Aspra

Nimic nu o-mblnzete, nimic nu o-ncovoaie, Ani are peste sut i multe-a ptimit: Tot neamu-i, soul, fiii, de sabie-au pierit, Dar n-a putut durerea s-o frng, nici s-o-nmoaie. i fr preget lupt, mpil i jupoaie; Ea taie-n carne vie i sufletu-i cernit Cu toat rzbunarea e tot nemulumit Aa cumplit o arde nprasnica vpaie A urii. Iar cnd noaptea l-a candelii lumin Btrna ce vegheaz, stingher i hain, Trecutul rscolete, din ochi i dau scntei. Nu plnge, dar veninul o-nnbue, greu geme, Afar url vntul i peste capul ei Pogoar stoluri negre de groaznice blesteme.
1908