Nichita Stnescu

Lun n cmp
Cu mna stng i-am ntors spre mine chipul, sub cortul adormiilor gutui i de-a putea s-mi rup din ochii ti privirea, vzduhul serii mi-ar prea cprui. Mi s-ar prea c desluesc, prin crenge, zveli vntori, n arcuiii lei din goana calului, cum i subie arcul. 0, tinde-i mna stng catre ei i stinge tu conturul lor de lemn subire pe care ramurile i-au aprins, suind sub luna-n seve caii repezi ce-au rtcit cu timpul, pe ntins. Eu te privesc n ochi i-n jur s terg copacii n ochii ti cu luna m rsfrng ... i ai putea, uitnd, s ne striveti n gene dar chipul i-l ntorn, pe braul stng.