Prin sentina civil nr. 7/2011 a Judectoriei SIBIU a fost admis aciunea civil formulat de reclamantul F.F.

n contradictoriu cu prii S.GH. si G.T.A. i s-a dispus rectificarea nscrierii din Cartea Funciar Sibiu nr. 100551( 551775) top 100551 i radierea notrii dreptului de superficie de sub C2 din cartea funciara, drept notat n favoarea prilor. Au fost obligai prii la plata sumei de 23 leicu titlu de cheltuieli de judecat ctre reclamant Pentru a se pronuna aceast hotrre s-au reinut urmtoarele: ntre prile litigante s-a ncheiat la data de 22.04.2008 un antecontract de vnzare -cumprare prin care promitentul vnztor F. F. se obliga s vnd promitenilor cumprtori S.Gh. si G. T.A. , terenul arabil n suprafa de 6900 mp situat n Sibiu, aflat n proprietatea bunicului su. Totodat, reclamantul se oblig s dobndeasc n proprietate, evident la o dat posterioar antecontractului, de la dl F. F. imobilul n discuie. La data de 23.04.2008, reclamantul i ddea acordul prin nscrisul intitulat declaraie ca prii s construiasc un complex de locuine colective pe terenul su i s le nscrie n cartea funciara i la organele fiscale. Soluionarea cauzei este dependent de clarificarea aspectelor divergente privind modul de constituire a dreptului de superficie i a momentului naterii acestuia, cu consecine n planul nscrierii acestui drept n cartea funciar. Independent de sistemul legal aplicabil intabulrii la data de 08.09.2010, respectiv Legea nr. 7/1996 sau Decretul nr. 115/1938 cu efecte juridice diferite, lipsa nscrierii este de natur s afecteze raporturile dintre pri, cel puin n cazul drepturilor reale (ca cel de superficie) supuse sistemului de carte funciar, deoarece antecesorul tabular rmne titularul dreptului nscris n folosul su (art. 30 din Legea nr. 7/1996) i poate dispune n continuare de el, ceea ce nseamn c, i n aceste cazuri, nscrierea are caracter constitutiv sau cel puin cvasi-constitutiv, fiind un element esenial al producerii transferului sau stingerii efective a dreptului real imobiliar nscris n cartea funciar. Or este evident, c dreptul de superficie, indiferent de motivaia registratorului OCPI , din preambulul ncheierii nr. 48311, nu a fost nscris n cartea funciar, ci a fost notat n foaia C, probabil pentru opozabilitate fa de teri. Actul ncheiat ntre pri la data de 23.04.2008, intitulatdeclaraie, a avut ca efect permisiunea prilor de a construi pe terenul n litigiu, fiind limitat doar la faptul edificrii locuinelor colective, cu consecina recunoaterii calitii de constructori de bun - credin. Fa de modalitatea n care prii concep configurarea dreptului de superficie, instana constat c n forma sa deplin este dreptul real principal imobiliar care reunete, n coninutul su juridic, dreptul de proprietate asupra unei construcii sau plantaii, precum i un

dezmembrmnt al dreptului de proprietate asupra unui teren aparinnd altei persoane dect titularul dreptului de superficie, dezmembrmnt care reunete folosina i, n mod limitat, posesia i dispoziia asupra terenului sau a unei pri din acesta. Exercitarea dreptului de superficie va fi crmuit nu numai de limitele materiale i juridice ale dreptului de proprietate asupra construciei sau plantaiei, ci i de cele ale dreptului de proprietate asupra terenului care au legtur cu exercitarea dreptului de servitute. Din interpretarea clauzelor antecontractului de vnzare-cumprare i din analiza coninutului declaraiei, nu rezulta ca la vreuna din datele redactrii lor, 22.04.2008 i respectiv 23.04.2008, s-ar fi nscut dreptul de superficie deoarece nu s-a exprimat un acord de voin ntre proprietarii terenului i constructorii supraedificatelor. De altfel, la data de 23.04.2008, reclamantul nu era proprietar al terenului pentru a putea consimi la construirea unui drept de superficie, tiut fiind c dreptul de superficie dezmembreaz dreptul de proprietate asupra terenului transmind persoanei respective folosina i n mod limitat, posesia i dispoziia. Aadar, la data permisiunii de a se ridica imobilul pe terenul de 6.900 mp reclamantul nu avea cele trei atribute ale dreptului de proprietate pentru a putea dezmembra folosina i a constitui dreptul de superficie la 23.04.2008. Este adevrat c la 24.04.2008, reclamantul, n calitate de vnztor promitent convine ca prin antecontract s nstrineze prin act autentic, la o dat ulterioar proprietatea asupra imobilului teren, n integralitatea lui (f. 30). Dar nici acest moment nu poate fi considerat generator al unui drept real, ca cel de superficie n favoarea prilor de vreme ce nici la aceast dat F.F. nu era proprietar, ci i asumase doar obligaia de a-l achiziiona de la antecesorul su. Nici meniunea din declaraia datat 23.04.2008, potrivit creia reclamantul este de acord ca noile construcii s fie nscrise n cartea funciar i la organele fiscale, pe numele S. GH. i G. T., nu valoreaz ca acord. Toate acestea certific un anumit statut al prilor, de constructori de bun credin, prin prisma dispoziiilor art. 494 C. civ. dar nu reprezint acorduri privind constituirea dreptului de superficie. Aceasta deoarece nu este suficient pentru constituirea superficiei s existe doi proprietari diferii, unul al terenului, cellalt al construciei, n absena unui acord exprimat explicit i n calitate de proprietar al fondului pentru ca izvorul dreptului, n acest caz este convenional i el nu se nate ope legis, prin simplul fapt al edificrii construciilor.

Naterea prin convenia prtilor a unui drept de superficie presupune existena neechivoc a unui act juridic care, n mod ferm, s i ofere superficiarului prerogativa folosinei terenului construit, conjugat cu pstrarea acestei prerogative pe toat durata existenei construciei. Aceasta, cu att mai mult cu ct dup apariia Legii nr. 247/2005 i conveniile prin care se constituie un drept de superficie trebuie ncheiate n form autentic. Or pentru ncheierea n form autentic, a unui dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin prisma legislaiei n vigoare la acel moment, reclamantul trebuia sa fie proprietar al imobilului teren i s ndeplineasc formalitile prescrise de lege, prin prezentarea n faa notarului public. n cauza Bock i Palade contra Romniei, C.E.D.O. a statuat c simplul fapt de a ridica o construcie pe terenul altuia, cu toat buna credin, nu ar putea constitui un drept de superficien beneficiul constructorului, n lipsa unuia din cele patru elemente menionate anterior ( conventia prilor, legatul, uzucapiunea, legea), starea de pasivitate neputnd fi asimilat cu o convenie tacit, implicit. Un alt indiciu c declaraia din 23.04.2008 nu echivaleaz cu o convenie de constituire a superficiei, este modul n care prile au neles s redacteze actul n faa notarului, fr s stabileasc bilateral clauze privind durata i obiectul dreptului dezmembrat n favoarea prilor, fr s clarifice aspectul indemnizrii sau despgubirii pentru folosina terenului. Or este puin probabil ca intenia reclamantului s fie aceea de constituire a dreptului de superficie asupra unei suprafee de 6900 mp, n mod tacit, prin semnarea declaraiei de acceptare a faptului construirii i n absena unei indemnizri periodice. Ca atare, prile trebuiau s stipuleze expres n convenia lor obiectul dreptului, respectiv care este suprafaa precis determinat din teren afectat superficiei, termenul, dac dreptul este n accepiunea lor perpetuu sau temporar i dac n aceast ultim variant, superficia se va stinge prin confuziune n urma vnzrii terenului prin perfectarea antecontractului. De asemenea trebuiau s clarifice aspectul indemnizrii nudului proprietar, or nici unul din aceste aspecte nu au format obiectul conveniei prilor, ca mod de constituire a dreptului de superficie i ca atare, ea nu poate fi confundat cu declaraia din 23.04. Declaraia asumat de prile litigante nu a fost un act de recunoatere a vreunui drept de superficie n favoarea prilor, ci doar un acord la edificarea i intabularea construciilor. Atta timp ct n dreptul romnesc nu exist instituia juridic a conveniei implicite, nu poate fi acreditat ideea c prin declaraie s-a dat natere la un dezmembrmnt al dreptului de proprietate.

Ca atare, registratorul era obligat sa sesizeze anterior notarii dreptului, nu nevalabilitatea titlului ci lipsa totala a titlului apt sa duca la nasterea dreptului de superficie. Ceea ce se pune in discutie de catre reclamant este suprimarea neregularitatii inscrierii facuta abuziv, in absenta acordului de constituire a superficiei si care are semnificatia nevalabilitatii inscrierii si nicidecum a nevalabilitatii unui titlu de valoare nominal nevalorificat. Cu privire la inscrierea dreptului de superficie, in mod evident, fata de natura acestuia, drept real imobiliar si dis part 80, 81, 106 din Regulamentul de punere in aplicare a legii 7/1996, superficia se inscrie ca sarcina in partea a treia a cartii funciare a terenului asupra caruia s-a constituit. Potrivit art. 106 din Regulament, dreptul de superficie se va inscrie in partea a treia a cartii funciare , mentionandu-se totodata, cartea funciara in care este inscris dreptul de superficie ca un dezmembramant de sine statator. Notarea dreptului de superficie nu se incadreaza in cazurile limitative prevazute de lege asa incat si felul inscrierii a fost eronat facut de catre registrator. Impotriva acestei hotarari au formulat apel paratii S. GH. si G. T. A. solicitand schimbarea ei in sensul respingerii actiunii. In motivarea apelului, dupa ce prezinta istoricul cauzei, arata in esenta ca notarea dreptului de superficie in favoarea apelantilor este corespunzatoare situatiei juridice a imobilului, ca a existat o conventie pentru constituirea dreptului de superficie si aceasta este actul intitulat Declaratie, autentificat sub nr. 1095/2008 de BNP R. M., ca acest act indeplineste conditiile necesare fiind un act autentic. Arata ca instanta nu a inteles contextul faptic al spetei, respectiv nu a inteles ca intre parti a existat un antecontract cu privire la terenul respectiv, ca s-a incasat pretul , ca ulterior, prin hotarare judecatoreasca s-a perfectat contractul de vanzarecumparare precum si faptul ca ei sunt in prezenti proprietari ai terenului.

Apelul este neintemeiat. Sunt de necontestat cele sustinute in apel referitor la faptul ca intre parti a existat un antecontract de vanzare-cumparare cu privire la terenul in litigiu, ca terenul a fost predat apelantilor in posesie, ca ulterior prin hotarare judecatoreasca au fost obligati la incheierea contractului in forma autentica si ca in raporturile cu intimatul apelantii sunt proprietari ai terenului. Nu rezulta ca pretul a fost platit in totalitate, cum se sustine, dar aspectul este oricum irelevant pentru solutionarea apelului. Acest context invocat chiar de catre apelanti a fost retinut pentru ca el releva un aspect semnificativ si anume staruinta apelantilor de a nu se radia din cartea funciara dreptul de superficie in conditiile in care ei, la acest moment, invoca

faptul ca sunt proprietari atat pe teren cat si pe constructii, ceea ce inseamna ca pentru ei, existenta notarii cu privire la dreptul de superficie prezinta o semnificatie minora. Prima instanta a analizat detaliat si in mod corect atat continutul dreptului de superficie cat si modul in care poate lua nastere un astfel de drept si a ajuns la concluzia justa ca intimatul nu si-a dat acordul pentru constituirea unui astfel de drept . Apelantii invoca faptul ca actul intitulat Declaratie autentificat sub nr. 1095/2008 de BNP R. M. constituie contractul prin care intimatul si-a dat acordul la constituirea dreptului de superficie. Acest act, asa cum a retinut si prima instanta, este incheiat atunci cand intimatul nu era inca proprietar al terenului pentru a putea exprima un acord valabil la constituirea dreptului de superficie. In plus, chiar daca ar fi fost proprietar, intimatul ca promitent vanzator al terenului chiar daca a exprimat un acord pentru edificarea unor constructii, nu a exprimat automat un acord pentru constituirea unui drept de superficie. Acest fapt este evident cata vreme antecontractul de vanzarecumparare dovedeste intentia intimatului de a le transmite apelantilor dreptul de proprietate prin vanzare si nu doar un drept de folosinta asupra terenului si dreptul de a deveni proprietari pe constructiile ce le vor edifica. Cu alte cuvinte,manifestarea de vointa din Declaratia referitoare la acceptul pentru edificarea constructiilor, este exclus a fi calificata un acord pentru constituirea dreptului de superficie cata vreme intimatul isi asumase obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului si atata timp cat apelantii aveau deja posesia terenului, posesie transmisa odata cu incheierea antecontractului. Intimatul nu a exprimat deci, un acord pentru constituirea unui drept de superficie, el a permis apelantilor sa construiasca in ideea ca le-a transmis posesia si ca vor deveni proprietari ai terenului in urma perfectarii contractului de vanzare-cumparare. Ca urmare, in mod corect a fost radiat dreptul de superficie din cartea funciara.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 296 Cod proc. civ. si 969 C.civ., apelul urmeaza a fi respins. In baza art. 274 Cod proc. civ., urmare a respingerii apelului, apelantii vor fi obligati la plata cheltuielilor de judecata din apel.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 17838/245/2008 reclamantii V.M., V.V. si V.M. au solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, in contradictoriu cu parata Z.M. sa se constate in favoarea reclamantilor un drept desuperficie asupra constructiei si asupra plantatiilor ce se regasesc pe terenul in suprafata de 537 m.p.

teren situat in vatra satului B., comuna M., sa se suspende executarea silita pornita in dosarul nr. 446/2007 al Biroului Executorului Judecatoresc A.C., precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata . In motivarea actiunii, reclamantii sustin ca au fost proprietarii terenului in suprafata de 537 m.p. teren situat in vatra satului B.,comuna M., pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 prin Titlul deproprietate nr. 83765/26.06.1996, titlul anulat partial prin Sentinta civila nr. 16903/08.10.2001 a Judecatoriei Iasi.

Mai arata reclamantii ca, urmare a acestei hotarari, parata din prezenta cauza a introdus o actiune in revendicare pentru terenul in suprafata de 537 m.p. teren situat in vatra satului B., comuna M., actiune ce a fost admisa prinSentinta civila nr. 11139/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi.

Sustin reclamantii ca, pe aceasta suprafata de teren se afla edificat imobilul in care locuiesc, iar parata a formulat ocerere de executare silita, ce face obiectul dosarului nr. 446/2007 al Biroului Executorului Judecatoresc A.C., solicitand practic evacuarea sa din imobilul in care locuieste de peste 50 de ani. Parata, legal citata, a formulatintampinare prin care a invocat o serie de exceptii .

Pe fondul cauzei, parata solicita respingerea actiunii, deoarece acest dezmembramant al dreptului de proprietate nu exista, neexistand nici un mod de dobandire a acestui drept de superficie si nefiind indeplinite nici conditiile uzucapiunii.

Au fost respinse exceptiile invocate de catre parata si a fost audiat martorul P.A.

La termenul din 11.05.2009, parata a invocat exceptia lipsei coparticiparii procesuale-active, iar la termenul din 22.06.2009, instanta a acordat cuvantul pe exceptie si pe fondul cauzei.

Conform art. 137 Cod Procedura Civila, urmeaza ca instanta sa solutioneze cu prioritate exceptia invocata.

Exceptia lipsei coparticiparii procesuale-active.

Potrivit art. 47 Cod Procedura Civila "mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza".

Textul citat reglementeaza litisconsortiul sau coparticiparea procesuala care, in conformitate cu pozitia partilor, poate fi activa, pasiva sau mixta. Desi, in principiu, in functie de rolul vointei partilor in formarea sa, coparticiparea procesuala are un caracter facultativ, sunt situatii in care, datorita naturii litigiului, coparticiparea procesuala este obligatorie sau necesara. Este cazul, spre exemplu, proceselor privitoare la sistarea starii de indiviziune, litigiu unde trebuie sa participe toti coproprietarii, intrucat, in caz contrar, partajul este nul (art. 797 Cod Civil).

Asa cum reiese din actele si lucrarile dosarului, actiunea in constatare a fost formulata de catre reclamanti, in calitate de mostenitori ai defunctului V.A., calitate in care au dobandit constructia edificata pe terenul in suprafata de 537 m.p. teren situat in vatra satului B., comuna M.

Pentru existenta coparticiparii procesuale-active trebuie ca persoanele aflate in indiviziune sa fie unite printr-undrept sau o obligatie comuna, iar in speta de fata, litisconsortiul este determinat de faptul ca toti reclamantii au undrept de proprietate asupra constructiei sau a unei cote din aceasta aflata in indiviziune.

Ori, in aceste conditii, ne aflam in fata unei coparticipari procesuale-active subiective si obligatorii, derogatorie de la regula generala potrivit careia coparticiparea este facultativa, obligativitatea coparticiparii reiesind din faptul ca toate cele trei persoane mentionate in titlu sunt in legatura, avand drepturi egale, legatura ce presupune o solutionare unitara a litigiului.

Astfel, in prezenta cauza, figureaza ca si reclamanti toti mostenitorii defunctului V.A. asa cum au fost stabiliti prinAnexa succesorala nr. 24, eliberata de comuna M. la data de 31.01.2008 necontestata, astfel ca nu exista o lipsa a coparticiparii procesuale-active.

In acest sens, invocam ca si practica judiciara Decizia nr. 1937/1973 a Tribunalului Suprem Sectia Civila si Decizia nr. 5727 din 20 octombrie 2004 a I.C.C.J., Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala.

Cu privire la fondul cauzei.

Analizand probele administrate in cauza instanta constata ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Prin Sentinta civila nr. 16903/08.10.2001 a Judecatoriei Iasi (filele 41, 42) s-a constatat nulitatea partiala a Titlului de proprietate nr. 83765/26.06.1996 emis pe numele V.I.A., pentru suprafata de 573 m.p. teren intravilan, retinandu-se irevocabil ca aceasta suprafata este inclusa in mod eronat in titlu, fiind proprietatea paratei din prezenta cauza, Z.M.

Prin aceeasi sentinta s-a retinut in mod irevocabil ca, in anul 1947, L.A., mama reclamantei din prezenta cauza(V.M.) a instrainat lui I.I. (tatal paratei din prezenta cauza) suprafata de 1.044 m.p. teren .

Drept urmare, la solicitarea paratei din prezenta cauza, Z.M., reclamantii din prezenta cauza, au fost obligati, prinSentinta civila nr. 11139/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi (filele 39-40), sa lase acesteia, in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1.003 m.p. in care este cuprinsa si suprafata de 537 m.p. ce face obiectul prezenteicauze .

Potrivit art. 492 Cod Civil "orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste contrariul". in timp ce art. 489 din acelasi act normativ stipuleaza ca "proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui".

Dreptul de superficie este un drept real principal, care presupune dreptul de proprietate al unui tert asupra constructiilor sau altor lucrari care se gasesc pe terenul care apartine unei alte persoane, teren pe care superficiarul are un drept de folosinta.

Regimul juridic al superficiei a fost rezultatul jurisprudentei si operei doctrinale. Indeosebi in privinta constituirii dreptului de superficie, atat doctrina, cat si jurisprudenta (Hotararea nr. 574 din 22 mai 1997 a Curtii de Apel din Iasi, Hotararile nr. 165 din 28 ianuarie 1998 si nr. 240 din 10 februarie 1998 ale Curtii de Apel din Cluj si Hotararea nr. 2199 din 16 martie 2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie), sunt unanime in a spune ca dreptul de superficie se dobandeste in baza intelegerilor partilor, legatelor, prescriptiei achizitive sau legii.

In lipsa unei dispozitii legale, a unui legat sau daca conditiile prescriptiei achizitive nu sunt indeplinite, existenta unei conventii intre proprietarul terenului si persoana care a inaltat constructiile este indispensabila pentru a obtine dreptul de superficie. Simplul fapt de a ridica constructii, chiar de buna-credinta, in lipsa unui acord, nu conduce la obtinerea unui drept real de superficie, titularul constructiilor neputand dobandi decat o simpla creanta impotriva proprietarului terenului.

Astfel, din probatoriul administrat in cauza nu reiese indeplinirea conditiilor de existenta a dreptului de superficie, respectiv intelegerea partilor, legatul sau legea .

De asemenea, nu sunt indeplinite nici conditiile prescriptiei achizitive, in conditiile in care reclamantii recunosc ca terenul pe care este edificata constructia l-au avut ca si lot in folosinta, fiind deci detentori precari (fila 2 paragraful 7).

Prescriptia achizitiva este intemeiata pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobandirea dreptului de proprietate,posesia trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 1847 Cod Civil. Conform acestui text de lege, posesiatrebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata public si sub nume de proprietar.

In cazul in speta, dupa cum rezulta din actul mai inainte analizat, posesia nu s-a exercitat in nume de proprietar si, ca atare, conform art. 1853 alin. 2 Cod Civil, nu este o posesie utila.

Aceasta recunoastere se coroboreaza din plin cu situatia retinuta irevocabil prin Sentinta civila nr. 11139/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi (filele 39-40), din care rezulta fara echivoc ca reclamantii nu au avut vreundrept de proprietate asupra terenului, dar si cu Autorizatia pentru executare de lucrari nr. 21/28.07.1971 eliberata de catre Consiliul Popular al comunei M. (fila 8) din care rezulta ca autorul reclamantilor nu a edificat o constructie, ci a executat "lucrari de ridicare a casei existente cu 20 cm. si de transformare a bucatariei prin inaltare".

In acest sens, instanta invoca si doua decizii de speta ale instantei supreme, respectiv I.C.C.J., Sectia Civila si deProprietate Intelectuala, Decizia nr. 2291 din 22 martie 2005 si I.C.C.J., Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, Decizia nr. 5499 din 22 iunie 2005.

De asemenea, reclamantii nu au demonstrat o intelegere a partilor in ceea ce priveste constructia casei, martorulpropus de acestia - P.A. (fila 69), aratand nu are cunostinta de nici o "discutie cu privire la constructii", declaratia acesteia fiind neconcludenta, din moment ce

arata fara echivoc ca "nu stiu cu precizie unde este construita casa lui V.".

Asadar, reclamantii nu au facut dovada indeplinirii conditiilor de existenta a dreptului de superficie, astfel ca actiunea urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.

In opinia instantei, aceasta solutie se impune si prin raportare la respectarea dreptului de proprietate recunoscut deConventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece, o eventuala recunoastere a dreptului de superficiereclamantilor ar reprezenta o ingerinta in dreptul de proprietate al paratei, drept recunoscut irevocabil prin doua hotarari judecatoresti, iar o astfel de ingerinta a fost deja sanctionata de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Bock si Palade impotriva Romaniei.

In acest sens, instanta europeana a retinut ca "in speta, Curtea constata ca Hotararea Curtii Supreme de Justitie din 05 decembrie 2001 a stabilit ca, Consiliul Municipal Arad a dobandit dreptul de superficie in virtutea unei situatii de fapt care nu este dorita sau cunoscuta de interesati - si care permite sa se dea efect - aparentei de drept". Ori, in temeiul jurisprudentei tribunalelor interne, dreptul de superficie rezulta numai din lege, din prescriptia achizitiva, din legat sau din acordul partilor. Simplul fapt de a ridica constructii pe terenul altuia, cu toata buna-credinta, nu ar putea constitui un drept de superficie in beneficiul constructorului (paragrafele 32-33 de mai sus), in lipsa unuia din cele patru elemente mentionate anterior. Curtea constata astfel ca aparenta de drept la care face trimitere Curtea Suprema de Justitie nu intra in categoria actiunilor si faptelor ce ar putea justifica dreptul de superficie. Reiese in mod evident ca ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor reclamantilor nu are baza in dreptul intern 64. Prin urmare, Curtea considera ca ingerinta litigioasa nu este "prevazuta de lege" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 si, in consecinta, este incomparabil cu dreptul la respectarea bunurilor reclamantilor. O asemenea concluzie o scuteste sa cerceteze daca a fost pastrat un echilibru just intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele apararii drepturilor individuale.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata instanta retine ca, potrivit art. 274 Cod Procedura Civila partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata .

Astfel, raportat la solutia ce se va pronunta, de respingere a actiunii si retinand culpa procesuala a reclamantilor,instanta ii va obliga pe acestia, in solidar, la plata catre parata a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu aparator.

Pronuntata de: Judecatoria Iasi - Sentinta civila nr. 8938 din 29/06/2009