Dragi compatrioti, Vin azi aici in fata dumneavoastra cu respectul pe care mi-l da sarcina (incredintata), recunoscator pentru increderea

cu care m-ati investit, gandindu-ma la sacrificiile stramosilor nostri. In aceasta zi, ne-am adunat pentru ca am ales speranta in locul fricii, unitatea de teluri in locul conflictului si discordiei. In aceasta zi, am venit sa proclamam sfarsitul lamentatiilor si al promisiunilor false, al incriminarilor si al dogmelor invechite care prea mult au inabusit pana acum politica noastra. Ramanem o natiune tanara, insa, dupa cum spune Scriptura, a venit timpul sa lasam deoparte lucrurile copilaresti. A venit timpul sa ne reafirmam spiritul nostru rezistent, sa ne alegem o istorie mai buna, sa ducem mai departe acel dar pretios, acea idee nobila care s-a perpetuat din generatie in generatie: promisiunea sacra ca toti sunt egali, toti sunt liberi si toti merita o sansa de a-si cauta fericirea deplina. Reafirmand maretia natiunii noastre intelegem ca maretia nu este niciodata un dat. Trebuie sa fie castigata. Drumul nostru nu a fost niciodata unul al scurtaturilor sau unul in care ne-am multumit cu putin. Nu a fost unul pentru cei cu inima slaba, pentru cei care prefera distractia in locul muncii sau care cauta numai placerile bogatiei si ale celebritatii. A fost mai degraba drumul celor care si-au asumat riscuri, drumul intreprinzatorilor, al celor care fac lucruri - unii celebri, dar cel mai adesea barbati si femei care au muncit fara a fi cunoscuti, care ne-au purtat spre culmile prosperitatii si puterii. Pentru noi, ei si-au impachetat cele cateva lucruri si din lumea larga au traversat oceanul in cautarea unei vieti noi. Pentru noi, ei au trudit si au pus bazele Occidentului, au indurat muscatura biciului si au tras brazde in pamantul batatorit. In ceea ce priveste apararea comuna, respingem falsa alegere intre siguranta noastra si idealurile noastre. Parintii fondatori, confruntati cu pericole pe care cu greu ni le putem imagina, au intocmit o carta pentru a asigura domina legii si drepturile fiecaruia, o carta transmisa de sangele a generatii. Aceste idealuri inca lumineaza lumea si nu vom renunta la ele doar pentru a scapa mai repede. Catre toate popoarele si guvernele care ne urmaresc astazi, din cele mai mari capitale pana la micul sat in care s-a nascut tatal meu: sa stiti ca America este un prieten al fiecarei natiuni, al fiecarui barbat, femeie si copil care doreste un viitor al pacii si demnitatii si suntem gata sa conducem din nou. Suntem o natiune de crestini si musulmani, evrei si hindusi - si atei. Suntem modelati de fiecare limba si cultura, provenim din toate colturile acestui pamant si pentru ca am gustat amaraciunea razboiului civil si a segregarii si am iesit din acest capitol intunecat mai puternici si mai uniti, nu putem sa nu speram ca vechile dusmanii vor trece intr-o zi, ca liniile de demarcatie vor disparea, ca in timp ce lumea devine mai mica, umanitatea noastra trebuie sa se dezvaluie, iar America trebuie sa-si joace rolul in deschiderea unei noi ere a pacii. Catre lumea musulmana, cautam o noua abordare, bazata pe interesul si respectul reciproc. Liderilor din lume care incearca sa semene conflict sau sa acuze Occidentul pentru problemele din societatea lor le spunem: sa stiti ca poporul vostru va va judeca in baza a ceea ce sunteti capabili sa construiti, nu in baza a ceea ce distrugeti. Natiunilor sarace, va promitem sa fim alaturi de voi pentru a va face fermele sa infloreasca si pentru a avea ape mai curate, va vom hrani trupurile infometate si mintile dornice de cunoastere. Iar celor care, ca noi, se bucura de o relativa bogatie, le spunem ca nu ne mai putem permite sa fim indiferenti la suferinta din afara granitelor noastre, nici nu mai putem consuma resursele lumii fara respect fata de efecte. Pentru ca lumea s-a schimbat, trebuie sa ne schimbam odata cu ea. Deci haideti sa marcam aceasta zi cu amintirea a ceea ce suntem si a cat de departe am ajuns. In anul in care s-a nascut America, in cele mai friguroase luni, un mic grup de patrioti isi faceau tabara pe malul unui rau inghetat. Capitala era abandonata. Dusmanul avansa. Zapada era patata cu sange. Intr-un moment in care rezultatul revolutiei noastre era mai mult ca oricand sub semnul intrebarii, parintele natiunii noastre a ordonat ca urmatoarele cuvinte sa fie transmise oamenilor: "Sa fie spus generatiilor viitoare (...) ca in mijlocul iernii, cand nimic nu ar putea supravietui in afara de speranta si virtute (...), orasul si tara, alarmate de un pericol comun, s-au ridicat sa-l infrunte".