PROCESUL DE FRANZ KAFKA

Romanul `Procesul' prezinta povestea unui functionar, pe nume Josef K., judecat timp de un an, fara sa stie de ce, apoi este condamnat la moarte prin injunghiere. Sensul romanului este precizat intr-o parabola, pe care preotul i-o spune lui Josef, cu putin timp inainte de moarte. `La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune: `Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui.` Asadar omul este liber; el ar fi putut sa aleaga: ar fi putut sa forteze usa inchisa sau ar fi putut sa plece; Prefera insa sa astepte, iar asteptarea ii anuleaza libertatea, il pune in aceeasi situatie cu paznicul - constrans sa stea in fata usii inchise.

Descrie un an din viata lui Josef K, mai exact intre 30 si 31 de ani, care se trezeste arestat… oarecum la domiciliu in chiar dimineata zilei sale de nastere. Nu ar fi nimic iesit din comun pana aici. Totusi, cei doi ,,agenti” care il intampina in acea dimineata nu spun ce autoritate a emis ,,mandatul de arestare” si nici care este motivul pentru care este arestat, lucru pe care nu il vom afla oricum pana la sfarsitul romanului. Ceea ce este surprinzator este ca protagonistul, desi revoltat la inceput, accepta intr-un final aceasta situatie. Motivul pentru care aceasta carte poate parea mai putin captivanta, este viziunea cel putin pesimista asupra ,,justitiei”, viziune care totusi s-ar potrivi intr-o anumita masura cu justitia de astazi. De exemplu, K.,asa cum este numit de cele mai multe ori pe parcursul romanului este chemat pentru primul interogatoriu intr-o casa obisnuita, dintr-un cartier marginas; nu i se spun nici macar ora la care trebuie sa se prezinte si nici locul exact din cladirea de 5 etaje; astfel ca se plimba o ora si 5 min pana cand gaseste asa-zisa sala de judecata, unde i se reproseaza ca a intarziat si de unde pleaca cel putin la fel de confuz cum a venit. Un alt exemplu este descrierea camerelor, a catedralei, toul este inchis, intunecat, aproape infricosator, sugerand ca nu exista cale de scapare din mana justitiei, care pana la urma chiar este oarba; totul in timp ce K. se comporta de parca nu stie pe ce lume este. Actiunea romanului nu prea poate fi povestita- K incearca sa isi rezolve cazul desi nu pare a sti exact ce trebuie sa faca, si pe parcursul celor 16 capitole (in unele versiuni) strange diverse informatii, nu toate la fel de relevante, si are anumite dispute si intalniri cu diverse personaje care includ o prostituata, un pictor, o proprietareasa dubioasa, un avocat care nu este interesat de castigarea proceselor, si lista poate continua. Anul acesta din viata lui K. este o ,,harababura”; si in aceasta harababura cititorul ajunge in situatia de a cauta mereu printre randuri o explicatie, adevarul poate. Cautarea ,,adevarului” insa il distruge pe protagonist si poate de aceea reactioneaza in felul in care o face in incheierea romanului. O fraza memorabila si o incheiere socanta as putea spune, care cred ca ii va face pe multi sa se intrebe daca nu exista posibilitatea ca totul sa nu fi fost decat un vis…

“Procesul” este o carte despre o lume din care lipseşte certitudinea. Acţiunea începe şi se dezvoltă sub semnul îndoielii, al supoziţiei extinse la toate nivelurile. Aşa precum de multe ori se întîmplă şi în cadrul unui proces judiciar. Titlul este un prim indiciu în interpretarea alegorică a conţinutului: el

semnificaţia fiind aceea de a surprinde justiţia deasupra lumii fenomenale şi a fiinţelor pe care le judecă.. împlineşte 30 de ani. problematica de identitate a personajului principal. Romanul “Procesul” ne înfăţişează istoria execuţiei unui condamnat. . .Legea”. iar sfîrşitul Procesului e moartea acuzatului.. Procesul începe o dată cu naşterea fiecărui individ. Arestul are loc exact în dimineaţa în care Josef K.Judecătoria“ propriu-zisă. Ea te primeşte cînd vii şi te lasă cînd pleci. un artificiu compoziţional care conferă coeziune întregului.. aflat în podul unei clădiri. dincolo de logica firească a umanului.Sentinţa. lipseşte vina şi este prezent doar vinovatul fără vină. este omul care nu vrea să fie judecat de ceilalţi. care operează cu supoziţia vinei: . Colonia penitenciară...Acuzarea”. ne . Chiar textul romanului tematizează distincţia a două lumi contradictorii prin actul vorbirii... ..judecător” care ne ... .Judecata”.Sentinţa”.analizează” faptele şi ne . În birourile judecătoreşti se produce însă un paradox: învinuiţii (acuzaţii) se sufocă. atestate în limbajul lui Kafka.. . iar funcţionarii acestei instituţii au ameţeli dincolo de pereţii ei. ci. cuvînt care devine obsedant în conştiinţa eroului. nu şi terminologic. dar totodată îi dădea mai multă siguranţă. privirea îi este îndreptată nu înainte.. printr-o oglindă retrovizoare. Fiecare dintre noi e un acuzat. spre trăirile ce se consumă în continuare. ..Aparţin deci justiţiei. Cuvîntul-cheie al romanului este .Procedura”. Chiar şi preoţimea face parte integrantă din supra-realitatea justiţiei.judecă” acţiunile. Kafka ne prezintă imaginea vieţii.. Ca teme secundare atestăm relaţiile dintre genuri. Totul este subsumat absurdului guvernat de o lege. şi să efectuăm o interpretare ştiinţifică a vocabularului şi lexicului juridic.Procesul”. Josef K. nu suportă aerul curat pe care-l inspiră. aflarea justiţiei într-o asemenea clădire îi crea lui K. şi în care împlineşte 31 de ani. există un . modalităţile de intruziune a realităţii onirice. K. care împlineşte 30 de ani. Neştiind ce culpă trebuie să-şi asume. prin modul de viaţă obişnuit în faţa unui proces de viaţă şi prin modul de viaţă insolit în faţa unui proces . Situarea lui nu este întîmplătoare. Temele de bază ale romanului “Procesul” pătrund în textura romanului printr-un înveliş de coloratură terminologică. spuse preotul. În faţa legii -. Judecătorii stabiliseră cu el că interogatoriile vor avea loc doar duminicile. în “Procesul este” vorba de o literatură întreţesută cu „materie” de specialitate.. aşa cum a perceput-o el. Aspectul clădirii în care se aflau birourile tribunalului. . omul în căutarea . . De aceea justiţia e peste tot. Astfel. Ce-aş mai putea să vreau de la tine? Justiţia nu vrea nimic de la tine. precum: . este trimis – fără explicaţie – să caute tribunalul. Noi ne propunem să realizăm o investigaţie a noţiunilor generale juridice.“ Pedeapsa survine ca farsă. simbolizată de noaptea în care e asasinat K. imaginea realităţii.. care vrea să clarifice o dată şi pentru totdeauna datele procesului său şi să dovedească tuturor nevinovăţia sa. în fiecare clădire: oriunde ne-am afla. Procesul cunoaşterii la Kafka e ca şi cum inversat.legea“.. nu se poate apăra.trebuie citit ca un proces de culpabilizare indus eroului şi ca un proces de ambiguizare a imaginii oferite de evidenţa şi subsidiarul scrierii.dreptăţii” într-o lume în care ea n-a existat. înapoi spre sensurile pierdute. un şi mai mare dezgust faţă de ea. Opera lui Kafka a fost cercetată pînă în prezent doar din punct de vedere literar şi artistic.învinovăţeşte” de ceva ce înşişi magistraţii nu ştiu. Modalitatea de aplicare a acestei legi este tribunalul. pentru a nu-i periclita într-un fel sau altul desfăşurarea activităţii profesionale. La fel ca în nuvelele anterioare ale lui Kafka . iar ceilalţi sunt judecători.Legea” reprezintă dreptatea pe care fiecare din noi dorim s-o avem. Prin romanul “Procesul”l. . şi li se face rău în . început sugerat în roman prin dimineaţa zilei de naştere a lui K.. dar în aceeaşi măsură devine un element emblematic pentru existenţialismul romanului. Lipsa de vină pare un laitmotiv. iar moartea i se întîmplă eroului fiindcă aşa a hotărît justiţia. Din tribunale şi săli de şedinţe nu se poate ieşi decît prin moarte.. cei ce ne înconjoară zi de zi. K.Culpa”.Judecătoriile” mizerabile şi judecătorii reprezintă societatea şi ceilalţi oameni.Arestarea”.. . ca efect al prezenţei ei explicite sau deduse în toate aspectele societăţii. Chiar din start cititorul ia act de faptul că protagonistul romanului este arestat. unde urma să i se ia primul interogatoriu. după cum nu se poate sustrage mersului fatal al lucrurilor.. nu există şi nu va exista niciodată.

. . ci şi cu limbajul de specialitate. prezentîndu-se scenic într-o serie de întîmplări relatate. forme participiale).. Lipsesc însă alte părţi componente. 1021) 11. contravenţie (2. ca .juridic. adeverirea sentinţei (2.“ procesul“ (3 repetări) îşi fac apariţia în mod frecvent cu o mare forţă de sugestie.die Verhaftung = arestare. p. . La început suferinţa lui K..Beamte .verhaften” . carcasa juridică a „dosarului” nu este pusă oficial la dispoziţia opiniei publice. exasperat de ineficienţa avocatului Hudl.die Gerichtsverhandlung = dezbatere la tribunal. p.fără vină“..“ .proces penal” etc.Aufseher“ . Altele.a aresta“ (în formă substantivală sau participială cu aceeaşi rădăcină) este repetat de 20 de ori în primul capitol. p.. care. p. (Vezi tabelul nr.. Dar . deoarece .“ Prozeß .2) Doar verbul . . Doar .Arestarea“ e constatată ca o situaţie care se epuizează.funcţionar“ (8 repetări). p... aşa cum apar ele în jurisprudenţă.verhaftet .vina“ este întrebuinţat în diferite forme compuse.. conştient de propria-i vină“.. îndeplinirea sentinţei (2.Unschuld“ . 1036) 2. .acuzarea“ (5). utilizînd terminologia lui Kafka din romanul “Procesul”l (Original: Variantă germană) (1): 1. verdict (2.nevinovăţie...Schuld“ . inocenţă“.Bestätigung des Urteils = confirmarea.arestat“. precum: . p. 391) 8. substantive..das Vergehen = delict. În plus..confirmarea sentinţei“ (10).Wächter . precum: . că labirintul Legii din “Procesul” este închis ermetic pentru om.ver-“ în limba germană are o importantă semnificaţie...der Urteilsspruch = pronunţarea sentinţei. pe care Kafka o utilizează iscusit în roman: prin acest prefix ceva este „împins” de la locul său original sau natural spre un alt loc. p. .. având prefixul de origine germană .spuneam şi mai devreme ..die Schuld = vină.schuldlos“ .. p.doar“ cu artisticul. . Şi . (Vezi tabelul nr. se desfăşoară în plină de-semantizare.die Revision = cerere de revizuire (2. în concluzie.culpa“ (2) şi .prins“..spăsit.stat de drept”. faptă..dezbaterea judiciară“ (7). nici măcar acuzatul nu le ştie pe toate..Vollstreckung des Urteils = executarea. Curtea de Judecată la Kafka este secretă. procedurile magistraţilor sunt absconse.. deţinere (2..cererea de revizuire“ (9) şi . 1040) 5. 52) 6.pledoaria în apărare“ (6) nu apare ca o apărare adevărată şi este întreruptă de către K. Să enumerăm elementele care compun o secvenţă obişnuită a unui proces de judecată.die Verteidigung = pledoarie în apărare (2.. era redată prin diateza pasivă şi era consolidată în mod adecvat prin utilizarea cuvîntului . 1021) Multe norme judiciare în roman deviază faţă de „instrumentarul” pe care l-am prezentat mai sus.das Verhör = interogatoriu....Delictul“ (1).1) Atestăm circa treisprezece cuvinte (verbe....paznic“ (repetat de 28 ori). . judecată (2. 849) 3.executarea sentinţei“ (11) e prezentă într-un mod demonstrabil în roman.. la rîndul său.. Sub lumina . Însă terminologii şi terminografii. precum . p. la un proces judiciar (2..ver-“ (în calitate de prefix neseparabil). audiere (2..schuldbewußt“ . utilizează noţiuni echivoce. traducătorii şi lingviştii uzează de o perspectivă mai „înaltă” asupra lucrurilor receptate: ei operează nu .. cu toate că o mare varietate de termeni juridici îşi găsesc aplicarea în roman şi rezonează în conştiinţa lui Josef K.. Putem spune.. inculpare (2. 1060) 7.pronunţarea verdictului“ (8) rămîn sub semnul întrebării şi pot fi percepute de cititor prin aluzii.supraveghetor“ (repetat de 31 ori). . cu care începe Procesul.. p. p.die Anklage = acuzare. Procesul lui Kafka este departe de jurisprudenţa normală...“ Şi substantivele . .dezbatere judiciară principală”. 782) 10.. Prefixul .Arestarea“ (3). Cuvîntul . 1074. culpă.în “Procesul” lui Kafka nu este vorba de veritabile norme şi proceduri juridice..gefangen . . 1038) 4. . 1021) 9.. 161. în loc de“ .

de asemenea ramase frapat de cele vazute: “K. de-o galerie intesata si ea de lume. Pe K. ca astazi te-ai pagubit singur. se pomeni intr-o dimineata arestat”. inconjurata. dar totodata ii dadea mai multa siguranta. fara sa fi facut nimic rau. unde. Josef K. să-i sistematizeze potrivit anumitor criterii (frecvenţa utilizării. Frazeologia personajelor lui Kafka şi limbajul autorului este. si mai mult dezgust fata de ea. ci şi de terminologi. fiindca judecatorii i-au spus ca doar si-a complicat si mai mult situatia. realizeaza ca birourile tribunalului se afla in podul unei cladiri cu apartamente si camere de inchiriat. la mica distanta de tavan. O multime de oameni.” De asemenea si imbracamintea celor prezenti il deruta: “Cei mai multi dintre ei erau imbracati in negru si purtau redingote lungi. si unde spectatorii nu puteau sa stea decit incovoiati. imediat este dus in salon. pentru ca sa nu-i incurce cu nimic in desfasurarea activitatii sale profesionale. privind spre usa. avind un aspect saracacios si mizerabil. Actiunea incepe si se dezvolta sub semnul indoielii. va daruiesc toate interogatoriile!” Judecatorii stabilisera cu el ca interogatoriile vor avea loc duminicile. critici literari sau oameni de teatru. investigat nu doar de scriitori. al supozitiei extinse la toate nivelurile.rece şi palidă a Legii oamenii devin acuzatori şi acuzaţi. rase. numai imbracamintea aceasta il deruta. cu cefele si spinarile lipite de plafon. fara sa-ti dai seama. cititorul ia act de faptul ca un strain ii spune protagonistului cartii ca este arestat. spre surprinderea lui. s-ar fi crezut la o intrunire politica de cartier. care le atirnau lalii pe corp. eroul se intoarce in camera sa. pe care si le pusesera intre cap si plafon. K. Prima fraza din roman consemneaza un amanunt care socheaza prin continutul sau nefiresc si prin lipsa de precizie si cauzalitate: “Pe Josef K. apartenenţa unei părţi de vorbire sau ordinea alfabetică). sperase ca primul interogatoriu va fi si ultimul. aservită justiţiei sau sistemului funcţionăresc. cu doua ferestre. ca sa nu-si loveasca testele. doi paznici ii mincau micul dejun. implineste 30 de ani.cu toţii alcătuiesc o comunitate demonizată. daca n-ar fi fost ea. . caci. Arestul are loc exact in dimineata in care Josef K. Asadar. etimologia. ii spune judecatorul. dar cu toate acestea poate sa mearga liber la servici. cind sosise. In urmatoarea duminica. K. iar incepind cu a doua zi isi continua viata normala de prim-procurist la o mare banca. aşadar. nelipsind nici categoria executorilor intermediari . este trimis – fara explicatie – sa caute tribunalul. Batand la toate usile si intrebind la intamplare de tamplarul Lanz. il calomniase pesemne cineva. Aspectul acestei cladiri era deplorabil.Banda de golani! Striga el. a căror sarcină este să identifice termenii juridici. Fara a iesi din perplexitate. Ei il anunta ca este arestat. cit se poate mai feluriti. crezu ca nimerise la o intrunire publica. de ceremonie. totusi in urma interogarii fusese dezamagit. de avantajul pe care un interogatoriu il reprezinta oricand pentru un arestat. Dupa ce gasi camera in care urma sa fie interogat. […] Multi dintre ei isi adusesera perne. il ridica si ii cere lucrurile pe motiv ca la magazine n-ar fi in siguranta.Vreau numai sa-ti atrag atentia. K. unde urma sa i se ia intr-o duminica primul interogatoriu. si ca el nu realizase ce sansa a ratat: “. aflase spre . Aflarea justitiei intr-o asemenea cladire ii dadea lui K.” Desi K. umpleau o incapere nu prea mare.

incepusera lor a li se face rau de aerul curat pe care il inspirau. cum a putut sa pateze numele familiei. acolo unde erau biruorile judecatii. cit si prin cu modul de a desfasura un proces. iar procesul practic nici nu-i afecta viata. incit fusese nevoit sa fie scos afara de doi functionari ai judecatii. K. avocatul Huld. Aflindu-se la pictor. el pictind tablouri pentru judecatori. Acest . doar era o taraganare la nesfirsit. le-ar putea avea. atit prin amplasarea sa “aproape in fiecare pod” si cu judecatori neobisnuiti. cu toate avantajele pe care. De aceasta meserie se ocupa tocmai si tatal sau.” Josef K. Ajuns la pictor.. Astfel K. Deci se produce un paradox: invinuitiii se sufoca si li se face rau in “Judecatoria” propriu-zisa. care fiind bolnav isi primea toti clientii acasa. De aici si replica pictorului Titorelii: “.surprinderea sa ca nu va mai avea loc un nou interogatoriu. de ce n-ar exista si aici?” In urma celor spuse. aflase ca sunt trei tipuri de achitari cu procesul sau: achitarea reala. in zilele cind au loc. Titorelli i-a explicat in ce consta fiecare tip de achitare. proces. tocmai el – care era mindria neamului lor (deoarece ajunsese la postul de prim-procurist la o mare banca). Unul dintre clientii sai. K. aceasta il duce la un vechi prieten de-al sau. In scurt timp de la angajarea acestui avocat. Iata o mica descriere a atmosferei care predomina in birourile “Judecatoriei”: “Soarele arde grozav de tare si birnele acoperisului sint inchise.. clientii sunt nemultumiti de modul in care sunt tratati. spunind ca inainte de-al fi angajat totul mergea bine. iar pe de alta parte avem o institutie de Judecata absolut diferita de cea normala. K. devine din ce in ce mai dezechilibrat. K. caruia el ii mai spunea si “Fantoma de la tara” . Uneori. Atunci avusese ocazia sa-l intilneasca pe proprietarul camerii in care se faceau interogarile si fiind invitat de acesta sa urce in podul cladirii.care aflind despre procesul lui Josef. si se decide sa-i dea un mic sfat. Dar din pacate problemele sale nu se imbunatatesc. un industrias. Nu prea e un loc potrivit pentru birouri. altminteri. care locuia intr-o alta cladire decit cea in care fusese K. fusese frapat de ceea ce vazuse: birourile tribunalului. sedintele mai mari – si asta se intimpla destul de des – aerul devine aproape irespirabil. a venit cu o falca in cer si alta in pamint in biroul lui K. Nici una din aceste achitari nu-l scuteau pe K. fiindca pe de o parte lipseste motivul invinuirii. cind a vrut sa iasa pe o alta usa care-i propusese pictorul. achitarea aparenta si taraganare la nesfirsit. avea un unchi – Albert K. Si daca te mai gindesti ca aproape toti locatarii vin sa-si intinta rufele aici – doar nu poti sa le interzici asta cu desavirsire – atunci n-o sa te mai miri ca ti s-a facut rau. Dupa o mica discutie cu “Fantoma de la tara”. renunta la serviciile avocatului Huld. iar functionarilor acestei institutii li se face rau in afara ei. este evident ca avem in fata un proces neobisnuit. pina la urma i se facuse rau din cauza aerului inchis si atmosferei sufocante. cerindu-i explicatii: cum de a putut el sa le faca una ca asta. din cauza asta aerul devine greu si apasator. Acesta ii spune ca cunoaste un pictor – Titorelli – care l-ar putea ajuta. Acest pictor este angajat la tribunal. ba chiar mai mult. ramasese din nou dezgustat de cele vazute.Nu stiati ca tribunalul are birouri aici? Aproape in fiecare pod exista birouri ale tribunalului. observa starea prosta in care se alfa K. care ajunsi la scarile care faceau legatura dintre ultimul etaj si pod. la interogatoriu. Aceasta il buimaceste pe K. el la servici este in continuare absent si fiind presat de concurenta unui coleg-rival. el incepand sa realizeze ca lumea intreaga este o farsa justitiara. si deci i-ar putea fi de folos. la servici nu se mai poate concentra asupra sarcinilor sale. K. incepe sa se dezechilibreze. Toate aceste esecuri. le da pe spinarea avocatului.

intr-un lucru in sine kafkian. in fata acestuia nu apar piedici pur si simplu. el este neoficial si. recurgind la incercari de a-l mitui. . “Misterul” e de nepatruns. Procesul dezvolta in linii narative ceva mai ramificate parabola pe care i-o relateaza preotul lui Josef K. orizontul ocult care incetoseaza sensurile si le fac imperceptibile. ci numai drumul pe care trebuie sa-l faca la nesfirsit. Le banuieste cu o siguranta de neclintit. dupa vizita facuta pictorului. binevoitor. Actul initiatic este pus. cat si lectorului – si mai derutanta. de fapt. apare – atat personajului. fatalmente. E pivotul vizibil al tragismului kafkian. dupa citevai zile primeste de la directorul bancii o insarcinare: sa il insoteasca pe un oaspete din italia in catedrala orasului. Vina apare ca ceva indiscutabil care trebuie ispasita. La ora in care trebuia ca cei doi sa se intilneasca – in catedrala – italianul nu venise. Usile inchise nu se vor deschide vreodata: dimpotriva. sub semnul esecului. “Nimeni in afara de tine. el este slujitorul ei.. raspunse Paznicul vazind ca omul se sfirseste din viata. insa. iar sfirsitul sau se numeste moarte propriuzisa a acuzatului. E neindoielnic faptul ca e pus in slujba de Lege. Ceea ce reuseste sa vada e o lumina slaba. asadar cu Paznicul. caci poarta asta era facuta numai pentru tine. Preotul ii spune lui Josef ca Scripturile care preced Legea spun ca are de a face. in spatele caruia exista acest sistem de obstacole. ci un sistem de obstacole. Necesitatea inchide omul kafkian in cercul ei strimt. pe cita vreme paznicul se afla de mai multa vreme acolo. salvatoare: nici el nu cunoaste interiorul Legii. Intalnirea dintre K. exponent al neroziei: el declara ca este puternic si aceasta demonstreaza ingimfarea si nerozia. De fapt. Comentariul preotului ia o trasatura neasteptata cind spune ca nerozia paznicului e. apartine Ei. rabdator fata de straduintele omului si ingaduitor cu blestemele omului adresate cruzimii destinului. o alta etapa in procesul de culpabilizare a protagonistului. preotul inchisorii. caci sala judecatoriei se transforma intr-un dincolo transcedental. intr-un domeniu intangibil. si preot. n-avea dreptul sa intre aici. El se mai apleaca amabil ca sa-i asculte si ultima intrebare. Eroii nu vor izbuti nicidecum sa miste vreun moment. Paznicul il lasa. si o incui. pe de alta parte. Paznicul ii spune omului venit de la tara ca nu-l poate lasa sa intre in interior in clipa in care a sosit Omul nici nu banuia ca accesul la Lege nu este ingaduit tuturor. nedeschizindu-le. El are doar inceput. Omul kafkian abia vine la Lege. dar paznicul este de neinduplecat. ci in relatia justitie-acuzat. nu usi ca atare. deci. fiind zadarnic apriori. Localul judecatoriei in Procesul ramine vesnicul labirint dedalic de nepatruns. orice hotarire luinduse dupa principiul: “vina e intotdeauna mai presus de orice indoiala”. Omul ramine sa astepte ani in sir. luminile se imputineaza si ele progresiv. se inchid si mai tare in taina. in fond. sa astepte clipa favorabila. K. In schimb venise cu totul surprinzator un preot. Le prevede si le presimte. Dupa atitea sfortari omul de la tara e cuprins de curiozitate sa afle de ce nimeni dintre ceilalti oameni doritori de a cunoaste Legea nu s-a apropiat de poarta si n-a cerut sa intre. Ceturile zadarniciei se fac din ce in ce mai dese.proces s-a dovedit a fi la nesfirsit. incit a te indoi de demnitatea paznicului in fata Legii configureaza de acum o ierarhie. fapt care-l face superior omului comun. dar il supune la sumare interogatorii despre bastina lui si despre multe alte lucruri. constientizate. Sub lumina rece si palida a Legii oamenii se transforma in acuzatori si acuzati. Aceasta secventa este. acum plec. nefortindu-le.” Urmeaza o analiza scupuloasa a insesi insusirilor morale ale paznicului. Singura realitate psihica e aceea a vinii asumate. intrucit clericul nu este un intermediar in relatia uman-divin. ci o organizare sistematica a intrarilor sub forma de labirint. El nici nu cunoaste impactul cu ele. toti insa constituind un aparat demonizat aservit justitiei sau sistemului functionaresc. vreo etapa a lui. care razbate din interior prin crapaturile portilor Legii. nelipsind nici categoria executorilor intermediari.

intr-o cariera de piatra. Doi necunoscuti il scot de Josef K. In afara orasului. Ceea ce socheaza este suma detaliilor care o compun si care nu ofera deznodamantului cheia potrivita epicului. Evident. inlauntru. stind cu spatele spre poarta. in timp ce paznicul. Oricum. si era ca si cum rusinea ar fi trebuit sa-i supravietuiasca. care converg spre o pedeapsa in aceeasi linie.Ca un caine! spuse el. iar omorul lui este in seara cind implineste 31 de ani. .” Romanul lui Kafka ramane cit mai aproape de viata cotidiana si de verosimil. Pe oricine l-am considera inferior si inselat. si il injunghie. paznicul ramine un slujitor al Legii si se cade a fi scos de sub judecata omeneasca. Preotul mediteaza acum asupra situatiei: omul a vazut totusi o lumina dinlauntru. exista niste paznici cumpliti. a fost in dimineata cind a implinit 30 de ani. Finalul romanului infatiseaza o scena oarecum previzibila. ii trec pe deasupra capului cutitul. caci stie ca acolo. nu se alege cu nici un cistig de cunoastere. Ceea ce este surprinzator este ca arestul lui K. daca se tine seama de elementele absurde din cuprinsul cartii. un lucru este cert (singura certitudine existenta la Kafka) intreaga Lumina a legii ramine un mister. Il vede pe disperatul care se arunca in gol de la o fereastra.mai apoi el nici nu vrea sa-l inspaiminte pe om. schimbind formule de politete si asigurandu-se ca Josef K. Fraza care incheie cartea echivaleaza cu paroxismul sugestionarii: “. Acest lucru nu se petrece in fapt decat dupa ce cei doi il asaza tacticos pe o piatra. dar ceea ce se intimpla ramane in el pina la sfirsit inexplicabil. paznicul nu cunoaste interiorul Legii.