Ce este Ieudul?

, m-am intrebat prima data cand am aflat titlul piesei, si am descoperit apoi ca este un sat din Maramures. Insa in timpul spectacolului mi-am dat seama ca Ieudul lui Es. Pop este atemporal si aspatial, un loc al suferintei existentiale, un loc unde viata se bea si moartea se uita. Inspiratia poetului vine asadar din partea intunecata a lumii, din partea mizera, insa nu in sens bacovian, ci mai degraba uratul lui Es Pop este un urat frumos, caci suferinta versurilor lui nu ramane abstracta ci se concretizeaza si se umanizeaza. Poemele citite in Ieudul fara iesire au fost monoloage, unele incarcate de metafore, altele directe in dulcele grai maramuresan: o venit ciliuaia, noaptea, si s-o pus la voi pa casa/ o auzit-o tata lumea cand o tivlit si-ntr-o noapte/casa s-o uscat si s-o plostit. Dintre toate poemele din Ieudul fara iesire, cel mai rascolitor mi s-a parut cel care, cel mai probabil, sugereaza conditia poetului de acum si dintotdeauna: Ma intorc acasa dupa ani si ani de umblat prin Bucuresti/ si ma intorc cu o plasa goala in mana/ si iese ea la poarta si imi zice, pai, dragul nostru, parca ai zis ca mergi la castig/ parca ziceai ca tu, in doi ani, o sa castigi cat altii in patru/ si uite ca acum nu aduci nimic/ ba uite dragilor, chiar nimic nu am castigat/ si aduc atata nimic acasa cat n-a putut aduna nimeni in astia doi ani/ nici n-am putut cara de unul singur atata nimic cat am castigat/.
Nu att moartea, cum s-a tot spus, e sursa de teroare din poezia lui Ioan Es. Pop, ct rul. O hipermnezic exorcizare, o obsesiv anamnez a ororii orice text care i propune altceva dect asta e, pentru poetul No exit-ului, altceva dect poezie. Orict s-ar da de (auto)biografist i de cobortor al poeziei n cminele de nefamiliti, Ioan Es. Pop nelege de fapt rostul poeziei n felul vechilor amani dup care poezia nu are multe n comun cu literatura n nelesul modern al cuvntului, ce s mai vorbim de cel postmodern. Ea e pur i simplu descntec, invocaie a spiritelor pentru tmduirea rului. Febricitarea ei e a vraciului zglit de frigurile posedrii. Desigur, masca dogon a amanului pare uneori decorat cu schime i grimase expresioniste, ori evoc cine i ce alte asocieri culturale. Nu e o eroare s le lum n analiz; ar fi ns una capital s le lum, ca s zic aa, n sintez, s reorganizm nelegerea poeziei n funcie de dezvoltrile livreti ale acestor trimiteri (ca la Mircea Ivnescu, s spunem, unde metabolizarea referinelor n corpul poemului e esenial , sensul poetic pur i simplu nu se instaniaz independent de inseriile livreti). Ar nsemna s socotim c funciile intertextuale ale limbajului poetic valoreaz vreo clip pentru Ioan Es. Pop mai mult dect funciile lui exorcist-terapeutice. Altfel spus, posibilitatea intertextului e real, ns secundar; chiar atunci cnd referinele sunt punctual identificabile i intertextul are ramificaii imense, sensul poemului nu e suma sensului intertextelor, poemul nu exist pentru a se constitui din interglosri endogene n corpul literaturii. Asimilarea metanoic a poeziei pentru un poet precum Ioan Es. Pop, mirajul acestei posibiliti e totul. Literatura cu sens autoconinut, literatura endogam e n cazul acesta un nonsens, dac nu un contrasens de-a dreptul, ca pentru acei poei suprarealiti pentru care literatura propriuzis e dumanul s ne amintim de Breton, care n Al doilea manifest din 1929 l-a excomunicat din micare pe un scriitor de talia lui Georges Limbour sub acuzaia de cochetrie literar . Nu e ntmpltoare asocierea lui Breton; structura fantasmatic a poemelor lui Ioan Es. Pop are un chose suprarealist, rul exorcizat de ele e de aceeai natur cu rul suprem din Haut mal a lui Michel Leiris, fa de care poezia lui Ioan Es. Pop e mai puin sanguinar, e drept, ns mai acut metafizic.

De asemenea, textele din Ieudul fr ieire ar fi fcut deliciul lui Georges Bataille, sunt toate exemple ideale pentru acea hipermoral poetic nscut din profuziunea complicitilor n cunoaterea i experimentarea rului, teoretizat att de seductor n Literatura i rul. De mme que l'horreur est la mesure de l'amour, la soif du mal est la mesure du bien fraza aceasta lui Bataille s-ar potrivi de minune ca epigraf al Ieudului fr ieire, amplu oratoriu al ororii, lipsit de orice rezolvare luminoas, ca i cnd corul tragediei antice, lund cutremurat act de hybris -ul lumii reprezentate, i cnt oroarea, fr a reui s treac la rezolvarea violent, dar kathartic, din actul final. Priveti n hu, i hul privete n tine, clameaz aforismul celebru al lui Nietzsche. Priveti n ru, i rul privete n tine, ar putea parafraza Ioan Es. Pop. Tensiunea insuportabil a poeziei lui vine din aceea c dicteul automat al terorii se face lucid, pagin de pagin; nimic nu anesteziaz contiina care, terifiat, nregistreaz viziune neagr dup viziune neagr. Contrar prejudecilor, alcoolul nu are nici un efect n sensul acesta; ceea ce demonstreaz c alcoolul este numai ntmpltor catalizatorul rului, poezia lui Ioan Es. Pop fiind complet indiferent fa de orice soi de anacreontism, de orice fel de celebrare a alcoolului. Pe lng un astfel de infern, lumea din poezia lui Bacovia aproape c pare mic -burghez. Nu-i aceasta, desigur, o judecat de valoare, ci una pur descriptiv citind pe cei doi mari poei cu ochiul unui Fernand Braudel, bunoar, interesat adic de istoria vieii private, nu putem s nu observm c omul concret bacovian i duce existena, prin comparaie cu chiriaul (era s zic: prizonierul) cminului de nefamiliti din strada Olteului numrul 15, ntr-un infern de confort mbuntit. Ioan Es. Pop e fa de Bacovia ceea ce e Eugen Ionescu fa de Caragiale; n rarele circumstane n care e manifest, umorul are simptomatologia sindromului moriatic bolnavul, hipomaniacal, intr ntr-o starie de euforie aflat ntr-o evident asimetrie cu starea general dezastruoas, cauzat adesea de leziuni ale emisferei drepte a creierului. Umorul, sau mai degrab sarcasmul infrecvent al lui Ioan Es. Pop are o natur din aceasta moriatic micile inflamaii euforic-ludice nu numai c nu elibereaz tensiuni ale lumii detracate, ci dimpotriv, vin s-i confirme totala alienare. nghea, una peste alta, sngele i mai tare n vine, ca rsul la mormnt, cu vorba lui Eminescu. De la Ieudul fr ieire pn la poemele de deunzi din Romnia literar (10/2010), anunnd o viitoare carte care s-ar putea chema Cartea rece (titlu folosit deja de Irina Nechit) sau Unelte de dormit, Ioan Es. Pop a scris cea mai vie poezie a morii, cea mai bun poezie a rului din ntreaga noastr literatur.