CADRUL DIDACTIC UN PROFESIONIST IN SISTEMUL DE EDUCATIE

Profesia de cadru didactic se afla tot timpul in cautarea unor precizari terminologice, metodice si ideologice. Atat timp cat esti professor actul critico-reflexiv iti devine aliat in imbunatatirea performantelor. Dintr-o paleta atat de larga de definitii, metode stiluri de predare si evaluare, ideologii fluctuante si inca neadaptate la realitatea sociala a vremii trebuie sa alegi ce vrei sa fii ca profesor, ce fel de profesor esti, care sunt idealurile prioritare pe care le urmaresti in activitatea ta, pe cine, cum si in ce masura formezi. Prioritar pentru mine ramane rolul de formator de competente si formator de caractere. In ceea ce priveste competentele de format cel mai des activitatile mele ca profesor se muleaza automat pe programa si metodele de formare a unor competente par a se impune de la sine. Exista insa si lectii solicitante care cer mai multa atentie in proiectare, lectii unde ezit in adoptarea unei strategii sau alta, lectii in care nu stiu cand sa introduc evaluarea si cum anume sa o fac. Si atunci trebuie sa ma reintorc la programa disciplinei pe care o predau, sa caut modele de metode cat mai intuitive, sa gasesc un tip de evaluare care sa activeze cat mai mult creativitatea, dar si sa fixeze continuturi. Eu cred inca cu tarie ca in timpul actului de a preda se activeaza atat componentele acestea, sa le numim tehnice, ale curriculumului, dar si elemente extracurriculare, cum sunt tinuta mea ca profesor, capacitatea de a empatiza cu elevii, capacitatea de a intelege cat si cum inteleg continuturile, cum anume isi firmeaza mai usor o competent si cum sa o aplice la situatii concrete de viata. 1 Nu stiu inca, in ce masura actul de predare-invatare-evaluare se poate standardiza, astfel incat componenta personala, subictiv-creativa si creatoare sa nu ocupe o pondere atat de mare in sistemul de invatare. Pana acum nu am vazut o aliniere la nivel de metode in cadrul unei discipline, si nu am vazut coincidenta de scopuri. Este adevarat ca nu am vazut foarte des nici oameni care sa colabore pentru creare de metode si strategii didactice eficiente. Traiesc cu sentimental ca sunt intr-o padure luxurianta si capacitatea mea de a lua decizii din mers este solicitata la maxim, astfel ca nu ajung intotdeauna sa decantez eficient intre metodele folosite, nu reusesc intotdeauna sa compar rezultatele si sa elaborez strategii adaptative pe termen lung.

. Nu poate fi educator dect cel care este constructiv, ncreztor n sine i n generaiile cu care lucreaz. Educatorul trebuie s dea dovad de umanism pentru c umanismul genereaz umanism. ntre educat i educator trebuie s existe un parteneriat, pn cnd discipolul i va putea susine el nsui creterea. (Albu, 2002, 72) Elevul crede n nivelul valorii stabilit i oferit de educatorul lui i este sensibil la modul n care este perceput, apreciat i respectat de acesta. Prin educaie, elevul devine o personalitate valoroas i este smuls din fatalitatea zoologic sau din copleitoarea limitare impus de simpla existen personal. (Savater, 1997, apud Albu, 2002, 191) 1

Nu stiu nici daca aceasta standardizare este un ideal educativ, dat fiind ca noi lucram asupra unor fiinte a caror unicitate trebuie respectata si a caror stima de sine creste in masura in care sunt ajutati sa isi cunoasca valoarea de fiinte unice, irepetabile, care nu vor fi tratate ca un nume dintr-o clasa ci ca oameni. Functia noastra de a modela caractere este poate este cea mai dificil de asumat, dar si cea mai importanta. Prin educatie se urmareste formarea unei personalitati in concordanta cu cerintele obiective ale societatii, dar si ale individului. Ca orice fenomen social, educatia are in mod implicit si un caracter istoric. Ea a aparut odata cu societatea, evolueaza si se schimba in functie de transformarile ce se produc in cadrul societatii.2 Educatia are ca principal rol umanizarea, ameliorarea naturii umane. Fiecare tratat de pedegogie promoveaza un ideal uman specific timpului si societatii omenesti careia ii apartine autorul respective. ;Idealul educatiei / pedagogic reprezinta finalitatea de maxima generalitate care defineste "un prototip" determinat, n mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendenta a societatii. El marcheaza "constiinta pedagogica a societatii" (vezi Dictionar de pedagogie contemporana, 1969, pag.129; Dictionar de pedagogie, 1979, pag.202). Ca "model al devenirii superioare" idealul defineste tipul de personalitate la care aspira societatea pe termen lung pe parcursul unei perioade care acopera cel putin doua cicluri de educatie, fixate conventional n limitele a doua decenii. Idealul educatiei are un caracter: istoric (vezi idealul Antichitatii, Evului Mediu, Renasterii, Epocii Moderne; abstract (idealul nu este tangibil ntr-o forma concreta dar sustine realizarea activitatii la un nivel superior); prospectiv (idealul angajeaza o previziune pe 1-3 decenii, premisa planificarii pe un deceniu si a programarii pe 1-5 ani); strategic (idealul asigura abordarea globala, integrativa, inovatoare a problemelor); politic (idealul reprezinta interese sociale de maxima generalitate, care genereaza actiuni de anvergura la nivelul scopurilor educatiei). Idealul Epocii Moderne reflecta n plan pedagogic transformarile nregistrate la nivel social global: - idealul personalitatii eficiente, corespunzator etapei societatii industrializate timpurii si pe cale de maturizare (secolul XVIII - prima jumatate a secolului XX); - idealul personalitatii complexe, multilaterale, corespunzator etapei societatii industrializate avansate (anii 1950-1970); - idealul personalitatii creatoare si independente, corespunzator etapei societatii postindustriale, informatizate (dupa ani 1980-1990). Perspectiva informatizarii determina generalizarea saltului de la modelul societatii nchise, caracterizata prin tendinta reproducerii starii existente, spre modelul societatii deschise, caracterizata prin tendinta depasirii starii existente, salt reflectat n plan pedagogic prin idealul personalitatii deschise, creative, adaptabila n conditii de schimbare inovatoare continua (vezi Popper, K.R, 1993, pag. 194-227; Golu,
2

n furirea omului este important mai nti nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic dac ajunge doar o carte care merge; este nevoie s fie crescut, educat, pentru a-l aduce la nlimea unde nu mai sunt lucruri, ci chipurile nscute din nodul divin care leag lucrurile. Cci nu este nimic de ateptat de la lucruri dac ele nu rsun unele n altele, aceasta fiind singura muzic pentru inim. (Antoine de Saint -Exupry)

Mihai, 1993, pag. 20-40) . Un asemenea ideal este institutionalizat si la nivelul documentelor de politica educationala care evidentiaza / orienteaza "dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane", posibila si necesara la scara sociala prin "formarea personalitatii autonome si creatoare" (Legea nvatamntului, nr.84/1995, subl.ns.).3 In functie de acest ideal educational se dezvolta scopurile si obiectivele educationale. Scopul educaiei realizeaz acordul ntre idealul educaiei i obiectivele sale. Scopul vizeaz finalitatea unei aciuni educative determinate i detaliaz coninutul idealului educaiei. Scopul educaiei asigur orientarea activitii de educaie n mod real. (Viviane et Gilbert de Landsheere, 1979, apud Cristea, 2003, 116) Obiectivul educaional desemneaz tipul de schimbri pe care procesul de nvmnt le realizeaz. Ele sunt redate n comportamente concrete, vizibile, msurabile. Semnificaia obiectivelor se evideniaz i prin funciile pedagogice ale acestora. Analiznd aspecte legate de aceste funcii, Dan Potolea (apud Panuru, Pcurar, coord., 1999, 93) a identificat urmtoarele funcii ca fiind cele mai importante: - funcia axiologic (existena i precizarea obiectivelor leciei elevilor i orienteaz pe acetia n organizarea activitii); - funcia de anticipare a rezultatelor procesului instructiv-educativ (prefigureaz o realitate care nu exist nc, o schimbare care urmeaz a fi gndit la diferite nivele de complexitate i generalitate); - funcia de evaluare (orice tip de evaluare se realizeaz prin raportare la obiective, de aceea claritatea i calitatea obiectivelor sunt condiii eseniale pentru fidelitatea i validitatea evalurii); - funcia de reglare a procesului instructiv-educativ (obiectivele reprezint un adevrat sistem nervos al ntregului proces de nvmnt; pe baza lor se accesibilizeaz coninuturile, se diagnosticheaz dificultile de nvare ale elevilor, se orienteaz metodologia activitii i se elaboreaz instrumentele de evaluare) (Panuru, 1999, 94) Obiectivele sunt diviziuni ale scopurilor, care la rndul lor traduc finalitile educaiei, acestea avnd drept referenial idealul educaional. Obiectivele educaiei prevd tipurile de schimbri preconizate a se produce treptat n educat. Obiectivele educaiei sunt divizibile la nivelul unor taxonomii (clasificri) realizabile n raport cu diferite criterii semnificative n plan pedagogic i social. (Cristea, 2003) Cea mai cunoscut taxonomie i cea mai des utilizat este cea realizabil n raport de gradul de generalitate. Astfel, sunt obiective generale, obiective specifice i obiective operaionale. Pentru a deveni funcionale, obiectivele au fostmprite n mai multe grupe. n funcie de domeniul la care se refer, sunt obiective: - cognitive (urmresc transmiterea i asimilarea cunotinelor); - afective (vizeaz formarea convingerilor, atitudinilor, sentimentelor); - psihomotorii (centrate pe conduite i aciuni). In rolul ei de formare a caracterelor educatia vizeaza mai multe dimensiuni ale personalitatii. Proiectarea, realizarea i dezvoltarea misiunii de om, angajeaz, n egal m sur, educaia moral, intelectual, estetic, psihomotric nelese att ca dimensiuni stabile (componente ale educaiei) n activitatea de dezvoltare a personalitii ct i ca nite coninuturi specifice generate de problemele naturii i societii aflate ntr-o continu transformare. (Reboul, 1976, apud, Cristea, 2003, 126) Se poate remarca o inconsecven terminologic legat de aceast problem. R. Hurbert folosete sintagma de
3

Cf. www.regielive

discipline educative, V. rcovnicu, C-tin. Cuco, I. Nicola utilizeaz termenul de laturile educaiei, D. Todoran i D. Salade valorific noiunea de dimensiuni ale educaiei iar E. Istrate vorbete de componentele educaiei. Drept urmare Sorin Cristea (2000, 103) ncearc s neutralizeze aceast inconsecven prin afirmaia c dimensiunile educaiei marcheaz coninuturile relativ stabile ale activitii de formare-dezvoltare a personalitii umane n plan intelectual moral tehnologic estetic - fizic. Semnalnd multitudinea cerinelor din perspectiva crora trebuie format fiina uman (Panuru, coord., 2008, 68) dimensiunile educaiei se concretizeaz n: - educaia intelectual; - educaia moral; - educaia religioas; - educaia estetic; - educaia fizic; - educaia tehnologic. Dup p rerea lui Stan Panuru (2008, 69) toate aceste dimensiuni constituie elementele unui ntreg, unui sistem, cruia i-am putea spune educaia complet a omului. O alta trasatura a educatiei in perioada contemporana este ncesitatea invatarii pe tot parcursul vietii n zilele noastre educaia trebuie conceput ca un continuum existenial, a crei durat se confund cu nsui durata vieii i care nu trebuie limitat n timp i spaiu. (Faur, 1974, apud Cuco, 2006, 161) Fa de dinamismul existenial, un rspuns specific l constituie educaia permanent, perceput ca un scut i un sprijin ce ntrete ncrederea n viitor i n progres. Reformularea nvmntului, n acord cu principiul educaiei permanente, va predispune individul la o anumit atitudine fa de cunoatere i nvare determinndu-l s fie mai responsabil fa de el nsui i fa de realizrile celorlali. (Cuco, 2006, 165) Pentru individ, educaia reprezint un factor integrator i unificator al experienelor sale. Educaia nu formeaz oamenii definitiv ci le d putina de a crete spiritual, expansiv i inovator adaptndu-se mereu la realitatea nconjurtoare. (Kirpal, 1991, Cuco, 2006, 165) Educaia permanent l urc pe individ pe un alt fga al mplinirii umane n acord cu marile valori umaniste: cultivarea spiritualitii, sntatea fizic, psihic i moral, libertate i pace, egalitate i democraie. (Cuco, 2006, 166) Conceptul de educaie permanent a fost introdus din anul 1919 de ctre Comitetul pentru educaia adulilor din Anglia. Fiind un termen complex, se ntlnete n analiza lui o diversitate de definiii. Dintre acestea enumerm urmtoarele: - educaia permanent este o integrare a actelor educaionale ntr-un continuum n timp i spaiu prin jocul unui ansamblu de mijloace (instituionale, materiale, umane) care fac posibil aceast integrare. (Schwartz, B. 1976, apud Panuru, 2008, 83) aciune n stare s favorizeze crearea structurilor i a metodelor care s ajute fiina uman n tot cursul existenei sale, n procesul continuu de pregtire i dezvoltare, s pregteasc individul pentru ca acesta s devin ct mai mult propriul subiect i propriul instrument al dezvoltrii sale prin intermediul multiplelor forme de autoinstruire. (Lengrand, 1973, 35) - educaia permanent i propune s se adreseze ansamblului fiinei n devenire, n toate domeniile i de-a lungul ntregii viei; ea transcende nu numai barierele artificiale dintre educaia colar i extracolar ci i distincia clasic dintre nvmntul public general i educaia adulilor, dar se bazeaz de asemenea n mod esenial pe unitatea ntre procesele educative i via, care formeaz personalitatea uman (Majid Rahnema, 1975, apud Panuru, coord., 2008); - un sistem de obiective, metode i tehnici educaionale, clasice i moderne, validate i n plin revoluionare, capabile s dezvolte nsi educabilitatea, o mobil i continu deschidere educaional, potrivit condiiilor de munc i de via ale generaiilor de oameni i ale fiecrui individ n parte. (opa Leon, 1973, 14) Educaia permanent se impune ca o necesitate stringent datorit noilor condiii care capt valoare de factori determinativi (Panuru, coord., 2008, 6

Dintre acetia putem aminti: - dinamismul vieii economice; - mobilitatea profesiunilor; - progresele accelerate ale tehnicii; - utilizarea timpului liber; - diversificarea mijloacelor de informare; - creterea gradului de democratizare a vieii sociale. Educaia permanent poate fi: - continu devenind modul de a fi, de a munci sau de a se adapta al omului; - global integrnd toate tipurile de educaie existente; - integral asigurnd individului o formare multilateral. Educaia permanent urmrete ideea de a nva s fii i s devii, ceea ce impune nzestrarea individului cu un potenial intelectual bun, cu tehnici de munc potrivite pentru activitile care le ntreprind i cu voin puternic n vederea participrii active i contiente la desvrirea propriei personaliti. Ca principiu integrator al tuturor modalitilor de educaie de care dispune societatea, educaia permanent armonizeaz structura educaional dndu-i o constan i o consisten desvrit. Obiectivele educaiei permanente sunt: - rennoirea spiritului uman care va impune o transformare revoluionar a educaiei (Dave, 1991, apud Cristea, 2003, 211); - pregtirea individului pentru a deveni propriul subiect i propriul instrument al dezvoltrii sale prin intermediul multiplelor forme de autoinstruire (Lengrand, 1973, apud Cristea, 2003, 211); - pregtirea peronalitii pentru autoeducaie. Metodele educaiei permanente constau n: - studiul de caz; - brainstorming; discuii de grup; - problematizarea; - interviul; - dialogul; - studiul cu manualul sau calculatorul; experimentul. Educaia permanent influeneaz toate elementele intraeducaionale cum sunt structurile, curriculum, organizarea i pregtirea profesorilor i elementele extraeducaionale care includ configuraiile personale, sociale, istorice, culturale, filosofice ale indivizilor i ale societii. (Dave, 1991, 37) Ca proces de perfecionare i dezvoltare a indivizilor, educaia permanent contribuie la mbuntirea calitii vieii. Ea nu se limiteaz doar la educaia adulilor ci cuprinde i unific toate stadiile educaiei, abordnd educaia n totalitatea ei. Procesul instructiv-educativ nu va mai fi asociat cu coala ci va fi legat de totalitatea experienelor de via, de maturitatea sentimentelor, de puterea imaginaiei, de capacitile intelectuale, de curiozitate i de sentimentul responsabilitii. Crile, dei foarte valoroase, nu vor mai fi singurul instrument de educaie iar omul va fi un individ care se va dezvolta permanent. nvmntul trebuie s satisfac cerinele pe termen scurt, de for de munc i s contribuie la reciclarea i reconversia cadrelor adaptndu-se la perspectivele nesigure dar apropiate ale revoluiei tiinifice i tehnologice. (Conferin-Thailanda, 1990, martie)4

Cf. Partea I PEDAGOGIA TIIN A EDUCAIEI Mihaela Guranda, www.afahc.ro/.../Fundamente%20pentru%20o%20stii

Bibliografie 1. Partea I PEDAGOGIA TIIN A EDUCAIEI Mihaela Guranda, www.afahc.ro/.../Fundamente%20pentru%20o%20stii... 2. www.regielive