Sunteți pe pagina 1din 4

Luceafarul A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari mparatesti, O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti Si mndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfinti Si luna ntre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l ndreapta Lnga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea n zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce, l vede azi, l vede mni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamni, i cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visnd ale ei tmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se mple. Si ct de viu s-aprinde el n orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o sa-i apara. Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesnd cu recile-i scntei O mreaja de vapaie. Si cnd n pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mnile pe piept, I-nchide geana dulce; Si Pe Pe Pe din oglinda luminis trupu-i se revarsa, ochii mari, batnd nchisi fata ei ntoarsa.

Ea l privea cu un surs,

El tremura-n oglinda, Caci o urma adnc n vis De suflet sa se prinda. Iar ea vorbind cu el n somn, Oftnd din greu suspina: ? O, dulce-al noptii mele Domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza! El Se Si Se Si n Si Un asculta tremurator, aprindea mai tare s-arunca fulgerator, cufunda n mare; apa unde-au fost cazut cercuri se roteste, din adnc necunoscut mndru tnar creste.

Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mna un toiag ncununat cu trestii. Parea un tnar voievod Cu par de aur moale, Un vnat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara. Din sfera mea venii cu greu Ca sa-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea. Ca Sa Am Si n camara ta sa vin, te privesc de-aproape, cobort cu-al meu senin m-am nascut din ape.

O, vin?! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus,

Iar tu sa-mi fii mireasa. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n ocean De tine o s-asculte. ? O, esti frumos, cum numa-n vis Un nger se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata; Strain la vorba si la port, Lucesti fara de viata, Caci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau ma-ngheata. Trecu o zi, trecura trei Si iarasi, noaptea, vine Luceafarul deasupra ei Cu razele senine. Ea trebui de el n somn Aminte sa-si aduca Si dor de-al valurilor Domn De inim-o apuca: Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza! Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti n locul unde piere; n aer rumene vapai Se-ntind pe lumea-ntreaga, Si din a chaosului vai Un mndru chip se-ncheaga; Pe negre vitele-i de par Coroana-i arde pare, Venea plutind n adevar Scaldat n foc de soare. Din negru giulgi se desfasor Marmoreele brata, El vine trist si gnditor Si palid e la fata;

Dar ochii mari si minunati Lucesc adnc himeric, Ca doua patimi fara sat Si pline de-ntuneric. Din sfera mea venii cu greu Ca sa te-ascult s-acuma, Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin, odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu sa-mi fii mireasa. O, vin, n parul S-anin cununi de Pe-a mele ceruri Mai mndra dect tau balai stele, sa rasai ele.

O, esti frumos, cum numa-n vis Un demon se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata!