D

A fost odat, demult, pe vremea lui Ft Frumos i a Ilenei Cosnzeana, ntr-o regiune nu prea ndeprtat, numit Dobrogea, o familie de rani, care-i ducea traiul din cultivarea zarzavaturilor. Pentru c regiunea aceea era foarte secetoas, capul familiei, Darius, se ducea des sa ia ap din Dunre, pentru a avea cele mai frumoase i mai gustoase zarzavaturi. ntr-o dup amiaz de duminic, asupra familiei se abtu o nenorocire: un rzboinic, mpreun cu ceata lui, veni la Darius i i ceru fata, pe preafrumoasa Diana, s o duc n ara lui. Diana se ascunse n pod de fric, iar Darius i soia lui l nfruntar pe rzboinic. Acesta plec suprat i le promise ranilor c-i va face s se ciasc pentru acest lucru. Le va lua apa Dunrii, care i ajuta pe ei s cultive zarzavaturile. Zis i fcut. Rzboinicul merse pe firul Dunrii n sus, iar la un moment dat porunci nsoitorilor s construiasc diguri nalte, care s opreasc Dunrea s mai treac prin acel loc. Nu dup mult timp, digurile erau construite. n csua lui Darius, toat lumea plngea i se ruga la Dumnezeu ca omul acela ru s nu mute cursul apei. Dar iat c Dumnezeu le ascult ruga lor curat i dup ce apa fcu un ocol pe alte meleaguri, o ntoarse iari spre locul unde o familie cu inima bun ntoarse privirea ctre Domnul, fiind ameninat de-un rzboinic i de ceata lui. Iar digurile construite de oamenii aceia s-au drmat, astfel nct acum Dunrea curgea i pe vechea, dar i pe noua albie. De atunci, Darius i familia lui aveau ap din belug pentru a-i uda grdinile de zarzavat, druind tuturor din buntile pe care le produceau. De la acea ntmplare, de cte ori doreau oamenii s scrie cuvntul Dunre, Dobrogea ori Darius, desenau apa aceea mare, care curgea prin dou albii, o dat drept i o dat cu ocol... i aa s-a nscut litera D...