Oglinda: in credinta sintoista oglinda este considerat simbol al zeitei Amaterasu.

De aceea ea a ajuns sa fie vazuta ca obiect sacru, pastrata ca atare in altarele sintoiste, trupul zeului este de obicei o oglinda, desi in unele cazuri se pastreaza in racla sabii sau alte obiecte considerate sacre. Puritatea si curatenia sunt primele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca oglinda, pt ca se spune ca ea reflecta sufletul posesorului. Oglinzile aburite sau murdare sunt precum sufletele intunecate de ganduri necurate.

Prezenta unei oglinzi intr-un templu sintoist arata ca zeita Amaterasu este prin apropiere si ca ea ii invata pe oameni sa-si mentina sufletele curate.

Demult, inaintea aparitiei oglinzii din sticla, se foloseau oglinzi metalice. Mai exista si astazi fam care tin la asemenea obiecte, nu numai ca relicve, dar si ca simbol al sufletelor stramosilor. Ele tre lustruite din cand in cand si sunt pastrate cu sfintenie in amintirea lor. Sunt expuse si venerate cu prilejul serviciilor memoriale, obicei ce se mai pastreaza in mediul aristocratic. La moartea cuiva, exista obiceiul sa se aduca imediat o oglinda langa fata muribundului, pt ca spiritul lui sa poata intra in aceasta. Oglinda era apoi infasurata in matase si pusa intr-o cutie pe care se scria numele defunctului. Se spunea ca oglinda, prin reflectarea constanta a chipului posesorului ei, ajungea sa atraga sufletul acestuia si sa il reflecte.

Oglinda este, deci, simbolul puritatii absolute a sufletului, al sufletului neintinat, al reflectarii de sine in propria oglinda.