http://www.aplicatii-automatizari.com/index.

html

Hardware PC

Pentru a sti cum functioneaza un calculator, trebuie sa-i cunosti structura sa interna. Astfel, va trebui sa identifici fiecare componenta functionala a unui PC, apoi sa poti explica rolul ei. Se porneste de la placa de baza si apoi incet, incet se analizeaza majoritatea blocurilor functionale existente intr-un sistem de calcul. Componente calculator Placa de baza

Componente ce se gasesc intr-un calculator personal

Calculatoarele fac parte din viata noastra si scopul lor este de a realiza urmatoarele patru functii: - introducerea datelor - procesarea datelor

- afisarea datelor - stocarea datelor

Procesorul este creierul unui sistem de calcul. Executa cateva operatii simple aritmetice si logice, dar le executa bine. Aceste operatii sunt dictate de sistemul de operare. De asemenea controleaza si accesul la memoria sistemului de calcul. Viteza procesorului se masoara in diverse feluri. Functionarea procesorului(C.P.U. = central processing unit) este coordonata de un semnal in impulsuri, denumit semnal de ceas, sau clock. Intr-o secunda, acest semnal realizeaza un numar de cicli, sau un numar de perioade de repetitie a impulsului. Frecventa de repetitie se masoara de obicei in MHz sau GHz. Procesoarele din perioada de pionierat aveau viteze de 4MHz sau 8MHz. Astazi, ele au viteze de ordinul GHz. Dispozitivele de stocare sunt cele responsabile pentru stocarea informatiilor, cum ar fi sistemul de operare, aplicatiile, datele utilizator sau datele de la iesirea

aplicatiilor. In functie de tipul de date si de marimea lor, vom putea clasifica aceste dispozitive astfel: - Unitati floppy disk, pornind de la 1,44MB - Unitati hard-disk - Unitati optice, cum sunt unitatile CD-ROM si DVDROM - Unitati cu banda magnetica, de obicei utilizate pentru arhivare - Unitati "flash", cum sunt "memory stick", ce stocheaza datele in diferite forme de circuite integrate(chip) de memorie nevolatile. Oricare din aceste tipuri de dispozitive ne ajuta sa stocam si sa extragem datele. Putem considera ca aceste dispozitive stocheaza datele permanent. Dar acest lucru este discutabil, cel mai bun suport de stocat informatia scrisa in timp indelungat fiind "papirusul". Cand discutam de dispozitivele de stocare, exista trei mari tehnologii ce se utilizeaza pentru a conecta unitatile de hard-disk la placa de baza(motherboard): - IDE(Integrated Device Electronics)sau ATA(AT Attachment) - SATA (Serial ATA) - SCSI(Small Computer System Interface) Un controler ATA permite unui conector cu 40 de pini sa accepte o mare varietate de dispozitive de stocare. Termenii IDE si ATA sunt interschimbabili. A existat o intrecere permanenta intre aceste doua tehnologii IDE si SCSI. Totusi SCSI este o tehnologie de viteza sporita, mai sigura dar si mai scumpa. Intr-un calculator, o magistrala(bus) este utilizata pentru a face transfer de date intre dispozitivele sau componentele unui calculator. Este compusa dintr-un

set de fire conductoare subtiri. Un exemplu de magistrala este cea folosita de placile adaptoare de extensie, cum ar fi PCI - Peripheral Component Interconnect. Memoria este formata din circuite integrate ce sunt plasate pe placa de baza. Este de doua tipuri: RAM si ROM. Memoria ROM(Read Only Memory) este un tip de memorie aflata pe placa de baza si care poate fi doar citita. Datele din aceasta memorie sunt inscriptionate pe un chip in momentul fabricarii placii de baza. Mai nou, au aparut memoriile Flash - ROM, ce pot fi reinscriptionate electric. Aceste memorii se mai numesc si EEPROM. Memoria RAM(Random Access Memory) este memoria principala a unui calculator si este o memorie ce poate fi atat "citita", cat si "scrisa" cu informatii. Daca calculatorul este oprit, atunci se sterg toate informatiile din memoria RAM, de aceea acest tip de memorie se mai numeste si "memorie temporara" si de aceea este si volatila. Daca punem calculatorul in starea de "hibernare", atunci tot continutul memoriei RAM se salveaza intr-un fisier si astfel se poate opri alimentarea cu energie a memoriei. Cand sistemul de operare se incarca, este stocat in memoria RAM, cand dorim sa afisam ceva pe ecranul monitorului, atunci datele se incarca in RAM si daca pornim o aplicatie, tot in RAM se va incarca. Exista totusi si memorii RAM speciale, cum ar fi cea utilizata de placa video sau cea utilizata de procesor si mai rapida, denumita memorie "cache". Placa de baza(motherboard) este placa de circuit imprimat principala si contine in primul rand procesorul

sistemului de calcul, circuitele integrate pentru stocarea BIOS-ului, soclurile pentru memoria RAM si in final prizele(porturile) pentru dispozitivele de intrare/iesire. Pe aceasta placa de baza sunt trasate toate caile de comunicatie dintre componentele unui calculator PC. Sursa de alimentare este cea care furnizeaza energie electrica tuturor componentelor dintr-un calculator. La intrarea sursei se afla tensiune alternativa de la retea cu valoarea de 220V si la iesire se gasesc tensiuni continue, in general de valorile 3,3V +5V, -5V si +12V, - 12V. Placile adaptoare sunt cele ce cresc functionalitatea unui sistem de calcul, cum ar fi o placa ce ajuta la comanda unui robot, de exemplu. Placile uzuale, in majoritatea cazurilor sunt integrate in placa de baza. Aceste placi adaptoare de baza sunt: placa de sunet, placa de retea, placa video etc. Placile adaptoare sunt introduse in socluri speciale, cum ar fi ISA, PCI, AGP etc. La trecerea curentului electric printr-un circuit se genereaza caldura, cum este cazul unui bec cu incandescenta. Acesta, la trecerea electronilor se incalzeste si lumineaza. Tot la fel se intampla si cu circuitele integrate. Acestea se incalzesc la trecerea curentului prin ele. In acelasi timp, exista parti in miscare care datorita frecarii se incalzesc, cum sunt platanele de la hard-discuri. Caldura generata trebuie indepartata daca dorim ca aceste dispozitive sa nu se defecteze. Acest lucru il putem realiza daca folosim un radiator construit din aluminiu sau cupru ce are o suprafata mai mare decat cea a circuitului integrat racit. A doua modalitate de racire se face cu ajutorul unui ventilator(fan). Cu cat

procesoarele au marit viteza de lucru, cu atat si sistemele de recire s-au modernizat. De obicei oamenilor le place ca fiecare lucru sa-l clasifice, sa-l introduca intr-o anumita categorie, pentru a fi mai usor de recunoscut. Astfel, "partea hardware" este formata din toate dispozitivele fizice prezente intrun sistem de calcul. "Partea software" este formata din codul de programare ce este stocat pe hard-disk sau pe alte dispozitive de stocare. Totusi exista circuite integrate(chips) care au inscriptionat in ele codul de programare(firmware). Acest lucru este important cand vine vorba de testarea unui dispozitiv prin intermediul BIOS-ului. Totusi, fiecare din aceste circuite integrate are o anumita functionalitate, ce este reprezentata de codul firmware. Dar cum pot functiona ele intr-un sistem complex, cum este placa de baza ?Aici intervine asa numitul grup special de circuite integrate, denumit "chipset". BIOS-ul vine de la cuvintele Basic-Input-Output-System si reprezinta un soft sau program ce este stocat intr-un circuit integrat de tip ROM. Astazi, se foloseste o memorie Flash RAM pentru a stoca BIOS-ul. Putem realiza un update la BIOS. Programul BIOS se refera la identificarea si configurarea dispozitivelor hardware, apoi la procesul de pornire(boot) si in final la interactiunea dintre componentele aflate pe placa de baza. CMOS se refera la "Complementary Metal-OxideSemiconductor", ce reprezinta o tehnologie de realizare a circuitelor integrate. Acesta tehnologie este utilizata in constructia:

- memoriilor DRAM de mare densitate - procesoarelor de viteza - dispozitivelor cu consum redus de energie pentru telefoane mobile Dar cand ne referim la memoria CMOS in cadrul unui PC, de fapt ne gandim la o memorie ce salveaza configuratia hardware specifica unui PC. Aceste setari pot include: - Ce tip de hard-disc sau floppy disc este prezent ? - Cata memorie RAM este instalata ? - Ce tip de mouse este instalat - PS/2 sau serial ? - Care sunt resursele rezervate(IRQ, I/O addresses, DMA channels) ? - Care este parola de pornire si este ceruta sau nu ? - Care este data si ora ? Pana acum am studiat dispozitivele din interiorul unitatii centrale a unui PC. Acum vom discuta pe scurt componentele ce se gasesc in afara carcasei unitatii centrale. Carcasa insasi este prima componenta. Pentru aceasta carcasa sunt diferiti "factori de forma" ce vor influenta factorii de forma ai placii de baza. Carcasele unitatilor centrale prezinta doi factori de forma principali si anume: tower(turn) si desktop(masa de birou). Dispozitivele de intrare/iesire se conecteaza prin intermediul unor conectori sa porturi de intrare/iesire. Diferitele tipuri de magistrale utilizate pentru placa video sunt: - ISA (Industry Standard Architecture), care functioneaza la 8 MHz - PCI (Peripheral Component Interconnect), care

functioneaza la 33 MHz - PCIe (Peripheral Component Interconnect Express), care este o magistrala de viteza mare si poate avea de la 1 pana la 16 canale) - PCI-X (Peripheral Component Interconnect Extended), care functioneaza la viteza de 133MHz - AGP (Accelerated Graphics Port), care functioneaza la 66 MHz (viteza poate fi crescuta pana la 528 MHz) Cu cat viteza magistralei este mai mare, cu atat si viteza de functionare a placii video este mai mare. Magistrala AGP a fost special creata pentru aplicatii grafice in 3D, dar acum a fost inlocuita de PCI Express. In plus, pentru a creste si mai mult viteza de lucru a placii video, a fost montata memorie RAM speciala, sau alte placi au un mic procesor pentru prelucrare rapida a datelor video. Placile video permit o anumita "adancime de culoare". Exemple: 4 biti sau 16 culori 8 biti sau 256 culori 16 biti sau 65 000 culori 24 biti sau 16 milioane culori 32 biti sau 4 miliarde culori

Rezolutia este in functie de posibilitatile placii video. Exemple de rezolutii: - 640x480- 800x600- 1024x768- 1152x8641280x1024- 1600x1200 Majoritatea placilor video moderne folosesc standardul SVGA (Super Video Graphics Array). Dar orice placa video foloseste macar standardul VGA(Video Graphics

Array), ce utilizeaza rezolutia de 640x480 si adancimea de culoare de 16 culori. Porturile sunt ca niste puncte de conectare. Mai poarta numele de conectori, deoarece ne permit sa realizam legaturi intre calculator si alt dispozitiv extern. Legaturile se realizeaza prin cabluri ce sunt introduse in prizele porturilor. Portul serial conecteaza dispozitive seriale, cum ar fi un modem, la calculator. Portul paralel conecteaza dispozitivele paralele, cum ar fi o imprimanta, la calculator. Portul video conecteza monitorul la calculator. Portul USB conecteaza diverse dispozitive la calculator. Porturile PS/2 pentru tastatura si mouse sunt folosite pentru a conecta dispozitivele uzuale de intrare.

Placa de baza

Una dintre componentele importante la un PC este placa de baza sau motherboard. Aceasta este o placa de circuit imprimat de culoare verde, pe care se gasesc majoritatea componentelor functionale ale unui sistem de calcul, cum ar fi: procesorul, memoria RAM, memoria CMOS, soclurile pentru placile adaptoare etc.

Daca privim cu atentie la placa de baza, vom observa multe fire conductoare subtiri care strabat circuitul imprimat al placii. Aceste fire conductoare au rolul de a transporta semnalele electrice intr-o parte in alta a placii de baza. Una din componentele cele mai usor de identificat este procesorul(CPU - Central Processing Unit). Acesta este unul din cele mai mari circuite integrate ce se gasesc pe placa de baza si are deasupra lui un radiator si apoi un ventilator mai mic(cooler).

Procesorul(CPU) este introdus intr-un soclu de tip ZIFZero Insertion Force, ceea ce inseamna ca procesorul poate fi introdus sau scos utilizand un levier mic si forta redusa.

La aparitia procesorului Pentium II, Intel a ales alt tip de incapsulare, numitSEC-Single Edge Contact. Denumirea pentru soclul acesta este slot 1.

Pentium III este introdus in Socket 370, iar Pentium IV este introdus in Socket 423 sau Socket 478. Dupa ce am identificat procesorul, al doilea lucru pe care trebuie sa-l identificam sunt soclurile(slots) in care este instalata memoria de lucru, sau memoria RAM.

Exista doua tipuri de socluri in care se pot instala memorii RAM: - slot de tip SIMM(Single Inline Memory Module) - slot de tip DIMM(Dual Inline Memory Module) Sistemele originale mai vechi Pentium au 4 socluri SIMM de 72 pini sau 2 socluri DIMM de 168 pini. Sistemele moderne contin pe placa de baza 4 socluri de tip DIMM si nici unul SIMM. Cand instalam memorii SIMM, va trebui sa le instalam in perechi, deoarece o memorie SIMM are 32 de biti de date, iar magistrala de date pentru procesoarele Pentium suporta 64 de biti de date. Memoria DIMM are 64 de biti de transfer, deci poate fi instalata individual.

Memoria cache mareste performantele unui sistem de

calcul prin stocarea celor mai frecvent utilizate date sau linii de program, ce pot fi accesate imediat de procesor. Memoria cache este mai rapida decat memoria RAM, dar este si mai scumpa. Memoria cache este de doua tipuri: - Nivel 1(level 1) pentru memoria cache, ce se gaseste in procesor - Nivel 2(level 2) pentru memoria cache, ce se gaseste in exterior, pe placa de baza.

Fiecare componenta hardware poate fi administrata prin intermediul unuicontroler. De exemplu, functionarea memoriei este gestionata de controlerul de memorie, functionarea hard-discului este gestionata de un controler de hard-disc, functionarea tastaturii este administrata de un controler de tastatura. Combinatia de circuite integrate(chips) ce contin logica de functionare a acestor controlere este cunoscuta

ca chipset. Chipset-ul reuseste sa faciliteze comunicatia dintre CPU si celelalte componente hardware. Cele mai importante circuite integrate ce fac parte din chipset sunt: - Puntea de Nord(North Bridge), raspunzatoare pentru comunicatiile dintre CPU, memoria RAM si dispozitivul AGP - Puntea de Sud(South Bridge), raspunzatoare pentru comunicatiile dintre CPU si alte dispozitive, cum ar fi dispozitive IDE, PCI sau ISA.

Puntea de Nord poate fi localizata tinand cont ca este al doilea circuit integrat ca marime, dupa CPU. De obicei are macar un radiator deasupra sau chiar un ventilator mic in plus pentru a-l raci. Apoi, acest circuit integrat este aproape de procesor, pe cand puntea de sud este mult mai departe de CPU.

BIOS(Basic Input-Output System)este un program de nivel cel mai scazut, ce gestioneaza comunicatiile dintre dispozitivele hardware. Acest program BIOS este stocat intr-o memorie ROM, ce se gasete pe placa de baza. Astfel, putem doar sa citim informatia dintr-o memorie ROM, deci putem afla caracteristicile hardware ale unui sistem de calcul. Astazi se folosesc pentru memorarea BIOS-ului memorii EEPROM(Electrically Erasable Programmable ROM), adica memorii ce pot fi sterse si inscriptionate din nou, daca dispunem de noul BIOS de la firma producatoare. Un exemplu de utilizare a unui update la BIOS este cazul in care dispunem de un hard-disk de 500GB, iar BIOS-ul sistemului nostru nu recunoaste un hard-disk mai mare de 200GB. BIOS-ul mai are un rol esential in pornirea(boot) sistemului de calcul. Astfel, initiaza testul de autoverificare(POST) si daca totul este corect hardware, atunci localizeaza partitia de pornire(boot) corespunzatoare sistemului de operare.

Un calculator isi salveaza lista de componente hardware pe care le utilizeaza intr-o memorie RAM speciala, denumita CMOS(Complementary Metal-Oxide Semiconductor). Denumirea provine din domeniul tehnologiilor de realizare a circuitelor integrate. Aceasta memorie, spre deosebire de memoria RAM pentru sistem, care isi pierde datele, daca se opreste alimentarea cu energie, are o baterie special pusa pentru a nu pierde datele despre dispozitivele hardware instalate. Informatiile continute in memoria CMOS se refera la: marimea hard-discului, marimea memoriei RAM, resursele utilizate(intreruperi IRQ, adrese de intrareiesire, canale DMA) etc.

Majoritatea placilor de baza contin unul sau mai multe socluri(slots) de extensie in scopul cresterii functionalitatii lor. Un exemplu de placa adaptoare este placa de sunet, ce trebuie introdusa in unul din aceste sloturi de extensie, daca dorim sa avem sunet.

Software PC

Calculatorul este un sistem de calcul realizat la nivel fizic cu ajutorul unor circuite electronice si dispozitive specifice. Toate aceste componente fizice ale unui calculator poarta denumirea de "hardware". Daca calculatorul detine doar partea hardware, nu va putea functiona. Aici apare necesitatea unui program de functionare al lui, asa numitul "software". Acest software este stocat in memoria calculatorului si contine instructiuni si date specifice ce se executa de procesor. Acest software poate fi de mai multe tipuri. Primul program ce se incarca in memoria RAM al unui calculator este BIOS-ul, ce este raspunzator de buna functionare a componentelor hardware ale calculatorului. Apoi, este incarcat sistemul de operare, care are grija atat de partea hardware prin driverele corespunzatoare dispozitivelor, configurarea dispozitivelor, cat si de gestionarea fisierelor si a dosarelor. Pe langa acestea, tot sistemul de operare inlesneste buna functionare a tuturor aplicatiilor soft ce pot fi instalate pe un calculator, de exemplu un program de editare text, sau un program de calcul tabelar sau un joc.

Lectiile urmatoare analizeaza partea "software" dintr-un calculator, mai ales notiuni legate de sistemul de operare al unui calculator. Urmatoarele lectii electronice sunt disponibile: 1.Componentele unui sistem de operare 2.Discuri si dosare 3.Instalarea componentelor sistemului de operare 3.Interfata sistemului de operare Windows 5.Utilitare Windows 6. Activitatea de invatare 1 - Software PC

1.Componentele unui sistem de operare

Un sistem de operare este programul principal ce furnizeaza acces la servicii de sistem fundamentale si permite configurarea si instalarea diferitelor dispozitive

hardware, cum ar fi placa de retea, placa de sunet, placa video si dispozitivele de intrare. Principala functie a unui sistem de operare este de a usura configurarea sistemului de fisiere si a driverelor de dispozitiv pentru dispozitivele hardware, cum ar fi mouse-ul, imprimanta si tastatura. Un sistem de operare furnizeaza o interfata grafica pentru utilizator(GUI-graphical user interface), ce permite utilizatorilor sa interactioneze cu calculatorul fara sa foloseasca comenzi complicate. Sistemul de operare este raspunzator pentru recunoasterea sistemului de fisiere, pentru asigurarea integritatii lui si pentru stocarea lui intr-un mediu de stocare bine definit. De asemenea, sistemul de operare controleaza hardware-ul calculatorului si functiile acestuia. Poate gestiona erorile pentru a feri sistemul de instabilitate datorata unui defect hardware sau fisierelor de sistem corupte.

Sunt disponibile mai multe sisteme de operare, printre care amintim: - Mac OS(Macintosh Operating System) A fost dezvoltat pentru prima oara de firma Apple Computer in anul 1984. Cand aparuse, furniza o interfata grafica prietenoasa fata de sistemul de operare MS-DOS din acea vreme. Mac OS este un sistem de operare dependent de hardware, deci va rula doar cu calculatoarele compatibile Macintosh. Mac OSX este ultima versiune a acestui sistem de operare. Calculatoarele Mac OSX opereaza pe platforma principala de la UNIX. - Microsoft Windows Windows 3.x a fost primul sistem de operare cu interfata grafica, astfel realizandu-se o interfata prietenoasa cu utilizatorul. Dupa lansarea acestui

sistem de operare in 1992, s-au facut imbunatatiri si astfel au aparut noi variante pe piata. Windows 95 a fost lansat cu o interfata mai buna cu utilizatorul si avand caracteristici noi. Acest sistem de operare furnizeaza suport pentru placile "Plug and Play", detectand astfel automat componenta hardware instalata pe calculator. Microsoft a lansat mai multe versiuni ale sistemului de operare, cum ar fi Windows 98, Millenium, NT, 2000 si XP. Sistemul de operare Windows XP are o interfata cu caracteristici noi, cum ar fi "Safely Remove Hardware". Aceasta caracteristica permite utilizatorului sa indeparteze in timp real dispozitivele conectate in sistemul de operare, eliberand memoria "swapp" corespunzatoare. - Linux Acesta este un sistem de operare cu sursa deschisa, bazat pe UNIX si dezvoltat de Linus Torvalds. Oricine poate utiliza sau modifica codul sursa al acestui sistem de operare. De obicei, acest sistem de operare este utilizat la calculatoare speciale dintr-o retea, cum sunt serverele. Linux este un sistem de operare stabil si sigur, considerat potrivit pentru corporatii, unde serverele trebuie sa functioneze permanent. Tipic, serverele Web si serverele de email utilizeaza sistemul de operare Linux. Sistemul de operare Linux apare in mai multe variante: - Mandrake Linux

Acest tip de Linux a fost dezvoltat pentru ca sistemul de operare sa fie mai usor de folosit. Totusi, acest tip de Linux necesita cunostinte tehnice despre sunet si utilizeaza destul de mult linia de comanda. - Red Hat Linux Acest tip de Linux se utilizeaza la servere dedicate. Se foloseste mai ales in mediile corporatiilor, deoarece este sigur si stabil. Suse Linux Acesta este cel mai vechi tip de Linux. Este competitorul cel mai mare al sistemului de operare Red Hat. Este usor de utilizat datorita interfetei prietenoase.

Compatibilitate

Nu toate aplicatiile sunt compatibile cu toate sistemele de operare. Unele aplicatii sunt dependente de sistemele de operare. Altele nu sunt compatibile cu Windows 2000 sau XP. Pot rula doar pe Windows 95 sau Windows 98. Unele aplicatii sunt specifice sistemului de operare Linux sau platformelor UNIX. Va trebui sa verifici ghidul utilizatorului de soft pentru a verifica cerintele de compatibilitate pentru aplicatia respectiva. Exista unele sisteme de operare dependente de hardware-ul calculatorului. Trebuie sa te asiguri ca sistemul de operare pe care doresti sa-l instalezi este compatibil cu hardware-ul calculatorului.

Microsoft furnizeaza online o lista de compatibilitate hardware(HCL), ce contine detalii ale tuturor dispozitivelor hardware ce sunt compatibile cu sistemul de operare Windows.

Sistemul de operare Windows XP consta din mai multe componente software. Unele dintre ele ar putea fi: - Registri - Memoria virtuala - Sistemele de fisiere Registri Sunt niste locatii de memorie, ce contin baza de date a sistemului. Acesti registri sunt aranjati ierarhic si contin informatii de configurare a sistemului. Registrii memoreaza toate informatiile despre dispozitivele hardware instalate, profilurile utilizate si programele din calculator. Memoria virtuala Memoria virtuala utilizeaza un spatiu pe hard-disc, ca o memorie suplimentara, pentru a permite catorva programe sa ruleze in acelasi timp. Memoria virtuala este o zona de pe hard-disc, ce are un set alternativ de adrese de memorie, utilizate de aplicatiile instalate pe calculator. Memoria virtuala poate contine de doua ori mai multe adrese decat se gasesc in memoria RAM. O aplicatie memoreaza instructiunile si datele sale in memoria virtuala inainte de executarea lor. Astfel, la pornirea unei aplicatii, i se atribuie o adresa virtuala, la care ne referim ca la o adresa reala. Sistemul de fisiere (File System) Sistemul de fisiere este o componenta a sistemului de operare, care ruleaza ca o interfata intre sistemul de

operare si dispozitivele de stocare, cum ar fi harddiscul, unitatea CD-ROM sau floppy-discul. Sistemul de fisiere organizeaza datele pe dispozitivele de stocare. Astfel, acesta defineste conventiile de atribuire de nume fisierelor, marimile fisierelor si capacitatile dispozitivelor de stocare. Sistemul de operare Windows XP suporta 4 tipuri de sisteme de fisiere. Sistemele de operare Windows 9x si Me suporta FAT 16, FAT 32 si CDFS, dar nu suporta NTFS. Windows NT suporta toate sistemele de fisiere, exceptie facand FAT 32. Windows 2000 si XP suporta toate tipurile de fisiere enumerate. FAT 16 Este un sistem de fisiere pe 16 biti. Organizeaza fisierele realizand o lista intr-un tabel. O copie de siguranta(backup) a sistemului de fisiere FAT 16 este mentinuta intr-un dosar(folder) denumit Windows, stocat in directorul radacina a partitiei primare. FAT 16 este cel mai simplu sistem de fisiere. FAT 16 suporta o marime de fisier de maxim 2GB si este utilizat in sistemul de operare Windows 95. FAT 32 Acesta este un sistem de fisiere pe 32 de biti. Pentru a depasi limitarile precedentului FAT 16, Microsoft introduce un nou sistem de fisiere, cunoscut ca FAT 32, odata cu lansarea sistemului de operare Windows 98. Microdoft Windows 98, Me, 2000 si XP suporta ambele sisteme de fisiere FAT 16 si FAT 32. FAT 32 suporta un fisier cu marimea maxima de 2 Terabytes(TB) si este

sistemul de fisiere preinstalat pentru Windows XP Professional. Acest sistem de fisiere ar trebui utilizat pe un sistem de operare Windows XP, pentru a furniza compatibilitate deplina cu sistemele mostenite. NTFS(New Technology File System) A fost introdus cu Windows NT 3.51. Furnizeaza sortarea automata a directoarelor(dosarelor) pentru a ajuta la urmarirea fisierelor in volume mari NTFS. NTFS este mai sigur si mai stabil decat FAT. Furnizeaza securitate pentru toate fisierele localizate pe discul NTFS. Este sistemul de fisiere recomandat pentru Windows XP Professional. Daca conectezi un hard-disc extern, formatat NTFS la un calculator Mac, poti citi informatia de pe el, dar nu poti scrie pe acesta. CDFS(Compact Disk File System) Este un sistem de fisiere pe 32 de biti, introdus odata cu Windows 95. Utilizeaza o unitate "driver" de 32 de biti VCACHE, care poate ajusta dinamic memoria cache pentru disc. Aceasta este o zona temporara din RAM in acord cu spatiul discului disponibil. CDFS este considerat un format mostenit, deoarece industria de profil a adoptat standardul UDF(Universal Disk Format) pentru mediul "read only"(numai citire). Sistemul de fisiere UDF este utilizat pentru DVDROM(Digital Versatile Disk ROM) Instrumentele de configurare pentru Windows

Windows XP furnizeaza o interfata prietenoasa GUI(Graphical User Interface), ce include multe instrumente ce ajuta in rasfoirea fisierelor(browse), adaugarea si indepartarea componentelor hardware, instalarea driverelor pentru dispozitiv si modificarea setarilor pentru desktop dupa preferinta fiecaruia.

Windows Explorer Iti permite sa rasfoiesti fisierele si dosarele ce sunt stocate de calculatorul tau.

My Computer Este utilizat pentru a vedea informatia stocata intr-un hard-disc pe un calculator. Poti utiliza My Computer pentru a vedea informatiile legate de hardware-ul si software-ul calculatorului tau si de a citi informatii despre alte calculatoare din retea.

Control Panel Este un program pentru ajustarea si configurarea sistemului de operare.

Command Prompt(Linia de comenzi) O linie de comanda poate fi utila cand interfata grafica nu reuseste sa se incarce in modul "Safe". Poti intra in modul Command Prompt prin apasarea combinatiilor de taste Shift + F5 dupa autotestul de alimentare POST.

My Network Places Este utilizat pentru a vedea imprimante partajate, calculatoare si alte resurse ce sunt conectate la un calculator ce se gaseste intr-o retea.

Taskbar si System Tray

Bara de sarcini(taskbar) este utilizata pentru a evidentia lansarea si monitorizarea aplicatiilor in sistemul de operare Windows. Bara de sarcini este localizata in partea de jos a desktop-ului. Contine meniul de Start si zona de notificare(System Tray). Mai poate contine si o bara de lansare rapida a aplicatiilor(Quick Launch bar). Meniul Start este folosit pentru executia programelor. Zona de notificare a sistemului afiseaza data, ora si alte pictograme.

Start Menu Este localizat in bara de sarcini(taskbar) si este un meniu de lansare a aplicatiilor si a documentelor. Contine de asemenea comenzi pentru executia instrumentelor specifice sistemului de operare, cum ar fi Help, Run si Shut Down. Putem folosi si combinatia de taste Ctrl + Esc pentru a activa meniul Start.

2.Discuri si dosare
Procesul de pornire a sistemului Windows XP 1. Pornirea sistemului si procesul POST In timpul acestei faze , memoria ROM in care se afla BIOS-ul, utilizeaza procesul POST pentru a determina functionarea hardware principala, legata de CPU si memorie. Apoi BIOS-ul scaneaza prezenta adaptoarelor care necesita incarcarea propriului cod binar din ROMBIOS. 2. Initializarea BIOS-ului si recunoasterea sistemului de operare

In timpul acestei faze, BIOS-ul cauta sistemul de operare de pe unitatile sistem, bazandu-se pe configuratia setata in BIOS. BIOS-ul cauta partitia activa pentru Windows XP, care va permite incarcarea sistemului de operare. Pentru a incarca sistemul de operare Windows XP, BIOS-ul necesita ca anumite fisiere sa fie prezente in directorul radacina. Unul dintre acestea este NTLDR. Fisierul NTLDR efectueaza urmatorii pasi pentru a incarca Windows XP:

Urmatorul tabel descrie fisierele sistem utilizate in procesul de pornire a sistemului de operare Windows XP:

Administrarea unitatilor de disc Pentru a instala un sistem de operare pe o unitate hard-disc, va trebui sa partitionam unitatea. Partitiile sunt diviziuni logice sau unitati virtuale pe hard-disc. Aceste partitii sunt segmentate ca partitii primare si extinse. Cele primare sunt impartite la randul lor in partitii logice. Un hard-disc poate avea un numar maxim de 24 de partitii notate cu C pana la Z.

Partitia primara Aceasta partitie stocheaza codul binar necesar unui sistem de operare pentru a putea porni(boot). Partitia primara contine un sector de boot, cunoscut sub denumirea de Master Boot Record(MBR), care specifica adresa sistemului de operare. Partitia care contine MBR este cunoscuta ca partitia activa. Un hard-disc poate avea maxim patru partitii primare. O partitie primara poate fi setata ca o partitie activa, ce informeaza calculatorul sa porneasca sistemul de operare continut in acea partitie.

Partitia extinsa Aceasta partitie este o partitie secundara care poate fi creata dupa ce a fost creata partitia primara a hard-

discului. Partitia extinsa poate fi divizata in 23 partitii logice, avand atribuite litere de la D la Z. Un hard-disc poate avea urmatoarele combinatii de partitii: - Patru partitii primare si nici o partitie extinsa - Trei partitii primare si o partitie extinsa Se poate utiliza programul utilitar FDISK pentru a crea partitii primare si extinse. Administrarea structurii de directoare Un director, cunoscut si cu numele de dosar(folder), este ca un container ce stocheaza fisiere sau alte dosare. Se pot crea sau sterge foldere foarte usor. Fisierele sunt stocate intr-un dosar(folder) si datele sunt stocate intr-un fisier. Pentru a stoca datele intr-un fisier, va trebui sa creezi un fisier si sa atribui un nume la acest fisier. Un nume de fisier poate avea minim un caracter si maxim 255 de caractere, dupa care urmeaza o extensie de trei sau patru caractere.

Urmatoarele elemente sunt asociate cu un fisier: 1. Extensia fisierului

Sistemele de operare utilizeaza extensii de fisiere pentru a identifica tipul de fisiere. De exemplu, Microsoft Excel are fisiere cu extensia .XLS, Microsoft Word utilizeaza fisiere cu extensia .DOC si Windows Help utilizeaza extensia .CHM. 2. Accesul la fisier Utilizati comanda ATTRIB pentru pentru atribute de tip Read, Write si Archive. Se poate utiliza tot comanda ATTRIB pentru a indeparta atributele sistem ale folderelor sau subfolderelor. 3. Criptarea fisierului Utilizeaza criptarea fisierului(encryption) pentru a preveni deschiderea fisierului de catre utilizatorii neautorizati, cand se pastreaza date confidentiale. 4. Compresia fisierului Utilizeaza compresia fisierului daca vrei sa conservi spatiul pe hard-disc.

3.Instalarea componentelor unui sistem de operare

Proceduri de instalare Inainte de instalarea unui sistem de operare, va trebui sa te asiguri ca acel calculator pe care urmeaza sa realizezi instalarea dispune de toate cerintele specifice sistemului de operare respectiv. Poti sa verifici acest lucru analizand documentatia sistemului de operare si cercetand care sunt cerintele hardware minime. Cerinte hardware minime si recomandate

Windows XP suporta maxim 4 GB de memorie RAM.

Metode de instalare a sistemului Windows Inainte de a utiliza un sistem de operare, trebuie mai intai sa-l instalam. Exista mai multe metode de instalare, dupa cum urmeaza: Instalarea de pe CD-ROM

Aceasta metoda iti permite sa instalezi un sistem de operare de pe un CDROM de instalare, care contine fisierele de setare a sistemului de operare Windows. In timp ce incarcam un sistem de operare de pe CD, trebuie sa configurezi ordinea de pornire din BIOS(boot order). Trebuie sa fixezi unitatea CD-ROM ca fiind primul dispozitiv de pornire in setarile din BIOS. Daca BIOS-ul de pe placa de baza nu suporta pornirea de pe CD-ROM, poti porni calculatorul de pe o discheta. Pentru aceasta, va trebui sa configuram unitatea de floppy disc ca fiind primul dispozitiv de pornire. Instalarea de pe retea Metoda instalarii de pe retea iti permite sa instalezi un sistem de operare de pe un calculator conectat la o retea.Calculatorul pe care intentionezi sa instalezi sistemul de operare va trebui sa aiba acces la o retea partajata care sa contina fisierele de setare necesare Windows. Folderul partajat contine fisiere copiate din folderul i386 de pe CD-ROM. Instalarea cu ajutorul imaginii unui disc Poti instala Windows XP pe un calculator cu ajutorul imaginii unui disc. De exemplu, daca doresti sa instalezi un sistem de operare Windows XP pe mai multe calculatoare, cu aceleasi configuratii hardware, poti utiliza imaginea unei unitati de disc. Mai este cunoscuta si ca "duplicatul unui disc". Sistemul de operare Windows XP dispune de un utilitar, numit System Preparation Tool, SYSPREP.EXE. Acest utilitar pregateste un calculator pentru realizarea unei imagini principale a unei instalari deja existente de Windows XP. Acest utilitar, de asemenea, indeparteaza informatiile unice de sistem, cum ar fi: numele calculatorului si identificatorul de securitate(Security Identifier - SSID). Astfel, aceasta informatie unica nu este inclusa in imaginea principala. Imaginea poate fi distribuita de-a lungul altor calculatoare, pe care doresti sa instalezi sistemul de operare Windows XP. Dupa ce un calculator a fost pregatit, prin utilizarea System Preparation tool, va trebui sa folosesti un alt soft, cum ar fi Norton Ghost, pentru a crea imaginea unei unitati de hard-disc. Windows XP nu include nici un utilitar pentru a crea o imagine a unei unitati de disc.

Optiuni de instalare pentru sistemul de operare Va trebui sa luam in considerare urmatoarele optiuni pentru a instala sau a realiza un upgrade la un sistem de operare:

Instalare "cu prezenta", sau "fara prezenta" O instalare "cu prezenta" iti permite sa instalezi sistemul de operare Windows utilizand unitatea CD-ROM. Va trebui sa executi toti pasii manual, introducand informatii, cum ar fi: cheia produsului, zona de timp si configurarile de retea. O instalare "fara prezenta" iti permite sa instalezi Windows XP fara a introduce manual informatii. Creezi un fisier de raspuns, ce contine toate informatiile necesare sistemului de operare Windows XP. Acest fisier de raspuns se realizeaza utilizand utilitarul SETUPMGR.EXE, ce este localizat in folderul Support\Tools pe CD-ROM-ul cu Windows XP. Configurarea retelei Aceasta optiune iti permite sa determini daca optiunile de retea trebuie instalate pe calculator. Poti de asemenea selecta tipul componentelor de retea, cum ar fi protocoalele de retea si serviciile de retea. Tipuri de sisteme de fisiere Optiunea referitoare la tipul de sistem de fisiere iti permite sa selectezi sistemul de fisiere, cum ar fi: FAT 16, FAT 32 sau NTFS. Instalarea Windows XP Pentru a instala Windows XP pe un hard-disc nou, se utilizeaza o unitate CD-ROM pentru ca sistemul de operare sa inceapa instalarea de pe aceasta in mod automat. Utilitarul Setup al Windows XP realizeaza instalarea in patru faze: modul text modul grafic(GUI mode) modul retea setari finale

Faza text Aceasta faza include crearea ordinii de pregatire a discului, cum ar fi pornirea instalarii, partitionarea si formatarea hard-discului. In timpul acestei faze, programul utilitar Setup executa urmatorii pasi: Verifica hardware-ul dintr-un calculator si copiaza fisierele necesare pentru a initia procesul de instalare. In aceasta faza, fisiere necesare, cum ar fi Hardware Abstraction Layer(HAL) si driverele de dispozitiv hardware, sunt incarcate. Utilizatorul este asteptat sa accepte licenta si sa apese tasta F8 pentru a continua instalarea. Apoi, utilitarul Setup afiseaza spatiul nepartitionat de pe hard-disc. Pentru a crea o noua partitie, se apasa tasta C. Se alege marimea partitiei si apoi se apasa tasta Enter. Cand ai creat partitia, selecteaza si partitia pe care Windows XP va fi instalat si apasa Enter. Apoi sa alege sistemul de fisiere, FAT32 sau NTFS.Dupa formatarea partitiei, programul Setup copiaza fisierele de instalare pe hard-disc. Calculatorul va fi repornit pentru a intra in faza grafica(GUI). Faza grafica In aceasta faza, utilitarul Setup executa urmatorii pasi: - Porneste programul de ajutor "wizard" al Windows XP. Starea curenta a instalarii este afisata in panoul din stanga.

- Toate fisierele de care este nevoie pentru a finaliza instalarea sunt copiate. - Toate programele driver pentru dispozitivele atasate la calculator sunt instalate. - Editezi un nume utilizator si un nume de organizatie. - Introduci cele 25 de caractere ale cheii soft a produsului. - Specifici numele calculatorului si parola de administrator, daca este necesar. - Configurezi data si ora.

4.Interfata sistemului de operare Windows

Toate variantele de Windows au cateva aspecte comune legate de caracteristici, fisiere de configurare si moduri de prezentare. Mai intai voi prezenta interfata cu utilizatorul, apoi programele utilitare si in final dosarele(folder) specifice sistemului de operare.
Interfata cu utilizatorul(User interface)

Interfata cu utilizatorul este o interfata grafica(GUI - graphical user interface) si cu ajutorul ei putem sa controlam caracteristicile unui sistem de operare. Una din componentele acestei interfete se refera la folosirea unui sistem de operare de catre mai multi utilizatori. Apare o fereastra de conectare a utilizatorului la Windows, numita Login .

Desktop-ul

Desktop-ul este ca o masa de birou unde se lucreaza intens! Pe masa avem tot ce ne trebuie pentru a indeplini sarcinile de lucru. La fel si pe desktop, avem tot ce ne trebuie pentru a indeplini sarcinile Windows. Astfel, exista pictograme(icons) in partea stanga a desktop si forme grafice diferite in partea de jos a spatiului de lucru. Se pot adauga dosare(folders) si fisiere(files) pe desktop, dar putem de asemenea sa personalizam fundalul(background)prin alegerea unei alte culori sau a unei imagini personale.

Taskbar si Start Menu

Bara de sarcini taskbar este in partea de jos a desktop si include pana la 4 sectiuni distincte. Acestea sunt: - Butonul de Start - Bara de lansare rapida(Quick launch toolbar) - Zona de rulare a programelor - Zona sistem (System tray) Cea mai folosita zona din bara de sarcini este butonul Start. De aici se pot lansa aplicatiile din Windows prin meniul All Programs.

In partea dreapta a barei de sarcini(taskbar) vom observa o zona plina cu pictograme(icons) denumita System tray . Aceste pictograme indica ce programe functioneaza in fundal(background). De obicei este prezenta o pictograma ce indica prezenta sunetului pe acel calculator, apoi o pictograma legata de placa de retea, o pictograma legata de nivelul de incarcare al bateriei, daca este laptop etc.

Aceste indicatoare depind de versiunea de Windows pe care am instalat-o pe calculatorul nostru, de placile instalate si de programele pe care le ruleaza Windows-ul la un moment dat.

In partea stanga, langa butonul de start, se afla bara de lansare rapida(Quick launch toolbar). Aceasta bara ne permite sa lansam programe foarte repede cu un singur click.

My Computer

Aceasta aplicatie furnizeaza acces la toate unitatile de disc, la dosare(folders) si la toate fisierele ce se gasesc pe un calculator. Windows atribuie fiecarui tip de fisier o pictograma distincta. Astfel, pot exista fisiere executabile, cu extensia .exe, dar pot exista fisiere tip text cu extensia .txt, sau cu extensia .doc, sau fisiere ce contin imagini, cu extensia .jpg, sau .png.

Pentru a vizualiza in diferite moduri dosarele si fisierele dintr-o unitate de disc, putem sa alegem din optiunile corespunzatoare ferestrei Folder Options .

Windows Explorer

Aceasta aplicatie ne ajuta sa vizualizam dosare si fisiere, dar este distincta de My Computer. Informatia este afisata in doua panouri distincte.

My Documents

Windows furnizeaza un dosar(folder) special denumit My Documents. Deoarece utilizatorii de multe ori uitau unde au salvat documentele, cautand prin tot spatiul de stocare, Microsoft a inaugurat un nou loc de stocare, denumit My Documents. Aici pot fi salvate toate documentele, indiferent de programul utilizat pentru realizarea lor. La randul lui, acest folder are subfoldere care poarta denumiri asemanatoare: My Pictures, My Music, My Videos.
Recycle Bin In Windows, un fisier nu este sters cand utilizam comanda Delete. Informatiile sunt inca pastrate intr-un dosar numit Recycle Bin. Fisierele sterse stau in Recycle Bin pana cand este utilizata comanda Restore, care reface informatiile sau pana cand este utilizata comanda Empty Recycle Bin. In acest caz datele sunt sterse definitiv din calculator. Taste speciale(Hot Keys)

Windows are un set de combinatii de taste care iti permit sa mergi direct la un anumit program sau loc de pe spatiul de stocare.

Taste functionale F1 - Help F2 - Rename F3 - Meniul Cautare(Search) F4 - Deschide optiunile pentru bara de adrese F5 - Reincarcarea ferestrei curente F6 - Deplasarea printre selectii in fereastra curenta F 10 - Activarea optiunilor pentru bara de meniuri Combinatii de taste populare CTRL - ESC Deschiderea Meniului Start ALT - TAB Comutare intre programe ce ruleaza ALT - F4 Iesirea dintr-un program CTRL - Z Stergerea ultimei comenzi CTRL - A Selectarea tuturor obiectelor din fereastra curenta SHIFT-DELETE Stergerea permanenta a obiectelor sau fisierelor SHIFT F10 Deschiderea unui meniu scurtatura(shortcut menu) pentru pentru obiectul selectat ALT ENTER Se deschide fereastra cu Proprietatile obiectului selectat ALT SPACE Se deschide meniul sistem pentru o fereastra

5.Utilitare Windows
Sistemul de operare Windows furnizeaza unui tehnician un numar impresionant de utilitare, ce pot configura sistemul de operare, optimiza setarile si instala dispozitivele hardware. Ideea principala se bazeaza pe gasirea acestor instrumente utilitare. Click dreapta (Right Click) Windows fiind un sistem de operare bazat pe interfata grafica, va acoperi ecranul cu ferestre, pictograme, meniuri, liste de fisiere. Toate acestea vor fi active la actionarea mouse-ului. Orice lucru pe care il observam pe desktop poarta numele de obiect. Pentru a deschide un obiect in Windows, efectuam click dublu pe el. Daca dorim sa schimbam ceva la un obiect, efectuam click dreapta asupra lui. Astfel, va apare un meniu, cu mai multi itemi. Functioneaza asupra oricarui obiect in Windows. In functie de obiectul asupra caruia efectuam click dreapta, vor apare si itemii corespunzatori. Dar aproape la orice obiect, daca apasam click dreapta, vom obtine un item tip Properties. Orice obiect in Windows are proprietati.

Control Panel Acest program utilitar este raspunzator pentru majoritatea aspectelor legate de mentenanta, upgrade si configurare a Windows-ului. Este primul set de instrumente pe care un tehnician trebuie sa il aiba in vedere. Un numar mare de programe, numite applets se gasesc in Control Panel. Cele mai importante appleturi sunt Display, Add or Remove Programs si System

Device Manager Acest program utilitar ne permite sa examinam si sa configuram toate dispozitivele hardware si driverele corespunzatoare din Windows. Exista mai multe metode de acces la Device Manager. Aceasta aplicatie afiseaza fiecare dispozitiv recunoscut de Windows intr-o anumita categorie, numita type . Daca apare o problema, aceasta este semnalata prin semnul exclamarii ! Putem de asemenea sa realizam un update la un anumit driver de dispozitiv.

System Tools

Alte instrumente utilitare sunt in System Tools. Unele din cele mai cunoscute sunt: System Information si Disk Defragmenter.

Activare Windows Windows a introdus o schema de protectie a copiilor, numita activare. Activarea este un proces prin care se transmite firmei Microsoft un cod unic generat de calculator, bazat pe numarul de identificare a sistemului de operare si pe unele elemente hardware(modelul CPU, marimea memoriei RAM etc). Aceasta activare este realizata prin telefon sau prin Internet.

Backup Acest program utilitar realizeaza copii de siguranta pentru a salva datele din fisiere sau dosare(foldere). Aceste copii de siguranta sunt salvate pe CD-uri, memorii stick etc.

Character Map Daca suntem in mijlocul editarii unui document Word si ne lovim de asa numitele caractere speciale(unicode characters), atunci vom folosi Character Map . Exemple de caractere speciale:~,@,#.

Disk Cleanup Acest program este foarte util in momentul cand hard-discul incepe sa se umple si este nevoie urgenta de spatiu. Sterge fisierele ce nu sunt utilizate prea des sau de care nu este neaparata nevoie. In Windows XP,

acest program utilitar porneste automat daca spatiul pe disc scade sub 200 MB.

Disk Defragmenter Este utilizat din cand in cand pentru a re-aranja informatia in ordinea initiala pe disc. In timp fisierele sunt citite din mai multe locuri, astfel viteza calculatorului scade. Cand se utilizeaza acest program, atunci un fisier este citit doar dintr-un singur loc, informatia pe spatiul de lucru fiind organizata in ordine, fisier dupa fisier, program dupa program.

Files and Settings Transfer Wizard(doar pentru XP) Acest program ne ajuta in momentul in care dorim sa trecem de la un sistem de operare mai vechi la un sistem de operare mai nou. Vom avea nevoie sa salvam informatiile vitale de pe calculator. Acest utilitar poate salva doar fisierele si folderele aflate pe desktop si de asemenea setarile si configuratiile programelor Internet Explorer si Outlook Express.

C.Retele de calculatoare

C.1.Intelegerea retelelor C.2.Modele de retea C.3.Tipuri de retele C.4.Topologii de retea

C.5.Retele - Generalitati C.6.Activitatea de invatare 1 - Retele C.7.Activitatea de invatare 2 - Retele

C.1.Intelegerea retelelor de calculatoare

Chiar cineva care este nou in domeniul calculatoarelor, a experimentat conceptul de baza al retelelor. Este diferenta dintre a sta singur si a fi parte a unui grup. Retelele sunt sisteme ce sunt interconectate intr-un anumit mod si furnizeaza o metoda de comunicare. Daca va ganditi la propria voastra experienta, probabil ca ati fost in retea cu un grup de colegi. Astfel, ati avut o metoda de a schimba informatii si posibil sa fi deschis o cale de a accesa resurse importante. Calculatoarele sunt la fel. Ele pot fi de sine statatoare sau fac parte dintr-o retea de calculatoare.

O retea de calculatoare exista cand doua sau mai multe calculatoare sunt conectate impreuna, in felul acesta li se permite sa partajeze(sa puna in comun) date, echipamente si alte resurse. Daca nu sunt resurse de impartit, atunci realizarea unei retele nu are nici un scop. Prin utilizarea unei combinatii de software si hardware, calculatoarele vor avea o functionalitate crescuta. Astfel, vor putea sa: - transfere date intre ele - salveze si sa acceseze fisiere de pe acelasi hard-disk sau alte dispozitive de stocare - partajeze imprimante, scanner, modemuri si alte dispozitive periferice - permita mesajelor sa fie transferate via email, mesaj imediat si alte tehnologii Cu toate ca retelele pot avea functii similare, ele pot fi diferite, asa cum si grupurile de oameni sunt diferiti. Retelele sunt caracterizate de un numar de factori. Cateva din elementele ce definesc o retea sunt : - Hardware-ul, care include componentele fizice ale unui calculator sau retea, cum ar fi placa de retea(NIC), ce permite calculatoarelor sa transmita si sa receptioneze date pe retea. Alta categorie de hardware va include rutere, comutatoare(switches) si distribuitoare, care transfera datele spre alte calculatoare sau retele - Mediul, care este constituit din cabluri sau tehnologii wireless si care transporta datele prin retea - Protocoalele, care sunt seturi de reguli ce controleaza cum sunt datele transmise intre calculatoare. Cel mai popular dintre ele este protocolul utilizat pe Internet, Transmission Control Protocol / Internet Protocol (TCP/IP)

- Topologiile, care reprezinta forma unei retele. Defineste modul cum reteaua este proiectata si descrie cum calculatoarele sunt conectate fizic impreuna - Tipul de retea, care defineste marimea retelei si intinderea in interiorul unei zone geografice - Modelul de retea, care determina nivelul de securitate disponibil pe retea si componentele de care este nevoie pentru a conecta calculatoarele impreuna - Accesul, care determina cine poate utiliza reteaua si daca caracteristicile retelei sunt disponibile pentru utilizare publica sau sunt private - Sistemul de operare in retea - Network Operating Systems (NOS) cum sunt Windows, NetWare si Linux. Un sistem de operare poate fi utilizat pentru un server, care este un calculator ce furnizeaza servicii spre multe calculatoare, sau instalat pe calculatoare care sunt gestionate de utilizatori individuali ai reelei. In anumite situatii, cum este cazul Novell NetWare, este nevoie de soft aditional pentru calculatoarele client ce utilizeaza serverul respectiv. - Alte softuri si servicii, cum ar fi acces la situri interne Web, email, baze de date si asa mai departe. Deoarece sunt asa de multe componente care formeaza o retea, acesti factori influenteaza proiectarea retelelor. Retelele pot utiliza diverse protocoale, topologii si alte elemente care le fac unice. Aceasta inseamna ca poti privi la doua retele care se afla in doua locatii diferite si de asemenea retelele sa fie complet diferite. Totusi, exista si asemanari la aceste retele diferite. In toate cazurile, un calculator este configurat pentru a utiliza reteaua (sau prin configurarea sistemului de operare ori instalarea softului client) si are un dispozitiv capabil sa transmita si sa receptioneze date, cum sunt placa de retea sau modemul. Utilizand un protocol ca TCP/IP, calculatorul comunica cu alte calculatoare si trimite date prin mediu spre un dispozitiv (cum ar fi un distribuitor, ruter sau comutator) care va trimite datele la destinatie (cum ar fi alt calculator sau dispozitiv, ca imprimanta). Cu toate ca specificatiile pot fi diferite, aspectele de baza ale unei retele raman aceleasi. Cum se conecteaza calculatoarele impreuna, asa pot fi conectate si retelele. O retea de retele exista cand doua sau mai multe retele sunt conectate impreuna. Prin conectarea retelelor impreuna, diferite afaceri sau locatii pot partaja date intre sistemele lor.

Aceasta retea de retele este importanta in organizatiile unde partajarea (punerea la un loc) informatiilor este vitala pentru functionarea operativa a companiei respective. De exemplu, politia poate avea o retea de calculatoare in masinile lor, care se conecteaza la o retea de calculatoare localizate in statiile de politie. Daca esti oprit de o maina a politiei, ofiterul poate sa verifice numarul de inmatriculare al masinii prin intermediul calculatorului din masina lui. Acest calculator va fi conectat la un server utilizat de o retea de masini si apoi cererea va fi trecuta la un server din alta retea, care este utilizata de alti membri ai organizatiei, cum ar fi departamentul de inregistrari. Daca este ceruta o informatie suplimentara, acea cerere poate fi trimisa la o retea care poate se gaseste in alt judet sau departament. Astfel, prin legatura dintre retele, se poate afla daca masina este furata, daca a fost folosita intr-un act criminal sau cel ce detine masina este un individ periculos, sau cautat. Cum probabil ati si ghicit, datorita numelui, cea mai mare retea de retele este Internetul. S-a nascut in anul 1969, ca un proiect al departamentului de aparare al SUA, pe timpul razboiului rece. Scopul a fost sa se construiasca o retea care sa reziste unui razboi nuclear. Orice parte a acestei retele daca era distrusa, celelalte parti trebuiau sa functioneze. Initial au fost conectate 4 universitati. De-a lungul anilor, folosind protocolul TCP/IP, retele suplimentare au fost adaugate. Astazi, sute de milioane de calculatoare si retele sunt conectate la Internet, realizandu-se astfel o metoda de comunicare fundamentala si schimbul de date intre calculatoare.

Retele conectate intre ele, utilizate de corporatii si Internetul nu trebuiesc confundate cu Intranetul. Intranetul utilizeaza aceeasi tehnologie si caracteristicile Internetului, cum ar browsere de Internet, situri Web etc. Acest lucru permite utilizatorilor unei retele sa vada documente, sa distribuie date, sa partajeze informatii despre angajati, acces la baze de date partajate, programe online si alte componente care sunt dorite de organizatia respectiva. Diferenta majora care este intre Intranet si Internet consta in faptul ca Intranetul este utilizat intern. In timp ce Internetul este public si permite utilizatorilor sa vada pagini Web si alte resurse, Intranetul este privat si disponibil doar angajatilor companiei respective.

C.2.Modele de retea

Modelul de retea pe care il alegi va afecta proiectarea intregii infrastructuri a retelei si cum va fi ea administrata. In functie de modelul sau modelele utilizate, reteaua poate avea un impact asupra locatiei calculatoarelor, cum utilizatorii acceseaza resursele si numarul de calculatoare si tipurile de sisteme de operare necesare. Modelele disponibile din care putem alege sunt: Modelul Modelul Modelul Modelul centralizat descentralizat(distribuit) peer to peer client-server Modelul centralizat Cand este utilizat un model centralizat de retea, resursele de retea sunt localizate si administrate central. Aceasta abordare permite administratorilor de retea sa aiba un acces mai bun la echipamente si un control bun asupra problemelor de securitate. Totusi, deoarece responsabilitatea pentru administrarea acestor resurse ii revine doar administratorului de retea, sarcinile de lucru cresc destul de mult.

Un model centralizat va afecta locatia fizica a serverelor si a altor resurse din retea. Serverele sunt calculatoare ce accepta cereri de la calculatoare

client (pe care utilizatorii lucreaza) si furnizeaza servicii si resurse la care clientul are acces la utilizare. Serverele dedicate in general au hard-discuri cu spatiu de stocare mare si memorie mare. De asemenea au procesoare rapide fata de cele ce se gasesc pe statiile de lucru. Cand se utilizeaza un model centralizat, aceste servere sunt in general localizate intr-un loc central, securizat, cum ar fi camere dedicate serverelor. Aceste camere securizate pot depozita de asemenea si alte resurse ca rutere, comutatoare, firewalls, servere Web, plottere si alte dispozitive. Deoarece aceste resurse sunt tinute intr-o locatie centrala, este nevoie de munca suplimentara pentru a le gestiona.De exemplu, sa spunem ca exista o imprimanta care este tinuta in acea camera a serverului. De fiecare data cand o persoana are nevoie sa tipareasca un document la imprimanta, va trebui sa i se dea aceasta permisiune. Cineva din conducerea IT va trebui sa intre in camera securizata si sa obtina documentul tiparit. Apoi este nevoie sa inlocuim tonerul sau sa adaugam hartie pentru imprimanta. Deci, intr-un model centralizat, administrarea resurselor este de asemenea centralizata.

Chiar daca avem scenariul anterior, intr-un anumit fel, gestionarea resurselor poate fi mai usoara cu acest model. Prin tinerea acestor resurse intr-o singura locatie, un administrator de retea poate usor sa schimbe benzile cu acele copii de siguranta, sa inlocuiasca hard-discuri sau sa rezolve alte probleme ce apar.

Sa ne imaginam ce probleme ar aparea daca am avea aceste servere in birouri din diverse regiuni sau orase. Va trebui sa facem cate o vizita de fiecare data cand o banda magnetica va trebui schimbata, de exemplu. Prin tinerea resurselor la un loc, mai putina munca este necesara pentru administrarea lor.

In functie de necesitatile unei organizatii, modelul de retea centralizat poate de asemenea sa insemne ca este nevoie de putine servere sau alte dispozitive. Decat sa existe in fiecare cladire cate un server propriu, utilizatorii pot sa-si salveze munca depusa intr-un server dedicat aflat intro locatie centrala. Acest lucru permite ca toate fisierele tuturor sa fie stocate pe unul sau mai multe servere. Astfel, toata activitatea utilizatorilor poate fi pastrata intrun mod securizat si regulat realizandu-se copii de siguranta. Modelul descentralizat(distribuit) Cand este utilizat un model descentralizat, resursele retelei sunt distribuite in diferite zone ale retelei si administrarea este imprtita prin alegerea responsabilitatii pentru fiecare administrator de sistem sau pentru utilizatori individuali. De exemplu, imprimantele pot fi dispersate prin toata organizatia, cu manageri la fiecare birou responsabili cu atribuirea permisiunilor pentru conturile de utilizator ce pot folosi imprimantele. Prin impartirea responsabilitatii in acest fel, anumite resurse pot fi acum conduse de alti

membri ai organizatiei.

Un model de retea descentralizat are o mare varietate de servere, echipamente si alte resurse distribuite in zona geografica corespunzatoare. Chiar daca un administrator de retea le poate accesa prin intermediul retelei, totusi aceste componente ale retelei nu sunt accesibile fizic. Prin urmare, un administrator de retea trebuie sa se bazeze pe oamenii care sunt desemnati ca si administratori de retea in acele locatii. Acesti oameni trebuie bine instruiti pe acele sisteme si destul de responsabili sa ia in considerare serios problema securitatii. Daca nu se intampla asa, ceva simplu de genul schimbarii unei benzi magnetice poate fi problematica sau chiar dezastroasa. Chiar daca o organizatie, initial decide sa aiba o retea centralizata, descentralizarea poate fi singura optiune viabila daca costurile sau alte probleme intervin. De exemplu, daca o companie are o legatura de viteza mica intre cladirile ei, utilizatorii pot considera ca operatiunile de salvare a datelor pe server sau accesarea resurselor se face incet. O solutie poate fi sa punem un server in fiecare imobil. Astfel, utilizatorii se pot conecta rapid, pot accesa datele rapid prin intermediul serverului apropiat de ei. Prin distribuirea serverelor, in acest exemplu, performanta retelei se va imbunatati, deoarece utilizatorii nu mai trebuie sa se autentifice prin intermediul legaturii lente corespunzatoare serverului central.

Peer to peer Acum multi ani, multe calculatoare dintr-o retea nu erau asa de puternice. Hard-discurile, memoria, imprimantele si alte componente care formau un sistem de calcul, erau scumpe. Astfel, se simtea nevoia unor servere dedicate, pe care celelalte calculatoare puteau stoca date si accesa diverse resurse. Aceste calculatoare dispuneau de memorie suplimentara, spatiu de stocare si putere de procesare. Pe masura ce tehnologia progreseaza, statiile utilizatorilor devin foarte puternice, cam cum erau serverele acum cativa ani. De aceea, pentru retele mici, solutia peer to peer este o solutie viabila.

Intr-o retea peer to peer, calculatoarele din retea se comporta intr-un mod asemanator. Fiecare statie de lucru furnizeaza acces la resurse si la date. Acesta este un tip simplu de retea, unde calculatoarele sunt in stare sa comunice unul cu celalalt si sa imparta cu ceilalti ceea ce este in calculator sau atasat calculatorului respectiv. Este cel mai usor tip de arhitectura de retea ce poate fi construita. Utilizatorii individuali au responsabilitati privind cine poate folosi resursele si datele de pe calculatorul lor. Sisteme de operare ca Windows 2000 Professional si Windows XP, permit crearea de conturi de utilizator, care vor fi folosite cand alti utilizatori se conecteaza la un anumit calculator. Conturile, parolele si permisiunile vor fi salvate intr-o baza de date locala. Aceste baze de date se folosesc pentru a determina ce poate cineva sa faca daca se conecteaza la calculatorul tau, de exemplu. Astfel, un cont de utilizator poate permite unui utilizator sa trimita o lista cu locuri de munca

spre imprimanta ta, in timp ce un alt cont de utilizator poate permite accesarea unor fisiere aflate in anumite directoare, dar nu sa tipareasca. Deoarece retelele peer to peer sunt in general mici, crearea unei retele de acest gen este la fel de simplu ca si la instalarea placilor de retea in fiecare calculator. Se ataseaza un capat de cablu la placa de retea si se conecteaza celalalt capat la un distribuitor(hub) sau ruter. Daca este creata o retea wireless, atunci nu este nevoie nici de cabluri. Aveti nevoie doar de adaptoare wireless si un ruter wireless. Odata ce este terminata instalarea hard, fiecare calculator este configurat pentru a utiliza placa de retea instalata. Un protocol este configurat pentru a permite comunicarea dintre calculatoare. Cand sunt utilizate calculatoare cu Windows XP, exista un program wizard de ajutor, care ne conduce pas cu pas prin procesul de configurare. O problema importanta la retelele peer to peer este securitatea. Fiecare calculator aflat in acest tip de retea poate permite sau nu accesul altor utilizatori, atat timp cat datele si resursele sunt controlate pe fiecare PC. De exemplu, un utilizator poate partaja un folder pe calculatorul sau. Astfel li se permite altor utilizatori sa acceseze fisierele din acel folder. Deoarece utilizatorii pot avea abilitatea de a controla accesul la fisierele si resursele de pe calculatorul propriu, administrarea retelei nu este controlata de o persoana. Totusi, problemele pot exista cand utilizatorii permit accesul la date si resurse in functie de o anumita prietenie in loc de nevoia unei persoane de a-si realiza sarcina data. De aceea, retelele peer to peer sunt utilizate in general in situatii unde securitatea nu este o asa mare preocupare, cum ar fi retelele de acasa sau afaceri foarte mici.

Modelul Server-Client Daca ne uitam la modelul peer to peer, observam ca un calculator emite o cerere de a citi date sau alte servicii de la alt calculator. Se comporta ca un client, in timp ce calculatorul celalalt, care furnizeaza datele sau serviciul respectiv, se comport ca un server. Aceste roluri sunt cam obscure, deoarece fiecare din aceste calculatoare poate fi si client si server.

In modelul server-client, aceste roluri sunt clarificate, deoarece modelul implica servere dedicate care furnizeaza servicii cum ar fi partajarea fisierelor, a imprimantelor si a datelor pentru clienti, fara a fi nevoie de o cerere similara din partea lor.

Modelul server-client consta din calculatoare performante servind clienti intr-o retea. Serverele furnizeaza clientilor servicii specifice in functie de cerere. Acum cativa ani, fiecare server realiza un singur rol, cum ar fi: Server de fisiere permite clientilor sa salveze datele in dosare(folder) pe hard-discul sau Server de imprimanta sarcinile de lucru sunt directionate spre imprimante specifice Server de aplicatii permite clientilor sa ruleze anumite programe pe server si accepta utlizatori multipli pentru aplicatii comune pe retea Server de baze de date permite clientilor autorizati sa vada, sa modifice si/sau stearga date dintr-o baza de date comuna Astazi, calculatoarele sunt mult mai puternice si sistemele de operare in retea sunt mult mai eficiente, deci fiecarui server i se pot atribui diverse roluri. De exemplu, un server poate fi un Server Web pentru un Intranet local, dar de asemenea poate permite utilizatorilor sa acceseze o baza de date si sa stocheze fisiere intr-o zona a hard-discului sau. Serviciile furnizate de server vor fi diferite, depinde de cum a fost configurata reteaua si ce a fost instalat.

Softul care este instalat, de obicei dicteaza rolul pe care un server poate sa-l ia. Primul lucru de care are nevoie un server este un sistem de operare pentru retea cum sunt Windows NT, Windows 2000 Server, Windows 2003 Server, Unix/Linux, sau Novell NetWare. Acest sistem de operare pentru server furnizeaza caracteristici specifice pentru a servi clientii si poate raspunde mai eficient la un numar mare de cereri ale clientilor. Sistemele de operare standard, cum ar fi Windows 9x, NT Workstation, Windows 2000 Professional, sau Windows XP, nu pot face fata la cerintele de retea.

Odata ce un calculator performant pe post de server are sistemul de operare pentru retea instalat, serviciile furnizate de acesta trebuiesc configurate si alte programe s-ar putea sa fie nevoie sa fie instalate. Multe din functiile serverului sunt dependente de softul instalat pe acesta. De exemplu, un server care se comporta ca un server SQL este un server de baze de date, dar trebuie sa aiba un program instalat, cum ar fi Microsoft SQL Server. In acelasi mod, un server Web pe un server cu sistem de operare Windows Server 2003, va trebui sa aiba serviciul de informatii pe Internet (IIS - Internet Information services) configurat. Prin instalarea unui soft pentru server, definesti rolul pe care serverul il va juca in reteaua ta. In timp ce un server dedicat poate juca multe roluri, va trebui sa determinam daca nu cumva sarcina pentru el este prea mare si astfel performantele vor scade.

Cateva servicii furnizate de server ar putea fi accesate frecvent, astfel se creaza o sarcina mare de lucru pentru server. Decat sa solicitam un server prin multitudinea de sarcini, mai bine serverul sa fie dedicat pentru a executa un singur rol sau un numar scazut de roluri. De exemplu, un server de email poate fi accesat frecvent de utilizatorii din retea care vor sa-si verifice mesajele. Pentru ca este utilizat asa des, multe organizatii au un singur server ce executa acest rol. Astfel se previne incetinirea lui sau chiar blocajul. In acelasi fel, daca serviciul de server Web este esential pentru o afacere care vinde produse pe Internet, acel server va fi dedicat numai pentru acest rol. Cu cat un server este dedicat unei functii specifice, sau unui numar limitat de functii, cu atat mai bune sunt performantele lui. Apoi, daca serverul cade, nu se blocheaza accesul la toate informatiile posibile, serverul fiind specializat doar pe un serviciu, sau functie.

C.3.Tipuri de retele

O reea poate fi intr-o singura cladire, sau un numar de calculatoare conectate impreuna acoperind o zona geografica intinsa. Pentru a clasifica sfera de intindere a unei retele, termeni diferiti au fost creati : Retea Retea Retea Retea Retea Retea locala (LAN Local Area Network) intinsa (WAN Wide Area Network) metropolitana (MAN Metropolitan Area Network) de stocare zonala (SAN Storage Area Network) personala (PAN Personal Area Network) pentru campus (CAN Campus Area Network) LAN i WAN Retelele locale(LAN) si cele intinse (WAN) au fost primele tipuri de retele ce au fost clasificate dupa suprafata acoperita si de asemenea se face referire cel mai des la acest tip de retele. In timp ce fiecare din aceste

nume se refera la o suprafata, o suprafata exacta nu a fost stabilita cu exactitate. Desi organizatia IEEE defineste o retea locala ca intindere pana la 4 km, nimeni nu ne va acuza daca o facem ceva mai mare. Retelele LAN sunt limitate la o anumita distanta, in timp ce retelele WAN sunt mai largi decat LAN. Cum se distinge o retea LAN de una WAN in termeni de suprafete nu se poate spune cu exactitate.

Retelele locale LAN sunt mici pana la medii ca marime. Acestea conecteaza in general dispozitive de retea, care nu se gasesc la mai mult de cativa km unul de altul. Acestea includ retele ce au fost instalate in case, birouri, o intreaga cladire, un campus sau un grup de cladiri apropiate. In concluzie, daca poti sa te deplasezi pe jos sau sa conduci o masina cateva minute in interiorul acelei retele, atunci esti in preajma unei retele locale LAN. Un alt mod de a caracteriza o retea LAN se refera la proprietarul ei. Tipic, reteaua este detinuta de o singura persoana sau organizatie si este administrata de o persoana sau un grup de persoane. De exemplu, reteaua de acasa este o retea LAN, pentru ca este detinuta de tine si este condusa de tine.In acelasi fel, o companie mare cu mai multe cladiri intr-o anumita regiune, care are o retea condusa de un administrator sau de un departament IT, poate fi de asemenea o retea LAN. Daca privim retelele LAN in acest fel, putem observa ca cele mai multe retele sunt de fapt retele locale LAN. Retelele WAN pot avea o intindere geografica mare si conecteaza impreuna diferite retele LAN utilizand solutii de viteza mare sau linii

telefonice. O retea WAN poate conecta retele LAN aflate in orase diferite, in regiuni diferite sau chiar in tari diferite. Prima retea WAN, numit ARPANET, a conectat retelele LAN de la cateva institutii din orase diferite. Peste timp, numarul calculatoarelor si al retelelor conectate a crescut pana a ajuns la ceea ce numim astazi Internet.Prin interconectarea retelelor LAN impreuna, ele au devenit parti ale unei retele WAN. Cand privim retelele WAN, proprietatea nu este un factor definitiv. Retelele WAN sunt adesea mentinute si conduse de catre mai multe organizatii. Fiecare retea LAN care este parte a unei retele WAN, poate fi condusa de departamente individuale sau IT. Acesti administratori mentin conexiunea cu celelalte retele LAN, sau inchiriaza parti de retea din afara pentru a executa acea functie. De exemplu, in cazul Internetului, poti sa mentii reteaua de acasa, dar inchiriezi un serviciu de internet(ISP) pentru a mentine conexiunea cu World Wide Web. In acelasi fel, o companie cu birouri in diferite orase, poate inchiria de la compania de telefonie o linie telefonic, ce conecteaza retelele impreuna.

Un mod de a intelege efectiv cum o retea locala este in legatura cu o retea

intinsa, este sa privim la modul cum sunt conectate si cum sunt trimise datele. Acest lucru poate fi diferit de la o organizatie la alta. Astfel, exista cateva cai diferite de a prelua date de la o retea WAN pentru o retea LAN: Modem permite conectarea la alte calculatoare si dispozitive utilizand linii telefonice. In general, cand se mentioneaza un modem, se refera la un modem prin dial-up( in opozitie cu modemurile digitale mentionate mai jos). Acest tip de conexiune este lenta si permite conexiuni la maximum 56 kbps (56 000 de biti pe secunda pot fi trimisi sau receptionati) ISDN (Integrated Services Digital Network) datele se transmit pe liniile telefonice, dar la viteze mai mari, pana la 128 kbps, dar in medie 64 kbps utilizand un modem sau ruter DSL (Digital Subscriber Line) trimite date pe liniile telefonice la viteze incepand de la 1,5 Mbps (1,5 milioane de biti pe secunda), utilizand un ruter sau un modem digital si linii telefonice configurate Cablu datele se transmit pe linii de cablu utilizand aceleasi linii utilizate de televiziunea prin cablu la viteze de pana la 1,5 Mbps Satelit datele se transmit spre un satelit la viteze de 400 kbps T1 si T3 conexiuni dedicate, care furnizeaza viteze extrem de mari. T1 are viteze de 1,544 Mbps, in timp ce T3 are viteze de 3 Mbps pana la 44,736 Mbps

Pentru a ilustra relatia ce exista intre retelele LAN si WAN, sa privim o situatie destul de familiara: trimiterea unui email la o alta persoana. Utilizand programul de email de pe calculatorul tau, vei realiza click pe butonul Send si datele (emailul tau) vor fi trimise spre dispozitivul responsabil de trimiterea lui pe Internet. Astfel incepe un proces, care va transfera email-ul printr-un numar de dispozitive si posibil cateva retele LAN si WAN. Daca ai un cont de dialup la Internet, dispozitivul poate fi un modem standard. Daca ai o retea LAN acasa, email-ul poate fi trimis prin intermediul unei placi de retea.

Cand o retea este creata, doua sau mai multe calculatoare sunt conectate impreuna. Intr-o retea LAN, aceste calculatoare sunt in aceeasi zona, sau in aceeasi camera. Fiecare calculator are instalata o placa de retea, care transmite si receptioneaza date printr-un cablu sau utilizand tehnologii wireless. Cand datele sunt trimise prin placa de retea, sunt impartite in parti mai mici, numite pachete, care pot fi trimise mai eficient pe retea. Daca veti utiliza tehnologia DSL, aceste pachete vor fi transmise de la reteaua ta de acasa spre un ruter (sau alt dispozitiv terminal), care este utilizat pentru a se realiza conexiunea cu un furnizor de internet ISP. Cateva din aceste dispozitive vin cu functii de distribuitor(hub) sau comutator(switch). Astfel se permite conectarea mai multor dispozitive la un LAN impreuna. Daca conexiunea se face cu ajutorul unui cablu, un capat al cablului se introduce in placa de retea, iar celalalt se introduce in ruter. Datele sunt trimise prin cablu cu informatii despre destinatie, iar ruterul determina daca aceste informatii sunt pentru un calculator din reteaua LAN, sau trebuie sa fie trimise spre furnizorul de servicii de Internet(ISP), care furnizeaza DSL pentru tine. Dar cand trimiti un email spre cineva, care nu este in reteaua ta locala, ruterul va utiliza conexiunea DSL pentru a trimite email-ul tau de la reteaua ta LAN catre reteaua LAN a furnizorului de Internet (ISP). Astfel, mesajul email a trecut cu mult peste granita retelei tale locale LAN si a ajuns intr-o retea WAN.

Cand ISP-ul primeste email-ul tau, de asemenea se uita sa vada care este destinatia datelor. Fiindca furnizorul de Internet este de asemenea intr-o retea LAN, cauta sa vada daca nu cumva email-ul este adresat unei persoane care foloseste tot serviciul lor de email, deci un calculator din reteaua lor. De moment ce trimiti email-ul la cineva care are alt furnizor de Internet (ISP), va trimite email-ul pe Internet, care este o retea uriasa WAN. Serverul furnizorului ISP corespunzator adresei de destinatie va receptiona email-ul. Cand furnizorul de servicii pentru Internet receptioneaza datele, va stoca email-ul trimis de tine pe serverul sau de email. Daca prietenul caruia ii trimiti email-ul se va conecta la serverul furnizorului sau de Internet(ISP) si va dori sa-si citeasca mesajle, va observa si noul mesaj primit de la tine! Datele vor fi iarasi impartite in pachete si trimise pe linia telefonica pentru ca prietenul tau sa primeasca datele corecte. Pachetele vor fi reasamblate si afisate in programul de email al sau. Dupa cum poti observa din acest exemplu, exista multe tipuri de retele LAN si WAN prin care pot trece datele. O retea LAN poate fi compusa dintr-un numar de calculatoare care sunt conectate impreuna, pe cand o retea WAN poate fi larga cat Internet-ul, sau mica cat doua retele LAN: a ta si a furnizorului tau de Internet(ISP), interconectate prin rutere. In fiecare caz, reteaua LAN este constituita din calculatoare care fac parte din aceeasi retea si reteaua WAN consta din mai multe retele LAN dispersate geografic si interconectate. Reteaua MAN(Metropolitan Area Network) Exista si alti termeni pentru a categorisi o retea. O retea MAN reprezinta o retea ce are o intindere de marimea unui oras.

De exemplu, daca locuiesti intr-un oras mic si reteaua ta LAN este conectata cu o alta retea LAN aflata intr-un oras vecin apropiat, atunci poti considera ca este o retea MAN. Cand retelele LAN sunt conectate impreuna la viteze mari peste teritorii apropiate(cum ar fi cateva cladiri intr-un oras, o regiune sau judet), atunci putem vorbi de o reea MAN. Organizatia stiintifica IEEE defineste o retea MAN, ca avand o acoperire geografica de 50 km sau mai putin in diametru. Reteaua MAN face parte totusi dintr-o retea WAN mai intinsa ca suprafata.

Reteaua SAN(Storage Area Network) O retea SAN este o retea de stocare si este utilizata pentru a conecta dispozitive de stocare impreuna, utilizand conexiuni de viteza mare. Este un segment al unei retele si permite dispozitivelor de memorare sa fie accesate de calculatoare in interiorul unei retele LAN sau WAN. Aceste dispozitive de stocare sunt alcatuite din hard-discuri (sau alte metode de memorare a datelor) si permit utilizatorilor retelei sa vada si/sau salveze date intr-o locatie centrala.

Reteaua PAN(Personal Area Network) O retea PAN este o retea wireless (fara fir), care permite dispozitivelor sa schimbe informatii cu calculatoarele. PDA-uri (Personal Digital Assistant), telefoane mobile, si alte dispozitive portabile, care suporta aceasta tehnologie, au un transmitator fara fir in interiorul lor. Cand sunt la o anumita distanta de un receptor, care este instalat pe calculator, datele pot fi schimbate intre calculator si dispozitiv. Utilizand un PAN, putem sa realizam anumite actiuni, cum ar fi un update la un calendar intr-un PDA, sau un update la o agenda intr-un telefon mobil, precum si alte sarcini suportate de dispozitive.

Reteaua CAN(Campus Area Network) O retea CAN se refera la o serie de retele LAN care sunt interconectate si se gasesc in cladiri apropiate. Acesta este un tip comun de retele care se foloseste in organizatii cu facilitati asemanatoare, cum ar fi un campus studentesc. Este mai mare ca intindere decat o retea LAN, dar mai mica decat o retea MAN.

C.4.Topologii de retea

Topologia unei retele se refera la amplasarea sau dispunerea fizica a calculatoarelor, distribuitoarelor, ruterelor, cablurilor si a altor componente. Furnizeaza o harta ce arata unde sunt componentele si cum este configurata reteaua. In timp ce retelele sunt adesea unice, topologia fiecarei retele are caracteristici comune cu celelalte retele. Retelele vor utiliza una sau o combinatie de topologii, dupa cum urmeaza: - Topologie tip magistrala- Topologie tip stea- Topologie tip inel- Topologie tip plasa(retea)- Topologie fara fir (wireless) Topologia tip magistrala(bus) Topologia tip magistrala este o topologie invechita, care nu este folosita in retelele moderne. Toate calculatoarele intr-o topologie de tip magistrala sunt conectate impreuna utilizand un singur fir, care poarta numele de trunchi sau tulpina , coloana vertebrala sau segment. De obicei se foloseste cablu coaxial pentru trunchi, care este acelasi tip de cablu folosit si n televiziune. Calculatoarele sunt atasate la segmentul de cablu coaxial de 50 ohmi, utilizand conectori in forma literei T. Deoarece toate aceste calculatoare folosesc acelasi cablu, numai unul singur poate trimite pachete de date(care sunt semnale electronice) prin retea la un moment dat.

Cand un calculator trimite un pachet de date prin cablul principal, acesta

este trimis in ambele directii, asa incat fiecare calculator din retea are sansa sa-l primeasca. Fiecare din aceste calculatoare asculta traficul retelei. Astfel poate determina daca exista un pachet pentru el. Cand un calculator asculta reteaua, orice pachet care nu se adreseaza lui, este ignorat. Exceptie de la aceasta regula este atunci cand se realizeaza o difuziune, pachetele fiind destinate pentru toate calculatoarele din retea. Deoarece topologia este liniara, cand data este trimisa de-a lungul cablului de magistrala, aceasta se va deplasa cat este lungimea cablului. Pentru ca datele sa nu stea in interiorul cablului un timp nedefinit, acest cablu este prevazut cu terminatori de 50 ohmi la fiecare capat. Astfel, semnalele electronice sunt absorbite cand ajung la capatul cablului. Dupa ce terminatorul a absorbit semnalele electronice, cablul este eliberat pentru a se transmite alte date de catre calculatoare.

Topologia tip magistrala furnizeaza cateva avantaje unei organizatii. Dupa cum am mentionat, sunt usor de construit, dar in acelasi timp este o topologie pasiva. Cu alte cuvinte, cand un calculator este conectat la o retea tip magistrala, asculta doar de datele trimise. Nu preia datele si apoi sa le retrimita sau sa le regenereze. Astfel, fiecare calculator nu este asa de esential pentru retea privita ca intreg. Daca un calculator se defecteaza, nu se blocheaza reteaua intreaga. Un alt avantaj al acestui tip de topologie este faptul ca nu este scumpa. Unele topologii au conexiuni ce se repeta (redundante) sau au nevoie de mult cablu. Intr-o topologie tip magistrala, fiecare calculator este conectat la un singur cablu.

Avand un singur cablu, totusi, genereaza alte probleme. Daca cablul de magistrala se rupe, fiecare segment are un capat care in acest caz nu este terminat, adica nu este vazut terminatorul de la capat. Intreaga retea cade in felul acesta. Daca cablul este destul de lung, este dificil de izolat zona in care s-a rupt.

Un alt dezavantaj al acestei topologii se refera la faptul ca nu este usor de modificat configuratia. Numarul de calculatoare este limitat la lungimea cablului si daca organizatia respectiva se extinde, va fi dificil sa schimbi marimea si distributia retelei. De asemenea, daca sunt efectuate reparatii sau modificari la cablu, reteaua va cadea, deoarece nu este asa numita redundanta si este necesar acel terminator de la capatul cablului.

Topologia de tip "stea" Intr-o topologie de tip stea, calculatoarele nu sunt conectate unul cu celalalt, dar sunt conectate toate la un dispozitiv concentrator, de obicei numit distribuitor (hub) sau comutator (switch). Cand un calculator trimite date spre alte calculatoare prin retea, de fapt trimite date prin cablu spre distribuitor sau comutator. Aceste pachete de date sunt trimise mai departe de aceste dispozitive spre alte calculatoare conectate la ele. Cand calculatoarele sunt cablate la un distribuitor, fiecare

punct din retea este similar cu o stea.

Desi este considerata invechita, aceasta topologie este inca populara, fiind reconsiderata tinand cont de nevoile si standardele actuale. De fapt, este reteaua cea mai utilizata astazi. Deoarece cablurile sunt orientate spre un singur punct, daca un cablu este intrerupt sau defect, numai calculatorul care este conectat la acest cablu nu poate folosi reteaua. Celelalte calculatoare nu vor fi afectate deoarece au propriile cabluri conectate la distribuitor. Acest tip de reea este i mai usor de depanat, pentru ca putem repede identifica care este cablul intrerupt. Alt avantaj al acestei topologii este faptul ca se pot adauga noi calculatoare la distribuitor pe masura ce reteaua se mareste. Din pacate, deoarece este asa mult cablu utilizat pentru a conecta fiecare calculator la distribuitor, va creste si costul extinderii si mentinerii in stare de functionare a retelei.

Topologia de tip "plasa" (mesh) O topologie de tip plasa(retea) are multiple conexiuni, facand din aceasta topologie cea mai rezistenta la defecte din toate. Fiecare componenta a retelei este conectata direct cu toate celelalte componente. Acest lucru creaza o topologie care furnizeaza legaturi redundante(in plus) de-a lungul retelei. Daca o intrerupere apare intr-un segment de cablu, traficul poate fi realizat prin alte rute utilizand alte cabluri. Cu alte cuvinte, daca o

conexiune esueaza, un calculator poate inca accesa alt calculator prin utilizarea altei conexiuni.

Cu toate ca este aproape imposibil pentru un cablu sa provoace o cadere a unei retele de acest tip, este rar folosita topologia de tip plasa (mesh). Este costul destul de ridicat, dar si munca de realizare a retelei de tip plasa este semnificativa. Este greu de administrat si are un cost mai mare decat la celelalte toplogii. Determinarea numarului de cabluri de conexiune de care este nevoie la o retea tip plasa se poate face utilizand formula: Ln = n (n -1)/2 . In aceasta conexiune, n este numarul de noduri, iar Ln este numarul de conexiuni necesare. Daca utilizam formula pentru o retea cu 4 calculatoare, vom obtine un numar de conexiuni 4(4-1)/2 = 6. Pare a fi rezonabil. Dar daca am avea o retea de 100 de calculatoare: 100 (100 1)/2 = 4 950 conexiuni. Daca calculam costul cablurilor dintr-o retea de tip plasa, ne dam seama imediat de ce nu este folosita mai des aceasta topologie la nivelul retelelor locale.

Topologia de tip "inel" Topologia de tip inel consta in calculatoare conectate la un cablu care formeaza o bucla inchisa. Nu exista capete de cabluri neconectate la inel, deci terminatorii nu mai sunt utilizati. Data se transfera prin bucla intr-o singura directie. Pe masura ce ajunge in dreptul fiecarui calculator, acesta examineaza fiecare pachet de date si

determina daca adresa de destinatie coincide cu adresa de retea.

Daca nu coincide, calculatorul trimite pachetul de date la celalalt calculator din inel. Facand asa, fiecare calculator se comporta ca un repetor, retransmitand pachetul si prin acest lucru sustine semnalul. Cand pachetul ajunge la calculatorul destinatie, acesta indeparteaza pachetul de pe retea. Topologia in inel permite doar unui singur calculator sa aiba acces pentru a trimite date pe inel la un moment dat, acest lucru ducand la o retea determinata. Accesul determinat se refera la capacitatea calculatoarelor de a avea tururi regulate de accesare a mediului de comunicare (cablul face de fapt inelul). Astfel, totdeauna vor avea sansa sa transmita date. Acest lucru este diferit fata de metoda disputei de a accesa reteaua. Acest lucru se intampla la reteaua tip magistrala. O topologie tip inel furnizeaza acces egal la retea printr-o metoda de acces la mediu prin trecerea unui semnal, numit token. Acest semnal este trecut de la un calculator la celalalt in inel. Cand un calculator are semnalul token, are acces la inel si poate trimite date. Deoarece un calculator nu poate utiliza inelul fara sa aiba semnalul token, se previne astfel blocajul de a transmite dou calculatoare sau mai multe in acelasi timp. Metoda Token Ring de accesare furnizeaza acces egal fiecarui calculator. Semnalul token este luat de la calculatorul vecin activ cel mai apropiat(Nearest Active Upstream Neighbor NAUN). Dupa ce a primit semnalul token, calculatorul va putea trimite date pe retea mai departe.

Intr-o retea de tip inel, primul calculator care este pornit si acceseaza inelul poarta denumirea de monitor activ. Are responsabilitatea de a monitoriza inelul pentru a descoperi probleme, cum ar fi o intrerupere in inel. Pachetul de date trebuie sa treaca prin inel si sa ajunga inapoi la monitorul activ la fiecare 7 secunde. Astfel, ne asiguram ca inelul functioneaza fara erori. Rolul monitorului activ este important deoarece o intrerupere in cablu inseamna ca inelul nu mai este complet si reteaua nu poate functiona corect. Deoarece aceasta topologie necesita un inel neintrerupt, monitorul activ ia masuri ulterioare daca nu primeste un pachet de la calculatorul aflat inaintea lui. Astfel, anunta reteaua daca este sesizata o intrerupere. Daca un pachet nu este receptionat sau este receptionat mai tarziu de 7 secunde, monitorul activ expediaza un pachet cu adresa sa. Acest pachet atinge punctul cel mai indepartat al retelei, care ne indica astfel locatia unde are loc intreruperea sau alte probleme. Prin detectarea erorilor si reconfigurarea inelului, se poate acum evita punctul in care exista intreruperea. Facand asa, reteaua este in stare sa functioneze pana cand calculatorul defect poate fi reparat.

Retelele care utilizeaza o topologie in inel, opereaza la viteze variate. Retelele Token Ring opereaza la 4 si 16 Mbps. In timp ce placile de retea mai noi ruleaza la 16 Mbps, ele furnizeaza compatibilitate cu cele mai vechi care rulau la 4 Mbps. Se permite astfel functionarea noilor placi de retea in interiorul unor echipamente Token Ring mai vechi. Cand viteza creste semnificativ intr-o retea in inel, avem de-a face cu o retea FDDI(Fiber Distributed Data Interface), care opereaza la 100 Mbps in retele tip inel de 100Km. Topologiile in inel care utilizeaza tehnologia FDDI au alte caracteristici care le fac diferite de retelele standard in inel. Astfel, se folosesc doua inele, care sunt cablate cu fibra optica. Primul inel este utilizat tot timpul, in timp ce al doilea inel este utilizat daca apare o defectiune la primul. Fiecare din aceste inele transfera datele in directii diferite. Daca apare o intrerupere in inel, sectiunea respectiva poate fi sarita prin utilizarea inelului secundar. Semnalul token poate fi trecut de la un inel la celalalt, fara a cauza schimbarea directiei. Se aseamana cu o masina care face o intoarcere de forma literei U, schimbandu-si banda. Inelul ramane practic ca un intreg, deoarece exista in continuare bucla inchisa.

Un alt aspect al unui inel FDDI se refera la faptul ca nivelele de prioritate pot fi configurate pe calculatoarele specifice, asa incat acestea au prioritate in obtinerea semnalului token. De exemplu, daca o prioritate inalta a fost setata pe un server, serverul va primi semnalul token frecvent, permitand serverului sa transmita date prin cablu. Acest lucru permite unui calculator cu prioritate sa trimita mai multe date decat alte calculatoare pe retea.

Topologia wireless(fara fir) O topologie tip wireless difuzeaza date prin aer, deci foarte putine cabluri sunt utilizate pentru a conecta sistemele impreuna. Aceasta topologie utilizeaza transmitatori numite celule, care difuzeaza pachetele utilizand frecventele radio.

Celulele extind o sfer radio in jurul transmitatorului in forma unui balon, ce poate acoperi mai multe camere sau chiar etaje dintr-o cladire. Fiecare celula este conectata la retea utilizand un cablu, asa incat poate primi sau trimite date la server, la alte celule sau la alte periferice din retea. Calculatoarele si celelalte dispozitive au o componenta instalata in ele, care transmite si receptioneaza date de la celule. Astfel se permite comunicarea cu reteaua.

Retelele wireless pot de asemenea extinde transmisia lor spre dispozitive wireless prin montarea unor antene radio, care sunt situate pe cladiri sau turnuri. Antena va fi ca o celula care va acoperi o zona intinsa, cum ar fi o cladire sau un campus. Acest tip de retea wireless este un beneficiu pentru un grup de cladiri apropiate si care au dificultati in conectarea clasica prin cablu.

O alta metoda de interconectare wireless(fara fir) utilizeaza comunicatii in infrarosu, care necesita o linie directa si amplasarea apropiata a dispozitivelor pentru a functiona. Este asemanator cu utilizarea unei telecomenzi la un televizor. Deoarece are anumite limitari legate de directie si amplasare apropiata, aceasta tehnologie in infrarosu nu este folosita asa des in realizarea retelelor. Aceasta tehnologie poate fi utilizata pentru a conecta laptopuri si alte calculatoare la dispozitive cum sunt imprimantele.

Deoarece foarte putini pot fi conectati direct impreuna la o retea wireless, este o sansa mare ca transmisiunile sa fie blocate sau sa existe interferente. Masinile sau alte dispozitive pot emite frecvente radio sau

interferente electrice, care pot intrerupe semnalele ce sunt schimbate intre celule si dispozitivele wireless. De asemenea, unele cladiri utilizeaza niste ziduri speciale realizate din cantitati mari de metal, pentru a preveni interferentele. Poate ati avut experienta sa nu puteti suna de la un telefon mobil dintr-o astfel de cladire. Semnalele nu pot trece prin aceste materiale si s-ar putea sa fie nevoie de alte frecvente in utilizare. Planificarea unei topologii 1. Determinati care ar fi nevoile retelei. Determinati daca utilizatorii muta des laptopurile sau alte dispozitive intre diferitele locatii ale afacerii. Acest lucru te va ajuta sa descoperi ce fel de retea locala vei folosi, de exemplu o retea locala LAN de tip wireless. 2. Determinati tipul de date ce se vor transfera prin reteaua respectiva si/sau ce cantitate de date se transfera prin reteaua existenta LAN (traficul existent). O retea standard Token Ring furnizeaza latime de banda scazuta fata de o retea FDDI. Vitezele prin retea difera in functie de mediul folosit. 3. Analizeaza daca reteaua se va extinde in urmatorii ani si cati bani vor fi cheltuiti pentru aceasta. Daca va avea loc o fuziune, reteaua poate deveni hibrida cu diferite tipuri de topologii folosite. Daca noi birouri cu calculatoare vor fi adaugate, posibil si in alte cladiri sau constructii, atunci noduri aditionale vor fi adaugate in topologie. Reteaua va trebui sa se poata acomoda cu noile locatii si calculatoare ce vor fi folosite pe viitor. Distanta este foarte importanta pentru a sti ce tip de cablu va trebui sa folosim. 4. Determinati cum va fi accesat softul de pe calculatoare. Daca sunt aplicatii instalate pe calculatoare, atunci ele vor trebui sa functioneze chiar daca reteaua cade (intrerupere de cablu sau un dispozitiv se defecteaza). Daca aplicatiile vor fi accesate de pe server pe retea, o latime de banda mai mare va trebui alocata pentru aceste calculatoare. 5. Alegeti topologia de retea care se potriveste cel mai bine cu cerintele de la punctele 1-4 si desenati o schita a retelei. Aceasta include topologia fizica si felul cum vor fi amplasate aceste calculatoare si dispozitive ( retea tip stea, magistrala, plasa sau inel) si de asemenea topologia logica a adreselor de IP si subretelele utilizate. 6. Recapitularea cerintelor retelei pentru a observa ca nimic nu s-a schimbat inainte de a aparea noua retea sau ca reteaua existenta s-a modificat. Cateodata, noi conditii pot afecta planificarea retelei si va fi nevoie sa modificam planificarea initiala pentru a rezolva aceste conditii.

C.5.Retele - Generalitati
O retea este alcatuita din doua sau mai multe calculatoare conectate impreuna, pentru schimb de informatii sau punere in comun a resurselor. Informatiile se refera la mesaje de posta electronica sau documente, in timp ce resursele se refera la discuri de stocare sau imprimante. In multe cazuri, conexiunea dintre calculatoare este realizata prin intermediul cablurilor electrice ce transporta informatia sub forma unor semnale electrice. Dar exista si alte tipuri de conexiuni. De exemplu, cablurile cu fibra optica permit calculatoarelor sa comunice la o viteza extrem de mare prin utilizarea impulsurilor de lumina. Retelele fara fir permit calculatoarelor sa comunice cu ajutorul semnalelor radio, astfel eliminandu-se restrictia determinata de cabluri. Pe langa partea fizica(hardware) prezenta la o retea, exista si partea de software special, ce permite comunicatiile dintre calculatoare. In zilele noastre, majoritatea sistemelor de operare includ si suportul software pentru retea. Acestea sunt toate versiunile de Windows, sistemele de operare Macintosh si Linux.

C.6.Activitatea de invatare 1 Retele

All 18 terms

Terms

Definitions Adresa de control al accesului la mediu, un identificator unic, ce contine 48 de biti Un container pentru un fragment de date care se deplaseaza printr-o retea

1.MAC

2.Cadru

3.Nivelul aplicatie(7) 4.Nivelul prezentare(6) 5.Nivelul sesiune(5) 6.Nivelul transport(4)

Defineste un set de instrumente pe care programele le pot folosi pentru a accesa reteaua Prezinta datele din sistemul expeditor intr-o forma pe care o pot intelege aplicatiile din sistemul receptor

Gestioneaza conexiunile dintre sistemele din retea

Imparte datele primite de la nivelurile superioare in seturi mai mici, denumite pachete Adauga la pachete identificatori unici(cum sunt adresele IP) care nu depind de mediul hardware de transmisie

7.Nivelul retea(3)

8.Nivelul legatura Defineste regulile pentru accesul si folosirea nivelului fizic de date(2) Defineste formatul fizic al datelor atunci cand se deplaseaza printr-un cablu Componenta hardware ce permite conectarea unui PC printr-un modem la o retea IP Un numar de identificare format din octeti separati prin puncte, atribuit unei placi de retea prin software

9.Nivelul fizic(1)

10.Ruter

11.IP

12.Distribuitor(hu Transfera datele primite de la un sistem la toate celelalte b) sisteme 13.Placa de retea Interfata dintre un PC si retea Comanda ce se introduce in Windows XP pentru aflarea adresei MAC Creeaza identificatori unici pentru fiecare sistem si un set de reguli de comunicatie Cel mai cunoscut protocol de retea Comanda pentru vizualizarea sesiunilor curente Verificare ciclica prin redundanta

13.ipconfig/all

15.Protocol de retea 16.TCP/IP 17.netstat -a 18.CRC

7.Activitatea de nvare 2 Reele

Terms 1.Adresa IP Definitions Este formata din 4 numere separate prin puncte. Fiecare numar reprezinta o valoare intre 0 si 255 Interogarea fiecarui sistem cand cunoastem adresa IP si dorim aflarea adresei MAC

2.Cerere ARP 3.Poarta implicita(default gateway) 4.Masca de subretea

Un ruter ce conecteaza o retea locala la o retea mai mare

Permite adaptorului de retea sa determine daca pachetele care vin sunt trimise catre o adresa de retea locala sau catre o retea situata la distanta

5.Identificator de Numarul ce face parte din IP prin care restul retelei Internet retea(Network ID) recunoaste o retea locala 6.Identificator de gazda(Host ID) 7.Interfata 8.Serviciul DNS 9.Serviciul DHCP Numarul ce face parte din IP prin care este recunoscut un calculator dintr-o retea locala Denumirea placii de retea dintr-un ruter Converteste un nume de domeniu intr-o adresa IP Atribuirea automata de adrese IP catre calculatoarele client intro retea Converteste numele NetBIOS in adrese IP in retele de calculatoare ce folosesc numai sistemul de operare Windows Sunt mai simple si mai mici decat pachetele TCP si executa

10.Server WINS 11.Pachete UDP

majoritatea operatiilor din fundal intr-o retea TCP/IP 12.Mesaje ICMP 13.Protocolul HTTP 14.Protocolul HTTPS 15.Protocolul FTP 16.Protocolul SMTP 17.Telnet 18.Protocolul SNMP 19.IPv6 20.Subretele fara clasa Formate dintr-un singur pachet si sunt fara conexiune. Determina conectivitatea intre doua gazde Este folosit pentru a trimite pagini web catre clienti care folosesc browsere web cum sunt Internet Explorer si Mozilla Firefox Se utilizeaza pentru tranzactii financiare securizate pe web Se utilizeaza pentru transferul de fisiere de date intre servere si clienti Utilizat pentru a transmite mesaje de posta electronica intre clienti si servere sau intre servere Permite unui utilizator sa se inregistreze de la distanta si sa execute comenzi text pe o statie de la distanta Permite aplicatiilor de gestiune a retelei sa monitorizeze de la distanta alte dispozitive din retea O noua schema de adresare IP, ce foloseste 128 de biti Subretele care nu apartin claselor A, B sau C, prin definirea de masti de subretea care difera de /8, /16 sau /24

D.Tehnologii

Studiem cat mai multa teorie pentru a putea intelege principiile de baza ale functionarii dispozitivelor de orice fel. Este un lucru bun. Dar in momentul in care dorim sa realizam un produs, ne lovim de realizarea practica a acestuia! Aici intervine imaginatia fiecaruia de a pune ideile in practica. Intai, trebuie sa realizam un proiect. Pornind de la idei, va trebui sa facem o analiza a lor si apoi sa incepem sa demaram un proiect.

Aici intervin multi factori. Cum va arata produsul final ? Ce destinatie are ? Cat de scump este ? Se poate vinde ? Din ce este compus ? Ce materiale foloseste ? Cum realizam desenul de executie ? Ce tip de mecanism contine ? Ce circuite electronice se utilizeaza ? Se foloseste un microcontroler PIC ? In ce limbaj vom programa acest integrat ? Cum realizam placuta componentelor electronice ? Toate aceste lucruri, la un loc, alcatuiesc asa numitele tehnologii de productie. Sunt destul de numeroase astazi si utilizeaza din ce in ce mai des programe pe calculator specializate. Vom incerca sa cercetam hatisul acesta de noutati din domeniul tehnologiilor si vom incerca sa schitam pasii pe care trebuie sa ii urmam pentru a realiza un produs final de calitate. Etapele de realizarea ale unui proiect tehnologic Banc de lucru

D.1.Etapele de realizare ale unui proiect tehnologic

Pentru a putea realiza un proiect pentru obtinerea unor competente profesionale, trebuie avute in vedere doua aspecte foarte importante: - Tehnici de desenare sau reprezentare - Utilizarea tehnologiilor informatice si de comunicatii cu ajutorul calculatorului Exista mai multe etape in vederea ducerii la bun sfarsit a proiectarii specifice unui domeniu. De aceea vom analiza in continuare care sunt aceste etape, ce trebuie sa cuprinda ele si se vor da si exemple concrete. Imagini imbogatite Primul pas care trebuie parcurs intr-un proiect este realizarea unei imagini, a unei diagrame care sa contina atat text, cat si anumite fotografii sau reprezentari, imagini. Cand incepem sa proiectam, tema este plasata in centrul paginii si cuvintele de legatura sunt pozitionate in jurul ei. Aceste cuvinte trebuie sa fie in legatura cu tema centrala si ne vor ajuta sa gandim asupra punctelor pe care trebuie sa le luam in considerare cand incercam sa rezolvam problema specifica de proiectare. In acest fel putem sa scriem cate cuvinte dorim in jurul temei, dar care sa fie inrudite cu tema aleasa. O imagine

imbogatita trebuie sa contina de asemenea imagini sau diagrame pentru a da o mai buna claritate si un efect vizual deosebit. Sugestii de realizare:

- Se incepe prin desenarea unei schite, a unei ciorne a imaginii imbogatite. Acest lucru ne ajuta sa ne planificam formatul si continutul foii de design. Nu trebuie sa completam intrega pagina de la nceput - Trebuie sa ne utilizam imaginatia pentru a pune ideile sa lucreze pentru noi si sa fim pregatiti sa petrecem ceva timp pentru a lucra la acest punct - Unde se intampina dificultati, se intreaba profesorul pentru a primi un sfat avizat si de asemenea se analizeaza proiecte gata facute pentru a ne inspira - Trebuie ca pasii de parcurs pentru realizarea proiectului sa fie facuti la timp, pentru a nu ramane in urma, existind pericolul de a nu mai putea recupera timpul pierdut.

Problema de proiectare si rezumatul proiectului Problema si rezumatul proiectarii sunt cateodata vazute ca doua sectiuni diferite ale procesului de proiectare. Totusi, ele sunt foarte apropiate ca inteles. Inainte de a porni realizarea unui proiect, trebuie sa gasim o problema pe care sa o rezolvam. Cateodata aceasta problema este data chiar de profesor ca o intrebare si consta intr-un singur paragraf asternut pe hartie. Rezumatul proiectului urmeaza problemei si fixeaza clar cum intentionam sa rezolvam problema de proiectare specifica.

Vecinii pot veghea si ei pentru ca oamenii sa se simta in siguranta. Totusi ei nu pot asigura securitatea casei in permanenta. Cateodata, chiar politia ignora alarmele montate prin case cand acestea se declanseaza, mai ales din cauza numarului mare de alarme false. Exemplul 1: Problema de proiectare Un numar de case au fost jefuite de hoti pe strada mea. S-a observat ca numarul de straini care trec pe strada noastra a crescut in ultima vreme si oamenii au devenit ingrijorati. Politia a sfatuit oamenii sa faca in asa fel incat casa lor sa para locuita atunci cand pleaca in concedii sau vacante, sau chiar cand ies seara la o plimbare. Acest lucru protejeaza de eventualii hoti care pot da spargere in casa sau in garaj. Rezumatul proiectului Voi proiecta un dispozitiv de securitate care va face ca sa par casa mea locuita cand, de fapt, ea este goala. Statistica politiei arata clar ca acele case care par sa fie nelocuite sunt preferate de hoti. Deci, daca casa va apare ca fiind locuita, atunci ea va fi i mai sigur. Dispozitivul va fi portabil, asa incat va putea fi mutat dintr-o camera in alta, usor de pornit si controlat si de asemenea ieftin ca pret. Nu va fi alimentat de la reteaua de curent alternativ, deci va putea fi lasat oriunde si va fi ferit de caderile de tensiune ce pot apare. Acest dispozitiv va fi activat de oricine se va apropia de casa din fat sau spate. Trebuie impiedicati chiar escrocii profesionisti in a avea vreun interes asupra casei si chiar vecinii de pe strada sa fie convinsi ca aceasta casa este locuita. Indicatii Problema de proiectare 1. Rezumatul si problema de proiectare este de obicei in format text care va fi printat intr-un stil clar, astfel incat sa poata fi citit si inteles usor. 2. Problema nu este mai intinsa decat un paragraf. Descrie situatia problematica pe care urmeaza sa o rezolvi. Nu trebuie sa spui cum vei incerca sa rezolvi problema, doar care este problema. 3. Prima propozitie va trebui sa stabileasc problema, adaugand mai multe detalii in urmatoarele propozitii. 4. Daca intrebarea examinatoare nu denumeste produsul care urmeaza sa fie proiectat si construit(cum ar fi un dispozitiv educational) poti mentiona un domeniu de care esti interesat. Rezumatul proiectului

a. Intotdeauna incepe rezumatul proiectului cu: Am sa proiectez si sa construiesc(realizez) . Aceasta propozitie este urmata de o descriere generala a tipului de dispozitiv pe care il consideri tu ca este potrivit sa rezolve problema data. b. Nu fi prea specific. Rezumatul ar trebui sa fie o descriere generala care permite o anumita flexibilitate privind tipul de produs pe care urmeaza sa-l faci. Spre exemplu, daca ai de gand sa proiectezi un dispozitiv ce hraneste automat un animal , ar fi o bun idee s nu spui pentru ce fel de animal este facut dispozitivul, sau macar nu la aceasta etapa a proiectului. c. Nu fi prea specific cu materialele. Este intelept sa eviti stabilirea exacta a materialelor care vor fi folosite. Mai curnd descrie unele caracteristici ale materialelor pe care ai dori sa le utilizezi in proiectul tau, cum ar fi: duritatea, rezistenta, flexibilitatea, realizat de om, natural, reciclat sau alte asemenea descrieri. d. Mentionati puncte ca: siguranta in exploatare, marime generala, ce va face (functiile sale), cui se adreseaza(exemplu: copiilor), costul de baza al fabricarii, sau limita inferioar si superioara a costurilor, cerinte de circuit si alte puncte care le consideri importante. Exemplul 2: Problema de proiectare si rezumatul proiectului

Analiza proiectului Intrebarile Analiza este una din etapele timpurii ale procesului de proiectare. Implica afisarea unui numar de intrebari referitoare la proiectul tau. Intrebarile vor varia

de la proiect la proiect, dar uzual, majoritatea acestor intrebari sunt la fel, indiferent de tipul de proiect dorit. Intrebarile de mai jos sunt utile mai ales daca le adaptam sa se potriveasca cu proiectul nostru. Sinteza este urmatoarea etapa in procesul de proiectare si este o lista cu raspunsuri. S-ar putea sa nu poti da raspuns la toate intrebarile pana cand nu vei ajunge aproape de realizarea intregului proiect. Exemple de intrebari pentru analiza: 1. Proiectul va avea norme de siguranta ? 2. Ce materiale sunt disponibile ? Ce materiale sunt mai potrivite ? Care va fi dimensiunea finala a prototipului ? 3. Cat timp va lua constructia lui ? 4. Cum va fi produs in serie ? Cu ajutorul unei linii de productie ? Care vor fi costurile manoperei ? 5. Care este forma cea mai buna pentru solutia ta ? 6. Care va fi cea mai apropiata schema de culori ? 7. Care sunt functiile produsului ? 8. Ce tip de circuit este cerut ? Se foloseste un timer ? Este nevoie de o semnalizare luminoasa ? 9. Ce caracteristici speciale se vor construi pentru prototip ? 10. Ce factori ergonomici trebuiesc luati in considerare ? 11. Ce proiecte deja exista ? Ce credeti despre ele ? Pot fi ele imbunatatite ? 12. Care sunt adresele producatorilor si furnizorilor care pot sa ma ajute pe mine in realizarea proiectului ? 13. De unde am sa colectionez material de cercetare ca sa ma ajute in demersul meu de proiectare ? 14. Cine imi va cumpara produsul ? Care este grupa de varsta careia i se adreseaza ? 15. Pare sa rezolve solutia aleasa de mine problema de proiectare ? 16. Ce echipamente si masini voi avea nevoie pentru a construi prototipul ? Sinteza proiectului - Rspunsurile Sinteza este sectiunea care urmeaza dupa analiza si reprezinta raspunsurile la intrebari. Uzual, este imposibil sa raspundem la toate intrebarile pana cand nu am realizat complet proiectul. Vom observa ca la unele intrebari, putem raspunde doar cand sectiunea de cercetare a fost parcursa. Spre exemplu, orice intrebare despre materiale, sau despre caile ergonomice de realizare aplicate proiectului, isi gaseste raspuns dupa ce au fost parcurse zonele de cercetare ale acestor domenii. Exemplu de raspunsuri pentru sinteza 1. Proiectul meu va fi sigur pentru ca voi testa un prototip mai intai. 2. Polistirenul compresat va fi probabil cel mai bun material si-l voi utiliza daca

cercetarile imi vor spune ca este un material usor si dur. 3. Dimensiunile vor fi 300 450 mm. 4. Ma astept ca solutia aleasa sa nu coste mai mult de 60 RON. Am ales acest cost uitandu-ma la costul materialelor si la costul manoperei in sectiunea de cercetare. 5. Proiectul va fi fabricat in 15 ore in mod manual si n 20 minute intr-o linie de productie. 6. M-am gandit la o linie de productie compusa din 4 oameni(putem adauga detalii). 7. Voi realiza un chestionar pentru a ma ajuta sa aleg cea mai populara forma. 8. Chestionarul meu sugereaza ca schema de culoare se bazeaza pe culorile albastru/verde si este cea mai interesanta. 9. Produsul va realiza urmatoarele:( se listeaza ceea ce concret face!) 10. Am nevoie de un circuit Timer si de un circuit de semnalizare. 11. Solutia va include de asemenea miscarea. 12. Voi cauta sa pun in practica cercetarile de ergonomie si sa adaptez cea mai buna solutie posibila. 13. Proiectul meu va imbunatati orice proiect de acelasi tip si va fi mai ieftin. 14. Urmatorii producatori vor fi contactati (se listeaza adresele). 15. Voi merge la biblioteci, voi scrie la fabricanti, voi analiza proiectele gata realizate, etc. 16. Proiectul va raspunde la problema de proiectare. 17. Voi avea nevoie de instrumente generale si utilaje specifice pentru a construi practic produsul proiectat.

D.2.Banc de lucru

Urmatoarele imagini ne infatiseaza aventura realizarii unui banc de lucru necesar oricarui atelier sau laborator. Ideea este urmatoarea: poti sa studiezi teoretic oricat de mult doresti, poti sa realizezi calcule matematice si sa faci analize multe, dar realizarea unui produs concret, sau mai bine zis a unui prototip pe care sa faci diverse experimente este cel mai complet mod de a invata ceva. De aceea m-am hotarat sa realizez un banc de lucru utilizat in laboratorul scolii noastre, care sa contina tot felul de unelte pentru prelucrari mecanice, dar si instrumente utilizate in microelectronica.

Bancul este realizat din placi de OSB, un material lemnos ce rezista la vibratii si socuri mecanice, dar care este ignifug si rezista la umiditate sporita. Imbinarile au fost realizate cu ajutorul unor holsuruburi. Masa efectiva de lucru este realizata din tabla zincata. Banc de lucru - Film