Immanuel Kant se naste la 22 aprilie la Knigsberg, capitala Prusiei Orientale, ca fiu al selarului Johan Georg.

Elev la "Colegium Fredericianum", este remarcat de timpuriu de directorul acestei institutii, Franz Albert Schultz, care il sprijina in timpul studiilor. In 1740 se inscrie la Universitatea din Knigsberg, la Facultatea de filosofie; studiile le face in grele conditii materiale, fiind nevoit sa paraseasca universitatea in 1746.

n filosofia lui Immanuel Kant, fenomenul este obiectul experienei, care este perceput, reflectnd o lume independent de experiena noastr sau lucrul-n-sine (das Ding-an-sichsau numen). Omul nu poate ajunge la cunoaterea lucrului-n-sine, ci numai prin experien la perceperea fenomenelor. Kant se opune astfel empirismului lui Berkeley i Hume.
Gnoseolog si epistemolog, Kant nu a ocolit nici problematica ontologica; a imaginat realitatea pe de o parte ca fenomen iar pe de alta ca lucru in sine, noumenon, existenta a intelectului. Fenomenul este realitatea sensibila ca obiect al intuitiei sensibile; lucrul in sine este realitatea absolut suprasensibila, deci incognoscibila, care poate fi gandita numai de intelect, fiind o existenta exclusiv a intelectului. Cognoscibil este numai fenomenul, lucrul in sine desi real este incognoscibil, este posibil doar de gandit. Cunoasterea este o sinteza activa a datelor empirice, colaborare intre sensibilitate si intelect, drumul trecand de la simturi, prin intelect la ratiune. Cunoasterea transcendentala se ocupa de modalitatea pe care o adoptam in cunoastere, cu conditia ca aceasta sa fie posibila a priori. Cunoasterea absolut pura este aceea in care nu se amesteca nici o experienta sau senzatie, fiind posibila complet a priori. Prin cunoastere teoretica se cunoaste ceea ce este; prin cunoastere practica se reprezinta ceea ce trebuie sa fie.

In prima editie a Criticii Ratiunii Pure, fenomenul este definit in raport cu sensibilitatea, fiind un obiect al intuitiei sensibile, iar noumenul este definit ca fiind un obiect al intelectului. O ide asemanatoare este afirmata in editia a doua a CRPure, distinctia fiind facuta in raport cu o existent a simturilor (fenomenul) si existent intelectului (lucrul in sine) adica noumenul. In Prolegomene, Kant prezinta fenomenul ca fiind obiect al simturilor, iar lucrul in sine drept un temei necunoscut al fenomenului. Este lucrul in sine o entiate la fel cum este fenomenul? Care este relatia dintre fenomen si lucru in sine? In Dizertatie din 1770, Kant prezinta existent a 2 lumi: una sensibila, alta inteligibila. Obiectul sensibilitatii este sensibilul si se numeste fenomen, obiectul care nu este cunoscut decat prin intelect se numeste noumen. Avem nevoie de un principiu unificator care sa fie un fel de cauza a tuturor obiectelor, iar acest principiu face sa existe o singura lume- si anume lumea actuala. Daca definitia negative a noumenului este ca acesta este un obiect al intuitiei nesensibile, de perspectiva pozitiva, acesta apare ca un concept limitative, in sensul ca ne arata pana unde se poate intinde cunoasterea noastra. Deci, expresia de lucru in sine nu este semnul a ceva fictiv, ci subliniaza faptul ca singurul fel de intuitive pentru oameni este intuitia sensibila. Observam ca exista o respingere extrema a tezei ca am avea la Kant o lume sensibila si o lume inteligibila. Pentru a raspunde la problema daca aceasta distinctie ar tb sau nu respinsa, tb sa ne reamintim ca existent este o categorie a modalitatii, iar schema sa este existenta intr-un timp determinat, adica actualitatea. Dar, daca pentru un fenomen putem spune ca exista in timp, pentru un lucru in sine nu putem sustine aceasta afirmatie deoarece timpul (spatiul ori categoriile nu se pot aplica unui obiect care nu este dat in intuitia sensibila). O buna caracterizare ar fi probabil aceea pe care o da Noica- lucrul in sine este (are fiinta), iar fenomenul exista. Categoriile (conceptele pure) ale intelectului: 1.Dupa cantitate: unitate, multiplicitate, totalitate

2.Dupa calitate :realitate, negatie, limitatie 3.Dupa relatie: substanta, cauzalitate, comutativitate 4.Posibilitate, actualitate, necesitate.