Sunteți pe pagina 1din 1

Expunerea este o tehnica din terapia comportamentala, prin care o persoana se confrunta cu un stimul (situatie, obiect / fiinta, amintire,

imagine, gand) care ii provoaca teama. Confruntarea cu acesti stimuli produce, dupa un timp, reducerea anxietatii. Expunerea poate fi realizata "in vivo", adica in situatii reale de viata, sau in situatii imaginare. In functie de intensitatea emotiilor pe care persoana o resimte, expunerea poate fi realizata in doua moduri: * Expunere gradata: impreuna cu pacientul se realizeaza o lista a situatiilor anxiogene, care se ordoneaza in functie de intensitatea emotiei pe care o produce; pacientul incepe expunerea cu stimulul cel mai putin anxiogen, crescand, gradat expunerea. In acest mod, desi resimte unele simptome ale anxietatii, pacientul va continua sa se simta in control si va invata sa-si gestioneze emotiile * "Flooding": presupune expunerea pacientului dintr-o data la stimulul anxiogen; pacientul este incurajat sa ramana in situatia anxiogena pana cand disconfortul emotional incepe sa scada (in medie 90-120 de minute) Expunerea este o tehnica sigura, fara efecte secundare la nivel fiziologic sau psihologic, si cu rezultate foarte bune in tratamentul tulburarilor anxioase, alaturi de alte tehnici cognitivcomportamentale. Expunerea trebuie realizata dupa un program pre-stabilit impreuna cu psihoterapeutul. Expunerea este utila din mai multe perspective: - poate ajuta pacientul sa identifice gandurile negative automate, care apar in situatii specifice si care mentin tulburarea - reprezinta o ocazie pentru exersarea unor abilitati, precum aceea de gestionare a simptomelor fiziologice - pacientul poate astfel sa stranga dovezi impotriva gandurilor negative automate, in situatii reale de viata Expunerea reprezinta o tehnica des folosita in terapia cognitiv-comportamentala, in diferite tulburari: tulburarile de anxietate, tulburarile de comportament alimentar, disfunctiile sexuale, tulburari de somn, etc