Sunteți pe pagina 1din 2

Libertatea de a trage cu puca

Geo Dumitrescu n groapa neagr, poate chiar ntr-un cimitir,

oamenii, prietenii mei narmai, i ascultau propriile oapte toi erau murdari, slabi, i patetici ca n Shakespeare, i numrau gloanele i zilele i ndjduiau un atac peste noapte. Atunci, a ieit luna, fr casc, de undeva din bezna ghimpat; dar oamenii n-au czut cu feele la pmnt, ci au aprins igrile, discutnd despre libertatea de a trage cu puca, rezemai comod n groapa neagr sau poate chiar pe cte-o piatr de mormnt. Snt sigur c unul din ei eram eu de altfel, astzi mi-am gsit n sertar, printre manuscrisele fel de fel, pistolul meu ghintuit, cu douzeci i patru de focuri, cu care am participat la asediul Trebizondei, dac nu m-nel. Doamne, ce de isprvi am mai fcut i-atunci !... Ca un erou din Sadoveanu, eram viteaz i crud : in minte s fi ucis trei sute aizeci de dumani ntr-un singur asalt ah, rcnetele mele de mnie i triumf i-acuma mi le mai aud!... La Waterloo eram cu bietul Bonaparte cabotinul, rostandiznd pe pragul unui veac ; viteaz i inutil i graseiat la culme, luptam i-atuncea - ce era s fac ? * Degetele strngeau o igar fumat de mult. n, groapa neagr, ca nite pietre, cdeau ultimele cuvinte. Prietenii mei narmai i patetici m ascultau uluii, rezemai comod de pietrele de la morminte. Paralel cu noi, dedesubt, oameni i dormeau venicia i ei discutau despre libertatea de a trage cu puca, dup fiecare mcel !... Dar, pe pistolul meu cu douzeci i patru de gloane !, luna mi

se pare aceeai cu care am participat la asediul Trebizondei, dac nu m-nel!...

S-ar putea să vă placă și