Sunteți pe pagina 1din 2

Care sunt alte posibilitati de cunoastere a problemelor din cadrul familiilor, in afara metodei chestionarului?

Evaluarea familiei se face ntotdeauna dintr-o anumit perspectiv teoreticometodologic i pe baza unor principii ce fundamenteaz aceast activitate n practica consilierii . Iat principalele perspective referitoare la evaluarea familiei i principiile aferente Perspectiva ecologic: aceasta conceptualizeaz comportamentul uman i funionarea social, ntr-un context ecologic. Factorii personali, familiali i de mediu se influeneaz unul pe altul, pentru a influena familia. De ex. relele tratamentele la care este supus un copil sunt vzute ca o consecin a interferrii unui set complex de factori de risc i protectivi la nivel individual, la nivelul familiei, comunitii i al societii. Perspectiva bazat pe punctele tari, de for: se refer la metodele de practic i la strategiile care accentueaz puterile indivizilor, familiilor, grupurilor i comunitii. O asemenea perspectiv implic o trecere de la abordarea deficitului ce accentua problema i patologia, pe un parteneriat pozitiv cu familia ce pune n prim plan forele ei, atuurile ei. Focusul evalurii este pe interplay-ul factorilor de risc i a punctelor tari ale membrilor individuali ai familie, pe familia ca unitate, pe vecintatea mai larg i pe mediu. Perspectiva dezvoltrii: se refer la nelegerea creterii i dezvoltrii individuale i familiale dintr-o perspectiv Lifespan; ea examineaz indivizii i familliile interacionnd cu mediile lor de via de-a lungul timpului. Astfel, de ex. o planificare de caz eficient, ine cont de ce fel de intervenii eficiente este nevoie, pentru o problem specific a copilului ori familiei, ntr-un cadru de mediu specific, i la un stadiu anumit de dezvoltare al familiei. Perspectiva competenei culturale: acest principiu le cere practicienilor s neleag

perspectiva clienilor sau a celor semnificativi lor, perspectiv care poate avea rdcini n background-uri culturale diverse. Competena cultural de baz este obinut cnd organizaiile, instituiile i practicienii accepta i respect diferenele, se angajeaz n continue autoevaluri

culturale, i extend cunotinele i ndemnrile despre diversitate i adapteaz modele de servicii pentru a le potrivi cu populaia asistat, cultura, situaiile i nevoile percepute.