continuare de la:

MESIA IUDEILOR (ANTIHRIST), razboiul lui Gog si Magog (Armaghedon) si Imparatia Universala a Israelului, dupa PROFETIILE RABINICE (IUDAICE)

Toleranta si legile noahide

(fragmente partea I)

Extras din lucrarea: Zeul toleranei i descretinarea cretinismului

() Enciclopedia Iudaica spune ca evreii sunt obligati sa ncerce sa aplice codul noahid oriunde se poate. Cele sapte legi ce compun acest cod, numite astfel dupa numele dreptului Noe, cel caruia se pretinde ca i-au fost date, sunt interdictia idolatriei (aici fiind inclus si Domnul nostru Iisus Hristos), instituirea unui sistem legal, interdictia de a huli, a incestului, a uciderii, a furtului si interdictia de a manca din carnea unui animal viu. Ele nu se gasesc n Sfanta Scriptura, unde se vorbeste despre legamantul cu Noe (Facerea 9), ci apar pentru prima data, dupa Hristos, n scrierile traditionale iudaice.

In

proclamatia

nr.

4921

presedintelui

american Ronald

Reagan din 3 aprilie 1982, data n cinstea rabinului Menachem Schneerson care mplinea 80 de ani, acesta vorbeste despre validitatea eterna a celor Sapte Legi Noahide care sunt un cod moral pentru noi toti, indiferent de ce credinta religioasa avem si cu aceasta ocazie a declarat si ziua de nastere a acestui rabin ca fiind Ziua Nationala pentru Meditatie. Intr-o alta proclamatie, acelasi presedinte spunea ca cele sapte legi sunt esenta educatiei n ceea ce are ea mai bun si trebuie sa ne asiguram ca vom transmite aceasta pretioasa mostenire tuturor tinerilor americani[1] si a declarat ziua aniversarii celor 83 de ani ai rabinului, Ziua Educatiei, SUA.

Acest rabin ntr-o cuvantare tinuta n 17 mai 1987, spunea n fata unei multimi de americani ca presedintele a semnat o declaratie oficiala catre toti cetatenii n care ncurajeaza mplinirea celor Sapte ei au Legi fost Noahide. Aceasta ntemeiate pe tara temelia (America) celor si independenta sapte

legi. Presedintele s-a adresat de asemenea si tuturor celorlalti conducatori de state si cu siguranta va face aceasta din nou, cerandu-le sa spuna cetatenilor acelor tari, ca fiecare persoana ar trebui sa mplineasca cele Sapte Legi Noahide cu toate detaliile si particularitatile lor . Intr-o scrisoare a aceluiasi rabin catre presedinte, se spune ca presedintele sprijina naltarea standardelor morale ale relatiilor umane pe baza celor Sapte Legi Noahide (cu toate ramificatiile lor).

Cativa

ani

mai

tarziu,

1989 presedintele american George Bush semna si el o proclamatie (nr. 5956) n care, ca si n legea 102-14 votata de Congresul american in 1991, era subliniata importanta legilor noahide pentru omenire. Presedintele spunea cu aceasta ocazie ca America trebuie sa ajute la ntoarcerea lumii catre valorile etice continute n Legile noahide, considerand ca fara aceste valori etice si principii edificiul civilizatiei este n pericol sa se ntoarca n haos. Aceleasi valori straine de crestinism le sustine si actualul

presedinte George aniversarii nasterii rabinului Schneerson.

W.

Bush,

dupa cum citim ntr-o declaratie facuta n 2006, cu ocazia

Intrebarea pe care si-o poate pune un crestin cercetand aceste fapte petrecute la nivel atat de nalt este urmatoarea: de ce niste presedinti declarati crestini nu promoveaza poruncile sfinte ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ci niste porunci omenesti, care nu numai ca nu se gasesc n Sfanta Scriptura, dar sunt si potrivnice crestinismului, dupa cum vom vedea mai jos?

Iata si raspunsul: Unii rabini sustineau ca oricare ar fi fost scaderile crestinismului, acesta raspandea cunoasterea Vechiului Testament n toate colturile lumii. Si odata eliminat adevaratul paganism de catre misionarii crestini, va fi posibil pentru acei insuficient maturizati spiritual sa nceapa sa se apropie de adevarul iudaismului[2]. Sa fie cuvintele acestor presedinti, o confirmare a celor spuse de un rabin mason, n sec. XIX, cum ca mai nainte ca acest secol sa ia sfarsit, esenta iudaismului va fi religia marii majoritati a oamenilor inteligenti din aceasta tara si ca n cincizeci de ani, nvataturile iudaismului vor fi devenit proprietatea comuna a poporului american?[3] Despre temelia necrestina pe care este construita America se pot aduce mai multe marturii. La baza constitutiei americane a stat mentalitatea masonica, iar la baza filozofiei masonice, dupa cum vom vedea mai jos, au stat, dupa cum just a remarcat rabinul, legile noahide.

Una dintre marturii este tot a presedintelui mai sus mentionat (R. Reagan) care, ntr-un discurs catre organizatia masonica evreiasca Bnai Brith, dupa ce a felicitat-o pentru ca a lucrat fara

odihna pentru promovarea cauzei tolerantei si a umanitatii, a spus: Statele Unite ale Americii este si trebuie sa ramana o natiune a deschiderii catre oameni de toate credintele. Este important de remarcat ca nu a spus o natiune crestina deschisa catre cei de alte credinte. Apoi continua spunand cansasi unitatea noastra a fost ntarita prin acest pluralism, ceea ce este ilogic, deoarece unitatea nu poate fi ntarita prin diferenta. Asa am nceput si asa trebuie sa fie ntotdeauna. Idealurile aceste tari nu lasa loc pentru intoleranta, anti-semitism sau bigotism de orice fel. Unicitatea Americii sta n faptul ca este un zid n Constitutia noastra ce separa biserica de stat. Acesta garanteaza ca nu va exista niciodata o religie de stat n aceasta tara, dar n acelasi timp asigura fiecarui cetatean american dreptul sa-si aleaga si sa practice credinta sa religioasa sau sa nu-si aleaga nici un fel de credinta[4]. Dar daca cercetam putin vom vedea ca mentalitatea care a stat la baza constitutiei americane nu a fost alta decat cea masonica, fapt recunoscut de istorici. Statele Unite ale Americii reprezinta primul stat masonic[5].

Exista

mai

multe

studii[6] care

descriu

atmosfera masonica ce-i nvaluia pe cei ce au ntemeiat America. In aceste studii se spune ca George Washington, primul presedinte al Statelor

Unite a fost mason nca de tanar, la fel ca si toti cei cinci membri ai cabinetului sau si peste 2000 de oameni din armata sa. Dintre cei

39 care au s

emnat Constitutia americana,

23 erau masoni. Unul dintre acesti masoni, James Madison, a fost si tatal constitutiei, el fiind cel care a scris mare parte din ea. De asemenea,Benjamin Franklin (1706-1790), unul dintre parintii fondatori ai Americii, a fost masonul care a publicat pentru prima oara n America n 1734, Constitutiile masonicedin 1723 ale lui J. Anderson, care au stat la baza Constitutiei americane[7]. Presedintele Reagan si termina discursul pomenit mai sus spunand: Lucrand mpreuna [se referea la Statele Unite si Israel] putem sa strapungem ntunericul si sa raspandim lumina noastra peste ntreg Pamantul. O afirmatie asemanatoare gasim si n rezolutia n ce priveste sionismul, data de Uniunea Americana a Congregatiilor Evreiesti la cel de-al 16 congres din anul 1898: Ne opunem ferm sionismului politic. Evreii nu sunt o natiune, ci o comunitate religioasa. Sionul a fost o stapanire pretioasa a trecutului, casa cea dintai a credintei noastre, unde profetii nostri au rostit ganduri nemuritoare ale oamenirii si unde psalmistii nostri au cantat imnuri ce au ncantat lumea. In acest sens, este o amintire sfanta, dar nu este nadejdea noastra pentru viitor. America este Sionul nostru. Aici, n casa libertatii religioase, am ajutat la

ntemeierea acestui nou Sion, care este mplinirea nceputului pus n cel vechi. Misiunea iudaismului este spirituala, nu politica [8] (subl.n.). Scopul sau nu este sa ntemeieze un stat, ci sa raspandeasca adevarurile religiei si umanitatii n ntreaga lume[9]. Idealurile masonice americane au fost ndeaproape urmarite si urmate de Franta, a carei revolutie din 1789 a fost influentata de ideile liderilor francmasoni americani:

Influenta

pe

care

America

exercitat-o asupra emanciparii evreilor din Europa este un factor ce a fost cu totul trecut cu vederea de istoricul european, atat cel evreu, cat si cel crestin. America a exercitat n general o puternica influenta asupra miscarii revolutionare franceze. Interesul si simpatia aratata de Franta fata de lupta americana pentru libertate a facut natiunea franceza sa urmareasca cu interes si apreciere lupta americana n toate fazele ei. Interesul Frantei nu s-a oprit aici, ci Lafayette, Rochambeau, Chastellux, Condorcet si armata franceza care ne-a ajutat n lupta noastra au dus cu ei acasa

ideile

americane. Lafayette

[mason] si

Thomas Paine [deist anticrestin] au devenit activi n miscarea franceza revolutionara, n timp ce alti lideri ai acestei cauze, n special Mirabeau, au fost profund influentati de marii ganditori ai Americii. Mai mult decat atat, Thomas Jefferson [mason] a fost n mod repetat consultat de liderii populari din Franta si influenta sa asupra miscarii a fost foarte mare nca de la nceputul ei[10]. Cu mult nainte ca Revolutia sa nceapa, multi francezi studiasera cu atentie constitutiile noilor state americane. O colectie completa [de constitutii si declaratii americane] a aparut n 1783. Traducerea a fost facuta de ducele de Rochefoucauld la cererea lui Benjamin Franklin [mason]. Franklin a daruit doua copii fiecarui ministru de externe. Spera ca impresia produsa de aceste documente sa fie atat de mare ncat multe persoane de nalta tinuta sa fie convinse sa emigreze n America[11]. Declaratia [franceza] cetateanului venea a drepturilor n omului si ale de

trena Declaratiei

independenta americane prin aceea ca proclama, ca ratiune de a fi a statului, protejarea drepturilor omului. Drepturile avute n vedere libertate, prosperitate, securitate - sunt aproape identice cu cele exprimate de triada americana viata, libertate si cautarea fericirii[12]. [...]

Am facut aceasta paranteza despre izvoarele masonice americane ale Revolutiei Franceze deoarece stim cu totiiconsecintele dezastruoase pe care le-a avut pentru Un crestinatatea europeana si romaneasca aceasta revolutie. specialist n istoria Revolutiei Franceze spunea ca ideea care a patruns si pe care istoria este pe cale sa o dezvaluie este totusi simpla: adevarata ruptura, unica, aceea care sta la baza lumii moderne, n care traim mereu, s-a produs n 1789, nu n 1917. Prin urmare, nu este nici inexact, drept nici excesiv sa si consideram evenimentul universal[13]. Aceasta Revolutie, dupa ce a facut tabula rasa din mostenirea trecutului, mai ales cea crestina, a descoperit nu are un nlocuitor la fel de bun pentru ceea ce combatuse atat de virulent: Pentru prima data si la modul total, burghezia revolutionara se confrunta cu dilema liberalismului modern, n care viata politica si sociala nu mai presupune nici o credinta comuna cu masa cetatenilor, fiecare fiind stapan pe propriile lui opinii. Nici o alta revolutie, naintea celei franceze, nu s-a confruntat cu acest deficit spiritual colectiv, menit sa devina fatalitatea comuna a societatilor moderne: deficit cu atat mai profund resimtit, cu cat revolutionarii nu au gasit alta solutie decat tot vechea Biserica, dupa ce o spoliasera si o discreditasera pentru rolul ei n nefericirea din trecut. (Ibid., p. 111) Iudaismul emancipat n stil francez a optat [pentru] perceperea Revolutiei de la 1789 si a proclamarii marilor principii ca un nceput al francez fundamental

mplinirii

laice

si

republicane

idealurilor

mesianice

ale

iudaismului etern. In Europa centrala si orientala, unde emanciparea a fost prea multa vreme lasata deoparte, nenumarati tineri evrei sau angajat n randurile miscarilor socialiste si revolutionare, constituind pentru ele un element deschizator de drumuri, un ferment si un catalizator[14]. In vremea iluminismului, care n cazul evreilor, a tinut din ultimele decade ale secolului al XVIII-lea pana la sfarsitul sec. al XlX-lea, au fost facute eforturi prodigioase pentru a descoperi un universalism evreiesc, sau mai bine zis, sa defineasca iudaismul ca religie universala a ratiunii etice. Aceste eforturi erau uneori filozofice, alteori polemice sau doar apologetice; n orice caz ele erau convingatoare, pentru un motiv practic: politica evreilor de rand din timpul acelor ani (si de atunci pana azi) parea ca le confirma. Pretutindeni, evreii au jucat un rol major n miscarile politice universaliste, liberale, socialiste si mai tarziu n cele comuniste, de asemenea. Nu era aceasta politica, ntr-o oarecare masura macar, o expresie sau o continuare seculara a iudaismului lor?[15] Pentru a ntelege mai usor contextul infiltrarii legilor noahide n constiinta europeana vom face o scurta incursiune n cateva curente de

gandire

pe

care

le

socotim Renasterii s-a observat o crestere a

importante. In

vremea

interesului pentru filozofia antica. Islamul, fiindca nu descoperise teologia crestina careera o ncununare si transfigurare a secolelor de truda a gandirii filozofice precrestine -, a aratat interes pentru cultura antica. Din Islam, a fost preluat apoi acest interes si de Occidentul ce se departa din ce n ce mai mult de dreapta credinta, si care, nentelegand si lepadand teologia crestina autentica, care era solutia framantarilor filozofilor antici, a luat de la capat cercetarea acelor filozofi, ncercand sa gaseasca la ei raspunsul care deja fusese dat.

Gratie

activitatii

traducatorilor

[apuseni, n.n.], Europa

crestina

[occidentala, n.n.] descopera si adopta filozofia lui Aristotel, care va deveni temelia noii filozofii scolastice[16]. Dar n Renastere a crescut interesul nu numai pentru antichitate, ci si pentru cultura iudaica, deci si pentru studiul literaturii trevolutalmudice si rabinice. Savantul evreu Moshe Idei spunea ca interesul fata de Cabala, care a coincis cu nflorirea

neoplatonismului si hermetismului n Florenta, a fost cea mai importanta deschidere a crestinismului catre iudaism de la separarea lor[17]. Renasterea a fost de fapt renasterea magiei si a stiintelor oculte[18] care academice sunt legate asupra de iudaism. Atunci au a aparut acea categorie de nvatati numita ebraisti crestini[19], care, prin studii serioase iudaismului, ridicat prestigiul acestuia, sporind astfel interesul (si apostazia) contemporanilor, nu pentru adancirea mostenirii crestine, ci pentru iudaism. Acestia, ca si mai noii istorici ai religiilor, nu studiau iudaismul pentru a-i pazi pe crestini de otrava tagaduirii iudaice, ci chiar cu interes pentru a descoperi noi cai spre desavarsire.Un astfel de carturar de renume, catolicul Johannes Reuchlin (1455-1522),

vedea credinta legitima, sau chiar

n mai

realizarile mult: o

evreilor spre

contemporani cu el, n mod special n Cabala, o miscare de stradanie

cunoasterea

lui

Dumnezeu,

deosebita

de

crestinism,

dar

paralela cu el, justificata si valoroasa. In patrunzatoare scrieri el ncearca sa ridice Cabala la rangul unei stiinte avand un statut egal cu teologia (R. Hallo, art. cit., p. 99). Si acesta a fost nimeni altul decat o ruda si un mare sprijinitor al lui Melanchton, unul dintre promotorii Reformei. Unii nvatati evrei ai vremii erau convinsi ca ebraismul crestin (Christian-Hebraica) era doar un prim pas n ntoarcerea crestinismului catre iudaism (J. Friedman, art. cit., p. 33). Dar daca ne ntrebam ce au cautat nvatatii crestini (Pico de la Mirrandola, J. Reuchlin etc.) ai acelei vremi la iudaism, raspunsul e foarte simplu: au cautat ce nu au gasit n crestinismul lor cazut n erezie si, n consecinta, lipsit de har. Au cautat viata din belsug promisa de Domnul si nemplinita de catolicism si protestantism. Au cautat trairea iubirii celei mai nalte, ndumnezeirea, cunoasterea tainelor lumii, care exista pana n zilele noastre n sanul Ortodoxiei: Vei deveni n ntregime lumina, n ntregime minte, n ntregime straveziu. Si izvoraste din el asa o teologie, ncat daca ar fi trei care sa scrie n acelasi timp, nu ar putea sa cuprinda raurile care ies cu repeziciune si care raspandesc pace si deplina nemiscare a patimilor n tot trupul. Se aprinde inima de iubirea dumnezeiasca si striga: Tine, Iisuse al meu, valurile harului Tau, ca ma topesc ca ceara. Si ntr-adevar se topeste, netinandu-l. Si mintea este rapita n contemplatie, n vederea cea dumnezeiasca. Si se savarseste unirea. Se transforma omul si devine una cu Dumnezeu, ncat nu se mai cunoaste si nu se mai distinge sinele sau, precum fierul nrosit n foc, cand se aprinde si se face una cu focul (Gheron Iosif, Epistola 48). Catastrofa descrestinarii, traita de noi astazi, si are radacinile mai ales n caderea din credinta apostolica, a apusului catolic. Dintr-o data, acel crestinism a deviat si nu si-a mai ndeplinit menirea, facandu-i pe occidentali sa caute adevarul si n alta parte decat n

Biserica. Fara oameni ndumnezeiti care sa explice nvatatura de credinta si sa ntareasca prin experienta lor duhovniceasca adevarurile crestine, apusenii au nceput sa se ndoiasca de faptul ca ar exista o logica mai presus de ratiune n dogme si au cautat ceva mai pe ntelesul lor, ceva care nu includea credinta, si aceasta era filozofia iudaica. Astfel a aparut interesul pentru cultura iudaica, care atata timp cat crestinismul occidental ndumnezeia oameni, fusese nebagata n seama. Iar aceasta a dus la cunoscuta emancipare evreiasca. Occidentul cazut din dreapta credinta, fiindca pierduse constiinta importantei dreptei credinte, a nceput sa propovaduiasca toleranta religioasa. Dar aceasta toleranta

religioasa nu era una abstracta, ci avea n gand pe de o parte protestantismul si pe de alta parte iudaismul. [...]

Asadar, consecinta interesului fata de cultura ebraica a dus si la descoperirea de catre invatatii crestini ai vremii a legilor noahide. Cei mai reprezentativi dintre acestia sunt Hugo Grotius (1583-1645) si John Selden(1584-1654). Acestia doi se pare ca au fost primii carturari crestini renumiti care au cercetat invatatura despre legile noahide si au promovat-o in cercurile crestine. Desi aveau la indemana surse patristice, cum ar fi Sfantul Grigorie de Nazianz [Teologul, n.n.], Sfantul Ambrozie, Fer. Augustin, acestia, nemaistiind cum sa se foloseasca de aceste comori ceresti inepuizabile, au cautat solutii la intrebarile lor mai degraba in literatura

necrestina. Cei doi au fost printre primii invatati care au pus baza ceea ce astazi se numeste dreptul international. Grotius vroia sa identifice ca fiind legea naturala adevarata un set de reguli minimal [adica legile noahide] Teoretic, descoperirea unor reguli morale comune in starea naturala, de precivilizatie a umanitatii, ar asigura o temelie pentru raporturile dintre fiintele umane oriunde in lume. Dar legea naturala sadita de Domnul in fiecare finta umana nu implica lepadarea de Hristos din legile noahide. Grotius combina, la fel cum se doreste prin nou infiintatul Sinedriu, legile ce privesc ordinea sociala cu cele ce privesc credinta, numai ca acel minim de reguli ce pot fi impartasite la nivel international implica o lepadare de crezul crestin si de aceea ele nu sunt acceptabile pentru noi. Dar pentru crestini, firea omului nu poate fi cuprinsa in aceasta lege naturala, ci in insasi invatatura crestina asa cum este ea propovaduita de Biserica Ortodoxa. Caci, dupa cum au aratat atat Sfintii Parinti cat si, mai nou parintele Rafail Noica, Ortodoxia este firea omului, si a reduce aceasta la alte coduri morale minime inseamna o denigrare a omului, o excludere a Domnului Iisus Hristos din aceasta fire (prin legea impotriva idolatriei[inteleasa iudaic, talmudic, adica anticrestin, iar nu in sensul Decalogului!, n.n.]) si deci o gresita abordare a firii omului care nu poate fi inteles in nici un caz fara o raportare la Cel ce este Creatorul si Mantuitorului omului. Aceste teorii credem ca au influentat si filozofia franc-masonica ce punea si accentul pe legile noahide. ()

Legatura

dintre

masonerie

si

Legile noahide este foarte stransa. Dupa cum a aratat, insusi J. Anderson, cel care a redactat scrierea de baza a masoneriei actuale, face pomenire ii despre aceste legi si despre mason ca noahit. El numeste in Constitutiile francmasonilor (ed.

1734)pe Noe si pe fii sai ca fiind primii masoni. O sursa importanta pentru stabilirea legaturii dintre noahism si masonerie sunt scrierile istoricului masonicAlbert G. Mackey (1807-1881), una dintre sursele cele mai autorizate pentru a ne lamuri aceasta tema. El scrie despre aceasta legatura cat atat si in in binecunoscuta sa Enciclopedie a francmasoneriei, cartileSimbolismul francmas

oneriei francmasoneriei. Trebuie spus despre masoneria pura mai a intai

(1882) ca autorul

si nostru

Istoria vorbeste a

Noahitilor,adica

evreiasca,

descendentilor neamurilor

directi

ai

lui

Noe

si

de masoneria al Simbolismului

falsa a poarta

pagane. Chiar

primul

capital

titlul Noahitii. Aici, dupa ce se spune ca urmasii lui Noe aveau doua invataturi la baza, credinta in Dumnezeu, Creatorul lumii, si nemurirea sufletului (care astazi constituie singurele dogme ale iudaismului), se arata ca aceastea sunt doctrinele care constituie crezul Francmasoneriei; si pornind de la acest fapt unul dintre numele acordate francmasonilor inca de la inceputuri a fost acela Noachidae sau Noahiti, adica descendentii lui Noe si transmitatorii dogmei sale religioase. Ce nu mentioneaza insa autorul este ca dogmele religioase ale lui Noe erau in mare legatura cu Domnul Iisus Hristos, caci despre Mine a vorbit acela (cf. Ioan 5, 46). () Dogmele noahide (unitatea lui Dumnezeu si nemurirea

sufletului) au fost alese ca minim al unui sistem universal de credinta si pentru ca existenta lor era adeverita si pe cale rationala, mai exact prin datele de istoria religiilor care confrmau intr-o masura mai mare sau mai mica cele doua credinte. Incepand sa scada credinta, oamenii Occidentului acelor vremuri aveau nevoie din ce in ce mai mult de confirmarea cu argumente rationale a credintei lor si astfel au dus-o la ce se considera a fi crezut de toti oamenii.() Mackey vorbind despre Noe povesteste si legenda cum ca dupa stabilirea legamantului cu Dumnezeu, a primit acele porunci pentru calauzirea sa si a urmasilor sai care au fost numite cele sapte porunci Noahide. Iata asadar, dovada incontesabila ca filozofia masonica este uimitor de asemanatoare cu filozofia iudaica referitoare la non-evrei. Caci pentru care alt motiv sunt pomenite de masoni cele sapte porunci noahide, care sunt o invatatura pur

evreiasca aparuta in scrierile

talmudice, fara nici o baza scripturistica?! Chiar daca unii masoni, incercand sa arate deosebirea dintre miscarea noahidica contemporana si francmasonerie, sustin ca sunt lucruri diferite, pentru ca masoneria nu promoveaza cele sapte porunci, noi spunem ca, intr-adevar, cele sapte porunci nu le promoveaza, dar nici nu este nevoie, deoarece, dupa cum spun carturarii evrei, toate cele sapte legi (si in general, esenta noahitului) sunt idolatriei, adica negarea cuprinse dumnezeirii in Domnului prima:interdictia Iisus Hristos,

contestarea Lui ca Mesia cel asteptat si ca Fiu al lui Dumnezeu si inlocuire Lui, in duhul primei porunci, cu Marele Arhitect al Universului. () Concluzia pare a fi ca masoneria, desi nu este iudaism, pentru ca acesta este un privilegiu rasial, este totusiiudaismul pentru non-evrei, atat cat le poate fi lor permis sa se iudaizeze ()

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/25/legile -noahidetalmudice-masoneria-si-uniunea-europeana-ce-legatura-este-intre-iudaism-sua-revolutia-francezasi-dreptul-international/ )