P. 1
Cunoasterea Individualitatii Copiilor de 5 Ani Prin Intermediul Desenului

Cunoasterea Individualitatii Copiilor de 5 Ani Prin Intermediul Desenului

|Views: 10|Likes:
Cunoasterea Individualitatii Copiilor de 5 Ani Prin Intermediul Desenului
Cunoasterea Individualitatii Copiilor de 5 Ani Prin Intermediul Desenului

More info:

Published by: Alexandra RonaldinHa on Jun 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/20/2014

pdf

text

original

CUNOAŞTEREA INDIVIDUALITĂŢII COPIILOR de 5 ani prin intermediul desenului

INSTIT.DERŞIDAN VIORICA INSTIT.BONDAR MARCELA

I. ACTUALITATEA ŞI IMPORTANŢA STUDIERII PERSONALITĂŢII COPILULUI PREŞCOLAR

Studiile de specialitate dar şi experienţa acumulată relevă faptul că în ziua de azi copiii sunt altfel-îţi dau mai multe probleme,sunt mai inteligenţi,mai predispuşi la confruntări,mai intuitivi,mai înclinaţi spre spiritualitate,în unele cazuri mai violenţi-adică foarte diferiţi de generaţiile pe care le-am cunoscut până în prezent. Această constatare impune necesitatea unui nou mod de abordare de către factorii competenţi a modalităţilor de educare şi influenţare a copiilor.

competenţelor creative. . izvoarele acestui tezaur se află în individ .rezultă în ultima instanţă din disponibilităţile individului. care devin tezaurul cel mai conştient şi valoros al acestora. Progresul în general şi progresul oricărui popor în special se bazează din ce în ce mai mult pe produsele educaţiei.priceperilor. Desigur acest tezaur în forma cunoştinţelor . în specificitatea sa de a metamorfoza prin educaţie solicitările mediului în structuri şi produse psihice în acord cu normele de reacţie ale organismului înscrise în structura sa genetică.

  .este puternic influenţat de măsura în care ea concordă cu dimensiunile fundamentale ale subiectivităţii copilului . afectivă . Acum se impune tot mai mult orientarea cercetărilor către copilul plasat în situaţiile concrete în care el reacţionează şi la cunoaşterea sa în contextul diversităţii condiţiilor specifice de viaţă. Căci şi viaţa copilului ca şi viaţa . Modalitatea de a găsi răspunsuri la întrebările care apar în legătură cu o problematică abordată sau alta nu mai este identică prin comparaţie cu secolul trecut sau în cazul altora . ale achiziţiilor anterioare .socială a copilului către mediile sale de viaţă .adică cu ansamblul imboldurilor interne. Este necesar astăzi să ne orientăm încercările către viaţa intelectuală.chiar cu primele decenii ale acestui secol.ale mecanismelor mentale activizate şi pregătite pentru a prelua şi asimila autentic aceste influenţe.către conţinutul acţiunilor prin care se exprimă această viaţă. Succesul activităţii instructiv-educative ca de altfel al oricărui demers formativ .

ea. prin îmbinarea constructivă şi umană a eredităţii cu modele specifice de învăţare. structura. interpretare. metode. procedee de influenţare educativă.vei cunoaşte lumea”.nimic nu este mai preţios decât cunoaşterea de sine. .ci mai degrabă priveşte şi acceptă adevărul şi fii convins că în afară de cunoaşterea lui DUMNEZEU .   Odată cu cunoaşterea personalităţii copiilor educatoarele manifestă un interes sporit faţă de problema formării şi stimulării la copii a preocupărilor pentru propria persoană pentru că doar „cunoscându-te pe tine însuţi . finalitatea vom putea selecta şi utiliza cele mai potrivite mijloace. Mead: „Nu ascunde oglinda care reflectă lipsa de frumuseţe a sufletului tău . simbolizare. cunoaştere. Numai cunoscându-i laturile.personalitatea . Omul devine o personalitate în condiţiile existenţei sociale.  Personalitatea cea mai complexă şi adeseori cea mai dramatică realitate umană cu care luăm contact şi pe care urmează s-o influenţăm .s-o ameliorăm sau s-o schimbăm. De aceea am considerat preţios îndemnul lui Fr.reprezintă principalul ghid în modelarea concretă a omului.

.Aceasta se impune cu atât mai mult .perioada de vârstă în interiorul căreia se realizează cele mai profunde şi importante procese de dezvoltare a organizării psihocomportamentale a omului.II. iar copilăria . Copilul este fiinţa umană în dezvoltare spre statutul de personalitate. unele fiind chiar imprevizibile.ca o cerinţă logică în domeniul educaţiei unde se modelează materialul uman care are o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute. NECESITATEA CUNOAŞTERII COPILULUI PREŞCOLAR   În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului prelucrat pentru a utiliza cele mai potrivite unelte şi tehnologia adecvată .

  Orice activitate educaţională se întemeiază pe cunoaşterea psihologică a subiecţilor care fac obiectul unei astfel de intervenţii. Emil Planchard a sintetizat această idee în sintagma: „Nemo psychologus. nisi paedagogus (Nu poţi să fi pedagog fără a fi psiholog!)”. să le surprindă specificitatea . Educatoarele din grădiniţă fac parte din categoria acelor agenţi educaţionali care au fost investiţi de societate cu misiunea de a orienta procesele dezvoltării psiho-fizice a copiilor către un curs mereu ascendent.tocmai pentru a sublinia forţa acestei interdependenţe. Pentru astfel de considerente ele trebuie să fie în permanenţă atente la transformările ce se produc în organismul copilului. Mai mult decât atât. . în scopul valorificării superioare a potenţialului lor nativ şi pentru favorizarea mai bunei integrări în societate a acestora.să faciliteze manifestările favorabile şi să împiedice manifestarea acţiunilor nefavorabile. calitatea procesului educaţional depinde esenţial de abilităţile psihologice ale celor ce-l întreprind.

  Considerat în sine. dar oferă o mulţime de date comportamentale uşor de „citit”de un observator avizat. De bună seamă că educatoarea din grădiniţă nu le va putea controla şi nici explica pe toate. Ei nu le pot descrie şi explica suficient . dar ea poate uza de anumite cunoştinţe cu caracter psiho-pedagogic pe care le poate adapta unui anumit specific al dezvoltării psiho-fizice a copilului. Ceea ce este de făcut în asemenea situaţii este de a înţelege că la vârste mici copiii dezvăluie cu destul de multă uşurinţă stările psihologice pe care le traversează. organizări neurologice. . comportamentul unui organism în dezvoltare este un fenomen deosebit de complex care pune în evidenţă aspecte anatomico-structurale.compoziţii bio-chimice.

jocul cu nisip. a capacităţilor şi a dificultăţilor sale de a se adapta la mediul social. precum şi a relaţiilor sale cu familia. dintre care desenul serial. exprimarea prin dans şi mişcarea sunt cel mai frecvent utilizate de consilierii şi psihologii specializaţi în problemele copilului.   .III. a traumelor pe care le-a suferit. improvizaţia muzicală. exerciţiul mimico-pantomimic şi drama-terapeutic. modelajul. Desenul liber sau tematic constituie o cale foarte potrivită de evaluare a personalităţii în formare a copilului şi a problemelor sale emoţionale. CUNOAŞTEREA PERSONALITĂŢII COPILULUI PRIN DESEN Cunoaşterea universului interior al copilului beneficiază de un ajutor considerabil din partea tehnicilor expresivcreative de investigaţie şi terapie.

ci doar afectivimagistic. În alţi termeni.îngropate în abisurile inconştientului sunt exprimate într-o manieră simbolică. reprimate sau negate.formelor.   Cum şi cât poate fi decriptată lumea subiectivă a copilului mic prin desen? Pe ce se bazează valoarea diagnostică şi terapeutică a acestui mijloc expresiv? Răspunsul acestor întrebări este dat de valoarea simbolică a desenelor ca „vehicole” şi „activatori”de informaţie psihologică inconştientă sau de mesaje pe care copilul este incapabil de a le exprima verbal. neconştientizate. poziţiilor şi dimensiunilor personajelor sau obiectelor desenate. problemele ascunse. . în produsele creaţiei artistice a subiectului şi sunt atribuite(proiectate) în elementele acesteia şi relaţiile dintre aceste elemente. prin intermediul liniilor grafice.culorilor. adesea transparentă.

sunt mobilul declanşator al activităţii de expresie plastică. .    Desenele sunt considerate drept cele mai relevante modalităţi de expresie a primilor ani de viaţă. În mod special.desenul liber. ci se proiectează în imagine plastică. tensiune intrapsihică. o adevărată „cheie” de interpretare a personalităţii. Prin aceasta desenul devine limbaj original. el este condus şi susţinut de tendinţele şi pulsurile interne. ele oferind date importante despre inteligenţa şi afectivitatea copilului. Prin desen. desenul are întotdeauna o semnificaţie. spre deosebire de desenul după model îndeplineşte rolul unei veritabile creaţii care exprimă spontan viziunea personală a copilului asupra mediului înconjurător şi prin aceasta instituie într-un veritabil test psihodiagnostic al personalităţii lui.tendinţa şi dorinţa de a se exprima în desen o parte din trăirile noastre interioare. unic şi irepetabil al personalităţii. din propria fiinţă. Desenul antrenează întreaga personalitate de aici extinderea modelelor interpretative. Ca activitate.cenzura este „survolată” şi această lume „inconştientă” nu mai produce complexe de inferioritate sau superioritate.

cu modul său specific de expresie. Ea are un caracter individual specific în raport cu trăsăturile caracteriale.cu sfera perceptiv-imaginativă. tot astfel copiii trebuie să înveţe desenul fără pretenţia de a deveni artişti plastici. aptitudinale şi temperamentale. . precum şi cu nivelul cultural al persoanei.  Viollet le Duc susţine că desenul este un mod de exprimare ca şi limbajul vorbit şi după cum limba se învaţă în şcoală fără pretenţia de a transforma pe toţi copiii în poeţi. Ch. dar şi mecanismul care antrenează multiple laturi ale personalităţii. Koch consideră că expresia plastică este produsul.

în primul rând. dar şi fineţea simţului de observaţie privind diferenţe semnificative în realizarea desenului. Au importanţă prezenţa diferitelor componente ale feţei (ochii. nasul.oferă indicii asupra nivelului intelectual al copilului. Prin acest test se pun în evidenţă.evaluată concret prin gradul de perfecţiune şi completitudine a desenului. urechile. În funcţie de nivelul său de maturitate psihomotrică. prin echilibrul general şi bogăţia detaliilor. aptitudinile de desenare. gâtul).IV. . gura. de percepţia propriei scheme corporale şi de proiectarea sa în desenul unui omuleţ. aceşti indici pot fi semnificativi pentru dezvoltarea cognitivă. DESCRIEREA TESTELOR         Dintre testele aplicate bazate pe desen au fost utilizate special în descifrarea personalităţii copilului următoarele teste: a)Testul omuleţului (Goodenough) b)Testul arborelui c)Testul casei d)Testul familiei a)TESTUL OMULEŢULUI. sprâncenele. părul.

Aceste feluri de desene se numesc desene rontgen şi pun în evidenţă cumva o vedere prin perete a lămpii.b) TESTUL ARBORELUI . În desenele casei pot apare la preşcolarii mijlocii desene de lămpi.Ca şi în celelalte teste de desen liber testul arborelui pune în evidenţă caracteristicile evaluărilor spaţiale. privind mărimile. ale fineţei perceptive.prin acest test am urmărit proiecţia personalităţii copilului. distanţele. proiecţia propriului sǎu mod de a fi şi simţi.creeazǎ asociaţii libere deosebit de relevante pentru cunoaşterea problemelor emoţionale şi relaţionale ale copilului. în raport cu sine şi cu alţii. c) TESTUL CASEI . . ceea ce exprimă pe plan psihologic o nediferenţiere clară a percepţiei de reprezentări sau a ceea ce se constituie şi există în cunoaşterea interioară(în experienţă generală a sinelui)de realitatea perceptivă care este dominant vizuală în desene. formele şi combinaţiile acestora. Din acest desen poate fi înţeles modul în care percepe copilul mediul înconjurǎtor.

ele fiind decisive în formarea personalităţii sale. M. centralitatea şi excentralizarea lor în spaţiul grafic.relevant pentru cunoaşterea raporturilor pe care le are copilul cu familia. situaţia în care se plasează în cadrul familiei sale. distanţele dintre membrii familiei şi dintre figurile centrale şi copilul investigat sunt elemente de diagnostic importante şi totodată factori de suport pentru o discuţie relevantă de conştientizare şi chiar de optimizare a raporturilor perturbate din familie.Porot considera că simpla observare a desenului unei familii permite cunoaşterea sentimentelor reale pe care copilul le are faţă de ai săi. relaţiile dintre membrii familiei şi impactul lor asupra copilului din perspectiva acestuia.d) TESTUL FAMILIEI . Dimensiunile personajelor familiale. .

In analiza lucrărilor am urmărit : -dezvoltarea intelectuala a copilului de 5 ani. -dezvoltarea socio-afectiva a copilului (relaţii. comportamente). atitudini.V. INTERPRETAREA TESTELOR       Testele s-au aplicat pe un eşantion de 24 de copii. -aptitudinile practice si estetice (abilitate manuala. trăsături. Fiecare copil a avut la dispoziţie doisprezece culori si foaia de hârtie pentru a realiza lucrarea. calităţi perceptive. buna orientare in spaţiu). .

desene in care se observa prezenta detaliilor-componente ale fetei(inclusiv parul creţ) .TESTUL OMULETULUI -interpretare: Din cei 24 de copii care au realizat testul au ieşit in evidenta copii cu o dezvoltare intelectuala remarcabila.

omuleţul. dorinţa de relaţionare cu alţii. . apar elemente de vestimentaţie. senzaţia de mişcare. In unele desene gura este redata simpla si ovala. vivacitate. siguranţă. toate acestea semnificând decizie. receptivitate. fie foarte mic.  Prezenţa aptitudinilor artistice este clară prin asortarea culorilor si îmbinarea foarte plăcută a acestora. voioşie. fie foarte mare.. sau. exprimând timiditate. controlul sinelui. dorinţa de comunicare prin poziţia mâinilor.. inhibiţie. braţe ataşate de trunchi. teama. Ca dimensiune copiii de 5 ani desenează .

 Capul considerat de mulţi autori ca loc simbolic al sinelui. . la care se adaugă forma ovală. al controlului valorilor. vanitate morală sau intelectuală. semnificând narcisism. al aspiraţiilor intelectuale.ca sediu al gândirii. În desenele copiilor am găsit forme variate ale capuluiforma rotundă fiind cea mai răspândită. în unele desene capul este legat direct de trunchi. al instinctelor dar şi al imaginaţiei este reprezentat de unii copii foarte mare în raport cu trunchiul.

intensitatea. constituie analiza culorilor: alegerea. .. galben. Copiii din eşantionul studiat folosesc de regulă puţine culori. localizarea suprafeţelor colorate.activism. portocaliu. verde. violet. imaginaţie. realismul folosirii culorilor. seninătate. albastru semnificând: îndrăzneală. conturul îl realizează direct cu creioane colorate semn că afectivitatea domină raţionalul. dorinţă de adevăr. întinderea.O altă modalitate interesantă de studiere a desenului .omuleţului. numărul acestora. Culorile cele mai frecvent întâlnite în desenele copiilor studiaţi sunt: roşu.. puritate. veselie.

voiciune.interpretare: În interpretarea desenelor din testul . Prezenţa fructelor redate prin puncte ne sugerează meticulozitate şi complexitate..sociabilitate.G. am folosit modelul de interpretare ad literam. supleţe.arborelui. simplitate. iar pentru o mai bună sistematizare am folosit următoarele perspective: -aspecte relaţionale -trăsăturile distincte de personalitate în unele conflicte intrapsihice Astfel în desenul N.    TESTUL ARBORELUI. vitalitate.. . plasticitate. unde coroana este redată prin conturul ondulat ne arată capacitatea de adaptare a copilului.

vulnerabilitate. copii cu o foarte mare imaginaţie şi totodată un semn de feminitate. fermitate şi perseverenţă. dificultăţi adaptative. Expresia trunchiului din linie simplă (unică) ne indică tendinţa spre izolare a copiilor. fragilitate psihică.iar preferinţa pentru linia curbă în redarea coroanei arborelui ne arată sensibilitatea copiilor. .În cele mai multe desene conturul trunchiului apare din linie continuă ceea ce denotă o mare încredere în sine.

.D. ne descoperă un copil greu de educat cu sensibilitate mare. impresionabilitate şi agresivitate în relaţionare.Coroana cu ramificaţii abundente şi fine redată în desenul C.

(pătrat.TESTUL CASEI. Sub aspectul cogniţiei putem remarca prezenţa reprezentărilor despre formele geometrice folosite în redarea desenului ..casa. dreptunghi.interpretare Din aceste desene poate fi înţeles modul în care percepe copilul mediul înconjurător. dar şi proiecţia propriului său mod de a fi şi simţi în raport cu sine şi cu alţii.. triunghi). .

M.În desenul Ţ. Faptul că umple cu desenul întreaga foaie relevă faptul că este un copil ambiţios care vrea să se afirme. apar linii dispuse în zigzag ca semne ale instabilităţii dar şi a agresivităţii. .

B. Prezenţa soarelui în unele desene simbolizează căldura pe care o primeşte copilul în propria casă. . prin tendinţa de a lungi exagerat de mult desenul.Instabilitatea emoţională este evidentă în desenul lui V.

dar mai ales neglijarea în desenare. atenţie trebuie acordată la desenarea tuturor părţilor corpului). mărimile şi distanţele dintre membrii familiei desenate. accesorii. TESTUL FAMILIEI.B. gradul de identitate ce li se conferă prin desen(îmbrăcăminte. a unora dintre membrii familiei.formele.interpretare În interpretarea testelor s-a ţinut cont de ordinea desenării. lipseşte un membru al familiei (sora mai mare) pentru că relaţia ei este mai bună cu fratele cu care vine la grădiniţă.   . stimulative care ne indică aceeaşi stare de sociabilitate. optimism. spontaneitate şi predispoziţie la comunicativitate.Din perspectiva preferinţei pentru culoare observăm culori calde. În desenul B. dar şi poziţia.

A.G. care sunt în esenţă mai puţin agreaţi şi stimaţi. De exemplu B. chiar iubite şi cu statut mai important în familie. în desenul realizat scoate în evidenţă pe tata. spre deosebire de persoanele a căror desenare este neglijentă . Cei desenaţi cu atenţie şi înfrumuseţări sunt persoanele cele mai agreate şi stimate. . aici confruntându-ne şi cu lipsa coordonării psihomotrice şi a abilităţilor de redare a corpului uman.Copilul T. refuză să deseneze membrii familiei motivând că nu vrea să îl deseneze urât pe tata. înfrumuseţându-l astfel încât în desen abia mai are loc surioara mai mică.

Sunt unii copii care fac desene minuscule. dar şi lipsă de cunoaştere a diferenţelor dintre regulile fundamentale ale realului. ca şi o închidere în sine. . au un oarecare grad de dezadaptare şi dezorientare adaptativă. Dacă în desen apar persoane care se ţin de mână există o dependenţă între persoana desenată mai mică şi cea mai mare.

Pe de altă parte. sau amândoi. dificultăţi de exprimare a sentimentelor şi trăirilor. iar preferinţa lui pentru alb-negru ne sugerează blocaje emoţionale. . retragere sau lipsă de rezonanţă afectivă. întunecoase. Alegerea culorilor pentru sine şi pentru anumite persoane nu este nici ea întâmplătoare. este în directă legătură cu emoţiile şi sentimentele copilului faţă de persoanele desenate. copiii ce se află lângă părinţi sunt cei preferaţi. Desenarea în culori vii luminoase.sau terne. În genere. elemente de depresie. se află unul din fraţi sau surori indică o distanţă personală (psihică) mai mare şi că persoana ce este desenată între părinţi este preferată în familie de către unul sau altul din părinţi.desenele în care între cel ce a desenat şi unul sau altul din părinţi.

activi. portocaliu care ne sugerează copii deschişi.M.D. comunicativi. competitivi. folosesc culori vii predominând galben. . şi R. roşu. uneori agresivi. Pe de altă parte C. bine adaptaţi grupului.o stare de fericire. de relaxare.

Oferă informaţii despre situaţii pe care copilul nu le poate verbaliza ci doar exprima afectiv-imagistic prin intermediul desenului. Desenele fiind investite cu semnificaţii. emoţii. sentimente şi gândiri pe care copilul le trăieşte în legătură directă cu evenimentele vieţii sale. . cu relaţiile sale cu familia sau alte persoane semnificative din viaţa sa.CONCLUZII Alături de alte metode de cunoaştere a copilului preşcolar am apelat la desenul tematic pentru că oferă un ajutor considerabil în cunoaşterea universului lăuntric al acestuia.

Unde metodele de intervenţie folosite nu au fost eficiente am îndrumat părinţii spre psihologi.este necesar să ne restructurăm de fiecare dată strategia de care dispunem la un moment dat. Nu se poate şti niciodată îndeajuns despre acest necunoscut-copilul. unele fiind chiar imprevizibile. Arno Stern susţine că la această vârstă nu există desene bune sau rele.procedee de ameliorare sau corectare le-am folosit în munca individuală cu copiii care prezintă unele întârzieri. El înţelege exprimarea liberă ca un mijloc care permite dezvoltarea personalităţii copilului. insistând în special asupra caracterului terapeutic al desenului pentru copiii neadaptaţi. deficienţe în diferite domenii. Există atâta varietate şi diversitate în cadrul unic al cărui coordonate s-au reformulat continuu încât în faţa unor individualităţi specifice – copiii . . Ca urmare a constatărilor am folosit metode de intervenţie unde a fost cazul cu caracter pregnant psihoterapeutic.    În urma aplicării testelor am descoperit o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute. ci numai desene conforme cu personalitatea copilului.

DR.Editura ANTET .IOLANDA MITROFAN 7.ŞTEFAN POPESCU 6. 2000 Studierea imaginii de sine în copilărie şi preadolescenţă. LOVINESCU .MIHAELA STERIAN 2.GHEORGHE ARǍDǍROAICE DR.A. CORNELIA JINGA-HETREA 4.Teste psihologice de autoevaluare Cursa cu obstacole a dezvoltării umaneEditura POLIROM 2003 Copilăria.MUREŞ. Editura Imprimeria de Vest ORADEA 1997 3. SILVIA DIMA . Bucureşti 1997 Cunoaşterea copilului preşcolar Colecţia CHATEDRA .ANCA ROZAREA .Testul arborelui .BIBLIOGRAFIE 1.V.V..Cercetări privind dezvoltarea unor aspecte ale personalităţii copiilor între 3 si 7 ani Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1970 Culorile şi gramatica lor Casa de editură .MANASIA .. fundament al personalităţii.ELENA BONCHIŞ 5.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->