PROCESUL DE FRANZ KAFKA

Romanul `Procesul' prezinta povestea unui functionar, pe nume Josef K., judecat timp de un an, fara sa stie de ce, apoi este condamnat la moarte prin injunghiere. Sensul romanului este precizat intr-o parabola, pe care preotul i-o spune lui Josef, cu putin timp inainte de moarte. `La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune: `Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui.` Asadar omul este liber; el ar fi putut sa aleaga: ar fi putut sa forteze usa inchisa sau ar fi putut sa plece; Prefera insa sa astepte, iar asteptarea ii anuleaza libertatea, il pune in aceeasi situatie cu paznicul - constrans sa stea in fata usii inchise.

Descrie un an din viata lui Josef K, mai exact intre 30 si 31 de ani, care se trezeste arestat… oarecum la domiciliu in chiar dimineata zilei sale de nastere. Nu ar fi nimic iesit din comun pana aici. Totusi, cei doi ,,agenti” care il intampina in acea dimineata nu spun ce autoritate a emis ,,mandatul de arestare” si nici care este motivul pentru care este arestat, lucru pe care nu il vom afla oricum pana la sfarsitul romanului. Ceea ce este surprinzator este ca protagonistul, desi revoltat la inceput, accepta intr-un final aceasta situatie. Motivul pentru care aceasta carte poate parea mai putin captivanta, este viziunea cel putin pesimista asupra ,,justitiei”, viziune care totusi s-ar potrivi intr-o anumita masura cu justitia de astazi. De exemplu, K.,asa cum este numit de cele mai multe ori pe parcursul romanului este chemat pentru primul interogatoriu intr-o casa obisnuita, dintr-un cartier marginas; nu i se spun nici macar ora la care trebuie sa se prezinte si nici locul exact din cladirea de 5 etaje; astfel ca se plimba o ora si 5 min pana cand gaseste asa-zisa sala de judecata, unde i se reproseaza ca a intarziat si de unde pleaca cel putin la fel de confuz cum a venit. Un alt exemplu este descrierea camerelor, a catedralei, toul este inchis, intunecat, aproape infricosator, sugerand ca nu exista cale de scapare din mana justitiei, care pana la urma chiar este oarba; totul in timp ce K. se comporta de parca nu stie pe ce lume este. Actiunea romanului nu prea poate fi povestita- K incearca sa isi rezolve cazul desi nu pare a sti exact ce trebuie sa faca, si pe parcursul celor 16 capitole (in unele versiuni) strange diverse informatii, nu toate la fel de relevante, si are anumite dispute si intalniri cu diverse personaje care includ o prostituata, un pictor, o proprietareasa dubioasa, un avocat care nu este interesat de castigarea proceselor, si lista poate continua. Anul acesta din viata lui K. este o ,,harababura”; si in aceasta harababura cititorul ajunge in situatia de a cauta mereu printre randuri o explicatie, adevarul poate. Cautarea ,,adevarului” insa il distruge pe protagonist si poate de aceea reactioneaza in felul in care o face in incheierea romanului. O fraza memorabila si o incheiere socanta as putea spune, care cred ca ii va face pe multi sa se intrebe daca nu exista posibilitatea ca totul sa nu fi fost decat un vis…

“Procesul” este o carte despre o lume din care lipseşte certitudinea. Acţiunea începe şi se dezvoltă sub semnul îndoielii, al supoziţiei extinse la toate nivelurile. Aşa precum de multe ori se întîmplă şi în cadrul unui proces judiciar. Titlul este un prim indiciu în interpretarea alegorică a conţinutului: el

iar sfîrşitul Procesului e moartea acuzatului. Chiar textul romanului tematizează distincţia a două lumi contradictorii prin actul vorbirii. iar moartea i se întîmplă eroului fiindcă aşa a hotărît justiţia. Chiar din start cititorul ia act de faptul că protagonistul romanului este arestat.judecă” acţiunile. Arestul are loc exact în dimineaţa în care Josef K. pentru a nu-i periclita într-un fel sau altul desfăşurarea activităţii profesionale..judecător” care ne . Procesul cunoaşterii la Kafka e ca şi cum inversat. unde urma să i se ia primul interogatoriu. în fiecare clădire: oriunde ne-am afla. Cuvîntul-cheie al romanului este . Situarea lui nu este întîmplătoare.. Ca teme secundare atestăm relaţiile dintre genuri.“ Pedeapsa survine ca farsă. Din tribunale şi săli de şedinţe nu se poate ieşi decît prin moarte. spre trăirile ce se consumă în continuare.. Totul este subsumat absurdului guvernat de o lege. nu există şi nu va exista niciodată. Noi ne propunem să realizăm o investigaţie a noţiunilor generale juridice. atestate în limbajul lui Kafka. În birourile judecătoreşti se produce însă un paradox: învinuiţii (acuzaţii) se sufocă. problematica de identitate a personajului principal. La fel ca în nuvelele anterioare ale lui Kafka .Arestarea”. ne . lipseşte vina şi este prezent doar vinovatul fără vină.Aparţin deci justiţiei. şi li se face rău în . dar în aceeaşi măsură devine un element emblematic pentru existenţialismul romanului. un şi mai mare dezgust faţă de ea. împlineşte 30 de ani. precum: . Josef K. şi să efectuăm o interpretare ştiinţifică a vocabularului şi lexicului juridic. .învinovăţeşte” de ceva ce înşişi magistraţii nu ştiu. nu se poate apăra. şi în care împlineşte 31 de ani. Ea te primeşte cînd vii şi te lasă cînd pleci.. printr-o oglindă retrovizoare. Ce-aş mai putea să vreau de la tine? Justiţia nu vrea nimic de la tine.Culpa”. care vrea să clarifice o dată şi pentru totdeauna datele procesului său şi să dovedească tuturor nevinovăţia sa. Prin romanul “Procesul”l. nu şi terminologic. . ci. iar ceilalţi sunt judecători. dincolo de logica firească a umanului. Kafka ne prezintă imaginea vieţii.. cei ce ne înconjoară zi de zi.. iar funcţionarii acestei instituţii au ameţeli dincolo de pereţii ei.. nu suportă aerul curat pe care-l inspiră.Sentinţa. ... privirea îi este îndreptată nu înainte.. simbolizată de noaptea în care e asasinat K. .Judecata”. care operează cu supoziţia vinei: ...Legea”.Judecătoria“ propriu-zisă. aflat în podul unei clădiri.. . este omul care nu vrea să fie judecat de ceilalţi. început sugerat în roman prin dimineaţa zilei de naştere a lui K..Sentinţa”. prin modul de viaţă obişnuit în faţa unui proces de viaţă şi prin modul de viaţă insolit în faţa unui proces . Colonia penitenciară. care împlineşte 30 de ani.trebuie citit ca un proces de culpabilizare indus eroului şi ca un proces de ambiguizare a imaginii oferite de evidenţa şi subsidiarul scrierii. Temele de bază ale romanului “Procesul” pătrund în textura romanului printr-un înveliş de coloratură terminologică.. Astfel. ca efect al prezenţei ei explicite sau deduse în toate aspectele societăţii. Chiar şi preoţimea face parte integrantă din supra-realitatea justiţiei. spuse preotul. . imaginea realităţii..Legea” reprezintă dreptatea pe care fiecare din noi dorim s-o avem. omul în căutarea . semnificaţia fiind aceea de a surprinde justiţia deasupra lumii fenomenale şi a fiinţelor pe care le judecă. în “Procesul este” vorba de o literatură întreţesută cu „materie” de specialitate. un artificiu compoziţional care conferă coeziune întregului. Judecătorii stabiliseră cu el că interogatoriile vor avea loc doar duminicile. Procesul începe o dată cu naşterea fiecărui individ. .. aşa cum a perceput-o el. Modalitatea de aplicare a acestei legi este tribunalul. . aflarea justiţiei într-o asemenea clădire îi crea lui K.. .Procedura”. Lipsa de vină pare un laitmotiv. este trimis – fără explicaţie – să caute tribunalul. Neştiind ce culpă trebuie să-şi asume.Judecătoriile” mizerabile şi judecătorii reprezintă societatea şi ceilalţi oameni. cuvînt care devine obsedant în conştiinţa eroului. după cum nu se poate sustrage mersului fatal al lucrurilor. K. modalităţile de intruziune a realităţii onirice.. De aceea justiţia e peste tot.dreptăţii” într-o lume în care ea n-a existat. Opera lui Kafka a fost cercetată pînă în prezent doar din punct de vedere literar şi artistic. dar totodată îi dădea mai multă siguranţă.. În faţa legii -. Fiecare dintre noi e un acuzat.Acuzarea”.analizează” faptele şi ne . înapoi spre sensurile pierdute.. . Aspectul clădirii în care se aflau birourile tribunalului. există un .legea“.Procesul”. Romanul “Procesul” ne înfăţişează istoria execuţiei unui condamnat. K.

52) 6.verhaftet ..supraveghetor“ (repetat de 31 ori). având prefixul de origine germană . judecată (2. p.paznic“ (repetat de 28 ori).2) Doar verbul .stat de drept”.“ Şi substantivele ..pledoaria în apărare“ (6) nu apare ca o apărare adevărată şi este întreruptă de către K. Doar . la un proces judiciar (2..Vollstreckung des Urteils = executarea.prins“... carcasa juridică a „dosarului” nu este pusă oficial la dispoziţia opiniei publice.. . prezentîndu-se scenic într-o serie de întîmplări relatate. pe care Kafka o utilizează iscusit în roman: prin acest prefix ceva este „împins” de la locul său original sau natural spre un alt loc..dezbatere judiciară principală”.juridic. . .. Lipsesc însă alte părţi componente.Wächter .. 1060) 7.ver-“ (în calitate de prefix neseparabil).. 1021) Multe norme judiciare în roman deviază faţă de „instrumentarul” pe care l-am prezentat mai sus.die Verteidigung = pledoarie în apărare (2. la rîndul său. inocenţă“.. p.Bestätigung des Urteils = confirmarea. 391) 8. audiere (2... culpă..confirmarea sentinţei“ (10).. p. exasperat de ineficienţa avocatului Hudl. p.Beamte . La început suferinţa lui K.proces penal” etc.“ procesul“ (3 repetări) îşi fac apariţia în mod frecvent cu o mare forţă de sugestie. era redată prin diateza pasivă şi era consolidată în mod adecvat prin utilizarea cuvîntului . Cuvîntul . substantive. faptă. traducătorii şi lingviştii uzează de o perspectivă mai „înaltă” asupra lucrurilor receptate: ei operează nu . Şi . 782) 10. contravenţie (2. Sub lumina . (Vezi tabelul nr.doar“ cu artisticul.în “Procesul” lui Kafka nu este vorba de veritabile norme şi proceduri juridice.. 1040) 5.der Urteilsspruch = pronunţarea sentinţei.spăsit. . . Însă terminologii şi terminografii. conştient de propria-i vină“. în concluzie.spuneam şi mai devreme . 161.die Gerichtsverhandlung = dezbatere la tribunal. precum: .ver-“ în limba germană are o importantă semnificaţie. deoarece . că labirintul Legii din “Procesul” este închis ermetic pentru om.. Prefixul . care.fără vină“... 1074. Altele. deţinere (2.funcţionar“ (8 repetări). ca ...arestat“.Delictul“ (1).die Revision = cerere de revizuire (2.culpa“ (2) şi ..das Verhör = interogatoriu.die Verhaftung = arestare.1) Atestăm circa treisprezece cuvinte (verbe. p. 1021) 11.. aşa cum apar ele în jurisprudenţă. utilizînd terminologia lui Kafka din romanul “Procesul”l (Original: Variantă germană) (1): 1. În plus.. . Putem spune..die Anklage = acuzare.das Vergehen = delict...dezbaterea judiciară“ (7). 849) 3.nevinovăţie.a aresta“ (în formă substantivală sau participială cu aceeaşi rădăcină) este repetat de 20 de ori în primul capitol. procedurile magistraţilor sunt absconse.Aufseher“ . p.executarea sentinţei“ (11) e prezentă într-un mod demonstrabil în roman.. . p. 1036) 2. Procesul lui Kafka este departe de jurisprudenţa normală.“ Prozeß ..cererea de revizuire“ (9) şi ..Schuld“ . Să enumerăm elementele care compun o secvenţă obişnuită a unui proces de judecată.. Dar .schuldbewußt“ . .. ci şi cu limbajul de specialitate. precum .. p. cu care începe Procesul. verdict (2.pronunţarea verdictului“ (8) rămîn sub semnul întrebării şi pot fi percepute de cititor prin aluzii.vina“ este întrebuinţat în diferite forme compuse. (Vezi tabelul nr. în loc de“ .....Arestarea“ (3).. precum: .Arestarea“ e constatată ca o situaţie care se epuizează.. se desfăşoară în plină de-semantizare. nici măcar acuzatul nu le ştie pe toate. îndeplinirea sentinţei (2. adeverirea sentinţei (2. ..Unschuld“ .. p. . forme participiale). Curtea de Judecată la Kafka este secretă. utilizează noţiuni echivoce.. 1038) 4.. 1021) 9.acuzarea“ (5).schuldlos“ .die Schuld = vină.gefangen .“ . p.verhaften” . p. . inculpare (2.. cu toate că o mare varietate de termeni juridici îşi găsesc aplicarea în roman şi rezonează în conştiinţa lui Josef K.

Frazeologia personajelor lui Kafka şi limbajul autorului este. […] Multi dintre ei isi adusesera perne. si mai mult dezgust fata de ea.cu toţii alcătuiesc o comunitate demonizată. il ridica si ii cere lucrurile pe motiv ca la magazine n-ar fi in siguranta. Dupa ce gasi camera in care urma sa fie interogat. avind un aspect saracacios si mizerabil. K.rece şi palidă a Legii oamenii devin acuzatori şi acuzaţi. dar totodata ii dadea mai multa siguranta. ci şi de terminologi. Batand la toate usile si intrebind la intamplare de tamplarul Lanz. imediat este dus in salon. ca astazi te-ai pagubit singur. Actiunea incepe si se dezvolta sub semnul indoielii. eroul se intoarce in camera sa. pe care si le pusesera intre cap si plafon. Aflarea justitiei intr-o asemenea cladire ii dadea lui K. pentru ca sa nu-i incurce cu nimic in desfasurarea activitatii sale profesionale. totusi in urma interogarii fusese dezamagit.” Desi K. cu cefele si spinarile lipite de plafon. Josef K. cit se poate mai feluriti. implineste 30 de ani. il calomniase pesemne cineva. Arestul are loc exact in dimineata in care Josef K. aflase spre . Aspectul acestei cladiri era deplorabil. va daruiesc toate interogatoriile!” Judecatorii stabilisera cu el ca interogatoriile vor avea loc duminicile. Fara a iesi din perplexitate. apartenenţa unei părţi de vorbire sau ordinea alfabetică). aservită justiţiei sau sistemului funcţionăresc. aşadar. si ca el nu realizase ce sansa a ratat: “. etimologia. critici literari sau oameni de teatru. Ei il anunta ca este arestat. ii spune judecatorul. este trimis – fara explicatie – sa caute tribunalul. a căror sarcină este să identifice termenii juridici. privind spre usa. cititorul ia act de faptul ca un strain ii spune protagonistului cartii ca este arestat. O multime de oameni. nelipsind nici categoria executorilor intermediari . unde. care le atirnau lalii pe corp. In urmatoarea duminica.” De asemenea si imbracamintea celor prezenti il deruta: “Cei mai multi dintre ei erau imbracati in negru si purtau redingote lungi. de asemenea ramase frapat de cele vazute: “K. al supozitiei extinse la toate nivelurile. ca sa nu-si loveasca testele. . de-o galerie intesata si ea de lume. fara sa-ti dai seama. de ceremonie. dar cu toate acestea poate sa mearga liber la servici. doi paznici ii mincau micul dejun. s-ar fi crezut la o intrunire politica de cartier. inconjurata. cind sosise. să-i sistematizeze potrivit anumitor criterii (frecvenţa utilizării. fiindca judecatorii i-au spus ca doar si-a complicat si mai mult situatia.Banda de golani! Striga el. umpleau o incapere nu prea mare. numai imbracamintea aceasta il deruta. fara sa fi facut nimic rau. daca n-ar fi fost ea. cu doua ferestre. se pomeni intr-o dimineata arestat”. si unde spectatorii nu puteau sa stea decit incovoiati. spre surprinderea lui. iar incepind cu a doua zi isi continua viata normala de prim-procurist la o mare banca. crezu ca nimerise la o intrunire publica. K. la mica distanta de tavan. Asadar. K. investigat nu doar de scriitori. caci. sperase ca primul interogatoriu va fi si ultimul. Pe K.Vreau numai sa-ti atrag atentia. realizeaza ca birourile tribunalului se afla in podul unei cladiri cu apartamente si camere de inchiriat. unde urma sa i se ia intr-o duminica primul interogatoriu. Prima fraza din roman consemneaza un amanunt care socheaza prin continutul sau nefiresc si prin lipsa de precizie si cauzalitate: “Pe Josef K. de avantajul pe care un interogatoriu il reprezinta oricand pentru un arestat. rase.

De aceasta meserie se ocupa tocmai si tatal sau. incepe sa se dezechilibreze. K. aceasta il duce la un vechi prieten de-al sau. el la servici este in continuare absent si fiind presat de concurenta unui coleg-rival. avea un unchi – Albert K. la interogatoriu. tocmai el – care era mindria neamului lor (deoarece ajunsese la postul de prim-procurist la o mare banca). si deci i-ar putea fi de folos. K. sedintele mai mari – si asta se intimpla destul de des – aerul devine aproape irespirabil. a venit cu o falca in cer si alta in pamint in biroul lui K. le-ar putea avea. Aceasta il buimaceste pe K. Deci se produce un paradox: invinuitiii se sufoca si li se face rau in “Judecatoria” propriu-zisa. este evident ca avem in fata un proces neobisnuit. care ajunsi la scarile care faceau legatura dintre ultimul etaj si pod. Acesta ii spune ca cunoaste un pictor – Titorelli – care l-ar putea ajuta. fusese frapat de ceea ce vazuse: birourile tribunalului. fiindca pe de o parte lipseste motivul invinuirii. Titorelli i-a explicat in ce consta fiecare tip de achitare. avocatul Huld. Aflindu-se la pictor. de ce n-ar exista si aici?” In urma celor spuse. cit si prin cu modul de a desfasura un proces. care fiind bolnav isi primea toti clientii acasa.care aflind despre procesul lui Josef. atit prin amplasarea sa “aproape in fiecare pod” si cu judecatori neobisnuiti. Toate aceste esecuri. Si daca te mai gindesti ca aproape toti locatarii vin sa-si intinta rufele aici – doar nu poti sa le interzici asta cu desavirsire – atunci n-o sa te mai miri ca ti s-a facut rau. cerindu-i explicatii: cum de a putut el sa le faca una ca asta. Atunci avusese ocazia sa-l intilneasca pe proprietarul camerii in care se faceau interogarile si fiind invitat de acesta sa urce in podul cladirii. Iata o mica descriere a atmosferei care predomina in birourile “Judecatoriei”: “Soarele arde grozav de tare si birnele acoperisului sint inchise. Acest pictor este angajat la tribunal. pina la urma i se facuse rau din cauza aerului inchis si atmosferei sufocante. in zilele cind au loc.. devine din ce in ce mai dezechilibrat.surprinderea sa ca nu va mai avea loc un nou interogatoriu. un industrias. ramasese din nou dezgustat de cele vazute. doar era o taraganare la nesfirsit. la servici nu se mai poate concentra asupra sarcinilor sale. si se decide sa-i dea un mic sfat. iar pe de alta parte avem o institutie de Judecata absolut diferita de cea normala. aflase ca sunt trei tipuri de achitari cu procesul sau: achitarea reala. In scurt timp de la angajarea acestui avocat.Nu stiati ca tribunalul are birouri aici? Aproape in fiecare pod exista birouri ale tribunalului. ba chiar mai mult. iar functionarilor acestei institutii li se face rau in afara ei. le da pe spinarea avocatului. Ajuns la pictor. K. cu toate avantajele pe care. incit fusese nevoit sa fie scos afara de doi functionari ai judecatii. Unul dintre clientii sai. incepusera lor a li se face rau de aerul curat pe care il inspirau. K. altminteri. Uneori. caruia el ii mai spunea si “Fantoma de la tara” . din cauza asta aerul devine greu si apasator. achitarea aparenta si taraganare la nesfirsit. observa starea prosta in care se alfa K. K. cind a vrut sa iasa pe o alta usa care-i propusese pictorul. care locuia intr-o alta cladire decit cea in care fusese K. proces. renunta la serviciile avocatului Huld. clientii sunt nemultumiti de modul in care sunt tratati. Astfel K. el pictind tablouri pentru judecatori. Dupa o mica discutie cu “Fantoma de la tara”. cum a putut sa pateze numele familiei. iar procesul practic nici nu-i afecta viata. Nu prea e un loc potrivit pentru birouri.” Josef K. De aici si replica pictorului Titorelii: “. el incepand sa realizeze ca lumea intreaga este o farsa justitiara. Acest . acolo unde erau biruorile judecatii. Nici una din aceste achitari nu-l scuteau pe K.. spunind ca inainte de-al fi angajat totul mergea bine. Dar din pacate problemele sale nu se imbunatatesc.

intr-un domeniu intangibil. asadar cu Paznicul.. deci. caci sala judecatoriei se transforma intr-un dincolo transcedental. raspunse Paznicul vazind ca omul se sfirseste din viata. Preotul ii spune lui Josef ca Scripturile care preced Legea spun ca are de a face. Localul judecatoriei in Procesul ramine vesnicul labirint dedalic de nepatruns. nefortindu-le. n-avea dreptul sa intre aici. “Nimeni in afara de tine. in fond. Omul kafkian abia vine la Lege. El are doar inceput. insa. de fapt. ci o organizare sistematica a intrarilor sub forma de labirint.” Urmeaza o analiza scupuloasa a insesi insusirilor morale ale paznicului. binevoitor. nedeschizindu-le. nu usi ca atare. orice hotarire luinduse dupa principiul: “vina e intotdeauna mai presus de orice indoiala”. ci un sistem de obstacole. iar sfirsitul sau se numeste moarte propriuzisa a acuzatului. apare – atat personajului. fatalmente. rabdator fata de straduintele omului si ingaduitor cu blestemele omului adresate cruzimii destinului. exponent al neroziei: el declara ca este puternic si aceasta demonstreaza ingimfarea si nerozia. cat si lectorului – si mai derutanta. Le banuieste cu o siguranta de neclintit. sa astepte clipa favorabila. luminile se imputineaza si ele progresiv. Singura realitate psihica e aceea a vinii asumate. acum plec. Intalnirea dintre K. salvatoare: nici el nu cunoaste interiorul Legii. “Misterul” e de nepatruns. dar paznicul este de neinduplecat. Procesul dezvolta in linii narative ceva mai ramificate parabola pe care i-o relateaza preotul lui Josef K. recurgind la incercari de a-l mitui. El se mai apleaca amabil ca sa-i asculte si ultima intrebare. incit a te indoi de demnitatea paznicului in fata Legii configureaza de acum o ierarhie. si preot. Paznicul ii spune omului venit de la tara ca nu-l poate lasa sa intre in interior in clipa in care a sosit Omul nici nu banuia ca accesul la Lege nu este ingaduit tuturor. fiind zadarnic apriori. vreo etapa a lui. E pivotul vizibil al tragismului kafkian. El nici nu cunoaste impactul cu ele. dar il supune la sumare interogatorii despre bastina lui si despre multe alte lucruri. E neindoielnic faptul ca e pus in slujba de Lege. Actul initiatic este pus. constientizate. care razbate din interior prin crapaturile portilor Legii. Comentariul preotului ia o trasatura neasteptata cind spune ca nerozia paznicului e. Ceturile zadarniciei se fac din ce in ce mai dese. Omul ramine sa astepte ani in sir. el este slujitorul ei. sub semnul esecului. K. dupa citevai zile primeste de la directorul bancii o insarcinare: sa il insoteasca pe un oaspete din italia in catedrala orasului. De fapt. Le prevede si le presimte. toti insa constituind un aparat demonizat aservit justitiei sau sistemului functionaresc. preotul inchisorii. o alta etapa in procesul de culpabilizare a protagonistului. ci numai drumul pe care trebuie sa-l faca la nesfirsit. dupa vizita facuta pictorului. pe cita vreme paznicul se afla de mai multa vreme acolo. el este neoficial si. La ora in care trebuia ca cei doi sa se intilneasca – in catedrala – italianul nu venise. caci poarta asta era facuta numai pentru tine. in spatele caruia exista acest sistem de obstacole. Necesitatea inchide omul kafkian in cercul ei strimt. orizontul ocult care incetoseaza sensurile si le fac imperceptibile. In schimb venise cu totul surprinzator un preot. Vina apare ca ceva indiscutabil care trebuie ispasita.proces s-a dovedit a fi la nesfirsit. pe de alta parte. intrucit clericul nu este un intermediar in relatia uman-divin. Ceea ce reuseste sa vada e o lumina slaba. Dupa atitea sfortari omul de la tara e cuprins de curiozitate sa afle de ce nimeni dintre ceilalti oameni doritori de a cunoaste Legea nu s-a apropiat de poarta si n-a cerut sa intre. nelipsind nici categoria executorilor intermediari. fapt care-l face superior omului comun. Usile inchise nu se vor deschide vreodata: dimpotriva. Paznicul il lasa. Sub lumina rece si palida a Legii oamenii se transforma in acuzatori si acuzati. in fata acestuia nu apar piedici pur si simplu. si o incui. Eroii nu vor izbuti nicidecum sa miste vreun moment. apartine Ei. ci in relatia justitie-acuzat. se inchid si mai tare in taina. intr-un lucru in sine kafkian. Aceasta secventa este. .

Finalul romanului infatiseaza o scena oarecum previzibila. paznicul ramine un slujitor al Legii si se cade a fi scos de sub judecata omeneasca. schimbind formule de politete si asigurandu-se ca Josef K. exista niste paznici cumpliti. Pe oricine l-am considera inferior si inselat. Preotul mediteaza acum asupra situatiei: omul a vazut totusi o lumina dinlauntru. Doi necunoscuti il scot de Josef K. intr-o cariera de piatra. daca se tine seama de elementele absurde din cuprinsul cartii.Ca un caine! spuse el. a fost in dimineata cind a implinit 30 de ani. Il vede pe disperatul care se arunca in gol de la o fereastra. Acest lucru nu se petrece in fapt decat dupa ce cei doi il asaza tacticos pe o piatra. in timp ce paznicul. inlauntru. si il injunghie. stind cu spatele spre poarta. iar omorul lui este in seara cind implineste 31 de ani. Evident. Fraza care incheie cartea echivaleaza cu paroxismul sugestionarii: “.mai apoi el nici nu vrea sa-l inspaiminte pe om. si era ca si cum rusinea ar fi trebuit sa-i supravietuiasca. paznicul nu cunoaste interiorul Legii. nu se alege cu nici un cistig de cunoastere.” Romanul lui Kafka ramane cit mai aproape de viata cotidiana si de verosimil. ii trec pe deasupra capului cutitul. caci stie ca acolo. Ceea ce socheaza este suma detaliilor care o compun si care nu ofera deznodamantului cheia potrivita epicului. In afara orasului. . care converg spre o pedeapsa in aceeasi linie. Ceea ce este surprinzator este ca arestul lui K. dar ceea ce se intimpla ramane in el pina la sfirsit inexplicabil. un lucru este cert (singura certitudine existenta la Kafka) intreaga Lumina a legii ramine un mister. Oricum.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful