra-
PAL.HAB: –
tului este de 4–5 m. Acoperirea variazã,
EUNIS: –
dupã stadiul de evoluþie, între 60–90%.
Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã (Pfeiffer 1936) Siss. 1946 (Syn.: fit.
în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã, Impatiens noli-tangere Dihoru 1975).
Senecio fuchsii devenind caracteristicã
asociaþiei. Cu dominanþã mare sunt pre-
zente speciile: Calamagrostis arundinacea, Rãspândire: În toþi Carpaþii României, în
Rubus hirtus, Rubus idaeus, Fragaria etajul nemoral, al pãdurilor de fag.
vesca, Urtica dioica, Impatiens noli-tangere,
Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. Suprafeþe: > 100 ha.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m.
Sambucus racemosa. Specii caracteristice:
Clima: T medie anualã = 7–3,50C,
Senecio fuchsii, Salix caprea, Sambucus
racemosa. Alte specii importante: Sorbus P anuale = 800–1200 mm. Relief: pante
aucuparia, Calamagrostis arundinacea, mediu – înclinate. Roci: diverse, ºisturi
Gnaphalium sylvaticum, Rumex acetosella, cristaline, marne-argiloase, gresii, gresii
Galeopsis speciosa, Bromus ramosus, calcaroase marne. Soluri: districambosoluri,
Hypericum hirsutum, Cirsium vulgare, eutricambosoluri, criptopodzoluri, profunde
Stachys sylvatica, Betula pendula, sau cu schelet slab, cu regim hidric normal,
Chamaenerion angustifolium, Fragaria cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual.
vesca, Rubus idaeus, Myosotis arvensis,
Centaurium erythraea, Verbascum thapsus, Structura: Fitocenoza se instaleazã în
Rubus hirtus, Salix silesiaca, Sambucus locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un
nigra, Urtica dioica, Impatiens noli-tangere, stadiu de succesiune normalã spre pãdurea
Luzula luzuloides. de fag, indiferent ce specii forestiere sunt

93
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

plantate. Acoperirea fitocenozei este de


R3115
100%, dar stratificarea ei este foarte diferitã,
dupã vârsta comunitãþii constituite. Tufele
Tufãriºuri sud-est carpatice de
de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o cetinã cu negi (Juniperus sabina)
acoperire de 60–70%, ajungând la 1–1,5 m
înãlþime. La aceastã înãlþime ajung ºi Corespondenþe:
pâlcurile dense de Chamaenerion angusti- NATURA 2000: -
folium. Speciile lemnoase de Sambucus, EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heath
Salix caprea sunt sporadice, dar ajung la CORINE: 31.43 Dwarf Juniper scrub
PAL.HAB: 31.4325 Carpatho – Balkanic
înãlþimi mai mari, de peste 2 m. Stratul infe-
Juniperus sabina scrub
rior are cea mai mare acoperire, 80–90%, EUNIS: F2.2325 Carpatho – Balkanic
alãturi de Fragaria vesca, situatã în jurul Juniperus sabina scrub
buturugilor, abundând gramineele: Poa Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae
nemoralis, Calamagrostis arundinacea, Csürös 1958.
Calamagrostis epigeios, Agrostis capillaris,
dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzu-
loides, Carex sylvatica. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii
Trascãu, Munþele Mare, Scãriþa-Belioara,
Râmeþ).
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Rubus idaeus. Specii caracteristice:
Suprafeþe: Total < 10 ha.
Rubus idaeus, Fragaria vesca. Alte specii
importante: Sambucus racemosa, Salix Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Clima:
caprea, Rubus candicans, Sorbus aucu- T = 7,5–4,50C, P = 800–1000 mm. Relief:
paria, Betula pendula, Galeopsis speciosa, versanþi montani cu expoziþie însoritã (S).
Calamagrostis arundinacea, Senecio Roci: grohotiºuri calcaroase. Soluri: lito-
fuchsii, Rubus hirtus, Atropa bella-donna, soluri, rendzine puþin evoluate.
Rubus suberectus, Rubus plicatus, Rubus
radula, Populus tremula (juv.), Chamae- Structura: Fitocenoza este edificatã de
nerion angustifolium, Stachys alpina, specii eurasiatice, mai numeroase sudice,
Brachypodium sylvaticum, Hypericum cu elemente xero-mezofile, mezoterme-
hirsutum, Gnaphalium sylvaticum, Urtica termofile, neutrofile-calcicole. Stratul
dioica, Calamagrostis epigeios, Senecio arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina,
sylvaticus, Achillea stricta, Cirsium vulgare, specie caracteristicã, ce realizeazã o aco-
Carex sylvatica, Sambucus ebulus, Torilis perire variabilã de 60–80%. O participare
japonica, Eupatorium cannabinum, Poa semnificativã mai are Rhamnus catharticus,
nemoralis, Agrostis capillaris, Luzula Fraxinus ornus, Juniperus communis ºi,
luzuloides. sporadic apar Picea abies, Larix decidua.
Stratul ierburilor este foarte divers, domi-
nat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai
Valoare conservativã: redusã, stadii
mare fiind Teucrium chamaedrys, Cytisus
succesionale antropice.
nigricans, Carex humilis, Vincetoxicum
hirundinaria, Cardaminopsis arenosa,
Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely Thymus comosus, Helictotrichon decorum,
1979; Coldea 1990; Pascal et Mititelu Sesleria rigida, Asplenium ruta-muraria,
1971; Dihoru 1975; Parascan et Danciu Teucrium montanum.
1975; Sanda et al. 1977; Raþiu et Gergely
1976; Raþiu et Gergely 1972; Sãmãrghiþan Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
2001; Oroian 1998; Zanoschi 1974; ªtefan Juniperus sabina. Specii caracteristice:
et al. 1997; Raþiu et Resmeriþã 1972. Juniperus sabina. Alte specii importante:
Sesleria rigida, Rhamnus saxatilis ssp.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. tinctoria, Juniperus communis, Chamae-

94
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

cytisus hirsutus, Laserpitium latifolium, versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500)


Teucrium chamaedrys, Helianthemum ºi expoziþie însoritã sau din contra, umbritã.
nummularium ssp. obscurum, Cytisus Roci: conglomerate, în blocuri foarte mari.
nigricans, Carex humilis, Centaurea Soluri: superficiale, formate între blocuri
triumfetti, Stachys recta, Helianthemum dispersate sau grohotiºuri.
canum, Cornus mas, Fraxinus ornus,
Rhamnus catharticus, Cardaminopsis Structura: Fitocenoza este edificatã de
arenosa, Brachypodium pinnatum, Erysi- specii sciofile, heliofile, saxicole, xero-mezo-
mum pannonicum, Fraxinus excelsior, file, dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor
Picea abies, Larix decidua, Biscutella de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase.
laevigata, Asplenium ruta-muraria, Teu- Stratul arbustiv este dominat de Spiraea
crium montanum, Vincetoxicum hirundi- chamaedryfolia alãturi de care se mai
naria. Specii endemice: Thymus como- dezvoltã Lonicera xylosteum, Lonicera nigra,
sus, Dianthus spiculifolius, Helictotrichon Rosa pendulina, Salix silesiaca, Salix
decorum. caprea, Corylus avellana ºi sporadic
specii de arbori în stadii tinere, precum
Valoare conservativã: mare; habitate mai Betula pendula, Fagus sylvatica, Picea
rare, incluzând specii endemice. abies. Stratul ierburilor este dominat de
Calamagrostis arundinacea, Poa nemo-
Literaturã selectivã: Csürös 1958; ªuteu ralis, alãturi de care mai frecvent apar
1970; Coldea 1991. Angelica sylvestris, Lunaria rediviva,
Campanula rapunculoides ºi specii de
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. ferigi (Dryopteris robertiana, Polystichum
setiferum, Athyrium filix-femina, Dryopteris
filix mas). Acoperirea covorului vegetal
ajunge la 100%.
R3116
Tufãriºuri sud-est carpatice de Compoziþie floristicã: Specii edifica-
cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) toare: Spiraea chamaedryfolia, Lonicera
xylosteum, Rosa pendulina. Specii caracte-
Corespondenþe: ristice: Spiraea chamaedryfolia, Calama-
NATURA 2000: – grostis arundinacea. Alte specii importante:
EMERALD: 31.8B1 South-eastern Digitalis grandiflora, Solidago virgaurea,
deciduous thickets Poa nemoralis, Sedum telephium, Sedum
CORINE: 31.8B South-eastern sub- maximum, Epilobium collinum, Carlina
Mediterranean deciduous thickets vulgaris, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta,
(schibljak) sau 31.8B1 Central European Dryopteris filix mas, Campanula rapuncu-
sub-Mediterranean deciduous thickets loides, Luzula luzuloides, Pulmonaria rubra,
PAL.HAB: 31.8B142 Carpathian elm-leaved Symphytum cordatum, Lonicera nigra, Salix
Spiraea thickets silesiaca, Salix caprea, Corylus avellana,
EUNIS: F3.17 Corylus thickets
Betula pendula, Fagus sylvatica, Picea
Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spi-
abies, Angelica sylvestris, Lunaria rediviva,
reetum ulmifoliae Resmeriþã, Csürös 1966.
Dryopteris robertiana, Polystichum seti-
ferum, Athyrium filix-femina.
Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca
– Munþii Gilãu, Munþii Vlãdeasa), în etajul Valoare conservativã: moderatã, habitate
nemoral al fagului. cu areal restrâns.

Suprafeþe: < 10 ha. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970;


Resmeriþã, Csürös 1966.
Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. Clima:
T = 6,5–6,00C, P = 850–950 mm. Relief: Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

95
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

alte specii din flora de mull, Pulmonaria


R3117
rubra, Mercurialis perennis, Geranium
Tufãriºuri sud-est carpatice de robertianum, Urtica dioica.
alun (Corylus avellana) cu cununiþã
(Spiraea chamaedryfolia) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Corylus avellana, Spiraea chamaedryfolia,
Corespondenþe: Poa nemoralis, Calamagrostis arundinacea.
NATURA 2000: - Specii caracteristice: Corylus avellana,
EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets Spiraea chamaedryfolia. Alte specii
CORINE: 31.8C Hazel thickets importante: Spiraea crenata, Spiraea
PAL.HAB: 31.8C4 Subcontinental hazel media, Rosa pimpinellifolia, Ulmus glabra,
thickets Salix silesiaca, Tilia cordata, Acer pseudo-
EUNIS: F3.174 Subcontinental hazel
platanus, Fraxinus excelsior, Rosa pendu-
thickets
Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum
lina, Sambucus nigra, Sorbus aucuparia,
Ujv. 1944. (Syn.: Corylo – Tilietum Vida Rubus idaeus, Senecio nemorensis ssp.
1959, Corylo – Euonymetum verrucosae fuchsii, Galeopsis speciosa, Ribes uva-
Dihoru 1975). crispa, Evonymus verrucosus, Festuca
rupicola ssp. saxatilis, Brachypodium pinna-
tum, Asplenium trichomanes, Athyrium
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii filix-femina, Dryopteris filix-mas, Pulmonaria
Meridionali, Carpaþii Occidentali, în etajul rubra, Mercurialis perennis, Geranium
fagului. robertianum, Urtica dioica.

Suprafeþe: 10–100 ha. Valoare conservativã: mare, habitate


restrânse ca areal, situate pe stâncãrii în
Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Climã: curs de solificare, instalate primar.
T = 6,5–5,50C; P = 850–1000 mm. Relief:
versanþi stâncoºi, însoriþi sau mai umbriþi Literaturã selectivã: Dihoru 1975;
(SE, E). Roci: calcaroase, („gresie de Siriu” Drãgulescu 1995; Hodiºan 1979; Csürös-
calcaroasã, cenuºie). Soluri: superficiale, Káptalan M. 1962; Gergely I. 1962.
cu roca mamã la zi, bolovãnoase.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Structura: Fitocenoza este instalatã
primar ºi este edificatã de specii eura-
siatice, europene, mezotermofile, mezofile,
saxicole ºi forestiere. Stratul arbuºtilor este R3118
luxuriant, edificat de Corylus avellana Tufãriºuri sud-est carpatice de
intens dominant, însoþit de Spiraea taulã (Spiraea crenata)
chamaedryfolia ºi exemplare sporadice
de Fraxinus excelsior, Tilia cordata, Ribes
uva-crispa, Rosa pendulina. O variantã Corespondenþe:
floristicã regionalã este codominanþa lui NATURA 2000: –
Evonymus verrucosus alãturi de Corylus EMERALD: 31.8B1 South-eastern deci-
avellana, pe aceleaºi pante stâncoase duous thickets
dar cu orientare NE. Stratul ierburilor este CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets (schibljak)
compus din graminee mai frecvente, ca:
PAL.HAB: 31.8B14 East Carpathian
Poa nemoralis, Calamagrostis arundinacea montane thickets
dar ºi Festuca rupicola ssp. saxatilis, EUNIS: –
Brachypodium pinnatum, ferigi: Asple- Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae
nium trichomanes, pe stânci, Athyrium Morariu et Ularu 1981.
filix-femina, Dryopteris filix-mas, alãturi de

96
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa integerrimus, Cornus sanguinea, Cytisus


Colþii Corbului Mari – Braºov), etajul hirsutus, Fraxinus ornus, Sedum maximum,
gorunului, într-un ochi de stepã. Specia Genista tinctoria, Malus sylvestris, Pyrus
citatã ºi în judeþele Cluj, Gorj, Tulcea. pyraster, Betonica officinalis, Brachy-
podium sylvaticum, Euphorbia epithy-
Suprafeþe: reduse. Total: sub 10 ha. moides, Geranium sanguineum, Fragaria
viridis, Hypericum perforatum, Calamintha
Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Climã: clinopodium, Cynanchum vincetoxicum,
T = 6,5–6,00C, P = 850–900 mm. Relief: Potentilla thuringiaca, Peucedanum oreose-
versanþi stâncoºi, cu înclinaþie mijlocie-mare linum, Geranium robertianum, Galium
(20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Roci: mollugo, Phleum montanum, Arrhena-
calcaroase. Soluri: rendzinice, humifere, therum elatius, Seseli varium, Teucrium
cu reacþie neutrã – slab alcalinã, cu trofi- chamaedrys, Anthemis tinctoria, Ajuga
citate moderatã. genevensis.

Structura: Fitocenoza este edificatã de Valoare conservativã: foarte mare; habitat


specii europene, sudice, mediteraneene- rar, edificat de Spiraea crenata, specie rarã,
pontice, iar cele dacice ºi balcanice sunt cu areal în curs de restrângere.
numeroase (14%). Sub aspect ecologic
sunt specii termofile-mezoterme, mezo- Literaturã selectivã: Morariu et Ularu
xerofile ºi xerofile, calcifile. Stratul arbuºtilor 1981.
este realizat de Spiraea crenata ca specie
dominantã ºi de recunoaºtere, însoþitã Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
mai abundent de Rosa pimpinellifolia,
Rhamnus tinctoria, Evonymus verrucosus,
Ligustrum vulgare, celelalte mezofile fiind
sufocate de edificator. Înãlþimea stratului R3119
este de 1–1,2 m. Stratul ierburilor ºi sub- Tufãriºuri de alun (Corylus avellana)
arbuºtilor este foarte divers ºi multi-
stratificat, cel puþin la 0,8–1 m înãlþime ºi Corespondenþe:
pânã la 0,4–0,6 m. Sunt dominante NATURA 2000: –
Calamintha clinopodium, Cytisus hirsutus, EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets
Genista tinctoria, Geranium robertianum, CORINE: 31.8C Hazel thickets
Cynanchum vincetoxicum, Galium mollugo, PAL.HAB: 31.8C4 Subcontinental hazel
Phleum montanum, Arrhenatherum elatius, thickets
Seseli varium, Teucrium chamaedrys, EUNIS: F3.174 Subcontinental hazel
Anthemis tinctoria, Ajuga genevensis. thickets
Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae
Acoperirea cu vegetaþie este maximã, de Soó 1927 (Syn.: Rubo-Coryletum auct.
100%, cu unele excepþii ce ajung la 80%. rom. non Oberd. 1957).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Spiraea crenata. Specii caracteristice: Rãspândire: În toþi Carpaþii României, în
Spiraea crenata, Rosa pimpinellifolia, etajul nemoral, al pãdurilor de gorun-fag.
Carduus candicans, Jurinea nevelis, Aster
amellus. Alte specii importante: Rosa Suprafeþe: > 100 ha.
canina, Rhamnus tinctoria, Evonymus
verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Clima:
spinosa, Viburnum lantana, Evonymus T = 7,5–5,30C, P = 800–1000 mm. Relief:
europaeus, Crataegus monogyna, Berberis versanþi cu înclinare mijlocie din zona
vulgaris, Corylus avellana, Cotoneaster colinarã ºi montanã, mai ales în S. Roci:

97
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Tufãriº de alun (Corylus avellana)

calcaroase sau acide. Soluri: eutricambo- Poa nemoralis, Melampyrum bihariense,


soluri, districambosoluri, criptopodzol, cu Mellitis grandiflora, Digitalis grandiflora,
regim hidric normal. Salvia glutinosa, Cynanchum vinceto-
xicum, Aegopodium podagraria) comple-
Structura: Fitocenozele se instaleazã în teazã suprafeþele libere dintre tufe.
mod secundar, dupã tãierea pãdurilor de
gorun, spre limita cu pãdurile de fag ºi în Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
fãgete, dar ºi la liziera pãdurii sau între Corylus avellana. Specii caracteristice:
culturi. Speciile componente sunt, în majo- Corylus avellana. Alte specii importante:
ritate, eurasiatice, continental-europene, Crataegus monogyna, Rosa canina,
mezotermofile, mezofile, eutrofe, slab Evonymus europaeus, Viburnum opulus,
acidofile. Stratul arbustiv este dominat Frangula alnus, Festuca gigantea, Stellaria
de Corylus avellana în cea mai mare
nemorum, Geranium phaeum, Anthriscus
mãsurã, alãturi de el întâlnindu-se
sylvestris, Acer campestre, Brachypodium
Crataegus monogyna, Rosa canina sau
sylvaticum, Galium schultesii, Geum
Prunus spinosa, Frangula alnus sau
Alnus glutinosa, Alnus incana, Populus urbanum, Aegopodium podagraria, Urtica
tremula, cu participare redusã ºi dife- dioica, Clinopodium vulgare, Vicia sylva-
renþiate dupã alte caracteristici staþio- tica, Stachys officinalis, Prunus spinosa,
nale. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la Alnus glutinosa, Alnus incana, Populus
5–6 m, densitatea mare a tufelor în stadiul tremula, Dactylis glomerata, Poa nemo-
de maturitate a fitocenozei creând o acope- ralis, Melampyrum bihariense, Mellitis
rire de 90–100%; în stadii intermediare, grandiflora, Digitalis grandiflora, Salvia
stratul ierburilor, alcãtuit din specii glutinosa, Cynanchum vincetoxicum,
forestiere (Brachypodium sylvaticum, Aegopodium podagraria.

98
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Valoare conservativã: redusã, stadii sylvatica, Ballota nigra, Urtica dioica, cu


succesionale antropizate. o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm.

Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


1979; Drãgulescu 1995; Sãmãrghiþan Sambucus nigra. Specii caracteristice:
2001, Borza 1959. Sambucus nigra. Alte specii importante:
Clematis vitalba, Polygonatum latifolium,
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alliaria petiolata, Viola mirabilis, Helleborus
purpurascens, Galium odoratum, Stachys
sylvatica, Glechoma hederacea, Aego-
R3120 podium podagraria, Urtica dioica, Nepeta
Tufãriºuri de soc negru cataria, Galeopsis tetrahit, Ballota nigra,
(Sambucus nigra) Galium aparine, Arctium tomentosum.

Valoare conservativã: redusã, stadii


Corespondenþe:
succesionale antropizate.
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets
CORINE: 31.872 Shrubby clearings
Literaturã selectivã: Popescu A. et al.
(Sambuco-Salicion) 2000; Paucã-Comãnescu 2005 inedit.
PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic
hawthorn-blackthorn scrub Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
EUNIS: F3.24 Subcontinental and
continental deciduous thickets
Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae
Oberd. et al. 1967, Sambucetum nigrae R3121
auct. rom. non Moor 1967.
Tufãriºuri ponto-panonice de
porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã
Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul moale (Evonymus europaeus)
Cetãþii Lempeº, Valea Prahovei – Piciorul
Pietrei Arse, în etajul nemoral). Corespondenþe:
NATURA 2000: 40A0* Subcontinental
Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2, în peri-Pannonic scrub
luminiºuri. Total < 10 ha. EMERALD: 31.8B1 Pannonic and sub-
Pannonic thickets
CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Climã:
Mediterranean deciduous thickets
T = 7,5–6,00C, P = 750–850 mm. Relief: PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic
versanþi colinari cu expoziþie SE. Roci: hawthorn-blackthorn scrub
acide sau calcaroase. Soluri: eutricambo- EUNIS: F3.112 Blackthorn-privet scrub
soluri, umiditate alternativã. Asociaþii vegetale: Euonymo –
Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx.
Structura: Speciile nemorale europene- 1952 em. Pass. et Hoffim. 1968 (Syn.:
Pteridio – Crataegetum monogynae
eurasiatice edificã asociaþia, având un
Raåiu et Gergely 1979).
caracter mezoterm-mezofil. Stratul arbustiv
este dominat masiv de Sambucus nigra;
ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile
acoperire de 90%. Stratul ierbos este alcã- Moldovei, Munteniei, Podiºul ºi Depresiunile
tuit din: Galium odoratum, Helleborus Transilvaniei (Þara Oaºului), Dealul Cetãþii
purpurascens, Viola mirabilis, Aegopodium – Lempeº (Jud. Braºov), instalatã uneori
podagraria, Galeopsis tetrahit, Stachys de-a lungul râurilor din zona colinarã,

99
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

secundar în locul pãdurilor de gorun Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


(Q. petraea) sau carpineto-gorunetelor. Prunus spinosa, Crataegus monogyna.
Specii caracteristice: Crataegus mono-
Suprafeþe: Mai puþin extins ca Pruno- gyna, Evonymus verrucosus, Betula
Crataegetum de silvostepã. Total < 100 ha. pendula, Prunus spinosa, Rosa canina,
Cornus sanguinea, Cytisus nigricans, Alnus
Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. Clima: glutinosa, Pteridium aquilinum, Hype-
T = 8,5–6,00C, P = 650–850 mm anual cu ricum perforatum, Betonica officinalis,
diferenþe de la E spre V. Relief: versanþi Ligustrum vulgare, Viburnum lantana,
cu înclinare medie. Roci: vulcanice ºi Clematis vitalba. Alte specii importante:
metamorfice. Soluri: luvosoluri. Carpinus betulus, Rubus idaeus, Rubus
hirtus, Galium verum, Fragaria vesca,
Structura: Fitocenoza se dezvoltã Myosotis sylvatica, Hieracium umbellatum,
secundar, dupã defriºarea pãdurilor zonale Dianthus armeria, Q. petraea, Festuca
(Quercus petraea, Carpinus betulus), de rubra, Agrostis capillaris, Vulpia myuros.
cele mai multe ori speciile edificatoare fiind
cele care au alcãtuit stratul subarbustiv Valoare conservativã: redusã, habitatul
al pãdurii: Crataegus monogyna, Rosa se reface dintr-o structurã de tufãriº,
canina, Cornus sanguinea, Evonymus protejat Emerald, într-una forestierã.
verrucosus, Ligustrum vulgare, Viburnum
lantana. Prunus spinosa, deºi prezent, este Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely
mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de 1979; Popescu et Sanda 2000.
specia tipicã. Speciile din aceastã fito-
cenozã sunt mai ales eurasiatice, europene, Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
central europene. Sub aspect ecologic
sunt mezoterme, moderat acidofile iar
afinitãþile pentru factorul hidric, se modi-
ficã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea R3122
inferioarã sau cea mediu-superioarã a Tufãriºuri ponto-panonice de
pantei, deci variazã de la cele mezofile la porumbar (Prunus spinosa) ºi
cele mezo-xerofile. Înãlþimea stratului pãducel (Crataegus monogyna)
arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui
este redusã, 40–45%, lãsând posibilitatea Corespondenþe:
dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine înche-
NATURA 2000: 40A0* Subcontinental
gat. Stratul arbustiv cuprinde frecvent peri-Pannonic scrub
speciile de arbori în stadiul de nuieliº, EMERALD: 31.8B1 Pannonic and sub-
Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Pannonic thickets
Betula pendula în zonele mai uscate ºi CORINE: 31.8B3 South-eastern sub-
mult tãiate de localnici. Stratul ierburilor, Mediterranean
cu acoperire de 100%, este alcãtuit domi- PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic
nant din graminee (Festuca rubra, Agrostis hawthorn-blackthorn scrub
capillaris, Vulpia myuros), diversificat de EUNIS: F3.241 Central European
subcontinental thickets
multe dicotiledonate, dar cu participare
Asociaþii vegetale: Pruno spinosae –
redusã; local se dezvoltã pâlcuri alcã- Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn.:
tuite de feriga Pteridium aquilinum, ce Prunetum moldavicae Dihoru (1969)
poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi 1970, Rubo caesii – Prunetum spinosae
fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stra- Raþiu et Gergely 1979).
tului de ierburi pânã la 1,5 m. Adeseori,
un strat intermediar ca înãlþime, bine extins
în suprafaþã, formeazã tufele subarbustive Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de
de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. Nord ºi Sud, câmpia ºi podiºurile din

100
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Moldova de Nord ºi Sud, Þara Oaºului, pânã la 3,5–4 m în zonele mai umede din
Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei, Câmpia Câmpia Românã. Productivitatea stratului
Românã, în silvostepã ºi zona pãdurilor arbustiv este de 3,66 t/ha/an material
de stejari de câmpie. vegetal, iar biomasa suprateranã este de
74,5 t/ha. Stratul ierburilor este mai
Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri, de la dezvoltat spre limitele tufãriºurilor, dato-
200–500 m2, alternând cu pãduri ºi tere- ritã umbririi mari interioare ºi este compus
nuri agricole sau pajiºti uscate, totalizând atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia,
cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de Bromus inermis, Origanum vulgare, Aspa-
tufãriºuri. Total > 10.000 ha. ragus verticillata, cât ºi din specii de pajiºte:
Festuca valesiaca, Poa angustifolia, Poa
Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. Clima: bulbosa, Dactylis glomerata, Agropyron
T = 10,5–7,50C, P = 400–800 mm anual. repens, Agrimonia eupatoria, Phleum
Relief: depresiuni mici în câmpie, pante phleoides, Teucrium chamaedrys, Cala-
însorite cu înclinare redusã. Roci: de obicei mintha clinopodium.
pe depozite de loess dar ºi pe locuri
pietroase marne, gresii. Solurile: de tipuri Compoziþie floristicã: Specii edifica-
variate, în general profunde, neutre sau slab toare: Prunus spinosa, Crataegus mono-
acide-alcaline, cernoziomuri în silvostepã, gyna. Specii caracteristice: Prunus spi-
sau eutricambosoluri, cu hidratare defi- nosa, Crataegus monogyna. Alte specii
citarã, mai ales la sfârºitul verii. importante: Rubus caesius, Rosa canina,
Evonymus verrucosus, Pyrus pyraster,
Structura: Fitocenozele se instaleazã, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica,
de obicei, pe locurile defriºate, chiar ºi în Humulus lupulus, Clematis vitalba, Cornus
silvostepã, în locul pãdurilor de stejar sanguinea, Evonymus europaeus, Rosa
(Quercus pubescens, Q. pedunculiflora, gallica, Veronica chamaedrys, Plantago
Q. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia media, Jasminum fruticans, Amygdalus
din pãdure. Ele se formeazã ºi pe tere- nana, Prunus fruticosa, Cornus mas, Vicia
nuri bãtãtorite, între culturi, în crovuri sau tenuifolia, Bromus inermis, Origanum
de-a lungul pâraielor temporare sau la vulgare, Asparagus verticilatus, Festuca
marginea pãdurilor. Speciile sunt, în
valesiaca, Poa angustifolia, Poa bulbosa,
majoritate, eurasiatice, cu elemente mai
Dactylis glomerata, Agropyron repens,
numeroase sudice, în special în Dobrogea;
Agrimonia eupatoria, Phleum phleoides,
sunt termofile, xerofile, mezotrofe. Stratul
Teucrium chamaedrys, Calamintha clino-
arbuºtilor este dominat de speciile caracte-
podium.
ristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa
ºi Crataegus monogyna), deosebit de
dense, realizând aspectul unui desiº de Valoare conservativã: moderatã, habitate
nepãtruns, cu o acoperire de 100%. prioritare Emerald.
Diversitatea stratului este mare ºi variazã
mult din zona de silvostepã, unde pot apare Literaturã selectivã: Mihai 1971; Burduja
Jasminum fruticans, Amygdalus nana et Horeanu 1969; Popescu et al.1984;
sau Prunus fruticosa, alãturi de Prunus Pãun 1966; Schneider-Binder 1972;
spinosa var. dasyphylla spre cele de Sãmãrghiþan 2001; Pop et al 1978; Raþiu
pãduri de câmpie ºi chiar de luncã, unde et Gergely 1979; Horeanu 1981; Horeanu
se dezvoltã Evonymus verrucosus, Evo- et Horeanu G. 1981; Mihai 1971; Popescu
nymus europaea, Rosa canina, Cornus et Sanda 2000; Dihoru et al. 1970, 1973;
sanguinea sau Cornus mas, Rhammus Aniþei L. 2001; Borza 1959; Paucã-
cathartica sau Ligustrum vulgare. Înãlþimea Comãnescu et al. 2004.
stratului arbustiv ajunge de regulã la
1,5–2 m în silvostepã dar, se ridicã ºi Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

101
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna)

versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-mode-


R3123
ratã. Roci: calcare cenuºii. Soluri: rendzinã
Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac negricioasã, adesea numai în crãpãturile
(Syringa vulgaris) cu Genista radiata stâncilor, neutru-slab alcalin (pH = 6–7,5).

Corespondenþe: Structura: Fitocenoza este un fragment


NATURA 2000: – de vegetaþie submediteraneanã, edificatã
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous de specii majoritar sudice ºi sud-estice
thickets (44%), dacice ºi subendemice (7%), termo-
CORINE: 31.8B3 Greek sub-Mediterranean file, xerofile calcifile situate la altitudine
deciduous thickets
mare pentru acestea. Stratul arbuºtilor este
PAL.HAB: 31.8B322 Danubian lilac thickets
EUNIS: F3.2432 Moesian liliac thickets compus din Syringa vulgaris de înãlþime
Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum foarte micã, nu depãºeºte 1 m, împreunã
radiatae Maloº 1972. cu Cotinus coggyria, Cotoneaster nebro-
densis, Sorbus borbasii, Fraxinus ornus
ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista
Rãspândire: Podiºul Mehedinþi, Piatra (Cytisanthus) radiata, Daphne blagayana,
Cloºanilor, în etajul fagului. Daphne mezereum, Teucrium montanum,
Teucrium chamaedrys. Stratul ierburilor
Suprafeþe: 20 ha. este foarte divers, alcãtuit din aproape 80
de specii, mai abundente fiind unele specii
Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. Clima: de stâncãrie: Draba lasiocarpa, Silene
T = 4,2–3,40C, P = 900–1200 mm, modifi- saxifraga, Cerastium banaticum, Geranium
catã de curenþii calzi de la vest. Relief: macrorrhizum. O notã aparte aduc spe-

102
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

ciile xerofile: Stipa pulcherrima, Bromus Suprafeþe: reduse. Total < 100 ha.
fibrosus, Festuca xanthina. Fitocenoza
în ansamblu realizeazã o acoperire mare, Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. Clima:
de 70–90%. T = 10,0-–5,00C, P = 650–1050 mm,
conform climatului general sunt puternic
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: modificate de microclimat, în special în
Syringa vulgaris, Genista radiata. Specii chei, prin orientarea lor vesticã sau sud-
caracteristice: Syringa vulgaris, Genista vesticã ºi prin producerea inversiunilor
radiata, Dianthus henteri, Cotinus coggyria, termice. Relief: versanþi abrupþi, pereþi
Daphne blagayana, Thesium bavarum. verticali stâncoºi, cu orientare S, SV, SE,
Alte specii importante: Cotoneaster nebro- de-a lungul apelor. Roci: calcare. Soluri:
densis, Sorbus borbasii, Fraxinus ornus, roca mamã la suprafaþã reprezintã caracte-
Daphne mezereum, Teucrium montanum, ristica staþiunii, lipsa solului totalã sau
Teucrium chamaedrys, Draba lasiocarpa, apariþia între stânci a unor protorendzine
Silene saxifraga, Cerastium banaticum, în proporþie foarte redusã.
Geranium macrorrhizum, Stipa pulche-
rrima, Bromus fibrosus, Festuca xanthina. Structura: Fitocenoza este edificatã de
Specii endemice: Dianthus henteri, Atha- specii eurasiatice, europene, cu numeroase
manta hungarica, Primula auricula ssp. elemente sudice, subtermofile, mezo-
serratifolia. xerofile, calcifile. Cu tot caracterul ei relictar,
este o fitocenozã cu aspect pionier, dato-
Valoare conservativã: foarte mare;
rat compoziþiei floristice. Fitocenoza se
habitat puþin extins, probabil endemic ºi
dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot
incluzând câteva specii endemice ºi deo-
creºte în alte habitate ca arbori) fiind domi-
sebit de rare.
nat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris,
Fraxinus ornus, Cotinus coggygria ºi Carpi-
Literaturã selectivã: Maloº 1972.
nus orientalis. Înãlþimea stratului este de
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 2–3 m, cu acoperire de 40–60%. Stratul
ierburilor este caracteristic stâncãriilor
calcaroase, expuse prelungit la soare, ca:
Ceterach officinarum, Draba lasiocarpa,
R3124 Sesleria filifolia, Cephalaria laevigata,
Tufãriºuri sud-est carpatice de Helianthemum canum.
liliac (Syringa vulgaris) cu
Asplenium-ruta-muraria Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Syringa vulgaris, Fraxinus ornus, Carpi-
Corespondenþe:
nus orientalis. Specii caracteristice: Syringa
vulgaris, Silene petraea, Micromeria
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern pulegium, Asplenium ruta-muraria, Moeh-
deciduous thickets ringia muscosa, Ceterach officinarum,
CORINE: 31.8B3 Greek sub- Sorbus borbasii, Sesleria filifolia, Fraxinus
Mediterranean deciduous thickets ornus, Cotinus coggyria. Alte specii
PAL.HAB: 31.8B322 Danubian lilac thickets importante: Draba lasiocarpa, Cephalaria
EUNIS: F3.2432 Moesian liliac thickets laevigata, Helianthemum canum. Specii
Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum
vulgaris Jakucs et Vida 1959.
endemice: Sorbus borbasii, Micromeria
pulegium.

Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Valoare conservativã: mare; habitate rare


Subcarpaþii Meridionali: în România cu specii subendemice ºi rare.

103
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Literaturã selectivã: Schrött 1972; Boºcaiu scundã, slab conformaþi ºi cu vârfurile


1971; Roman N. 1974; Mãgãlie 1970. uscate. Înãlþimea stratului de arbuºti
variazã între 3–6 m, dar vârfurile lor sunt
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. uscate, fenomen tipic pentru toate forma-
þiunile lemnoase dezvoltate în zonã, pe
stâncãrii. Atragene alpina este prezentã,
ca singura specie de lianã din aceastã
R3125
fitocenozã. Stratul ierburilor este bine
Tufãriºuri sud-est carpatice de dezvoltat, dominat de Carex humilis înso-
Sorbus dacica þit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri
de stâncãrie (Carex digitata, Sesleria rigida,
Corespondenþe: Coronilla varia, Campanula rapuncu-
NATURA 2000: – loides, Iris ruthenica, Valeriana tripteris.
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous Acoperirea stratului ierburilor este de 60%.
thickets
Cele mai importante sunt însã compo-
CORINE: 31.8B South-eastern deciduous
thickets nentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquile-
PAL.HAB: 31.8B141 Dacian service tree gia nigricans ssp. subscaposa, Helicto-
thickets trichon decorum, Viola joói, Thymus
EUNIS: – comosus) ºi cele subendemice (dacice),
Asociaþii vegetale: Cariceto humilis –
ca Sesleria rigida, Aconitum moldavicum,
Sorbetum dacicae Gergely 1962.
Melampyrum bihariense; acestea dau un
caracter local, endemic tufãriºului, el fiind
Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase
Trascãu – Piatra Pleºoii), etajul fagului. de stâncãrii.
Specia mai este citatã în România ºi din
Munþii Bihor, Muntele Mare, Munþii Metaliferi Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Sorbus dacica, Corylus avellana. Specii
Mehedinþi ºi Vâlcan). caracteristice: Sorbus dacica, Carex
humilis, Corylus avellana, Sesleria rigida,
Suprafeþe: foarte restrânse, < 10 ha. Sorbus aucuparia. Alte specii importante:
Fagus sylvatica, Acer pseudoplatanus,
Staþiuni: Altitudine 1100 m. Climã: T = 5,00C; Atragene alpina, Carex digitata, Coronilla
P = 900 mm. Relief: versanþi montani cu varia, Campanula rapunculoides, Iris ruthe-
înclinaþie mare, expoziþie S ºi SV, intens nica, Valeriana tripteris, Aconitum molda-
însorite. Roci: grohotiºuri calcaroase, crista- vicum, Melampyrum bihariense. Specii
line, mobile, fixate sub acþiunea tufãri- endemice: Sorbus dacica, Aquilegia nigri-
ºului. Soluri: rendzine humifere cu mult cans ssp. subscaposa, Viola joói, Thymus
schelet, intercalate cu stâncãrii calcaroase. comosus, Helictotrichon decorum.

Structura: Fitocenoza instalatã într-o


Valoare conservativã: foarte mare;
zonã de pãduri xerofile este edificatã de
habitat endemic, rar ºi incluzând un
Sorbus dacica, cu habitus de arbust; este
numãr important de specii endemice ºi
specie endemicã, subtermofilã, xerofilã,
subendemice.
calcifilã. Stratul arbustiv este bine dezvoltat,
cu acoperire de 40%. Codominant este
Corylus avellana dar sporadic apar ºi Literaturã selectivã: Gergely 1962.
indivizi de Fagus sylvatica, Sorbus aucu-
paria, Acer pseudoplatanus, toþi de talie Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

104
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium tricho-


R3126
manes, Phyllitis scolopendrium, Polypo-
Tufãriºuri sud-est carpatice de
dium vulgare, Fagopyrum convolvulus,
mojdrean (Fraxinus ornus)
Arabis turrita, Cardaminopsis arenosa,
Sedum maximum, dar ºi unele specii
Corespondenþe:
nemorale, Lathyrus venetus, Geranium
NATURA 2000: –
robertianum.
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
thickets
CORINE: 31.8B South-eastern sub- Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Mediterranean deciduous thickets (schibljak)
Fraxinus ornus. Specii caracteristice:
PAL.HAB: 31.8B Balkano – Hellenic
deciduous thickets Cornus mas, Fraxinus ornus. Alte specii
EUNIS: F3.2431 Moesian oriental hornbeam importante: Syringa vulgaris, Scabiosa
thickets banatica, Campanula grossekii, Campa-
Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni
nula divergens, Cotinus coggygria, Evo-
Pop et Hodiºan 1964.
nymus latifolia, Rhamnus tinctoria, Silene
italica, Piptatherum virescens, Evonymus
Rãspândire: Carpaþii Occidentali, la verrucosus, Crataegus monogyna, Quercus
limita între etajul gorunului / fagului. cerris, Polygonatum odoratum, Primula
veris, Melittis melissophyllum, Sedum
Suprafeþe: Total < 10 ha. maximum, Lychnis coronaria, Cynanchum
vincetoxicum, Aremonia agrimonioides,
Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Climã: Poa nemoralis, Brachypodium sylvaticum,
T = 8,0–7,20C, P = 750–825 mm. Relief: Lithospermum purpureocaeruleum, Campa-
versanþi montani cu înclinaþie mare nula persicifolia, Galium schultesii, Tilia
(30–800), expoziþie sudicã, SE, SV. Roci: cordata, Tilia platyphyllos, Corylus avellana,
calcaroase. Soluri: rendzine, pe stânci de Sorbus torminalis, Staphylea pinnata,
mãrimi variabile, cu grosimi reduse, Clematis vitalba, Hedera helix, Melica
uneori chiar absent, bogate în humus. uniflora, Dentaria bulbifera, Carex sylva-
tica, Galium mollugo, Orchis mascula
Structura: Fitocenoza este edificatã de ssp. signifera, Geranium robertianum,
un relict terþiar mediteranean Fraxinus Isopyrum thalictroides, Lathyrus vernus,
ornus, iar celelalte specii sunt eurasiatice, Mercurialis perennis, Lamium galeobdolon,
europene, cu multe specii sudice (26,6%), Phyllitis scolopendrium, Mycelis muralis,
termofile, mezo-xerofile, calcifile. Stratul Galanthus nivalis, Melica nutans, Carex
superior este dominat de Fraxinus ornus brevicollis, Cornus sanguinea, Rosa
(cunoscut în alte asociaþii numai în pro- canina, Asplenium trichomanes, Polypo-
porþii mai reduse) fiind însoþit constant de dium vulgare, Fagopyrum convolvulus,
Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus Arabis turrita, Cardaminopsis arenosa.
monogyna, Rosa canina, Evonymus verru-
cosus. Înãlþimea stratului variazã între
Valoare conservativã: mare, habitat rar.
5–8 m, coroanele exemplarelor componente
fiind rãsfirate, cu numeroase ramuri. Habi-
tusul lor este arborescent. Stratul ierbu- Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964;
rilor este bogat în specii (49, dintre care Peia 1978.
31 sunt rare). Acoperirea stratului este
variabilã între 15–65%, mai frecvent fiind Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

105
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

între 6–8 m. Sub acestea se dezvoltã un


R3127 strat arbustiv scund, dominat îndeosebi
Tufãriºuri sud-est carpatice de de Cotinus coggygria. Stratul ierburilor
liliac (Syringa vulgaris) ºi cuprinde numeroase specii, frecvente fiind
mojdrean (Fraxinus ornus) Helleborus odorus, Melittis melissophyllum,
Lithospermum purpureocaeruleum, Satu-
Corespondenþe: reja kitaibelii, Physocaulis nodosa, Festuca
NATURA 2000: – valesiaca, Brachypodium pinnatum, Galium
EMERALD: 31.8B South-eastern erectum. Acoperirea vegetaþiei este variabilã
deciduous thickets dar în general redusã.
CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
PAL.HAB: 31.8B3222 Lilac manna ash Syringa vulgaris, Fraxinus ornus, Carpi-
thickets nus orientalis. Specii caracteristice: Fraxi-
EUNIS: F3.2431 Moesian oriental hornbeam
nus ornus, Syringa vulgaris, Cotinus
thickets
Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum
coggygria. Alte specii importante: Cytisus
orni Borza 1958 em. Resmeriþã 1972 ciliatus, Quercus cerris, Stachys recta,
(Syn.: Syringeto – Fraxinetum orni Silene otites, Campanula alpina, Hype-
coryletosum colurnae Borza 1958). ricum perforatum, Campanula sibirica
ssp. divergens, Ceterach officinarum,
Dianthus giganteus, Tamus communis,
Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Evonymus latifolia, Coronilla emerus,
Subcarpaþii Meridionali, Defileul Dunãrii. Cotoneaster nebrodensis, Acer monspe-
ssulanum, Myrrhoides nodosa, Erysimum
Suprafeþe: restrânse, 10–100 ha. saxosum, Fritillaria montana, Echinops
banaticus, Coronilla varia, Fragaria viridis,
Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. Climã: Anthemis tinctoria, Cytisus nigricans,
T = 10,0–5,00C, P = 650–1050 mm, modifi- Valeriana officinalis, Viola hirta, Aster
catã microclimatic, în sensul creºterii amellus, Sorbus aria, Sorbus cretica,
temperaturii ºi uscãciunii aerului. Relief: Viburnum lantana, Crataegus monogyna,
baza versanþilor sau pe platouri, imediat Juniperus communis, Corylus colurna,
deasupra lor. Roci: calcare, marno-calcare Tilia tomentosa, Quercus dalechampii,
intercalate, gresii calcaroase. Soluri: prelu- Junglans regia, Helleborus odorus, Melittis
vosol sau terra rosa tip rendzinã, în strat melissophyllum, Lithospermum purpureo-
subþire dar continuu, cu mult schelet. caeruleum, Satureja kitaibelii, Physocaulis
nodosa, Festuca valesiaca, Brachypodium
Structura: Fitocenoza este edificatã de pinnatum, Galium erectum. Specii ende-
specii majoritar meridionale, xerotermofile, mice: Sorbus borbasii, Dianthus banaticus,
calcifile ºi numeroase specii endemice. Dianthus kitaibelii.
Edificatorii sunt Syringa vulgaris, Fraxinus
ornus, Carpinus orientalis, alãturi de care Valoare conservativã: mare, habitatul
mai apar Sorbus aria, Sorbus cretica, cuprinde specii endemice de Dianthus.
Viburnum lantana, în stratul arbustiv. În
unele fitocenoze apare Crataegus mono- Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. 1971;
gyna sau Juniperus communis cu Resmeriþã 1972; Sanda et Popescu 1972;
abundenþã sporitã, fiind considerate codo- Roman 1974; Sanda et Popescu 1991;
minante, uneori faciesuri aparte. Deasupra Pãun et al. 1970; Hodiºan 1976; ªuteu et
stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe Faur 1976; Peia 1981; Peia 1978; Boºcaiu
ºi relativ scunde de Corylus colurna, Tilia 1971; Bujorean et al.1975.
tomentosa, Quercus dalechampii ºi
Junglans regia – spontan. Înãlþimea variazã Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

106
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

caracteristice sunt tufele de Asphodeline


R3128 lutea ºi Paeonia peregrina.
Tufãriºuri balcanice de pãliur
(Paliurus spina-christi) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Paliurus spina-christi, Ligustrum vulgare,
Corespondenþe: Cornus mas. Specii caracteristice:
Asphodeline lutea, Paliurus spina-christi.
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
Alte specii importante: Jasminum fruticans,
thickets Crataegus monogyna, Asparagus vertici-
CORINE: 31.8B3 Greek sub-Mediterranean llatus, Salvia ringens, Genista sessilifolia,
deciduous thickets Opopanax bulgaricus, Achillea clypeolata,
PAL.HAB: 31.8B33 Moesian Christ’s Carpinus orientalis, Cerasus mahaleb,
thorn brush; 318B732 Thracian Christ’s Fraxinus ornus, Cotinus coggygria, Ononis
thorn brush (1996) columnae, Coronilla scorpioides, Achillea
EUNIS: F3.2433 Moesian Christ’s thorn coarctata, Cytisus nigricans, Dianthus
brush giganteus, Silene otites, Paeonia peregrina,
Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Orchis simia, Carex hallerana, Pyrus
Paliuretum Sanda, Popescu 1999 (Syn.: elaeagrifolia, Pyrus pyraster, Ulmus
Paliureto-Crataegetum monogynae minor, Bothriochloa ischaemum, Koeleria
Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970,
gracilis, Satureja caerulea, Teucrium
Paliuretum spinae-christi (Borza 1931)
Dihoru (1969) 1970, Asphodelinetum
chamaedrys, Teucrium polium, Paeonia
luteae Dihoru 1970). peregrina.

Valoare conservativã: mare; habitat rar


Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord, în România, periclitat, incluzând specii
Podiºul Dobrogei de Sud, Câmpia Aradului, rare ºi ocrotite în România.
Mehedinþi, Câmpia Burnazului, în silvostepã.
Literaturã selectivã: Cristurean et
Suprafeþe: restrânse la 20–200 m 2 Þeculescu 1970; Dihoru 1970.
alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti
stepice; < 10 ha. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Climã:


T = 10,70C, P = 420 mm cu amplitudine
termicã anualã mai redusã. Roci: calca-
R3129
roase. Relief: câmpie sau podiº pe coaste Tufãriºuri balcanice de iasmin
abrupte ºi însorite între vãi. Soluri: cerno- (Jasminum fruticans)
ziomuri superficiale, rendzine.
Corespondenþe:
Structura: Fitocenoza este dominatã de NATURA 2000: –
elemente submeditaraneene, pontice ºi EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
balcanice, termofile, xerofile, neutrofile. thickets
Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus CORINE: 31.8B3 Greek sub-Mediterranean
spina-christi alãturi de care se dezvoltã deciduous thickets
Cerasus mahaleb, Ligustrum vulgare, PAL.HAB: 31.8B3 Balkano-Hellenic
Pyrus pyraster, Ulmus minor sau Cornus deciduous thickets; 31.8B731 Western
mas, ajungând la 1,5–2 m înãlþime. Spe- Pontic jasmine scrub (1996)
EUNIS: F3.243 Balkano-Hellenic deciduous
ciile ierboase sunt cu deosebire cele de
thickets
pajiºti stepice, mai rar de rariºti de pãduri, Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae –
dar edificatoare sunt Bothriochloa ischae- Jasminetum fruticantis (Mihai et al. 1964)
mum, Koeleria gracilis, Satureja caerulea, Mititelu et al. 1993.
Teucrium chamaedrys, Teucrium polium;

107
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord, tataricum, Cornus mas, Evonymus verru-


Podiºul Casimcea, Dobrogea de Sud, în cosus, Cornus sanguinea, Crataegus
silvostepã. monogyna, Ligustrum vulgare, Pyrus
pyraster, Tanacetum corymbosum, Tilia
Suprafeþe: 50–100 m2, fragmentar distri- tomentosa, Ulmus minor, Fraxinus ornus.
buitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase;
< 10 ha. Valoare conservativã: mare; habitat rar
în România, periclitat.
Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Climã:
T = 10,70C; P = 400 mm. Relief: pante Literaturã selectivã: Mihai et al. 1994;
stâncoase, însorite, cu expoziþie sudicã, Arcuº 1998.
cu înclinaþie mare. Roci: calcare. Soluri:
cernoziomuri, uneori superficiale pe rocã Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
la zi.

Structura: Fitocenoza este alcãtuitã,


îndeosebi, din specii mediteraneene, R3130
pontice ºi balcanice, xerofile, termofile, Tufãriºuri ponto-panonice de
calcifile. Se diferenþiazã în douã straturi. viºinel (Cerasus fruticosa)
Tufele de Jasminum fruticans ajungând
la înãlþimi de 1,5–3 m, sunt însoþite de Corespondenþe:
Crataegus monogyna, Rhamnus cathartica, NATURA 2000: 40A0* Subcontinental
Cornus mas, Rosa canina. Diversitatea peri-Pannonic scrub
stratului de arbuºti este mare ºi include EMERALD: !31.8B1 Pannonic and sub-
Pannonic thickets
specii de arbori tipici pentru pãdurile de CORINE: 31.8B1 Central European sub-
silvostepã, dar cu înãlþimi mai reduse Mediterranean deciduous thickets
(Fraxinus ornus, Carpinus orientalis). PAL.HAB: 31.8B121 Peri-Pannonic ground
Stratul ierburilor este dominat de speciile cherry scrub
de graminee stepice dar ºi de speciile de EUNIS: F3.241 Central European
subcontinental thickets
stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus,
Asociaþii vegetale: Crataego –
Asparagus verticillatus, Lithospermum Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó
purpurocaeruleum). (1921) 1951.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Jasminum fruticans, Crataegus monogyna, Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord
Rosa canina. Specii caracteristice: Jasmi- ºi Centrale, Podiºul Transilvaniei ºi depre-
num fruticans, Rhamnus cathartica, siunile intramontane (Ciuc, Covasna,
Rhamnus tinctoria. Alte specii importante: Braºov), Podiºurile Dobrogei de Nord,
Lithospermum purpurocaeruleum, Carpi- Bãrãganul Mostiºtei, Câmpia Gãvanu-
nus orientalis, Cotinus coggygria, Fraxi- Burdea, Câmpia Banatului, Aradului, în
nus ornus, Piptatherum virescens, Ajuga silvostepã ºi stepã.
laxmanni, Asparagus verticilatus,
Convolvulus cantabrica, Chrysopogon Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2, în
gryllus, Dictamnus albus, Ferulago margini de pãdure, culturi agricole, pajiºti
meoides, Lychnis coronaria, Cerasus uscate. Total < 10 ha.
mahaleb, Quercus cerris, Quercus
pubescens, Scutellaria altissima, Tamus Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Clima:
communis, Tragopogon dubius, Acer T = 9,8–8,60C, P = 450–500 mm, secetã

108
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

prelungitã (80 zile). Relief: pante cu expo-


R3131
ziþie SE, SV, cu înclinaþie micã (5–100).
Tufãriºuri ponto-panonice de
Roci: loessuri. Soluri: cernoziomuri.
migdal pitic (Amygdalus nana)

Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din Corespondenþe:


specii sudice, termofile, xerofile. Stratul NATURA 2000: 40A0* Subcontinental
arbustiv este dominat de Prunus fruticosa, peri-Pannonic scrub
Prunus spinosa var. dasyphylla ºi însoþit EMERALD: !31.8B1 Pannonic and sub-
în mai micã mãsurã de Crataegus mono- Pannonic thickets
gyna, Rosa canina. Înãlþimea stratului CORINE: 31.8B1 Central European sub-
Mediterranean deciduous thickets
este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la PAL.HAB: 31.8B122 Peri-Pannonic dwarf
90–95%. Stratul ierburilor este alcãtuit din almond scrub
graminee diverse, cel mai bine reprezentate EUNIS: F3.241 Central European subconti-
cantitativ fiind Elymus repens, E. hispida, nental thickets
Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó
Dactylis glomerata, Bromus inermis. Alte
1946 (Syn.: Prunetum nanae Borza 1931,
specii de ierburi mai numeroase sunt Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959).
Teucrium chamaedrys, Inula britannica,
Vicia cracca, Asparagus tenuifolius.
Rãspândire: Podiºurile Moldovei de
Nord, Podiºurile Moldovei de Sud, Podiºul
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Dobrogei de Nord, Podiºul Dobrogei de
Cerasus fruticosa, Prunus spinosa var.
Sud, Bãrãganul Mostiºtei, Piemontul
dasyphylla. Specii caracteristice: Cerasus
Olteþului, Câmpia ºi Subcarpaþii
fruticosa, Prunus spinosa var. dasyphylla.
Transilvaniei, Depresiunea Fãgãraº,
Alte specii importante: Crataegus mono-
gyna, Rosa canina, Cornus mas, Cala- Depresiunea Braºov, Depresiunea
mintha clinopodium, Origanum vulgare, Sibiului, în zona de silvostepã ºi a pãdu-
Teucrium chamaedrys, Coronilla varia, rilor de stejar.
Amygdalus nana, Vicia cracca ssp. tenui-
folia, Galium mollugo, Nonea pulla, Evony- Suprafeþe: 100–300 m2, fragmentar între
mus verrucosus, Ligustrum vulgare, alte tufãriºuri. Total < 100 ha.
Rhamnus cathartica, Bromus inermis,
Agrimonia eupatoria, Asparagus tenui-
Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în
folius, Thalictrum minus, Elymus repens,
podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în
E. hispida, Dactylis glomerata, Inula brita-
Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau
nnica, Asparagus tenuifolius.
zone de podiºuri joase. Clima: T =
10,0–8,60C, P = 450–500 mm (500–600)
Valoare conservativã: mare; habitat rar anual cu secetã circa 85 de zile. Relief:
în România, periclitat, protejat Emerald. fragmentat, cu versanþi înclinaþii pânã la
350. Roci: marne argiloase. Soluri: carbo-
Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu natate, cernoziomuri carbonatice.
G. 1981; Dobrescu et al. 1969; Dobrescu
1969; Schneider-Binder Erika 1972; Mititelu Structura: Fitocenoza este edificatã de
D. 1975; Sanda et al 1980. specii sudice, termofile, xerofile. Stratul
arbuºtilor este dominat de Amygdalus
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. nana (Prunus tenella), cu înãlþimi mici de

109
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

50–60 cm, ajungând în unele zone pânã


R3132
la 1,5 m, fiind însoþit de Prunus spinosa,
Tufãriºuri ponto-sarmantice de
Crataegus monogyna. Acoperirea cu vege-
Caragana frutex
taþie ajunge la 90–100%. Stratul ierbos
este alcãtuit din numeroase graminee,
Corespondenþe:
cu dominanþã mare fiind Bromus inermis,
NATURA 2000: –
Elymus repens, Elymus hispidus, Festuca EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
valesiaca, Teucrium chamaedrys, Medi- thickets
cago falcata, Dactylis glomerata. CORINE: 31.8B121 Central European
sub-Mediterranean deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B712 Ponto-Sarmatic
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana steppe brush
EUNIS: F3.2471 Ponto-Sarmatic steppe
Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus brush
nana). Specii caracteristice: Amygdalus Asociaþii vegetale: Caragana frutex
nana (Prunus tenella = Prunus nana). Dihoru et al 1970.
Alte specii importante: Prunus spinosa,
Crataegus monogyna, Pyrus pyraster, Rãspândire: în Dobrogea de Nord,
Rhamnus tinctoria, Rosa canina, Rosa Podiºul Babadag, în rariºtile de pãduri de
dumetorum, Linaria genistifolia, Verbascum Quercus pubescens Podiºul Dobrogei
lychnitis, Fragaria viridis, Thalictrum minus, de Sud – Adam Clisi, Medgidia; Câmpia
Geranium sanguineum, Iris hungarica, Buzãului – Galbenu; Podiºul Covurluiului
Medicago falcata, Alyssum murale, – Murgeni, Zapodeni; Podiºul Central
Dictamnus albus, Cynanchum vince- Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti, ªtefan
toxicum, Nepeta pannonica, Trifolium cel Mare, Tanacu, Crasna); Câmpia
alpestre, Cytisus albus, Hypericum perfo- Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã, Holboca);
ratum, Inula hirta, Potentilla thuringiaca, Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud.
Carex michelii, Origanum vulgare, Veronica Neamþ); Podiºul Sucevei – Câmpulung
teucrium, Vicia tenuifolia, Cytisus austria- Moldovenesc, Depresiunea Rãdãuþi.
cus, Bupleurum falcatum, Aster amellus,
Suprafeþe: extrem de reduse. Total < 10 ha.
Bromus inermis, Elymus repens, Elymus
hispidus, Festuca valesiaca, Teucrium
Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Clima:
chamaedrys, Dactylis glomerata. T = 10,70C, P = 420 mm. Relief: versanþi
slab înclinaþi, platouri. Roci: calcaroase,
Valoare conservativã: mare; habitate rare, depozite de loess. Soluri: rendzine,
periclitate, incluse în protecþia Emerald. kastanoziomuri.

Structura: Fitocenoza este edificatã de


Literaturã selectivã: Coldea et al. 1998; Caragana frutex, specie arbustivã xero-
Danciu 1970; Schneider-Binder Erika 1972; termã, termofilã, continentalã. Înãlþimea
Raþiu et al. 1966; Horeanu et Horeanu G. arbuºtilor ajunge pânã la un metru. Stratul
1981; ªuteu 1975; Roman 1994; Sârbu et ierburilor este alcãtuit din speciile caracte-
al. 1995; Popescu et Sanda 2000; Borza ristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase
1959; Cristea et al. 1998. specii din Chenopodietea – Secalietea.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Caragana frutex. Specii caracteristice:

110
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Caragana frutex. Alte specii importante: Structura: Fitocenoza este instalatã


Orlaya grandiflora, Veronica jacquini, secundar, dupã defriºarea pãdurilor de fag,
Bromus inermis. gorun sau amestecuri, este edificatã de
specii nemorale, mezoterme, mezofile dar
Valoare conservativã: foarte mare; habitat ºi mezoxerofile, suportã solurile erodate,
extrem de rar, periclitat de lucrãrile agricole. fãrã orizont organic. Hippophaë rhamnoi-
des, specia caracteristicã ºi edificatoare
Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. are sistemul radicular superficial, dar extins
ºi în simbiozã (nodozitãþi). Stratul de arbuºti,
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. în fitocenoza maturã, este dominat de specia
caracteristicã ºi edificatoare, alãturi de care,
Crataegus monogyna ºi Rosa canina, sunt
R3133 bine reprezentate; mai apar Frangula alnus,
Tufãriºuri de cãtinã albã Rhamnus tinctoria, Cornus sanguinea, Evo-
(Hippophaë rhamnoides) nymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº
de la speciile de arbori ce au format pãdu-
Corespondenþe: rile zonale. În stadii evoluate, când arborii
NATURA 2000: – depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti,
EMERALD: 31.1 European wet heaths eliminã pe Hippophaë rhamnoides, deose-
CORINE: 31.8F Mixed scrub woodland
PAL.HAB: 31.8B722 Ponto-Sarmatic sea
bit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare
buckthorn puternice. Acoperirea stratului este de
EUNIS: – 75–100%, cu desiºuri greu de strãbãtut
Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamno- (1,8–2,2 tufe/100 m2, fiecare cu 8–12 rami-
ides Borza 1931 (Syn.: Hippophaëtum Issler
1924). ficaþii) ajungând la 3,5 m înãlþime. Stratul
ierburilor este dominat de unele specii
forestiere rãmase pe sol, dar ºi de cele
Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia,
Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul Festuca rupicola, Carex humilis, Bothrio-
nemoral pânã în zona silvostepei (în est). chloa ischaemum, Dorycnium herba-
ceum, Elymus repens, Origanum vulgare,
Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de Euphorbia amygdaloides, Tussilago farfara.
curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în Acoperirea stratului este de 15–20%.
rest. Total > 1000 ha.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Staþiuni: Altitudine 150–900 m. Clima: Hippophaë rhamnoides, Cytisus nigri-
T = 10,5–5,50C ºi P = 600–850 mm cans. Specii caracteristice: Hippophaë
anual, cu perioadã lungã de strãlucire a rhamnoides, Calamagrostis epigeios,
soarelui. Relief: colinar, cu fragmentare Cytisus nigricans. Alte specii importante:
longitudinalã ºi transversalã, înclinarea Prunus spinosa, Crataegus monogyna,
pantei moderatã-mare ºi expoziþia Rosa canina, Origanum vulgare, Ligustrum
variabilã. Roci: psamito-pelitice, cu vulgare, Rhamnus cathartica, Clematis
succesiune de marne, argile nisipoase, vitalba, Calamintha clinopodium, Coronilla
nisipuri. Soluri: adesea puternic erodate, varia, Quercus petraea, Acer campestre,
eutricambosoluri, preluvosoluri, luvosoluri, Brachypodium pinnatum, Carex humilis,
rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. Lithospermum purpureocaeruleum, Fagus

111
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate

sylvatica (juv.), Frangula alnus, Carpinus Valoare conservativã: redusã, stadii succe-
betulus (juv.), Poa nemoralis, Viola sionale, uneori plantaþii cu rol antierozional.
reichenbachiana, Cornus sanguinea,
Evonymus verrucosus, Festuca rupicola,
Literaturã selectivã: N. ªtefan 1986;
Bothriochloa ischaemum, Dorycnium
Parascan, Danciu 1975.
herbaceum, Elymus repens, Euphorbia
amygdaloides, Poa angustifolia, Rhamnus
tinctoria, Tussilago farfara. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

112
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

2.3.2. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34)

Structura: Cenozele sunt edificate de


R3401 Sesleria rigida ssp. rigida ºi Asperula capi-
Pajiºti sud-est carpatice de tala, element carpato-balcanic, ºi caracte-
Asperula capitata ºi Sesleria rigida rizeazã aceste fitocenoze. Dintre speciile
însoþitoare sunt bine reprezentate ele-
Corespondenþe: mentele caracteristice alianþei Seslerion
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine rigidae Zól. 1939. Ca subasociaþii regio-
calcareous grasslands nale sunt citate: prebiharicum (Csûrös,
EMERALD: – 1958), samusense (Simon, 1965), olteni-
CORINE: 36.4 Alpine and subalpine calci- cum (Ciurchea, 1970), buricium (Zólyomi,
philous grasslands 1939), biharicum (Csûrös, 1963), transsilva-
PAL.HAB 1999: 36.43921 East Carpathian nicum (Zólyomi, 1939, 1966), bucegicum
Sesleria-evergreen sedge grasslands (Beldie 1967).
EUNIS: E4.4392 East Carpathian calciphile
stepped grasslands Valoare conservativã: mare, habitat
Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae –
endemic.
Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939)
Coldea 1991 (Syn.: Seslerietum rigidae
praebiharicum Zólyomi 1939, Asplenio – Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Seslerietum rigidae Csürös 1958, Sesleria rigida, Asperula capitata. Specii
Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et caracteristice: Asperula capitata, Sesleria
al. 1958). rigida. Alte specii importante: Alyssum
repens, Saponaria bellidifolia, Centaurea
triumfetii, Anthericum ramosum, Pedicularis
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele comosa ssp. campestris, Helictotrichon
Postãvaru, Mãgura Codlei, Munþii Leaota, decorum, Festuca xanthina, Saxifraga
Cheile Rudãriþei, Cheile Dâmboviþei, Munþii marginata, Bupleurum falcatum, Centaurea
Bucegi, Munþii Piatra Craiului, Munþii Lotru, atropurpurea, Stipa eriocaulis, Dianthus
Valea Cãlineºti, Munþii Þarcu-Godeanu, petraeus, Edrainthus graminifolius, Conio-
Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni, selinum tataricum, Cnidium silaifolium,
Munþii Trascãu, Cheile Ordâncuºii, Seseli gracile, Seseli rigidum, Primula
Cheile Crãciuneºti, Cheile Bulzeºti, columnae, Aconitum anthora. Specii ende-
Cheile Feneºului, Cheile Turului, Gilãu, mice: Dianthus spiculifolius, Thymus
Metaliferi, Munþii Bihorului, Munþii Scãriþa- comosus, Viola jooi.
Belioara, Cheile Runcu, Valea Someºului;
în regiunea montanã. Literaturã selectivã: Gergely 1957;
Diaconescu F. 1973; Fink 1977; Boºcaiu
Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. 1971; Gergely 1967; Raþiu et al. 1984;
Pop 1971; Pop et Hodiºan 1967; Csürös-
Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. Clima: Káptalan 1962; Coldea 1974; Pop et al.
T = 7,8–30C; P = 800–1200 mm. Relief: se 1964; Morariu et al. 1967; Alexiu 1998;
întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase Sanda et al. 1996; Mihãilescu S. 2001;
umbroase ºi semi-umbroase ºi semi- Coldea 1990, 1991; Coldea et al. 1997;
umbroase din etajul montan. Soluri: Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie
bazicã (pH = 7,3–8). Redactat: Simona Mihãilescu.

113
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

ristice: Helictotrichon decorum. Alte specii


R3402 importante: Asperula capitata, Alyssum
Pajiºti sud-est carpatice de repens, Anthericum ramosum, Pedicularis
Helictotrichon decorum comosa ssp. campestris, Saponaria belli-
difolia, Sesleria rigida, Seseli gracile, Seseli
Corespondenþe: rigidum, Primula veris ssp. columane, Aconi-
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine tum anthora, Centaurea atropurpurea, Stipa
calcareous grasslands eriocaulis, Erysimum witmannii, Centaurea
EMERALD: – reichenbachii, Phyteuma orbiculare, Aster
CORINE: 34 Dry calcareous grasslands alpinus, Ranunculus oreophilus, Carduus
and steppes glaucus, Acinos alpinus, Minuartia verna,
PAL.HAB 1999: 34.3512 East Carpathian Biscutella laevigata, Myosotis alpestris.
Sesleria rigida grasslands; 34.35122
Specii endemice: Centaurea pinnatifida,
Apuseni Helictotrichon grasslands
EUNIS: – Dianthus spiculifolius, Thymus comosus,
Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Viola jooi.
Domin 1932.
Literaturã selectivã: Csürös 1958; Pop I.
et al. 1960, 1964; Hodiºan 1965; ªuteu
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul 1968; Gergely 1967; Fink 1977; Coldea
Mic, lângã Lacul Roºu. Carpaþii Meridionali: 1991; Coldea et al. 1997; Sanda et al.
Muntele Postãvaru. Carpaþii Occidentali: 2001; Sanda 2002.
Muntele Scãriþa-Belioara, Cheile Întregalde-
Piatra Caprei, Cheile Runcu, Cheile Feneº, Redactat: Simona Mihãilescu.
Cheile Râmeþ, Muntele Trascãu; în regiu-
nea colinarã ºi montanã.

Suprafeþe: restrânse, de ordinul a 100 ha. R3403


Pajiºti daco-getice de Festuca
Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m. Clima: pallens ºi Melica ciliata
T = 7,3–3,50C; P = 800–1150 mm. Relief:
stânci, versanþi însoriþi. Substrat: calcaros. Corespondenþe:
Soluri: rendzine superficial, cu o reacþie
NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic
bazicã (pH = 7–8).
grasslands
EMERALD: 34.3 Dense perennial grasslands
Structura: Habitat mezo-heliofil. Stratul and middle European steppes
ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum CORINE: 34.35 Pale fescue (Festuca
prezintã un numãr mare de specii mezo- pallens) grasslands
file. În compoziþia floristicã a asociaþiei se PAL.HAB: 34.35223 Pre-Dacic pale fescue
disting numeroase endemite, precum ºi grasslands
unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia EUNIS: E1.1133 Melica ciliata rock debris
ºi Dracocephalum austriacum. Sunt distinse swards
Asociaþii vegetale: Asplenio rutae-
urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humi-
murariae – Melicetum ciliatae Soó 1962,
lis Csûrös 1958; seslerietosum rigidae Seseli gracile – Festucetum pallentis
Csûrös 1958; melicetosum flavescentis (Soó 1959) Coldea 1991, Melico –
Zólyomi 1939. Phleetum montani Boºcaiu 1966.

Valoare conservativã: mare, habitat


endemic. Rãspândire: Colinele din Transilvania,
Muntenia, Moldova.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Helictotrichon decorum. Specii caracte- Suprafeþe: 40–50 ha.

114
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Clima: din Defileul Oltului este prezentã specia
T = 7,3–60C; P = 750–900 mm. Relief: carpato-balcanicã Veronica bachofenii, care
versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic dã o notã caracteristicã acestora.
înclinaþi, cu expoziþie sudicã, sud-esticã,
sud-vesticã. Roci: calcare, bolovãniºuri Literaturã selectivã: Coldea 1991;
calcaroase. Soluri: rendzine superficiale, Popescu, Sanda 1992.
bogate în humus.
Redactat: A. Popescu.
Structura: Fitocenozele sunt bine structu-
rate, etajul superior, înalt de 35–40 cm,
fiind alcãtuit din: Festuca pallens, Stipa
R3404
pulcherrima, Melica ciliata, Vincetoxicum
Pajiºti ponto-panonice de Festuca
hirundinacea, Linum tenuifolium, Artemisia
rupicola ºi Koeleria macrantha
campestris, Jurinea mollis, Erysimum odo-
ratum, Galium album, Genista januensis
var. spathulata. Etajul mijlociu de 10–15 cm Corespondenþe:
înãlþime este realizat de: Teucrium monta- NATURA 2000: 6250 Pannonic loess
steppes
num, Acinos arvensis, Teucrium chamae- EMERALD: 34.9 Continental steppes
drys, Cruciata glabra, Cystopteris fragilis. CORINE: –
Prezenþa a numeroase plante scunde presu- PAL.HAB: 34.911 Pannonic loess steppes
pune existenþa unui etaj inferior care nu EUNIS: E1.2C1 Pannonic loess steppes
depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae
Burduja et al. 1956, Salvio nutanti-nemorosae-
Asplenium ruta-muraria, A. septentrionale, Festucetum rupicolae Zólyomi 1958.
A. trichomanes, Moehringia muscosa,
Sedum hispanicum, Thymus comosus.
Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun
Valoare conservativã: moderatã, în gene- ºi gorun cu fag din Moldova, Muntenia,
ral ºi mare în habitatele unde este prezentã Dobrogea, Oltenia, Banat ºi Transilvania.
specia Ferula sadleriana (DH2).
Suprafeþe: Ocupã circa 230.000 ha
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: (Puºcaru-Soroceanu 1963).
Festuca pallens, Melica ciliata, Phleum
montanum. Speciile caracteristice: Festuca Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Clima:
pallens, Stipa joannis, Melica ciliata, T = 9–60C; P = 700–850 mm. Relief: platouri,
Phleum montanum, Seseli gracile. Alte terase ºi pante moderate cu expoziþie
specii importante: Ferula sadleriana vesticã ºi sud-vesticã. Roci: marne ºi argile.
Helianthemum nummularium, Cardami- Soluri: eutrisambosoluri, slab acide, defici-
nopsis arenosa, Stachys recta, Jurinea tare în umiditate.
mollis, Veronica austriaca ssp. jacquinii,
Peucedanum oreoselinum, Vincetoxicum Structura: Majoritatea speciilor dominante
hirundinaria, Poa pannonica ssp. scabra, sunt plante de talie mijlocie, cu înãlþimea
Genista januensis var. spatulata, Festuca de 35–45 cm. Plantele specifice acestui tip
rupicola. Frecvente sunt speciile saxicole de vegetaþie sunt: Festuca rupicola, F. vale-
scunde cum sunt: Asplenium trichomanes, siaca, Botriochloa ischaemum, Cynosurus
A. septentrionale, A. ruta-muraria, Cystopte- cristatus, Brachypodium pinnatum, Agro-
ris fragilis, Sedum hispanicum, Acinos pyron repens, Luzula campestris, Medi-
arvensis, etc. Specii rare: În fitocenozele cago falcata, Onobrychis viciifolia, Vicia

115
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

angustifolia, V. cracca, Trifolium monta-


R3405
num, Euphorbia cyparissias, Potentilla
Pajiºti sud-est carpatice de
argentea, Eryngium campestre, Leontodon
Sesleria heufleriana ºi
hispidus, Dorycnium herbaceum, Lathyrus
Helianthemum canum
nissolia, Achillea setacea, Artemisia austri-
aca, Hypericum perforatum, Chamaecy-
Corespondenþe:
tisus austriacus. Plantele de talie micã
(5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic
grasslands
formeazã etajul inferior, bine individualizat. EMERALD: 34.3 Dense perennial grasslands
Din aceastã categorie menþionãm speciile: and middle European steppes
Medicago minima, M. lupulina, Trifolium CORINE: –
campestre, Prunella vulgaris, P. laciniata, PAL.HAB: 34.3512 East Carpathian Sesleria
Alyssum desertorum, Viola arvensis, Scle- rigida grasslands
EUNIS: E1.2912 East Carpathian Sesleria
ranthus annuus, Fragaria viridis. rigida grasslands
Asociaþii vegetale: Helianthemo cani –
Valoare conservativã: redusã în gene- Seslerietum heuflerianae (Borza 1959)
ral, ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Popescu et Sanda 1992.
Potentilla emilii-popii, Dracocephalum
austriacum, Pulsatilla patens ºi Thesium
Rãspândire: Zona colinarã din vestul
ebracteatum, toate incluse în DH2.
Olteniei, Banat, Munþii Apuseni, Munþii
Bârsei.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca rupicola, F. valesiaca, Cynosurus Suprafeþe: 10–20 ha.
cristatus. Specii caracteristice: Festuca rupi-
cola, Salvia nemorosa, S. nutans. Alte specii Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Clima:
importante: Achillea collina, A. setacea, T = 9,0–6,00C; P = 650–800 mm. Relief:
Onobrychis viciifolia, Botriochloa ischae- versanþi abrupþi, pante puternic înclinate
mum, Medicago minima, Medicago orbicu- cu expoziþii diferite. Roci: calcare din zona
laris, M. rigidula, Orlaya grandiflora, Koeleria colinarã ºi etajul montan inferior. Soluri:
macrantha, Poa angustifolia, Achillea mille- rendzine levigate, superficiale, bogate în
schelet, cu reacþie bazicã.
folium, Lolium perenne, Cynodon dactylon,
Salsola ruthenica, Eryngium campestre,
Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase
Euphorbia cyparissias, Poa bulbosa, sunt alcãtuite din specii saxicole ce se
Bromus hordeaceus, Dorycnium herba- dezvoltã în crãpãturi de stânci, poliþe,
ceum. Specii rare: Potentilla emilii-popii terenuri calcaroase. Principalele specii
(Dobrogea de Sud – Hagieni), Dracoce- componente sunt: Sesleria heufleriana,
phalum austriacum (Transilvania: jud. Alyssum petraeum, Athamantha turbith
Braºov ºi Cluj), Pulsatilla patens (jude- ssp. hungarica, Helictotrichon decorum,
þele Cluj, Mureº, Suceava) ºi Thesium Campanula divergens, Dianthus spiculi-
ebracteatum (în asociaþia Salvio nutanti- folius, Seseli libanotis, Minuartia setacea
nemorosae – Festum rupicolae, în ssp. banatica, Poa nemoralis, Peucedanum
austriacum, Thymus comosus. Marea
judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud).
majoritate a speciilor sunt de talie medie
30–45 cm ºi formeazã un singur etaj.
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda Cele câteva specii repente, cum sunt:
1992; Puºcaru-Soroceanu 1963; Sanda, Alyssum repens ssp. transsilvanicum, Thy-
Popescu, Stancu 2001. mus comosus, Euphrasia salisburgenis,
Draba lasiocarpa, sunt rare ºi nu întocmesc
Redactat: A. Popescu. un etaj.

116
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Valoare conservativã: moderatã. Bistriþei, Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov),


Râpa Roºie (Alba), Dealurile Sibiului.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Sesleria heufleriana, Helictotrichon deco- Suprafeþe: pajiºti, pe suprafeþe de 5–10 ha.
rum, Helianthemum canum. Specii caracte-
ristice: Sesleria heufleriana, Helictotrichon Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Clima:
decorum. Alte specii importante: Dianthus T = 8–6,50C; P = 750–850 mm. Relief:
spiculifolius, Cerastium arvense ssp. calci- versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie
colam Moehringia muscosa, Saxifraga pani- sudicã, sud-esticã. Roci: calcare, groho-
culata, Biscutella laevigata, Draba lasio- tiºuri calcaroase fixate. Soluri: faeozio-
carpa, Alyssum repens ssp. transsilvanicus,
muri, deficitare în umiditate.
Helianthemum nummularium, Bupleurum
diversifolium, Pedicularis comosa ssp.
campestris, Centaurea pinnatifida, Poa Structura: Specia dominantã Brachy-
nemoralis. Specii endemice ºi rare: în fito- podium pinnatum realizeazã etajul superior
cenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni al fitocenozelor, împreunã cu puþine
se întâlnesc unele elemente endemice plante însoþitoare, dintre care mai repre-
sau rare, cum sunt Dianthus spiculifolius, zentative sunt: Stipa joannis, Salvia nutans,
Primula auricula ssp. serratifolia, Seseli Centaurea atropurpurea, Salvia transsilva-
gracile, S. rigidum, Viola joói, Asperula nica, Leucanthemum vulgare, Briza media,
capitata precum ºi Saponaria bellidifolia, Koeleria macrantha, Salvia pratensis. Etajul
Dracocephalum austriacum, Athamantha mijlociu este mai bogat în specii ºi este
turbith ssp. hungarica. alcãtuit din: Festuca valesiaca, Trifolium
montanum, Danthonia alpina, Dorycnium
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971; Coldea pentaphyllum ssp. herbaceum, Lotus
1991; Sanda, Popescu, Doltu 1977. corniculatus, Astragalus monspessulanus,
Linum flavum, Polygala major, Achillea mille-
Redactat: A. Popescu. folium, A. pannonica. Etajul inferior este
prezent, dar puþine plante intrã în compo-
nenþa sa, dintre care amintim: Trifolium
R3406 campestre, Potentilla arenaria, Chama-
Pajiºti daco-sarmatice de Carex espartium sagittale, Thymus glabrescens
humilis, Stipa joannis ºi ºi Carex humilis, care devine dominantã
în cadrul etajului din care face parte.
Brachypodium pinnatum
Valoare conservativã: moderatã.
Corespondenþe:
NATURA 2000: – Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
EMERALD: 34.9 Continental steppes
Brachypodium pinnatum, Carex humilis,
CORINE: –
PAL.HAB: 34.922 Sarmatic steppes Stipa joannis. Specii caracteristice: Carex
EUNIS: E1.D2 Ponto-Sarmatic steppes humilis, Thymus comosus, Stipa joannis,
Asociaþii vegetale: Thymo comosi- Chrysopogon gryllus. Alte specii importante:
Caricetum humilis (Zolyomi 1931) Briza media, Chamaespartium sagittale,
Morariu et Danciu 1974, Carici humilis – Dorycnium pentaphyllum ssp. herbaceum,
Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985, Linum flavum, Polygala major, Salvia pra-
Chrysopogono – Caricetum humilis
Zólyomi (1950) 1958.
tensis, S. austriaca, Thymus glabrescens,
Asperula cynanchica, Potentilla arenaria,
Peucedanum oreoselinum, Echium russi-
Rãspândire: Transilvania, pe calcarele din cum, Inula ensifolia, Festuca valesiaca,
Munþii Apuseni, Cheile Turzii, Dealurile Lotus corniculatus, Koeleria macrantha.

117
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

În cadrul fitocenozelor, de pe Dealul pinnatum. Etajul inferior este foarte bine


Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov), apar reprezentat ºi este alcãtuit de speciile:
elemente de silvostepã, dintre care menþio- Festuca valesiaca, F. rupicola, Adonis
nãm: Prunus tenella, Dictamnus albus, vernalis, Fragaria viridis, Chamaecytisus
Helianthemum nummularium, Inula hirta. albus, Eryngium campestre, Veronica spi-
cata, Campanula sibirica, Inula ensifolia.
Literaturã selectivã: Gergely 1970;
Morariu, Danciu 1977; Popescu, Sanda Valoare conservativã: moderatã.
1992; Puºcaru-Soroceanu 1963; Raþiu et
al. 1969. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla,
Brachypodium pinnatum. Specii caracte-
Redactat: A. Popescu. ristice: Stipa stenophylla, Danthonia alpina.
Alte specii importante: Festuca valesiaca,
F. rupicola, Carex humilis, Adonis vernalis,
Polygala major, Echium rossicum, Stachys
R3407 recta, Campanula sibirica, Inula ensifolia,
Pajiºti ponto-panonice de Stipa Onobrychis viciifolia, Dianthus carthusia-
stenophylla (S. tirsa) ºi norum, Teucrium chamaedrys, Koeleria
Danthonia (provincialis) alpina macrantha, Euphorbia cyparissias, Galium
verum, Scabiosa ochroleuca.
Corespondenþe:
Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968;
NATURA 2000: –
Csürös et al. 1953; Ghiºa 1941; Soó 1944.
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 34.9211 Western Pontic Stipa Redactat: A. Popescu.
stenophylla steppes
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum
stenophyllae Ghiºa 1941, Stipetum R3408
stenophyllae Soó 1944. Pajiºti dacice de Bromus erectus,
Festuca rupicola ºi Koeleria
Rãspândire: Moldova, Muntenia (Dealurile
macrantha
Buzãului), Transilvania (dealurile cu vege-
taþie stepicã). Corespondenþe:
NATURA 2000: –
Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. EMERALD: 34.9 Continental steppes
CORINE: 34.322 Middle European Bromus
erectus dry grassland
Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Clima: PAL.HAB: 34.322 Middle European Bromus
T = 8–60C; P = 700–800 mm. Relief: erectus dry grassland
versanþi moderaþi înclinaþi, platouri. Roci: EUNIS: –
loess în Moldova ºi Muntenia. Soluri: faeo- Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici –
ziomuri, slab acide-neutre. Brometum erecti Sanda et Popescu 1999
(Syn.: Brometum erecti auct. rom.).

Structura: Plantele dominante sunt înalte


de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior; Rãspândire: Câmpia Transilvaniei, Podiºul
dintre acestea mai importante sunt: Stipa Târnavelor.
stenophylla, Agropyron intermedium,
Ferulago sylvatica, Silene otites, Jurinea Suprafeþe: Circa 50–70 ha, în zonele
mollis ssp. transsilvanica, Brachypodium amintite.

118
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Clima:


R3409
T = 8–60C; P = 700–800 mm. Relief:
Pajiºti pontice de Stipa lessingiana,
versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, înso-
S. pulcherrima ºi S. joannis
riþi. Roci: calcare, pietriºuri acoperite cu un
strat gros de sol. Soluri: eutricambosoluri,
Corespondenþe:
preluvosoluri.
NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic
steppes
Structura: Numãrul de plante componente EMERALD: 34.9 Continental steppes
CORINE: –
este relativ redus, dar densitatea speciilor
PAL.HAB: 34.9213 Western Pontic
este mare, realizând acoperirea de 90–95%. feathergrass steppes
Speciile dominante sunt: Bromus erectus, EUNIS: –
Asperula cynanchica, Coronilla varia, Asociaþii vegetale: Stipetum lessingia-
nae Soó (1927 n.n.) 1947, Stipetum
Carlina vulgaris, Medicago lupulina, Ono-
pulcherrimae Soó 1942.
brychis viciifolia, Pimpinella saxifraga, Linum
tenuifolium, Trinia glauca, Knautia arvensis,
Leucanthemum vulgare, Rhinanthus rume-
Rãspândire: Transilvania (Câmpia
licus, Trifolium pratense. Toate aceste
Transilvaniei, Podiºul Târnavelor, Dealurile
specii, cu înãlþimea de pânã la 45–60, cm Sibiului ºi Braºovului), Moldova (Podiºul
realizeazã etajul superior al fitocenozelor Central Moldovenesc). În Bãrãgan a
de Bromus erectus. Etajul inferior, mai dispãrut aproape complet, dar se menþine
slab reprezentat, este format din: Thymus pe Dealurile Buzãului.
pulegioides, Stellaria graminea, Medicago
lupulina, Euphrasia rostkoviana, E. stricta,
Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie, pe
Hornungia petraea.
dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe
terenurile unde pãdurea a fost tãiatã.
Valoare conservativã: moderatã. Suprafeþe reduse de la câteva sute de
metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Ocupã, în
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: total, circa 50–60 ha în Transilvania, în
celelalte regiuni fragmente de fitocenoze
Bromus erectus, Festuca rupicola, Lotus
în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã.
corniculatus. Specii caracteristice: Bromus
erectus, Rhinanthus rumelicus. Alte specii
importante: Festuca valesiaca, Brachy- Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Clima:
podium pinnatum, Koeleria macrantha, T = 8,5–60C; P = 700–850 mm. Relief:
Dactylis glomerata, Dorycnium herba- pante domoale, coame late, cu sol
ceum, Lotus corniculatus, Anthylis vulne- profund ºi fertil, dar ºi pe pante abrupte
raria, Trifolium montanum, Onobrychis unde apa se scurge repede. Roci:
viciifolia, Salvia pratensis, Dianthus carthu- calcare pe dealurile din Transilvania,
sianorum, Achillea millefolium. loess în Moldova. Soluri: erodosoluri,
cernoziomuri erodate.

Literaturã selectivã: Pázmány 1971;


Structura: În cadrul fitocenozelor de
Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda,
Stipa participã numeroase plante de talie
Popescu, Doltu 1976.
mare cum sunt: Stipa joannis, S. capillata,
S. lessingiana, S. pulcherrima, Brachy-
Redactat: A. Popescu. podium pinnatum, Cephalaria uralensis,

119
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Salvia transsilvanica, Nepeta ucranica,


R3410
Salvia austriaca, S. pratensis, Galium glau-
Pajiºti daco-balcanice de Sesleria
cum, Jurinea mollis, Onobrychis viciifolia.
Acestea întocmesc etajul superior cu
filifolia
înãlþimea de circa 100 cm. Etajul mijlociu
este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm, Corespondenþe:
dintre care menþionãm: Festuca rupicola, NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky
F. valesiaca, Agropyron cristatum, Koeleria slopes with chasmophytic vegetation
EMERALD: –
macrantha, Danthonia alpina, Adonis CORINE: –
vernalis, Potentilla argentea, Stachys PAL.HAB 1999: 36.439 Carpathian
recta, Veronica austriaca ssp. jacquinii, calciphile stepped grasslands
Astragalus austriacus, Trifolium pratense, EUNIS: –
Inula ensifolia. Speciile scunde sunt pre- Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae
Zólyomi 1939 (Syn.: Sesleria filifolia –
zente prin: Arenaria serpyllifolia, Medicago Campanula crassipes ass. Domin 1932).
minima, Trifolium campestre, Teucrium cha-
maedrys, Alyssum desertorum, A. alyssoi-
des, Polygala major, Fragaria viridis, plante Rãspândire: Carpaþii Occidentali:
care formeazã etajul inferior al vegetaþiei. Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor),
Cheile Caraºului, Cheile Miniºului,
Valoare conservativã: moderatã, în gene- Beuºniþa-Cheile Nerei, Munþii Aninei,
Valea Ciclovei (Banat).
ral, ºi mare în habitatele cu Astragalus
peterfii (DH2).
Suprafeþe: mici, de ordinul 1–10 ha.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. Clima:


Stipa lessingiana, S. joanis, S. pulcherrima, T = 10,9–7,50C; P = 575–770 mm. Relief:
Cephalaria uralensis, Crambe tataria. pereþii stâncoºi, abrupþi (50–550), pante
Specii caracteristice: Stipa lessingiana, însorite înclinate. Substrat: calcaros. Soluri:
S. capillata, S. pulcherrima. Alte specii rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie
importante: Astragalus peterfii, Salvia neutrã (pH = 6,6–7,3).
transsilvanica, Nepeta ucranica, Centaurea
trinervia, Scorzonera hispanica, Jurinea Structura: Habitatul are aspectul de tufe
simonkaiana, Salvia nutans, Medicago rãzleþe, cu puþine specii în compoziþia
falcata, Serratula radiata. Acest tip de vege- floristicã. Stratul ierbos: specia edificatoare
taþie, stepicã, are în componenþã elemente ºi caracteristicã, Sesleria filifolia, realizeazã
de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus o acoperire variabilã de 10–65% ºi se aso-
tenella, P. fruticosa, Rosa pimpinelifolia, ciazã cu: Campanula divergens, Ceterach
Dictamus albus, Aster linosyris, A. villosus, officinarum, Galiu album, Saxifraga pani-
Peucedanum cervaria, Phleum phleoides, culata, Dianthus spiculifolius, Alyssum
Inula ensifolia. saxatile, Erysimum odoratum, Cerastium
arvense ssp. calcicolum. Speciile înso-
þitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin
Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968;
alianþelor Seslerion rigidae ºi Seslerio-
Doniþã et al. 1992; Pop, Cristea, Hodiºan
Festucion pallentis. Dintre elementele
2002; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963;
cele mai interesante de la Porþile de Fier,
Popescu et al., 1984.
întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate
de Sesleria filifolia, amintim speciile saxicole
Redactat: A. Popescu. termofile: Dianthus kitaibelii, Campanula

120
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

crassipes, Alyssum petraeum, Erysimum Rãspândire: Muntenia, Moldova (Podiºul


comatum, Centaurea atropurpurea, Seseli Central Moldovenesc), Dobrogea (Podiºul
gracile, Melica ciliata, Ceterach officinarum, Babadag), Transilvania (Podiºul Târnavelor).
Sateureja kitaibelii. Se învecineazã cu gru-
parea Campanuletum crassipedis.
Suprafeþe: Circa 350 ha, în toatã þara
Valoare conservativã: mare, habitat (Puºcaru-Soroceanu et al. 1963).
endemic.
Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. Clima:
Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: T = 10,5–80C; P = 550–650 mm. Relief:
Sesleria filifolia. Specii caracteristice: versanþi slab înclinaþi, platouri. Roci: loess
Sesleria filifolia. Alte specii: Seseli rigi- în Muntenia, Moldova ºi calcare în
dum, Centaurea atropurpurea, Dianthus Dobrogea. Soluri: cernoziomuri ciocolatii,
petraeus, Athamantha turbith ssp. hunga- faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate, în
rica, Draba lasiocarpa, Cerastium bana- Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în
ticum, Cephalaria laevigata, Alyssum
Transilvania.
repens, Campanula sibirica ssp. divergens,
Sempervivum marmoreum, Helianthemum
nummularium, Draba aizoon, Moehringia Structura: Fitocenozele de Chrysopogon
muscosa, Saxifraga marginata, Acinos realizeazã o vegetaþie înaltã la care parti-
alpinus, Cerastium arvense ssp. calcicolum. cipã: Chrysopogon gryllus, Centaurea
Specii endemice: Campanula crassipes biebersteinii, Onobrychis viciifolia, Chondri-
(subendemicã), Dianthus spiculifolius. lla juncea, Stachys recta, Elytrigia (Bromus)
intermedia, Artemisia campestris, Silene
Literaturã selectivã: Zólyomi 1939; otites, Jurinea mollis, Salvia nutans, Cepha-
Schneider-Binder E. et al. 1970; Dihoru et laria uralensis, Knautia arvensis, Botriochloa
al. 1973; Peia 1978; Coldea 1991; Schrött ischaemum. Aceºti taxoni sunt prezenþi în
et Purdelea L. 1993; Coldea et al. 1997; etajul superior, care depãºeºte 1 m înãlþime.
Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002. Etajul mijlociu este, de asemenea, bine
reprezentat de speciile: Festuca valesiaca,
Redactat: Simona Mihãilescu.
Eryngium campestre, Leontodon asper,
Lotus corniculatus, Linum flavum, Thesium
linophyllon, Festuca rupicola, Campanula
R3411 sibirica, Dorycnium herbaceum, Polygala
Pajiºti daco-balcanice de major. În etajul inferior, sunt mai puþine specii
Chrysopogon gryllus ºi dar care au un rol important în procesul de
Festuca rupicola acoperire. Din aceastã categorie menþio-
nãm: Thymus pannonicus, Lotus cornicu-
Corespondenþe:
latus, Potentilla arenaria, Vicia lathyroides,
Viola arvensis, Cruciata pedemontana,
NATURA 2000: –
EMERALD: 34.5 Mediterranian seric Vinca herbacea, Carex humilis.
grasslands
CORINE: –
Valoare conservativã: redusã.
PAL.HAB: 34.751 Lowland savory
Chrysopogon dry grasslands
EUNIS: E.1551 Lowland – savory – Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Chrysopogon dry grasslands
Thymus pannonicus, Chrysopogon gryllus,
Asociaþii vegetale: Thymio pannonici –
Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. 1992. Onobrychis viciifolia. Specii caracteristice:
Chrysopogon gryllus, Thymus pannonicus.

121
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Alte specii importante: Thesium linophyllon, superficiale, foarte uscate, uºor pânã la
Senecio jacobea, Asperula cynanchica, mediu degradate.
Stachys recta, Artemisia campestris,
Scabiosa ochroleuca, Knautia arvensis, Structura: Speciile dominante: Stipa erio-
Salvia nutans, Vinca herbacea, Adonis caulis, Erysimum comatum, Stachys nites,
vernalis, Trifolium montanum, Hype- Astragalus onobrychis var. banaticum,
ricum elegans, H. perforatum, Trifolium Festuca pseudodalmatica, Melica ciliata,
campestre, Coronilla varia. Aceste fito- realizeazã etajul superior cu acoperire
cenoze se deosebesc, de cele din Banat medie de 60–75%. La Porþile de Fier, în
ºi vestul Olteniei, prin lipsa speciilor illirice cadrul etajului superior, se dezvoltã, în
ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. bune condiþii, specia endemicã Stipa
danubialis, caracteristicã regionalã a
Literaturã selectivã: Csürös, Niedermaier acestui tip de vegetaþie. Etajul inferior
1966; Doniþã et al. 1992; Popescu et al. este format din taxoni ce nu depãºesc
1984. 20–25 cm, dintre care menþionãm: Alyssum
pulvinare, Gypsophila glomerata, Fumana
procumbens, Cerastium banaticum, Thy-
Redactat: A. Popescu.
mus pannonicus, Dorycnium herbaceum,
Sedum album, S. hispanicum.

R3412 Valoare conservativã: moderatã ºi mare,


Pajiºti carpato-balcanice de în habitatele unde este prezentã specia
Festuca pseudodalmatica ºi Stipa danubialis (DH2).
Aethionema saxatilis
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Corespondenþe:
Festuca pseudodalmatica, Stipa eriocaulis,
NATURA 2000: –
Cerastium banaticum, Melica ciliata. Specii
EMERALD: –
CORINE: – caracteristice: Festuca psedudodalmatica,
PAL.HAB: 34.35323 Transylvanian Festuca Stipa eriocaulis, Cerastium banaticum,
pseudodalmatica rock grasslands Erysimum comatum, Fumana procumbens.
EUNIS: – Alte specii importante: Onobrychis alba,
Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Alyssum pulvinare, Convolvulus cantabrica,
Festucetum pseudodalmaticae E. Schneider-
Binder 1971, Erysimo comati – Stipetum
Anthericum ramosum, Orlaya grandi-
eriocaulis E. Schneider-Binder 1970. flora, Astragalus onobrychis, Siderites
montana, Valerianella coronata, Jurinea
glycacantha, Minuartia glomerata, Crupina
Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul vulgaris, Teucrium montanum, Koeleria
Banatului, vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. macrantha, Stachys nitens, Alyssum
saxatile, Centaurea atropurpurea. Specii
rare: Fumana procumbens, Convolvulus
Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha, cantabrica, Valerianella coronata, Cerastium
terenurile folosite ca pãºune din zona banaticum, Ephedra distachya.
menþionatã.
Literaturã selectivã: Popescu, ªtefureac
Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Clima: 1976; Roman 1974; Schneider-Binder 1971.
T = 10–80C; P = 600–750 mm. Relief: pante
abrupte. Roci: depozite calcaroase. Soluri: Redactat: A. Popescu.

122
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


R3413
Festuca rupicola, Cleistogene serotina,
Pajiºti panonic-balcanice de Festuca
Festuca valesiaca. Specii caracteristice:
rupicola ºi Cleistogene serotina
Cleistogene serotina, Festuca rupicola,
Dianthus armeria. Alte specii importante:
Corespondenþe: Tulipa hungarica, Dorycnium herbaceum,
NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic Orlaya grandiflora, Lathyrus sphaericus,
grasslands
Ornithogalum comosum, Linum austriacum,
EMERALD: 34.3 Dense perennial grasslands
and middle-European steppes Teucrium montanum, Melica ciliata, Poly-
CORINE: 34.31 Sub-Continental steppic gala major, Linaria genistifolia, Alyssum
grasslands alyssoides, Salvia pratensis, Scabiosa
PAL.HAB: 34.3162 Daco-Pannonic ochroleuca, Medicago falcata, Achillea
meadows-steppes setacea, Erodium cicutarium, Thymus
EUNIS: E1.2C1 Pannonic loess steppes
Asociaþii vegetale: Cleistogeno – comosus, Eryngium campestre, Euphorbia
Festucetum rupicolae (Soó 1930) cyparissias, Carduus acanthoides, Marru-
Zólyomi 1958 corr. Soó 1964. bium vulgare, Agrostis capillaris, Onobry-
chis viciifolia, Lotus corniculatus, Pimpinella
saxifraga, Achillea millefolium.
Rãspândire: Banat, Clisura Dunãrii,
Câmpia Aradului.
Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1992;
Suprafeþe: Circa 40.000 ha (Puºcaru- Popescu, Sanda 1992; Puºcaru-Soroceanu
Soroceanu 1963). et al. 1963.

Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Clima: Redactat: A. Popescu.


T = 9,5–80C; P = 600–750 mm. Relief: pante
foarte uºor înclinate, teren plan. Roci:
depozite loessoide. Soluri: eutricambo-
soluri, cernoziomuri, faeoziomuri, neutre, R3414
deficitare în umiditate. Pajiºti ponto-panonice de
Festuca valesiaca
Structura: Majoritatea speciilor dominante
sunt plante de talie medie, înãlþimea fiind Corespondenþe:
de 45–55 cm. Cele mai reprezentative sunt: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic
Festuca rupicola, Cleistogene serotina, grasslands
Stipa capillata, Botriochloa ischaemum, EMERALD: 34.9 Continental steppic
Veronica orchidea, Echium vulgare, CORINE: 34.312 Central European steppes
Dianthus armeria, Asperula cynanchica, grasslands
PAL.HAB: 34.911 Pannonic loess steppes;
Chondrilla juncea, Festuca valesiaca,
34.9211 Western Pontic thyme steppes
Nepeta nuda. Etajul inferior este mai slab EUNIS: –
reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Asociaþii vegetale: Medicagini minimae –
Dorycnium herbaceum, Inula oculus-christi, Festucetum valesiacae Wagner 1941.
Thymus pannonicus, Medicago minima,
Potentilla argentea.
Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal
Valoare conservativã: moderatã, în din Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia,
general, dar mare în fitocenozele din Dobrogea, Moldova. În Moldova ºi
Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa Dobrogea sunt cele mai reprezentative
hungarica (DH2). fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari.

123
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Suprafeþe: peste 150.000 ha (Puºcaru- Salvia aethiopis, Dianthus leptopetalus,


Soroceanu 1963). Centaurea napulifera, Ranunculus illyricus.
Specii rare: Galium moldavicum (în fito-
Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. cenozele din Moldova centralã) ºi Iris humi-
Clima: T = 11,5–80C; P = 400–650 mm. lis ssp. arenaria (Carei – jud. Satu Mare;
Relief: terenuri plane, versanþi slab pânã Cheile Turzii – jud. Cluj; Fãlciu – jud. Vaslui).
la mediu înclinaþi, cu expoziþii variate. Roci:
loess, iar în zona colinarã, marne. Sol: Literaturã selectivã: Burduja et al. 1956;
cernoziom ciocolatiu, faeoziomuri mai rar Doniþã et al. 1992; Popescu, Sanda 1992;
pseudorendzine, deficitare în umiditate. Puºcaru-Soroceanu et al. 1963.

Structura: Acest tip de vegetaþie este Redactat: A. Popescu.


realizat de speciile: Festuca valesiaca,
Agropyron cristatum, Stipa capillata, Botrio-
chloa ischaemum, Koeleria macrantha,
R3415
Melica ciliata, Phleum phleoides, Medi-
Pajiºti ponto-balcanice de
cago falcata, Astragalus onobrychis, A.
Botriochloa ischaemum ºi
ponticus, Coronilla varia, Achillea setacea,
Festuca valesiaca
Seseli tortuosum, Asperula cynanchica,
Artemisia austriaca, Poa angustifolia. Toate
Corespondenþe:
aceste specii, precum ºi altele, mai puþin
reprezentate, formeazã etajul superior înalt NATURA 2000: –
EMERALD: 34.9 Continental steppes
de 40–45 cm. Speciile scunde cum sunt: CORINE: –
Alyssum desertorum, A. alyssoides, PAL.HAB: 34.951 Western Anatolian
Potentilla arenaria, Medicago minima, steppes
Trifolium arvense, Arenaria serpyllifolia, EUNIS: E1.222 Moesio-Carpathian
andropogonid steppes
Scleranthus annuus, Taraxacum serotinum, Asociaþii vegetale: Botriochloetum
constituie etajul inferior al acestor pajiºti. (Andropogonetum) ischaemi (Krist. 1937)
Pop 1977.
Valoare conservativã: redusã, în general,
ºi mare în habitatele unde sunt prezente
speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes
ssp. arenaria, menþionate în DH2. din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din
zona pãdurilor de stejar, din Dobrogea,
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Muntenia ºi sudul Moldovei.
Festuca valesiaca, Medicago minima,
Poa angustifolia. Speciile caracteristice: Suprafeþe: 15–20.000 ha.
Festuca valesiaca, Medicago minima.
Alte specii importante: Stipa capillata, Staþiuni: Altitudini de 100–400 m, uneori
Botriochloa ischaemum, Teucrium polium, urcând pânã la 600–700 m (Platforma
Bombycilaena erecta, Phlomis pungens, Cotmeana ºi Rucãr, judeþul Argeº).
Centaurea arenaria, C. rutifolia ssp. juri- Clima: T = 11–70C; P = 400–
neifolia, Inula ensifolia, Achillea setacea, 800 mm. Relief: teren plan, coaste uºor
Taraxacum serotinum. În fitocenozele din înclinate pânã la moderat înclinate cu expo-
Dobrogea menþionãm speciile rare: ziþie sudicã, sud-esticã ºi sud-vesticã. Roci:
Dianthus pallens, Medicago orbicularis, substratul este calcaros în Dobrogea ºi

124
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul


R3416
Moldovei. Soluri: castanoziomuri, cerno-
Pajiºti balcanice de Festuca
ziomuri, faeoziomuri, eutricambosoluri.
callieri, Sedum sartorianum ssp.
hillebrandtii ºi Thymus zygoides
Structura: Caracteristice sunt gramineele
stepice, xerofile, care alcãtuiesc etajul
superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de Corespondenþe:
60–85%. Dintre aceste plante, nelipsite NATURA 2000: –
în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa EMERALD: 34.9 Continental steppes
CORINE: –
ischaemum, Festuca valesiaca, Bromus PAL.HAB: 34.951 Western Anatolian
hordeaceus, Cleistogene serotina, Agro- steppes
pyron cristatum, A. repens, Chrysopogon EUNIS: –
gryllus, Stipa capillata, S. lessingiana, Astra- Asociaþii vegetale: Festucetum callieri
galus onobrychis, Artemisia austriaca, ªerbãnescu 1965 apud. Dihoru 1969.
Achillea setacea, Jurinea mollis. Plantele
scunde alcãtuiesc etajul inferior, dintre care
Rãspândire: Dobrogea de Nord, Podiºul
cele mai reprezentative sunt: Teucrium Casimcei, Podiºul Babadag, Munþii
polium, Trigonella monspeliaca, Medicago Mãcinului.
minima, M. lupulina, Trifolium arvense, Thy-
mus zygoides, Galium humifusum, Minuartia Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha.
viscosa, Bombycilaena erecta, Cerato-
carpus arenarius, Androsace maxima. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. Clima:
T = 11–8,50C; P = 450–500 mm. Relief:
Valoare conservativã: redusã. pante domoale, pânã la moderat înclinate,
cu expoziþii variate, mai puþin nordice. Roci:
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei),
Festuca valesiaca, Botriochloa ischaemum. roci granitice ieºite la suprafaþã, depozite
Specii caracteristice: Botriochloa ischae- loessoide în nord (Culmea Pricopanului).
mum, Festuca valesiaca, F. rupicola. Alte Soluri: castanoziomuri, faeoziomuri, cerno-
specii importante: Taraxacum serotinum, ziomuri, deficitare în umiditate.
Daucus guttatus, Galium humifusum, Arte-
misia austriaca, Chrysopogon gryllus, Structura: speciile dominante sunt de
Adonis vernalis, Veronica austriaca ssp. dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã
jacquinii, Salvia nutans, Inula oculus-christi, o vegetaþie densã, acoperirea medie
Centaurea rutifolia ssp. jurineifolia, Teu- 90–95%. În zonele stâncoase, unde roca
iese la suprafaþã, acoperirea scade la
crium polium, Asperula cynanchica, Tara-
60–70% sau chiar mai puþin. Speciile mai
xacum laevigatum, Eryngium campestre,
fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca
Euphorbia seguierana, Galium humifusum,
callieri, Stachys angustifolia, Potentilla
Achillea setacea, Potentilla argentea, bornmuelleri, Silene compacta, Chryso-
Astragalus onobrychis, Trifolium campestre, pogon gryllus, Achillea ochroleuca,
Medicago lupulina, Cynodon dactylon, A. coarctata, Linaria genistifolia, Inula
Kochia prostrata. oculus-christi, Orlaya grandiflora, Allium
saxatile, Ranunculus illyricus. Numeroasele
Literaturã selectivã: Dihoru, Doniþã 1970; plante de talie micã realizeazã etajul infe-
Popescu, Sanda 1992; Puºcaru-Soroceanu rior bine individualizat, contribuind activ la
et al. 1963. acoperirea generalã a fitocenozelor. Dintre
aceste specii menþionãm: Minuartia glome-
Redactat: A. Popescu. rata, Dianthus nardiformis, Psilurus aristatus,

125
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Iris pumila, Muscari racemosum, Herniaria Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii


glabra, Scleranthus perennis, Trifolium Dobrogei, Podiºul Babadag ºi Casimcei).
arvense, Bombycilaena erecta, Cruciata
pedemontana. Suprafeþe: 50–100 ha.

Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Clima:


T = 10–8,50C; P = 450–500 mm. Relief:
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate
Festuca callieri, Stachys angustifolia, cu expoziþie esticã, sudicã ºi vesticã. Roci:
Potentilla bornmuelleri, Allium saxatile. calcare, loess. Soluri: castanoziomuri, cerno-
Specii caracteristice: Festuca callieri, ziomuri, faeoziomuri, sãrace în umiditate.
Thymus zygoides, Sedum sartorianum
ssp. hillebrandtii, Dianthus nardiformis, Structura: Fitocenozele reprezintã un
Ornithogalum amphibolum, Sempervivum stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din
zelleborii, Scorzonera mollis. Alte specii nordul Dobrogei, cu specii ponto-balcanice
importante: Potentilla bornmuelleri, ºi taurice care populeazã dealurile pietroase
Minuartia glomerata, Silene compacta, din aceastã provincie. Speciile cele mai
Psilurus aristatus, Achillea ochroleuca, frecvente sunt: Koeleria lobata, Agropyron
Chrysopogon gryllus, Festuca rupicola, Iris brandzae, Euphorbia nicaensis ssp. gla-
pumila, Achillea coarctata, Ranunculus reosa, Dianthus pseudarmeria, Potentilla
illyricus. Majoritatea speciilor sunt plante bornmuelleri, Pimpinella tragium ssp.
perene (hemicriptofite ºi geofite), ceea ce lithophila, Satureja caerulea, Scorzonera
presupune un stadiu avansat de evoluþie mollis. Numeroase sunt speciile saxicole
al fitocenozelor. Elementele eurasiatice care intrã în structura acestor fitocenoze,
sunt cele mai numeroase (23%), urmate dar realizeazã o acoperire slabã, uneori
de cele continentale (10%) ºi pontic-medite- numai de 50–60%. Cele mai reprezentative
raneene (14%). plante din aceastã categorie sunt: Allium
saxatile, A. moschatum, Dianthus nardi-
Literaturã selectivã: Dihoru, Doniþã formis, Euphorbia myrsinites, Silene
1970; Popescu, Sanda 1988; Puºcaru- compacta, Campanula romanica, Bupleu-
Soroceanu E. et al. 1963; Sanda, Popescu, rum apiculatum, Paeonia tenuifolia, Bufo-
Stancu 2001. nia tenuifolia, Gypsophila glomerata,
Achillea leptophylla. Speciile scunde (de
Redactat: A. Popescu. 5–10 cm) cresc, de regulã, prin crãpãturile
rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei.
Dintre acestea menþionãm: Moehringia
R3417 jankae, M. grisebachii, Paronychia cepha-
lotes, Minuartia glomerata, Scleranthus
Pajiºti balcanice de Thymus
perennis ssp. dichotomus, Ornithogalum
zygoides ºi Agropyron brandzae amphibolum, Scutellaria orientalis var.
pinnatifida, Crocus chrysanthus.
Corespondenþe:
NATURA 2000: – Valoare conservativã: moderatã ºi
EMERALD: 34.9 Continental steppes mare, în habitatele unde sunt prezente
CORINE: – speciile: Moehringia jankae (DH2), Campa-
PAL.HAB: 34.951 Western Anatolian nula romanica (DH2) ºi Paeonia tenui-
steppes
tolia (DH4).
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum
zygoidi Dihoru (1969) 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Thymus zygoides, Agropyron brandzae,

126
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Pimpinella tragium ssp. lithopilla. Specii mai rar pe calcare (în Dobrogea). Soluri:
caracteristice: Thymus zygoides, Agropyron castanoziomuri ºi cernoziomuri.
brandzae, Koeleria lobata. Alte specii
importante: Paeonia tenuitolia, Satureja Structura: Dominante sunt speciile de
caerulea, Artemisa (caucasica) pseudo- graminee cu: Agropyron cristatum, Festuca
montana, Alyssum montanum, Dianthus valesiaca, Stipa capillata, Botriochloa
pseudarmeria, Minuartia adenotricha. În ischaemum, Agropyron intermedium,
cadrul fitocenozelor, participã numeroase Onobrychis gracilis, Achillea coarctata,
specii din Clasa Festuco – Brometea ºi A, leptophylla, Asperula cynanchica,
în special din Ord. Festucion rupicolae, Jurinea mollis, Medicago falcata, Koeleria
cum sunt: Sempervivum zeleborii, Teucrium macrantha, Linum austriacum. Toate
polium, Artemisia austriaca, Stipa capillata, aceste plante, de talie medie ºi mare,
Festuca valesiaca, Botriochloa ischaemum, alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei, cu
Asperula tenella, Centaurea diffusa. Specii acoperire mare (circa 60–80%). Speciile
endemice: Agropyron brandzae. mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul
de numeroase ºi au o acoperire de
Literaturã selectivã: Dihoru, Doniþã 1970; 10–15(20)%. Din aceastã categorie menþio-
Horeanu 1976.
nãm: Medicago minima, Ranunculus
illyricus, Kochia prostrata, Ceratocarpus
Redactat: A. Popescu.
arenarius, Coronilla varia, Galium humi-
fusum, Alyssum desertorum, Taraxacum
serotinum, Teucrium polium, Seseli
R3418 tortuosum.
Pajiºti ponto-panonice de
Agropyron cristatum ºi Valoare conservativã: mare.
Kochia prostrata
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Agropyron cristatum ssp. pectinatum,
Corespondenþe:
Festuca valesiaca, Kochia prostrata. Specii
NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess
caracteristice: Agropyron cristatum ssp.
steppic grasslands
EMERALD: 34.9 Continental steppes pectinatum, Kochia prostrata. Alte specii
CORINE: – importante: Achillea setacea, Salvia nemo-
PAL.HAB: 34.911 Pannonic loess steppes; rosa ssp. tesquicola, Festuca valesiaca,
34.9211 Western Pontic thyme steppes Stipa capillata, Melica ciliata, Poa angusti-
EUNIS: – folia, Astragalus onobrychis, Medicago
Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum falcata, Coronilla varia, Asperula cynan-
prostratae Zólyomi (1957) 1958,
Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939)
chica, Achillea coarctata, A. leptophylla,
Dihoru 1970. Euphorbia nicaeensis, Echium italicum,
Onopordon tauricum, Sisymbrium orientale,
Medicago falcata, Teucrium polium, Arte-
Rãspândire: Dobrogea, Muntenia ºi misia austriaca. Specii endemice: Agro-
estul Banatului. pyron brandzae, Potentilla bornmuelleri,
Ornithogalum amphibolum.
Suprafeþe: 100–120 ha.
Literaturã selectivã: Dihoru, Doniþã
Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Clima: 1970; Popescu, Sanda 1992; Puºcaru-
T = 11–8,50C; P = 350–450 mm. Relief: Soroceanu et al. 1963.
terenuri plane ºi pante uºor înclinate, pe
terasele înalte ale Ialomiþei. Roci: loess, Redactat: A. Popescu.

127
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Valoare conservativã: mare.


R3419
Pajiºti vest-pontice de Stipa Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
ucrainica ºi Stipa dasyphilla Stipa ucrainica, Festuca valesiaca, Astra-
galus ponticus. Specii caracteristice:
Corespondenþe: Stipa ucrainica, S. dasyphylla. Alte specii
NATURA 2000: – importante: Stipa pulcherrima, S. capillata,
EMERALD: 34.9 Continental steppes Achillea clypeolata, Dianthus pallens, D.
CORINE: – giganteus, Scorzonera mollis, Astragalus
PAL.HAB: 34.9213 Western Pontic ponticus, Adonis vernalis, Festuca vale-
feathergrass steppes
siaca, Crupina vulgaris, Salvia nutans,
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Ferulago meoides, Centaurea napulifera,
Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969, 1970) Trinia multicaulis, Asperula cynanchica,
Sanda, Popescu 1999 (Syn.: Stipo Echinops ruthenicus, Euphorbia nicaeensis
(ucrainicae) – Festucetum valesiacae ssp. nicaeensis, Ajuga laxmannii, Seseli
Dihoru 1970). campestre, Ranunculus illyricus, Astragalus
asper, Koeleria macrantha, Phleum phleoi-
des, Teucrium chamaedrys, Prunus tenella.
Rãspândire: Dobrogea (Basarabi, Podiºul
Babadag).
Bibliografie: Dihoru, Doniþã 1970; Popescu,
Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Sanda 1992; Puºcaru-Soroceanu et al.
1963.
Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Clima:
T = 11–8,50C; P = 450–500 mm. Relief: Redactat: A. Popescu.
platouri, versanþi slab înclinaþi, cu
expoziþie sud-esticã, sud-vesticã. Roci:
calcare, loess. Soluri: soluri rendzinice,
R3420
cernoziomuri.
Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa,
Structura: Vegetaþia este stratificatã, în Artemisia austriaca, Cynodon
trei etaje, rar unul dintre acestea fiind mai dactylon ºi Poa angustifolia
puþin nuanþat. Plantele înalte, de circa
100 cm, sunt: Centaurea orientalis, Stipa Corespondenþe:
ucrainica, Dactylis glomerata, Chryso- NATURA 2000: –
pogon gryllus, Botriochloa ischaemum, EMERALD: 34.9 Continental steppes
Phlomis tuberosa, Ferulago meoides, CORINE: –
Salvia aethiopis, Agropyron intermedium, PAL.HAB: 34.921 Western Pontic steppes
Stipa pulcherrima, Dianthus pallens. EUNIS: E1.2D1 Western Pontic steppes
Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae –
phleoides, Euphorbia nicaeensis, Inula Poëtum bulbosae Pop 1970, Cynodonto –
ensifolia, Marrubium peregrinum, Salvia Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó
1957.
nemorosa ssp. tesquicola, Inula salicina,
Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea
etaj. Bine reprezentate sunt ºi speciile de
Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan),
talie micã, acestea realizând al treilea etaj,
uneori bine individualizat. Speciile mai Dobrogea, sudul Moldovei. Ocupã tere-
frecvente în acest strat sunt: Thymus nurile plane, dar ºi pantele uºor înclinate.
marschallianus, Teucrium polium, T.
chamaedrys, Linosyris villosa, Polygala Suprafeþe: Reprezintã islazurile, de
major, Koeleria macrantha, Adonis vernalis. 500–600 ha, cu vegetaþia degradatã.

128
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Staþiuni: Altitudine: 100–250 m, în


R3421
Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea
Pajiºti ponto-balcanice de
creºte la 500–600 m. Clima: T = 11–80C;
P = 400–750 mm. Relief: teren plan, pante
Artemisia lerchiana, Koeleria
uºor înclinate pânã la moderat înclinate,
lobata ºi Agropyron brandzae
însorite ºi deficitare în umiditate în timpul
verii. Roci: loess, roci calcaroase sau grani- Corespondenþe:
tice (în Dobrogea). Soluri: castanoziomuri, NATURA 2000: –
cernoziomuri, faeoziomuri. În luncile râurilor EMERALD: 34.9 Continental steppes
CORINE: –
mari (Ialomiþa, Buzãu, Siret) aluviosoluri. PAL.HAB: 34.923 Eastern Pontic steppes
EUNIS: –
Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa Asociaþii vegetale: Koelerio –
alcãtuiesc o þelinã discontinua, subþire ºi Artemisietum lerchianae Dihoru 1970.
au dezvoltarea maximã primãvara când
solul are suficientã umiditate pentru
dezvoltarea vegetaþiei. La începutul verii, Rãspândire: Dobrogea, Capul Doloºman.
specia caracteristicã intrã în repaus ºi
apare, masiv, Artemisia austriaca, plantã Suprafeþe: Restrânse, pe faleza Lacului
xerofilã, care se menþine pânã toamna. Razelm, 4–5 ha.
Printre aceste douã plante caracteristice
ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon, Staþiuni: Terenuri uscate. Altitudine:
Festuca pseudovaina, F. valesiaca, Agro- 5–10 m. Clima: T = 110C; P = 400 mm.
pyron cristatum, Lolium perenne, Bromus Relief: terenuri stâncoase, uºor înclinate
tectorum, Medicago lupulina, M. minima, pânã la moderat înclinate. Roci: calcare
Poa angustifolia. Plantele însoþitoare sunt marnoase, cenuºii. Soluri: cernoziomuri,
numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale castanoziomuri.
care a existat pe aceste terenuri.
Structura: Habitat xerofil, puþin rãspândit
Valoare conservativã: redusã. la noi, cunoscut pânã în prezent din zona
Podiºului Babadag. Specia dominantã,
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana, este însoþitã de speciile
Artemisia austriaca, Cynodon dactylon, Poa pontice: Agropyron brandzae, Koeleria
bulbosa, Poa angustifolia. Specii caracte-
lobata, Euphorbia nicaeensis ssp. glareosa,
ristice: Artemisia austriaca, Cynodon
Potentilla bornmuelleri, Astragalus pseudo-
dactylon, Poa bulbosa, Poa angustifolia.
glaucus, Bupleurum apiculatum, Gonio-
Alte specii importante: Festuca valesiaca,
limon besserianum, Euphorbia sequierana,
F. pseudovina, Botriochloa ischaemum,
Festuca valesiaca, plante ce alcãtuiesc
Agropyron cristatum, Medicago falcata,
M. lupulina, M. minima, Lotus corniculatus, etajul superior al vegetaþiei. Etajul inferior
Coronilla varia, Euphorbia nicaeensis, este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides,
E. sequierana, Galium humifusum, Cerato- Ornithogalum amphibolum, Gagea callieri,
carpus arenarius. Androsace maxima, Taraxacum seroti-
num, Medicago minima, Taraxacum laevi-
Literaturã selectivã: Pop 1970; Popescu, gatum, Erodium cicutarium, Minuartia
Sanda, Doltu 1980; Puºcaru-Soroceanu viscosa. Deºi numãrul speciilor compo-
1963; Sanda, Popescu, Stancu 2001. nente este mare, acestea realizeazã o
acoperire de numai 45–50%, uneori chiar
Redactat: A. Popescu. mai scãzutã.

129
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Valoare conservativã: mare, în special serotinum, Teucrium polium, Androsace


în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). maxima, Euphorbia sequierana, Salvia
nutans, Festuca valesiaca, Echinops
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: ruthenicus, Minuartia viscosa, Alyssum
Artemisia lerchiana, Koeleria lobata, minutum. Specii endemice: Agropyron
Agropyron brandzae. Specii caracteristice: brandzae, Ornithogalum amphibolum.
Artemisia lerchiana, Koeleria lobata. Alte
specii importante: Centaurea jankae, Astra- Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã
galus pseudoglaucus, Thymus zygoides, 1970.
Goniolimon besserianum, Euphorbia
nicaeensis ssp. glareosa, Taraxacum Redactat: A. Popescu.

130
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

2.3.3. Pajiºti xerice silicicole (35)

etajul mijlociu al fitocenozelor. Dintre


R3501
acestea, cele mai reprezentative sunt:
Pajiºti balcanice de Chrysopogon Danthonia alpina, Cleistogene serotina,
gryllus ºi Danthonia alpina Achillea crithmifolia, Bromus riparius,
Veronica austriaca ssp. jacquinii, Koeleria
Corespondenþe: macrantha, Asperula cynanchica, Stachys
NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic recta, Medicago falcata, Filipendula
grasslands vulgaris, Anthylis vulneraria, Briza media,
EMERALD: 34.5 Mediterranian xeric Orlaya grandiflora, Convolvulus canta-
grasslands brica, Verbascum lychnitis. În cadrul fito-
CORINE: 34.5 Mediterranian xeric
grasslands
cenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele
PAL.HAB: 34.752 Mountain savory specii de talie micã, plante care uneori
Chrysopogon dry grasslands; 34.316 realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. În
EUNIS: E1.5532 Spurge Chrysopogon acest etaj, cele mai frecvente sunt spe-
grasslands ciile: Trifolium campestre, T. arvense, Aira
Asociaþii vegetale: Danthonio – caryophyllea, Petrorhagia illirica ssp.
Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) haynaldiana, Thymus jankae, Valerianella
1972, Campanulo ligulatae – Brometum
riparii (Roman 1974) Sanda, Popescu 1999.
pumila, Siderites montana, Fragaria viridis,
Arenaria serpyllifolia, Alyssum alyssoides,
Crepis sancta. Chyrysopogonetele din
Rãspândire: Dealurile Olteniei, Podiºul Banat au în componenþã multe specii
Mehedinþi, Banat. termofile, balcanice ºi ilirice, favorizate
fiind de climatul mai blând din regiune.
Suprafeþe: 15–20 ha.
Valoare conservativã: moderatã.
Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m.
Clima: T = 10,5–8,50C; P = 550–650 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Relief: versanþi slab pânã la moderat Chrysopogon gryllus, Koeleria macrantha,
înclinaþi, platouri. Roci: ºisturi cristaline ºi Danthonia alpina, Bromus riparius. Specii
gnaisuri. Soluri: districambosoluri, cu caracteristice: Chrysopogon gryllus,
mult schelet, în microdepresiunile, unde
Bromus riparius, Danthonia alpina. Alte
procesul de solificare a fost favorizat.
specii importante: Dianthus giganteus,
Ferulago sylvatica, Onobrychis alba,
Structura: Specia caracteristicã Chryso-
Stachys recta, Cephalaria uralensis,
pogon gryllus este plantã de talie mare,
Festuca rupicola, Lotus corniculatus, Poly-
care depãºeºte 1 m înãlþime ºi reali-
gala major. Specii rare: Thymus jankae,
zeazã, aproape singurã, etajul superior
al fitocenozelor. Alãturi de specia domi- Petrorhagia illirica ssp. haynaldiana.
nantã mai apar, cu frecvenþã micã, speciile:
Ferulago sylvatica, Dianthus giganteus, Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972; Doniþã
Verbascum phoeniceum, Campanula et al. 1992; Roman 1974.
rapunculoides, Crupina vulgaris. Nume-
roase plante de talie mai micã realizeazã Redactat: A. Popescu.

131
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Speciile scunde, ce alcãtuiesc cel de al


R3502 doilea strat, sunt: Sedum acre, S. annuum,
Pajiºti daco-balcanice de Scleranthus annuus, Thymus comosus,
Dasypyrum villosum, Trifolium Vulpia myuros, Aira capillaris.
incarnatum ssp. molinerii ºi
Ventenata dubia Valoarea conservativã: moderatã.

Corespondenþe: Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with Dasypyrum villorus, Trifolium incarnatum
pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion ssp. molinerii, Ventenata dubia. Specii
or of the Sedo albi-Veronicion dillenii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp.
EMERALD: –
molinerii, Dasypyrum villosum, Vulpia
CORINE: –
PAL.HAB: 34.1 Middle European pioneer myuros, Aira capillaris, Ventenata dubia.
swards Alte aspecii importante: Rumex acetosella,
EUNIS: – Trifolium arvense, Medicago minima, Poa
Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum bulbosa, Achillea collina, Melica ciliata, Aly-
capillaris Paucã 1941, Ventenato dubiae – ssum petraeum, Sedum hispanicum, Poa
Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) compressa, Filago arvensis, Sedum acre.
Sanda et Popescu 1988.

Literaturã selectivã: Paucã 1941; Roman


Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii), 1974; Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Transilvania (Munþii Apuseni, Valea
Someºului), Dobrogea. Redactat: A. Popescu.

Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha


pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord.
R3503
Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. Clima: Comunitãþi daco-getice de
T = 10,5–80C; P = 400 mm în Dobrogea – Sedum acre, S. sexangulare ºi
750 mm (Transilvania). Relief: pante
Petrorhagia saxifraga
slab înclinate. Conuri de dejecþie ale
torenþilor din zona colinarã ºi montan
inferioarã. Roci: sfãrãmãturi de roci Corespondenþe:
calcaroase, ºisturi silicioase cu depuneri NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with
aluviale de nisipuri, luturi, argile etc. Solul, pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion
în curs de fixare, cu acumulãri de mate- or of the Sedo albi-Veronicion dillenii
riale organice, provenite din spãlarea EMERALD: –
pantelor de cãtre torenþi. CORINE: –
PAL.HAB: 34.1 Middle European pioneer
Structura: Vegetaþia este relativ bine swards
închegatã ºi este formatã din graminee EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum
anuale ºi perene, ceea ce denotã un
saxifragae Roman 1974, Alysso petraei –
grad evoluat de înþelenire. Principalele Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971.
specii sunt: Trifolium incarnatum ssp.
molinerii, Ventenata dubia, Xeranthemum
cylindraceum, Dasypyrum villosum,
Aegilops cylindrica, Poa compressa, Rãspândire: Pe coline din Transilvania,
Festuca valesiaca, F. ovina, Hypericum Banat, Oltenia.
perforatum, Scleranthus perennis, Trifolium
arvense, Erysimum cuspidatum, plante Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri
ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. relativ restrânse de 1–3 ha.

132
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Clima: verna, Syntrichia ruralis, Racomitrium


T = 11–9,00C; P = 400–650 mm. Relief: canescens etc.
versanþi slab înclinaþi, conuri de dejecþie
ale torenþilor din zona colinarã. Roci: pietri- Valoare conservativã: moderatã.
ºuri dislocate ºi transportate de torenþi,
nisipuri grosiere. Soluri: nisipuri, pietriºuri Compoziþie floristicã: Speciile edifica-
toare: Petrorhagia saxifraga, Alyssum
ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare,
petraeum, Sedum rubens. Specii caracte-
periodic inundate de apele torenþilor.
ristice: Petrorhagia saxifraga, Sedum
rubens, Alyssum petraeum, Sedum hispa-
Structura: Vegetaþia este realizatã, în princi- nicum. Alte specii importante: Trifolium
pal, din plante anuale cum sunt: Vulpia arvense, Scleranthus annus, Polycnemum
myuros, Trifolium arvense, Scleranthus arvense, Rumex acetosella, Medicago
annuus, Sedum acre, Aira elegans, Filago minima, Siderites montana, Satureja
arvensis, Sagina procumbens, ºi perene kitaibelii, Scabiosa columbaria, Jasione
montana, Crupina vulgaris, Hieracium pilo-
Poa bulbosa, Alyssum petraeum, Petrorha-
sella, Alyssum desertorum, Silene conica.
gia saxifraga. Acestea realizeazã etajul
superior al vegetaþiei, care are 15–20 cm Literaturã selectivã: Andrei, Popescu
înãlþime. Cel de al doilea etaj, cel inferior, 1967; Roman 1974; Schneider-Binder
este foarte slab reprezentat ºi este format 1971.
din: Sedum hispanicum, S. acre, Vero-
nica verna, Thymus pulegioides, Erophila Redactat: A. Popescu.

133
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

2.3.4. Pajiºti alpine ºi subalpine (36)

Structura: Habitat alpin, care prezintã


R3601
cel mai evoluat stadiu de înþelenire din
Pajiºti sud-est carpatice de rogoz
etajul alpin, fiind considerat ca un relict
pitic (Kobresia myosuroides) ºi
glaciar. Stratul ierbos: gruparea prezintã
Oxytropis carpatica
un caracter mezoxerofit, reflectat ºi prin
lipsa oligotermelor care nu suportã uscã-
Corespondenþe: ciunea. Speciile cele mai frecvente sunt:
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine Festuca supina, Festuca glacialis, Silene
calcareous grasslands
acaulis, Primula minima, Polygonum vivi-
EMERALD: –
CORINE: 36.42 Wind edge naked-rush parum, Dryas octopetala, Agrostis rupestris,
swards Festuca versicolor, Salix reticulata,
PAL.HAB 1999: 36.425 Carpathian Helianthemum alpestre, Pedicularis verti-
naked-rush swards cillata etc. Uneori habitatul se prezintã
EUNIS: E4.42 Wind edge (Kobresia
fragmentar, fiind localizatã insular în
myosuroides) swards
Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Potentillo chrysocraspedae – Festucetum
Elynetum (Puºcaru et al. 1956) Coldea airoidis. În Retezat a fost descrisã aso-
1991(Syn. Elynetum myosuroides ciaþia Oxytropido carpaticae – Onobry-
Puºcaru et al. 1956; inclusiv Oxytropido chidetum transsilvanicae Täuber 1987, în
carpaticae – Elynetum festucetosum
care dominante sunt speciile: Onobrychis
bucegiensis Coldea 1991); Oxytropido
carpaticae – Onobrychidetum transsilva- transsilvanica, Oxytropis carpatica.
nicae Täuber 1987.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii
Bucegi (Lãptici, Piatra Arsã, Cocora, vârfu- Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
rile Baba Mare, Caraiman, Coºtila, Morarul, Kobresia myosuroides (Elyna myosu-
Bucºoiu, Omu, Obârºia, Bãtrâna), Munþii roides), Oxytropis carpatica. Specii
Piatra Craiului, Munþii Fãgãraº, Munþii caracteristice: Kobresia myosuroides,
Retezat (Piule); în etajele subalpin ºi alpin. Achillea schurii. Alte specii importante:
Minuartia sedoides, Cerastium alpinum
Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. ssp. lanatum, Erigeron uniflorus, Dianthus
glacialis, Carex atrata, Oxytropis halleri,
Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Clima: Minuartia gerardii, Potentilla crantzii, Carex
T = 1,0– -2,50C; P = 1300–1450 mm. Relief: rupestris, Astragalus alpinus, Minuartia
creste ºi muchii, acolo unde zãpada este verna, Gentiana nivalis, Helianthemum
spulberatã de vânt din locuri puternic alpestre, Minuartia verna, Leontopodium
vântuite în timpul iernii. Substrat: calcare, alpinum, Pedicularis verticillata, Euphrasia
gresii, conglomerate. Soluri: crude sau brune salisburgensis, Anthyllis alpestris, Poa
de înþelenire primarã, cu pH = 4,8–5,3. alpina, Agrostis alpina. Specii endemice:
Profilul de sol prezintã orizonturi puþin Achillea schurii, Festuca bucegiensis,
diferenþiate. Onobrychis transsilvanica.

134
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Structura: Habitat primar, prezent în


1956, Beldie 1967; Puºcaru-Soroceanu aproape toate masivele lanþului carpatic.
et al. 1981; Täuber 1987; Coldea 1991; Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 1977, edificatoare Carex curvula dominã masiv,
2001; Sanda 2002. având o acoperire cuprinsã între 65–85%.
Primula minima are o prezenþã ridicatã,
Redactat: Simona Mihãilescu. dar o acoperire redusã. Speciile fidele
habitatului sunt: Agrostis rupestris, Avenula
versicolor, Festuca supina (diferenþialã
geograficã), Juncus trifidus, Sesleria
R3602 bielzii, Geum montanum, Ligusticum
Pajiºti sud-est carpatice de mutellina, Hieracium alpinum, Potentilla
coarnã (Carex curvula) ºi ternata. În habitat sunt prezente speciile
Primula minima rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis
ssp. gelidus.
Corespondenþe: Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii:
NATURA 2000: – bucegicum Puºcaru et al. 1956 din Bucegi;
EMERALD: – primuletosum minimae Evd. Puºcaru et
CORINE: 36.341 Carex curvula grassland al. 1977 din Fãgãraº; festucetosum supinae
PAL.HAB. 1999: 36.3413 Carpathian
Carex curvula grasslands Puºcaru 1963 (Syn.: Cariceto-Festucetum
EUNIS: E4.34 Alpigenous acidophilous supinae Puºcaru et al. 1977) ºi seslerie-
grassland tosum coerulantis Evd. Puºcaru et
Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum D. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin.
curvulae Br.-Bl. 1926 em. Oberd.1957 (Syn. Stratul muscinal este reprezentat de:
Caricetum curvulae Brockm.-Jer. 1907).
Polytrichum alpinum, Polytrichum junipe-
rinum, Racomitrium lanuginosum. Stratul
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii lichenilor: Cetraria islandica, Thamnolia
Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare, Rebra, vermicularis.
Puzdra, Piatra Albã, Gãrgãlãu, Ineu, Ineuþ),
Valoare conservativã: redusã în general,
Munþii Cãlimani, Munþii Suhard. Carpaþii
mare în habitatele unde este prezentã
Meridionali: Munþii Bucegi, Munþii Piatra
specia Pedicularis exaltata (DH2).
Craiului (Vf. Piscul Baciului), Munþii Iezer-
Pãpuºa, Munþii Fãgãraº, Munþii Cibinului,
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Munþii Parâng, Munþii Retezat, Munþii Þarcu,
Carex curvula, Primula minima. Specii
Munþii Godeanu. Oltenia. Transilvania; în caracteristice: Carex curvula, Oreochloa
etajele subalpin ºi alpin. disticha, Potentilla ternata, Loiseleuria pro-
cumbens. Alte specii importante: Pedicu-
Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a laris exaltata, Vaccinium vitis-idaea, Vacci-
1000–5000 ha). nium myrtillus, Campanula alpina, Phy-
teuma confusum, Luzula spicata, Sesleria
Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. Clima: coerulans, Senecio carpaticus, Hiera-
T = 0,5– -2,50C; P = 1350–1450 mm. Relief: cium alpinum, Pulsatilla alba, Minuartia
terenuri plane sau slab înclinate Substrat: sedoides, Vaccinium gaultherioides.
gresii, conglomerate. Soluri: humosio-
soluri puternic acide (pH = 4,2–4,4), cu Literaturã selectivã: Borza 1934; Ghiºa
troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil; 1940; Safta 1943; Puºcaru et al. 1956; Buia
profilul solului este redus (10–20 cm). et al. 1959, 1962; Samoilã 1960; Csürös et

135
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

al. 1964; Resmeriþã 1974, 1981; Boºcaiu versanþi slab-puternic înclinaþi, cu expoziþii
1971; Coldea et Pânzaru 1986; Alexiu variate, expuse vânturilor. Substrat: gresii,
1998; Mihãilescu S. 2001; Popescu G. et conglomerate. Soluri: humosiosoluri acide
al. 2001; Coldea 1990, 1991; Coldea et (pH = 4,2–4,5) ºi foarte sãrace în elemente
al. 1997; Sanda et al. 1977, 2001; Sanda nutritive.
2002; Mihãilescu S. 2005 (ined.).
Structura: Habitat primar, cu caracter
Redactat: Simona Mihãilescu.
xerofil-oligoterm. Stratul ierbos: speciile
caracteristice ºi edificatoare Oreochloa
disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc, de
R3603 cele mai multe ori, în raporturi de codo-
Pajiºti sud-est carpatice de minanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã,
pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi în timp ce pe platouri dominã Juncus trifi-
Oreochloa disticha dus, Oreochloa disticha fiind sporadicã.
A fost descrisã subasociaþia: bucegicum
Corespondenþe: Beldie 1967, care este mai sãracã în specii
NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei
and boreal grassland Oreochloa disticha, iar din Fãgãraº au mai
EMERALD: – fost descrise subasociaþiile festucetosum
CORINE: 36.34 Crooked-sedge swards
and related communities supinae ºi festucetosum pictae E. Puºcaru
PAL.HAB 1999: 36.3463 Carpathian et D. Puºcaru 1969.
Juncus trifidus swards, 36.34632 Eastern Stratul muscinal este reprezentat de: Poly-
Carpathian Juncus trifidus swards trichum alpinum, Polytrichum juniperinum,
EUNIS: E4.3463 Carpathian Juncus
Dicranum scoparium. Stratul lichenilor:
trifidus swards
Asociaþii vegetale: Oreochloo – Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis.
Juncetum trifidi Szafer et al. 1927 (Syn.:
Juncetum trifidi Buia et al. 1962;
Rhododendro – Juncetum trifidi Valoare conservativã: redusã.
Resmeriþã 1975; Junceto trifidi –
Vaccinietum Resmeriþã 1975).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Oreochloa disticha, Juncus trifidus. Specii
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii caracteristice: Oreochloa disticha, Juncus
Rodnei (Coasta Netedã, ºaua Gãrgãlãu- trifidus Carex curvula, Potentilla ternata,
Galaþiu, vârfurile Pietrosul Mare, Momaia, Loiseleuria procumbens, Empetrum nigrum
Golgota, Buhãiescu, Anieºul Mare, Omul, ssp. hermafroditum. Alte specii importante:
Galaþiul, Ineu), Munþii Giumalãu, Munþii Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium myrtillus,
Cãlimani, Munþii Þibleº. Carpaþii Meridionali: Campanula alpina, Festuca supina, Primula
Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu), minima, Agrostis rupestris, Avenula versi-
Munþii Cibinului, Valea Sadului, Munþii color, Phyteuma confusum, Luzula spicata,
Parâng, Munþii Retezat. Oltenia; în etajele Sesleria coerulans, Senecio carpaticus,
subalpin ºi alpin. Hieracium alpinum, Pulsatilla alba, Minuartia
sedoides, Vaccinium gaultherioides.
Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000–
2000 ha).
Literaturã selectivã: Borza 1934; Ghiºa
Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. Clima: E. 1940; Samoilã 1960, Buia et al. 1962;
T = 1– -2,50C; P = 1300–1450 mm. Relief: Resmeriþã 1974, 1976, 1982; Puºcaru-

136
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus)

Soroceanu et al. 1981; Resmeriþã et Raþiu 2001; Sanda 2002; Mihãilescu S. 2005
1983; Coldea 1990, 1991; Coldea et al. (ined.).
1997; Sanda et al. 1977, 2001; Drãgulescu
1995, Cristurean 2000; Popescu G. et al. Redactat: Simona Mihãilescu.

137
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

plane, versanþi ºi coame moderat înclinate


R3604
pânã la repezi, uneori chiar pe grohotiºuri
Pajiºti sud-est carpatice de fixate. Substrat: cristalin, mai rar calcaros.
pãruºcã (Festuca supina) ºi Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri, puþin
Potentilla ternata profunde pânã la superficiale, foarte acide
sau slab acide (pH = 4,1–4,5), adeseori
Corespondenþe: bogate în humus, reavene pânã la uscate.
NATURA 2000: –
EMERALD: – Structura: Habitat alpin, prezintã cel mai
CORINE: 36.34 Crooked-sedge swards evoluat stadiu de înþelenire din etajul
and related communities alpin, fiind considerat ca un relict glaciar.
PAL.HAB 1999: 36.34322 Eastern
Carpathian Festuca airoides grasslands
Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca
EUNIS: E4.3432 Carpathian Festuca supina (F. airoides) prezintã o acoperire
airoides grasslands foarte mare. Prin practicarea pãºunatului
Asociaþii vegetale: Potentillo intensiv, pajiºtile edificate de Festuca
chrysocraspedae-Festucetum airoidis supina ºi Potentilla ternata (P. aurea ssp.
Boºcaiu 1971(Syn.: Festucetum supinae chrysocraspeda), se degradeazã ºi evo-
Domin 1933; Potentillo (tenatae) –
lueazã cãtre Nardetum strictae alpinum
Festucetum supinae Boºcaiu 1971;
Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru sau subalpinum. Au fost semnalate urmã-
1975; As. Festuca supina-Nardus stricta toarele subasociaþii: agrostidetosum
ªerbãnescu 1939; As. Festuca supina rupestris Csûrös 1957, Beldie 1967 din
Puºcaru et al. 1959; Festuca supina- Bucegi; poëtosum mediae Evd. Puºcaru
Deschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus et D. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii
Puºcaru et al. 1959; Festuca supina-Festuca Fãgãraº, nardetosum-cetrarietosum Borza
rubra fallax Puºcaru et al. 1959; Festucetum
supinae Vicol et al. 1971; Festucetum
1959, din Valea Sebeºului, nardetosum
supinae subalpinae Sillinger 1933). strictae Puºcaru et al. 1956 din Munþii
Fãgãraº ºi Munþii Rodnei, vaccinietosum
myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº,
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii seslerietosum Puºcaru et al. 1956 ºi
Rodnei (Faþa Cãtinului, Cobãºel, vârfurile juncetosum Puºcaru et al. 1956 din Bucegi.
Rebra, Bãtrâna, Gardina, Galaþiul, Cormaia, La subasociaþia seslerietosum Puºcaru
Ciºa), Vârfu Goru (jud. Vrancea), Muntele et al. 1956 se încadreazã, ca sinonimã,
Siriu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi asociaþia. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi
(Lãptici, Piatra Arsã, Cocora, vârfurile Boºcaiu 1970. Stratul muscinal: Polytrichum
Baba Mare, Caraiman, Coºtila, Morarul, alpinum, Polytrichum juniperinum. Stratul
Bucºoiu, Omu, Obârºia, Bãtrâna, Vf. cu lichenilor: Cetraria islandica, Thamnolia
Dor, Furnica, Jepii Mari, Jepii Mici), Muntele vermicularis.
Gârbova, Munþii Iezer-Pãpuºa, Munþii
Piatra Craiului, Muntele Ciucaº, Munþii Valoare conservativã: mare, habitat
Fãgãraº, Munþii Parâng, Munþii Retezat, endemic, în special unde este prezentã
Munþii Þarcu, Munþii Godeanu, Munþii specia Iris aphylla ssp. hungarica (DH2).
Cernei, Valea Sadului, Valea Sebeºului,
Oltenia; în etajele subalpin ºi alpin. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Potentilla ternata (P. aurea ssp. chryso-
Suprafeþe: restrânse (de ordinul a craspeda), Festuca supina (F. airoides).
150–200 ha). Specii caracteristice: Potentilla ternata,
Festuca supina. Alte specii importante: Iris
Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. Clima: aphylla ssp. hungarica, Primula minima,
T = 3,0– -2,50C; P = 800 mm. Relief: locuri Sesleria coerulans, Phyteuma confusum,

138
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Geum montanum în pajiºte de pãruºcã

Agrostis rupestris, Oreochloa disticha,


R3605
Campanula alpina, Avenula versicolor,
Carex curvula, Luzula spicata, Juncus Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº
trifidus, Poa media, Hieracium alpinum, cu colþi (Festuca versicolor) ºi
Pulsatilla alba, Minuartia sedoides, Vacci- Sesleria rigida ssp. haynaldiana
nium gaultherioides, Loiseleuria pro-
cumbens, Campanula serrata, Antennaria Corespondenþe:
dioica, Campanula patula ssp. abietina, NATURA 2000: 6170 Alpine and
Geum montanum, Ligusticum mutellina, subalpine calcareous grasslands
Viola declinata, Nardus stricta, Phleum EMERALD: –
alpinum, Festuca nigrescens, Poa alpina. CORINE: 36.4 Alpine and subalpine
calciphilous grasslands
PAL.HAB 1999: 36.43922 East
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956; Carpathian Festuca versicolor grasslands
Csürös et al. 1956; Buia et al. 1959, EUNIS: E4.4392 East Carpathian
1962; Beldie 1967; Todor et Culicã 1967; calciphile stepped grasslands
Boºcaiu 1971; Resmeriþã 1974; Dihoru Asociaþii vegetale: Seslerio –
1975; Puºcaru-Soroceanu 1981; Resmeriþã Festucetum versicoloris Beldie 1967
(Syn.: Festucetum versicoloris Puºcaru et
et Raþiu 1983; Coldea 1990; Drãgulescu
al. 1956; Festucetum versicoloris
1995, Alexiu 1998; Coldea et al. 1997; transsilvanicum Soó 1944).
Sanda et al. 1977, 2001; Popescu G. et
al. 2001, Mihãilescu S. 2001; Sanda 2002;
Mihãilescu S. 2004, 2005 (ined.). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Corongiºul Mic, Corongiºul
Redactat: Simona Mihãilescu. Mare, Vf. Faþa Cãtinului, Vf. Mihãiasa).

139
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii virens, Cerastium alpinum, Minuartia verna,
Obârºiei, vârfurile Baba Mare, Jepii Mari, Nigritella nigra, Scabiosa lucida, Dryas
Caraiman, Colþii Morarului, Strunga, octopetala, Euphrasia salisburgensis,
Bucºoiu), Munþii Piatra Craiului, Munþii Festuca saxatilis, Festuca violacea, Galium
Fãgãraº, Munþii Retezat; în etajele subalpin anisophyllon, Gypsophila petraea, Hiera-
ºi alpin. cium villosum, Pedicularis verticillata,
Phyteuma orbiculare, Poa alpina, Seseli
Suprafeþe: mari, de ordinul 500–1000 ha. libanotis. Specii endemice: Achillea schurii,
Cerastium transsilvanicum, Dianthus calli-
Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m. Clima: zonus, Eritrichium nanum ssp. jankae,
T = -0,6– -2,50C; P = 1400–1450 mm. Relief: Dianthus spiculifolius, Dianthus tenuifolius,
pante mai mult sau mai puþin înclinate, Koeleria transsilvanica, Linum perenne
într-un microclimat caracterizat printr-o ssp. extraaxilare, Onobrychis transsilva-
puternicã insolaþie, în locurile adãpostite nica, Thlaspi dacicum, Thesium kerne-
de acþiunea intensã a vânturilor. Substrat: rianum, Thymus comosus, Thymus pulche-
calcare, conglomerate calcaroase. Soluri: rrimus.
rendzine bogate în humus, amestecate
cu sfãrâmãturi de calcar, care asigurã Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
saturaþia în carbonat de calciu, astfel Beldie 1967; Puºcaru-Soroceanu et al.
încât reacþia se menþine neutrã sau slab 1981; Coldea 1990, 1991, 1993; Coldea
alcalinã (pH = 7–7,4). et al. 1997; Sanda et al. 1997, 2001;
Mihãilescu S. 2001; Sanda 2002.
Structura: Habitat primar. Stratul ierbos:
dintre speciile care definesc habitatul Redactat: Simona Mihãilescu.
menþionãm: Helianthemum alpestre,
Alyssum repens, Cerastium transsilvanicum,
Dianthus tenuifolius, Oxytropis carpatica,
Calamintha alpina ssp. baumgateni. R3606
A fost descrisã subasociaþia seslerietosum Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº
haynaldianae Beldie 1967 (Syn.: Seslerio- de stânci (Festuca saxatilis)
Festucetum versicoloris calcicolum Beldie
1967) care se recunoaºte prin prezenþa Corespondenþe:
constantã a speciilor Sesleria rigida ssp.
NATURA 2000: 6170 Alpine and
haynaldiana ºi Carex sempervirens, la care
subalpine calcareous grassland
se adaugã adesea Festuca saxatilis. EMERALD: –
CORINE: 36.4 Alpine and subalpine
Valoare conservativã: mare, habitat calciphilous grasslands
endemic. PAL.HAB 1999: 36.43921 East
Carpathian sesleria-evergreen sedge
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: grasslands; 36.43924 East Carpathian
Festuca versicolor, Sesleria rigida ssp. Festuca flaccida grasslands
haynaldiana. Specii caracteristice: Festuca EUNIS: E4.4 Calcareous alpine and
versicolor, Sesleria rigida ssp. haynaldiana, subalpine grasslands
Cerastium transsilvanicum. Alte specii Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis
Domin 1933 (Syn.: Festucetum saxatilis
importante: Bupleurum falcatum ssp.
Puºcaru et al. 1956; Seslerio –
cernuum, Carduus kerneri, Festuca ame-
Festucetum saxatilis Beldie 1967;
thystina, Potentilla crantzii, Androsace Festucetum saxatilis subalpinum auct.
lactea, Sesleria bielzii, Helianthemum roman.; Caricetum sempervirentis Beldie
nummularium ssp. tomentosum, Festuca 1967 p.p.); Festuco saxatilis – Trisetetum
saxatilis, Asperula capitata, Biscutella (macotrichum) Popescu et Sanda 1989;
laevigata, Anthyllis alpestris, Aster alpinus, Festucetum flaccidae Coldea 1984.
Campanula cochleariifolia, Carex semper-

140
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii De asemenea, sunt bine reprezentate spe-


Rodnei (Vf. Saca, Corongiºul Mic, ciile din Seslerietalia, care alcãtuiesc nucleul
Corongiºul Mare, Nedeia Þãranului), Munþii central al acestor fitocenoze.
Rarãu, Muntele Hãºmaºu Mare, Muntele În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion
Siriu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi, bielzii, în Munþii Rodnei (Corongiº, Coasta
Munþii Ciucaº, Muntele Postãvarul, Muntele Netedã), a fost descrisã asociaþia Festu-
Gârbova, Munþii Piatra Craiului, Munþii cetum flaccidae care prezintã un numãr
Fãgãraº, Munþii Retezat; Oltenia; în etajele de specii comune cu Festucetum saxatilis,
subalpin ºi alpin. dar în care Festuca nitida ssp. flaccida este
dominantã.
Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha).
Valoare conservativã: mare, habitat
Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. Clima: endemic.
T = 4,0– -2,50 C; P = 1100–1450 mm. Relief:
stãnci calcaroase însorite. Substrat: stânci Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
calcaroase. Soluri: rendzine, superficiale, Festuca saxatilis (F. rupicola ssp. saxatilis).
cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã Specii caracteristice: Festuca saxatilis,
(pH = 6,4–6,8), uneori chiar slab bazicã. Festuca nitida ssp. flaccida, Dianthus
tenuifolius. Alte specii importante: Sesleria
Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia bielzii, Helianthemum nummularium ssp.
caracteristicã Festuca saxatilis, ca înso- tomentosum, Festuca flaccida, Festuca
þitoare ale grupãrii, amintim: Dianthus versicolor, Alyssum repens, Carduus
tenuifolius, Carex sempervirens, Polygo- kerneri, Festuca amethystine, Sesleria
num viviparum, Sesleria rigida ssp. rigida ssp. haynaldiana, Primula elatior
haynaldiana, Cruciata glabra, Scabiosa ssp. carpatica, Centaurea kotschyana,
lucida. Au fost semnalate urmãtoarele Cerastium arvense ssp. calcicolum,
Potentilla crantzii, Poa rehmanii,
subasociaþii: semperviretosum I. Pop
Centaurea pinnatifida, Trisetum fuscum,
1968; poëtosum nemoralis (Beldie 1967)
Carex sempervirens, Phyteuma orbiculare,
I. Pop 1968 (Syn.: Festuca saxatilis – Poa
Bartsia alpina, Galium anisophyllon, Poly-
nemoralis Beldie 1967); seslerietosum
gonum viviparum, Myosotis alpestris, Pedi-
bielzii I. Pop 1968; seslerietosum haynal-
cularis verticillata, Hieracium villosum,
dianae I. Pop 1968 (Syn.: Seslerio-
Helianthemum nummularium ssp. grandi-
Festucetum saxatilis Beldie 1967). Ca florum, Carex atrata. Specii endemice:
faciesuri sunt citate urmãtoarele: carico- Dianthus spiculifolius, Dianthus tenuifolius,
sum sempervirentis Pawl. 1936; sesle- Koeleria transsilvanica, Linum perenne
rietosum coerulantis Raclaru 1967; ssp. extraaxilare, Onobrychis transsilva-
caricosum montanae ªtefurac 1941; nica, Thlaspi dacicum, Thesium kerne-
dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. rianum Thymus pulcherrimus.
Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum
(macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a Literaturã selectivã: Puºcaru et al.
fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – 1956; Beldie 1967; Raclaru 1967; Dihoru
Vf. Turnu. În cadrul asociaþiei dominã, de 1975; Paucã et al. 1960; Fink 1977;
regulã, Trisetum macrotrichum, alãturi de Todor et Culicã 1967; Sanda et al. 1977;
care în afarã de Festuca rupicola ssp. saxa- Puºcaru-Soroceanu et al. 1981; Popescu
tilis ca specie edificatoare. Se mai întâlnesc A. et Sanda 1989; Nechita et Mititelu 1996;
numeroºi taxoni caracteristici alianþei Popescu G. et al. 2001; Coldea 1984,
Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum 1990, 1991; Coldea et al. 1997; Sanda et
perenne ssp. extraaxilare, Festuca versi- al. 2001; Sanda 2002.
color, Dianthus tenuifolius, Androsacea
lactaea, Carduus kerneri ºi Achillea schurii. Redactat: Simona Mihãilescu.

141
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii


Rodnei, Munþii Rarãu, Muntele Hãºmaºu
Mare, Piatra Singuraticã, Munþii Ciucului,
Muntele Siriu. Carpaþii Meridionali: Munþii
Bucegi, Munþii Fãgãraº; în etajele subalpin
ºi alpin.

Suprafeþe: (> 100 ha).

Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. Clima:


T = 3,2– -1,50 C; P = 1200–1450 mm. Relief:
versanþii calcaroºi, însoriþi, pe pante încli-
nate de 10–450. Substrat: calcaros. Soluri:
rendzine cu pH = 5,8–7,5.

Structura: Habitat xerofil. Stratul ierbos:


speciile caracteristice ºi dominante ale
asociaþiei sunt endemite carpatice, Festuca
amethystina ºi Dianthus tenuifolius, având,
ca însoþitoare mai frecvente, pe: Poa
violacea, Poa nemoralis, Scorzonera rosea,
Polygonum viviparum, Trifolium repens,
Potentilla ternata, Bartsia alpina, Aster
Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice
alpinus, Calamintha alpina, Festuca
airoides, Agrostis rupestris. Biotopurile
adãpostite de vânt, unde cantoneazã
R3607 aceste fitocenoze, fac ca în compoziþia
Pajiºti sud-est carpatice de lor cenoticã sã participe ºi specii comune
Festuca amethystina ºi Dianthus asociaþiilor caracteristice platourilor aco-
tenuifolius perite cu un strat gros de zãpadã. Au fost
descrise faciesul cu Poa violacea ºi
faciesul caricosum montanae Domin 1933
Corespondenþe:
(Syn.: Cariceto-Festucetum amethystinae
Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grassland A. Nyárády 1963).
EMERALD: –
CORINE: 36.43 Stepped and garland
Valoare conservativã: mare, habitat
grassland
PAL.HAB 1999: 36.43923 East Carpathian endemic.
Festuca amethystina grasslands
EUNIS: E4.4392 East Carpathian calciphile
stepped grasslands
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festuca amethystina, Dianthus tenuifolius.
Festucetum amethystinae (Domin 1933) Specii caracteristice: Festuca amethystina,
Coldea 1984 (Syn.: Festucetum Dianthus tenuifolius. Alte specii: Sesleria
amethystinae Puºcaru et al. 1956; bielzii, Helianthemum nummularium ssp.
Festucetum amethystinae
transsilvanicum Nyárády 1967). tomentosum, Festuca saxatilis, Festuca
versicolor, Alyssum repens, Carduus

142
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius

kerneri, Festuca amethystine, Sesleria


R3608
rigida ssp. haynaldiana, Primula elatior
Pajiºti sud-est carpatice de
ssp. carpatica, Centaurea kotschyana,
Scorzonera rosea ºi
Cerastium arvense ssp. calcicolum,
Festuca nigrescens
Potentilla thuringiaca, Poa rehmanii.
Specii endemice: Cerastium transsilva-
nicum, Centaurea pinnatifida, Dianthus Corespondenþe:
spiculifolius, Dianthus tenuifolius, Koeleria NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus
grasslands, in siliceous substrates in
transsilvanica, Linum perenne ssp. extra- mountain areas (and submontan areas, in
axilare, Onobrychis transsilvanica, Thlaspi Continental Europe)
dacicum, Thymus pulcherrimus. EMERALD: –
CORINE: 36.31 Alpic mat-grass swards
and related communities
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. PAL.HAB 1999: 36.3172 Eastern
1956; Andrei M. 1963; Raclaru 1967; Carpathian mat-grass swards
EUNIS: E4.31 Alpic Nardus stricta swards
Beldie 1967; Dihoru 1975; Puºcaru-
and related communities; E4.3172
Soroceanu et al. 1981; Resmeriþã 1985; Eastern Carpathian mat-grass swards
Nechita et Mititelu 1996; Coldea 1991; Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae –
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001; Festucetum nigricantis (Puºcaru et al.
1956) Coldea 1978 (Syn.: Festucetum
Sanda 2002.
rubrae fallax Puºcaru et al. 1956,
Festucetum rubrae montanum Csürös et
Resmeriþã 1960).
Redactat: Simona Mihãilescu.

143
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Maramureºului, Munþii Rodnei, Munþii Scorzonera rosea, Festuca nigrescens.
Cãlimani, Munþii Rarãu, Lãcãuþi- Specii caracteristice: Scorzonera rosea,
Izvoarele Putnei (Jud. Vrancea). Carpaþii Festuca nigrescens, Viola declinata, Poa
Meridionali: Munþii Bucegi, Munþii Gârbova, media. Alte specii importante: Tozzia carpa-
Munþii Iezer-Pãpuºa, Munþii Piatra Craiului, thica, Geum montanum, Potentilla ternata,
Munþii Fãgãraº, Munþii Retezat, Munþii Campanula serrata, Geum montanum,
Parâng. Oltenia. Carpaþii Occidentali: Ligusticum mutellina, Gentiana kochiana,
Pietrele Albe (Vlãdeasa); în regiunea Hieracium aurantiacum, Hipochoeris
montanã ºi etajele subalpin ºi alpin. uniflora, Thymus balcanus, Antennaria
dioica, Carex ovalis, Euphrasia stricta,
Suprafeþe: 1000–2000 ha. Hieracium pillosela, Potentilla erecta, Luzula
sudetica, Thymus pulegioides, Alchemilla
Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. Clima: glaucescens, Danthonia decumbens,
T = 6,0– -1,50C; P = 950–1450 mm. Relief: Hypericum umbellatum, Arnica montana,
versanþi, platouri. Substrat: diferit. Soluri: Luzula campestris, Alchemilla flabellata,
disticambosoluri, cu profil scurt ºi saturate Polygala vulgaris, Nigritella rubra.
în baze (20–25%) ºi pH = 4–4,5.
Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã
Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil, 1960; Csürös 1963; Buia et al. 1962; Raclaru
de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma 1967; Puºcaru et al. 1956; Puºcaru-
defriºãrii pãdurilor de molid. Stratul arbustiv Soroceanu 1981; Todor et Culicã 1967;
– foarte redus; în pajiºti pãtrund specii Sârbu I. et al. 1999; Alexiu 1998; Mihãilescu
arbustive, dintre care: Vaccinium myrtillus, S. 2001; Popescu G. et al. 2001; Coldea
Vaccinium vitis-idaea. Stratul ierbos – domi- 1987, 1990, 1991; Sanda et al. 2001; Sanda
nant, speciile caracteristice Scorzonera 2002; Mihãilescu S. 2003–2005 (ined.).
rosea ºi Campanula abietina definesc
caracterul regional al grupãrii. Specia
Redactat: Simona Mihãilescu.
edificatoare Festuca nigrescens realizeazã
o acoperire cuprinsã între 35–85%. În
structura floristicã sunt prezente numeroase
specii mezofile, caracteristice pentru
Arrhenatheretea. Specia Nardus stricta
are o constanþã ridicatã ºi o acoperire
între 5–10%. Au fost descrise subasociaþia
typicum, care este întâlnitã în etajul montan
superior, cu numeroase specii caracte-
ristice pentru Caricetalia curvulae ºi sub-
asociaþia festucetosum airoidis Coldea
1987, prezentã în etajul subalpin, cu nume-
roase specii microterme ºi cu diferenþialele
ecologice Festuca supina, Agrostis rupestris
ºi Avenula versicolor. Stratul muºchilor –
redus, numãrul de specii este mic, menþio-
nãm: Polytrichum commune, Polytrichum
juniperinum.

Valoare conservativã: moderatã; habi-


tat endemic sud-est carpatic ºi prioritar
european; mare numai în fitocenozele
unde este prezentã specia Tozzia carpa- Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi
thica (DH2). Festuca nigrescens

144
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Structura: Habitat oligotrof, xerofil, acidofil.


R3609
Stratul arbustiv – foarte redus; în pajiºti
Pajiºti sud-est carpatice de
pãtrund specii arbustive, dintre care: Vacci-
þãpoºicã (Nardus stricta) ºi
nium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. Stratul
Viola declinata
ierbos: specia caracteristicã carpato-
balcanicã Viola declinata are o acoperire
Corespondenþe:
redusã, mai ales în grupãrile unde
NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus
grasslands, in siliceous substrates in Nardus stricta are o acoperire de pânã le
mountain areas (and submontan areas, 95%, este monodominantã ºi numãrul de
in Continental Europe) specii din compoziþia floristicã este foarte
EMERALD: –
mic. Specia Festuca nigrescens are o
CORINE: 36.31 Alpic mat-grass swards
and related communities constanþã ridicatã, dar cu o acoperire de
PAL.HAB 1999: 36.3172 Eastern pânã la 5%. Au fost descrise subasociaþiile
Carpathian mat-grass swards typicum, care este întâlnitã în etajul montan
EUNIS: E4.31 Alpic Nardus stricta swards
superior ºi festucetosum airoidis Coldea
and related communities; E4.3172
Eastern Carpathian mat-grass swards 1987, prezentã în etajul subalpin, cu
Fitosociologie: Violo declinatae – numeroase specii microterme ºi cu dife-
Nardetum Simon 1966 (Syn.: Nardetum renþialele ecologice. Stratul muºchilor
strictae montanum Resmeriþã et Csürös
1963, Nardetum strictae alpinum Buia et
este redus, iar numãrul de specii mic;
al. 1962, Nardetum alpigenum austro – menþionãm: Polytrichum commune, Poly-
carpaticum Borza 1959). trichum juniperinum, Dicranum scopa-
rium, Pleurozium schreberi, Hylocomium
splendens.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Maramureºului, Munþii Rarãu, Lãcãuþi- Valoare conservativã: moderatã; habi-
Izvoarele Putnei (Jud. Vrancea); Vf. Goru tat prioritar european.
(Jud. Vrancea), Muntele Siriu, Muntele
Penteleu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi, Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Muntele Gârbova, Munþii Piatra Craiului, Viola declinata, Nardus stricta. Specii
Munþii Iezer-Pãpuºa, Munþii Fãgãraº, caracteristice: Viola declinata, Nardus
Munþii Parâng, Munþii Retezat. Oltenia. stricta, Scorzonera rosea, Poa media. Alte
Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului, specii importante: Hieracium aurantiacum,
Valea Sebeºului, Vlãdeasa. Transilvania; Hypochoeris uniflora, Calluna vulgaris,
în regiunea montanã ºi etajele subalpin Campanula serrata, Geum montanum,
ºi alpin inferior.
Ligusticum mutellina, Potentilla ternata,
Campanula abietina, Leucorchis albida,
Suprafeþe: 1000–2000 ha. Genista sagittalis, Festuca nigrescens,
Antennaria dioica, Luzula campestris,
Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. Clima: Carex ovalis, Polygala vulgaris, Euphrasia
T = 6,0–00C; P = 900–1400 mm. Relief: stricta, Hieracium pilosella, Hieracium
platouri, versanþi, vãi ºi coaste domoale lactucella, Potentilla erecta, Luzula sude-
pânã la moderat înclinate. Substrat: acid. tica, Alchemilla glaucescens, Alchemilla
Soluri: spodisoluri cu profil scurt, sãrace flabellate, Carex pallescens, Danthonia
în baze (5–10%), slab aerate ºi acide decumbens, Hypericum maculatum, Arnica
pH = 3,6–4,5. montana.

145
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Literaturã selectivã: Puºcaru et al.


R3610
1956, Buia et al. 1959, 1962; Resmeriþã
Pajiºti sud-est carpatice de
1963, Resmeriþã et al. 1963; Raclaru
Poa media
1967; Todor et Culicã 1967; Csürös et
Resmeriþã 1970; Dihoru 1975; Raclaru
1967; Puºcaru-Soroceanu 1981; Hodiºan Corespondenþe:
1968, Sârbu I. et al. 1999; Alexiu 1998; NATURA 2000: –
EMERALD: –
Mihãilescu S. 2001; Popescu G. et al. 2001; CORINE: 36.31 Alpic mat-grass swards
Coldea 1987, 1990, 1991; Sanda et al. and related communities
1977, 2001; ªtefan N. et al. 1999; Sanda PAL.HAB 1999: 36.3172 Eastern
2002; Mihãilescu S. 2003–2005 (ined.). Carpathian mat-grass swards
EUNIS: E4.31 Alpic Nardus stricta swards
and related communities
Redactat: Simona Mihãilescu. Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös
et al. 1956.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii


Maramureºului, Munþii Rodnei (Faþa vf.
Rebra, Vf. Puzdra, Buhãiescu, Vf. Puzdra,
ªaua Anieº-Galaþiul, Cãldarea Gropile,
Cãldarea Buhãiescu). Carpaþii Meridionali:
Munþii Bucegi (Piatra Arsã), Munþii Fãgãraº,
Munþii Retezat, Munþii Parâng; în etajul
subalpin.

Suprafeþe: mici (100 ha).

Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. Clima:


T = 0,7– -0,00C; P = 950–1450 mm. Relief:
versanþi, platouri. Substrat: diferit. Soluri:
humosiosoluri, bogate în substanþe nutri-
tive ºi reacþie acidã pH = 5.

Structura: Habitat mesotrof. Stratul


arbustiv – foarte redus; în pajiºti pãtrund
specii arbustive, dintre care: Vaccinium uligi-
nosum. Stratul ierbos-dominant. Specia
caracteristicã ºi edificatoare Poa media
are o acoperire medie de 60% ºi prezintã
o constanþã ridicatã. Menþionãm prezenþa
unor specii chiono-higrofile: Ranunculus
crenatus, Gnaphalium supinum. Grupãrile
cu Poa media prezintã numeroase specii
caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi
Caricetalia curvulae.
Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus
stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã.

146
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


R3611
Poa media. Specii caracteristice: Poa
Pajiºti sud-est carpatice de
media, Viola declinata. Alte specii: Nardus
coada iepurelui (Sesleria rigida
stricta, Agrostis rupestris, Avenula versi-
ssp. haynaldiana) ºi rogoz
color, Geum montanum, Potentilla ternata, (Carex sempervirens)
Campanula serrata, Campanula abietina,
Plantago atrata, Pedicularis verticillata,
Corespondenþe:
Leontodon croceus, Veronica alpine, Vero-
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine
nica officinalis, Alchemilla glabra, Cerastium calcareous grassland
fontanum ssp. triviale, Cardaminopsis halleri EMERALD: –
ssp. ovirensis, Euphrasia minima, Hypo- CORINE: 36.4 Alpine and subalpine
choeris uniflora, Vaccinium uliginosum, calciphilous grassland
PAL.HAB 1999: 36.43921 East Carpathian
Alchemilla obtuse, Hieracium aurantiacum, sesleria-evergreen sedge grasslands
Phleum alpinum ssp. commutatum, Antho- EUNIS: E4.4392 East Carpathian calciphile
xantum odoratum, Alchemilla flabellate, stepped grasslands
Achillea stricta, Festuca nigrescens, Ante- Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae
– Caricetum sempervirentis Puºcaru et al.
nnaria dioica, Achillea distans, Alchemilla 1956 (Syn.: Seslerietum haynaldianae
xanthochlora, Luzula multiflora, Leuchoris sempervirentis Puºcaru et al. 1950,1956;
albida, Hypericum richeri ssp. grisebachii. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös
Specii endemice: Lychnis nivalis, Thlaspi et al. 1956; Seslerietum rigidae biharicum
Csûrös 1963, Resmeriþã 1965);
dacicum. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum
rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn.: Seslerietum
Literaturã selectivã: Csürös et al. 1956, rigidae retezaticum Csürös 1956);
Buia et al. 1962 Resmeriþã 1975, Puºcaru- Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae
Gergely 1967;
Soroceanu et al. 1981, Sanda et Popescu
Seslerio heuflerianae – Caricetum
1996; Coldea 1990, 1991; Coldea et al. sempervirentis Coldea 1984 (Syn.:
1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002. Seslerietum heuflerianae auct. rom.).

Redactat: Simona Mihãilescu.


Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei, Munþii Rarãu, Muntele Hãºmaºu
Mare. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi,
Munþii Piatra Craiului, Muntele Postãvarul,
Munþii Ciucaº, Munþii Fãgãraº, Munþii
Vâlcanului, Munþii Retezat, Munþii Þarcu,
Munþii Godeanu. Carpaþii Occidentali:
Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei), Pietrele
Albe (Vlãdeasa), Cheile Râmeþului, Colþii
Trascãului; în etajele subalpin ºi alpin.

Suprafeþe: 1000-2000 ha.

Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m. Clima:


T = 2,5– -2,50C; P = 1200–1450 mm. Relief:
stânci calcaroase, brâne, versanþi diferiþi,
însoriþi sau cu expoziþie nordicã. Substrat:

147
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

calcaros. Soluri: rendzine, cu conþinut bogat


de carbonat de calciu ºi grad ridicat de
saturaþie în baze, cu o reacþie neutrã
(pH = 6,8–7).

Structura: Habitat mezoterm-heliofil,


compoziþia floristicã cuprinde un grup
ridicat de specii relictare termofile. Stratul
ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã
Sesleria rigida ssp. haynaldiana ºi Carex
sempervirens, alãturi de care, în diferite
masive muntoase, pot sã fie codominante
alte specii precum: Saxifraga marginata
ºi Sesleria heufleriana. Speciile compo-
nente, în majoritatea lor, sunt aceleaºi ca
ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco
saxatilis-Seslerion bielzii, cu deosebire cã,
alãturi de elementele caracteristice xerofile
ºi termofile, se întâlnesc ºi o seamã de specii
mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum,
Astragalus frigidus, Centaurea pinna-
tifida. Se remarcã prezenþa a numeroase
endemite carpatice în structura acestor Trollius europaeus în
fitocenoze. pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz

– În Bucegi au fost descrise faciesurile


cu: Festuca versicolor, Sesleria rigida – Gruparea Seslerio heuflerianae-
ssp. haynaldiana, Carex sempervirens, Caricetum sempervirentis vegeteazã
Festuca saxatilis, Poa violacea; ultimele în Munþii Rodnei. Pe lângã cele douã
douã faciesuri sunt menþionate ºi din specii codominante, Sesleria heufleriana
ºi Carex sempervirens, un rol important,
Masivul Ciucaº.
în compoziþia floristicã a fitocenozelor
– Grupãrile cu Saxifraga marginata care respective, îl deþin speciile daco-balcanice
au fost identificate în Masivul Godeanu caracteristice alianþei Festuco saxatilis-
ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Seslerio bielzii.
Vâlcanului), constituie un omolog ceno-
tic de altitudini mai mari al asociaþiei Valoare conservativã: mare, habitat
Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae endemic.
Gergely 1967. Nucleul central al grupã-
rilor este constituit de specii caracte- Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
ristice ordinului Seslerietalia, precum: Sesleria rigida ssp. haynaldiana, Carex
sempervirens. Specii caracteristice: Sesle-
Carex sempervirens, Galium aniso-
ria rigida ssp. haynaldiana, Carex semper-
phyllum, Saxifraga moschata, Dryas octo- virens, Saxifraga marginata, Sesleria heufle-
petala, Helianthemum alpestre, Euphrasia riana. Alte specii importante: Dianthus
salisburgensis. Grupãrile de pe Valea tenuifolius, Helianthemum nummularium
Cernei prezintã numeroase specii din ssp. tomentosum, Festuca saxatilis, Aly-
alianþa Micromerion pulegii. ssum repens, Festuca amethystine, Primula

148
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

elatior ssp. carpatica, Centaurea kotschy- Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii


ana, Cerastium arvense ssp. calcicolum, Maramureº, Munþii Rodnei, Munþii Rarãu,
Potentilla thuringiaca, Poa rehmanii, Muntele Hãºmaºu Mare, Masivul Ceahlãu.
Anthyllis alpestris, Hedysarum hedysa- Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi,
roides, Carduus kerneri, Alyssum repens, Muntele Gârbova, Muntele Postãvaru,
Munþii Piatra Craiului, Munþii Ciucaº,
Geranium coerulatum, Calamintha alpina
Munþii Fãgãraº, Munþii Cibin, Munþii
ssp. baumgarteni, Bromus riparius ssp. Parâng, Munþii Vâlcanului, Munþii Þarcu;
barcensis, Trollius europaeus. Specii în etajele subalpin ºi alpin inferior.
endemice: Centaurea pinnatifida, Cerastium
transsilvanicum, Dianthus spiculifolius, Suprafeþe: mari, de ordinul 1000–2000 ha.
Dianthus tenuifolius, Koeleria transsilvanica,
Linum perenne ssp. extraaxilare, Onobry- Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. Clima:
T = 2,0– -1,50C; P = 1200–1450 mm.
chis transsilvanica, Thlaspi dacicum, The-
Relief: stânci calcaroase însorite, în unele
sium kernerianum Thymus pulcherrimus. cazuri, umbrite. Substrat: calcaros. Soluri:
soluri rankere, bogate în schelet, ade-
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956; seori slab înþelenite, cu pH = 5,8–7,5.
Csürös et al. 1956; Paucã et al. 1960;
Structura: Habitat mozaicat, datorat neuni-
Csürös 1963; Beldie 1967; Gergely 1967; formitãþii terenurilor pe care se dezvoltã.
Boºcaiu 1971; Fink 1977; Sanda et al. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracte-
1977; Maloº 1977; Puºcaru-Soroceanu ristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria
et al. 1981; Coldea 1984, 1990, 1991, bielzii, alãturi de care, cu constanþã ridi-
1993; Coldea et al. 1997; Sanda et al. catã, se mai întâlnesc: Astragalus alpinus,
2001; Mihãilescu S. 2001; Sanda 2002; Sausurea alpina, Cerastium transsilva-
Mihãilescu S. 2004, 2005 (ined.). nicum, Androsace chamaejasme, Astra-
galus frigidus, Bartschia alpina, Hedysarum
Redactat: Simona Mihãilescu. hedysaroides, Biscutella laevigata. În
condiþii de umiditate ridicatã, în asociaþie se
infiltreazã adeseori elemente din Salicetum
reticulatae. În Bucegi, la altitudini mai mari,
R3612 se întâlneºte pe versanþii estici, dar mai ales
în locuri depresionale, unde formeazã facie-
Pajiºti sud-est carpatice de suri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca
rogoz (Carex sempervirens) ºi carpatica.
coarnã mare (Sesleria bielzii) Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis
Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi
reprezintã pajiºti mixte, pe grohotiºuri fixate,
Corespondenþe:
cu umiditate crescutã. Speciile Alyssum
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine repens ºi Poa alpina, prezintã o acoperire
calcareous grassland semnificativã. Unele specii componente
EMERALD: – ale asociaþiei pot deveni dominante sau
CORINE: 36.43 Stepped and garland
codominante, realizând faciesuri ce
grassland
alterneazã în mozaic. În evoluþie, habitatul
PAL.HAB 1999: 36.43921 East Carpathian
sesleria-evergreen sedge grasslands tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia.
EUNIS: E4.4392 East Carpathian
calciphile stepped grasslands Valoare conservativã: mare, habitat
Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – endemic.
Caricetum sempervirentis Puºcaru et al.
1956 (Syn.: Seslerietum bielzii transsilva- Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
nicum Borhidi 1956, 1958); Sesleria bielzii, Carex sempervirens.
Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Specii caracteristice: Sesleria bielzii,
Carex sempervirens, Dianthus tenuifolius,

149
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Cerastium transsilvanicum. Alte specii


importante: Festuca versicolor, Festuca R3613
flaccida, Helianthemum nummularium Pajiºti sud-est carpatice de
ssp. tomentosum, Carduus kerneri, Festuca carpatica, Carduus
Festuca amethystine, Sesleria rigida ssp. kerneri ºi Trisetum fuscum
haynaldiana, Primula elatior ssp. carpa-
tica, Centaurea kotschyana, Cerastium Corespondenþe:
arvense ssp. calcicolum, Potentilla thu-
ringiaca, Poa rehmanii, Centaurea pinna- NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grassland
tifida, Alyssum repens, Alchemilla palmata,
EMERALD: –
Calamintha baumgarteni. Specii ende-
CORINE: –
mice: Anthemis carpatica ssp. pyrethri- PAL.HAB 1999: 37.8221 Carpathian
formis, Cerastium transsilvanicum, Dianthus fescue tall grass communities
spiculifolius, Dianthus tenuifolius, Koeleria EUNIS: E4.4 Calcareous alpine and
transsilvanica, Linum perenne ssp. subalpine grassland
extraaxilare, Onobrychis transsilvanica, Asociaþii vegetale: Cardo kerneri –
Thlaspi dacicum, Thesium kernerianum Festucetum carpaticae (Puºcaru et al.
Thymus pulcherrimus. 1956) Coldea 1990 (Syn.: Festucetum
carpaticae Puºcaru et al. 1956).
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
Beldie 1967; Dihoru 1975; Paucã et al.
1960; Fink 1977; Todor et Culicã 1967; Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Sanda et al. 1977; Puºcaru-Soroceanu Rodnei (Turnu Roºu, Piatra Rea, Corongiºul
et al. 1981; Raclaru 1967; Nechita et Mare, Vf. Negoiescu, Vf. Puzdrele, Muntele
Mititelu 1996; Popescu G. et al. 2001; Cailor). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi;
Coldea 1990, 1991; Coldea et al. 1997; în regiunea montanã ºi etajul subalpin.
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Suprafeþe: restrânse (100 ha).
Redactat: Simona Mihãilescu.
Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Clima:
T = 3,5– -1,50C; P = 1200–1450 mm. Relief:
versanþi slab însoriþi. Substrat: groho-
tiºuri calcaroase semifixate ºi fixate.
Soluri: rendzine, reavãne, superficiale,
cu pH = 6,7–7.

Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate


de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent,
pe mici suprafeþe, în toate zonele calcaroase
ale Munþilor Rodnei. În compoziþia floristicã
sunt foarte bine reprezentate speciile caracte-
ristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion
bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia.

Valoare conservativã: mare, habitat


endemic.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Festuca carpatica. Specii caracteristice:
Festuca carpatica, Carduus kerneri,
Trisetum fuscum. Alte specii: Sesleria
Anthemis carpatica ssp. pyrethriformis în bielzii, Festuca saxatilis, Alyssum repens,
pajiºte de rogoz ºi coarnã mare Festuca amethystina, Sesleria rigida ssp.

150
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

haynaldiana, Primula elatior ssp. carpa- ºi versanþi abrupþi. Substrat: conglomerat


tica, Centaurea kotschyana, Bupleurum calcaros. Soluri: rendzine, cu humus de
diversifolium, Poa rehmanii, Bartsia alpina, tip mull.
Carex sempervirens, Galium anisophyllon,
Phyteuma orbiculare, Polygonum vivipa- Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii
rum, Ranunculus oreophilus, Myosostis caracteristice, pentru alianþa Seslerion rigi-
alpestris, Pedicularis verticillata, Biscutella dae, conferã acestor grupãri particula-
laevigata, Scabiosa lucida, Hieracium villo- ritãþile floristice distincte faþã de gruparea
sum, Anemone narcissiflora, Helianthemum descrisã din estul Serbiei: Festucetum
nummularium ssp. grandiflorum, Hedy- xanthino-variae.
sarum hedysaroides, Ranunculus thora,
Astragalus frigidus, Crepis jacquinii, Valoare conservativã: habitat endemic.
Sausurea discolor. Specii endemice:
Cerastium transsilvanicum, Linum perenne Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca xanthina. Specii caracteristice:
ssp. extraaxilare, Thymus pulcherrimus.
Festuca xanthina. Alte specii importante:
Asperula capitata, Alyssum repens, Sesleria
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
rigida, Seseli gracile, Seseli rigidum,
Beldie 1967; Coldea 1990, 1991; Coldea et Saxifraga marginata, Primula veris ssp.
al. 1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002. columnae, Dianthus petraeus, Erysimum
witmannii, Athamantha turbith ssp. hunga-
Redactat: Simona Mihãilescu. rica, Draba lasiocarpa, Scrophularia
heterophylla ssp. laciniata, Phyteuma
orbiculare, Aster alpinus, Ranunculus
oreophilus, Carduus glaucus, Centaurea
R3614 pinnatifida, Minuartia verna, Biscutella laevi-
Pajiºti sud-est carpatice de gata, Myosotis alpestris. Specii endemice:
Festuca xanthina Thymus comosus, Viola jooi.

Corespondenþe:
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;
Maloº 1973; Coldea 1991, 1993; Coldea et
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine al. 1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
calcareous grassland
EMERALD: 34.3 Dense perennial
Redactat: Simona Mihãilescu.
grasslands and middle European steppes
CORINE: –
PAL.HAB 1999: 34.35123 South Carpathian
Festuca xanthina grasslands
EUNIS: E4.4 Calcareous alpine and R3615
subalpine grassland Tufãriºuri pitice sud-est carpatice
Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae de sãlcii alpine (Salix herbacea)
Boºcaiu 1971.

Corespondenþe:
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii NATURA 2000: –
Retezat (Valea Scorotei, Valea Jiului), EMERALD: –
Munþii Þarcu-Godeanu, Munþii Cernei, CORINE: 36.1112 Alpine acid dwarf willow
snow-patch communities;
Piatra Cloºani; în regiunea montanã ºi
PAL.HAB 1999: 36.1112 Alpic acid dwarf
etajul subalpin.
willow snow-patch communities
EUNIS: F2.111 Alpic acid dwarf willow snow
Suprafeþe: restrânsã (100 ha). patch communities
Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae
Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. Clima: Br.-Bl. 1913.
T = 8–1,50C; P = 800 mm. Relief: creste

151
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpatii Literaturã selectivã: Puºcaru et al.


Meridionali, în etajul alpin. 1956; Buia et al 1964; Boºcaiu 1971;
Puºcaru-Soroceanu E. et al. 1981; Coldea
Suprafeþe: total < 10 ha, areale de 20– 1990, 1991, 1997; Alexiu 1998; Resmeriþa
200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile 1982; Sanda 2001.
alpine.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. Climã:
T = 0,3– -2,50C, P = 1350–1450 mm, cu
zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an.
Relief: crio-nival, versanþi N ºi NE, terenuri R3616
depresionare pe culmi ºi platouri cu ape Tufãriºuri pitice sud-est carpatice
stagnante din topirea zãpezii. Roci: acide, de sãlcii alpine (Salix retusa,
variate, mai ales gresii ºi conglomerate fãrã S. reticulata)
calcar la suprafaþã. Soluri: humosiosoluri,
puternic acide, puþin evoluate, cu mult Corespondenþe:
schelet ºi hidratare în exces.
NATURA 2000: –
EMERALD: –
Structura: Fitocenoza este edificatã de CORINE: 36.122 Calcareous espalier
specii arcto-alpine ºi circumpolare, chiono- willow snow-patch communities
higrofile, specia edificatoare Salix herbacea PAL.HAB: 36.12211 Alpide (Salix retusa,
fiind subarbust repent, cu tulpinile chiar S. reticulata) snowbed communities
îngropate, la suprafaþã ieºind numai rami- EUNIS: ( F2.1211)
ficaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. Sunt Asociaþii vegetale: Salicetum retuso-
puþine specii însoþitoare dar toate au un reticulatae Br.-Bl. 1926 (Syn.: Salicetum
rol important, în consolidarea terenului, pe retusae Buia et al. 1962; Salicetum
reticulatae Puºcaru et al. 1956).
care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu
Carex curvula ºi Kobresia myosuroides.
Speciile însoþitoare sunt mai înalte, dar nu
Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii
depãºesc 10 cm, iar muºchii nu formeazã un
strat distinct ca înãlþime, faþã de cormofite. Bucegi, Munþii Fãgãraº), în etajul alpin.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Salix herbacea, Juncus trifidus, Festuca
supina, Agrostis rupestris. Specii caracte-
ristice: Salix herbacea. Alte specii importante:
Polytrichum sexangulare, Soldanella pusilla,
Soldanella hungarica ssp. hungarica, Poa
supina, Luzula alpinopilosa, Gnaphalium
supinum, Ranunculus crenatus, Kiaeria
starkei, Plantago gentianoides, Chrysanthe-
mum alpinum, Sedum alpestre, Cerastium
cerastoides, Veronica alpina, Primula
minima, Kobresia myosuroides, Minuartia
sedoides, Lophozia wentzelii, Carex
curvula. Specii endemice: Poa granitica
ssp. disparilis.

Valoare conservativã: mare, arealele


fiind reduse, în condiþii de viaþã dificile de
supravieþuire. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine

152
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata)

Suprafeþe: mozaicat, între pajiºti alpine, ierburi se asociazã, ca specii diferenþiale


(< 10 ha). ºi dominante, fie Sesleria rigida ssp.
haynaldiana, Bartsia alpina ºi Anemone
Staþiuni: Altitudine 1800–2400. Clima: narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi
T = 1,0– -2,50C, P = 1250–1400 mm. Relief: Achillea schurii. Notãm între speciile cu
versanþi N, sau NV, pante înclinate (45–850), reprezentare cantitativã superioarã pe
rar platou, acoperite îndelung cu zãpadã. Carex sempervirens, Festuca supina, Poly-
Roci: calcare jurasice, conglomerate. Soluri: gonum viviparum, Armeria alpina, Silene
protorendzine cu mult schelet, superficiale, acaulis, Primula minima, Saxifraga aizoides,
bogate în humus, slab acide sau alcaline Saxifraga androsacea, Saxifraga pani-
(pH = 6,7–7,3). culata, Rhododendron myrtifolium. Acope-
rirea vegetaþiei variazã între 75–100%.
Structura: Fitocenozã pionierã, edificatã Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm.
de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligo-
terme, chionofile. Speciile edificatoare sunt Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salix retusa ºi Salix reticulata asociate Salix retusa, Salix reticulata, Silene acaulis,
echilibrat sau, în alte habitate, Salix retusa Pedicularis oederi, Primula minima, Viola
dominã împreunã cu Dryas octopetala. alpina. Specii caracteristice + dif.subass.:
În diferitele variante, dintre speciile de Salix retusa, Salix reticulata, Saxifraga

153
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

oppositifolia, Achillea schurii. Alte specii Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii


importante: Soldanella pusilla, Dryas octo- Meridionali, în etajul subalpin ºi alpin.
petala, Anemone narcissiflora, Lloydia sero-
tina, Saxifraga aizoides, Salix herbacea, Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100–
Sedum alpestre, Saxifraga androsacea, 200 m2), mozaicat distribuite între pajiºti,
Draba fladnitzensis, Saxifraga paniculata, total < 10 ha.
Rhododendron myrtifolium, Sesleria rigida
ssp. haynaldiana, Bartsia alpina, Saxifraga Staþiuni: Altitudine 1700–2200. Climã:
T = 1,5–0,00C, P = 1250–1400 mm, mult
oppositifolia, Carex sempervirens, Festuca
timp înzãpezite, vânt puternic, frecvent.
supina, Polygonum viviparum, Armeria
Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie
alpina. Specii endemice: Achillea schurii,
moderatã-mare, expoziþie mai ales nordicã.
Cerastium transsilvanicum, Dianthus
Roci: calcaroase, conglomerate. Soluri:
gelidus. de tip rendzinic, superficiale, bogate în
humus, cu reacþie neutrã (6,6–7) sau
Valoare conservativã: mare; inha- slab acidã, uneori se instaleazã direct pe
biteazã specii endemice ºi multe specii stâncãrii – în crãpãturi.
rare.
Structura: Asociaþii cu caracter saxicol,
Literaturã selectivã: Beldie 1967; Voik dominate de specii arcto-alpine ºi circumpo-
1979; Schneider-Binder et Voik 1979; lare, oligoterme, neutrofile, chionofile,
Puºcaru-Soroceanu et al. 1981; Puºcaru calcifile. Stratificarea este foarte redusã,
întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la
et al. 1956; Csürös 1957; Resmeriþã 1976.
suprafaþa solului, 10–15 cm înãlþime. Ierbu-
rile se înalþã, de regulã, deasupra tufãri-
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. ºurilor de Dryas octopetala, ce se întind
cât mai aproape de sol sau stâncãrii, cu
abundenþã mai mare fiind Sesleria coeru-
R3617 lans, Poa molinerii ssp. glacialis, Achillea
Tufãriºuri pitice de arginþicã schurii, Polygonum viviparum, Leontodon
(Dryas octopetala) montanus ssp. pseudotaraxacii, Pedicu-
laris verticillata, Ranunculus oreophilus,
Primula minima, Saxifraga aizoides.
Corespondenþe:
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
heaths
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
EMERALD: 31.4 Alpine and boreal heaths Dryas octopetala, Sesleria coerulans, Poa
CORINE: 31.491 High montane Dryas mats molinerii ssp. glacialis. Specii caracteristice:
PAL.HAB: 31.49152 South-eastern Dryas octopetala. Alte specii importante:
Carpathian Dryas mats Salix reticulata, Luzula alpinopilosa, Sesleria
EUNIS: F2.2915 Carpatho-Balkanide
rigida ssp. haynaldiana, Bartsia alpina,
Dryas mats
Asociaþii vegetale: Dryadetum octo- Anemone narcissiflora, Lloydia serotina,
petalae Csürös et al.1956 (Syn.: Salix Achillea schurii, Saxifraga aizoides,
reticulata – Dryas octopetala ass. Beldie Saxifraga oppositifolia, Saxifraga andro-
1967, Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie sacea, Polygonum viviparum, Pedicularis
1967) Coldea 1984), verticillata, Ranunculus oreophilus, Primula
Salicetum retuso-reticulatae Br.-Bl. 1926,
Dryadetum octopetalae Br.-Bl. 1926 minima. Specii endemice: Achillea schurii,
(dupã Puºcaru,1969). Leontodon montanus ssp. pseudota-
raxacii, Poa molinerii ssp. glacialis.

154
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala)

Valoare conservativã: mare, cuprinzând et Voik 1979; Mihãilescu 2001; Nechita


specii endemice ºi rare. 2000; Pãun et Popescu G. 1978; Coldea
1990, 1991; Beldie 1967.
Literaturã selectivã: Voik 1976; Boºcaiu
1971; Sanda et al. 1977; Schneider-Binder Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

155
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

vegetal are o acoperire mare, între 85–100%


R3618
iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm.
Tufãriºuri pitice sud-est carpatice
de sãlcii endemice (Salix Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
kitaibeliana) cu degetãruþ Salix kitaibeliana. Specii caracteristice +
(Soldanella hungarica) dif.subass.: Salix kitaibeliana (Salix retusa
var. kitaibeliana), Soldanella hungarica ssp.
Corespondenþe: hungarica, Dryas octopetala, Saxifraga
NATURA 2000: – aizoides. Alte specii importante: Saxifraga
EMERALD: – androsacea, Salix herbacea, Luzula alpi-
CORINE: 36.12 Calcareous snow-patch nopilosa, Silene nivalis, Doronicum clusii,
communities Veronica baumgartenii, Saxifraga carpa-
PAL.HAB: 36.12212 Carpathian Salix thica, Saxifraga pedemontana ssp. cymosa,
kitaibeliana snowbed communities Anthemis carpatica, Oreochloa disticha,
EUNIS: –
Avenula versicolor, Festuca supina, Carex
Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae –
Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. atrata, Polygonum viviparum, Campanula
alpina, Viola alpina, Primula minima, Rho-
diola rosea. Specii endemice: Salix kitaibe-
Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii liana, Soldanella hungarica ssp. hunga-
Rodnei) în etajul alpin. rica, Poa granitica ssp. disparilis, Silene
nivalis.
Suprafeþe: suprafeþe restrânse, mozaicate,
total < 10 ha. Valoare conservativã: foarte mare, habitat
endemic în Carpaþii Orientali, cuprinzând
Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. Clima: ºi alte specii endemice.
T = 0,5– -2,00C, P = 1350–1450 mm, acope-
rire prelungitã cu zãpadã. Relief: terenuri Literaturã selectivã: Coldea 1985, 1991,
plane, poliþe la baza stâncilor, expoziþii 1997.
umbrite. Roci: calcare. Soluri: litosoluri
organice, protorendzine, cu conþinut orga- Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
nic redus, cu aciditate slabã.

Structura: Fitocenoza este edificatã de


specii arcto-alpine ºi circumpolare, oligo- R3619
terme, chionofile, calcifile. Speciile edifica- Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de
toare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi sãlcii endemice (Salix kitaibeliana)
Soldanella hungarica ssp. hungarica sunt
cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla)
endemice în Carpaþi. Un rol dominant în
alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpino-
pilosa, Oreochloa disticha, Avenula versi- Corespondenþe:
color, Festuca supina, Carex atrata, Polygo- NATURA 2000: –
num viviparum, Campanula alpina, Viola EMERALD: –
alpina, Veronica baumgartenii, Primula CORINE: 36.12 Calcareous snow-patch
minima, Rhodiola rosea. Muºchii participã communities
în structura asociaþiei prin câteva specii, PAL.HAB: 36 12212 Carpathian Salix
kitaibeliana snowbed communities
mai abundente fiind Polytrichum alpinum,
EUNIS: –
Rhitidiadelphus triquetrus. Sporadic mai
Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae –
apar în fitocenozã speciile endemice Poa Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971)
granitica ssp. disparilis ºi Silene nivalis, care Coldea 1993 (Syn.: Anemono – Salicetum
mãresc caracterul endemic al întregii gru- retusae Boºcaiu 1971 non Horv. 1919).
pãri vegetale pentru Carpaþii de est. Covorul

156
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Ranunculus oreophilus, Rhodiola rosea,


Retezat, Fãgãraº, Þarcu, Godeanu), în Myosotis alpestris, Silene acaulis, Primula
etajul alpin – vicariantã cu habitatul din minima, Carex atrata ºi Dryas octopetala.
Carpaþii Orientali, Soldanello hungaricae – Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte
Salicetum kitaibelianae. 20 cm.

Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2, Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


rãspândite în mozaic printre pajiºti; total Salix kitaibeliana (Salix retusa var. kitaibe-
< 10 ha. liana). Specii caracteristice + dif.subass.:
Salix kitaibeliana (Salix retusa var. kitaibe-
Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. Clima: liana), Soldanella pusilla, Dryas octopetala,
T = 1,0– -1,70C, P = 1350–1400 mm, cu Sesleria rigida ssp. haynaldiana, Bartsia
zãpadã persistentã, 10 luni pe an. Relief: alpina, Anemone narcissiflora, Lloydia sero-
terenuri plane, brâne, poliþe cu orientare tina, Saxifraga aizoides, Saxifraga oppo-
N, NV. Roci: calcare masive, grego-calcare sitifolia, Soldanella hungarica, Salix kitaibe-
cretacice. Soluri: rendzine, protorendzine,
liana, Oreochloa disticha, Polygonum vivi-
cu humus mult, regim hidric excedentar,
parum, Ranunculus oreophilus, Rhodiola
provenind în special din topirea zãpezii.
rosea, Myosotis alpestris, Silene acaulis,
Primula minima, Carex atrata. Alte specii
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii arcto-alpine, circumpolare, cu importante: Saxifraga androsacea, Salix
caracter oligoterm, chionofil, calcifil. Este herbacea, Luzula alpinopilosa, Veronica
endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vica- alpina. Specii endemice: Salix kitaibeliana.
riantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum
kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Edifica- Valoare conservativã: foarte mare,
toare a fitocenozei ºi dominantã este Salix habitat endemic, vicariant cu Soldanello
kitaibeliana (endemit carpatic), care reali- hungaricae-Salicetum kitaibelianae.
zeazã o acoperire de 30–65%; Soldanella
pusilla este caracteristicã, dar puþin repre- Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971; Voik
zentatã cantitativ. Sunt prezente, cu o 1976; Coldea 1993.
dominanþã mai bunã, Oreochloa disticha,
Polygonum viviparum, Bartsia alpina, Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

157
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

2.3.5. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi


înalte (buruieniºuri) (37)

ºi Adenostiletalia alliariae. Extinderea aso-


R3701
ciaþiei este adeseori condiþionatã zoo-
Comunitãþi sud-est carpatice de antropogen prin îmbogãþirea substratului
buruieniºuri înalte cu Aconitum în resurse azotoase provenite din dejecþiile
tauricum oilor care se adapã. A fost semnalatã
subasociaþia retezatense ºi faciesul cu
Corespondenþe: Heracleum palmatum.
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
herb fringe communities of plain and of Valoare conservativã: redusã.
the montane to alpine levels
EMERALD: –
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
CORINE: 37.8 Subalpine and alpine tall
herbs communities Aconitum tauricum, Saxifraga heuche-
PAL.HAB 1999: 37.81432 East Carpathian rifolia. Specii caracteristice: Aconitum
monkshood communities tauricum, Saxifraga heucherifolia. Alte
EUNIS: E5.5143 Carpathian monkshood specii importante: Adenostyles alliariae,
communities Heracleum sphondylium ssp. transsilva-
Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza
nicum, Phleum alpinum, Achillea distans,
1934 ex Coldea 1990 (Syn.: Aconietum
taurici retezetense Borza 1934). Leucanthemum waldsteinii, Rumex
alpestris, Stellaria nemorum, Senecio
subalpinus, Veratrum album, Senecio
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii nemorensis, Chaerophyllum hirsutum,
Rodnei (circurile Pietrosul, Buhãescu). Doronicum austriacum, Pulmonaria
Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer- Pãpuºa, filarszkyana, Carduus personata, Gera-
Munþii Retezat, Munþii Þarcu-Godeanu; în nium sylvaticum, Athyrium distentifolium,
etajele subalpin ºi alpin. Viola biflora, Myosotis sylvatica, Milium
effusum, Chrysosplenium oppositifolium.
Suprafeþe: restrânse, de ordinul a 10–
50 ha. Literaturã selectivã: Borza A. 1934;
Boºcaiu 1971; Coldea 1990, 1991; Coldea
Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m. Clima: et al. 1997; Alexiu 1998; Sanda et al.
T = 2,0– -1,50C; P = 1325–1450 mm. 2001; Sanda 2002.
Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul
pâraielor de pe coastele însorite sau din Redactat: Simona Mihãilescu.
perimetrul circurilor glaciare. Substrat:
acid. Soluri: rendzine, litosol, foliosoluri
bogate în nitraþi.

Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile


edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauri-
cum ºi Saxifraga heucherifolia sunt pre-
zente numeroase specii din Adenostylion

158
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Suprafeþe: restrânse, de ordinul a 100–


R3702
200 ha.
Comunitãþi sud-est carpatice de
buruieniºuri înalte cu Adenostyles
alliariae ºi Doronicum austriacum Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. Clima:
T = 5,4– -1,00C; P = 950–1450 mm. Relief:
vãi abrupte, jgheaburi ºi hornuri umbrite,
Corespondenþe:
uneori la marginea pâraielor. Substrat:
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall diferit. Soluri: coluviale umede, bogate în
herb fringe communities of plain and of
the montane to alpine levels
pietriº ºi bolovãniº fixat.
EMERALD: –
CORINE: 37.8 Subalpine and alpine tall Structura: Stratul arbustiv este redus;
herbs communities menþionãm: Alnus viridis, Salix silesiaca.
PAL.HAB 1999: 37.8141 Carpathian
Adenostyles communities
Stratul ierbos este dominant, specia Doro-
EUNIS: E5.5141 Carpathian Adenostyles nicum austriacum prezintã o frecvenþã
communities mare, mai sunt prezente numeroase
Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum elemente carpatice ºi dacice ca: Hera-
austriaci Horvat 1956 (Syn.: Adenostyletum cleum carpaticum, Heracleum sphondy-
alliariae banaticum Borza 1946). lium ssp. transsilvanicum, Poa delyii,
Phyteuma vagneri, Achillea distans,
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii care definesc aceste grupãri regionale,
Rodnei. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº, diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbi-
Munþii Þarcu, Munþii Godeanu. Carpaþii cetum Br.-Bl. 1950 din Alpi. Stratul
Occidentali: Semenic, Valea Sebeºului; muºchilor este redus, numãrul de spe-
Valea Zârnei–Valea Drãganului; în regiunea cii fiind mic; menþionãm: Polytrichum
montanã, etajele subalpin ºi alpin. commune.

Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae

159
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Valoare conservativã: redusã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii


Rodnei. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº,
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Munþii Þarcu, Munþii Godeanu. Carpaþii
Adenostyles alliariae, Doronicum austria- Occidentali: Semenic, Valea Sebeºului;
cum. Specii caracteristice: Adenostyles Valea Zârnei – Valea Drãganului; în regiu-
alliariae, Doronicum austriacum. Alte nea montanã ºi etajul subalpin.
specii importante: Aconitum tauricum,
Calamagrostis villosa, Campanula abietina,
Suprafeþe: restrânse, de ordinul a 10–
Hypericum richeri ssp. grisebachii, Festuca
picta, Achillea distans, Leucanthemum 100 ha.
waldsteinii, Rumex alpestris, Veratrum
album, Senecio nemorensis, Chaero- Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. Clima:
phyllum hirsutum, Myosotis sylvatica, T = 5,4–0,00C; P = 900–1425 mm. Relief:
Milium effusum, Pulmonaria filarszkyana, vãi abrupte, jgheaburi ºi hornuri umbrite
Carduus personata, Stellaria nemorum, sau bolovãniºurile fixate. Substrat: diferit.
Cirsium waldsteinii, Saxifraga heucherifolia, Soluri: rendzine superficiale, scheleto-
Aconitum toxicum, Tozzia alpina, Gera- pietroase coluvionate cu humus.
nium sylvaticum, Athyrium distentifolium,
Viola biflora, Ranunculus platanifolius, Structura: Stratul arbustiv este redus;
Cicerbita alpina. Specii endemice: Hera- menþionãm: Alnus viridis, Salix silesiaca.
cleum carpaticum (subendemic). Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi
edificatore, Heracleum sphondylium ssp.
Literaturã selectivã: Borza 1946, 1959;
Raþiu et Gergely 1969; Boºcaiu 1971; Huml transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii, permit
et al. 1979; Raþiu et al. 1983; Coldea 1990, diferenþierea acestor grupãri de cele din
1991; Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001; Carpaþii Nordici. Gruparea prezintã maxi-
Sanda 2002; Mihãilescu S. 2005 (ined.). mum de extindere în etajele montan superior
ºi subalpin, pe alocuri coborând ºi în etajul
Redactat: Simona Mihãilescu. montan mijlociu unde se interfereazã cu
Telekio speciosae-Petasitetum albae.

Valoare conservativã: redusã.


R3703
Comunitãþi sud-est carpatice de Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
buruieniºuri înalte cu Cirsium Heracleum sphondylium ssp. transsilva-
waldsteinii ºi Heracleum nicum, Cirsium waldsteinii. Specii caracte-
sphondylium ssp. transilvanicum ristice: Heracleum sphondylium ssp.
transsilvanicum, Cirsium waldsteinii. Alte
Corespondenþe: specii: Adenostyles alliariae, Aconitum
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall tauricum, Doronicum austriacum, Campa-
herb fringe communities of plain and of nula abietina, Hypericum richeri ssp. grise-
the montane to alpine levels bachii, Festuca pratensis ssp. apennina,
EMERALD: – Achillea distans, Leucanthemum waldsteinii,
CORINE: 37.8 Subalpine and alpine tall Rumex alpestris, Veratrum album, Senecio
herbs communities
PAL.HAB 1999: 37.814 Carpathian tall
nemorensis, Polygonatum verticillatum,
herb communities Myosotis sylvatica, Pulmonaria filarszkyana,
EUNIS: E5.514 Carpathian tall herb Carduus personata, Stellaria nemorum,
communities Saxifraga heucherifolia, Aconitum toxicum,
Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Geranium sylvaticum, Athyrium distenti-
Heracleetum transsilvanici Pawl. et Walas
1949 (Syn.: Cardueto-Heracleetum palmati
folium, Myosotis sylvatica, Viola biflora,
Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. rom.). Ranunculus platanifolius, Cicerbita alpina,
Milium effusum, Valeriana sambucifolia.

160
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956; terenuri plate. Substrat: diferit. Soluri: bogate
Beldie 1967; Raþiu et Gergely I. 1969; în nitraþi.
Boºcaiu 1971; Fink 1977; Puºcaru-
Soroceanu et al. 1981; Coldea 1990, 1991; Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001;
masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica
Sanda 2002.
au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã
pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în
Redactat: Simona Mihãilescu.
decurs de mulþi ani, unde vegetaþia este
distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi
de grajd. În fitocenozele de Rumex alpinus
R3704 participã un numãr redus de specii, în
Comunitãþi sud-est carpatice de general nitrofile, dintre care amintim:
buruieniºuri înalte cu Senecio Uritica dioica, Poa supina, Capsella bursa-
subalpinus ºi ºtevia stânelor pastoris, precum ºi unele specii din pajiºtile
(Rumex alpinus) montane din regiune. Pe baza speciei dife-
renþiale Galeopsis speciosa, a fost semna-
Corespondenþe: latã varianta regionalã sebesiense.
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
herb fringe communities of plain and of
the montane to alpine levels Valoare conservativã: redusã.
EMERALD: –
CORINE: 37.88 Alpine dock communities Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
PAL.HAB 1999: 37.88 Alpine dock
communities Senecio subalpinus, Rumex alpinus. Specii
EUNIS: E5.58 Alpine Rumex communities caracteristice: Senecio subalpinus, Senecio
Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum rupestris, Rumex obtusifolia. Alte specii
alpini Horv. 1919 em. Coldea (1986) 1990 importante: Poa supina, Veratrum album
(Syn.: Rumicetum alpini auct. rom.; Urtico
ssp. lobelianum, Chenopodium bonus-
dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu
1939, Todor et Culicã 1967) corr. Oltean et henricus, Lamium maculatum, Glechoma
Dihoru 1986; Chenopodietum subalpinum hederacea, Geum urbanum, Plantago
Br.-Bl. 1944). major, Poa annua, Cherophyllum hirsutum,
Carduus personata, Poa trivialis, Galeopsis
tetrahit, Silene alba, Geranium phaeum,
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Achillea distans.
Rodnei, Bistriþa Aurie, Munþii Ceahlãu,
Muntele Coza (Munþii Vrancei), Muntele
Siriu, Defileul Mureºului, Valea Gurghiului. Literaturã selectivã: Borza 1959; Buia et
Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului, al. 1962; Csürös et al. 1964; Todor et Culicã
Muntele Gârbova, Munþii Iezer-Pãpuºa, 1967; Raþiu et Gergely 1969; Pascal et
Munþii Fãgãraº, Munþii Parâng, Munþii Mititelu 1971; Vicol et al. 1971; Zanoschi
Retezat, Valea Olteþului. Carpaþii Occidentali: 1974; Dihoru 1975; Pãun et Popescu G.
Valea Sebeºului, Valea Zârnei; în regiunea 1975; Puºcaru-Soroceanu et al. 1981;
montanã ºi etajul subalpin. Coldea 1990, 1991; Alexiu 1996, Coldea
et al. 1997; Oroian S. 1998; Sanda et al.
Suprafeþe: mari, de ordinul a 1000–
1977, 2001; Sãmãrghiþan M. 2001; Sanda
5000 ha.
2002.
Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. Clima:
T = 4,5–0,00C; P = 980–1425 mm. Relief: Redactat: Simona Mihãilescu.

161
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Valoare conservativã: redusã.


R3705
Comunitãþi sud-est carpatice de
buruieniºuri înalte cu Rumex Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
obtusifolia ºi Urtica dioica Rumex obtusifolius ssp. subalpinus. Specii
caracteristice: Rumex obtusifolius ssp.
Corespondenþe: subalpinus. Alte specii importante: Urtica
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall dioica, Carduus personata, Chenopodium
herb fringe communities of plain and of bonus-henricus, Poa supina, Veronica
the montane to alpine levels chamaedrys, Cirsium oleraceum, Geum
EMERALD: –
urbanum, Poa trivialis, Geranium robertia-
CORINE: 37.88 Alpine dock communities
PAL.HAB 1999: 37.88 Alpine dock commu- num, Senecio nemorensis, Stellaria
nities nemorum, Carduus acanthoides, Cirsium
EUNIS: E5.58 Alpine Rumex communities boujartii, Malva neglecta, Scrophularia
Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – scopolii, Stellaria media, Cuscuta euro-
Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn.: Rumi-
paea, Capsella bursa-pastoris, Geranium
cetum obtusifolii auct. rom., Urtica dioica-
Rumex obtusifolius Anghel et al. 1965). pusillum, Taraxacum officinale, Plantago
major, Polygonum aviculare, Trifolium
repens.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Valea Bila), Muntele Siriu. Timiº- Literaturã selectivã: Grigore 1968; Dihoru
Bega; în etajul montan. 1975; Coldea 1985, 1991; Sanda et al.
2001; Sanda 2002.
Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea
a fost puþin menþionatã în literaturã, ea Redactat: Simona Mihãilescu.
putând ocupa suprafeþe foarte mari în
perimetrul stânelor, în multe masive).

R3706
Staþiuni: tãieturi de pãdure, în lungul
Comunitãþi sud-est carpatice de
vãilor, stâni. Altitudine: 950–1450 m. Clima:
buruieniºuri înalte cu Petasites
T = 4,7–3,50 C; P = 950–1200 mm. Relief:
kablikianus
vãi, terenuri plane. Substrat: diferit. Soluri:
foliosoluri foarte bogate în nitraþi.
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã herb fringe communities of plain and of
se dezvoltã pe terenuri, unde se acumu- the montane to alpine levels
leazã material organic, iar antropogen, EMERALD: –
pe terenurile de lângã sate, unde se acumu- CORINE: 37 Humid grasslands and tall
leazã material provenit din bãlegarul de herbs communities
la animale. La alcãtuirea asociaþiei parti- PAL.HAB 1999: 37.81442 Carpathian
cipã, în general, un grup mare de specii glabrous butterbur communities
EUNIS: E5.5144 Carpathian butterbur
nitrofile. Se diferenþiazã dupã G. Dihoru
communities
(1975), douã variante, una în lungul
Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani
vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare, Szafer, Kulcz. et Pawl. 1926 (Syn.: Peta-
caracterizate prin prezenþa unor specii sitetum glabrati Morariu 1943).
total diferenþiate ecologic.

162
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii


R3707
Rodnei, Bistriþa Aurie, Bazinul Tazlãului,
Muntele Siriu, Cheile Tiºiþei; în etajul montan. Comunitãþi sud-est carpatice de
buruieniºuri înalte cu Telekia
Suprafeþe: mari, de ordinul a 1000 ha. speciosa ºi Petasites hybridus

Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. Clima: Corespondenþe:


T = 5,8–4,50C; P = 900–1200 mm. Relief: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
vãi intramontane, de-a lungul pâraielor. herb fringe communities of plain and of
Substrat: diferit. Soluri: foliosoluri cu depu- the montane to alpine levels
neri de pietriº ºi prundiº. EMERALD: –
CORINE: 37 Humid grasslands and tall
herbs communities
Structura: Stratul ierbos: specia caracte-
PAL.HAB 1999: 37.8144 Carpathian
risticã ºi edificatoare Petasites kablikianus butterbur communities; 37.81441
realizeazã uneori o acoperire de 70–90% Carpathian white butterbur communities
(Munþii Rodnei). Prezintã în compoziþia EUNIS: E5.5144 Carpathian butterbur
floristicã numeroase specii higrofile caracte- communities
ristice pentru Adenostyletalia: Stellaria Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum
nemorum, Carduus personata, Chaero- hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu
1974 (Syn.: Petasitetum hybridi auct. rom.;
phyllum hirsutum. Cenozele higrofile cu
Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. rom.;
Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967;
cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor Petasitetum albae Dihoru 1975; Petasiteto-
montane, în etajul fãgetelor, printre ceno- Telekietum speciosae Morariu 1967) Telekio –
zele de Petasito-Cicerbicetum cu care se Filipenduletum Coldea 1996; Telekio
aflã în mozaic. speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998.

Valoare conservativã: redusã.


Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº,
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Munþii Rodnei, Bistriþa Aurie, Bazinul
Petasites kablikianus. Specii caracte- Bistriþei, Munþii Ceahlãu, Munþii Baraolt,
ristice: Petasites kablikianus. Alte specii Muntele Siriu, Valea Mraconiei, Valea
importante: Petasites hybridus, Telekia Gurghiului, Defileul Mureºului, Munþii
speciosa, Petasites albus, Geranium Harghita (Pârâul), Valea Chirui, Harghita
robertianum, Lamium maculatum, Gle- Bãi, Cabana Mãdãraº, Mohoº, Pãdurea
choma hederacea, Geum urbanum, Hoghiz. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi,
Anthriscus sylvestris, Silene dioica, Cru- Munþii Piatra Craiului, Muntele Postãvaru,
ciata laevipes, Galium aparine, Urtica Munþii Iezer-Pãpuºa, Valea Oltului. Carpaþii
dioica, Aegopodium podagraria, Eupa- Occidentali: Valea Galbenã-Padiº, Valea
torium cannabinum, Poa trivialis, Gera- Iadului, Stâna de Vale, Defileul Criºului
nium phaeum, Achillea distans, Rumex Repede, Valea Sebiºelului, Valea Feneºului;
obtusifolius, Rumex alpinus, Senecio în etajul montan mijlociu.
subalpinus, Heracleum sphondylium.
Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha.
Literaturã selectivã: Nyárády A. (1968)
1969; Pascal et Mititelu 1971; Dihoru 1975; Staþiuni: semiumbrite, în care sunt condi-
ªtefan et al. 1997; Coldea 1990, 1991; þii de pronunþatã umiditate atmosfericã
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001; ºi în sol. Altitudine: 550–1100 m. Clima:
Sanda 2002. T = 7,3,0–5,10C; P = 800–1100 mm. Relief:
vãi, în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau
Redactat: Simona Mihãilescu. a depresiunilor largi din pãdure. Substrat:

163
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

diferit. Soluri: rendzine, soluri coluvionate Literaturã selectivã: Raþiu I. 1965; Hodiºan
ºi bogate în humus. I. 1966; Beldie 1967; Pop I. et al. 1968;
Pascal et Mititelu 1971; Danciu 1973; Dihoru
Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri et al. 1973; Zanoschi V. 1974; Resmeriþã
caracterizate prin prezenþa constantã ºi et Raþiu I. 1974; Dihoru 1975; Raþiu et
adesea abundentã a speciei Telekia spe- Gergely 1976; Fink F. 1977; Raþiu et al.
ciosa, care formeazã pâlcuri constante. 1966, 1983, 1984; Popescu G. 1981;
Stratul ierbos: dintre speciile codominante Coldea 1990, 1991; Alexiu 1996; Coldea
amintim: Filipendula ulmaria, Petasites
et al. 1997, 1997a; Oroian S. 1996, 1998;
albus, Chaerophyllum hirsutum. Au fost
Sãmãrghiþan M. 2001; Sanda et al. 1973,
descrise subasociaþiile typicum Coldea
2001; Sanda 2002.
1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967)
Coldea 1990. În Siriu, dintre speciile caracte-
ristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes Redactat: Simona Mihãilescu.
purpurea, Silene heuffelii, Aconitum toxi-
cum, Impatiens noli-tangere, iar pe Valea
Crãpãtura, la baza versantului spre Bârsa
Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului), menþio-
nãm: Cardamine amara, Stellaria nemorum,
Chaeropyllum hirsutum, Cirsium oleraceum,
Caltha laeta.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Telekia speciosa, Petasites hybridus. Specii
caracteristice: Telekia speciosa, Petasites
hybridus, Petasites albus, Filipendula
ulmaria. Alte specii importante: Aruncus
dioicus, Equisetum maximum, Cirsium
oleraceum, Scrophularia alata, Chaero-
phyllum cicutaria, Impatiens noli-tangere,
Pulmoraria rubra, Hypericum acutum,
Orobanche fava, Anthriscus nitida, Symphy-
tum officinale, Carduus personata, Rumex
obtusifoius, Alliaria petiolata, Urica dioica,
Aegopodium podagraria, Geranium robertia-
num, Galium aparine, Lamium maculatum,
Mycelis muralis, Chelidonium majus,
Glechoma hederacea, Chaerophyllum
aromaticum, Geum urbanum, Campanula
rapunculoides, Carduus crispus, Anthriscus
sylvestris, Rubus caesius, Silene dioica,
Cruciata laevipes, Eupatorium cannabinum,
Poa trivialis, Galeopsis tetrahit, Silene alba,
Geranium phaeum, Achillea distans, Hera-
cleum sphondylium, Heracleum sphondy-
lium ssp. transsilvanicum, Myosotis scorpioi-
des, Scirpus sylvaticus. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus

164
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Valoare conservativã: redusã, mare doar


R3708
în habitatele unde este prezentã specia
Comunitãþi daco-getice cu
Ligularia sibirica (DH2).
Angelica sylvestris, Crepis
paludosa ºi Scirpus sylvaticus
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Angelica sylvestris, Cirsium oleraceum,
Corespondenþe: Geranium palustre, Scirpus sylvaticus.
NATURA 2000: – Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus,
EMERALD: 37.7 Humid tall fringes
Angelica sylvestris, Cirsium oleraceum. Alte
CORINE: 37.211 Cobbage thistle (Cirsium
oleraceum) meadows specii importante: Angelica archangelica,
PAL.HAB: 37.814 Carpathian herb commu- Crepis paludosa, Juncus articulatus. Specii
nities rare: Ligularia sibirica, Polemonium caeru-
EUNIS: E5.5143 Carpathian monk shoad leum, Trolius europaeus.
communities
Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum
oleracei R. Tx. 1937, Scirpetum sylvatici Literaturã selectivã: Cârþu 1972; Coldea
Ralski 1931emend. Schwich 1944. 1995-1996; Drãgulescu 1995; Sanda,
Popescu, Stancu 2001.

Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul Redactat: A. Popescu.


montan inferior din toatã þara.

Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi


variabile în vãile umede ºi difuz luminate
din etajele amintite.

Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Clima:


T = 8–70C; P = 650–800 mm. Relief:
versanþii vãilor, în apropiere de firul vãii
sau al ochiurilor de apã din lungul
acestora. Soluri: aluviale, pseudo-gleice,
bogate în substanþe nutritive.

Structura: Speciile de bazã sunt plante


înalte, cunoscute ºi sub numele de buru-
ieni din vãile de munte, dintre care mai
reprezentative sunt: Cirsium oleraceum,
Angelica sylvestris, Cirsium rivularis, Fili-
pendula ulmaria. Aceste plante reali-
zeazã etajul superior, care depãºeºte
1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%).
Etajul inferior este format din specii de talie
mijlocie ºi micã, dintre care semnalãm:
Caltha laeta, Geranium palustre, Crepis
paludosa, Myosotis scorpioides, Mentha
longifolia, Scirpus sylvaticus, Equisetum Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice
palustre, Ranunculus acris, R. repens, cu Angelica sylvestris, Crepis paludosa
Lychnis flos-cuculi. ºi Scirpus sylvaticus

165
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Valoare conservativã: redusã.


R3709
Comunitãþi danubiene cu Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Juncus effusus, J. inflexus ºi Juncus inflexus, J. effusus, Mentha longi-
Agrostis canina folia, Agrostis canina. Specii caracteristice:
Juncus inflexus, J. effusus, Agrostis canina,
Corespondenþe: Alopecurus pratensis, Rumex crispus,
Festuca arundinacea, Carex hirta, Lolium
NATURA 2000: –
perenne. Alte specii importante: Medicago
EMERALD: –
CORINE: –
lupulina, Ranunculus acris, R. sardous,
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Panonic riverine Alopecurus geniculatus, Juncus articu-
and humid meadows latus, Poa trivialis, P. palustris, Lysimachia
EUNIS: E3.4624 Eastern Carpathian raft nummularia, Trifolium fragiferum, Potentilla
rush meadows reptans, Gratiola officinale. Pe terenurile
Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum din jurul izvoarelor, unde bãlteºte apa
longifoliae Lohm. 1953, Agrostetum caninae permanent, se dezvoltã abundent: Poa
Harg. 1942, Juncetum effusi Soó (1931) 1949. trivialis, Agrostis stolonifera, Oenanthe
silaifolia, Stachys officinalis.

Rãspândire: Zona colinarã din întreaga Literaturã selectivã: Pop et al. 2002;
þarã, în locuri cu exces de umiditate ºi Sanda, Popescu, Stancu 2001; Todor,
periodic inundate. Gergely, Bârcã 1971

Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la Redactat: A. Popescu.


1–2 ha.

Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Clima:


T = 9–70C; P = 650–750 mm. Relief: tere- R3710
nuri plane sau uºor concave, cu acumu- Pajiºti dacice de Molinia caerulea
lãri de material organic. Roci: depozite
aluviale. Soluri: aluviale, gleice sau pseudo- Corespondenþe:
gleice, afânate, reavãne ºi umede. NATURA 2000: 6410 Molinia meadows
on calcareous, peaty or clayey-siltladen
Structura: Fitocenozele, dominate de soils (Molinion caeruleae)
Juncus inflexus ºi J. effusus, realizeazã EMERALD: 37.3 Oligotrophic humid
etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi grasslands
cu acoperirea de 75–80%. Alãturi de speciile CORINE: 37.31 Purple moograss meadows
dominante mai apar: Mentha longifolia, PAL.HAB: 37.312 Acid purple moorgrass
Alopecurus pratensis, Carex vulpina. În meadows
microdepresiunile cu apã în exces se EUNIS: E3.511 Calcidine purple moorgross
meadows
dezvoltã masiv Agrostis canina, iar în jurul
Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum
izvoarelor, unde solul este permanent Preising 1951, Peucedano rocheliani –
umed, dominã Deschampsia caespitosa Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965,
ºi uneori Calamagrostis epigeios, Lythrum Molinio – Salicetum rosmarinifoliae
salicaria, Symphytum officinale. Etajul Magyar ex Soó 1933.
inferior este format din specii scunde dar
cu densitate mare, dintre care mai repre-
zentative sunt: Agrostis stolonifera, Lotus Rãspândire: Banat (Caransebeº),
corniculatus, Gratiola officinale, Galium Transilvania (Haþeg, Poiana Rusacã,
palustre, Potentilla reptans, Ranunculus Fãgãraº, Braºov), Depresiunile intra-
repens, Medicago lupulina, Carex hirta, montane din bazinul Oltului superior,
Prunella vulgaris, Taraxacum officinale. Bazinul Giurgeului, Moldova.

166
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea

Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha, Structura: în cadrul fitocenozelor participã,


uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea în numãr mare, plante de talie înaltã ce
Vad, jud. Braºov). depãºesc 1 m înãlþime. Din aceastã cate-
gorie menþionãm: Molinia caerulea, Serra-
Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. Clima: tula tinctoria, Juncus conglomeratus, Ange-
T = 9–80C; P = 700–850 mm. Relief: depre- lica sylvestris, Cirsium rivulare, iar în mlaºti-
siuni, cu pante foarte uºor înclinate, cu nile de la Sâncrãieni (jud. Harghita), Lozna-
expoziþii variate. Roci: depozite luto- Dersca (jud. Botoºani) ºi Vad (jud. Braºov)
argiloase. Soluri: brune luvice, brun apare în masã Salix rosmarinifolia. Etajul
acide de pantã, pe terenurile plate soluri mijlociu al fitocenozelor este realizat de:
turboase sau gleice cu conþinut ridicat de Succisa pratensis, Trolius europaeus, Lychnis
substanþe nutritive ºi umiditate în exces. flos-cuculi, Dianthus superbus, Carex ova-

167
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

lis, Lathyrus pratensis, Parnassia palustris, Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului),


Galium uliginosum, Juncus articulatus. Transilvania (Depresiunea Vad).
În Delta Dunãrii, la Letea, Molinia caerulea
ssp. euxina realizeazã fitocenoze pe supra- Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha.
feþe de 300–500 m2, cu o compoziþie flo-
risticã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Clima:
Speciile care au fost semnalate în aceste
T = 8–70C; P = 700–800 mm. Relief: depre-
fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. euxina,
siuni cu pante slab înclinate. Substrat acid.
Vicia biennis, Cirsium alatum, Holoschoenus
vulgaris, Saccharum strictum (Erianthus Soluri: luvosoluri gleice.
appressus), ultima fiind specie rarã în flora
României. Structura: Speciile dominante sunt cele
ce realizeazã etajul superior înalt de
Valoare conservativã: moderatã. 35–40 cm, dintre cele mai reprezentative
sunt: Nardus stricta, Festuca rubra, Carex
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pallescens, C. ovalis, Stachys officinalis,
Molinia caerulea, Juncus artatus, Serratula Agrostis capillaris, A. stolonifera, Molinia
tinctoria. Specii caracteristice: Molinia caeru- coerulea, Gentiana pneumonathe, Achillea
lea, Peucedanum rochelianum, Juncus ptarmica, Juncus conglomeratus. Etajul
conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia, dife-
inferior este realizat de: Hypericum macu-
renþialã localã. Alte specii importante: Ange-
lica sylvetris, Cirsium rivulare, Succisia pra- latum, Potentilla erecta, Lysimachia nummu-
tensis, Stachys officinalis, Gentiana pneu- laria. Stratul muscinal este prezent prin
monanthe, Galium boreale, Carex ovalis, exemplare numeroase de Polytrichum
Parnassia palustris, Lathyrus pratensis, commune.
Gladiolus imbricatus, Stellaria graminea.
Valoare conservativã: moderatã.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965; Dihoru,
Negrean 1976; Mititelu, Elékes 1989. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Molinia caerulea, Nardus stricta, Dantho-
Redactat: A. Popescu. nia decumbens, Juncus glaucus. Specii
caracteristice: Molinia coerulea, Peuce-
danum rochelianum, Juncus inflexus. Alte
R3711 specii importante: Luzula campestris,
Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Stachys officinalis, Hypochoeris radicata,
Molinia caerulea Ranunculus flammula, Juncus conglo-
meratus, Succisa pratensis, Serratula
Corespondenþe: tinctoria, Lychnis flos-cuculi, Rhinanthus
glaber, Solidago virgaurea, Campanula
NATURA 2000: 6410 Molinia meadows
on calcareous, peaty or clayey-siltladen patula, Deschampsia caespitosa, Agrostis
soils (Molinion caeruleae) stolonifera, Lysimachia vulgaris.
EMERALD: –
CORINE: 37.312 Acid purple moorgrass Literaturã selectivã: Buia 1963; Gergely,
meadows
Raþiu 1980; Gergely, Raþiu, Moldovan 1977.
PAL.HAB*: 37.312 Acid purple moorgrass
meadows
EUNIS: E3.512 Acidoclin purple moorgrass Redactat: A. Popescu.
meadows
Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum
Gergely 1958. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL.HAB-36 pentru
habitatul descris.

168
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


R3712
Deschampsia caespitosa, Agrostis stolo-
Comunitãþi dacice cu
nifera, Juncus conglomeratus. Specii
Deschampsia caespitosa ºi
caracteristice: Deschampsia caespitosa,
Agrostis stolonifera Agrostis stolonifera, Juncus conglome-
ratus. Alte specii importante: Phleum pra-
Corespondenþe: tense, Festuca pratensis, Poa trivialis, P.
NATURA 2000: – palustris, Ranunculus acris, Alopecurus
EMERALD: 37.2 Eutrophic humid grasslands pratensis, Trifolium pratense, Briza media,
CORINE: –
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Pannonic riverine Lathyrus pratensis, Cynosurus cristatus,
and humid meadows Holcus lanatus, Cirsium canum.
EUNIS: E2.233 Carpathian submontane
hay meadows Literaturã selectivã: Pop 2002; Sanda,
Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Popescu, Stancu 2001.
Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947.

Redactat: A. Popescu.
Rãspândire: Transilvania, iar în Oltenia,
Muntenia ºi Moldova, numai în zona
colinarã.

Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania,


în rest suprafeþe mici.

Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Clima:


T = 8–6,50C; P = 700–800 mm. Relief: teren
foarte uºor înclinat sau plan, cu exces de
umiditate. Roci: depuneri aluviale, glei.
Soluri: gleiosoluri, soluri aluviale.

Structura: Specia caracteristicã are


mare putere de extindere ºi realizeazã o
acoperire de 90–95(100)%. Alãturi de
specia dominantã, se mai dezvoltã: Agrostis
stolonifera, Alopecurus pratensis, Juncus
inflexus, J. conglomeratus, Briza media,
Dactylis glomerata, Festuca pratensis,
Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior
al vegetaþiei. Stratul inferior, bine dezvoltat,
este realizat de speciile: Juncus articulatus,
Equisetum palustre, Trifolium hybridum,
Myosotis scorpioides, Luzula campestris,
Lathyrus pratensis, Trifolium pratense,
T. repens, Stellaria graminea, Rhinanthus
angustifolius, Taraxacum officinale,
Carum carvi.
Comunitate dacicã
Valoare conservativã: redusã. cu Deschampsia caespitosa

169
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Ranunculus acris, Holcus lanatus, Festuca


R3713 pratensis, Trifolium dubium, Plantago
Pajiºti antropice de Juncus tenuis media, Sagina procumbens.
ºi Trifolium repens
Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995;
Corespondenþe: Sanda, Popescu, Barabaº 1997.
NATURA 2000: –
EMERALD: – Redactat: A. Popescu.
CORINE: –
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Pannonic
riverine and humid meadows
EUNIS: E3.462 Peri-Pannonic humid R3714
meadows Comunitãþi daco-getice cu
Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis
(Diemont, Siss. et Westhoff 1940)
Filipendula ulmaria, Geranium
Schwik. 1944. palustre ºi Chaerophyllum hirsutum

Corespondenþe:
Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
acestora, pe terenuri plane sau foarte herb fringes communities
uºor înclinate din Transilvania, Muntenia, EMERALD: 37.7 Humid tall herb fringes
Moldova. CORINE: –
PAL.HAB: 37.716 Continental mixed riverine
Suprafeþe: cca 25–30 ha. screens
EUNIS: E5.414 Continental river bank tall-
Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. Clima: berb communities domineted by (Filipendula)
T = 10,5–7,50C; P = 600–800 mm; Roci: Asociaþii vegetale: Filipendulo –
Geranietum palustris W. Koch 1926,
depozite luto-argiloase; Soluri: luvosoluri
Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum
slab gleizate, uneori slab sãrãturate. Niemann et al. 1973.

Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm


ºi este realizatã în principal din speciile: Rãspândire: Locuri umede, din lungul
Juncus tenuis, Juncus inflexus, Ranunculus vãilor colinare ºi montan inferioare, din
repens, Rumex crispus, Centaurium ery- Transilvania, Muntenia, Moldova.
threa, Alopecurus aequalis. Etajul inferior
este bine reprezentat de speciile: Trifolium Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la
repens, Potentilla anserina, Prunella vulga- 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate.
ris, Juncus bufonius, Taraxacum officinale,
Plantago major. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Clima:
T = 7,5–6,00C; P = 700–950 mm. Roci:
Valoare conservativã: redusã. silicioase, marne ºi bolovãniºuri aduse de
torenþi. Soluri: aluviale, gleice ºi pseudo-
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: gleice, bogate în umiditate ºi substanþe
Juncus tenuis, Lolium perenne, Juncus nutritive.
bufonius. Specii caracteristice: Juncus
tenuis, J. bufonius, Plantago major. Alte Structura: Specia caracteristicã ºi domi-
specii importante: Juncus inflexus, nantã, Filipendula ulmaria, este o plantã
Centaurium erythraea, Bellis perennis, de talie mare, care atinge 1,5–2 m. Aceasta
Veronica serpyllifolia, Trifolium repens, realizeazã etajul superior, în amestec cu:
Taraxacum officinale, Agrostis capillaris, Lythrum salicaria, Valeriana officinalis, Tele-
Poa pratensis, Trifolium repens, Rumex kia speciosa, Chaerophyllum hirsutum,
crispus, Potentilla anserina, Carex ovalis, Epilobium parviflorum. Etajul inferior este

170
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

realizat de plante mai scunde, cum sunt: Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100–
Mentha longifolia, Crepis paludosa, Scirpus 450(500) m; Clima: T = 9–7,50C; P = 550–
sylvaticus, Geranium palustre, Equise- 700 mm. Relief: teren plan sau uºor
tum palustre, Caltha palustris, Myosotis înclinat cu expoziþii variate, dar preferã pe
scorpioides. cele sudice ºi sud-estice. Roci: depozite
lutoase ºi nisipo-argiloase. Soluri: aluvio-
Valoare conservativã: redusã. soluri, gleiosoluri.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Structura: Specia caracteristicã, Agrostis


Filipendula ulmaria, Chaerophyllum hirsu- stolonifera, realizeazã pajiºti pe supra-
tum, Telekia speciosa. Specii caracteristice: feþe întinse, în amestec cu: Alopecurus
Filipendula ulmaria, Geranium palustre, pratensis, Poa pratensis, Daucus carota,
Chaerophylum hirsutum, Telekia speciosa. Poa trivialis, toate fiind specii de talie mijlo-
Alte specii importante: Crisium canum, C. cie, realizând etajul superior al fitoceno-
oleraceum, Scirpus sylvaticus, Deschampsia zelor. În amestec cu acestea se dezvoltã
caespitosa, Impatiens noli-tangere, Agrostis abundent: Medicago lupulina, Trifolium
stolonifera, Equisetum palustre, Lychnis fragiferum, T. repens, Potentilla reptans,
flos-cuculi, Lysimachia vulgaris. Lotus corniculatus, Ranunculus repens,
Lysimachia nummularia, Rorippa sylvestris,
Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996; care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei.
Drãgulescu 1995; Sanda, Popescu,
Barabaº 1997. Valoare conservativã: redusã, mare doar
în habitatele unde este prezentã specia
Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea –
Redactat: A. Popescu.
jud. Suceava, Valea Tiºiþei – jud. Vrancea).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


R3715 Agrostis stolonifera, Rorippa sylvestris,
Pajiºti danubian-panonice de Trifolium fragiferum, Alopecurus pratensis,
Agrostis stolonifera Festuca pratensis. Specii caracteristice:
Alopecurus pratensis, Agrostis stolonifera,
Festuca pratensis, Agropyron (Elymus)
Corespondenþe:
repens, Lolium perenne. Alte specii
NATURA 2000: – importante: Poa trivialis, Eleocharis
EMERALD: –
palustris, Ranunculus acris, Trifolium
CORINE: –
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Pannonic riverine repens, Potentilla reptans. În pajiºtile în
and humid meadows care pãºunatul este intens se instaleazã
EUNIS: E2.251 Ponto-Pannonic mesophille ºi se extind rapid speciile nefurajere cum
hay sunt: Glycyrrhiza echinata, Galega offici-
Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae nalis, Rorippa austriaca, specii care indicã
(Ujvarosi 1941) Burduja 1956. degradarea pajiºtilor. Specii rare: Cypri-
pendium calceolus.
Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare Literaturã selectivã: Buia, Pãun, Safta,
din Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Pop 1960; Chifu, ªtefan, Mititelu 1971;
Moldova, Dobrogea. Popescu et al. 1984; Rãvãruþ, Cãzãceanu,
Turenschi 1956; Sanda, Popescu, Barabaº
Suprafeþe: În zonele joase, ocupã supra- 1997.
feþe de sute de ha, realizând pajiºtile de
luncã, cu valoare furajerã ridicatã. Redactat: A. Popescu.

171
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera

Rãspândire: În luncile râurilor din


R3716
Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia,
Pajiºti danubiano-pontice de Poa Dobrogea, Moldova.
pratensis, Festuca pratensis ºi
Alopecurus pratensis Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de
ha, pe islazuri, în total circa 300–400 ha.
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m.
(Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) Clima: T = 9,5–80C; P = 550–700 mm.
EMERALD: 37.2 Eutrophic humid Relief: teren plan, pante foarte slab încli-
CORINE: –
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Pannonic
nate, terasele râurilor din câmpie. Roci:
riverine and humid meadows depozite aluviale, nisipuri, luturi, fertile ºi
EUNIS: E2.251 Ponto-Pannonic mesophille bine aprovizionate cu umiditate, tot timpul
hay anului. Soluri: eutricambosoluri, uºoare,
Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv., humico-gleice, gleiosoluri.
Cãzac. et Turenschi 1956, Ranunculo
repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer
1933, Agrostideto-Festucetum pratensis Structura: Speciile dominante realizeazã
Soó 1949. etajul superior al vegetaþiei care atinge
înãlþimea de 35–40(45) cm, dintre care

172
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

mai reprezentative sunt: Poa pratensis, Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Festuca pratensis, Dactylis glomerata, Poa pratensis, Festuca pratensis. Specii
Agropyron repens, Agrostis stolonifera, caracteristice: Festuca pratensis, Alope-
Alopecurus pratensis, Juncus effusus, curus pratensis, Poa pratensis. Alte
Trifolium pratense. Etajul inferior este bine specii importante: Poa palustris, Galium
reprezentat de speciile: Lotus corniculatus, palustre, Juncus effusus, Holcus lanatus,
Trifolium repens, Ranunculus repens, R. Agrostis capillaris, Briza media, Tara-
acris, Carex hirta, Lysimachia nummularia, xacum officinale, Leucanthemum vulgare,
Potentilla reptans, Galium palustre. Pe Stellaria graminea.
lãcoviºtile slab salinizate, din Moldova
(Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995;
Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alope- Popescu, Sanda, Doltu, Nedelcu 1984;
curus (ventricosus) arundinaceus. Turenschi 1966.

Valoare conservativã: moderatã. Redactat: A. Popescu.

173
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

2.3.6. Pajiºti mezofile (38)

în etajul superior care este bine structurat.


R3801
Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante
Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum de 20–35 cm înãlþime, dintre care mai
flavescens ºi Alchemilla vulgaris reprezentative sunt: Trifolium pratense,
Anthyllis vulneraria, Lotus corniculatus,
Corespondenþe: Luzula campestris, Gymnadenia conopsea,
NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows Carum carvi, Trifolium campestre, T. monta-
EMERALD: !38.25 Continental meadows num, Cerastium holosteoides.
CORINE: 38.3 Montan hay meadows
PAL.HAB: 38.2333 Eastern Carpathian
yellow oatgrass meadows Valoare conservativã: redusã.
EUNIS: E2.2333 Eastern Carpathian yellow
oatgrass meadows Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescens, Cerastium holosteoi-
Trisetum flavescenti Sanda et Popescu des, Anthoxanthum odoratum, Briza media,
2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct. rom.
Dactylis glomerata, Festuca pratensis.
non Knapp 1951), Trisetetum flavescentis
(Schröter) Brockmann 1907. Specii caracteristice: Trisetum flavescens,
Cerastium holosteoides. Alte specii
importante: Agrostis capillaris, Poa pra-
Rãspândire: Etajele montan inferior ºi tensis, Trifolium pratensis, Onobrychis
mijlociu ale Carpaþilor din România (Sud- viciifolia, Lotus corniculatus, Rumex ace-
Estici). tosa, Polygonum bistorta, Holcus lanatus,
Leucanthemum vulgare, Daucus carota,
Suprafeþe: Aproximativ 10.000–12.000 ha. Achillea millefolium, Silene vulgaris,
Hypochaeris uniflora, Dianthus carthusia-
Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. Clima: norum, Leontodon autumnalis.
T = 7–60C; P = 700–800 mm. Relief:
versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã Literaturã selectivã: Beldie 1967; Puºcaru-
sau nord-esticã. Roci: ºisturi, conglo- Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu
merate. Soluri: eutricambosoluri, bogate 1991.
în substanþe nutritive ºi moderat umede,
neutre pânã la slab acide. Redactat: A. Popescu.

Structura: Fitocenozele de Trisetum


flavescens au în compoziþie numeroase
specii de talie mare (60–80 cm), cu o
acoperire de 80–95%. Alãturi de specia
dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis
capillaris, Phleum montanum, Cynosurus
cristatus, Festuca pratensis, Arrhenatherum
elatius, Onobrychis viciifolia, Leucanthe-
mum vulgaris, Knautia arvensis, Campanula
glomerata. Toate acestea sunt prezente

174
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

rata, Lotus corniculatus. Specii caracte-


R3802
ristice: Arrhenatherum elatioris, Cerastium
Pajiºti daco-getice de holosteoides, Trisetum flavescens. Alte
Arrhenatherum elatius specii importante: Trifolium pratense, Ono-
brychis viciifolia, Leontodon autumnalis,
Corespondenþe: Lolium perenne, Phleum pratense.
NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows
(Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) Literaturã selectivã: Chifu 1995; Doniþã et
EMERALD: 38.2 Lawlands humid grasslands al. 1992; Sanda, Popescu, Stancu 2001.
CORINE: –
PAL.HAB: 38.233 Carpathian submontane
hay meadows Redactat: A. Popescu.
EUNIS: E2.233 Carpathian submontane
hay meadows
Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris
Br,-Bl. ex Scherrer 1925. R3803
Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis
capillaris ºi Festuca rubra
Rãspândire: Etajele colinar ºi montan infe-
rior din toatã þara.
Corespondenþe:
Suprafeþe: 15.000 ha. NATURA 2000: –
EMERALD: 37.2 Eutrophic humide
grasslands
Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Clima: CORINE: 35.12 Agrostis – Festuca
T = 9–6,50C; P = 600–800 mm. Relief: grasslands
versanþi slab ºi mediu înclinaþi, expoziþie PAL.HAB: 38. 2323 Eastern Carpathian
sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline yellow oatgrass meadows
ºi mai rar calcare ºi gresii. Soluri: brune EUNIS: E1.721 Nemoral Agrostis –
luvice, moderate în humus, brun-montane Festuca grasslands
Asociaþii vegetale: Festuco rubrae –
slab acid, fertile.
Agrostetum capillaris Horvat 1951.

Structura: stratul superior este format din:


Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Rãspândire: Dealurile subcarpatice,
Festuca pratensis, Salvia nemorosa, Podiºul Mehedinþi, Podiºul Transilvaniei,
Onobrychis viciifolia, Trifolium pratense,
Depresiunea Dornelor, Obcinele Moldovei.
Alopecurus pratense. Înãlþimea acestui
etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o
Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha.
acoperire mare (peste 70%). Cel de al
doilea etaj, este format din plante de talie mai
micã, dintre care cele mai reprezentative Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Clima:
sunt: Medicago lupulina, Agrostis stoloni- T = 8–6,50C; P = 700–800 mm. Relief:
fera, Trifolium repens, Lotus corniculatus, versanþi slab înclinaþi, expoziþii sudice,
Campanula patula. În pajiºtile din sud- estice. Roci: silicioase, pietriºuri. Soluri:
vestul þãrii (Oltenia, Banat) apare destul districambosoluri, luvosoluri.
de frecvent specia Moenchia mantica,
plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi
dominante, realizând etajul superior de
Valoare conservativã: moderatã. 30–40 cm înãlþime, care este alcãtuit din:
Agrostis capillaris, Festuca rubra, Antho-
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: xanthum odoratum, Poa pratensis, Rumex
Arrhenatherum elatioris, Dactylis glome- acetosella, Campanula patula, Leucanthe-

175
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

mum vulgare, Pimpinella saxifraga, Hypo- Rãspândire: Subcarpaþii Getici, Subcarpaþii


choeris radicata, Knautia arvensis, Cyno- Moldavi, Podiºul Transilvaniei.
surus cristatus. Speciile mai scunde reali-
zeazã stratul inferior ºi dintre acestea
Suprafeþe: 500–600 ha.
menþionãm: Carlina acaulis, Trifolium
campestre, Luzula campestris, Carum carvi,
Lotus corniculatus, Achillea millefolium, Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Clima:
Carex ovalis, Trifolium repens, Medicago T = 9,0–70C; P = 650–750 mm. Relief: pante
lupulina. Fitocenozele au acoperire de moderat înclinate, platouri. Substrat: slab-
90–95% ºi realizeazã cele mai întinse moderat acid. Soluri: eutricambosoluri,
pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. districambosoluri, aluviosoluri.

Valoare conservativã: redusã. Structura: Speciile dominante Agrostis


capillaris, Anthoxanthum odoratum, Cyno-
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: surus cristatus alcãtuiec etajul superior
Festuca rubra, Agrostis capillaris, Cynosurus al vegetaþiei. Alãturi de taxonii menþionaþi
cristatus. Specii caracteristice: Festuca mai semnalãm: Phleum pratense, Campa-
rubra, Agrostis capillaris, Lotus corniculatus. nula patula, Leucanthemum vulgare, Dacty-
Alte specii importante: Cynosurus cristatus,
lis glomerata, Daucus carota, Pimpimella
Dactylis glomerata, Daucus carota, Pimi-
saxifraga, Trisetum flavescens, Lotus
nella saxifraga, Anthoxanthum odoratum,
corniculatus. Etajul inferior este format
Cerastium holosteoides, Holcus lanatus,
Lotus corniculatus, Trifolium pratense, Briza din numeroase specii dintre care mai repre-
media, Carex pallescens. zentative sunt: Trifolium repens, T. dubium,
Euphorbia stricta, Pimpinella saxifraga,
Cerastium fontanum, Polygala vulgaris,
Literaturã selectivã: Burduja et al. 1973;
Chifu et al. 1982; Puºcaru-Soroceanu 1963. Rhinanthus minor, Trifolium campestre.

Redactat: A. Popescu. Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Agrostis capillaris, Anthoxanthum odora-
R3804
tum, Cynosurus cristatus, Lolium perenne.
Pajiºti daco-getice de
Specii caracteristice: Agrostis capillaris,
Agrostis capillaris ºi
Anthoxanthim odoratum, Luzula campestris.
Anthoxanthum odoratum
Alte specii importante: Heracleum sphondy-
lium, Knautia arvensis, Galium mollugo,
Corespondenþe:
Pastinaca sativa, Achillea millefolium,
NATURA 2000: –
Festuca pratensis, Stellaria graminea,
EMERALD: 37.2 Eutrophic humide
grasslands Filipendula vulgaris, Briza media, Linum
CORINE: 35.12 Agrostis – Festuca catharticum, Trifolium pratense.
grasslands
PAL.HAB: 38.233 Carpathian submontane
hay meadows Literaturã selectivã: Chifu et al. 1978;
EUNIS: E1.721 Nemoral Agrostis – Festuca Hodiºan 1968; Mititelu et al. 1972;
grasslands Puºcaru-Soroceanu 1963.
Asociaþii vegetale: Anthoxantho –
Agrostetum capillare Silinger 1933.
Redactat: A. Popescu.

176
2.4. PÃDURI (4)

2.4.1. Pãduri temperate de foioase cu


frunze cãzãtoare (41)

pânã la profunde, slab scheletice, moderat –


R4101 slab acide, mezo eubazice, jilave.
Pãduri sud-est carpatice de
molid (Picea abies), fag (Fagus Structura: Fitocenoze edificate de specii
sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu boreale ºi nemorale, oligo-mezoterme,
Pulmonaria rubra mezofite, oligo-mezotrofe. Stratul arborilor
compus din molid (Picea abies), fag (Fagus
Corespondenþe: sylvatica ssp. sylvatica), brad (Abies alba),
frecvent cu exemplare de paltin de munte
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest
(Symphylo-Fagion)
(Acer pseudoplatanus), ulm de munte
EMERALD: – (Ulmus glabra); are acoperire de 90–100%
CORINE: – ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi
PAL. HAB: 41.1123. Dacian neutrophile brad, 25–30 pentru fag la 100 de ani.
beech fir forest
EUNIS: G4.6. Mixed – Abies-Picea-Fagus-
woodlands
Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae –
Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987
Tipuri de ecosisteme: 2316 Molideto-
fãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula;
2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-
Asperula; 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu
Rubus hirtus.

Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,


în etajul nemoral, îndeosebi în Carpaþii
Orientali.

Suprafeþe: circa 520.000 ha, din care


375.000 în Carpaþii Orientali, 112.000 în
Carpaþii Meridionali, 33.000 în Carpaþii
Occidentali.

Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m.


Climã: T = 5,3–3,60C, P = 750–950 mm.
Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expo-
ziþii diferite, platouri, culmi. Roci: variate,
în special fliº, conglomerate, ºisturi
cristaline. Soluri de tip eutricambosol, Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi
luvosol, districambosol mijlociu-profunde brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra

177
2.4. Pãduri (4)

Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat, cu


R4102
rare exemplare de Sambucus racemosa,
Lonicera xylosteum, Ribes petraeum,
Pãduri sud-est carpatice de
Daphne mezereum, Rosa pendulina. Stratul molid (Picea abies), fag (Fagus
ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu
în funcþie de luminã, format din specii ale Hieracium rotundatum
florei de mull (Dentaria glandulosa, Galium
odoratum, Rubus hirtus), local ºi puþine Corespondenþe:
specii acidofile (Calamagrostis arundinacea, NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum
Luzula luzuloides). Stratul muºchilor repre- beech forest
zentat prin perniþe disperse de Eurynchium EMERALD: –
CORINE: –
striatum, Hylocomium splendens, Dicranum
PAL.HAB: 42.1323. Dacian acidophile
scoparium º.a. beech-fir forest
EUNIS: G4.6. Mixed – Abies-Picea-Fagus-
Valoare conservativã: moderatã. woodlands
Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati –
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987
Picea abies, Fagus sylvatica ssp. sylvatica, Tipuri de ecosisteme: 2344 Molideto-
fãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula, 2236
Abies alba. Specii caracteristice: Pulmo- Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula.
naria rubra, Symphytum cordatum, Dentaria
glandulosa. Alte specii importante: Actaea
spicata, Carex sylvatica, Geranium robertia- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti, în
num, Lamium galebdolon, Mercurialis pere- etajul nemoral.
nnis, Oxalis acetosella, Polygonatum multi-
florum, Rubus idaeus, Salvia glutinosa, Suprafeþe: circa 220.000 ha, (100.000 ha
Sanicula europaea, Senecio nemorensis, în Carpaþii Meridionali, 90.000 ha în
Stachys sylvatica; în locuri umede, primã- Carpaþii Orientali, 30.000 ha în Carpaþii
vara: Allium ursinum; vara: Cardamine impa- Occidentali).
tiens, Circaea lutetiana, Carex pendula,
Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Climã:
Impatiens noli-tangere; pe versanþii umbriþi T = 6,5–3,00C, P = 850–1000 mm. Relief:
ºi în staþiuni mai umede poate domina versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii, creste,
Rubus hirtus. culmi. Soluri: de tip districambosol, cripto-
podzol, prepodzol, mijlociu profunde –
Literaturã selectivã: Coldea 1991; Doniþã superficiale, ± scheletice, acide, oligo-
et al. 1990. bazice, umede.

Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. Structura: Fitocenoze edificate de specii


europene boreale ºi nemorale, oligo-
mezoterme, mezofite, oligo-mezotrofe.
Stratul arborilor compus din molid (Picea
abies), fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica),
brad (Abies alba) în proporþii variate, cu rare
exemplare de mesteacãn (Betula pendula),
scoruº (Sorbus aucuparia), are acoperire
de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru
molid ºi brad, 18–24 m pentru fag la 100 de
ani. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare
de Ribes uva-crispa, Lonicera nigra º.a.
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat
variabil în funcþie de luminã, dominant de

178
2.4. Pãduri (4)

specii acidofile (Calamagrostis arundi- Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. Climã:


nacea, Luzula luzuloides, Vaccinium myrti- T = 6,5–3,00C, P = 850–1000 mm. Relief:
llus). Stratul muºchilor: rare perniþe de versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expo-
Hylocomium splendens, Eurynchium ziþii, vâlcele umede, suprafeþe din preajma
striatum, Dicranum scoparium. izvoarelor. Roci: diferite. Soluri de tip distri-
cambosol, mai mult sau mai puþin gleizate,
Valoare conservativã: moderatã. mijlociu profunde acide, oligo-mezobazice,
ude.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Picea abies, Fagus sylvatica ssp. sylva- Structura: Fitocenoze edificate de specii
tica, Abies alba. Specii caracteristice: Hiera- europene boreale ºi nemorale, oligo-
cium rotundatum. Alte specii importante: mezoterme, higrofite, oligo-mezotrofe.
Athyrium filix-femina, Digitalis grandiflora, Stratul arborilor este compus din molid
Dryopteris filix-mas, Festuca drymeia, (Picea abies), fag (Fagus sylvatica ssp.
Galium odoratum, Galium schultesii, sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii
Lamium galeobdolon, Luzula luzuloides, variate, cu rare exemplare de paltin de
Oxalis acetosella, Poa nemoralis, Pteri- munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de
dium aquilinum, Veronica officinalis, º.a. munte (Ulmus glabra); are acoperire de
90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru
Literaturã selectivã: Coldea 1991; Doniþã molid ºi brad, 22–26 m pentru fag la 100 ani.
et al. 1990 Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat,
compus din exemplare rare de Sambucus
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. racemosa, Sorbus aucuparia. Stratul ierbu-
rilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic
dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis
– Leucanthemum.
R4103
Pãduri sud-est carpatice de Valoare conservativã: foarte mare.
molid (Picea abies), fag (Fagus
sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Leucanthemum waldsteinii Picea abies, Fagus sylvatica ssp. sylva-
tica, Abies alba. Specii caracteristice:
Corespondenþe: Leucanthemum waldsteinii, Pulmonaria
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest
rubra, Symphytum cordatum. Alte specii
(Symphyto – Fagion) importante: Athyrium filix-femina, Chry-
EMERALD: – sosplenium alternifolium, Circaea lutetiana,
CORINE: – Deschampsia caespitosa, Doronicum
PAL.HAB: 41.1D213 Dacian Leucanthemum austriacum. Dryopteris dilatata, D. filix-mas,
beech forest Equisetum sylvaticum, Epilobium monta-
EUNIS: G4.6. Mixed – Abies-Picea-Fagus- num, Lamium galeobodolon, Gymno-
woodlands carpium dryopteris, Impatiens noli-tangere,
Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii
Myosotis sylvatica, Oxalis acetosella, Paris
– Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987
Tipuri de ecosisteme: 2318 Molideto-
quadrifolia, Rubus hirtus, Senecio nemo-
fãgeto-brãdet cu Myosotis. rensis, Stellaria nemorum, Veronica
urticifolia º.a.

Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti, în Literaturã selectivã: Soó 1964, Boºcaiu


jumãtatea superioarã a etajului nemoral. 1971; Täuber 1987; Resmeriþã 1977;
Coldea 1990, 1991; Doniþã et al. 1990.
Suprafeþe: reduse, dispersate între cele-
lalte habitate cu pãduri de molid, fag ºi brad. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

179
2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 285.000 ha, din care


R4104 152.000 ha în Carpaþii Orientali, 115.000 ha
Pãduri sud-est carpatice de fag în Carpaþii Meridionali, 18.000 ha în Carpaþii
(Fagus sylvatica) ºi brad (Abies Occidentali.
alba) cu Pulmonaria rubra
Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. Climã:
Corespondenþe: T = 7,7–4,50C, P = 850–950 mm. Relief:
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest
versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii
(Symphyto-Fagion) diverse, platouri, culmi. Roci: fliº, conglo-
EMERALD: 41.1 Beech forests merate, gresii calcaroase, roci eruptive ºi
CORINE: – matamorfice intermediare ºi bazice.
PAL.HAB: 41.1D212 Dacian Pulmonaria Soluri: de tip eutricambosol, luvisol, distri-
rubra fir-beech forest cambosol, mijlociu profunde–profunde,
EUNIS: G3.1123 Dacian neutrophile slab scheletice, moderat–slab acide, mezo–
mountaine fir forest eubazice, jilave.
Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae –
Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987
Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgeto- Structura: Fitocenoze edificate de specii
brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula, 2116 europene, oligo-mezoterme, mezofite,
Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula, 2427 mezo-eutrofe. Stratul arborilor compus
Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. din fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica),
brad (Abies alba), în proporþiii diferite, cu
puþine exemplare de paltin de munte
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti, (Acer pseudoplatanus), ulm de munte
mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi (Ulmus glabra), mai rar frasin (Fraxinus
Meridionali. excelsior), carpen (Carpinus betulus);

Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra

180
2.4. Pãduri (4)

Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad

are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de telina, Actaea spicata, Asarum europaeum,


25–30 pentru brad, 22–30 m pentru fag la Bromus benekeni, Carex sylvatica, Dentaria
100 de ani. Local stratul arborilor poate fi bulbifera, Euphorbia amygdaloides, Gera-
format aproape exclusiv din brad. Stratul nium phaeum, G. robertianum, Hordelymus
arbuºtilor este reprezentat prin puþine europaeus (roci calcaroase), Lamium
exemplare de Corylus avellana, Sambucus galeobdolon, Mercurialis perennis, Milium
racemosa, S. nigra, Lonicera xylosteum,
effusum, Oxalis acetosella, Paris quadri-
Daphne mezereum, Crataegus monogyna.
folia, Polygonatum multiflorum, Rubus
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat
neuniform în funcþie de luminã, este compus idaeus, Sanicula europaea, Salvia gluti-
din specii ale florei de mull (Dentaria nosa, Senecio nemorensis, Stachys
glandulosa, Galium odoratum, Asarum sylvatica; în locuri umede: Allium ursinum
europaeum, Stellaria holostea, Rubus (primãvara), Cardamine impatiens, Carex
hirtus). Stratul muºchilor: discontinuu ºi remota, Circaea lutetiana, Impatiens
slab dezvoltat, compus din Hylocomium noli-tangere; pe versanþi umbriþi, cu
splendens, Thuidium abietinum, Dicranum umiditate ridicatã a aerului, poate deveni
scoparium, Catharinea undulata º.a. dominantã Rubus hirtus; local pe forme
de relief convexe pot apare rare exemplare
Valoare conservativã: moderatã. de Luzula luzuloides, Veronica officinalis,
Majanthemum bifolium º.a.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Fagus sylvatica ssp. sylvatica, Abies alba. Literaturã selectivã: Täuber 1987; Coldea
Specii caracteristice: Pulmonaria rubra, 1991; Doniþã et al. 1990.
Symphytum cordatum, Dentaria glandu-
losa. Alte specii importante: Adoxa moscha- Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

181
2.4. Pãduri (4)

sau în petece de mãrimi diferite, în funcþie


R4105 de luminã; participã ºi specii din flora de mull
Pãduri sud-est carpatice de fag (Dentaria glandulosa, Galium odoratum),
(Fagus sylvatica) ºi brad (Abies cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile.
alba) cu Festuca drymeia Stratul muºchilor de regulã lipseºte.

Corespondenþe:
Valoare conservativã: moderatã.
NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
beech forest
Fagus sylvatica ssp. sylvatica, Abies alba.
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: -
Specii caracteristice: Festuca drymeia.
PAL.HAB: 41.1D54 South Carpathian Alte specii: Calamagrostis arundinacea,
Festuca drymeia beech forest Carex pilosa, Euphorbia amygdaloides,
EUNIS: – Lamium galebdolon, Glechoma hirsuta,
Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Hieracium rotundatum (rar), Lathyrus
Fagetum Morariu et al. 1968 vernus, Luzula luzuloides, Oxalis aceto-
Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgeto- sella, Poa nemoralis, Pulmonaria rubra,
brãdet cu Festuca drymeia, 2136 Brãdet Rubus hirtus, Scrophularia nodosa,
cu Festuca drymeia. Vaccinium myrtillus, Viola reichenba-
chiana º.a.
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti, Literaturã selectivã: Morariu et al.
îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi 1968; Coldea 1991; Doniþã et al. 1990.
Occidentali.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
Suprafeþe: probabil apreciabile, dar
puþin consemnate în amenajamente.

Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. Climã: R4106


T = 6,5–4,00C, P = 800–1000 mm. Relief: Pãduri sud-est carpatice de fag
versanþi mediu – puternic înclinaþi, cu diverse (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies
expoziþii, culmi. Roci: ºisturi cristaline, alba) cu Hieracium rotundatum*
gneisuri, roci eruptive ºi sedimentare acide.
Soluri: de tip districambosol, criptopodzol,
Corespondenþe:
luvisol, superficiale – mijlociu profunde,
semischeletice pânã la scheletice acide – NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum
beech forest
moderat acide, mezobazice jilave.
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
Structura: Fitocenoze edificate de specii PAL.HAB: 41.1D11 Dacian woodrush-
europene nemorale, mezoterme, mezofile, beech forest
mezotrofe. Stratul arborilor, compus din EUNIS: G3.1323. Dacian acidophile
fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica) ºi beech – fir forest
brad (Abies alba), în proporþii diferite, cu Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati –
rare exemplare de ulm de munte (Ulmus Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987
glabra), mesteacãn (Betula pendula), (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó
1962).
are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de
Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vacci-
24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru nium, 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium.
fag la 100 de ani. Stratul arbuºtilor este
reprezentat prin puþine exemplare de
Sorbus aucuparia, Sambucus racemosa. * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica
de Festuca drymeia, în covor compact ssp. moesiaca) cu Galium kitaibelianum.

182
2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti, odoratum, Athyrium filix-femina, Cruciata


în special în munþii formaþi din roci acide glabra, Dentaria glandulosa, Digitalis
(Carpaþii Meridionali, Carpaþii Orientali grandiflora, Dryopteris filix-mas, Epilo-
Nordici, Carpaþii Occidentali), în etajul bium montanum, Fragaria vesca, Gentiana
nemoral. asclepiadea, Lamium galeobdolon, Oxa-
lis acetosella, Poa nemoralis, Rubus hirtus,
Suprafeþe: circa 143.000 ha, din care Vaccinium myrtillus, Veronica chamaedris,
94.000 ha în Carpaþii Meridionali, 40.000 ha Viola reichenbachiana.
în Carpaþii Occidentali, 9.000 ha în
Carpaþii Orientali. Literaturã selectivã: Beldie 1951; Soó
1964; Täuber 1987; Coldea 1991; Doniþã
Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Climã: et al. 1990.
T = 6,0–3,50C, P = 1000–1300 mm. Relief:
versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
diferite, creste culmi. Roci: acide – ºisturi
cristaline, granite, gneiºuri. Soluri: de tip
podzol, criptopodzol, mijlociu profunde-
superficiale, foarte acide, oligobazice, hidric R4107
echilibrate, oligotrofice. Pãduri sud-est carpatice de fag
(Fagus sylvatica) ºi brad (Abies
Structura: Fitocenoze edificate de specii alba) cu Vaccinium myrtillus
europene ºi boreale, mezoterme, mezo-
file, oligotrofe. Stratul arborilor, compus
din fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica), Corespondenþe:
exclusiv sau cu amestec de brad (Abies NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum
alba), rar molid (Picea abies), mesteacãn beech forest
(Betula pendula), scoruº (Sorbus aucu- EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
paria, iar la dealuri ºi gorun (Quercus
PAL.HAB: 41.1D14 Dacian bilberry –
petraea), pin silvestru (Pinus sylvestris), beech forest
având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi EUNIS: –
de 15–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºti- Asociaþii vegetale: –
lor, lipseºte sau este reprezentat prin Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vacci-
exemplare de Sorbus aucuparia. Stratul nium, 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium.
ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de specii
acidofile (Calamagrostis arundinacea,
Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp.), dar Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în
ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele etajul nemoral.
specii de mull. Stratul muºchilor are o
dezvoltare redusã, fiind constituit din specii Suprafeþe: reduse, circa 30.000 ha (din
de Polytrichum. care 20.000 ha în Carpaþii Meridionali,
10.000 ha în Carpaþii Occidentali, foarte
Valoare conservativã: moderatã. rar în Carpaþii Orientali).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m, coboarã


Fagus sylvatica ssp. sylvatica. Specii local ºi sub 700 m. Climã: T = 8,0–4,00C,
caracteristice: Hieracium rotundatum, ca P = 700–1200 mm. Relief: creste înguste,
ºi speciile subalianþei Calamagrostio – versanþi foarte înclinaþi, frecvent cu expo-
Fagion (Luzula luzuloides, Calamagrostis ziþii umbrite. Roci: acide, ºisturi, granite,
arundinacea, Veronica officinalis, Pteri- gneise silicioase. Soluri: de tip podzol, mijlo-
dium aquilinum, Blechnum spicant). Alte ciu profunde-superficiale, foarte acide,
specii importante: Anthenaria dioica, Galium oligobazice, hidric echilibrate, oligotrofice.

183
2.4. Pãduri (4)

Structura: Fitocenoze edificate de specii Valoare conservativã: mare.


europene nemorale ºi boreale, mezo-
oligoterme, mezofite, oligotrofe. Stratul Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
arborilor, compus exclusiv din fag (Fagus în principal Fagus sylvatica ssp. sylva-
sylvatica ssp. sylvatica) (pãduri între tica, în parte Abies alba. Specii caracte-
700–1400 m), fag ºi brad (Abies alba) ristice: –. Alte specii importante: Anthe-
(pãduri între 800–1250 m), cu rare naria dioica, Calamagrostis arundinacea,
exemplare de molid (la altitudini mai mari), Dechampsia flexuosa, Luzula luzuloides,
cu exemplare de scoruº (Sorbus aucu-
Lycopodium selago, Oxalis acetosella,
paria), mesteacãn (Betula pendula) iar la
Brukenthalia spiculifolia, Saxifraga cunei-
altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea)
sau pin silvestru (Pinus sylvestris). Are folia º.a.
acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de
15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru Literaturã selectivã: Soó 1962; Täuber
brad. Stratul arbuºtilor, de regulã, lipseºte 1987.
sau este compus din rare exemplare de
Sorbus aucuparia. Stratul ierburilor ºi Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrti-
llus, V. vitis idaea ºi specii din tipurile Cala-
magrostis – Luzula.
R4108
Pãduri sud-est carpatice de fag
(Fagus sylvatica) ºi brad (Abies
alba) cu Leucanthemum waldsteinii

Corespondenþe:
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest
(Symphyto – Fagion)
EMERALD: 41.1 Beech forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.1D213. Dacian Leucanthe-
mum beech forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii
– Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987
Tipuri de ecosisteme: –

Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,


în etajul nemoral.

Suprafeþe: reduse, dispersate între cele-


lalte pãduri.

Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Climã:


T = 7,0–4,00C, P = 800–1100 mm. Relief:
denivelãri din care ies izvoare ºi mici
vâlcele umezite de apa izvoarelor. Roci:
mai ales silicioase. Soluri: de tip gleiosol,
stagnosol, acide – slab acide, mezobazice,
Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus ude (înmlãºtinate), mezotrofice.

184
2.4. Pãduri (4)

Structura: Fitocenoze edificate de specii


R4109
europene, boreale ºi carpatice oligo- ºi
mezoterme, higrofite, mezotrofe. Stratul
Pãduri sud-est carpatice de fag
arborilor, compus din fag (Fagus sylvatica (Fagus sylvatica) cu Symphytum
ssp. sylvatica), mai rar brad (Abies alba), cordatum
anin alb (Alnus incana), paltin de munte
(Acer pseudoplatanus), mesteacãn (Betula Corespondenþe:
pendula), are acoperire mare 70–80% ºi NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests
înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. Stratul (Symphyto – Fagion)
arbuºtilor, slab dezvoltat, cu rare exemplare EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
de scoruº (Sorbus aucuparia), soc roºu
PAL.HAB: 41.1D211 Dacian Dentaria
(Sambucus racemosa), caprifoi (Lonicera glandulosa beech forest
nigra). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, EUNIS: G1.6D21. Dacian Symphytum
relativ bine dezvoltat format din specii beech forest
higrofile (Myosotis sylvatica, Leucanthe- Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum
mum waldsteinii). Vida 1959
Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu
Oxalis-Dentaria-Asperula, 3327 Fãget cu
Valoare conservativã: foarte mare. Rubus hirtus.

Compoziþie floristicã: Specii edifica-


toare: Fagus sylvatica ssp. sylvatica. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,
Specii caracteristice: Leucanthemum în etajul nemoral.
waldsteinii, Ranunculus carpaticus. Alte
specii importante: Athyrium filix-femina, Suprafeþe: circa 300.000 ha (80.000 în
Dentaria glandulosa, Doronicum austria- Carpaþii Meridionali, 100.000 în Carpaþii
cum, Dryopteris dilatata, D. filix-mas, Occidentali, 120.000 în Carpaþii Orientali).
Gymnocarpium dryopteris, Luzula sylva-
Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. Climã:
tica, Oxalis acetosella, Rubus hirtus, T = 7,5–4,00C, P = 800–1200 mm. Relief:
Senecio nemorensis, Stellaria nemorum, versanþi cu înclinãri reduse – medii, cu
Symphytum cordatum, Veronica urti- diferite expoziþii, coame, platouri, funduri
cifolia º.a. de vãi. Roci: bazice, intermediare, rar
acide. Soluri: de tip eutricambosol, distri-
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971; cambosol, profunde-mijlociu profunde,
Resmeriþã 1977; Täuber 1987; Coldea slab-mediu acide, eu-mezobazice, umede,
1990; Coldea 1991. eutrofice.

Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. Structura: Fitocenoze edificate de


specii europene, mezoterme, mezofite,
mezo-eutrofe. Stratul arborilor constituit
exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.
sylvatica), sau cu puþin amestec de paltin
de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de
munte (Ulmus glabra), rar brad (Abies alba)
sau molid (Picea abies); are acoperire mare
(80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100
de ani. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este
slab dezvoltat din cauza umbrei; rare
exemplare de Daphne mezereum, Sambu-
cus nigra, S. racemosa, Corylus avellana,
Lonicera xylosteum, Spiraea chamaedri-

185
2.4. Pãduri (4)

folia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor:


dezvoltat variabil, în funcþie de umbrire,
R4110
poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte Pãduri sud-est carpatice de
închis (fãgete nude); în general însã bogat fag (Fagus sylvatica) cu
în specii ale „florei de mull” având ca ele- Festuca drymeia
mente caracteristice speciile carpatice
Symphytum cordatum, Dentaria glandu- Corespondenþe:
losa, Pulmonaria rubra; pe versanþii,
NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum
umbriþi cu microclimã mai umedã, poate
beech forest
domina Rubus hirtus. EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
Valoare conservativã: mare. PAL.HAB: 41.1D54. South Carpathian
Festuca drymeia beech forest
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: EUNIS: G1.6D54 South Carpathian
Fagus sylvatica ssp. sylvatica. Specii Festuca drymeia beech forest
caracteristice: Symphytum cordatum, Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae –
Pulmonaria rubra, Dentaria glandulosa. Fagetum Morariu et al. 1968
Alte specii importante: Actaea spicata, Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu
Anemone nemorosa, Galium odoratum, Festuca altissima, 4136 Fãget cu
Athyrium filix-femina, Dentaria bulbifera, Festuca drymeia.
Dryopteris filix-mas, Epilobium monta-
num, Euphorbia amygdaloides, Lamium
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,
galeobdolon, Geranium robertianum, Hepa-
cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali
tica nobilis, H. transsilvanica, Mercurialis
ºi Occidentali, în regiunea de munte ºi, în
perennis, Mycelis muralis, Oxalis acetosella,
parte, pe dealurile înalte, în etajul nemoral.
Sanicula europaea, Stellaria nemorum º.a.
Suprafeþe: circa 580.000 ha, din care
Literaturã selectivã: Beldie 1951; Vida
280.000 ha în Carpaþii Meridionali,
1963; Morariu et al.1968; Boºcaiu 1971;
155.000 ha în Carpaþii Occidentali,
Coldea 1991; Doniþã et al. 1990.
145.000 ha în Carpaþii Orientali.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Climã:
T = 8,0–4,50C, P = 700–1100 mm. Relief:
versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expo-
ziþii diferite, culmi. Roci: variate, ºisturi crista-
line, conglomerate, gresii, chiar calcaroase,
roci eruptive. Soluri: de tip districambo-
sol, luvisol, slab – semischeletice, mediu
profunde, moderat acide, mezobazice,
reavãne.

Structura: Fitocenoze edificate de specii


europene-balcanice, mezoterme, mezofite,
mezotrofe. Stratul arborilor, constituit
exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.
sylvatica la altitudini mari, ssp. moesiaca
la atitudini mici), sau cu puþin amestec de
paltin de munte (Acer pseudoplatanus),
brad (Abies alba) la altitudini mari, gorun
(Quercus petraea), carpen (Carpinus
betulus), plop tremurãtor (Populus tremula),
Fãget montan cu Dentaria glandulosa ulm (Ulmus glabra), cireº (Cerasus avium)

186
2.4. Pãduri (4)

la altitudini mici; are acoperire ridicatã


(80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de
ani. Stratul arbuºtilor, relativ slab dezvoltat,
cu exemplare de Sambucus racemosa,
S. nigra, Corylus avellana, Crataegus mono-
gyna, Evonymus europaea, Daphne meze-
reum º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor:
dominat de Festuca drymeia ca strat aco-
peritor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri
de diferite dimensiuni; participã elemente
din „flora de mull” ºi din flora acidofilã,
mai rar Rubus hirtus.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


Fagus sylvatica ssp. sylvatica, ssp.
moesiaca. Specii caracteristice: Festuca
drymeia. Alte specii importante: Galium
odoratum, Calamagrostis arundinacea,
Carex pilosa, Dentaria bulbifera, Euphorbia
amygdaloides, Lamium galeobdolon,
Lathyrus vernus, Luzula luzuloides, Poa
nemoralis, Pulmonaria obscura, Scrophu-
laria nodosa, Viola reichenbachiana º.a.

Literaturã selectivã: Morariu et al.1968;


Coldea 1991; Doniþã et al. 1990.
Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia

187
2.4. Pãduri (4)

betulus), local Fraxinus ornus, are acope-


R4111 rire de 80–100%. În platoul calcaros al
Pãduri sud-est carpatice de Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul
fag (Fagus sylvatica) ºi fãgetelor cu orhidee s-au format, prin
brad (Abies alba) cu extinderea bradului, promovatã de silvi-
Cephalanthera damassonium cultori, chiar pãduri de amestec de fag ºi
brad sau pãduri de brad aproape pure,
Corespondenþe: cu orhidee; are acoperire de 70–90% (pe
NATURA 2000: 9150 Medio-European
soluri superficiale mai puþin) ºi atinge
limestone beech forest of the înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. Stratul
Cephalanthero-Fagion arbuºtilor, dezvoltat variabil, în funcþie de
EMERALD: !41.1 Beech forests acoperirea arboretului, format din Daphne
CORINE: – mezereum, Corylus avellana, Crataegus
PAL.HAB: 41.1D41 Dacian Epipactis beech monogyna, Cornus mas, Staphylea pinnata,
forest Viburnum lantana, Cornus sanguinea º.a.
EUNIS: G1.6D4 East Carpathian calciphile Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat
beech forest
variabil, conþine mai multe orhidee (tipul
Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum
cephalanteriosum Coldea 1975
Epipactis, Cephalanthera) ºi multe specii
Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu ale „florei de mull” ºi unele specii sudice
Epipactis-Cephalanthera. (Campanula persicifolia, Melittis melisso-
phyllum).

Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti, Valoare conservativã: moderatã.


în etajul nemoral, în regiunea montanã ºi
de dealuri înalte, pe roci calcaroase (Bucegi,
Piatra Craiului, Vulcan, Cernei, Retezat,
Godeanu, Locvei, Codru Muma, Pãdurea
Craiului etc.).

Suprafeþe: circa 48.000 ha, din care


20.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte
14.000 ha în Carpaþii Orientali ºi, respectiv,
Occidentali.

Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Climã:


T = 7,0–5,50C, P = 850–1100 mm. Relief:
versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, pla-
touri. Roci: calcaroase, gresii calcaroase,
marne. Soluri: rendzine tipice ºi cambice,
terra-rossa, superficiale – mijlociu profunde,
neutre-slab bazice, cu mull – moder euba-
zice, în primãvara umede, vara reavãne.

Structura: Fitocenoze edificate de specii


europene, nemorale, mezoterme, mezofite,
eutrofe. Stratul arborilor, constituit exclu-
siv din fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica),
sau cu amestec de brad (Abies alba), de
frasin (Fraxinus excelsior), paltin de munte
(Acer pseudoplatanus), sorb de câmp Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera
(Sorbus torminalis), carpen (Carpinus damassonium, pe grohotiºuri calcaroase

188
2.4. Pãduri (4)

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii, pla-


Fagus sylvatica ssp. sylvatica ºi ssp. touri, culmi. Roci: ºisturi, roci calcaroase.
moesiaca. Specii caracteristice: Cepha- Soluri de tip districambosol, eutricambosol,
lanthera damassonium, C. rubra. Epipactis profunde-mijlociu profunde, slab-mediu
microphylla. Alte specii importante: Ane- acide, mezobazice, umede, mezotrofice.
mone nemorosa, Asarum europaeum,
Campanula ranunculoides, Carex pilosa,
Cephalanthera longifolia, Epipactis helle- Structura: Fitocenoze edificate de specii
borine, E. atrorubens, Dentaria bulbifera, europene medii ºi balcanice, mezoterme,
Euphorbia amygdaloides, Galium odora- mezofile, mezo-eutrofe. Stratul arborilor,
tum, Hepatica nobilis, Lamium galebdolon, compus din fag (Fagus sylvatica ssp.
Lathyrus vernus, Mercurialis perennis, moesiaca, ssp. sylvatica), exclusiv sau cu
Pulmonaria officinalis, Sanicula europaea, participarea frasinului (Fraxinus excelsior)
Salvia glutinosa, Symphytum tuberosum, ºi paltinului de munte (Acer pseudopla-
Viola reichenbachiana º.a.
tanus); are acoperire mare (80–100%) ºi
înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Stratul
Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. 1966;
Resmeriþã 1972; Coldea 1975; Coldea arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din
1991; Doniþã et al. 1990. puþine exemplare de Daphne mezereum,
Corylus avellana, Sambucus nigra,
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. Crataegus monogyna. Stratul ierburilor
ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat, cu specii
ale florei de mull. Pe versanþi umezi
dominã Rubus hirtus.
R4112
Pãduri balcanice de
fag (Fagus sylvatica) cu Valoare conservativã: mare.
Aremonia agrimonioides
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Corespondenþe:
Fagus sylvatica ssp. moesiaca, ssp.
sylvatica. Specii caracteristice: Aremonia
NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica
forest (Aremonio-Fagion) agrimonioides, Festuca drymeia. Alte
EMERALD: 41.1 Beech forests specii importante: Anemone nemorosa,
CORINE: – Asarum europaeum, Galium odoratum,
PAL.HAB: 41.1D51 South Carpathian Athyrium filix-femina, Circaea lutetiana,
Aremonia beech forest
EUNIS: G1.6D51 South Carpathian
Dentaria bulbifera, Dryopteris filix-mas,
Aremonia beech forest Euphorbia amygdaloides, Geranium
Asociaþii vegetale: Aremonio robertianum, Helleborus purpurascens,
agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Hepatica nobilis, Lamium galebdolon,
Tipuri de ecosisteme: –
Moehringia trinervia, Oxalis acetosella,
Potentilla micrantha, Pulmonaria offici-
Rãspândire: în munþii din sud–vestul nalis, Salvia glutinosa, Sanicula europaea,
României (Þarcu Godeanu, Semenic, Saxifraga heuffeli, Viola reichenba-
Locvei, Almãj, Cernei), în etajul nemoral. chiana º.a.

Suprafeþe: circa 70.000 ha. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;


Resmeriþã 1972; Coldea 1991.
Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. Climã:
T = 7,5–4,50C, P = 1000–1300 mm. Relief: Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

189
2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha.

Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. Climã:


T = 9,0–6,00C, P = 890–1100 mm. Relief:
versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii înso-
rite. Roci: ºisturi silicioase, molase, roci
calcaroase. Soluri: de tip districambosol,
eutricambosol, profunde-mijlociu profunde,
mediu acide, mezobazice, reavane-umede,
mezotrofice.

Structura: Fitocenoze edificate de specii


europene, balcanice, mezo-euterme, mezo-
fite, mezotrofe. Stratul arborilor, compus
exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.
moesiaca, ssp. sylvatica) sau cu puþine
exemplare de frasin (Fraxinus excelsior),
sorb de câmp (Sorbus torminalis), carpen
(Carpinus betulus); are acoperire de
70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de
ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, consti-
tuit din Crataegus monogyna, Cornus mas,
Corylus avellana, Viburnum lantana º.a.
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat
Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides
variabil, cu elemente acidofile ºi din flora
de mull ºi cu participarea de specii balca-
nice (Helleborus odorus).

R4113 Valoare conservativã: foarte mare.


Pãduri balcanice de fag (Fagus
sylvatica) cu Helleborus odorus
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Fagus sylvatica ssp. moesiaca ºi ssp.
Corespondenþe:
sylvatica. Specii caracteristice: Helle-
NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus
sylvatica forest (Aremonio-Fagion) borus odorus. Alte specii importante:
EMERALD: !41.1 Beech forests Brachypodium sylvaticum, Dactylis poly-
CORINE: – gama, Galium odoratum, Genista tinctoria,
PAL.HAB: 41.1D53 South Carpathian Lamium galebdolon, Luzula luzuloides,
Helleborus odorus beech forest
EUNIS: G1.6D53 South Carpathian Poa nemoralis, Potentilla micrantha,
Heleborus odorus beech forest Viola hirta, V. reichenbachiana º.a.
Tipuri de ecosisteme: –

Literaturã selectivã: Schrött 1972; Peia


Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sud- 1982.
vestul României (Vâlcan, Mehedinþi,
Cernei, Almãj, Locvei), în etajul nemoral. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

190
2.4. Pãduri (4)

Valoare conservativã: foarte mare.


R4114
Pãduri balcanice mixte de
fag (Fagus sylvatica) cu Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Ruscus aculeatus Fagus sylvatica. Specii caracteristice:
Ruscus aculeatus. Alte specii importante:
Asperula taurina, Arabis hirsuta, A. turrita,
Corespondenþe:
Aremonia agrimonoides, Bupleurum
NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus
sylvatica forest (Aremonio-Fagion) praealtum, Calamintha sylvatica, Carda-
EMERALD: !41.1 Beech forests minopsis arenosa, Carex pilosa, Carex
CORINE: – hallerana, Chamaecytisus ratisbonensis,
PAL.HAB: 41.1D55 South Carpathian Campanula persicifolia, Euphorbia poly-
Ruscus beech forest
chroma, E. amygdaloides, Fritillaria tenella,
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi Galium lucidum, G. odoratum, Genista
(1954), Carpino–Fagetum Paucã 1941 tinctoria, Inula conyza, Knautsia drymeia,
ssp. fagetosum orientalis Roman 1974 Lathyrus venetus, L. niger, Tanacetum
Tipuri de ecosisteme: – corymbosum, T. macrophyllum, Lilium
martagon, Orchis simia, Ruscus aculeatus,
Rãspândire: în munþii din sudul Banatului R. hypoglossum.
ºi vestul Olteniei, în etajul nemoral, subetajul
pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Literaturã selectivã: Roman 1974.

Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. Climã:


T = 9–70C, P = 900–1000 mm. Relief:
versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii R4115
mai mult însorite, mijlociu profunde- Pãduri balcanice de fag (Fagus
profunde, frecvent scheletice, slab acide, sylvatica) cu Geranium
eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. macrorrhizum

Structura: Fitocenoze edificate de specii Corespondenþe:


balcanice. Stratul arborilor, compus, în NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus
etajul superior, de fag (Fagus sylvatica sylvatica forest (Aremonio-Fagion)
ssp. moesiaca, F. orientalis) cu amestec EMERALD: !41.1 Beech forests
de tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior CORINE: –
mojdrean (Fraxinus ornus), carpen (Carpi- PAL.HAB: 41.4643 Dacian Geranium
macrorrhizum beech forest
nus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. orientalis); EUNIS: –
are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi –
25–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, Fagetum (Borza 1933) Soó 1964
dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Tipuri de ecosisteme: –
Crataegus monogyna, C. nigra, Rhamnus
cathartica, Sorbus mougeotii, S. cretica,
local Cotinus cogyria, Syringa vulgaris. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe ºi vestul Olteniei, în etajul nemoral, subetajul
specii submediteraneene (Piptatherum pãdurilor de fag ºi de amestec de fag.
virescens, Laser trilobum, Smyrnium perfo-
liatum) etc. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha.

191
2.4. Pãduri (4)

Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. Clima:


R4116
T = 9–70C, P = 900–1000 mm. Relief:
versanþi puternic înclinaþi, umbriþi. Roci:
Pãduri sud-est carpatice de
calcare. Soluri: de tip rendzinã, superficiale– fag (Fagus sylvatica) cu
mijlociu profunde, eubazice, relativ Phyllitis scolopendrium
umede, eutrofice.
Corespondenþe:
Structura: Fitocenoze edificate de specii NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests
balcanice. Stratul arborilor, compus, în (Symphyto – Fagion)
etajul superior, din fag (Fagus sylvatica EMERALD: 41.1 Beech forests
CORINE: –
ssp. moesiaca) cu exemplare de paltin
PAL.HAB: 41.4641 Dacian Phyllitis beech
de munte (Acer pseudoplatanus), frasin ravine forest
(Fraxinus excelsior), tei (Tilia platyphyllos), EUNIS: –
iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum
ornus), carpen (Carpinus betulus); are Vida (1959) 1963
acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m Tipuri de ecosisteme: –
la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab
dezvoltat, compus din Corylus avellana,
Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din
Evonymus verrucosus, Crataegus mono- Carpaþii româneºti, în etajul nemoral, subeta-
gyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, jul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.
dominat de Geranium macrorrhizum, cu
elemente din flora de mull (Galium odo- Suprafeþe: de ordinul a 10.000 ha mai ales
ratum, Asarum europaeum). în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali.

Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Clima:


T = 8–4,50C, P = 800–1200 mm. Relief:
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: versanþi puternic – mediu înclinaþi,
Fagus sylvatica. Specii caracteristice: Gera- întotdeauna umbriþi. Roci: calcare. Soluri:
nium macrorrhizum. Alte specii importante: de tip rendzinã, litosol, superficiale – mijlo-
ciu profunde, scheletice, eubazice perma-
Aremonia agrimonioides, Arabis turrita,
nent umede, eutrofice.
A. procurens, Asplenium trichomanes,
Brachypodium sylvaticum, Cystopteris Structura: Fitocenoze edificate de specii
fragilis, Dactylis polygama, Dryopteris europene nemorale. Stratul arborilor,
robertiana, Doronicum columnae, Epipactis compus, în etajul superior, din fag (Fagus
atrorubens, Geranium robertianum, sylvatica) cu exemplare de paltin de munte
Gymnocarpium robertiana, Helleborus (Acer pseudoplatanus), frasin (Fraxinus
odorus, Seseli libanotis, Lychnis coro- excelsior), iar în etajul inferior pot apãrea
naria, Melittis melissophyllum, Mercurialis jugastru (Acer campestre), carpen (Carpi-
perennis, Peltaria alliacea, Poa nemoralis, nus betulus); are acoperire 60–80% ºi
Polystichum lobatum, Pulmonaria offici- înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Stratul
nalis, Potentilla micrantha, Salvia glutinosa, arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din
Scutellaria altissima, Sedum maximum, Ribes uva–crispa, Spiraea chamaedrifolia,
Cornus sanguinea, Sambucus nigra,
Silene heuffeli, Saxifraga heuffeli, Viola
Daphne mezereum, Corylus avellana,
reichenbachiana º.a. Crataegus monogyna, Rosa pendulina,
Evonymus europaeus. Stratul ierburilor
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971; ºi subarbuºtilor, dominat de Phyllitis scolo-
Coldea 1991. pendrium cu multe elemente din flora de
mull (Dentaria glandulosa, Galium odo-
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. ratum, Asarum europaeum etc).

192
2.4. Pãduri (4)

Valoare conservativã: foarte mare. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,


în cheile, vâlcelele ºi vãile înguste din
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: partea inferioarã a munþilor, în etajul
Fagus sylvatica. Specii caracteristice: nemoral, subetajul pãdurilor de fag ºi
Phyllitis scolopendrium. Alte specii amestec cu fag.
importante: Actaea spicata, Aconitum
moldavicum, Asplenium trichomanes, Suprafeþe: reduse, de ordinul a câteva
Athyrium filix-femina, Brachypodium
mii de ha.
sylvaticum, Campanula persicifolia, Carda-
mine impatiens, Carex sylvatica, Cystopte-
ris fragilis, Dentaria glandulosa, D. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. Clima:
bulbifera, Lamium galebdolon, Geranium T = 7–50C, P = 850–1000 mm. Relief: vãi
phaeum, Helleborus purpurascens, înguste, umbrite, chei în masivele calca-
Doronicum columnae, Dryopteris filix- roase. Roci: în general calcaroase, în parte
mas, Euphorbia amygdaloides, Hepatica ºisturi. Soluri: în formare humifere, euba-
nobilis, H. transilvanica, Hordelymus euro- zice, puþin profunde, umede, eutrofice.
paeus, Isopyrum thalictroides, Lilium
martagon, Lunaria rediviva, Moehringia Structura: Fitocenoze edificate de specii
muscosa, Mercurialis perennis, Melica europene nemorale. Stratul arborilor,
uniflora, Myosotis sylvatica, Oxalis aceto- compus, în etajul superior, din paltin de
sella, Polypodium vulgare, Polystichum munte (Acer pseudoplatanus), ulm de
aculeatum, Pulmonaria rubra, Poa nemo- munte (Ulmus glabra), frasin (Fraxinus
ralis, Rubus hirtus, Salvia glutinosa, excelsior) cu puþine exemplare de fag
Sanicula europaea, Stachys sylvatica, (Fagus sylvatica ssp. sylvatica) uneori
Symphytum cordatum º.a.
brad (Abies alba), molid (Picea abies),
iar în etajul inferior puþine exemplare de
Literaturã selectivã: Coldea 1991.
jugastru (Acer campestre), carpen (Carpi-
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. nus betulus), anin negru (Alnus glutinosa);
are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de
30–35 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,
bine dezvoltat, compus din Sambucus
R4117 nigra, Cornus sanguinea, Corylus ave-
Pãduri sud-est carpatice de frasin llana, Crataegus monogyna, Evonymus
(Fraxinus excelsior), paltin (Acer europaeus. Stratul ierburilor ºi sub-
pseudoplatanus), ulm (Ulmus arbuºtilor, dominat de Lunaria rediviva,
glabra) cu Lunaria rediviva cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull.

Valoare conservativã: foarte mare.


Corespondenþe:
NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
forests of slopes, screes and ravines
Acer pseudoplatanus, Ulmus glabra, Fraxi-
EMERALD: !41.4 Mixed ravine and slope
forests nus excelsior. Specii caracteristice: Lunaria
CORINE: – rediviva. Alte specii importante: Athyrium
PAL.HAB: 41.4642. Dacian ash-sycamore filix-femina, Circaea lutetiana, Cystopteris
ravine beech forest fragilis, Dentaria glandulosa, Dryopteris
EUNIS: G1.A464. Eastern Carpathian filix-mas, Geranium robertianum, Helle-
ravine forest borus purpurascens, Impatiens noli-
Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum
tangere, Lamium galebdolon, Mercurialis
Paucã 1941
Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsineto- perennis, Moehringia muscosa, Polysti-
pãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. chum setiferum, Primula columnae, Sani-
cula europaea, Senecio neumorensis,

193
2.4. Pãduri (4)

Salvia glutinosa, Silene heuffeli, Stellaria în general molase (alternanþe de argile,


nemorum, Stachys sylvatica, Bromus nisipuri, pietriºuri), marne, gresii calca-
benekenii º.a. roase, calcare, ºisturi (la munte). Soluri:
de tip eutricambosol, luvosol, profunde,
Literaturã selectivã: Paucã 1941; Doniþã slab acide, eubazice, umede, eutrofice.
et al. 1990; Sanda et al. 2001.
Structura: Fitocenoze edificate de
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. specii europene, nemorale ºi balcanice,
mezoterme, mezofile, mezo-eutrofe.
Stratul arborilor, compus exclusiv din fag
(Fagus sylvatica ssp. moesiaca ºi ssp.
R4118 sylvatica), sau cu amestec redus de
Pãduri dacice de fag (Fagus carpen (Carpinus betulus), iar disemi-
sylvatica) ºi carpen (Carpinus nat gorun (Quercus petraea), cireº
betulus) cu Dentaria bulbifera (Cerasus avium), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), sorb de câmp (Sorbus
torminalis), ulm (Ulmus glabra, U.
Corespondenþe:
minor), frasin (Fraxinus excelsior), tei
NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum pucios (Tilia cordata), iar în sud-vestul ºi
beech forests
vestul României ºi cer (Quercus cerris)
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: – ºi gârniþã (Q. frainetto). În cazul când
PAL.HAB: 41.1D224. Dacian Dentaria proporþia speciilor de amestec
bulbifera beech forest depãºeºte 50% se formeazã aºa
EUNIS: – numitele fãgete amestecate. Acoperirea
Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum realizatã de arboret este de 80–100%,
Paucã 1941 iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani
Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu este de 25–35 m. Stratul arbuºtilor, cu
Asperula-Asarum-Stelaria, 4216 Fãget cu dezvoltare variabilã, în funcþie de
carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria,
acoperirea realizatã de arboret, este
4316 Fãget amestecat cu Asperula-
Asarum-Stellaria. compus din Corylus avellana, Crataegus
monogyna, Evonymus europaeus,
Staphylea pinnata, Cornus sanguinea,
Rãspândire: în toate dealurile peri- ºi Sambucus nigra º.a. Stratul ierburilor ºi
intra carpatice, ca ºi în partea inferioarã subarbuºtilor, cu dezvoltare variabilã,
a Carpaþilor, în etajul nemoral. conþine specii din flora de mull (Galium
odoratum, Asarum europaeum, Stellaria
Suprafeþe: circa 585.000 ha, din care holostea, Carex pilosa, Mercurialis
290.000 ha în dealurile vestice ºi perennis, Dentaria bulbifera).
Carpaþii Occidentali, 180.000 ha în
dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali, Valoare conservativã: redusã.
80.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii
Orientali, 30.000 în Podiºul Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Transilvaniei. Fagus sylvatica ssp. moesiaca cu frecvenþa
mare, ssp. sylvatica cu frecvenþã mai micã,
Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. Carpinus betulus. Specii caracteristice:
Climã: T = 9,0–6,00C, P = 650–850 mm. nu sunt; posibil Erythronium dens-canis,
Relief: la altitudini sub 700 m numai pe cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion
versanþi umbriþi ºi vãi, chiar pe versanþi (Carpinus betulus, Cerasus avium, Tilia
însoriþi cu vechi alunecãri; la altitudini cordata, Melampyrum bihariense, Dactylis
peste 700 m, pe versanþi cu diferite polygama, Ranunculus auricomus, Stellaria
înclinãri ºi expoziþii, culmi, platouri. Roci: holostea, Crocus heuffelianus, Lathyrus

194
2.4. Pãduri (4)

hallersteinii). Alte specii importante: domi- 40.000 ha în Transilvania, restul în dealurile


nantã primãvara este Dentaria bulbifera; din preajma Carpaþilor).
cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone
ranunculoides, A. nemorosa, Asarum euro- Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Climã:
paeum, Galium odoratum, Carex sylvatica, T = 9,0–6,00C, P = 600–750 mm. Relief:
Dactylis polygama, Lamium galeobdolon, versanþi cu înclinãri mici ºi medii, cu
Lathyrus vernus, Milium effusum, Mercu- expoziþii diferite, platouri. Roci: molase
rialis perennis, Primula vulgaris, Pulmo- (argile, nisipuri, pietriºuri), marne. Soluri:
naria oficinalis, Sanicula euopaea, Viola de tip luvosol, preluvosol, profunde, slab
reichenbachiana, precum ºi unele specii acide, eubazice, hidric echilibrate, cu
sud-europene (Melittis melissophyllum, stagnare temporarã de apã deasupra
Campanula persicifolia, Lathyrus niger), orizontului B, eutrofice.
în locuri umede, primãvara, solul este aco-
perit cu Allium ursinum. Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale ºi balcanice, mezo-
Literaturã selectivã: Paucã 1941; Hodiºan terme, mezofile, mezo-eutrofe. Stratul arbo-
1966; Ghiºa et al. 1971; Coldea 1975; rilor, compus din fag (Fagus sylvatica ssp.
Resmeriþã 1977: Coldea 1991; Doniþã et moesiaca, ssp. sylvatica), exclusiv sau
al. 1990. cu carpen (Carpinus betulus), mai rar
gorun (Quercus petraea s.l.), cer (Quercus
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. cerris), frasin (Fraxinus excelsior), sorb
de câmp (Sorbus torminalis), paltin de
câmp (Acer platanoides), jugastru (Acer
campestre), tei pucios (Tilia cordata), cireº
R4119 (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus
Pãduri dacice de fag (Fagus tremula), ulm (Ulmus glabra); are acoperire
sylvatica) ºi carpen (Carpinus de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la
betulus) cu Carex pilosa 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat
variabil, în funcþie de acoperirea arboretului,
Corespondenþe:
compus din Corylus avellana, Crataegus
monogyna, Cornus sanguinea, Ligustrum
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests
vulgare, Evonymus europaeus º.a. Stratul
(Symphyto – Fagion)
EMERALD: 41.1 Beech forests ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex
CORINE: – pilosa, cu elemente din flora de mull; în
PAL.HAB: 41.1D221. Dacian Galium vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida.
schultesii beech-hornbeam forest
EUNIS: G1.6D22. Dacian hairy sedge Valoare conservativã: redusã.
beech/hornbeam
Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Paucã 1941
Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Fagus sylvatica ssp. moesiaca, ssp. sylva-
Carex pilosa, 4225 Fãget cu carpen cu tica, Carpinus betulus. Specii caracteristice:
Carex pilosa. Carex pilosa, Galium schultesii. Alte specii
importante: Anemone nemorosa, Asarum
europaeum, Brachypodium sylvaticum,
Rãspândire: în toate dealurile peri- ºi Campanula persicifolia, Carex digitata,
intracarpatice ºi în partea inferioarã a C. sylvatica, Dactylis polygama, Dentaria
Carpaþilor, în etajul nemoral. bulbifera, Euphorbia amygdaloides, Galium
odoratum, Lamium galebdolon, Lathyrus
Suprafeþe: circa 160.000 ha (22.000 în vernus, Melica uniflora, Poa nemoralis,
dealurile estice, 58.000 în dealurile vestice, Primula vulgaris, Pulmonaria officinalis,

195
2.4. Pãduri (4)

Ranunculus auricomus, Stellaria holostea, F. taurica) ºi tei (Tilia tomentosa, T. platy-


Viola reichenbachiana. phyllos, T. cordata), cu exemplare de ulm
(Ulmus glabra), frasin (Fraxinus excelsior,
Literaturã selectivã: Beldie 1951; Ghiºa F. coriariaefolia), paltin (Acer platanoides),
et al. 1971; Coldea 1975; Resmeriþã 1979; gorun (Quercus petraea), plop tremurãtor
Coldea 1991; Doniþã et al. 1990. (Populus tremula), stejar pedunculat
(Quercus robur), paltin (Acer pseudo-
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. platanus), cireº (Prunus avium), iar în
etajul inferior carpen (Carpinus betulus),
jugastru (Acer campestre), sorb de câmp
(Sorbus torminalis); are acoperire
R4120
80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100
Pãduri moldave mixte de fag (Fagus
de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat,
sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia compus din Corylus avellana, Crataegus
tomentosa) cu Carex brevicollis monogyna, Ligustrum vulgare, Sambucus
nigra, Cornus mas, C. sanguinea, Evony-
Corespondenþe: mus verrucosus, Viburnum lantana; liane:
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests Hedera helix. Stratul ierburilor ºi subarbuºti-
(Symphyto – Fagion) lor, foarte bogat cu specii ale florei de mull
EMERALD: !41.1 Beech forests (Galium odoratum, Asarum europaeum,
CORINE: –
PAL.HAB: 41.1D61 Moldavian Tilia –
Stellaria holostea etc.).
Corydalis beech forest
EUNIS: – Valoare conservativã: mare.
Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum
Dobrescu et Koracs 1973, Galio schultesii- Compoziþie floristicã: Specii edifica-
Fagetum (Burduja et al. 1972) Chifu et toare: Fagus sylvatica, Tilia tomentosa.
ªtefan 1994
Specii caracteristice: Corydalis cava ssp.
Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget
amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. marschaliana, Carex brevicollis. Alte specii
importante: în flora vernalã: Allium ursi-
num, Anemone nemorosa, A. ranuncu-
Rãspândire: în Podiºul Central loides, Corydalis solida, Isopyrum tha-
Moldovenesc, în etajul nemoral, subetajul lictroides, Dentaria glandulosa, D. bulbifera,
pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. D. quinquefolia; în flora estivalã: Athy-
rium filix-femina, Ajuga reptans, Brachy-
Suprafeþe: circa 25.000 ha. podium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylva-
tica, C. digitata, C. brevicollis, Circaea
Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. Clima: lutetiana, Gymnocarpium robertianum,
T = 9,5–7,50C, P = 500–600 mm. Relief: Glecoma hirsuta, Lamium galeobdolon,
versanþi slab – mediu înclinaþi, umbriþi, pla- Lathyrus vernus, L. venetus, Mercurialis
touri. Roci: marne, gresii calcaroase, luturi. perennis, Platanthera bifolia, Paris quadri-
Soluri: de tip eutricambosol, faeoziom, folia, Pulmonaria officinalis, Salvia gluti-
profunde, slab acide, eubazice, hidric opti- nosa, Sanicula europaea, Stachys sylva-
male, eutrofice. tica, Stellaria media, Veronica chamaedris,
Viola reichenbachiana º.a.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale, balcanice ºi cauca- Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs
ziene. Stratul arborilor, compus, în etajul 1973; Ivan et al. 1992; Sanda et al. 2001.
superior, din fag (Fagus sylvatica ssp.
moesiaca cu exemplare de F. orientalis, Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

196
2.4. Pãduri (4)

mezereum. Stratul ierburilor ºi subarbuºti-


R4121
lor, dominat de speciile florei de mull ºi
Pãduri balcanice de fag (Fagus specii sudice.
sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus
colurna) cu Knautia drymeia Valoare conservativã: foarte mare.

Corespondenþe: Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica Fagus sylvatica, Tilia tomentosa, Corylus
forest (Aremonio-Fagion) colurna. Specii caracteristice: Corylus
EMERALD: !41.1 Beech forests
colurna. Alte specii importante: Asperula
CORINE: –
PAL.HAB: 41.1D52 South Carpathian taurina, Asarum europaeum, Arabis
Corylus colurna beech forest turrita, Anthriscus sylvestris, Brachypodium
EUNIS: G1.6D52. South Carpathian sylvaticum, Coronilla varia, Campanula
Corylus colurna beech forest rapunculoides, C. persicifolia, Dactylis
Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum
polygama, Dentaria bulbifera, Euphorbia
(Jov. 1955) Borh. 1963
Tipuri de ecosisteme: – amygdaloides, Fritillaria orientalis, Knautia
drymeia, Lathyrus venetus, Melampyrum
nemorosum, Melica uniflora, Moehringia
Rãspândire: în puþine locuri din Banat trinervia, Potentilla micrantha, Peltaria allia-
(Muntele Domogled, Sasca Montanã) ºi cea, Poa nemoralis, Scutellaria altissima,
Podiºul Mehedinþi, în etajul nemoral, Stellaria nemorum, Thalictrum aquilegi-
subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec folium, Viola reichenbachiana º.a.
cu gorun.
Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã
Suprafeþe: câteva sute de ha. 1962.

Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. Clima: Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.


T = 10,5–90C, P = 700–900 mm. Relief:
versanþi, de la slab la puternic înclinaþi,
umbriþi. Roci: calcare. Soluri: de tip
rendzinã, eutricambosol profunde-mijlo- R4122
ciu profunde, slab acide-neutre, eubazice, Pãduri sud-est carpatice de
hidric echilibrate, eutrofice. fag (Fagus sylvatica) ºi
gorun (Quercus petraea) cu
Structura: Fitocenoze edificate de specii Galium kitaibelianum
europene nemorale ºi submediteraneene.
Stratul arborilor, compus în etajul superior
Corespondenþe:
din fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca),
alun turcesc (Corylus colurna), tei (Tilia NATURA 2000: –
EMERALD: 41.1 Beech forests
tomentosa), cu exemplare de frasin CORINE: –
(Fraxinus excelsior), paltin de munte (Acer PAL.HAB: 411D12. Dacian Galium kitaibe-
pseudoplatanus), iar, în etajul inferior, carpen lianum beech forest
(Carpinus betulus), mojdrean (Fraxinus EUNIS: G1.6D12. Dacian Galium
ornus), scoruº (Sorbus domestica); are kitaibelianum beech forest
acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati-
25–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galieto-
sum kitaibeliani; (Galio kitaibelianii-Querce-
slab dezvoltat cu exemplare de Cornus tum petraeae Sanda et Popescu 1999)
mas, Viburnum lantana, Ligustrum vulgare, Tipuri de ecosisteme: –
Rosa pendulina, R. spinossima, Daphne

197
2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi


R4123
pe Muntele Cozia, în etajul nemoral,
Pãduri dacice de gorun (Quercus
subetajul pãdurilor de fag ºi amestec
petraea), fag (Fagus sylvatica) ºi
cu fag.
carpen (Carpinus betulus) cu
Carex pilosa
Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha.
Corespondenþe:
Staþiuni: Altitudini 600–800 m. Clima: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum
T = 8,5–70C, P = 800–850 mm. Relief: oak-hornbeam forests
versanþi mediu-puternic înclinaþi cu EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam forests
CORINE: –
expoziþii diferite. Roci: gneise, ºisturi
PAL.HAB: 41.2C14 Dacian Carex pilosa-
cristaline. Soluri: de tip districambosol, oak-hornbeam forest
mijlociu profunde-superficiale, scheletice, EUNIS: G1.A166 Carpathian hairy sedge
acide, mezo-oligobazice, hidric echili- oak-hornbeam forest
brate, mezotrofice. Asociaþii vegetale: –
Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu
carpen cu Carex pilosa, 4625 Goruneto-
Structura: Fitocenoze edificate de specii fãget cu Carex pilosa.
europene nemorale ºi submediteraneene.
Stratul arborilor, compus în etajul superior
Rãspândire: pe toate dealurile peri- ºi
de fag (Fagus sylvatica) sau gorun intracarpatice din sudul ºi estul þãrii, în
(Quercus petraea) ºi fag cu amestec de etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun
tei (Tilia tomentosa, T. cordata) iar în ºi de amestec cu gorun.
etajul inferior carpen (Carpinus betulus);
are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de Suprafeþe: circa 45.000 ha, mai ales în
20–25 m la 100 ani. Stratul arbuºtilor, slab sudul þãrii (35.000 ha).
dezvoltat. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor,
Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Clima:
caracterizat prin prezenþa speciilor Galium
T = 9–60C, P = 600–800 mm. Relief:
kitaibelianum, Galium bailloni, Veronica versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite,
bachofeni. mai mult umbrite la altitudini mici. Roci:
variate, molase, marne, depozite luto-
Valoare conservativã: foarte mare. argiloase. Soluri: de tip luvosol pseudo-
gleizat, profunde-mijlociu profunde, slab-
moderat acide, mezobazice, hidric echili-
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: brate dar cu stagnãri temporare de apã
Fagus sylvatica, Quercus petraea. Specii deasupra orizontului B, mezobazice.
caracteristice Galium kitaibelianum, Galium
bailloni. Alte specii importante: Aremonia Structura: Fitocenoze edificate de specii
agrimonioides, Calamagrostis arundi- europene nemorale. Stratul arborilor,
compus, în etajul superior, din gorun
nacea, Deschampsia flexuosa, Luzula
(Quercus petraea, ssp. petraea, ssp.
luzuloides, Potentilla micrantha, Primula polycarpa, ssp. dalechampii), exclusiv
columnae º.a. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica
ssp. sylvatica, moesiaca), cu exemplare de
Literaturã selectivã: Sanda et al. 1970; stejar pedunculat (Quercus robur), cireº
(Prunus avium), tei (Tilia cordata rar T.
Coldea et A. Pop 1988; Coldea 1991.
tomentosa), în etajul inferior carpen (Carpi-
nus betulus), jugastru (Acer campestre)
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. º.a.; are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de

198
2.4. Pãduri (4)

20–27 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,


dezvoltat variabil, în funcþie de umbrire,
R4124
compus din Corylus avellana, Cornus Pãduri dacice de gorun (Quercus
sanguinea, Crataegus monogyna, Evony- petraea), fag (Fagus sylvatica) ºi
mus europaeus, E. verrucosus, Ligustrum carpen (Carpinus betulus) cu
vulgare, Rosa canina, uneori Acer tata- Lathyrus hallersteinii
ricum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.
dominat de Carex pilosa cu elemente ale
florei de mull (Galium odoratum, Asarum Corespondenþe:
europaeum, Stellaria holostea). NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with
Quercus petraea and Carpinus betulus
Valoare conservativã: moderatã. EMERALD: 41.2 Oak-hornbeam forests
CORINE: –
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: PAL.HAB: 41.2C12 Dacian Lathyrus
Quercus petraea (Fagus sylvatica). Specii hallersteinii oak-hornbeam forests
caracteristice: – . Alte specii importante: EUNIS: G1.A1C1 Dacian oak-hornbeam
Ajuga reptans, Brachypodium sylva- forest
ticum, Dactylis polygama, Euphorbia Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteinii-
Carpinetum Coldea 1975
amygdaloides, Genista tinctoria, Lamium
Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu
galeobdolon, Lathyrus niger, L. venetus, carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria, 4616
Luzula luzuloides, Pulmonaria officinalis, Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria.
Scrophularia nodosa, Stellaria holostea,
Viola reichenbacjiana, Bromus bene-
keni º.a.
Rãspândire: în toate dealurile peri- ºi
Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1992. intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii, în
etajul nemoral, subetajul pãdurilor de
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. gorun ºi de amestec cu gorun.

Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa

199
2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 60.000 ha (din care Lamium galeobdolon, Lathyrus vernus,


47.000 în Podiºul Transilvaniei). L. niger, Milium effusum, Mercurialis pere-
nnis, Melica uniflora, Sanicula europaea,
Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. Clima: Viola mirabilis, V. odorata, V. reichenba-
T = 9–60C, P = 600–800 mm. Relief: chiana º.a.
versanþi slab – mediu înclinaþi, cu expo-
ziþii diferite, coame, platouri. Roci: variate Literaturã selectivã: Coldea 1975; Doniþã
mai ales molase, marne, gresii, calcaroase. et al. 1990.
Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol,
profunde, slab acide, eubazice, hidric opti- Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
male, eutrofice.

Structura: Fitocenoze edificate de specii


europene nemorale. Stratul arborilor, R4125
compus, în etajul superior, din gorun Pãduri moldave mixte de gorun
(Quercus petraea, ssp. petraea, dale- (Quercus petraea), fag (Fagus
champii), exclusiv sau cu amestec de fag sylvatica), tei (Tilia cordata) cu
(Fagus sylvatica ssp. sylvatica, ssp. moe- Carex pilosa
siaca) cu exemplare de cireº (Prunus
avium), tei (Tilia cordata, T. platyphyllos, Corespondenþe:
T. tomentosa), paltini (Acer pseudoplata- NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam
nus, A. platanoides), în etajul inferior forests
carpen (Carpinus betulus), jugastru EMERALD: 41.2 Oak-hornbeam forests
CORINE: –
(Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus
PAL.HAB: 41.2C4 Southern sarmatic
torminalis), mãr (Malus sylvestris), pãr oak-lime-hornbeam forest
(Pyrus pyraster); are acoperire 80–100% EUNIS: –
ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul Asociaþii vegetale: –
arbuºtilor, dezvoltat variabil, în funcþie Tipuri de ecosisteme: –
de umbrã, compus din Corylus avellana,
Crataegus monogyna, Evonymus euro-
Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii
paeus, E. verrucosus, Cornus mas, C.
(Podiºul Sucevei, Dealurile Dorohoiului),
sanguinea, Ligustrum vulgare, Staphylea
în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de
pinnata, Sambucus nigra. Liane: Hedera
helix, Clematis vitalba. Stratul ierburilor gorun ºi de amestec cu gorun.
ºi subarbuºtilor, cu specii ale florei de mull
(Asarum europaeum, Galium odoratum, Suprafeþe: circa 26.000 ha.
Stellaria holostea etc.).
Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima:
Valoare conservativã: moderatã. T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief:
versanþi slab – mediu înclinaþi, cu diferite
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: expoziþii, coame, platouri. Roci: marne,
Quercus petraea (Fagus sylvatica). Specii gresii calcaroase, depozite luto-argiloase.
caracteristice: Lathyrus hallersteinii. Alte Soluri: de tip eutricambosol, faeoziom,
specii importante: Ajuga reptans, A. gene- luvosol, profunde, slab acide, eubazice,
vensis, Brachypodium sylvaticum, Bromus hidric optimale, eutrofice.
benekeni, Convallaria majalis, Dactylis
polygama, Dentaria bulbifera, Euphorbia Structura: Fitocenoze edificate de specii
amygdaloides, Geranium robertianum, europene nemorale. Stratul arborilor,

200
2.4. Pãduri (4)

compus, în etajul superior, din gorun


R4126
(Quercus petraea ssp. petraea), tei
Pãduri moldave mixte de gorun
pucios (Tilia cordata), frasin (Fraxinus
(Quercus petraea), fag (Fagus
excelsior), paltini (Acer pseudoplatanus,
sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia
A. platanoides), cireº (Prunus avium),
tomentosa) cu Carex brevicollis
plop tremurãtor (Populus tremula), ulm
(Ulmus glabra), la altitudini mai mari cu
participare însemnatã a fagului (Fagus Corespondenþe:
sylvatica ssp. sylvatica), iar în etajul inferior NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam
forests
carpen (Carpinus betulus), sorb (Sorbus
EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam forests
torminalis), jugastru (Acer campestre), mãr CORINE: –
(Malus sylvestris), pãr (Pyrus pyraster). PAL.HAB: 41.2C22 Moldo-Muntenian
Stratul arborilor, discontinuu din cauza sessile oak-hornbeam forest
umbrei, compus din Corylus avellana, EUNIS: G1.A1C2 Moldo-Muntenian oak-
lime-hornbeam forest
Cornus sanguinea, Sambucus nigra, Evony-
Asociaþii vegetale: Aro orientalis –
mus europaeus, Staphyllea pinnata, Rosa Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973)
canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, Täuber 1992
bogat în specii ale florei de mull (Galium Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de
odoratum, Asarum europaeum, Stellaria gorun (tei argintiu, carpen) cu Asperula-
Asarum-Stellaria, 6416 ºleau de pedunculat
holostea). (+ gorun), tei argintiu, carpen cu Asperula-
Asarum-Stellaria.
Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rãspândire: Podiºurile din estul României


Quercus petraea (Fagus sylvatica), Tilia ºi Subcarpaþii de Curburã, în etajul nemo-
cordata, Fraxinus excelsior, Carpinus ral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de
betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii amestec cu gorun.
importante: flora vernalã: Anemone nemo-
rosa, A. ranunculoides, Adoxa moscha-
Suprafeþe: circa 60.000 ha.
tellina, Allium ursinum, Corydalis cava,
C. solida, Dentaria bulbifera, Galanthus
nivalis, Ranunculus ficaria, Scilla bifolia; Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima:
în flora estivalã: Ajuga reptans, Actaea spi- T = 9–7,50C, P = 500–650 mm. Relief:
cata, Circaea lutetiana, Convallaria majalis, versanþi slab – mediu înclinaþi, cu diferite
Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis poly- expoziþii, vãi largi, platouri, culmi late.
gama, Euphorbia amygdaloides, Lamium Roci: marne, gresii calcaroase depozite
galeobdolon, Lathyrus vernus, Mercurialis lutoargiloase. Soluri: de tip faeoziom (sol
perennis, Melica uniflora, Polygonatum cenuºiu), luvosol, eutricambosol, profunde,
multiflorum, Ranunculus auricomus, Pulmo- slab acide, eubazice, hidric echilibrate (cu
naria officinalis, Sanicula europaea, Stachys posibile deficite vara), eutrofice.
sylvatica, Salvia glutinosa, Viola mirabilis,
V. odorata, V. reichenbachiana º.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene, nemorale ºi caucaziene. Stratul
Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; arborilor, compus, în etajul superior, din
Ivan et al. 1992. gorun (Quercus petraea ssp. petraea, dale-
champii) frecvent ºi stejar pedunculat
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. (Quercus robur), tei (Tilia tomentosa,

201
2.4. Pãduri (4)

T. platyphyllos, T. cordata), frasini (Fraxinus


R4127
excelsior, F. coriariaefolia), paltini (Acer
Pãduri dacice mixte de
platanoides, A. pseudoplatanus), cireº
gorun (Quercus petraea),
(Prunus avium), ulmi (Ulmus glabra,
fag (Fagus sylvatica) ºi
U. minor), la altitudini mai mare cu parti-
tei argintiu (Tilia tomentosa) cu
ciparea fagului (Fagus sylvatica ssp. moe-
Erythronium dens-canis
siaca), iar în etajul inferior carpen (Carpinus
betulus), jugastru (Acer campestre), sorb
Corespondenþe:
de câmp (Sorbus torminalis), mãr (Malus
NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam
sylvestris), pãr (Pyrus pyraster), arþar tãtã- forest (Erytronio-Carpinion)
rãsc (Acer tataricum); are acoperire 80–90% EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam forests
ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul CORINE: –
arbuºtilor, în general dezvoltat variabil, PAL.HAB: 41.2C24 Dacic sesille oak-lime-
hormbeam forest
este compus din Cornus mas, C. sangui-
EUNIS: G1.A164 Peri-Carpathian lime-oak-
nea, Corylus avellana, Sambucus nigra, hornbeam forest
Staphyllea pinnata, Crataegus monogyna Asociaþii vegetale: –
º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, domi- Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de
nat de flora de mull (Galium odoratum, gorun (tei argintiu, carpen) cu Asperula-
Asarum-Stellaria, 4516 ºleau de gorun ºi
Asarum europaeaum, Stellaria holostea), fag (tei argintiu, carpen) cu Asperula-
cu unele specii de rãspândire regionalã Asarum-Stellaria.
(Carex brevicollis, Dentaria quinquefolia).

Valoare conservativã: moderatã. Rãspândire: în dealurile pericarpatice


sudice ºi vestice, în etajul nemoral, sub-
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: etajul pãdurilor de gorun ºi de amestec
cu gorun.
Quercus petraea (Fagus sylvatica), Tilia
tomentosa, Fraxinus excelsior, Carpinus
Suprafeþe: circa 160.000 ha, din care
betulus. Specii caracteristice: Carex
43.000 ha în sud, 55.000 ha în vest,
brevicollis, Dentaria quinquefolia. Alte
62.000 ha Podiºul Transilvaniei.
specii importante: Allium ursinum, Arum
orientale, Ajuga reptans, A. genevensis,
Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Clima:
Brachypodium sylvaticum, Carex sylvatica,
T = 9,5–6,50C, P = 800–1000 mm. Relief:
C. pilosa, Dactylis polygama, Dentaria bulbi- versanþi slab–mediu înclinaþi, cu expoziþii
fera, Euphorbia amygdaloides, Lathyrus diverse, funduri de vãi, coame, platouri.
venetus, Mercurialis perennis, Melica Roci: molase, marne, gresii calcaroase.
uniflora, Polygonatum multiflorum, P. lati- Soluri: de tip eutricambosol, profunde, slab
folium, Ranunculus auricomus, Sanicula acide, eubazice, hidric optimale, eutrofice.
europaea, Scutellaria altissima, Stachys
sylvatica, Salvia glutinosa, Scrophularia Structura: Fitocenoze edificate de specii
nodosa, Viola mirabilis, V. hirta, V. odorata, europene nemorale. Stratul arborilor,
V. reichenbachiana, Bromus benekeni. compus, în etajul superior, din gorun
(Quercus petraea ssp. petraea, ssp. dale-
Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs champii), tei (Tilia tomentosa mai rar
1973; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. T. cordata, T. platyphyllos), frasin (Fraxinus
excelsior), cireº (Prunus avium), paltin
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. (Acer platanoides, A. pseudoplatanus),

202
2.4. Pãduri (4)

ulm (Ulmus glabra, U. minor) uneori ºi


R4128
stejar pedunculat (Q. robur), iar în etajul
Pãduri geto-dacice de
inferior carpen (Carpinus betulus), jugastru
gorun (Quercus petraea) cu
(Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus
Dentaria bulbifera
torminalis), mãr (Malus sylvestris), pãr
(Pyrus pyraster), la altitudini mai mari
Corespondenþe:
participã în proporþie destul de mare fag
(mai ales Fagus sylvatica ssp. moesiaca); NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-
hornbeam forests
are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam forests
25–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, CORINE: –
dezvoltat variabil, compus din Corylus PAL.HAB: –
avellana, Cornus mas, Cornus sanguinea, EUNIS: –
Evonymus europaeus, Staphylea pinnata, Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferae-
Quercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975
Rosa canina, Crataegus laevigata º.a. Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în Asperula-Asarum-Stellaria.
specii aparþinând florei de mull (Asarum
europaeum, Galium odoratum, Stellaria
holostea). Rãspândire: în toate dealurile României,
în special în Subcarpaþii ºi podiºurile
Valoare conservativã: moderatã. Moldovei, în dealurile vestice, Podiºul
Transilvaniei, în etajul nemoral, subetajul
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.
Quercus petraea, Fraxinus excelsior, Tilia
tomentosa, Carpinus betulus (Fagus sylva- Suprafeþe: circa 196.000 ha, din care
tica). Specii caracteristice: Erythronium 80.000 în centrul, 50.000 ha în estul, 36.000
dens-canis, Aposeris foetida. Alte specii: în vestul ºi 30.000 în sudul României.
în flora vernalã: Adoxa moschatelina, Ane-
mone nemorosa, Allium ursinum, Cory- Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. Clima:
dalis cava, C. solida, Dentaria bulbifera, T = 10,5–7,50C, P = 650–800 mm. Relief:
Galanthus nivalis, Isopyrum thalictroides, versanþi slab-moderat înclinaþi, cu expo-
Scilla bifolia; în flora estivalã: Arum macu- ziþii diferite, mai mult umbrite, funduri
latum, Ajuga reptans, A. genevensis, largi de vãi. Roci: molase, marne, gresii,
Asarum europaeum, Astragalus glycy- depozite lutoase. Soluri: de tip eutri-
phyllos, Carex sylvatica, C. pilosa, cambosol, profunde, lutoase, eubazice,
Dactylis polygama, Euphorbia amygda- hidric optimale, eutrofice.
loides, Geranium robertianum, Lamium
galeobdolon, Lathyrus vernus, L. venetus, Structura: Fitocenoze edificate de specii
Lilium martagon, Moehringia trinervia, europene nemorale. Stratul arborilor,
Mercurialis perennis, Paris quadrifolia, compus în etajul superior din gorun
Polygonatum multiflorum, P. latifolium, (Quercus petraea ssp. petraea, ssp. dale-
Pulmonaria officinalis, Sanicula europaea, champii), exclusiv sau cu puþine exemplare
Scrophularia nodosa º.a. de fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca,
ssp. sylvatica), tei (Tilia cordata) în nord,
Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; toate speciile de tei în restul teritoriului,
Ivan et al. 1992. cireº (Prunus avium), stejar pedunculat
(Quercus robur), cer, gârniþã (Quercus
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. cerris, Q. frainetto), plop tremurãtor

203
2.4. Pãduri (4)

(Populus tremula), ulmi (Ulmus glabra, Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:


U. minor), paltini (Acer pseudoplatanus, Quercus petraea. Specii caracteristice: – .
Acer platanoides), iar în etajul inferior Alte specii importante: în flora vernalã,
jugastrul (Acer campestre), sorb (Sorbus bogatã Corydalis cava, C. solida, Anemone
torminalis), pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus nemorosa, A. ranunculoides, Allium ursi-
pyraster, Malus sylvestris); are acoperire num, Galanthus nivalis, Isopyrum thalictroi-
de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 des, Ficaria verna, Dentaria bulbifera,
de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, º.a., iar în flora estivalã, pe lângã speciile
compus din Corylus avellana, Crataegus dominante, Ajuga reptans, A. genevensis,
monogyna, Evonymus europaeus, E. Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa,
verrucosus, Cornus sanguinea, Sambucus C. sylvatica, Convallaria majalis, Campa-
nigra, Ligustrum vulgare, Rhamnus nula rapunculoides, Dactylis polygama,
cathartica º.a. Stratul ierburilor ºi Lamium galebdolon, Lathyrus vernus,
subarbuºtilor, bine dezvoltat, cu bogatã L. niger, Mercurialis perennis, Millium effu-
florã de mull dominatã de Galium odora- sum, Paris quadrifolia, Sanicula europaea,
tum, Asarum europaeum, Stellaria holostea. Bromus benekeni º.a.

Valoare conservativã: moderatã. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974)


1975; Doniþã et al. 1990.

Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4129
Pãduri dacice de gorun (Quercus
petraea) ºi fag (Fagus sylvatica)
cu Festuca drymeia

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.7A151. Getic pre-Carpathic
Festuca drymeia oak forest
EUNIS: G1.8713. Pre-Carpathian beech-
sessile oak forest
Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae-
Quercetum petraeae, Morariu et al. 1970
Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu
Luzula luzuloides, 4636 Goruneto-fãget
cu Festuca drymeia, 4634 Goruneto-
fãget cu Luzula luzuloides.

Rãspândire: pe dealurile din toatã þara,


în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de
Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu gorun ºi de amestec cu gorun, mai frecvent
Dentaria bulbifera în sudul ºi vestul României.

204
2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 196.000 ha, din care


R4130
59.000 ha în sud, 59.000 ha în vest ºi nord,
Pãduri dacice de gorun (Quercus
78.000 ha în Transilvania.
petraea) ºi fag (Fagus sylvatica)
cu Lembotropis nigricans
Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. Clima:
T = 9–70C, P = 700–900 mm. Relief: versanþi
Corespondenþe:
cu diferite înclinãri, de regulã repezi, expo-
ziþii mai mult însorite. Roci: variate, în spe- NATURA 2000: –
EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests
cial silicioase. Soluri: de tip districambosol CORINE: –
ºi luvosol, mijlociu profunde, frecvent sche- PAL.HAB: 41.5731 Black broom-oak forest
letice, acide, mezobazice, hidric echilibrate, EUNIS: –
mezotrofice. Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum
petraeae Paucã 1941, Querco petraeae –
Fagetum Resmeriþã 1974
Structura: Fitocenoze edificate de Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu
specii europene nemorale ºi balcanice. Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu
Stratul arborilor compus exclusiv din Luzula luzuloides.
gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa,
ssp. dalechampii, ssp. petraea), sau cu
puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Rãspândire: în toatã þara, în etajul
moesiaca), rar, carpen (Carpinus betulus), nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi
sorb de câmpie (Sorbus tominalis), cireº de amestec cu gorun.
(Prunus avium); are acoperire 70–90% ºi
înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul Suprafeþe: circa 60.000 ha, mai frecvent
arbuºtilor, de regulã slab dezvoltat, compus în Podiºul Getic ºi dealurile vestice.
din Crataegus monogyna, Cornus mas,
C. sanguinea, Ligustrum vulgare º.a. Stratul Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. Clima:
ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de T = 9–70C, P = 700–900 mm. Relief: versanþi
Festuca drymeia, în petece, mai mult sau repezi, de regulã însoriþi, creste. Roci:
mai puþin întinse, ºi de Luzula luzuloides. molase, gresii silicioase, alte roci acide.
Soluri: de tip districambosol, criptopodzol,
Valoare conservativã: moderatã. superficale–mijlocii profunde, frecvent
scheletice, acide, oligobazice, hidric defi-
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: citare, oligotrofice.
Quercus petraea (Fagus sylvatica). Specii
caracteristice: Festuca drymeia. Alte specii Structura: Fitocenoze edificate de specii
importante: Asperula odorata, Calama- europene nemorale. Stratul arborilor,
grostis epigeios, Dentaria bulbifera, compus, în etajul superior, din gorun
Euphorbia amygdaloides, Galium schulte- (Quercus petraea ssp. polycarpa), exclu-
sii, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, siv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica
Geum urbanum, Lamium galeobdolon, ssp. sylvatica), în etajul inferior rar jugastru
Melica uniflora, Poa nemoralis, Veronica (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus
officinalis, rar chiar Vaccinium myrtillus. pyraster), sorb (Sorbus torminalis); are
acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m
Literaturã selectivã: Morariu et al. 1970; la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, neuniform
Doniþã et al. 1990. dezvoltat, compus din Crataegus mono-
gyna, Rosa canina, Ligustrum vulgare,
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. Evonymus verucosus. Stratul ierburilor ºi

205
2.4. Pãduri (4)

subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus


R4131
(C. nigricans, C. hirsutus), asociate cu
Pãduri dacice de gorun (Quercus
Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile.
petraea) ºi fag (Fagus sylvatica)
cu Vaccinium-Calluna
Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corespondenþe:


Quercus petraea (Fagus sylvatica). Specii NATURA 2000: –
caracteristice: Cytisus nigricans. Alte specii EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests
CORINE: –
importante: Brachypodium sylvaticum, PAL.HAB: 41.571232 Dacian bilberry-
Dactylis polygama, Deschampsia fle- sessile oak forest
xuosa, Galium cruciata, Genista tinctoria, EUNIS: –
G. pilosa, Hieracium umbellatum, H. pilo- Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum
petraeae Morariu et al. 1970
sella, Poa nemoralis, Veronica chamaedris,
Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu
V. officinalis. Vaccinium-Calluna.

Literaturã selectivã: Paucã 1941;


Resmeriþã 1974; Doniþã et al. 1990. Rãspândire: în puþine locuri din þarã
(Dealurile Codrului, Dealurile Tazlãului),
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de
gorun ºi de amestec cu gorun.

Suprafeþe: suprafeþe punctuale, mici ºi


suprafaþa totalã ocupatã redusã, de
ordinul a câteva mii de ha.

Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. Clima:


T = 8–70C, P = 700–900 mm. Relief: creste,
versanþi repezi cu expoziþii diferite. Roci:
gresii silicioase, alte roci foarte acide.
Soluri: de tip podzol, criptopodzol, pre-
podzol, superficiale pânã la mijlociu pro-
funde, uneori scheletice, foarte acide, oligo-
bazice, hidric echilibrate, oligotrofice.

Structura: Fitocenoze edificate de specii


europene nemorale ºi boreale. Stratul arbo-
rilor, compus exclusiv din gorun (Quercus
petraea ssp. petraea ºi ssp. polycarpa),
sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica
ssp. sylvatica), rar mesteacãn (Betula
pendula), uneori pin silvestru (Pinus
sylvestris); are acoperire 60–80% ºi
înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. Stratul
arbuºtilor de regulã lipseºte; rare exemplare
Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans de Sorbus aucuparia. Stratul ierburilor ºi

206
2.4. Pãduri (4)

subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrti- României, în etajul nemoral, subetajul pãdu-


llus ºi Calluna vulgaris. Stratul muºchilor rilor de gorun ºi de amestec cu gorun.
fragmentar, compus din Polytrichum sp. etc.
Suprafeþe: circa 180.000 ha din care
Valoare conservativã: foarte mare. 110.000 în vestul ºi 70.000 ha în sudul
României.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Quercus petraea (Fagus sylvatica). Specii Staþiuni: Altitudini 200–600 m. Clima:
caracteristice: Calluna vulgaris. Alte T = 10–7,50C, P = 700–900 mm. Relief:
specii importante: Anthennaria dioica, versanþi mediu-puternic înclinaþi cu
Bruckenthalia spiculifolia, Calamagrostis expoziþii mai frecvent însorite, culmi. Roci:
epigeios, Dactylis polygama, Deschampsia molase, marne, gresii, tufuri vulcanice,
flexuosa, Hieracium umbellatum, H. sabau- andezite. Soluri: de tip preluvosol, mijlo-
dum, Luzula luzuloides, L. pilosa, Majanthe- ciu profunde-profunde, în parte schele-
tice, luto-argiloase, acide, mezobazice,
mum bifolium, Melampyrum pratense, Poa
hidric echilibrate, mezotrofice.
nemoralis, Rumex acetosella, Veronica
officinalis, Vaccinium vitis-idaea.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale ºi submediteraneene.
Literaturã selectivã: Morariu et al. 1970;
Stratul arborilor, compus în etajul superior
Doniþã et al.1990.
din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa,
dalechampii, ssp. petraea), ºi cer (Q. cerris)
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. în proporþii diferite, exclusiv sau cu puþin
amestec de tei (Tilia tomentosa), fag
(Fagus sylvatica ssp. moesiaca), cireº
R4132 (Prunus avium), paltin (Acer platanoides),
Pãduri panonic-balcanice de iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus
gorun (Quercus petraea) ºi cer torminalis), jugastru (Acer campestre),
mojdrean (Fraxinus ornus), arþar tãtãrãsc
(Q. cerris) (fag) (Fagus sylvatica)
(Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus
cu Melittis melissophyllum
sylvestris, Pyrus pyraster); uneori ºi carpen;
are acoperire de 0,7–0,8 ºi înãlþimi de
Corespondenþe: 20–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,
NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic în general variabil dezvoltat, compus din
Turkey oak – sessile oak Cornus mas, Crataegus monogyna, C. laevi-
EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-
gata, Evonymus verrucosus, E. europaeus,
Mediterranean oak woods
CORINE: – Ligustrum vulgare, Viburnum lantana. Stratul
PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Glechoma-
cerris-Qercus petraea forests Geum ºi Asperula-Asarum-Stellaria.
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Quercetum petraeae-
cerris Soó (1957) 1969 Valoare conservativã: moderatã.
Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret
cu Glechoma-Geum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Quercus petraea, Q. cerris. Specii caracte-
ristice: – . Alte specii importante: Ajuga
Rãspândire: frecvent în dealurile ºi genevensis, Brachypodium sylvaticum,
munþii joºi din partea de vest ºi de sud a Cruciata glabra, Chamaecytisus albus,

207
2.4. Pãduri (4)

Ch. austriacus, Campanula persicifolia, versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expo-


Carex pilosa, C. divulsa, Dactylis ziþii însorite, culmi, platouri. Roci: calcare,
polygama, Digitalis grandiflora, Festuca pe alocuri ºisturi cristaline. Soluri: de tip
heterophylla, Glechoma hirsuta, Lamium luvosol, preluvosol mijlociu profunde-
galeobdolon, Lathyrus niger, L. venetus, profunde, pe alocuri cu schelet, mezo