Sunteți pe pagina 1din 24

PROHODUL DOMNULUI DUMNEZEU SI MANTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

-intreg si neschimbat-

care se canta in Sfanta si Marea Vineri, intocmai dupa cum se canta greceste, fara scadere sau inmultire de vreo silaba

(Aparut cu blagoslovenia iubitorului de Dumnezeu Episcop al Sfintei Episcopii a Buzaului Chesarie, la anul mantuirii 1836. Tiparit di nou, cu binecuvantarea Sfantului Sinod al Bisericii Romaniei, la 1942. Iar acum, cu cateva indreptari, retiparit la Bucuresti, in anul 2007 al mantuirii noastre si 7515 de la facerea lumii) Toaca la patru ceasuri din noapte , si incepem Utrenia dupre obicei. Dupre cei Sase Psalmi, Ectenia Mare. La Dumnezeu este Domnul....,Troparul Glas 2 Iosif cel cu bun chip , de pre Lemn luand preacurat trupul Tau cu giulgiu curat infasurandu-l si cu mirezme, i mormant nou ingropandu-l, l-a pus. Slava... Cand te-ai pogorat la moarte, viata cea far de moarte, atuncea iadul ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Si cand ai inviat pre cei morti din cele de desupt, toate Puterile ceresti au strigat: Datatoriule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, slava Tie. Si acum... Mironositele femei stand langa mormant, Ingerul a strigat: Mirurile se cuvin mortilor, dar Hristos putrejunii s-au aratat strein. Apoi, preotii si credinciosii aprind lumanari de cear curata si se randuiesc in jurul mesei, unde se afla asezat sfantul Eitaf. Si incepem a canta Cathisma a 17-a, cu glas si cu cantare dulce, si dupre stihuri, si laudele tot asemenea:

STAREA INTAI
Fericiti cei fara prihana in cale, carii umbla in legea Domnului. In mormant viata, Pus ai fost, Hristoase, Si s-au spaimantat ostirile ingeresti, Plecaciunea Ta cea multa proslavind. Fericiti cei ce cearca marturiile Lui, din toata inima vor cauta pre Dansul. Dar cum mori, viata? Si cum sezi in mormant? Si imparatia mortii o pierzi de tot, Si pre mortii cei din iad ii inviezi. Ca nu cei ce lucreaza faradelegea in caile Lui au umblat Te marim pre Tine, I-i-suse Doamne, Si-ngroparea iti cinstim si Patimile, Ca din stricaciune Tu ne-ai mantuit. Tu ai poruncit poruncile Tale, spre a pazi foarte.

Cel ce-ai pus pamantul Cu masuri, Hristoase, Astazi sezi in mic mormat, Ziditoriule, Si din gropi pre cei ce-au murit inviezi. Doara de s-ar indrepta caile mele, spre a pazi indreptarile Tale. I-isu-se al meu, Imparate a toate, Ce-ai venit la cei din iad acum cautand? Vrand sa dezrobesti pre neamul omenesc. Atuncea nu ma voi rusina cand voi lua aminte spre toate poruncile Tale Stapanul a toate Mort se vede-n groapa, Si desertatoriul gropilor celor morti, Se incuie-n groapa noua ca un om. Marturisi-ma-voi Tie intru indreptarea inimii, cand ma voi invata eu judecatile dreptatii Tale. In mormant viata, Pus ai fost, Hristoase, Si cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, Si viata lumii Tu ai izvorat. Indreptarile Tale voi pazi, nu ma parasi pana in sfarsit. Cu cei rai, Hristoase, Ca un raufacatoriu, Socotit ai fost, dar ne-ai indreptat pe toti, Si din amagirea celui rau ne-ai scos. Intru ce va indrepta tanarul calea sa? Intru a pazi cuvintele Tale. Mai frumos cu chipul Decat oamenii toti, Ca un om se vede mort si fara de chip, Cel ce firea toata a-nfrumusetat. Din toata inima mea am cautat pre Tine, sa nu ma lepezi de la poruncile Tale. Iadul cum va rabda Venirea Ta, Doamne, Si cum nu se va zdrobi, `ntunecandu-se, De-a luminii tale fulgere orbind? In inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sa nu gresesc Tie Dulcea mea lumina Si mantuitoare, Cum in groapa-ntunecoasa tu te-ai ascuns? O, rabdare de nespus si negrait! Bine esti cuvantat, Doamne, invata-ma indreptarile Tale. Nici de duhuri firea Nu pricepe, Doamne, Nici multimea far` de trupuri pot povesti, Taina ingroparii Tale neajungand.

Cu buzele mele am vestit toate judecatile gurii Tale O, minuni streine, O, ce lucruri noua, Cel ce-mi da suflare mie se poarta mort, Ingropat de mainile lui I-o-sif. In calea marturiilor Tale m-am desfatat, ca intru toata bogatia. Si-n mormant ai apus, Si de-al Tatalui san Nicicum nu te-ai despartit, Hristoase al meu: Strein lucru e acesta si slavit! Intru porucile Tale ma voi adanca, si voi lua aminte caile Tale. Intreaga zidire Recunoaste-n Tine, Imparat adevarat pre pamant si-n cer, Desi-n mic mormant Te-ncui, Iisuse-al meu! Intru indreptarile Tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele Tale. Tu-n mormant fiid pus, Ziditor Hristoase, Temelia iadului s-a cutremurat, Si-ale mortilor morminte s-au deschis. Rasplateste robului tau: viaza-ma, si voi pazi cuvintele Tale. Cela ce in palma Tot pamantul tine, Subt pamant acum cu trupul se afla mort, Slobozind pre mortii cei legati in iad. Descopera ochii mei, si voi lua aminte minunile din legea Ta. Din stricare, Doamne, Viata mea o ridici, Si murind acum la cei morti te-ai pogorat, Si-ale iadului zavoare ai zdrobit. Nemernic sunt eu pre pamant: nu ascunde de la mine poruncile Tale. Ca lumina-n sfesnic, Se ascunde-acuma, Subt pamant ca subt obroc trupul Domnului, Si din iad goneste intunericul. Tanjit-a sufletul meu spre a dori dupre judecatile Tale in toata vremea. Multimea de oaste, Cea duhovniceasca, Dimpreuna cu Io-sif si cu Nicodim, Merg sa-ngroape pre Cel ce e neincaput. Mustrat-ai pre cei mandri: blestemati cei ce se abat de la poruncile Tale.

Murind Tu de voie, In mormant ai fost pus, Si pre mine ce-am fost mort, Iisuse al meu, De amara neascultare m`ai scapat. Ia de la mine ocara si defaimarea, ca marturiile Tale am cautat. S`a schimbat zidirea Cu-ale Tale Patimi, Caci cu Tine-au patimit toate cate sant, Tiitoriu-a toate cunoscandu-Te. Ca iata au sezut boierii, si asupra mea cleveteau, iara robul Tau se adanca intru indreptarile Tale A vietii piatra In pantece luand, Cel atoatemancator iadul a varsat, Pre toti mortii ce din veac a inghitit. Ca iata marturiile Tale cugetarea mea sunt, si sfaturile Tale indreptarile mele. In mormant nou Te-ai pus, Innoind, Hristoase, Firea oamenilor cu invierea Ta, Dupre cum se cade unui Dumnezeu. Lipitu-s`a de pamant sufletul meu, viiaza-ma dupre cuvantul tau. Pre pamant venit-ai, Pre Adam sa mantui, Si pre-acesta negasind, jos Te-ai pogorat, Pan`la iad, Stapanul meu, l-ai cautat. Caile mele am marturisit, si m`ai auzit: invata-ma indreptarile Tale. Pamantul de frica S`a clatit, Cuvinte, Si Luceafarul lumina sa si-a ascuns, Apuind a Ta lumina subt pamant. Calea indreptarilor Tale fa sa inteleg, si ma voi adanca intru minunile Tale. Ca un om murit-ai De-a Ta voie, Doamne, Iar ca un Dumnezeu pre morti din groap`ai sculat, Si din intunerecul pacatelor. Dormit-a sufletul meu de negrijanie: intareste-ma intru cuvintele Tale. Varsand rau de lacrami, Preste tine, Doamne, Cea Curata ca o Maica a glasuit: Oare, cum Te voi ingropa, Fiul meu? Calea nedreptatii departeaza de la mine, si cu legea Ta ma miluieste.

Ca grauntul de grau, Ce-ncolteste-n pamant, Spic aducator de rod noua Te-ai facut, Inviind pre oamenii cei din Adam. Calea adevarului am ales, si judecatile Tale nu am uitat. Subt pamant Te-ai ascuns Ca un soare acum, Si-ntr`a mortii noapte neagra Te-ai invelit; Ci rasari, Hristoase-al meu, mai stralucit! Lipitu-m`am de marturiile Tale, Doamne, nu ma rusina. Cum ascunde luna Fata sa de soare, Asa groapa te-a ascuns si pre Tine-acum, Cel ce prin trupeasca moarte ai apus. Pre calea poruncilor Tale am alergat, cand ai largit inima mea. I-i-sus Viata, Gustand moarte-acuma, Pre toti oamenii din moarte au slobozit, Si viata tuturor au daruit. Lege pune mie, Doamne, calea indreptarilor Tale, si voi cauta pre ea totdeauna. Pre intaiul Adam, Prin pacat omorat, La viata ridicandu-l cu moartea Ta, Adam nou in trup Te-ai aratat acum. Intelepteste-ma, si voi ispiti legea Ta, si voi pazi pre ea din toata inima mea. Cerestile cete, Mort intins pentru noi Te-au vazut, Stapanul meu, si s`au spaimantat, Si cu aripile s`au acoperit. Povatuieste-ma in cararea poruncilor Tale, ca aceea am voit. Pogorandu-te mort, De pre lemn, Cuvinte, I-o-sif cel cu bun chip Te pune-n mormant. Ci-nviaza, Doamne, mantuind pre toti! Pleaca inima mea la marturiile Tale, si nu la lacomie. Bucurie, Doamne, Fiind ingerilor, Intristare lor acum ai pricinuit, Cu trup mort ca pre un om vazandu-Te.

Intoarce ochii mei sa nu vaza desertaciune, in calea Ta ma viiaza. Suind Tu pre cruce, Impreuna-ai suit Si pre muritorii vii, iar stand subt pamant, Ai sculat de-acolo pre cei adormiti. Pune robului Tau cuvantul Tau intru frica Ta. Ca un leu, Tu, Doamne Adormind cu trupul, Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort, Lepadand greimea batranetelor. Ia ocara mea, care am prepus, ca judecatile Tale bune sant. Cela ce din coasta Lui Adam cel dintai, Pre stramoasa-ai plazmuit, esti in coasta-mpuns, Si izvor curatitor ne izvorasti. Iata am dorit poruncile Tale: intru dreptatea Ta ma viiaza. Se junghia in taina Mai nainte mielul, Iar acum Tu patimind fara sa cartesti, Esti fatis junghiat si firea curatesti. Si sa vie preste mine mila Ta, Doamne, mantuirea Ta dupre cuvantul Tau. Cine dar va spune Chip nou si-nfricosat? Cel ce stapaneste toate zidirile Patimeste azi si moare pentru noi. Si voi raspunde cuvant celor ce ma ocarasc, ca am nadajduit intru cuvintele Tale. Cum de mort se vede Cel ce da viata, Strigau ingerii de spaima fiind cuprinsi, Si cum in mormant se-ncuie Dumnezeu? Si sa nu iei din gura mea cuvantul adevarului pana in sfarsit, ca spre judecatile Tale am nadajduit. Din coasta ta, Doamne, Cea insulitata, Izvorasti mie viata cu viata Ta, Si ma innoiesti si ma viezi cu ea. Si voi pazi legea Ta pururea, in veac si in veacul veacului. Tiins fiind pre cruce, Ai chemat pre oameni, Iar curata coasta Ta impungandu-se, Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu.

Si am umblat intru largime, ca poruncile Tale am cautat. Cel cu bun chip, Doamne, Te gateste-ngrozit, Si incuviintat Te-ngroapa ca pre un mort, Si de-al Tau chip mult se-nfricoseaza acum. Si am grait intru marturiile Tale inaintea imparatilor, si nu m`am rusinat. Subt pamant de voie, Ca un mort pogorand, Tu ridici de pre pamant, Hristoase, la cer Pre cei ce de-acolo au cazut demult. Si am cugetat la poruncile Tale, carile am iubit foarte. De te-ai si vazut mort, Dar esti viu Dumnezeu, Si ridici de pre pamant, Hristoase, la cer Pre cei ce de-acolo au cazut demult. Si am ridicat mainile mele catre poruncile Tale, carile am iubit. De Te-ai si vazut mort, Dar esti viu Dumnezeu, Si pre oamenii cei morti pre toti inviezi, Omorand de tot pre-al meu omorator. Si m-am adancat intru indreptarile Tale. O, ce bucurie, Ce dulceata multa, A fost ceea ce-a umplut pre toti cei din iad, Stralucind lumina Ta-n adancul lui. Pomeneste cuvintele Tale robului Tau, de carile mi-ai dat nadejde. Ingroparea-Ti laud, Patimilor ma-nchin, Si puterea iti maresc, Milostivule, Ca din patimi putrede m`ai dezlegat. Aceasta m`a mangaiat intru smerenia mea, caci cuvantul Tau m`a viiat. Asupra Ta, Doamne, Sabie-au ascutit, Si-a puternicului saboie s`a tocit, Si cea din Edem se biruieste-acum. Cei mandri au nelegiuit pana in sfarsit, dara de la legea Ta nu m-am abatut. Vazand mieluseaua, Pre-al sau Miel injunghiat, Doborata de dureri striga si-ndemna, Ca si turma sa se tanguie cu ea.

Adusu-mi-am aminte de judecatile Tale cele din veac, Doamne, si m`am mangaiat. In mormant de Te-ngropi, Si la iad de pogori, Dar mormintele, Iisuse, le-ai desertat, Si intregul iad, Hristoase, ai golit. Mahnire m`a cuprins despre cei pacatosi, carii parasesc legea Ta. De-a Ta voie, Doamne, Pogorand subt pamant, Pre toti oamenii din moarte ai inviat, Si la slava Tatalui i-ai inaltat. Cantate erau mie indreptarile Tale in locul nemerniciei mele. Unul din Treime, Pentru noi cu trupul, Defaimata moarte rabda binevoind. Se cutremura si soare si pamant. Adusu-mi-am aminte noaptea de numele Tau, Doamne, si am pazit legea Ta. * Semintia Iudei, Ceia ce au iesit Ca dintr`un izvor amar, in groapa au pus, Pre Cela ce le-a dat manna dedemult. Aceasta s`a facut mie, ca indreptarile Tale am cautat. Ca un vinovat sta Cel Preadrept la Pilat, Si la moartea cea nedreapta e osandit, Si Judecatoriu-i rastignit pre lemn. Partea mea esti, Doamne, zis-am sa pazesc legea Ta. * Falnice Israil, Ucigase norod, Pentru ce-ai ales mai bine pre Varavva, Si pre Domnul pentru ce L-ai rastignit? Rugatu-m`am fetei Tale din toata inima mea: miluieste-ma dupre cuvantul Tau. Plazmuind pre Adam Din pamant cu mana, Pentru dansul Te-ai facut om firesc in trup, Si de bunavoia Ta Te-ai rastignit. Socotit-am caile Tale, si am intors picioarele mele spre marturiile Tale. Ascultand, Cuvinte, De al Tau Parinte, Pan`la iadul cel cumplit Tu Te-ai pogorat, Inviind tot neamul muritorilor. Gatitu-m`am , si nu m`am turburat, a pazi poruncile Tale.

Vai, Lumina lumii, Vai, a mea Lumina, O, Iisuse-al meu, o , Fiule preadorit, Cu amar striga Fecioara si jelea. Funiile pacatosilor s`au infasurat imprejurul meu si legea Ta nu am uitat. * Ucigas si vrajmas, Pizmaret norod, Rusineaza-te macar, inviind Hristos, De mahrama si de giulgiurile Lui In miezul noptii m`am sculat spre a ma marturisi Tie pentru judecatile dreptatii Tale. Vino necurate, Ucigas ucenic, Si pricina rautatii arata-mi-o. Pentru ce-ai ajuns tu pre Hristos sa vinzi? Partas sant eu tuturor celor ce se tem de Tine, si celor ce pazesc poruncile Tale. Iubitor de oameni Te prefaci, nebune, Orbule preaticalos si neimpacat, Tu ce mirul ai voit sa vinzi cu pret. De mila Ta, Doamne, plin este pamantul, indreptarile Tale ma invata. Cu ce pret vandut-ai Sfantul Mir cel Ceresc, Sau ce lucru de El vrednic in schimb ai luat? Nebunie-aflasi, preablestemat Satan. Bunatate ai facut cu robul Tau, Doamne, dupre cuvantul Tau. De iubesti pre saraci, Si mahnit esti de mir, Ce se varsa curatind suflet pacatos, Cum pe-arginti pre-a tuturor Lumina vinzi? Bunatate si invatatura si cunoastere ma invata, ca poruncile Tale am crezut. O, Cuvinte, Doamne A mea bucurie, Ingroparea-Ti de trei zile cum voiu rabda? Mi se rupe inima ca unei maici. Mai nainte de ce m`am smerit eu am gresit, pentru aceea cuvantul Tau am pazit Cine-mi va da apa, Si izvor de lacrami, Ca sa-L plang pre I-i-sus, dulcele meu Fiu? A strigat Fecioara, Maica Domnului. Bun esti Tu, Doamne, si intru bunatatea Ta invata-ma indreptarile Tale.

O, munti si valcele, Si multimi de oameni, Tanguiti-va si plangeti cu mine toti, Si jeliti cu Maica Domnului Ceresc. Inmultitu-s`a asupra mea nedreptatea mandrilor, dara eu cu toata inima mea voi ispiti poruncile Tale. Cand am sa te mai vaz, Vecinica Lumina, Bucuria si dulceata sufletului? A strigat Fecioara, tanguindu-se. Inchegatu-s`a ca laptele inima lor, dara eu la legea Ta am cugetat. Desi ca o piatra, Tare si taioasa, Ai primit a Te taia, dar ne-ai izvorat Rau de viata vie, vecinice Izvor. Bine este mie ca m`ai smerit, ca sa ma invat indreptarile Tale. Ca dintro fantana, Fin indoitul rau, Ce din coasta Ta a curs, band ne adapam, Si viata vecinica o mostenim. Buna este mie legea gurii Tale, mai vartos decat mii de aur si argint. Voind tu, Cuvinte, In mormant Te-ai vazut, Dar esti viu si ii ridici pre morti cum ai zis, Cu-nvierea Ta, Mantuitoriule. Slava... Te cantam, Cuvinte, Doamne-al tuturora, Impreuna si cu Tatal si Duhul Sfant, Si-ngroparea Ta cea sfanta proslavim. Si acum... Fericimu-te toti, Maica lui Dumnezeu, Si-ngroparea de trei zile noi o cinstim, A fiului tau si-al nostru Dumnezeu. Si iarasi tropariul cel dintaiu: In mormant viata, Pus ai fost, Hristoase, Si s-au spaimantat ostirile ingeresti, Plecaciunea Ta cea multa proslavind. Apoi ectenia mica, si acest Vozglas: Ca s`a binecuvantat numela Tau, si s`a proslavit Imparatia Ta, a Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh, acum, si pururea, si in vecii vecilor. Amin.

Si cadind incepem:

A DOUA STARE
Incepe iarasi cel mai mare cu buna randuiala cadind in chipul crucii. Glas al 5-lea: Cuvine-se dar, Sa marim pre Datatoriul Vietii, Cela ce pre cruce mainile si-au intins, Si-a vrajmasului putere au zdrobit. Mainile Tale m`au facut si m`au plazmuit: intelepteste-ma si ma voi invata poruncile Tale. Cuvine-se dar, Sa marim pre Tine, Ziditoriul, Caci din patimi tu ne-ai scos cu Patima Ta, Si din stricaciune toti ne-am izbavit. Cei ce se tem de Tine ma vor vedea si se vor veseli, ca intru cuvintele Tale am nadajduit. Soarele-a apus, Iar pamantul s`a clatit, Cuvinte, Apuind tu, ne-nseratul Soare Hristos, Si cu trupul in mormant puindu-Te. Cunoscut-am, Doamne, ca drepte sant judecatile Tale, si intru adevar m`ai smerit. Somn invietor, In mormant dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al pacatului ai sculat Intreg neamul omenesc cel pacatos. Faca-se dara mila Ta spre a ma mangaia, dupre cuvantul Tau robului Tau. Una-ntre femei, Te-am nascut Fiu fara de durere, Dar acum sufar dureri cu patima ta Cea Curata mult jelindu-se zicea. Vie mie indurarile Tale, si voi viia, ca legea Ta cugetarea mea este. Sus vazandu-Te, De Parinte nedespartit, Doamne, Iara jos cu trupul mort subt pamant fiind, Serafimii s`au infricosat acum. Rusineze-se mandrii, caci cu nedreptate au nelegiuit mie; iara eu voiu adanca intru poruncile Tale. Rastignindu-te, S`a rupt tampla bisericii-n mijloc, Si si-ascund luminatorii lumina lor, Subt pamant tu, Soare, ascunzandu-te. Intoarca pre mine cei ce se tem de Tine, si cei ce cunosc marturiile Tale. Cela ce cu-n semn A facut la inceput pamantul, Azi apune subt pamant ca un muritor. Ingrozeste-te de-aceasta, ceriule!

Fie inima mea fara prihana intru indreptarile Tale, ca sa nu ma rusinez. Subt pamant apui, Cela ce-ai zidit pre om cu mana, Ca pre oameni sa-i inalti din caderea lor, Cu puterea cea atotputernica. Stinge-se intru mantuirea Ta sufletul meu, intru cuvintele Tale am nadajduit. Veniti sa cantam, Lui Hristos cel mort jelire sfanta, Ca femeile ce mir au adus atunci, S`auzim cu ele: Bucurati-va! Stinsu-s`au ochii mei intru cuvantul Tau, zicand: Cand ma vei mangaia? Cu adevarat, Nesecat Mir esti, Cuvinte Doamne, Pentru aceea si femeile mir ti-aduc, Celui viu, ca unui mort si ingropat. Ca m`am facut ca un foale in bruma: indreptarile Tale nu am uitat. Cu-ngroparea Ta Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, Si cu moartea Ta pre moarte ai omorat, Si din stricaciune lumea izbavesti Cate sant zilele robului Tau? Cand vei face mie, de catre cei ce ma prigonesc, judecata? Rau de viata esti, Ce din Tatal curgi, intelepciune, Iar in groapa apuind, viata daruiesti, Celor din adancurile iadului. Povestit-au mie calcatorii de lege izvodituri, ci nu sunt ca legea Ta, Doamne. Ca sa innoiesc Firea oamenilor cea zdrobita, Eu cu moartea mi-am ranit Trupul Meu, voind; Deci, jelind, nu-ti bate pieptul, Maica mea. Toate poruncile Tale adevar sant: fara dreptate m`au prigonit, ajuta-mi. Subt pamant apui, Cel ce esti luceafar al dreptatii, Si pre morti ai ridicat ca dintr`un somn greu, Alungand din iad tot intunerecul. Pentru putin de nu m`au sfarsit pre mine pre pamant, dara eu nu am parasit poruncile Tale. Bob cu doua firi, Datatoriul de viata astazi, In adanc pamant cu lacrami se samana; Rasarind El iar lumea va bucura. Dupre mila Ta viiaza-ma, si voi pazi marturiile gurii Tale.

S`a temut Adam, Dumnezeu umbland in Rai atuncea, Iar acum s`a bucurat c`ai venit la iad, Caci cazand atunci, acum s`a ridicat. In veac, Doamne, cuvantul Tau ramane in ceriu. Maica Ta acum Varsa rauri de lacrami, Hristoase, Si-a strigat cand te-a vazut cu trupu`n mormant: Inviaza, Fiule, precum ai zis! In neam si in neam adevarul Tau: intemeiat-ai pamantul si ramane. Iosif te-a ascuns, Cu evlavie, in groapa noua, Si cantari de ingropare dumnezeiesti Ti-a cantat, cu lacrami impletindu-le. Cu randuiala Ta ramane ziua, ca toate impreuna, slujitoare sant Tie. Doamne, Maica Ta, Pironit vazandu-te pre cruce, De amara intristare sufletul ei S`a patruns de cuie si de sabie. Ca de nu ar fi fost legea Ta cugetarea mea, atuncea as fi pierit intru smerenia mea. Maica Ta, vazand Adaparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce esti dulceata lumii noastre intregi, Fata ei cu-amare lacrami a udat. In veac nu voi uita indreptarile Tale, ca intru dansele m`ai viat. Rau m`am intristat, Si rarunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreapta vazandu-o, Zis-a Preacurata, tanguindu-se. Al Tau sunt eu, mantuieste-ma, ca indreptarile Tale am cautat. Cum am sa-ti inchid Ochii dulci si-a Tale buze, Doamne, Si cum dar ca pre un mort Te voiu ingropa? Iosif a strigat, infiorandu-se. Pre mine au asteptat pacatosii sa ma piarza: marturiile Tale am cunoscut. Jalnice cantari Iosif si cu Nicodim ii canta, Lui Hristos ce s`a-ngropat acum in mormant, Si cu dansii canta Cetele ceresti. A tot sfarsitul am vazut sfarsit, desfatata porunca Ta foarte.

Subt pamant apui, Tu Hristoase, Soare al dreptatii; Deci si Luna, a ta Maica ce Te-a nascut, De dureri se stinge, nevazandu-Te. Cat am iubit legea Ta, Doamne, toata ziua cugetarea mea este. Iadul s`a-ngrozit, Datatoriule de viata, Doamne, Cand pradata si-a vazut bogatia lui, Si-nviati pre mortii cei legati din veac. Mai mult decat pre vrajmasii mei m`ai inteleptit cu porunca Ta, ca in veac a mea este. Soare luminos, Dupre noapte straluceste, Doamne, Iar Tu, dupre moartea Ta, stralucesti mai mult, Inviind din groapa ca un Dumnezeu. Mai mult decat toti cei ce ma invata am inteles, ca marturiile Tale cugetarea mea este. Ziditoriule, Pri-i-mindu-te in san pamantul, S`a caltit de frica Ta , Preaputernice, Si pre morti cutremurul i-a desteptat. Mai mult decat cei batrani am priceput, ca porunile Tale am cautat. O, Hristoase al meu, I-o-sif si Nicodim cu miruri, Intr`un chip preaosebit acum Te gatesc, Strigand: O, pamante-nfricoseaza-te! Despre toata calea vicleana am oprit picioarele mele, ca sa pazesc cuvintele Tale. Doamne, ai apus, Si cu Tine-a soarelui lumina, Iar zidirea de cutremur cuprinsu-s`a, Facatoriu-al tuturor vestindu-te De la judecatile Tale nu m`am abatut, ca Tu ai pus lege mie. Piatra cea din unghi Se acopera de cea taiata, Si pre Domnu-l pune-n groapa un muritor: Infioara-te de-acum pamantule! Cat sant de dulci gatlejului meu cuvintele Tale, mai mult decat mierea gurii mele. Vezi-ne aci, Ucenicul cel iubit si Maica, Si cu dulce glas raspunde-ne, Fiule! A strgat Curata, cu amar plangand. Dela poruncile Tale am inteles, pentru aceasta am urat toata calea nedreptatii.

* Al vietii fiind Datator, Cuvinte, pre Iudeii, Ce pre Cruce te-au suit, nu i-ai omorat, Ci-mpreuna si pre ai lor morti inviezi. Faclie picioarelor mele legea Ta, si lumina cararilor mele. Nici chip ai avut, Nici frum`sete, cand patimeai, Doamne, Dar mai mult ai stralucit, cand ai inviat, Si cu sfinte raze ne-ai impodobit. Juratu-m`am si am pus ca sa pazesc judecatile dreptatii Tale. Ai apus in trup, Subt pamant, nestinsule Luceafar, Si aceasta neputand vedea soarele, In amiaza-zi el s`a intunecat. Smeritu-m`am pana in sfarsit, Doamne, viiaza-ma dupre cuvantul Tau. Luna, soarele, Se intuneca-mpreuna, Doamne, Si robi binevoitori ti s`au aratat, Si in mantii negre s`au investmantat. Cele de voie ale gurii mele binevoieste dara, Doamne, si judecatile Tale ma invata. De ai si murit, Dar sutasul Dumnezeu Te stie. Iar eu cum Te-oi pipai, Dumnezeul meu? Ma cutremur- a strigat cel cu bun chip. Sufletul meu in mainile Tale pururea, si legea Ta nu am uitat. A dormit Adam, Si din coasta lui isi scoase moarte; Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, Viata lumii izvorasti din coasta Ta. Pus-au pacatosii cursa mie, si dela poruncile Tale nu am ratacit. Ai dormit putin, Si-ai dat viata la cei morti, Hristoase, Si-nviind ai inviat pre cei adormiti, Ce-adormisera din veacuri, Bunule. Mostenit-am marturiile Tale in veac, ca bucurie inimii mele sant. De ai si murit, Dar ai dat vinul de mantuire, Vita carea izvorasti viata tuturor. Patima si Crucea Ta Ti le slavesc. Plecat-am inima mea intru a face indreptarile Tale in veac, spre rasplatire.

Cum pot suferi Cerestile cete indrazneala Celor ce Te-au rastignit, Dumnezeule, Cand Te vad gol, sangerat si osandit? Pre calcatorii de lege am urat, dara legea Ta am iubit. * Indaratnic neam Jidovesc ce-ai luat arvuna, Cunoscut-ai ridicarea bisericii; Pre Hristos dar pentru ce L-ai osandit?

Ajutoriul meu si aparatoriul meu esti Tu, intru cuvintele Tale am nadajduit. In batjocura Tu imbraci pre Impodobitoriul, Care ceriul a-ntarit si-a impodobit Tot pamantul intr`un chip preaminunat. Departati-va dela mine cei ce vicleniti, si voi ispiti poruncile Dumnezeului meu. Ca un pelican, Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte, Si-ai dat viat l-ai Tai fii, carii au murit, Raspandind asupra lor izvoare vii. Apara-ma dupre cuvantul Tau, si ma viiaza, si nu ma rusina dela asteptarea mea. Oarecand Navi Opri soarele, zdrobind dusmanii, Iar Tu, Soare, ascunzandu-ti lumina Ta, Ai zdrobit pre-al iadului stapanitor. Ajuta mie, si ma voi mantui, si voi cugeta intru indreptarile Tale pururea. Nu Te-ai despartit De-al Parintelui san, Milostive, Chiar binevoind a lua chip de muritor, Si in iad, Hristoase-al meu, Te-ai pogorat. Defaimat-ai pre toti cei ce se abat dela indreptarile Tale, ca nedreapta este gandirea lor. Tiins fiind pre lemn, Cel ce spanzuri pamantul pre ape, In pamant, fara suflare, acum pogori. Care luru nerabdandu-l, tremura. Calcatori de lege am socotit pre toti pacatosii pamantului, pentru aceasta am iubit marturiile Tale. Vai, o Fiul meu!Preacurata jeleste si zice, Ca pre care-L asteptam ca pre-un Imparat, Osandit acum pe Cruce il privesc! Tintuieste intru frica Ta carnurile mele, ca de judecatile Tale m`am infricosat.

Astfel mi-a vestit Gavriil venind din cer la mine, Si mi-a spus ca mparatia Fiului meu Este o imparatie vecinica. Facut-am judecata si dreptate: nu da pre mine celor ce ma nedreptatesc. Vai, s`a implinit Cea a lui Simeon prorocie, Caci trecut-a sabie care a strapuns Prin inima mea, Emmanuil! Priimeste pre robul Tau intru bunatate: nu ma cleveteasca cei mandri. * O, iudeilor, Rusinati-va macar de mortii Inviati de Datatoriul vi-e-tii lor, Cel pre care plini de pizma L-ati ucis.

Ochii mei s`au stins intru mantuirea Ta si intru cuvantul dreptatii Tale. S`a cutremurat, Si lumina soarele si-a stins-o, Cand in groapa Te-a vazut neinsufletit, Nevazuta mea lumina, Bunule! Fa cu robul Tau dupre mila Ta, si indreptarile Tale ma invata. Cu amar plangea Preacurata Maica Ta, Cuvinte Cand pre Tine Te-a vazut acum in mormant, Dumnezeu fara-n ceput si negrait. Robul Tau sun eu, intelepteste-ma, si voi cunoaste marturiile Tale. Maica Precista, Omorarea Ta vazand, Hristoase, Cu adanca-amaraciune Tie graia: Sa nu zabovesti, Viata, intre morti! Vremea a face a Domnului este: stricat-au legea Ta. Iadul cel cumplit Tremura cand Te-a vazut pre Tine, Soare vecinice al slavei, Hristoase-al meu, Si in graba-a dat din el pre cei legati. Pentru aceea am iubit poruncile Tale mai mult decat aurul si topazia. Ce priveliste Mare si grozava-acum se vede, Caci al vietii Datatoriu moarte-au rabdat, Voind El sa dea viata tuturor! Pentru aceea catre toate poruncile Tale m`am indreptat, toata calea nedreapta am urat.

Coasta Ti-au impuns, Mainile Ti-au pironit, Stapane, Si cu rana Ta din coasta ai vindecat Ne-nfranarea mainilor stramosilor. Minunate marturiile Tale, pentru aceea ispitit-a pre ele sufletul meu. Oarecand jelea Toata casa pre fiul Rahilei, Iar acum pre al Fecioarei Fiu il jelesc Maica Lui si ceata Ucenicilor. Aratarea cuvintelor Tale lumina-va si va intelepti pre prunci. Palme si loviri I s`au dat lui Hristos preste fata, Celui ce cu mana Sa pre om a plazmui, Si-a zdrobit cu totul ale hiarei falci. Gura mea am deschis si am tras duh, ca poruncile Tale am dorit. Toti cei credinciosi, Cu-ngroparea Ta scapati de moarte, Iti cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude, Rastignirea si-ngroparea Ta acum. Slava... * Cel far` de-nceput, Cel ce esti Parinte, Fiu si Duh Sfant, Intareste stapanirea-mparatilor, Si le da izbanda-asupra celor rai. Si acum... Ceea ce-ai nascut, Preacurata Fecioara, Viata, Din Biserica alunga smintelile, Si da pace, ca o buna, tuturor. Si iarasi tropariul cel dintaiu: Cuvine-se dar, Sa marim pre Datatoriul Vietii, Cela ce pre cruce mainile si-au intins, Si-a vrajmasului putere au zdrobit. Apoi ectenia mica, si vozglasul starii a doua: Ca Sfant esti, Dumnezeul nostru, Cela ce pre scaunul slavei cel de Heruvimi odihnesti, si Tie slava `naltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului, si Bunului, si de Viata Facatoriului Tau Duh, acum si pururea , si in vecii vecilor. Amin.

Cadeste al treilea preot; sau insusi preotul daca e numai unul. Dupre aceea incepe cu glas dulce si sfanta cuviinta a canta, pre glas al 3-lea:

A TREIA STARE
Neamurile toate Cantare-ngroparii Ti-aduc, Hristoase al meu. Cauta spre mine si ma miluieste, dupre judecata celor ce iubesc numele Tau. Arimatheanul Jalnic te pogoara, Si in mormant te-ngroapa. Pasii mei indrepteaza dupre cuvantul Tau, si sa nu ma stapaneasca toata faradelegea. De mir purtatoare, Mir Tie, Hristoase, Aduc cu sarguinta. Izbaveste-ma de clevetirea oamenilor, si voi pazi poruncile Tale. Vino-ntreaga fire, Psalmi de ingropare Lui Hristos sa aducem. Fata Ta arata preste robul Tau, si ma invata indreptarile Tale. Pre cel viu cu miruri, Ca pre-un mort sa ungem, Cu mironositele. Izvoare de ape au revarsat ochii mei, pentru ca nu am pazit legea Ta. Fericitul Iosif, Trupul ce da viata, Al lui Hristos, ingroapa. Drept esti, Doamne, si drepte judecatile Tale. * Cei hraniti cu manna, Sfat viclean ridica, Spre Binefacatoriul. Poruncit-ai dreptate marturiile Tale, si adevar foarte. Cei hraniti cu amnna, Otet si cu fiere Ti-aduc, Hristoase al meu. Topitu-m`a ravna Ta , ca au uitat cuvintele Tale vrajmasii mei. * O, ce nebunie, Pre Hristos omoara, Cei ce-au ucis pre proroci.

Cu foc lamurit este cuvantul Tau foarte, si robul Tau a iubit pre el. Ca rob far` de minte, A vandut I-u-da Pre-adancu-ntelepciunii. Mai tanar sant eu si defaimat, indreptarile Tale nu am uitat. Rob se da pre sinesi, Vicleanul de Iuda, Cel ce-a vandut pre Domnul. Dreptatea Ta, dreptate in veac, si legea Ta adevarul. * Bine-a zis Solomon, Groapa-adanca-au gura, Nelegiuitii Jidovi.

Necazuri si nevoi m`au aflat: poruncile Tale cugetarea mea sant. * Doar ciulini si laturi, Pre strambe cai afla, Nelegiuitii Jidovi.

Dreptate sunt marturiile Tale in veac: intelepteste-ma si voi viia. Iosif si Nicodim, Pre Domnul ingroapa, Cu toata cuviinta. Strigat-am din toata inima mea: auzi-ma, Doamne, indreptarile Tale voi cauta. Slava Tie, Doamne, Cel ce dai viata, Si-n iad puternic pogori. Strigat-am catre Tine: mantuieste-ma, si voi pazi marturiile Tale. Maica Preacurata Se jelea, Cuvinte Vazandu-Te mort acum. Apucat-am inainte fara de vreme si am strigat, intru cuvintele Tale am nadajduit. Primavara dulce, Fiul meu preadulce, Frum`setea-ti unde-a apus? Apucat-au inainte ochii mei catre dimineata, spre a cugeta la cuvintele Tale. Plangere pornit-a Maica Preacurata, Cand ai murit, Cuvinte.

Glasul meu auzi, Doamne, dupre mila Ta, dupre judecata Ta ma viiaza. Vin cu mir sa-L unga, De mir purtatoare, Pre Hristos, Mirul Ceresc. Apropiatu-s`au cei ce ma prigoneau cu nelegiuire, ci dela legea Ta s`au departat. Cu moartea pre moarte O omori, Tu, Doamne, Cu sfanta Ta putere. Aproape esti Tu, Doamne, si toate caile Tale adevar sant. Piere amagitoriul, Scapa amagitul, Cu-ntelepciunea-ti, Doamne. Dintru inceput am cunoscut din marturiile Tale, ca in veac ai intemeiat pre ele. Cade vanzatoriul, In iad se pogoara, In groapa stricaciunii. Vezi smerenia mea si ma scoate, ca legea Ta nu am uitat. Doar ciulini si laturi, Sant caile Iudei, Celui nebun si viclean. Judeca judecata mea si ma izbaveste, pentru cuvantul Tau ma viiaza. * Pier toti impreuna, Cei ce rastignira, Pre Fiul lui Dumnezeu

Departe este dela pacatosi mantuirea, ca indreptarile Tale nu au cautat. * Pier toti impreuna, `n groapa stricaciunii, Barbatii sangiurilor.

Indurarile Tale multe sant, Doamne: dupre judecata Ta ma viiaza. Fiule din Tatal, Imparat a toate, Cum ai priimit patima? Multi sant carii ma prigonesc si ma necajesc:dela marturiile Tale nu m`am abatut. Maica mieluseaua, Mielul ei pre Cruce, Vazandu-l s`a tanguit.

Vazut-am pre cei neintelegatori si ma topeam, caci cuvintele Tale nu au pazit. Trupul ce da viata, Iosif impreuna Cu Nicodim ingroapa. Vezi ca poruncile Tale am iubit, Doamne, intru mila Ta ma viiaza. Mult inlacramata, A strigat Fecioara, Rarunchii patrunzandu-si. Incepatura cuvintelor Tale este adevarul, si in veac toate judecatile dreptatii Tale. O, a mea lumina, Fiul meu preadulce, Cum te-ai ascuns in groapa! Boierii m`au prigonit indarn, si de cuvintele Tale s`a infricat inima mea. Nu mai plange Maica, Pre Adam si Eva, Ca sa-i slobod Eu sufar. Veseli-ma-voi eu de cuvintele Tale, ca cela ce afla dobanzi multe. Fiul meu slavescu-ti, Inalta-ndurare, Cu care rabzi acestea. Nedreptatea am urat si m`am scarbit, dara legea Ta am iubit. Cu otet si fiere Te-au adapat, Doamne Gustarea veche s`o strici. De sapte ori in zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale Te-ai suit pre cruce, Cel ce altadata Umbrisi norodul subt nor. Pace este multa celor ce iubesc legea Ta, si nu este lor sminteala. De mir purtatoare, Viind la-a Ta groapa, Ti-aduceau, Doamne, miruri. Asteptat-am mantuirea Ta, Doamne, si poruncile Tale am iubit. Scoala-Te-Ndurate, Si pre noi din groapa, A iadului ne scoate!

Pazit-a sufletul meu marturiile Tale, si a iubit pre ele foarte. Doamne inviaza, Zicea varsand lacrimi, Maica Ta ce Te-a nascut. Pazit-am poruncile Tale si marturiile Tale, ca toate caile mele inaintea Ta sant, Doamne. Inviaza grabnic, Alungand durerea Curatei tale Maice! Sa se apropie ruga mea inaintea Ta, Doamne, dupre cuvantul Tau ma intelepteste. Prinse-au fost de frica, Cerestile Cete, Cand Te-au vazut mort, Doamne. Sa intre cererea mea inaintea Ta, Doamne, dupre cuvantul Tau ma izbaveste. Iarta de gresale, Pre cei ce cu frica, Cinstesc a Tale patimi. Irumpe-vor buzele mele cant de slava, cand ma vei invata indreptarile Tale. O, infricosata, Streina vedere, Pamantul cum Te-ascunde! Rosteasca limba mea cuvintele Tale, ca toate poruncile Tale dreptate sant. Oarecand un Iosif Ti-a slujit in fuga, Si-acum te-ngroapa altul. Fie mana Ta a ma mantui, ca spre poruncile Tale am voit. Plange, Te jeleste, Preacurata-ti Maica, Fiind tu mort, Cuvinte. Dorit-am mantuirea Ta, Doamne, si legea Ta cugetarea mea este. Spaima ia pre ingeri De grozava-Ti moarte, O, Ziditor a toate! Viia-va sufletul meu si Te va lauda, si judecatile Tale vor ajuta mie. Pana-n zori cu miruri Ti-au stropit Mormantul Cele inteleptite.

Ratacit-am ca o oaie pierduta, cauta pre robul Tau, ca poruncile Tale nu am uitat. Bisericii pace, Noua mantuire, Cu Invierea-Ti da-ne! Slava...

O, Treime Sfanta, Tata, Fiu si Duhul Lumea o miluieste! Si acum... Robilor tai, Maica, Da-le ca sa vaza Scularea Fiului Tau! Si iarasi tropariul cel dintaiu: Neamurile toate Cantare-ngroparii Ti-aduc, Hristoase al meu. Si indata cantam binecuvantarile Invierii, facerea lui Petru Lampadarie, Glas 5, apoi cealalta slujba a Utreniei

* Aceste strofe au fost eliminate din ultimele editii ale cartilor de cult. Singurul caz n care nu a avut loc o eliminare total, ns a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor !" este strofa urmatoare: O, iudeilor, Rusinati-va macar de mortii Inviati de Datatoriul vi-e-tii lor, Cel pre care plini de pizma L-ati ucis

S-ar putea să vă placă și