Sunteți pe pagina 1din 76

POMICULTURA

Alegera formelor de coroana In perioada de tinerete, pomii formeaza coroane piramidale, conice sau globuloase, in functie de particularitatile de crestere ale fiecarei specii si soi. Coroanele pomilor crescuti liber (fara taiere) au un schelet simplu si bine dezvoltat si un semischelet amplu si complex, garnisit cu numeroase ramuri de rod. In aceste conditii, pomii incep sa fructifice mai devreme, temperand astfel ritmul si extensia cresterilor. Pe baza acestor constatari practice, pomicultorii au conceput si construit coroane semi-libere, de talie mare, mijlocie si mica in functie de vigoarea pomilor.Pentru soiurile viguroase, altoite pe portaltoi franc, au fost realizate coroane cu volum mare : piramidale si sub forma de vas.Pentru soiurile de vigoare mica si mijlocie, altoite pe portaltoi vegetativi, au fost realizate coroane aplatizate, dirijate pe spalioer, si coroane conice, fara suport de sustinere. FORMAREA COROANELOR Coroanele pomilor se diferentiaza intre ele prin volum si contur, prin numarul, vigoarea si orientarea spatiala a elementelor permannente (ramurile de schelet) si nepermanente (semischelet), cat si prin modul de taiere in formare si intretinere. In pomicultura moderna, structura coroanelor se recomanda sa fie preponderent tanara, alcatuita in principal din ramuri de semischelet purtatoare a unui numar mare de ramuri de rod. La formare se are in vedere : eliminarea zonelor neproductive din jurul axului, baza sarpantelor si din punctele de interferenta a ramurilor pomilor vecini ( in cazul palmetelor), sporirea elementelor productive in cadrul aceluiasi volum de coroana si simplificarea tehnologiei de formare pe baza cunoasterii si folosirii economice a particularitatilor biologice ale soiului ( precocitatea, tipul de ramificare si fructificare). La pomii dirijati pe spalier, taierile de formare sunt necesare si se executa inca din anul plantarii, in timp ce la pomii fara suport, primele taieri se fac dupa 2-3 recolte, cand ramurile de schelet si semischelet s-au arcuit (sub greutatea fructelor) si in punctele de curbura au aparut lastarii indicatori pentru aplicarea taierilor de incadrare a pomului intr-o forma conica Principii si norme generale de taiere : - fiecare coroana trebuie sa aiba o structura permanenta proprie, alcatuita din ramuri principale, variabile ca numar, pozitie si orientare in spatiu ; - in timpul formarii ,folosirea unor scheme si tehnici de taiere este obligatorie si in functie de vigoarea si particularitatile de crestere si rodire a soiului ; - prin taierile de formare trebuie temperata sau stimulata cresterea axului si a sarpantelor din coroana si grabita extensia si ramificarea productiva a semischeletului (aparitia ramurilor de rod) ; - pentru folosirea eficienta a energiei de crestere a pomilor in constructia coroanei trebuie generalizate lucrarile in verde ; - pentru formarea mai devreme a structurii permanente a coroanei trebuie provocate prin taieri , ramificari anticipate. In general, coroanele trebuie sa indeplineasca cateva cerinte: -sa fie cat mai simplu de realizat si cu un consum cat mai mic de munca; -sa fie cat mai apropiate de nivelul solului pentru ca lucrarile manuale de mare volum (taierile si recoltarea ) sa se faca pe cat posibil de jos, fara scari ; -sa fie cat mai rare si de dimensiuni optime pentru patrunderea cat mai directa a razelor solare in tot cuprinsul coroanei ( in interiorul coroanlor de mari dimensiuni patrund mai putin de 30% din razele solare. Tehnica formarii coroanelor La infiintarea unei exploatatii pomicole comerciale sau familiale, alegerea coroanei constituie un element cheie pentru valorificare potentialului de rodire al speciilor si soiurilor. In plantatiile familiale, coroanele piramidale si formele de vas se realizeaza mai usor si cu interventii mai putine. De asemenea pomii plantati pe solurile fertile si dirijati in coroane conice si cilindrice garanteaza obtinerea unor productii anuale si economice. Gruparea coroanelor se face in :
1 din 76

- coroane dirijate fara spalier pentru gradinile familiale si plantatiile comerciale; -coroane dirijate pe spalier, destinate plantatiilor comerciale si plantatiilor de agrement. Dintre coroanele conduse prin taieri si fara sustinere, mentionam : piramida etajata rarita, piramida neetajata (Leader), piramida mixta, vasul intarziat, vasul Sarger, palmeta liber aplatizata, coroana fus tufa fusul subtire, tufa vas, cordonul vertical, cordonul tufa, Bouche Thomas, Lepage, Heckinger si cordoane conice realizate prin taieri de incadrare. Cordoanele mai importante , sustinute pe spalier, pentru livezile comerciale sunt :Palmeta etajata cu brate oblice, palmeta neetajata, palmeta evantai, tripla incrucisare, drapel Marchand, haag, Lincoln, TaturaTrellis, Tesa si Solen. Coroane dirijate fara spalier Piramida etajat rrit . Pomii condusi in aceasta forma au un trunchi inalt de 70-80 cm si un ax central puternic, pe care sunt inserate 3-4 etaje, distantate intre ele la 80-100 cm. In fiecare etaj se afla 3-4 sarpante (ramuri de ordinul I )viguroase, dispuse simetric in jurul axului, la o distanta de 8-12 cm una de alta. Sarpantele (bratele ) sunt inclinate la 50-60 grade (fata de ax) si au 3-4 subsarpante, dispuse alternativ la 50-60cm una de alta. Tehnica formarii piramidei etajate consta in : - Anul I scurtarea vergii altoi la plantare la inaltimea de 110 cm si alegerea a 4 lastari vigurosi pentru formarea axului si a primului etaj. -Anul II scurtarea axului pentru formarea etajului II la inaltimea de 80 -120cm fata de ultima ramura din coroana (cea de sus) si a prelungirii sarpantelor pentru obtinerea primei subsarpante. -Anul III scurtarea axului pentru proiectarea etajului III, alegerea lastarilor pentru formarea etajului II si scurtarea prelungirii sarpantelor etajului I pentru obtinerea celei de-a doua subsarpante. - Anul IV- Taierea axului , alegera sarpantelor etajului III si scurtarea prelungirilor sarpantelor etajelor I si II in vedera realizarii de noi sarpante. Dupa consolidarea pozitiei sarpantelor din ultimul etaj (III si IV), axul central al pomului se suprima. Piramida neetajata (Leader). Are un trunchi scurt de 60 cm inaltime si un ax pe care se prind 5-6 sarpante solitare, uniforme ca vigoare, dispuse in spirala si la o distanta de 30-40 cm una de alta. Pe primele sarpante de la baza, care sunt si cele mai viguroase, se formeaza s3-4 subsarpante ; pe urmatoarele, numarul subsarpantelor descreste progresiv, ajungandu-se ca pe ultima sarpanta de la varf sa nu se mai formeze subsarpante. Se asigura astfel un echilibru intre sarpantele pomului pe verticala si o baza mai larga a coroanei, care realizeaza o cantitete mai mare de fructe. Totodata se usureaza recoltarea fructelor si patrunderea luminii pana la ramurile inferioare. Formarea piramidei neetajate se face dupa urmatoarea tehnica :in anul I, primavara, pomii plantati ca vargi se scurteaza la inaltimea de 100 cm, iar in luna mai, cand lastarii au lungimea de 10-15cm, se aleg trei, dintre care : unul la inaltimea de 60 cm de la sol. Al doilea la 90 cm si intr-o pozitie diferita fata de primul (sub un unghi de deschidere de 1200), iar cel de-al treilea la 93-98 cm ( aproape de varf), asezat simetric fata de cei doi lastari-sarpante . Cu aceasta ocazie, lastarii de pe trunchi se suprima. In anul II, lucrarile de formare incep cu curtarea sarpantelor 1 si 2 la distanta de 60-70 cm, pentru ramificare si echilibrare (daca s-au dezvoltat normal si depasesc 90-100cm lungime).Pentru realizarea unei sarpantei noi, ramura a treia de la varf, crescuta ca ax, se taie mai sus cu 35-40cm de la insertia sarpantei 2. Din lastarii crescuti sub punctul de scurtare se aleg doi lastari, unul pentru sarpanta 3, iar celalalt pentru prelungirea axului. In urmatorii ani (III,IV ,V) se continua cu formarea de noi sarpante si subsarpante, pana se completeaza numarul lor. Cand pomii livrati din pepiniera au ramuri anticipate in pozitii dorite, acestea pot fi folosite in constructia coroanei, fapt ce permite reducerea timpului de formare cu 1-2 ani. La soiurile de prun care cresc viguros , primele 3 sarpante pot fi proiectate din primul an prin scurtarea vergilor la inaltimea de 1,3 1,4 m. Piramida mixta. Este o coroana folosita pentru pomi de vigoare mijlocie si mare , care formeaza un schelet viguros. Pomii astfel dirijati, prezinta un trunchi inalt de 0,8 m si un ax central pe care se formeaza un etaj de ramuri (ca la piramida etajata)si alte 3-4 sarpante solitare (ca la piramida
2 din 76

neetajata).In functie de vigoarea si de pozitia sa pe ax, fiecare sarpanta are 1-3 subsarpante. Numarul subsarpantelor descreste de la baza pomului ctre varf. Pentru formarea acestei coroane, in anul I, primavara, vergile altoi se scurteaza la inaltimea de 100 cm, iar la inceputil verii se aleg 3-4 lastari pentu formarea unicului etaj.In anul II ,in luna martie, se fac aceleasi lucrari ca la piramida etajata, iar axul se scurteaza la inaltimea de 90 cm (de la ultima sarpanta a etajului) pentru formarea primei sarpante solitare .In luna mai, cand lastarii au 10-15 cm lungime, se aleg 2, dintre care unul pentru formarea primei sarpante solitare si unul pentru prelungirea axului. Pentru stimularea cresterii lor, lastarii apropiati se suprima, iar toti ceilalti se ciupesc pentru a evolua mai rapid in ramuri de rod.In anii urmatori se continua cu formarea sarpantelor solitare prin scurtarea axului pomului la distanta de 35-40 cm (de la ultima sarpanta) si alegerea lastarilor sarpante, in asa fel incat sa se realizeze o simetrie a dispinerii acestora in coroana si sa se evite oricesuprapunere care ar crea conditii de umbrire. Ulerior axul pomului se indeparteaza. Vasul intarziat. Este o coroana deschisa (fara ax), formata cu 3 sarpante dispuse simetric in jurul unui ax scurt, la distanta de 15-20cm la piersic si 30-40cm la prun, cais, mar si par. Pentru formarea acestei coroane, primavara, in primul an de la plantare, vergile altoi se taie la inaltimea de 100 cm. In luna mai se aleg trei lastari uniformi ca vigoare, pentru formarea primelor doua sarpante si pentru prelungirea axului. Primul lastar se alege la inaltimea de 60 cm de la sol (spre sud) pe directia randului, al doilea la 90 cm , iar cel de-al treilea la 93-98cm ( ca la piramida neetajata). Toti ceilalti lastari de prisos se suprima. In anul II, in luna martie, se protejeaza sarpanta a treia prin scurtarea ramurii ce prelungeste axul ( la 35-40 cm). Se echilibreaza vigoarea primelor sarpante (1 si 2) prin inclinari si dresari si se proiecteaza primele subsarpante prin scurtarea sarpantelor la 50-60cm (la acelasi nivel). In perioada mai iunie se alege un lastar viguros, intr-o pozitie favorabila, pentru formarea celei de-a treia sarpante.In anii ,IIIsiIV, se continua cu echilibrarea vigorii sarpantelor si formarea subsarpantelor. La cais si prun, vasul intarziat se realizeaza mai usor si intr-un timp mai scurt prin lucrari in verde. Particularitatea formarii vasului la aceste specii consta in aceea ca sarpanta 3 se realizeaza dintr-un lastar anticipat, care s-a format pe lastarul de prelungire, iar iar prima sarpanta poate fi proiectata prin ciupirea lastarului- la distanta de 5060 cm. Vasul Sarger este o coroana conceputa si realizata in Franta de Sarger ,pentru soiurile de cires cu unghiul de ramificare mare, altoite pe franc sau mahaleb. Pomii se conduc cu un trunchi mic (0,5m) si un ax scurt (35-40cm) pe care se prind in spirala trei sarpante, dirijate sub un unghi de insertie de 50-550. Pe fiecare sarpanta se formeaza trei subsarpante orizontale, dispuse alternativ. Este important de precizat ca toate operatiunile de taiere la formare trebuie sa se execute primavara, cu putin timp inainte de pornirea pomilor in vegetatie. Prin accelerarea circulatiei sevei de stimuleaza calusarea ranilor si se previne aparitia gomelor in punctele de taiere. Palmeta liber aplatizata a fost generalizata in plantatiile intensive datorita simplificarii tehnicii de conducere a pomilor si eliminarii spalierului. Aceasta coroana se realizeaza in exclusivitate prin taieri de incadrare si mentinere a pomilor intr-un sablon specific gardului fructifer. Pomii dirijati in aceasta forma prezinta un trunchi mic (30-40 cm) si un ax pe care sunt prinse 15-16 sarpante (5-6 cu caracter provizoriu).Dupa 4-5 ani de vegetatie, pomii ating parametrii unui gard fructifer , inalt de 3-3,5 m si cu o grosime de 1,5-1,8m. Fusul subtire este o coroana conica de volum mic, pretabila la intensivizarea productiei de fructe. Pomii au un trunchi mic (30-40 cm), un ax zigzagat si o inaltime de 2,5- 3,0 m. Baza coroanei este larga de 0,9-1,4cm si alcatuita din 4-5 sarpante scurte si viguroase. Pe restul axului sunt ramuri de semischelet care reduc largimea coroanei la varf la 0,4-0,6 m. se conduc usor ca fus subtire soiurile de mar altoite pe portaltoi de vigoare submijlocie si mica, precum si soiurile de piersic, cais si prun care rodesc pe buchete. In anul II se aleg pe ax 4-5 ramuri pentru formarea structurii permanente a coroanei. Acestea trebuie sa fie viguroase si repartizate uniform in jurul axului, la o distanta de 10-12 cm intre ele. Ramurile suplimentare se suprima la inel. In anul III, axul se transfera TAIERILE LA POMII SI ARBUSTII FRUCTIFERI

1. Importanta taierilor in comparatie cu celelalte lucrari tehnologice


Experienta si practica celor care obtin an de an productii mari de fructe, a demonstrat ca in tehnologia aplicata pomilor nu este nici o lucrare mai importanta decat alta ; fiecare masura agrotehnica
3 din 76

are rolul si efectele sale si este la fel de importanta in asigurarea unui echilibru favorabil intre crestere si rodire, echilibru care garanteaza rodirea an de an a pomilor. Ceea ce deosebeste taierile de celelalte lucrari este faptul ca efectele negative inregistrate in cazul unor interventii nerationale se manifesta ani in sir, iar uneori nu pot fi inlaturate toata viata pomilor.Din acesta cauza executarea corecta a taierilor impune cunoasterea catorva aspecte de biologie a pomilor, in functie de specie, soi, varsta etc. 2. Caracteristicile taierilor din livezile intensive De obicei , prin taieri intelegem operatiunile de adevarata chirurgie prin care eliminam o parte din ramurile din coroana, total(rarire) sau partial (scurtare). In cazul livezilor intensive notiunea de ,,taiere este mai cuprinzatoare, in sensul ca inglobeaza si alte operatiuni care se folosesc la acest sistem de cultura si anume :dirijarile de ramuri (arcuiri, inclinari, dresari), plivirea (rarirea lastarilor), ciupirea, inciziile.Aceste operatiuni sunt specifice obtinarii diferitelor forme de coroana folosite in cultura moderna. Spre deosebire de livezile ,,clasice, in care taierile la pomii tineri urmarec formarea unui schelet puternic, bine dezvoltat, in livezile intensive si superintensive, in primii ani dupa plantare nu se efectueaza de regula taieri, mai ales scurtari de ramuri, cu scopul de a favoriza intrarea pe rod mai rapida a pomilor. In perioada de fructificare deplina, taierile se efectueaza asemanator, indiferent de sistemul de cultura al pomilor. 3. Ce se intalege prin echilibru intre crestere si rodire. In coroana pomilor, in decursul vietii, se petrec in paralel doua procese: -cresterea vegetativacare se manifesta in special prin formarea an de an a lastarilor pe ramurile mai varstnice -rodirea-reprezinta formarea organelor care asigura productia de fructe. Echilibrul favorabil pe care urmarim sa-l realizam prin lucrarile de ingrijire a pomilor, consta in existenta anumitor raporturi intre cele doua procese: 1.Un numar prea mare de lastari, cu lungimi foarte mari, sunt in detrimental formarii mugurilor de rod. 2. O incarcatura exagerata de fructe stanjeneste cresterea lastarilor si in acelasi timp, impiedica formarea rodului in anul urmator. Experientele au aratatca, in mod normal, lastarii trebuie sa aiba lungimea de 40-60cm si sa fie bione repartizati pe toate ramurile din coroana. In ceea ce priveste rodire, productii normale se obtin atunci cand din numarul de muguri din coroana unui pom, 25-40% sunt muguri de rod.Pomii care in timpul infloririi apar ca ,,ninsi, au un numar de muguri de rod exagerat, de obicei in proportie de 80-90% din totalul mugurilor din coroana, ceea ce nu este favorabil pentru o rodire normala. In perioada de tinerete se manifesta cu mare intensitate procesul de crestere vegetativa, fara interventii deosebite din partea pomicultorului. Dupa intrarea pe rod, pe masura ce trec anii, procesul de rodire se intensifica din ce in ce mai mult, productiile de fructe sunt din ce in ce mai mari. Formarea lastarilor, ca numar si lungime, este din ce in ce mai slaba, pana cand lungimea acestora ajunge la numai cativa centimetri. In mod natural, daca in coroana pomilor nu se fac nici un fel de interventii incepe sa se manifeste procesul de uscare a ramurilor, in primul rand a varfurilor acestora. Ca o concluzie : -in mod natural, pomii au tendinta de a pierde echilibrul intre crestere si rodire . 4.Cum se dirijeaza prin taieri cresterea si rodirea pomilor Operatiunile de scurtare a ramurilor determina cresterea lastarilor, cu cat se scurteaza mai mult, cu atat lastarii crec mai lungi. Efectul opus scurtarii (formarea mugurilor de rod) se obtine prin inclinarea si arcuirea ramurilor. Pe masura ce pomii rodesc si imbatanesc, formarea lastarilor se reduce si in acest caz este necesar sa se foloseasca scurtarile de ramuri si formatiuni fructifere, pentru a provoca noi cresteri
4 din 76

Scurtarile de ramuri in perioada de maturitate si batanete a pomilor, cand acestia au tendinta de a se supaincarca in unii ani cu muguri de rod, servesc si ca masura de,, normarea productiei, in sensul ca o parte din mugurii fructiferi se elimina cu acest prilej. 5.Necesitatea formarii lastarilor in coroana in tot cursul vietii pomilor Rodirea in fiecare an, cu fructe de calitate superioara sub aspectul dimensiunilor, nu se poate realiza fara sa se formeze si lastari; s-a stabilit pe cale statistica ca majoritatea fructelor se formeaza pe ramuri cu varsta de 1-4 ani. Un pom de 20 ani, spre exemplu, pentru a rodi normal, trebuie sa aiba majoritatea ramurilor din coroana cu varsta intre 1-4ani.Ori raintinerirea permanenta a scheletului coroanei se bazeaza pe formarea an de an a lastarilor. Cand pomii nu au cresteri vegetative si se ajunge la imbatanirea scheletului, apare fenomenul cunoscut de ,, rodire periodica- in unii ani pomii formeaza un numar exagerat de flori si fructe, in anii urmatori se ,,odihnescsi nu produc fructe. De cele mai multe ori ,, supraproductia este insotita de o calitate inferioara a fructelor, subdumensionate, cantitate redusa de zahar acumulat, slab colorate. Numarul lastarilor si lungimea acestora constituie un adevarat ,,barometru care ne indica starea biologica in care se gasesc pomii si ne sugereaza ce masuri sa intreprindem : scurtare sau rarire. 6. Obiectivele urmarite de taieri in afara de dirijarea cresterii si rodirii Desfasurarea poroceselor de crestere si fructificare este conditionata de existenta in cantitati suficiente a hranei preparate in frunze in procesul de fotosinteza. Fiecare frunza, trebuie sa primeasca mai multa lumina, pentru a simila cat mai multe substante necesare metabolismului pomilor. Coroanele indesite se raresc prin eliminarea ramurilor de prisos, a celor plasate necorespunzator, se indeparteaza ramurile uscate, cele atacate. Cu ajutorul taierilor se mentine inaltimea dorita a pomilor prin eliminarea sau scurtarea de la nivelul dorit, a tuturor ramurilor. Inaltimea maxima a pomilor in livezile intensive si superintensive trebuie sa fie de 2,22,5 m pentru a asigura executarea ,,cu picioarele pe pamant a celor doua lucrari de mare volum ; taierile si recoltatul. De asemenea prin taieri se obtine,,aplatizarea coroanei pomilor si formarea gardurilor fructifere. Aplatizarea este o caracteristica importanta a livezilor moderne, care pe langa o mai buna iluminare a coroanelor pomilor, permite circulatia utilajelor de-a lungul randurilor si deci mecanizarea principalelor lucrari. Dupa intrarea pe rod, dirijari de ramuri nu se mai efectueaza de regula, se folosesc in schimb, operatiunile de scurtare si rarire : -se fac scurtari la ramurile de semischelet si la formatiunile fructifere, in cuprinsul carora nu se mai formeaza cresteri anuale sau acestea sunt slabe ; -se scurteaza mai mult sau mai putin in functie de starea fiecarei ramuri. -daca o ramura a fost scurtata exagerat, lastarii prea vigurosi care se formeaza sunt un indiciu pentru o taiere mai usoara in anul urmator ; -ramurile de schelet se scurteaza si acestea pentru regenerare ; -operatiunea de rarire, de eliminare de la baza a unor ramuri, se refera la formatiunile fructifere imbatanite, plasate necorespunzator sau uscate, lramurile de semischelet care indesesc coroana, se umbresc ; -la speciile samburoase se lasa pentru rodire, pe cat posibil, numai ramuri mixte, de vigoare mijlocie (40-70cm), departate la 18-20cm una de alta.Restul de ramuri, cele prea slabe sau prea viguroase se suprima, iar cele care au rodit in anul precedent se inlocuiesc cu ramuri noi. 7. In ce perioada a anului se executa taierile Daca ne referim numai la taierile propriu-zise, cunoscute sub denumirea de taieri,, in uscat, acestea se pot executa in intreaga perioada cand pe pomi nu exista frunze.
5 din 76

La noi a existat obisnuinta ca taierile sa se efectueze catre sfarsitul iernii si in primavara (februarie-martie). In ultimul timp se practica tot mai mult taierea pomilor in tot cursul toamnei si iernii, incepand cu luna noiembrie. Vindecarea ranilor se face tot atat de bine, indiferent de perioada in care se taie. In lunile de iarna trebuie evitate zilele geroase, mai ales la pomii tineri. 8.Taierile de vara (in verde ) Se executa ca o masura de intregire sau uneori substituire a taierilor in uscat, in vederea imbunatatirii calitatii fructelor si controlul cresterii si fructificarii pomilor. Taierile de vara : -reduc vigoarea pomilor si cresterile noi din anul urmator sunt mai reduse decat cele care apar dupa taierile de iarna. - asigura penetrarea radiatiilor solare active la o suprafata cat mai mare a frunzisului din interiorul coroanei. - asigura sporirea eficacitatii tratamentelor de fitoprotectie prin acorerirea uniforma a frunzelor cu o pelicula de solutie antiparazitara. - asigura o mai buna coloratie a fructelor. - elimina scoaterea din plantatii a unor cantitati mari de ramuri ce rezulta cu ocazia taierilor de iarna. -organele eliminate vara sunt in stadiu erbaceu sau semilignificat, raman pe sol, se descompun si reintra in circuitul trofic. - se executa cu mare productivitate, in conditii climatice optime. Operatiunile specifice taierilor de vara sunt numeroase, intre acestea enumeram : ciupirea lastarilor, scurtarea lastarilor, plivirea lastarilor(rarirea), orbirea mugurilor, dirijarea ramurilor si a lastarilor. Operatiunea de plivire a lastarilor in plantatiile de mare densitate, este o lucrare obligatorie. Se elimina in primul rand lastarii care tind sa devina ,,lacomi, situati in pozitie verticala, cei prea desi, mai ales cei situati spre partea superioara a gardurilor fructifere. Cea mai buna perioada de efectuare a plivitului este in lunile iunie-iulie ; 9.Randamente realizate la taierea pomilor Randamentul de taiere difera in functie de marime pomilor : - in livezile in plina productie, dupa anul 6 de la plantare un muncitor taie 3035pomi/zi. Se poate considera ca, in cursul unei luni, un muncitor executa taieri la 1ha livada. PROTECTIA FITOSANITARA INTEGRATA A PLANTATIILOR POMICOLE

Conditiile climatice si edafice deosebit de favorabile pentru vegetatia pomilor si arbustilor fructiferi, sunt in acelasi timp si prielnice pentru dezvoltarea unui numar mare de boli si daunatori, care produc pagube importante culturilor pomicile. Se estimeaza daune pe ansamblul pomocilturii intre 5-20% sub aspect cantitativ si de 15-40% dinpunct de vedere calitativ. Bolile si daunatorii ataca pomii, arbustii fructiferi si capsunul pe toata durata perioadei de vegetatie, in diferite stadii de evolutie, atacul manifestandu-se pe muguri, frunze, flori, fructe si ramuri. Atacul poate fi partial sau total cu intensitati variabile de la un an la altul si de la un loc la altul in functie de conditiile ecologice specifice si de densitatea daunatorului respectiv. Principalele boli si daunatori la pomii fructiferi a). Bolile provocate de ciuperci Patarea cafenie sau rapanul-este cea mai raspandita si pagubitoare boala la mar ( Endostigme inegvalis) si (Endostigme pirina).
6 din 76

Atacul este intalnit in toate zonele pomicole in care se concentreza cultura marului si parului. Pierderile cele mai mari se inregistreaza in anii cu precipitatii ridicate primavara si vara, putand sa fie distrusa , in cazul atacului necombatut, pana la 98% din productia de fructe. Sunt atacate frunzele, pedunculii florali, fructele si chiar lastarii. Manifestarea bolii consta in aparitia pe organele atacate de pete brune-negricioase sau maronii, catifelate care in timp cresc si conflueaza. Frunzele atacate in primele stadii, se usuca si cad timpuriu reducand prin aceasta capacitatea fotosintetica a pomilor. In afara de recolta anului respectiv, este afectata productia anului urmator, diferentierea mugurilor de rod fiind, in cazul unei defolieri puternice, total compromisa. Atacul pe pedunculii florali se semnaleaza cu deosebire la par provocand caderea unui numar mare de flori sau fructe imediat dupa legare. Fructele atacate raman mici , se deformeaza, prezinta crapaturi, iar cele atacate pana la 2,5cm in diametru cad inainte de maturare. La fructele atacate si ajunse in depozit, boala continua evolutia producand mari pierderi si in timpul pastrarii. Biologia(evolutia).Primavara , cand conditiile climatice sunt favorabile, ascosporii proveniti din periteciile de pe frunzele atacate si cazute in anul anterior, sunt proiectati pe organele nou aparute, pe care germineaza si produc infectiile primare. Infectiile si germinarea pot incepe peste 5-60C, in care caz perioada de incubatie este mai lunga (20-22 zile) ; temperatura medie optima de producere a infectiei si incubatiei este de 19-210 C , in care caz durata perioadei de incubatie este mai scazuta, de 8 zile, dupa care apar primele pete pe care sunt formate conidiile, prin care se continua infectiile de vara. Producerea noilor infectii este favorizata de prezenta umiditatii pe organele pomilor, provenita din precipitatii sau alte surse (roua, irigatii) si se poate continua pana in toamna. Fainarea Este o boala destul de raspandita la numeroase specii pomicole : mar (podosphera leucotricha) ; piersic (spherotheca pannosa) ; cais (podosphera tridactyla) ; capsun ( Spheroteca moprsuae). Atacul de fainare se manifesta pe muguri, frunze, inflorescente, lastari si fructe.Organele atacate prezinta o pasla pulverulenta, albicioasa, constituita din miceliu, conidioforii si conidiile ciupercii. Mugurii atacati evolueaza pana in faza de dezmugurire sau rasfirare a inflorescentei, dupa care se usuca si cad.O parte din mugurii floriferi atacati pot ajunge pana in faza de inflorit, dar florile sunt anormale morfologic si fiziologic sterile.frunzele sunt deformate, incretite, mici, tesuturile se necrozeaza, devin sfaramicioase si cad de timpuriu. Lastarii atacati sunt inveliti cu pasla miceliana albicioasa cu deosebire spre varf, din care cauza se indoaie, cresc slab si se usuca. Fructele atacate cu deosebire la piersic crapa, raman mici, se zbarcesc si se usuca. Biologia(evolutia). Fainarile se transmit de la un an la altul prin miceliul de rezistenta instalat in muguri si pe lastari (partea din varf), cat si prin ascospori (mai putin prin conidiile din anul anterior, ramase in coroana pomilor). In perioada de vegetatie noile infectii se realizeaza prin conidii. Ciuperca se hraneste din celulele epidermei si din mezofil, cu ajutorul haustorilor. Conditiile optime pentru noile infectii sunt temperaturile de 18-200C si umiditatea de 90-100% cei mai favorabili pentru atac, fiind anii in care perioadele secetoase alterneaza cu perioadele ploioase. Moniliozele Produc pagube destul de mari, la aproape toate speciile pomicole, pierderile de recolta ajungand , in anii favorabili atacului, pana la 90% si chiar total. Atacul este favorizat de anii cu precipitatii abundente si persistente side asemenea, de o slaba circulatie a aerului in coroana pomilor, determinata de microzone cu drenaj natural defectuos sau de desimea exagerata a ramurilor in coroana pomilor. Speciile atacate de monilioze sunt : mar si par (Monilinia fructigena) ; gutui (Monilinia linhartiana) ; prun (Monilinia Laxa) ; cires, visin, migdal,(Monilinia fructigene si Monilinia cinerea) ; piersic si cais (Monilinia laxa si Monilinia fructigena) ; capsun (Botritis cinerea). Ciupercile ataca frunzele, florile, lastarii tineri si fructele. Cele mai mari pierderi se produc cand atacxul se inregistreaza primavara pe flori, frunze si ramuri tinere (visin, gutui, prun ), pe fructe ( gutui) cat si in perioada de parga a fructelor. Organele atacate primavara se ofilesc, se brunifica si raman pe pom uscate mai multa vreme. Fructele atacate putrezesc partial sau total se mumifiaza, cad, sau raman uneori pe ramurile pomilor, asigurand transmiterea bolii de la un an la altul.
7 din 76

Biologia (evolutia). Ciupercile ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in fructele mumifiate sau ramurile atacate, cat si sub forma de conidii.Prezenta umiditatii ridicate in aer (ploaie , ceata), a temperaturilor scazute in timpul infloritului, favorizeaza producerea atacurilor de monilioza cu mare intensitate. Infectiile pe fructe sunt favorizate de leziunule provocate de grindina sau insecte, cat si de contactul fructelor sanatoase cu cele atacate. Patarea rosie a frunzelor Boala este intalnita la prun fiind produsa de ciuperca Polystigma rubrum si la cires de Microspherella cerasella care provoaca pagube numai in anii deosebit de ploiosi. La prun conditiile de atac sunt favorabile in toate zonele de cultura a acestei specii din tara noastra. Daunele produse constau in reducerea substantiala a fotosintezei care are drept consecinta acumularea in cantitati mici a zaharului in fructe. Uneori atacul provoaca desfrunzirea pomilor, fenomen care repetandu-se mai multi ani duce la debilitarea si uscarea acestora. Boala se caracterizeaza prin aparitia pe frunze a unor pete circulare de culoare galbuie care devin rosii- sangerii, iar la sfarsitul verii brun-negricioase. Tesuturile sunt bombate in dreptul petelor spre fata inferioara a limbului. Petele pot sa conflueze. De la un an la altul boala se transmite prin frunzele atacate si cazute. Pe care se gasesc periteciile ciupercii. Ascosporii formati asigura infectia primara. Ciuruirea frunzelor Aceasta boala este frecventa la speciile samburoase (prun, cires, visin, cais , piersic, migdal) fiind produsa de ciuperca Ascospora beijerinkii. Atacul se manifesta de timpuriu, prin aparitia de pete punctiforme, brun-roscate, in dreptul carora tesuturile se necrozeaza, fructele se deformeaza, au concentratie redusa de zahar si cad in masa de timpuriu.Pe lastari si ramuri boala este frecventa in special la piersic, provocand pe aceste organe rani de dimensiuni mari care in final duc la uscarea intregului pom. Ciuperca ierneaza ca miceliu si conidii pe ramurile atacate. Din miceliu, primavara, sunt puse in libertate conidiile care provoaca infectiile primare, dupa care in intreaga perioada de vegetatie, precipitatiile favorizeaza diseminarea ciupercii. Rugina Este intalnita la prun ,cais, piersic, (Tranzschelia prunispinosae), coacaz (Cronartiumribicola) si la zmeur (Phragmidiun rubi idaei). Pagubele produse constau in desfrunzirea timpurie, la sfarsitul verii, care duce la debilitarea plantelor. Cele mai mari pagube sunt semnalate la coacaz, la care ataca frecvent frunzele sub forma unor pete galbui- rosietice.Fructificatiile ciupercii sunt prezente pe fata inferioara a frunzelor, sub forma unor pustule de culoare galben-maronie.De obicei atacul intens provoaca caderea timpurie a frunzelor in luna august, contribuind la slabirea tufelor si diminuarea productiei de fructe. Antracnoza Boala este prezenta la cires si visin (Cocomyces hiemalis), la nuc ( Gnomonia leptostyla), la coacaz si agris (Pseudopeziza ribes).Caracteristic acestei boli este defolierea timpurie a plantelor (puieti. Pomi , tufe0, urmata de consecintele diminuarii fotosintezei : stagnarea cresterii, nediferentierea mugurilor de rod, caderea fructelor, debilitarea plantelor. Ciuperca ataca frunzele, lastarii, pedunculii florali si fructele. Pe organele atacate apar pete brun-rosiatice. In dreptul petelor mai ales pe partea inferioara a frunzelor, se formeaza pustule mici cu fructificatiile ciupercii pulverulente de culoare abla-murdar care prin erupere pun in libertate conidiile, care asigura noi infectii in perioada de vegetatie.Frunzele puternic atacate se usuca si cad , plantele ramanand desfrunzite inca din luna iulie. La nuc fructele atacate isi opresc cresterea , se innegresc si cad ; cele atacate mai tarziu prezinta pete si se deformeaza. La coacaz, defolierile premature sunt frecvente in anii ploiosi putand ajunge pana la 98-100%. Basicarea frunzelor si fructelor
8 din 76

Boala este foarte frecventa la piersic produsa de ciuperca Taphrinia deformans, la migdal si in masura mai mica la prun Taphrinia pruni. Pagubele sunt foarte mari in anii cu precipitatii abundente. Sunt atacate cu predilectie frunzele, pe care apar umflaturi sub forma de basici neregulate pe partea superioara a limbului, ca urmare a cresterii neuniforme a parenchimului fata de nervuri. Frunzele atacate se lungesc si se latesc, se decoloreaza, se ingroasa, devenind rigide si acoperite de o pulbere albicioasa. In final frunzele cad timpuriu, lastarii se usuca, iar fructele de asemenea cad, uneori in proportie de care afecteaza sensibil productia. Cu toate ca in cursul verii apar frunze noi, pomii atacati in mai multi ani consecutiv sunt debilitati, sufera de ger si se pot usca. Ciuperca ierneaza sub forma de ascospori sau miceliu de rezistenta in muguri si lastari, care primavara, pe tesuturile tinere isi incep activitatea in conditii favorabile ( temp. de 150C, umiditate persistenta), producand infectiile. b). Bolile produse de bacterii Focul bacterian al semintoaselor Produs de Erwinia amylovora bacteria ataca toate organelle aeriene; arsura inflorescentelor apare primavera devreme (indeosebi pe timp polios); florile se ofilesc, se brunifica si se innegresc; frunzele atacate se vestejesc si intreg lastarul se brunufica; pe timp umed mai ales dimineata cand temperatura este mai scazuta incepand cu perioada infloritului pe lastarii atacati apar picaturi de exudat cu nuante de brungalben- portocaliu. Frunzele atacate se brunifica ; leziunile de pe lastari, ramuri, tulpina, evolueaza in uceratii ; daca inconjoara intreaga sarpanta , produce moartea (uscarea ) pertii superioare ; daca ataca tulpina, moare intreg pomul. Prevenire si combatere : -folosirea la plantare a unor pomi sanatosi fara leziuni bacteriene. -depistarea vetrelor de atac, indepartarea focarelor (frunze, lastari, sarpante si chiar pomi) cu infectii, pentru diminuarea atacului. -tratamente preflorale cu produse cuprice si daca perioada infloritului se prelungeste( temperaturi scazute si precipitatii ), chiar in perioada infloritului cu Aliette80WP conc. 0,2% ; - combaterea insectelor vectoare ( afide)cu insecticide specifice (piretroizi). Cancerul pomilor fructiferi Produs de Agrobacterium tumefaciens , se intalneste la majoritatea speciilor pomicole, manifestandu-se pe radacini si colet, pe care se formeaza la inceput tumori cat unbob de mazare, moi, de culoare albicioasa. Tumorile cresc haotic, ca urmare a dereglarii metabolismului tesuturilor, atingand uneori dimensiuni pana la 20-30cm si se lignifica. In cazul infectiilor puternice, numarul tumorilor este mare si determina o crestere mai slaba a pomilor si intrarea in declin prematur. In toate cazurile, atacul este favorizat pe terenurile grele si umede. Alte boli produse de bacterii sunt: Patarea si ciuruirea bacteriana a frunzelor de prun si bacterioza nucului. c). Bolile produse de virusuri si micoplasme Bolile virotice detin un loc important intre factorii care limiteaza productivitatea pomilor fructiferi. Ele provoaca : -reducerea vigorii, frecvent cu 10% uneori chiar peste 50%. -Incompatibilitatea la altoire ; -degenerarea si pieirea mai mult sau mai putin rapida a pomilor ; -deteriorarea calitatii fructelor ; - modificarea caracterelor biologice si morfologice; - cancere si necrozari diverse.
9 din 76

Bolile provocate de virusi sunt de obicei cornice si rar caracteristice. Este deci foarte dificil de a le identifica printr-o simpla observatie vizuala. Modul de transmitere. Inmultirea vegetativa si schimburile comerciale de material biologic necontrolate, prin intermediul omului, constituie cauza principala a raspandirii bolilor virotice. Unii vectori animali (aphidele si nematozii) si polenul contribuie de asemenea , la diseminarea in zone mai restranse a unora dintre bolile virotice. Pentru a limita transmiterea virozelor sunt recomandate urmatoarele precautii : -pentru evitarea transmiterii prin nematozi este necesar de a nu se planta imediat, livada dupa livada din aceeasi specie, in afara de cazul in care se efectueaza dezinfectia cu nematocide; -pentru a reduce celelalte cai de transmitere, trebuie sa se evite plantarea in apropiere a soiurilor sanatoase cu cele bolnave sau cu stare sanitara necunoscuta. Mijloacele de lupta. Lupta impotriva bolilor virotice este in general preventiva. Ea consta in plantarea de material vegetal stabilit prin control ca sanatos, provenit din plante initiale selectionate, conservate la adapost de contaminare si verificate periodic . In livezile infiintate cu material sanatos, unele boli virotice, cu deosebire cele epidemiologice, pot sa reinfecteze o parte din pomi. Dar aceasta proportie va fi cu atat mai mica cu cat procentul de pomi sanatosi initial a fost mai mare. Efectele recontaminarilor ulterioare, au in general o incidenta slaba asupra cresterii si dezvoltarii pomilor. Principalele boli virotice la samburoase sunt : Patarea inelara (Plum ring spotPRSV), Piticirea prunului (Prune dwarf-PDV), Mozaicul in benzi (Line pattern-LPV), Varsatul prunului (Plumpox, Sharka-PPV), Patarile clorotice (Chlor5otic leaf spot- CLSV) , Craparea scoartei prunului (Plum bark split) , Rasucirea frunzelor ciresului(Cherry leaf roll virus) , Cancerul distrugator al ciresului (Detrimentul canker virus ), Marmorarea inelara a ciresului (Cherrry ring motte). Principalele boli virotice la semintoase sunt : Mozaicul marului (Apple mosaic), Patarea clorotica a marului (Apple chlorotic leaf spot CLSV), Brazdarea tulpinii marului (Apple stem groowing) ,Declinul lui Spy sau stierea lemnului (Spy decline stem pitting SDV-SPV) si ingalbenirea nervurilor parului (Vien yellows-VYV), Cancerul puturos al parului( Pear bliter canker), Pietrificarea perelor (Pear stony pit), Deformarea verde a merelor ( Green crinkle) si Craparea stelara a merelor (Star crack), Patarea inelara ruginie a merelor (Apple russet ring), Flexibilitatea lemnului ( Rubbery wood-RW) , Profliferarea marului (Maturi de vrajitoare). In afara de aceste boli virotice, exista inca numeroase afectiuni, dar care au o incidenta economica mai putin importanta pentru cultura pomilor fructiferi. PRINCIPALELE INSECTE DAUNATOARE Paduchele din San Jos ( Quadraspidiotus perniciosus) Este cel mai periculos dusman al pomilor, constituind o adevarata calamitate, pentru livezile in care nu se efactueaza tratamente de combatere. In tara noastra a fost semnalat pentru prima data in anul 1933 in zona de vest dupa care s-a raspandit in intreaga tara. Paduchele din San Jose ataca peste 200 de specii de pomi, arbusti fructiferi si alte specii de arbori si arbusti forestieri. La pomii fructiferi cele mai mari pagube le produce in ordine la : mar, par, piersic, visin, cires, si chiar la prun, cais, migdal. De asemenea , ataca puternic coacazul, si agrisul. Ataca ramurile, fructele si chiar frunzele. Pe ramuri, larvele localizate isi infig rostrul in tesuturi pentru a se hrani, injectand o substanta pentru dizolvarea vaselor liberiene, fenomen care se manifesta prin aparitia in locurile respective a unor pete circulare de culoare rosie-visinie. In timp, zonele respective se brunifica si mor. Pomii puternic atacati incep sa se usuce de la varf si in decurs de 3-4 ani se pot usca total. Pe fructe atacul este frecvent si se manifesta sub forma de pete rosii-visinii, circulare, cu densitate mai mare in zona caliciului si a pedunculului. Fructele atacate in primele stadii raman mici, diforme, de asemenea cele atacate catre faza de maturitate se depreciaza calitativ si nu au valoare comerciala. Pomii atacati si netratati formeaza fructe mici, galbene, dau recolte de la un an la altul tot mai mici, se debiliteaza si se usuca in cativa ani.
10 din 76

Biologie.In conditiile din tara noastra Paduchele din San Jose are 1-3 generatii pe an ; o singura generatie in zonele cu altitudinea de peste 800m si trei generatii in cele sub 100-200m altitudine in unii ani. In zonele pomicole de traditie are de obicei doua generatii. Inmultirea la aceasta insecta este vivipara. Ierneaza pe scoarta pomilor ca larve protejate de un scut. La sfrasitul lunii martie-aprilie, dupa o perioada de hranire, larvele diferentiaza in cele doua sexe, are loc imperecherea dupa care sub scutul larvelor-mama se formeaza noi larve. Acestea devin mobile si migreaza pe ramuri, pe tulpini, frunze si fructe mentinandu-si mobilitatea timp de 24 de ore. Dupa cateva ore de migratie larvele care au o culoare portocalie se fixeaza si isi infig rostrul in organele vegetative, de unde sug seva tesuturilor. Infectia la noii pomi, chiar la distante mari, se produce inainte de fixarea larvelor prin transportul acestora pe picioarele pasarilor, pe haine sau cu ajutorul vantului. Dupa fixare larvele isi formeaza scut care devine din ce in ce mai dens, dupa 10-15 zile nemaiputand fi penetrat de insecticide. Imediat larvele incep o noua diferentiere sexuala si are loc cea de-a doua generatie. In functie de conditiile fiecarui an si ale zonei, generatia I se inregistreaza in lunile iunie-iulie, iar generatia aII-a la sfarsit de august inceput de septembrie. De remarcat ca fiecare generatie, si cu deosebire prima , se esaloneaza pe o perioada lunga, de cel putin 30 de zile, ceea ce explica necesitatea mai multor tratamente la fiecare generatie. Paduchii estosi Se intalnesc mai frecvent la mar (Aspidiotus ostreiformis) si la par ( Epidiaspis betulae), dar pot fi semnalati si la prun, piersic, cires, visin, etc. Ataca asemanator paduchelui din San Jose, cu o rata de inmultire mult mai redusa avand o singura generatie pe an. Combaterea se realizeaza simultan cu paduchele din San Jose. Gargaritele florilor si mugurilor Provoaca daune importante la mar (Anthonomus pomorum), par (Anthonomus cinctus), sau la mai multe specii pomicole (Sciaphobus Squalidus) prin distrugerea de catre larve si adulti a organelor interne ale mugurilor de rod sau a mugurilor in intregime. Pagubele pot ajunge pana la 90-92%. Gargaritele au o singura generatie pe an, cu deosebirea ca la mar ierneaza sub forma de adult si depune ouale in primavara, la dezmuguritul mugurilor florali, in timp ce la par ponta are loc toamna tarziu, atat la mugurii de rod, cat si la cei vegetativi. De asemenea, la mar bobocii florali atacati raman pe pom cu petalele brunificate ,,cuisoare (in interior se dezvolta o larva), iar la par distrug baza mugurilor. La capsun, gargarita neagra (Anthonomus rubi), produce pagube insemnate, adultii hraninduse cu mugurii vegetativi, florali si cu frunzele tinere. Viespile pomilor In aceasta grupa de insecte se disting doua categorii : unele care produc pagube prin atacul fructelor tinere ( viespea cu fierastrau a marului- Hoplocampa testudinea ; viespea perelorHoplocampa minuta ; viespea neagra cu fierastrau a prunelor- Hoplocampa minuta ; viespea rosie cu fierastrau a prunului Hoplocampa flava, in timp ce altele dauneaza prin atacul pe frunze( viespea ciresului Caliroua limaciana ; viespea coacazului Nematus ribesi). Viespile fructelor care au o singura generatie pe an, ierneaza ca larve sub forma de cocondin care pprimavara ies adultii ce depun ouale de obiceipesepalele florilor. Larvele care se formeaza, patrund in fructe si se hranesc cu semintele si samburii acestora de obicei o larva trece dela un fruct la altul, putand ataca 3-5 fructe care cad ulterior. La prun cu deosebire in anii fara ploi in perioada de inflorire, atacul se transforma in calamitate intrucat 90-98% din fructe pot fi atacate. Subliniem in mod deosebit viespea samburilor de prun Eurytoma schreineri care s-a extins foarte mult in ultimii ani si compromite productia de prune uneori pana la 100% ; are o generatie pe an ; viespile depun ouale in samburele abia format, larvele eclozate, hranindu-se cu acesta ; pericolul este atat cat viespile zboara si samburele este nelemnificat. Tratamentele pentru combatere trebuie sa vizeze stadiul de ou, inainte de patrunderea larvelor in fructe.
11 din 76

Viespile frunzelor, care au de obicei doua generatii pe an, produc cele mai mari pagube in pepiniere si plantatiile tinere, in care larvele rod epiderma superioara si parenchimul frunzelor. Acestea se usuca si cad determinand cresterea slaba a lastarilor si maturarea insuficienta a tesuturilor. In afara de cires , viespea ataca in egala masura visinul, parul, caisul, piersicul. Viermii fructelor Insectele din aceasta grupa produc pagube la cea mai mare parte din speciile pomicole (mar, par, prun, cires, piersic, cais, nuc). Dintre insecte cele mai reprezentative sunt : viermele merelor (Carpocapsa pomonela) ; viermele perelor (Carpocapsa pyrivora) ; viermele prunelor (Laspeyresia funebrana) ; viermele (musca) cireselor (Rhagoletis cerasi) ; molia vargata a piersicului( Anarsia lineatella) ; molia orientala a fructelor (Laspeyresia molesta) ; gargarita fructelor (Rhynchites bacchus). Insectele din aceasta grupa au 1-2 generatii pe an si se caracterizeaza prin aceea ca larvele patrund in interiorul fructelor unde se hranesc cu semintele, samburii sau tesuturile din jurul acestora. Fructele atacate cad prematur, iar cele ce ajung la maturitate (mere, cirese, nuci, piersici, ) sunt depreciate calitativ. Importanta deosebita prezinta urmarirea ciclului biologic al fiecarei insecte in legatura cu conditiile climatice din fiecare zona si cu fazele de vegetatie ale pomilor pentru a se efectua tratamente in momentul de maxima eficacitate, care la aceasta grupa de daunatori corespunde cu perioada dinaintea patrunderii larvelor in fructe. Unele din dintre insectele din aceasta grupa de daunatori produc pagube importante si prin atacul pe muguri, frunze, lastari (molii, gargarita fructelor) Acarienii Sunt cunoscuti frecvent sub numele de paianjeni, grupul fiind format din m,ai multe specii : paianjenul rosu al pomilor (Panonycus ulmi) ; paianjenul brun al pomilor ( Bryobia rubrioculus) ; paianjenul rosu al merilor(Tetranichus viennensis) ; acarianul galicol al prunului ( Eriophyes phleocantes) ; paianjenul capsunilor ( Tersonemus fragarinae) Acarienii se intalnesc din ce in ce mai mult in plantatiile de pomi fructiferi, arbusti si capsun, unde determina debilitarea pomilor, scaderea intensitatii fotosintetice, o slaba diferentiere a mugurilor de rod, fructe mici si cu un continut redus de substanta uscata. Biologia . Acarienii au mai multe generatii pe an, pana la 5-7, au corpul mic , sub 0,8mm, traiesc in colonii de mare densitate, pe partea inferioara a frunzelor, la baza mugurilor, la punctele de insertie. Ierneaza ca adulti sau sub forma de oua, se caracterizeaza printr-o mare putere de inmultire. Atunci cand depunerile de oua sunt mari, ramurile capata aspect rosiatic, datorita numarului mare 8-12 straturi suprapuse, ajungandu-se la peste 1500 oua/cm2 de scoarta. Atacul se manifesta prin depigmantarea frunzisului care capata un aspect cenusiu, datorita numarului mare de intepaturi in tesuturile parenchimatoase care se degradeaza. Dinamica populatiilor de acarieni este stans legata de distrugerea acarofagilor din genul Typhlodormus si Tydens cu ocazia tratamentelor antiparazitare. Se manifesta , de asemenea, fenomenul de rezistenta ca urmare a aplicarii repetate a produselor organofosforice, pe baza de Parathion. Practica a dovedit ca, in general tratamentul care se executa dupa cadera petalelor, inaintea pontei primei generatii este hotarator pentru limitarea puterii de inmultire a acarienilor. Paduchii si purecii de frunza (afidele) Insectele din aceasta grupa (paduchele verde al marului _Aphis pomi ; puricele melifer al parului- Psylla pyricola ; paduchele cenusiu al prunului- Hyalopterus pruni ; paduchele negru al ciresuluiMyzuscerasi ; paduchele verde al piersicului-Myzodes persicae) produc pagube deosebite la pomii tineri in pepiniera si in livada. Biologia . Ierneaza in stadiul de ou sau adult (Psylla), au un numar mare de generatii pe an (pana la 8-12), se inmultesc partenogenetic si vivipar si traiesc in colonii, pe partea inferioara a frunzelor, catre varful lastarilor. Atacul se manifesta prin rasucirea frunzelor catre partea inferioara, lastarii se deformeaza, raman curbati, uneori se usuca la varf sau degera peste iarna neavand lemnul copt. Intensitatea maxima a atacului se inregistreza in perioada cresterii intense a lastarilor.
12 din 76

Insectele defoliatoare Cele mai raspandite insecte care se hranesc cu frunzele pomilor provacand defolierea la speciile de cires, prun, cais, mar, par sunt : cotarul verde (Cheimatobia brumata) ; omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar) ; cotarul brun (Hibernia difoliaria) ; nalbarul (Aporia crataegi), inelarul ( Malacosoma neustia). Insectele ierneaza de obicei sub forma de oua pe diferite organe ale pomilor.Larvele iau nastere la inceputul vegetatiei si se hranesc cu muguri, butoni florali, fructe tinere. Apoi consuma frunzele, partial sau total, cu exceptia nervurii principale. In anii de invazie puternica pomii sunt desfrunziti in totalitate, fenomen urmat de pierderea fructelor, stanjenirea diferentierii mugurilor florali, debilitarea in ansamblu a pomilor. Alaturi de acestea daune importante produce omida paroasa a dudului(Hyphantria cunea) in livezile de prun , cires, nuc, mar, par, cais, visin etc. repetarea atacului mai multi ani la rand poate ava ca efect uscarea pomilor. Ierneaza in stadiul de crisalida in crapaturile scoartei pomilor, pe frunzele cazute, in sol si diferite alte adaposturi. Dupa aparitia adultilor si pontei, larvele apar in cursul lunii iunie, care in primele stadii formeaza cuibul din 2-3 frunze unde se hranesc cu epiderma si parenchimul acestora.Se inregistreaza 2-3 generatii pe an. Carabusul de mai (Melolonha Melolontha). Produce pagube atat in stadiul de adult, cand sunt atacate frunzele carora le roade limbul, mai putin petiolul si nervura principala, cat mai ales in stadiul de larva cand distruge in sol Radacinile la pomii tineri in pepiniera si inlivada. Carabusul are a generatie la 3 ani, timp in care traieste in sol ca larve cu varsta de 2 si 3 ani. Zborul adultilor are loc din 3 in 3 ani si se petrece in luna mai, incepand din amurg si in timpul noptii. Atacul cel mai pagubitor il produc larvele de 2-3 ani, putand sa determine pagube de 50-100% in cazul unor densitati de peste 2-3 larve /m2. Sunt atacate in mod preferential speciile de mar, par, gutui. Tratamentele impotriva adultilor se aplica odatacu celelalte. Pentru combaterea larvelor inainte de plantare se stabileste mai intai densitatea acestora in sol dupa care, in functie de varsta si de densitate , se administreaza inainte de desfundarea terenului, Heclotox 1,5% in doza de 50kg/ha. Larvele de 2 si 3 ani se pot combate si prin prafuirea solului toamna sau primavara si incorporarea cu ajutorul unei araturi sau discuiri. Organele pomilor si arbustilor fructiferi Partile componente ale unui pom sunt:radacina si tulpina. La pomii altoiti, radacina apartine portaltoiului, iar tulpina altoiului. Cand pomii se inmultesc prin seminte (nucul, zarzarul, migdalul etc.), prin butasi(coacazul negru) sau prin drajoni (prunul Gras romanescsi visinul local), tulpina si radacina apartin aceluiasi individ. Din practica pomicola se stie ca, la pomii altoiti, intre tulpina (altoi) si radacina(portaltoi) exista o influenta reciproca. Pentru confirmarea acestei influente ,dam exemplu comportarea soiului de mar Jonathan altoit pe un portaltoi viguros obtinut din samanta si un portalroi de vigoare mica(M9) inmultit vegetativ (prin marcotaj). In primul caz, portaltoiul, imprima soiului o vigoare mare si o fructificare tardiva (la 5-6ani), fructele sunt mici , mai putin gustoase si se valorifica greu si cu pierderi mari. In al doilea caz, pomii au o crestere mai slaba, rodesc mai timpuriu ( la 2-3 ani) si formeaza fructe mari, mai intens colorate si echilibrate ca gust. Radacina este partea subterana a pomului, specializata pentru absorbtia apei si a substantelor minerala din sol.Pentru usurarea absorbtiei, radacina secreta in sol diferite substante, care dizolva compusii greu solubili, facandu-i accesibili pomilor.In timpul cresterii, radacina se amplifica si formeaza o structura permanenta (schletul radacinii), cu ajutorul careia pomul se ancoreaza si se fixeaza mai bine in sol, si o structura nepermanenta, care se reantinereste periodic (de la 10 zile la 3-4 ani). Structura permanenta este alcatuita din radacini lungi de 1-15m, groase de 3mm-25cm, dispuse orizontal, vertical sau oblic. La speciile pomicole inmultite prin seminte si samburi (mar si par franc, nuc zarzar si corcodus), structura permanenta a radacinii se compune din : pivot (ordinul 0)si ramificatiile
13 din 76

acestuia (ordinul I si II). La nuc, scheletul radacinii este mai puternic si alcatuit din radacini viguroase, putine la numar, in timp ce la mar, ramificatiile sunt mai multe si maigrupate. La pomii altoiti pe portaltoi vegetetivi, radacinile care alcatuiesc structura permanenta sunt mai numeroase si mai subtiri (cu mici exceptii). Culoarea radacinilor pomilor : -violacee zarzar si coacaz negru -galben-roscata cires ,visin si piersic -galben-murdara -corcodus -galben-cafenie -mar -cafeniu-negricioasa -par -cenusie-bruna-nucul-negru Intr-un stadiu mai evoluat, radacina pomilor capata o culoare negricioasa datorita suberului ingrosat si exfoliat. Structura nepermanenta a radacinii, este formata din radacini axiale, radacini absorbante, intermediare si conducatoare. Radacinile axiale se formeaza primavara in varful radacinilor de schelet, asigurandu-le acestora cresterea in lungime. Ele sunt albe, transparente, cu o lungime de 10-25 mm. Radacinile active sunt albe, translucide, groase de 0,3-1mm si lungi de 0,1- 4mm avand o durata de viata foarte scurta (10-14 zile).Ele indeplinesc functia de absorbtie (prin perisorii absorbanti) a apei si a sarurilor minerale din sol. La unele specii pomicole , perisorii absorbanti lipsesc, iar functia de absorbtie este asigurata de micoriza. Micorira este rezultatul unei aglomerari de filamente celulare ale unei ciuperci care contamineaza radacinile pomilor (indeosebi la nucifere) si activeaza procesele de absorbtie. Prin substantele antibiotice pe care le secreta, micoriza asigura protectia radacinilor impotriva bolilor. Totalitatea radacinilor unui pom formeaza ceea ce noi numim sistemul radicular. Acesta se dezvolta mai mult decat tulpina, desi in sol sunt mai multi factori limitativi ai cresterii dacat in atmosfera. Pe solurile pietroase, sistemul radicular al pomilor depaseste uneori de 3-4ori proiectia coroanei, iar pe un sol brun lutos , de peste 5 ori. La portaltoii generativi , sistemul radiculer este de 4-6 ori mai mare decat la portaltoii vegetativi. In culturile clasice, sistemul radicular al pomilor este asigurat in proportie de 85% de radacini orizontale si de numai 15% de radecinile verticale si oblice. In plantatiile superintensive, peste 25% din radacinile uni pom sunt dispuse vertical si oblic. In marea lor majoritate, radacinile se afla in sol, la adancimea de 20-100cm, in functie de vigoarea portaltoiului, tipul de sol si sistemul de intretinere a acestuia. Tulpina este partea aeriana a pomului . Ea este formata din trunchi si coroana. Trunchiul este portiunea de tulpina cuprinsa intre colet si prima ramura principala a coroanei. Trunchi pomilor creste drept sau rasucit, uniform sau asimetric. La baza trunchiului se afla coletul pomului, adica punctual de legatura dintre radacina si tulpina. La unele asociatii soi-portaltoi, coletul este mai ingrosat, fapt ce dovedeste ca intre cei doi parteneri exista o oarecare nepotrivire. Se cunosc insa si pomi (Golden Delicios/M9) la care coletul ingrosat asigura pomilor o viata economica prelungita, precocitate in rodire si o capacitate mare de productie. Coroana pomilor este partea de tulpina situata deasupra trunchiului. Aceasta este compusa din :axul coroanei, sageata (ramura anuala care prelungeste axul coroanei),ramuri multianuale care formeaza scheletul si semischeletul pomilor, ramuri anule( vegetative si de rod) si muguri (vegetativi si de rod). Ramurile de schelet (ramurile principale) sunt ramificatiile axului (de ord. I)din care iau nastere ramurile de ordinul II ; acestea, la randul lor, formeaza ramurile de ord. III s.a.m.d. La pomii vigurosi, ramurile de ord.I se numesc brate sau sarpante, iar cele de ordinulII- subsarpante. Cand pomii sunt maturi, aceste ramuri sunt viguroase, conice si longevive, formand o adevarata osatura a pomului. Cu timpul , pe aceste ramuri se formeaza ramurile de semischelet si de rod, creandu-se o rezerva de muguri suplimentari. Ramurile de semischelet sunt ramuri multianuale (2-6 ani) care se formeaza la inceput pe ax, apoi pe ramurile principale ale coroanei.Ele sunt subtiri si incarcate cu multe ramuri anuale, vegetative si de rod.
14 din 76

Ramurile vegetetive sunt mai groase(peste 15mm) si mai lungi (peste 70cm) decat ramurile roditoare. Acestea cu timpul se transforma in ramuri de semischelet. Ramurile vegetative, in evolutia lor, ramifica si formeaza noi ramuri, a caror vigoare si denumire sunt date de pozitia initiala a mugurilor. Aceste ramuri sunt : -ramuri terminale sau de prelungire, care iau nastere din mugurii terminali (din varf) ; -ramuri laterale, formatedin mugurii laterali ; -ramuri concurente, formate din primii muguri laterali subterminali. Din mugurii de la baza ramurilor groase se formeaza ramurile lacome. Acestea cresc vertical, sunt viguroase si prezinta multe ramuri anticipate, adica ramuri fiice formate in acelasi an cu ramura mama. Ramurile anticipate se formeaza mai mult la pomii tineri si la pomii care s-au aplicat taieri de regenerare. Ramurile roditoare sunt cresteri de un an, cu muguri dispusi solitar sau in grupuri (2-6 muguri in grup), lungi de 3-30cm (mai rar 50-70cm) si groase de 6-10mm. Ramurile pot fi : - vegetative- de schelet (sarpante, semisarpante) si semischelet - de rod sau fructificare care se deosebesc pe grupe de specii : Ramurile de rod la samburoase. Doua tipuri de ramuri fructifere de mare importanta sunt comune piersicului, caisului, prunului, ciresului si visinului : ramura mixta si ramura buchet. Se mai intalnasc la unele specii si ramura salba si pleata. Ramurile mixte poarta totdeauna un mugure vegetativ normal in varf iar lateral (axilar) atat muguri florali, cat si vegetativi, constituind grupurile de muguri caracteristice prunului, caisului, piersicului.

Ramurile mixte prezinta unele particularitati specifice de la o specie la alta.


La piersic sunt lungi de 25-60-70 cm si poarta pe noduri totdeauna grupuri din 3 muguri care pot fi : toti florali, cel din mijloc vegetativ si cei laterali florali sau unul lateral floral si ceilalti vegetativi. `La baza ramurii se gasesc 1-2-3 muguri vegetativi slab dezvoltati care pot evolua daca ramura se scurteaza, daca se arcuieste sau daca se fac operatii in verde. Ramurile mixte ale piersicului asigura fructe de calitate numai in primul an de formare a lor, motiv pentru care se elimina prin taiere dupa prima fructificare, inlocuindu-se cu altele nou formate pe ramurile de schelet si semischelet. Prunul si caisul formeaza ramuri mixte lungi de 7-20cm, cu grupuri de 2-3muguri de rod la prun si 5-6-8 la cais, in majoritate florali. Sunt ramuri de baza pentru fructificarea acestor specii si asigura fructe de calitate, chiar dupa ramificari multiple, 4-6 ani. Ramura mixta la cires si visin , lunga de 7-30cm, chiar mai lunga la unele soiuri, are particularitatea ca pe nod se formeaza un singur mugure de obicei floral ; mai rar se intalnesc axilar si muguri vegetativi. Ca atare, ramifica putin sau chiar deloc. Evolueaza in acest caz numai prin mugurele vegetativ din varf, facand imposibila regenerarea. Ramurile buchet, numite si buchete de mai- deoarece in aceasta luna sunt deja conturate la unele specii- poarta un singur mugure vegetativ in varf, iar axilar in jurul acestuia strans grupati ( la cires, visin, prun, cais) sau mai desirati(cais) satu 3-7 muguri florali. La unele specii pot fi axilari si cate 1-2 muguri vegetativi, care conduc la ramuri buchet ramificate (prun, cais) . In general , buchetele de mai sunt ramuri scurte, 1-12 cm si au o durata de viata variabila cu specia si soiul de la 1-2 ani pana la 10-12 ani. Evoluand numai prin mugurele vegetativ din varf, neavand nici o rezerva laterala de muguri vegetativi, ramurile buchet nu pot fi regenerate prin taieri. Durata economica a ramurilor buchet la prun si cais este relativ scurta, 3-4 ani ; poate fi mai lunga la soiuri care au buchete de mai tipice (Stanley, Agen). Ramura buchet la piersic este de durata scurta, 1-2 ani si nu asigura fructe de calitate Ramurile salba, ca si celelalte formatiuni fructifere ale Punoidelor, poarta in varf un mugure vegetativ, iar lateral numai muguri florali ; foarte rar se pot intalni in pozitie axilara 1-2 muguri
15 din 76

vegetativi. Sunt foarte subtiri, cu lungimi de 15-60cm. Sub greutatea frunzelor si a fructelor se arcuiesc, se degarnisesctotal, ramanand sa evolueze numai prin mugurele terminal. Nu pot fi regenerate prin taieri, decat in cazul cand au lateral 1-2 muguri vegetativi care, de obicei in anul urmator evolueaza in buchete de mai. Ramurile salba se intalnesc la piersic, in numar redus de regula si au o durata de 1-2 ani. ; fructele sunt de calitate mediocra. De aceea daca fructificarea este asigurata pe ramurile mixte , ramurile salba se suprima. Ramura pleata este o ramura cu organizare morfologica identica cu salba. Se intalneste la numeroase soiuri de visin. Aici aceste ramuri sunt foarte numeroase, constituind baza fructificarii. Durata economica poate fi de 5=7 ani, dar alungindu-se an de an provoaca o puternica indesire a coroanelor. Nu poate fi regenerata decat rar prin taieri. Ramurile de rod la speciile semintoase pintenul (ramura preflorifera) are 1-3 cm lungime si poatra in varf un singur mugure vegetativ, fara muguri axilari evidenti. In 1-2 ani acesta evolueaza in tepusa. - Smiceaua(ramura preflorifera) are 15-20 cm lungime, poarta muguri vegetativi axilari si un mugure terminal de asemenea vegetativ. Evolueaza in in nuielusa sau mladita ; - Tepusa, ramurade rod propriu-zisa, de 1-3 cm lungime, cu un mugure florifer mixt in varf ; - Nuielusa, 15-30cm lungime, poarta un singur mugure de rod in varf, restul mugurilor ramanand vegetativi ; trebuie facuta sublinierea, ca nuielusa poate fi de doua feluri, sub aspectul varstei : - a). provenita din diferantierea mugurelui terminal al unei smicele, formata in anul anterior (deci 2 ani). b).provenita dintr-o crestere vegetativa, lastar, care in anul formarii diferantiaza la varf mugure de rod. - Mladita are aceleasi caracteristici ca nuielusa, avand in plus fata de aceasta muguri de rod axilari, amplasati de la varf care baza ; a). mladita de 2 ani provenite din diferentierea mai multor muguri de rod pe o fosta smicea ; b). mladita de un an, realizata prin diferentierea pe lastari , in primul an de crestere a mugurilor de rod. De altfel , aceasta ultima situatie de diferentiere pe cresterile anuale a mugurilor de rod chiar in anul formarii lastarilor, este un fenomen tot mai frecvent in livezile moderne, cu soiuri precoce ( intrare rapida pe rod), proces accentuat de folosirea portaltoilor vegetativi de mica vigoare. - Vatra de rod, este o formatiune realizata din ramificarea burselor purtatoare de pinteni si tepuse care se extinde anual si care trebuie regenerata periodic . - Bursa-punga, constituie ingrosarea bazei inflorescentei ;, pe care se formeaza si cresc fructele, portiune de 1-1,5cm lungime, pe care lateral, alaturi de fructe, se formeaza 1-2 muguri ; din acestia i-au nastere noi ramuri fructifere motiv pentru care mai sunt denumite punti de rod. In primii ani de livada, unele soiuri de pomi diferentiaza o mare cantitate de muguri de rod pe ramurile lungi, care ulterior, devin ramuri de semischelet sau de schelet. Aceasta insusire se manifesta mai ales la soiurile precoce de mar si par altoite pe portaltoi de vigoare slaba si mijlocie Mugurii sunt organe de crestere si de rodire cu structura anatomo-morfologoca diferita. Mugurii vegetativi (de crestere) sunt mai mici, au varful ascutit si baza largita si o structura primara, formata dintr-un con de crestere, primordii de frunze si muguri. Din ei se formeaza intotdeauna lastari sau rozete de frunze. -

Mugurii de rod sunt mai mari (cu mici exceptii), mai bombati si cu varful rotunjit. Structura interna este alcatuita din primordii. Mugurii de rod, la randul lor pot fi floriferi si micsti.
Mugurii floriferi formeaza o singura floare (la piersic, cais migdal)sau o inflorescenta cu 2-5 flori(la prun, cires si visin).
16 din 76

Mugurii micsti evolueaza intr-o rozeta de frunze si o inflorescenta (la mar si par), intr-un lastar si o floare (la gutui), sau intr-un lastar cu mai multe inflorescente (la zmeur si mur). Mugurii vegetativi , dupa pozitia lor pe ramura, sunt numiti :terminali, axilari, stipelari, dorminzi si adventivi.
1. Mugurii terminali sunt situati in varful ramurilor anuale si indeplinesc functia de crestere sau de rodire (mar, par, gutui).

2. Mugurii axilari se formeaza in axila frunzei si descresc ca marime de la varf catre baza ramurii.
3. Mugurii dorminzi sunt muguri axilari, cu dezvoltare incompleta, situati la insertia ramurilor si constituie rezerva de muguri a pomilor. Din ei se formeaza ramurile lacome. Asezarea mugurilor pe o ramura este solitara-la mar, par,cires, visin, sau in grupuri de cate 2-3 - la prun si piersic si 3-8 -la cais. In cadrul grupului mugurele central este vegetativ iar cei laterali sunt floriferi. Frunzele speciilor pomicole cultivate sunt simple, lanceolate, ovale, eliptice,obovale,subrotunde,sau de diferite tipuri,simplu cu lobul intrg, lobatr, palmat compuse si imparipenat compuse.

Florile . Majoritatea speciilor pomicole au florile hermafrodite cu unul sau mai multe pistiluri (mar, par, cais etc.) . Nucul si castanul comestibil prezinta flori unisexuat monoice , adica unele au androceu iar altele gineceu, dar ambele sunt pe aceeasi planta.
Fructele sunt simple , multiple si compuse. Denumirea diferitelor tipuri de fructe : -poama = mar, par ,gutui -baca =coacaz -pseudobaca= agris -drupa =prun,nuc, alun -hesperida=lamai -polinucula=capsun -polidrupa=zmeur -soroza=dud -sicona=smochin NTREINEREA I LUCRAREA SOLULUI N LIVAD Lucrarile de intretinere a solului din livezi alaturi de celelalte verigi agrotehnice duc la o eficienta economica ridicata. Nu se poate recomanda un sistem de lucrare a solului valabil pentru orice conditii. De aceea s-au stabilit anumite sisteme de intretinere si lucrare a solului : Ogorul negru Se bazeaza pe mentinerea afanata si fara buruieni a solului printr-o mobilizare permanenta pe intreaga suprafata a livezii, mecanizat si manual- aratura de toamna la 18-22cm si prasile sau discuiri repetate in perioada de vegetatie. Acest sistem s-a impus datorita urmatoarelor avantaje :

- asigura o buna solubilizare a substantelor nutritive si o mai buna conservare a apei in sol ;
- determina o mai buna aeratie a solului, favorizand cresterea sistemului radicular si activitate microorganismelor aerobe ; -distruge buruienile eliminand concurenta pentru apa si substante nutritive ; -Stanjeneste inmultirea soarecilor si a altor daunatori ; - afaneaza solul tasat I urma trecerii utilajelor si ca urmare a ploilor puternice.
17 din 76

Totodata ogorul negru prezinta si dezavantaje: -pe terenurile in panta favorizeaza eroziunea ; - prin lucrarile repetate ale solului o parte a radacinilor pomilor situate la adancimea de 15-20cm sunt taiate sau ranite, ceea ce contribuie la reducera volumului de radacini active tocmai in stratul de sol cel mai imbogatit in elemente nutritive. - practicarea ogorului negru duce la reducerea continutului in materie organica,fiind necesara completare sistematica a deficitului prin aplicarea de gunoi de grajd; - ogorul folosit timp indelungat duce la tasarea in adancime, provocata de circulatia utilajelor ; - pe timp ploios nu permite accesul utilajelor pentru efectuarea tratamentelor si recoltare ; - Fructele provenite din plantatiile intretinute ca ogor negru si fertilizate cu ingrasaminte pe bazade azot sunt mai putin dense si colorate, contin mai multa apa, mai putine zaharuri si sunt mai sensibile la transport si pastrare. Datoita numeroaselor dezavantaje, ogorul negru tinde sa fie inlocuit sau combinat cu alte sisteme de intretiner si lucrare a solului. Inierbarea Consta din mentinere terenului din plantatie cultivat cu ierburi perene.Acest sistem se recomanda in livezile amplasate pe terenuri in panta in zonele cu precipitatii suficiente (700-800mm anual) si plantatiile irigate. Inierbarea are loc incepand cu al doilea, al treilea an de la plantare si poate sa fie totala sau partiala.In cazul inierbarii partiale o parte din suprafata de teren din jurul trunchiului se mentine sub forma de ogor negru prin lucrari manuale si erbicidare.In cazul plantatiilor intensive latimea benzii inierbate va fi de maximum 2,5-3,0m , iar cea lucrata sub proiectia coroanei de 0,8-1,5m. Inierbarea poate fi permanenta sau periodica, cand dupa un numar oaerecare de ani se ara si se mentine cativa ani ca ogor negru, dupa care se inierbeaza din nou. Destelenirea nu trebuie sa se faca pe toata suprafata deodata, ci prin alternanta intervalelor lucrate cu cele nelucrate. Folosirea ierburilor perene sub forma de benzi si cosirea repetata nu influenteaza negativ cresterea si dezvoltarea pomilor, fapt demonstrat de numeroase cercetari. Productiile medii obtinute sunt egale cu cele realizate in sistemul de intretinere ca ogor negru. Culturi de acoperire folosite pentru ingrasamant verde Intretinerea terenului din livada se face prin cultura unor plante folosite ca ingrasamant verde. Cultura ocupa terenul doar cateva luni, in restul timpului solul se mentine ca ogor propriu. Specia cultivata trebuie sa creasca repede, sa produca o masa cat mai bogata de materie organica, sa nu concureze pomii pentru apa si substante nutritive. Culturile de primavara se seamana cat mai tiompuriu ai se incorporeaza insol var, ce ; pentru culturile de toamna- secara, mazarichea paroasa, trifoiul incarnat si rapita.le de vara se seamana la inceputul verii si se incorporeaza in sol toamna, iar cele de toamna se seamana la inceputul toamnei si se incorporeaza in sol primavara anului urmator. Aportul de humus fiind in functie de stadiul de lignificare al mplantelor, se recomanda ca incorporarea sa aiba loc cand plantele au depasit faza de deplina inflorire, iar tulpinile au ajuns in faza de lignificare. Cele mai bune culturi de acoperire pentru ingrasamant verde in livezi sunt cele de toamnaprimavara sau vara, deoarece ele cresc si se dezvolta in perioadele in care pomii au cerinte mai mici pentru apa si substante nutritive. Ca specii pentru culturile de primavara se recomanda : sulfina si rapita ; pentru vara- lupinul alb, lupinul galben, facelia, soia, fasolita, si floarea-soarelui ; pentru culturile de toamna- secara, mazarichea paroasa, trifoiul incarnat si rapita. Incorporarea in sol se realizeaza cu ajutorul grapei cu discuri si cu plugul.Cea mai buna incorporare se realizeaza prin fractionarea tulpinilor, printr-o lucrare prealabila de discuit urmata de aratura.. Odata cu incorporarea se recomanda aplicarea unor doze de 40-60kg azot s.a./ ha, pentru a compensa azotul folosit de microorganisme la descompunerea masei vegetale din sol.
18 din 76

Culturi intercalate cu plante agoalimentare


Acest sistem consta in cultivarea printre randurile de pomi, in primii ani dupa plantare, a unor plante agroalimentare anuale sau perene, de la care se urmareste obtinerea unor productii suplimentare. Aceste culturi pot fi mentinute pana la intrarea pomilor pe rod si incheierea coroanelor, fara a influenta cresterea si dezvoltarea pomilor atunci cand terenurile sunt fertile sau bine fertilizate. Cele mai recomandate sunt plantele prasitoare de talie mica la care nu se consuma partile care pot fi infestate prin tratamente si anume :Leguminoasele pentru boabe (fasolea, mazarea, soia), acestea avand si avantajul ca imbogatesc solul in azot si lasa o mare cantitate de materie organica prin radacini, tulpini si frunze ; radacinoasele (sfecla rosie, morcovul, sfecla furajera si cartofii timpurii) ; ceapa si usturoiul pentru consum de iarna, guliile, varza(la care se curata foile exterioare), pepenii galbeni si verzi. Pe solurile foarte fertile si irigate, in plantatiile tinere se pot face culturi de capsuni timp de 2-3 ani. Mulcirea solului Acest sistem include toate practicile prin care solul din plantatie se mentine acoperit cu diferite materiale. Mulcitul poate fi natural (resturi vegetale din gospodarie paie rumegus coceni, frunze fanul de proasta calitate- acopera terenul intr-un strat uniform de 110-15 cm, strat ce permite patrunderea in sol a apei, aerului si caldurii dar impiedica pierderea apei, patrunderea luminii si cresterea buruienilor) sau artificial ( folia neagra sau cea transparenta). Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor O parte din buruieni sunt distruse prin lucrarile solului , pentru altele in schimb, tot prin aceste lucrari se creaza conditii favorabile de rasarire in toata perioada de vara. Folosirea excesiva a erbicidelor duce la inmultirea speciilor perene de buruieni mai rezistente la erbicide (pir, talpa gastii si volbura). De asemenea erbicidele selective contribuie in mare masura la schimbarea compoaitiei floristice a buruienilor. Cele sensibile sunt distruse foarte repede, lasand loc liber celor rezistente. Astfel folosirea erbicidelor triazinice ceeaza conditii pentru inmultirea unor buruieni perene ca : volbura, pirul, palamida. In general ,erbicidele se aplica peemergent toamna sau primavara devreme, pentru a impiedica germinatia semintelor si postemergent in stadiul de vegetatie , acestea fiind absorbite de plante prin frunze. Buruienile perene se combat in tot timpul anului pe vetre, cele mai bune rezultate obtinandu-se inainte de inflorire sau cand au 10-15 cm inaltime. Erbicide pentru plantele pomicole. Rezultatele experimentale au aratat ca dintre speciile pomicole cultivate, semintoasele si in special marul, suporta cel mai bine erbicidarea.In aceste plantatii pot fi folosite cu succes atat erbicidele sistemice, cat si cele de contact sau totale. Erbicidele recomandate si autorizate pentru a fi folosite si in plantatiile de pomi Denumirea erbicidelor sau a amestecurilor de erbicide 1 Gramoxone Roundup Devrinol Substanta activa in % 2 Paraquart 20% Glyphosate 36% Napropamid 50% Doza recomandata Kg/l/ha efectiv 3 4 6-10 6-8

IRIGAREA (UDAREA) LIVEZILOR Pentru desfasurarea in optim a tuturor proceselor de crestere si fructificare este necesar ca pomilor sa li se asigure in permanenta apa, in cantitete suficienta, diferentiat, in functie de cerintele fiecarei specii, soi, portaltoi si a fazei de vegetatie in care se gasesc. Portaltoii vegetativi de mica vigoare, folositi in ultimul timp pentru livezile intensive, manifesta o rezistenta redusa la seceta in comparatie cu portaltoii vigurosi care exploreaza un volum mare de sol.
19 din 76

Necesitatea irigarii livezilor Principala sursa naturala de apa pentru livezi o constituie precipitatiile atmosferice. Insa regimul pluviomeric din zonele in cre anual se inregistreaza sub 500mm precipitatii nu satisface consumul de apa al speciilor pomicole si este absoluta nevoie sa se completeze prin irigatii, pana la asigurarea necesarului. In zonele din sudul si sud-estul tarii asigurarea unei cantitati suplimentare de apa prin irigatii este obligatorie. Desi cerintele pomilor fata de umiditate sunt mari, acestia au totusi o rezistenta apreciabila la seceta, in comparetie cu restul culturilor agricole, datorita sistemului radicular mai profund si bine dezvoltat. De asemenea, un sistem rational de intretinere a solului favorizeaza acumularea unor cantitati mari de apa din precipitatii si contribuie la mentinerea acestora cat mai mult in sol, putand uneori suplini aportul de apa suplimentara. Metodele de irigare in plantatiile de pomi. Cele mai folosite metode sunt : 1. udarea prin brazde 2. udarea prin aspersiune 3. udarea localizata (prin picurare) Pentru folosirea udarii prin brazde terenul trebuie cat mai bine nivelat pentru a asigura braze uniforme si cu panta continua. Lungimea brazdelor este legata de permeabilitatea solului si de panta terenului. Se recomanda o lungime a brazdelor de la 50-300m. Distanta dintre brazde. In livezile tinere este suficient sa se efectueze cate o singura brazda, de fiecare parte a randului de pomi , la 0,8-1m distanta de rand. In plantatiile pe rod, in care radacinile impanzasc intreg intervalul, se traseaza mai multe brazde si anume :pe solurile argiloase grele, la 0,8-1m una de alta, pe cele mijlocii la 0,6-0,8m , iar pe cele usoare la 0,4-0,6m si la 1,5m distanta de randul de pomi. Dupa infiltrarea apei in sol si zvantarea terenului, se executa o lucrare cu discul sau cu cultivatorul cu care prilej se astupa brazdele (cu exceptia solurilor intelenite). Udarea prin aspersiune.La aceasta metoda apa este distribuita in plantatii asemanator ploii naturale folosind instalatii ca functioneaza sub presiune.aceasta metoda se poate folosi pe orice fel de teren, inclusiv pe cele in panta. In plantatiile intensive si superintensive, sub forma de garduri fructifere, aspersoarele sunt prevazute cu prelungitoare pentru distibuirea apei deasupra coroanelor pomilor. La pomii cu talie inalta dimpotriva jetul de apa se dirijeaza sub nivelul coroanelor, pentru a evita lovirea directa cu apa sub presiune. Udarea localizata. Se caracterizeaza prin aceea ca distributia apei la pomi se face numai in zonele de maxim consum si nu pe toata suprafata . Metoda are mai multe variante dintre care cele mai folosite sunt : Udarea prin picurare- consta in umezirea locala a zonei de sol in care sunt extinse majoritatea radacinilor active ale pomilor, prin administrarea lenta a apei in aceasta zona. Exista urmatoarele avantaje ale metodei : -economie de apa datorita reducerii pierderilor prin evaporatie si a umectarii partiale a terenului ( normele de irigare se reduc cu 20-50%). - permite circulatia permanenta in livada pentru celelalte lucrari tehnologice, deoarece intervalele nu sunt umezite. - economie de forta de munca datorita posibilitatilor de automatizare a lucrarii. -consum redus de energie. -posibilitatea de a se putea iriga terenuri cu orice fel de relief si pante si de a folosi instalatia pentru fertirigare.
20 din 76

Conductele de udare se amplaseaza de-a lungul randurilor de pomi fixandu-se in functie de sistem, la nivelul solului, la diferite inaltimi pe trunchiul pomilor si spalieri, sau pe sarma de jos a spalierului. Udarea (localizata) prin rampe perforate. Elementul activ al instalatiei il constituie conducta de udare confectionata din polietilena perforata pentru iesirea apei. Conductele de udare se amplaseaza de-a lungul randurilor de pomi, cu caracter permanebt si repartizeaza apa in rigole special amenajate intrerupte din loc in loc de digulete din pamant. Metodele de udare prezentate se aplica in cazul suprafetelor mari.In gospodariile populatiei udarea se realizeaza cu mic digulete de 10-15cm care delimiteaza proiectia coroanei pomilor realizand o ,,farfurie. Pentru a sigura patrunderea apei cat mai adanc, aplicarea acesteia se face in 2-3 reprize. Dupa ce apa a patruns in sol zona umectata se acopera cu pamant uscat sau diverse materiale pentru a impiedica evaporarea. Inmultirea pomilor si arbustilor fructiferi In pomicultura sunt cunoscute doua metode de inmultire a pomilor si arbustilor fructiferi: inmultirea sexuata si inmultirea vegetativa. Se inmultesc sexuat populatiile locale de nuc si castan comestibil, iar pe cale vegetativa , toate soiurile de specii cultivate. Plantele inmultite pe cale vegetativa isi pastreaza in totalitate insusirile ereditare dobandite de-a lungul timpului.dintre formele de inmultire vegetativa, mentionam : altoirea, despartirea tufelor, inmultirea prin drajoni, marcotajul, butasirea si inmultirea prin stoloni. I. Altoirea

Altoirea este o metoda de inmultire si de promovare a soiurilor valoroase de pomi, de innobilare a speciilor pomicole spontane(mar paduret, par paduret0 si semicultivate (zarzar, corcodus) si de schimbare a sortimentului de soiuri invechit ale caror fructe nu mai corespund solicitarilor consumatorilor.Altoirea in pomicultura este considerata o tehnica de lucru a chirurgiei vegetale prin care doi parteneri (altoiul si portaltoiul) vin in contact, se accepta reciproc si convietuiesc multa vreme ca o entitate pomicola noua. Cand intre acesti parteneri apar unele nepotriviri si ranile se vindeca greu si incomplet, exista riscul ca pomii sa se usuce inca din primii ani de convietuire.Uneori , insa, uscarea se produce lent, dar progresiv, recoltele sunt mici si de calitate slaba. Acese forme de manifestare a incompatibilitatii la altoire (partiala sau totala) intre altoi si portaltoi tyrebuie cunoscute din timp si evitate chiar de la alegerea partenerilor, pentru a nu inregistra in livezile tinere multe goluri. Alegerea soiului si portaltoiului Pentru livezile de pomi cu densitate mica se aleg soiuri valoroase, viguroase si rezistente la boli, care formeaza coroane ample si cu schelet puternic pentru a rezista incarcaturii mari de fructe. In livezile moderne (intensive si superintensive )se folosesc soiuri de vigoare mijlocie si mica, precoce si foarte productive, pretabile pentu intensivizare. In zonele sudice, unde pomii pornesc in vegetatie mai devreme, se recomanda soiuri timpurii de prun, cais, piersic, cires, mar, si capsun, ale caror fructe se valorifica mai usor pe piata libera si la preturi ridicate. In zonele montane se planteaza soiuri de mar, par si arbusti fructiferi cu maturare timpurie a feructelor, deoarece perioada de vegetatie este mai scurta decat in zonele colinare si de campie. Pentru zona dealurilor mijlocii si inalte, sortomentul va fi alcatuit in principal din soiuri cu maturare mijlocie si tarzie, asigurandu-se un consum esalonat de fructe, din toamna si pana primavara tarziu. Pentru ca productia de fructe sa fie constanta si performanta, pentru fiecare soi de baza se stabilesc 1-2 polenizatori, verificati in zona, cu polen fertil si cu aceasi epoca de inflorire si maturare a fructelor. Portaltoii trebuie sa fie compatibili cu soiurile recomandate si sa prezinte a mare capacitate de adaptare la conditiile de sol din zona de cultura.
21 din 76

Din practica pomicola se stie ca unele soiuri de par sunt incompatibile cu gutuiul(ca portaltoi), in timp ce altele de cais si piersic au o durata de viata mai scurta cand sunt altoite pa corcodus. Longevitatea soiurilor de par creste cand sunt altoite pe parul franc, a celor de piersic pe migdal si a caisului pe unele populatii locale de prun (Buburuz). Alegerea metodei de altoire Pentru inmultirea pomilor in pepiniera se foloseste altoirea in oculatie (cu mugure). In perioada iulie-august se practica altoirea in ochi dormind, iar primavara, in luna aprilie, altoirea in ochi crescand. La altoirea in ochi dormind, altoiul este un scutisor de scoarta cu lungimea de 3cm, insotit pe partea inferioara de o foita subtire de lemn, iar pe partea superioara de un mugure vegetativ si un petiol de frunza de 0,5cm lungime. La altoirea in ochi crescand, altoiul nu mai prezinta portiunea de petiol. Pentru realtoirea puietilor in pepiniera si a pomilor in livada (in vederea schimbarii sortimentului), pentru inducerea fructificarii si innobilarii unor specii semicultivate(prun franc, zarzar) sau anularii incompatibilitatii intre altoi si portaltoi (par altoit pe gutui) se folosesc metode de altoire cu ramuri detasate. La altoire se folosesc : bricege de altoit, foarfeci de pomi, cosoare, despicatoarte, pietre si curele pentru ascutit bricegele, rafie, mastic, ramuri altoi, etichete, sfoara. Altoirea in oculatie se efectueaza in pepiniera pe portaltoi generativi(din samanta) si vegetativi (marcote sau butasi inradacinati)cu grosimea de 7-8mm si in livada in coroana pomilor tineri ,pe ramuri de 1-2ani, cand se urmareste schimbarea soiului depasit cu unul performant. Operatiunea cuprinde urmatoarele etape :fasonarea altoiului, taierea si desprinderea scoartei portaltoiului, detasarea si introducerea scutisorului in locasul confectionat pe portaltoi si executarea legarii. Inainte de altoire cu 3-4 saptamani, se verifica grosimea portaltoiului si circulatia sevei (dupa usurinta desprinderii scoartei). Daca portaltoii sunt prea subtiri si scoarta trunchiului se desprinde relativ greu, varful erbaceu se ciupeste, iar solul se iriga si se fertilizeaza cu azot pentru ingosarea portaltoiului si activareasevei.in ziua altoirii se desfac biloanele(la portaltoii generativi) si se suprima toate ramificatiile portaltoiului pe o inaltime de 15-20cmde la sol. Cu o carpa usor umezita, se sterge praful din zona de altoire pentru a nu deteriora lama briceagului de altoit.In ziua altoirii, din plantatia mama furnizoare de altoi se recolteaza lastari lungi (40-50 cm), lignificati, cu muguri vegetativi normal dezvoltati (fara anticipati) care se defoliaza, pastrand pentru controlul prinderii altoiuluio o portiune mica de petiol. Odata stabilita inaltimea de altoire (la 3-4cm de la sol pe portaltoiul generativ si 10-12cm pe cel vegetativ), altoitorul executa cu briceagul pe portaltoi (spre nord) o incizie transversala de 8-12 mm si una longitudinala (de 3,5-4cm)de jos in sus, pana se intretaie cu prima. Apoi cu spatula briceagului, sedespreinde usor scoarta portaltoiului de o parte si de alta a sectiunii longitudinala, prin doua miscari succesive, una descendenta si alta ascendenta. Pentru detasarea scutisorului (altoiului), ramura altoi se fixeaza sub brat in mana stanga, iar briceagul aflat in mana dreapta se culca cu lama pe altoi, in forma de X. Apoi se imprima briceagului o miscare inainte si spre dreapta, pentru a taia mai usor scoarta, sio fasie subtire de lemn (sub mugure) pe o lungime de 3 cm. Scutisorul astfel detasat si fixat intre degetul mare si lama briceagului se introduce prinimpingere in locasul de pe portaltoi. Cu degetele aratatoare de la ambele maini, se preseaza scoarta portaltoiului peste altoi si se scurteaza altoiul daca acesta depaseste incizia transversala. Dupa aceea se leaga stans cu rafie sau cu fasii de policclor vinil protejand tot timpul mugurele altoi.Dupa 12-14 zile de la altoire, se verifica prinderea altoiului apasand cu degetul aratator pe petiolul care insoteste mugurele altoi. Daca acesta cade, este semn bun- altoiul s-a prins, daca nu, portaltoiul va fi realtoit pe partea opusa primei grefe. In timpul altoitului, lastatii altoi se tin la umbra, infasurati in carpe umede (in galeti de plastic), lama briceagului se trage periodic pe gresie si pe curea si se sterge (dupa 3-4 altoiri) pe un bandaj de panza, fixat5 pe mana stanga, pentru a elimina seva oxidata. Altoirea se executa in tot timpul zilei cand cerul este innorat, sau intre orele 6-10 si 16-20, cand este senin si foarte cald. Altoirea cu ramuri detasate . Se executa spre sfarsitul perioadei de repaus a pomilor (in copulatie si in despicatura) si la inceputul vegetatiei (sub scoarta). Pentru aceste altoiri se recomanda ca
22 din 76

ramurile altoi sa fie recoltate cu 3-4 saptamani inainte de umflarea mugurilor . Dupa recoltare, ramurile altoi se fac pachete, se trateaza cu substanta fungicida, se introduc in pungi de plastic si se pastreaza pana la altoire in figider, la temperatura de 2-30C.Daca sunt recoltate mai devreme, se imparafineaza si se depoziteaza in camere frigorifice. Pentru badijonarea ranilor de pe portaltoi si altoi se foloseste ceara de altoit (mastic)preoparata din : rasina (400g), ceara de albine (200g), seu de oaie (100g) si spirt (90ml). Aceste substante se maruntesc si se pun intr-un vas pe foc (fara spirt0, pentru fierbere si omogenizare. Dupa o ora de fierbere, aceasta compozitie se raceste (sub790C) si se amesteca cu spirt, obtinandu-se astfel un lichid vascos. Pana la altoire, masticul se pastreaza in sticle sau borcane, iarla folosire se incalzeste la foc. Altoirile cu ramuri detasate sunt : altoirea in copulatie perfectionata, altoirea in despicatura si altoirea sub scoarta perfectionata. Altoirea in copulatie perfectionata. La aceasta altoire, atat altoiul, cat si portaltoiul trebuie sa aiba aceeasi grosime (8-15 mm). Se foloseste in pepiniera pentru realtoirea portaltoilor si in livezile tinere (in coroana pomilor) pentru schimbarea sortimentului de soiuri. Altoirea consta in efectuarea unei sectiuni oblice in portaltoi si altoi (de 2,5-3 cm) si a unei taieturi pentru imbinarea celor doi parteneri. In continuare , altoiul se fasoneaza la o lungime de 2-3 muguri. Pentru imbinare se suprapun mai intai sectiunile si apoi, printr-o apasare usoara si continua, se imbina limbile, potivindu-se (prin miscari scurte) zonele de crestere ale celor doi parteneri.In punctul de altoire se executa o legatura stansa (de jos in sus), dupa care se ung cu mastic marginile sectiunilor si capatul de sus al altoiului. Altoirea in despicatura se foloseste in pepiniera pentru realtoirea portaltoilor vigurosi (piersic franc, corcodus) si in livada, pentru schimbarea sortimentului de soiuri.La aceasta altoire, portaltoiul are o grosime de 2-10 cm, iar altoiul de 7-8 mm. Fasonarea portaltoiului consta in : retezarea acestuia in punctul de altoire (cu foarfeca), netezirea sectiunii (cu cosorul) si despicarea (cu despicatorul) pe o adancime de 4-5cm. Altoiul se fasoneaza sub forma unor pene lungi de 3-4cm. Dupa deschiderea despicaturii cu ajutorul varfului despicatorului, altoii (cu aceeasi grosime)se introduc prin fortare in portaltoi , avand grija ca zonele generatoare ale celor doi parteneri sa se suprapuna. Apoi , altoiul se scurteaza la 2-3 muguri, iar despicatura portaltoiului (dintre altoi ) se acopera cu o fasie de scoarta si se unge cu mastic suprafata sectiunii si ranile laterale ale portaltoiului si capetele altoilor . Se leaga strans cu rafie sau cu benzi de plastic rezistente. Altoirea sub scoarta perfectionata se executa primavara, in aprilie-mai, cand vegetatia a pornit si scoarta portaltoiului se desprinde usor. Grosimea altoiului este de 7-8 mm si a portaltoiului de 26cm. Dupa retezarea si netezirea sectiunii portaltoiului se executa cu briceagul o incizie longitudinala in scoarta, de 4-5 cm lungime. Apoi se fasoneaza altoiul cu 2-3 muguri sub forma de pan. Pentru usurarea calusarii, se inlatura din partile laterale ale penei fasii subtiri de scoarta , pastrand o fasie intraga si ingusta de 3-4 mm, situata central pe directia primului mugure(cel de jos). Altoiul astfel fasonat se introduce fortat sub scoarta portaltoiului, se leaga strans cu rafie sau benzi elastice de plastic si se unge cu mastic suprafata sectiunii portaltoiului si capetele altoilor. Ingrijirea altoilor dupa altoire ,in timpul vegetatiei, din lastarii crescuti (din altoi) sunt retinuti 3-4, pentru formarea axului pomilor (in pepiniera), axului si sarpantelor (in livada).Lastarii care se formeaza din portaltoi se suprima inca din faza de mugure umflat,pentru ca toate fotoasimilatele formate in frunze sa fie directionate in punctele de crestere ale altoiului. II. Desprirea tufelor

Se practica la speciile : agris, coacaz si zmeur si consta in despartirea unei tufe mari in altele mai mici.Fiecare planta rezultata in urma despartirii tufelor trebuie sa prezinte tulpina si radacina.

23 din 76

III. Inmultirea prin drajoni Se foloseste pentru inmultirea zmeurului, catinei, populatiilor locale de prun si visin. Drajonii sunt lastari formati din mugurii de pe radacini si prin individualizarea lor se pot obtine mai multe plante. IV. Inmultirea prin marcotaj Se aplica la agris, coacaz, alun, catina si gutui. Marcotele sunt tulpini inradacinate in timpul legaturii lor cu plantele mama. Marcotajul poate fi :simplu, prin musuroire, radiar si orizontal. V. Inmultirea prin butasire Butasii sunt portiuni de tulpina si radacina detasate de planta mama, care in conditii de vegetatie normala, formeaza atat radacini , cat si lastari cu frunze. Butasii pot fi : simplii, cu crlig,si cu clci. Se folosesc la inmultirea coacazului, agrisului, murului, afinului, catinei, soculi, cornului. VI. Inmultirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini taratoare specifice capsunului ; in contact cu solul, acestea formeaza mai multe rozete, care dupa inradacinare si fortificare pot fi plantate pentru productie. Infiintarea plantatiilor La infiintarea unei plantatii pomicole sunt necesare cunostinte si date despre: alegerea terenului, a speciilor, soiurilor, polenizatorilor si portaltoilor, dimensiunile parcelelor, sistemul de pichetare si distantale de plantare, tehnologia de infiintare si exploatare, calcule economice etc. Alegerea terenului Pentru obtinerea unor rezultate economice satisfacatoare, plantatiile pomicole se infiinteaza pe terenuri plane si pe pante amenajate (pante 18-20%) si neamenajate (panta 6-12%), cu expozitie sudica, sud-vestica sau sud-estica. Plantatiile intensive si superintensive cu caracter comercial se amplaseaza de regula in bazinele si centrele pomicole consacrate, pe soluri fertile si mecanizabile, sau pe soluri subtiri si ameliorate, cu un continut redus in argila (sub 20%), calciu (sub 8%) si aluminiu mobil (sub 10 ppm). Plantatiile extensive intretinute prin inierbare sunt pozitionate in zonele colinare, unde portaltoii generativi (din seminte) valorifica mai economic solurile sarace. In gradinile familiale sunt acceptate mai toate tipurile de sol, cu conditia ca ele sa fie ameliorate prin fertilizari organice. Cand se doreste foarte mult prezenta pomilor in gospodarie, plantarile pot fi facute si pe biloane de pamant inalte de 40-50 cm, pentru evitarea asfixierii radacinilor, provocata de excesul temporar de umiditate ( de ex : in zonele inundabile din Delta Dunarii) Sunt excluse de la plantare terenurile excesiv de umede si fara drenaj, ca si cele cu nivelul freatic sub 1,5m. Dupa alegere, terenul este supus unor lucrari complexe de pregatire care sa asigure conditii bune de prindere a pomilor la plantare si o crestere uniforma in primii ani de livada. Pregatirea incepe cu defrisarea arboretului si a pomilor solitari si continua cu nivelarea, desfundatul sau scarificarea terenului, drenarea excesului de umiditate (temporara sau permanenta), corectarea reactiei chimice a solului, fertilizarea de baza, asigurarea sursei de apa pentru irigare si stropit etc. Pe terenurile plane, nivelarea este sumara si consta numai in distrugerea musuroaielor si completarea cu pamant a santuletelor si gropilor rezultate in timpul defrisarii vegetatiei lemnoase. Pe terenurile denivelate, nivelarea presupune trei faze. In prima faza terenul se decoperteaza pe o adancime de 10-15cm si solul fertil se deplaseaza spre marginile parcelei, unde este stocat in gramezi. In cea de-a doua faza, crovurile si micile depresiuni se niveleaza, iar in cea de-a treia, terenul se recoperteaza cu solul fertil din gramezi si se niveleaza.
24 din 76

Prin recopertare si nivelare se asigura terenului o panta usoara(1%0) pentru irigare. Solul nivelat se afaneaza adanc prin desfundare sau scarificare. Desfundarea se executa la adancimea de 50-60cm, cu plugul de desfundat. O mobilizare mai adanca a solului si cu rezultate mai bune pentru cultura pomilor se poate obtine numai printr-o scarificare la adancimea de 70-80 cm, urmata de o aratura adanca de 25-30cm. Desfundatul terenului se executa cu 1-2 luni inainte de plantare, pentru ca solul sa se aseze si sa acumuleze mai multa apa din ploile ce cad la inceputul toamnei. In aceste conditii, pichetatul terenului , sapatul gropilor si plantatul pomilor se vor executa mai usor si mai bine. Dimensiunile exploatatiilor pomicole In societatile comerciale, exploatatiile de mar intensiv si superintensiv sunt viabile, cand suprafata acestora se situeaza intre 10-20 ha. In regim privat, aceste exploatatii, cu un nivel minim de dotare (un tractor mic, un plug, un disc si o pompa de stopit), sunt viabile chiar in limita unei suprafete de 1 ha. O familie de pomicultori formata din 3-4 membri poate asigura forta de munca necesara pentru exploatare in conditii foarte bune a unui hectar de plantatie de mar in sistem superintnsiv, 2 ha intensiv si 4-5ha in sistem clasic.Pntru lucrarile speciale si de volum mare (taieri si recoltare) se pot folosi lucratori sezonieri . Prin asocierea mai multor familii de pomicultori, efectele economice ale unei exploatatii pomicole cresc, in principal datorita folosirii la capacitate maxima a tractoartelor si a intregului sistem de masini aflat in dotare. Parcelarea terenului Pentru usurarea executarii lucrarilor de intretinere a solului , ingrijirii pomilor si recoltarii fructelor, terenul se imparte in parcele. Forma unei parcele este de obicei dreptunghiulara, iar latimea reprezinta aproximativ jumatate din lungimea acestuia. Pe terenurile plane, randurile de pomi se vor orienta pe directia nord-sud, pentru ca pomii sa beneficieze de o cantitate mai mare de lumina in tot timpul zilei, iar pe terenurile in panta, orientarea randurilor se face de-a lungul curbelor de nivel, prevenind in acest fel eroziunea solului. Pe versantii lungi si uniformi, latimea parcelei se orienteaza pe directia curbelor de nivel, iar pe versantiiscurti, pe linia pantei. Pentru delimitarea parcelelor se folosesc drumuri principale (5-6 m latime),secundare (3-4 m) si poteci (2m ). In capetele randurilor se rezerva o zona de intoarcere a agregatelor, inierbata, cu o latime variabila (de 3-4 m in livezile clasice si 5-6m in livezile intensive si superintensive). Stabilirea distantelor de plantare si pichetatul terenului Distantele folosite pentru plantarea pomilor se stabilesc in functie de vigoarea soiului si a portaltoiului, de fertilitatea soiului, nivelul tehnologiei de cultura si latitudinea la care se afla localitatea. Daca distantele de plantare sunt prea mari, coroanele pomilor nu pot intercepta si folosi eficient intreaga cantitate de lumina directa de la soare. Daca distantele sunt prea mici, exista riscul ca pomii sa se umbreasca reciproc si sa se degarniseasca intr-un timp mai rapid si pe portiuni mari din coroana. Decele mai multe ori, ei cresc inalti in goana dupa lumina si fructifica slab. Pentru evitarea autoumbririi si folosirii integrale a luminii directe, este necesar sa se tina seama de raportul dintre distanta de plantare (inter randuri) si inaltimea pomilor. Acest raport se stabileste in functie de latitudinea locului. La latitudinea de 45o (Bucuresti), distanta de plantare intre randuri este egala cu inaltimea pomilr (limitata prin taieri). La latitudini mai mari de 45o(Baia Mare), distanta dintre randuri va fi mai mare, iar sub 45o(Constanta), mai mica, datorita variatiei gradului de inclinare a razelor solare. Daca aceste recomandari se respecta, atunci pomii vor intercepta si vor folosi mai eficient intreaga cantitate de lumina directa primita de la soare.
25 din 76

Distantele de plantare pentru fiecare specie se stabilesc in functie de zona de cultura, vigoarea soiului si a portaltoiului. Distante de plantare la mar in diferite zone de cultura Zona de cultura Zona premontana Zona dealurilor inalte Fertilitatea solului Mica Mijlocie Grupa de soiuri standard standard standard standard spur standard spur standard spur spur standard spur standard spur standard spur standard spur Portaltoiul franc M106 franc M106 M106 franc franc M106 M106 M9 M106 M9 , M26 M106 M9, M26 M4 M9 M4 M9 Distanta de plantare (m) 4,5 x 4 4x2 5x4 4 x 2,5 4 x 1,5 5,5 x 4,5 4 x 2,5 4x3 4x2 3x1 4x2 3,5 x 1 4 x 2,5 3,5 x 1 4 x 2,5 3,5 x1,5 4x2 3x1

Mica Zona dealurilor mici si mijlocii Mijlocie Mica Mare Mijlocie Zona inundabila a Deltei si a Dunarii Mare Mijlocie

Zona de ses

Distante de plantare la par si gutui in diferite zone de cultura


Zona de cultura Zona dealurilor mici si mijlocii Specia Par Soiul Viguros Mijlociu Gutui Zona de ses Par Viguros Mijlociu Viguros Mijlociu Gutui Zona inundabila a Dunarii Gutui Viguros Mijlociu Viguros Mijlociu Portaltoiul Franc Gutui Franc Gutui Gutui Gutui Franc Gutui Franc Gutui Gutui Gutui Gutui Gutui Distanta de plantare (m) 4x3 3 x 1,25 4 x 2,5 3,5 x 1,25 4 x 2,5 3,5 x 1,5 5x4 4x2 4x3 3,5 x 1,5 4 x 2,5 4x2 4x2 3,5 x 1,5

Distantele de plantare la speciile drupacee si nucifere


26 din 76

Zona de cultura Zona dealurilor mici si mijlocii

Specia prun cires visin nuc castan

Soiul mijlociu viguros viguros mijlociu mijlociu pitic viguros mijlociu viguros mijlociu mijlociu viguros mijlociu viguros mijlociu mijlociu pitic viguros mijlociu viguros mijlociu viguros mijlociu

Portaltoiul Franc,vegetativ Franc,vegetativ Franc,vegetativ Franc,vegetativ Franc,vegetativ vegetativ franc Nuc negru franc franc franc Franc,corcodus Franca,vegetativ mahaleb mahaleb Franca,mahaleb franc Zarzar,franc Zarzar,franc franca migdal migdal migdal

Zona de ses

migdal prun cires visin cais piersic migdal

Distanta de plantare(m) 4,5 x 3,5 5x4 6,5 x 5 5x4 4x2 3 x 1,5 10 x 8 8x6 8x6 6x5 5x4 6x5 5x4 7x6 6x5 4x3 3,5 x 1,5 5x4 4x3 5x4 4x4 5x5 4 x 3,5

Gruparea pomilor in plantatii In tara noastra, soiurile de pomi standard si spur se planteaza in randuri simple. Incercarile de plantare in benzi ( cu 2-4 randuri in banda) , cu soiurile spurgolden si Starkrimson, au aratat ca fructificare pomilor din randurile interioare ale benzilor este slaba , iar calitatea fructelor necorespunzatoare. In plus, datorita lipsei de lumina, dupa 1-2 ani de fructificare, ramurile de rod se usuca, favorizand extinderea zonelor degarnisite pe ax si pe ramurile de schelet si semischelet..Pomii din randurile marginale se dezvolta asimetric mai mult spre exterior si mai putin spre interior. In unele tari cu soluri recuperate din mare(Olanda), plantarea pomilor in benzi cu 4-5 randuri s-a dovedit eficienta datoritasolurilor sarace si umede care imprima pomilor o crestere redusa. In tara noastra, gruparea pomilor in benzi cu 3-5 randuri este posibila si se realizeaza numai la marul de tip columnar. Pichetatul terenului Pichetatul este o lucrare speciala prin care se stabileste pe teren (prin picheti) pozitia fiecarui pom. Orice greseala legata de pichetet poate fi urmata demodificarea suprafetei de nutritie a pomilor si a intervalelor de lucru. De asemenea lucrarea trebuie efectuata atent si corect, respectand intocmai sistemul de pichetat si tehnica de lucru. Sistemul de pichetat ales este dat de figura geometrica ce se realizeaza pe teren cu ajutorul a 3-4 picheti si care poate fi :un patrat, un dreptunghi sau un triunghi. In tara noastra, aceste sisteme se aleg si se folosesc in raport de intensivizarea culturii pomilor si conditiile de plantare(ses sau deal). Pichetatul in patrat, la care distantele dintre randuri sunt egale cu cale dintre pomi pe rand se foloseste pentru infiintarea plantatiilor clasice si pe terenurile plane, unde lucrarile de intretinerea solului se pot executa in ambele sensuri (de-a lungul si de-a latul parcelei).
27 din 76

Pichetatul in dreptunghi, cu distantele mai mari intre randuri si mai mici intre pomi pe rand, se utilizeaza mai mult pe terenurile plane si cu panta usoara (pana la 6%), pentru toate tipurile de livezi. Acest sistem asigura conditii optime de deplasare a agregatelor pentru lucrarea solului numai pe intervalele dintre randurile de pomi. Pichetatul in triunghi ofera pomilor conditii mai bune de interceptare a luminii directe si de distributie a radacinilor in spatiul de nutritie. Pe terenurile in panta, pomii constituie obstacole pentru apa care se scurge la vale si erodeaza solul. Lucrarile de intretinere a plantatiilor se fac numai pe intervalele dintre randurile de pomi . Pentru imbunatatirea regimului de lumina in plantatiile de pomi, randurile de pomi vor fi trasate (daca conditiile permit) pe directia nord-sud. Numai in situatii obligate vor fi acceptate si directiile sud-est, sud-vest si est-vest. Pe terenurile situate in panta, randurile de pomi se orienteaza in functie de expozitia versantului, marimea pantei, cantitatea de precipitatii cazute, tipul de sol, sistemul de plantare. Pe versantii cu expozitie sudica si panta terenului mai mare de 6%, randurile de pomi se traseaza paralel cu curbele de nivel, de la est la vest. Pe versantii estici si vestici, pe directia nord-sud, iar pe cei nordici (in zonele calde si secetoase), pe directia est-vest. Pe terenurile cu panta pana la 6%, randurila de pomi se teaseaza din deal in vale, pentru asigurarea unei scurgeri mai rapide a excesului de apa din plantatie, intervalele dintre randuri se inierbeaza , iar pe rand se aplica un strat de iarba sub forma de mulci. In felul acesta solul se spala mai greu, iar tractoarele pot intra si efectua, imediat dupa ploaie, tratamentele impotriva bolilor si daunatorilor. In conditii de amenajare a versantilor in terase, randurile de pomi se orienteaza dupa configuratia terenului. Pentru picheterea terenului pe suprafete mari sunt necesare aparate speciale. Pe suprafete mai mici se pot folosi instrumente mai simple, confectionate pe plan local. Astfel pentru ridicarea perpendicularelor se poate utiliza triunghiul dreptunghic, iar pentru trasarea curbelor de nivel si a randurilor de pomi pe pante, un triunghi echilateral prevazut cu un fir cu plumb si un cadru de lemn cu boloboc. Pentru pichetat sunt necesare de asemenea : un triunghi compas cu deschiderea reglabila, o panglica de otel pentru masurarea distantelor, cabluri de sarma pentru plantare ( simple sau duble) cu lungimea de 105 si 55m , pe care sunt marcate distantele dinte tanduri si dintre pomi pe rand, jaloane pentru tasarea aliniamentelor, tarisi de lemn lungi de 60-70cm, armati la un capat cu un inel de fier pentru anu crapa in timprl baterii si fixarii lor in sol, picheti, carlige de lemn pentru fixarea cablurilor pe sol, o scandura de repichetat si plantat(cu lungimea de 140-151cm si latimea de 12-15cm), prevazuta cu o crestatura centrala si doua laterale, si maiuri din lemn pentru baterea tarusilor si pichetilor. Pentru pichetarea mai rapida a unor terenuri cu pante mici si uniforme se poate folosi cu bune rezultate un cuoplu de sarme si un triunghi echilateral din sarma cu 3 inele metalice , prin care se introduc jaloanele pentru intinderea sarmelor si fixarea pozitiei in teren a pichetilor. Tehnica pichetatului Dupa stabilirea suprafetei de plantare se executa in ordine urmatoarele lucrari : incadrarea terenului, parcelarea si pichetatul propru-zis.Pentru simplificarea pichetatului, terenul se incadreaza in forme geometrice regulate si se subdivide in unitati mai mici de lucru. Pentru incadrarea terenului se traseaza mai intai o linie de baza, care trebuie sa fie paralela cu un drum principal. Pe aceasta linie se ridica doua perpendiculare si se inchide perimetrul cu a 4-a linie.Intotdeauna prima si a-4 alinie trebuie sa fie egale si paralele. Cand diferentele dintre cele dua linii sunt mari (depasesc +sau 20cm), exista riscul ca parcelele sa fie neuniforme ca latime, numarul de pomi sa fie variabil pe rand, iar spatiul de nutritie sa nu fie economic. Pentru folosirea rationala a terenului si respectarea distantelor de plantare se are in vedere, inca de la parcelarea terenului, ca lungimea si latimea parcelei sa fie un multiplu al distantei dintre randuri si pomi pe rand. Daca la impartirea parcelei nu se tine seama de acest criteriu, diferentele in plus care apar(peste multiplul distantelor) vor fi repartizate uniform, la toate intervalele dintre randuri si pomi pe rand. Stabilirea polenizatorilor In multe zone din tara exista plantatii de pomi de varste diferite care nu au rodit niciodata,
28 din 76

desi au beneficiat de cele mai bune conditii climatice si agrotehnice. Faptul ca multi din acesti pomi au inflorit, dar nu au legat fructe, dovedeste ca florile lor s-au polenizat cu polen propriu. Florile de mar, cires,visin si prun, in marea lor majoritete, sunt autosterile si de aceea pentru legarea fructelor ele au nevoie sa se polenizeze cu polen strain (de la alte soiuri sau specii). Unele soiuri de mar (Renet de Canada si Frumos de Boskop) au polenulrau si nu sunt bune polenizatoare, iar altele (Kalterer Bohmer si London Pepping), in anumite conditii climatice, se comporta bine ca soiuri autofertile. Soiurile Parmen auriu si Renet Bauman formeaza in unele zone polen cu vitalitate scazuta si nu sunt bune polenizatoare. Majoritatea soiurilor de par sunt autosterile, dar se cunosc si soiuri ca : Ducesa de Angouleme, Decana Comisiei, Favorita lui Clapp, Josefina de Malines, Passe Crassane, Untoasa Bosc, Williams, care in conditii favorabole-devin autofertile. Exista de asemenea,soiuri cu polen rau, ca : Cure, olivier de Serres, Untoasa Diel si Untoasa Amanlis , care nu pot fi folosite ca polenizatori. Intrersterilitatea la par se manifesta destul de rar. La par, fenomenul de partenocarpie (legatul fructelor fara polenizare) este mai frecvent decat la mar si se intalneste indeosebi la soiurile : Cure Decana de iarna, Decana Comisiei, Untoasa Bosc ,Untoasa Diel, Wiliams si Untoasa Hardy. Soiurile de prun se comporta diferit in procesul polenizarii si fecundarii. Unele, ca Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Superb, Kirke, Nectarina rosie si Rosioara varatica, se prezinta ca soiuri autosterile ; altele ca Vinete de Italia,Grase romanesti si Agen- ca soiuri partial autofertile, iar Stanley si Anna Spath ca soiuri autofertile. Intersterilitatea la prun este aproape inexistenta. Pentru asigurarea unei bune polenizari trebuie evitate (ca polenizatori) soiurole Tuleu gras (soi lipsit de polen), Renclod verde si Abatele Arton. In primaverile secetoase, soiurile Vanat de Italia si Vanat romanesc leaga putine fructe, care cad adeseori prematur. Soiurile de cires Ramon Oliva, Gemersdorf, Hedelfinger, Timpurii de mai, Armonia si Bigarreau Moreau sunt cunoscute ca autosterile, in timp ce Stella, Lambert compact- ca soiuri autofertile. La cires au fost semnalate si cazuri de intersterilitate intre soiurile Hedelfinger cu Pietroase mari negre, Pietroase Napoleon cu Pietroase mari negre, Pitroase Dinissen cu Pietrose galbene Drogan. La visin exista atat soiuri autosterile cat si soiuri autofertile. Soiurile autosterile- Crisana, Mocanesti si Mari Timpurii, careau fost extinse la noi in perioada 1950-1975- au dat recolte foarte slabe si de aceea, ele au fost inlocuite treptat cu soiuri autofertile ca : Nana, Morellaneagra, Engleza timpurie, Vrancean, Ilva, Oblacinska, Intersterilitatea la visin este partiala si apare mai frecvent intre soiurile Turcestisi Hortensia, Mocanesti si Turcesti, Crisana si Mocanesti. Soiurile de cais, piersic, nectarin si capsun sunt mai adaptate la autopolenizare, desi rezultate bune se obtin atunci cand donatorul de polen este alt soi. Pentru aceasta soiurile bune polenizatoare trebuie sa infloreasca in acelasi timp cu soiul pe care il polenizeaza, sa produca polen viabil si in cantitate mare . Alegerea polenizatorilor Pentru mar Soiuri cultivate Ark 2 Close Stark Earlist Ciprian Florina Frumos de Voinesti Generos Golden Delicios Granny Smith Idared Ionathan

Soiuri polenizatoare Vista Bella, Jersey Mac Stark Earlist, James Grieve Melba, Golden Delicios Generos, Pionier, Frumos de Voinesti Pionier, Voinea, Prima, Idared Generos, Pionier, Ionathan Pionier, Romus 3, Ionathan Pionier, Florina, Ionathan , Starkrimson Idared, Golden Delicios, Ionathan James Grive, Ionathan, Golden Delicios Pionier, Idared, Starkrimson, Golden Delicios Romus 2, Florina, Prima Florina, Auriu de Bistrita,Pionier Golden Delicios, Ionathan
29 din 76

Pionier Prima Starkrimson Wagener Pentru par Soiuri cultivate Aniversarea Doina Napoca Republica Abatele Fetel Beurre Bosc Beurre Giffard Beurre Hardy Beurre preccoce Morettini Conference Cure Passe Crassane Williams Trivale Untoasa de Geoagiu Pentru prun Soiuri cultivate Agen Anna Spath Grand Prix Grase Romanesti Stanley Tuleu gras Tuleu timpuriu Vinete de Italia Diana Centenar Silvia Pescarus Pitestean Record Dambovita Ialomita Pentru cires Soiuri cultivate Fruheste der Mark Prezident Rivviere Bigareau Moreau Ramon Oliva Negre de Bistrita Van Pietroase de Cotnari Gemersdorf Bigareau Donissen Bigareau noir Uriase de Bistrita

Ionathan

Soiuri polenizatoare Williams, Untoasa Geoagiu Williams ,Untoasa Geoagiu Republica, Williams Williams , Passe Crassane Williams, Beurre Giffard Williams, Conference Williams , Beurre Bosc Williams, Abatele Fetel Beurre Hardy, Passe Crassante Williams, Beurre Hardy Williams, Beurre Bosc Williams, Conference Beurre Bosc, Passe Crassane Napoca ,Williams Napoca ,Republica. Soiuri polenizatoare Anna Spath, Stanley, Peche Vinete de Italia, Agen, Peche ,Stanley Anna Spath, Vinete de Italia, Peche Agen 707, Vinete de Italia Agen, Anna Spath, Vinete de Italia Peche, Stanley, Anna Spath Anna Spath, Agen, Vinete romanesti Stanley, Agen, Silvia Agen, Stanley, Silvia Agen, Silvia, Anna SpathAgen, Agen ,Stanley, Anna Spath Agen, Silvia, Anna Spath Agen,Stanley, Silvia Silvia, Agen, Stanley Silvia, Agen, Stanley Valor, Agen, Anna Spath Soiuri polenizatoare Ramon Oliva, Bigarreau Donnisen Ulster, Bigareau Moreau Stella , Van Gemersdorf, Hedelfinger Ramon Oliva , Gemersdorf Stella, Rainer Ramon Oliva, Fruheste del Mark Ramon Oliva, Hedelfinger Pietroase de Cotnari ,Gemersdorf Gemersdorf, Negre de Bistrita Ramon Oliva , Negre de Bistrita
30 din 76

Jubileu 30 Bing Sam Armonia Compact Lambert Pietroase Burlat

Pietroase de Cotnari Van, Stella,Hedelfinger Gemersdorf, Hedelfinger Jubileu 30, rubin, Van Sam Van, Hedelfinger

Pentru visin Soiuri cultivate Soiuri polenizatoare Dropia Crisana 2, Nana Nana Crisana 2, Meteor Meteor Crisana 2, Oblacinska Crisana 2 Oblacinska Schatenmorelle Crisana 2,Dropia Grossa Gamba Crisana 2, Nana Ilva Nana, Schatenmorelle In grupa speciilor autofertile se intalnesc uneori si soiuri autosterile. Astfel, la cais sunt cunoscute soiurile Erevani, Sateni, Riland si Perfection, iar la piersic- J.H.Halle si Firegold. Autosterilitatea este foarte pronuntata la unele soiuri de cires (Gemersdorf), visin (Crisana), Migdal (Non pareille), incat pomii plantati singuri, fara polanizatori nu dau recolte niciodata. Aceasta comportare a soiurilor de pomi in timpul infloritului si legarii farata ca in unele plantatii nu este nevoie de plenizatori, in schimb in altele se recomanda folosirea a cel putin 1-2 polenizatori care produc polen viabil si in cantitate mare. Asadar in plantatii se vor folosi diferite scheme de plantare care exprima raportul dintre soiurile de baza si cele polenizatoare.Rapoarte dintre soiul de baza si soiurile polenizatoare : 1 :1( duoa soiuri valoroase care infloresc simultan si se polenizeaza reciproc), 4 :1, 3 :1. Alegerea materialului saditor pentru plantare Pentru plantatiile moderne, alegerea pomilor pentru plantare se face diferentiat, in functie de specie, soi, densitatea de plantare si anul obtinerii primei recolte economice. In livezile intensive de piersic, cu densitati de 400-500 pomi la hectar, se planteaza pomii obtinuti in campul II al pepinierei (in varsta de 1 an), cu ramuri anticipate viguroase, din care se aleg primele ramuri de la baza (sarpantele) ale coroanei.Uneori se accepta si pomii fara ramuri anticipate, cu conditia ca ei sa fie vigurosi si sanatosi. Cand piersicul se planteaza in densitati mai mari (1250-3333pomi/ha) si se conduce sub forma de cordon vertical, sunt mai utili, pentru formarea coroanei, pomii de vigoare mica decat cei cu ramificatii puternice. Pentru plantatiile superintensive de mar si par se folosesc pomi sub forma de varga sau cu anticipati vigurosi, din care se aleg primele ramuri ale coroanei. La visin si cires, prima recolta se poate obtine in anii 2-3 de livada, daca vigoarea pomilor la plantare este mica, iar mugurii axilari de pe tulpina sunt sanatosi si in numar cat mai mare. La cais si prun se recomanda ca pomii sa fie vigurosi si cu numeroase ramuri anticipate, formate in zona coroanei. Prazanta ramurilor anticipate si a ramurilor de rod la pomii scosi din pepiniera arata ca toate aceste soiuri sunt precoce sau ca au fost altoite pe portaltoi de vigoare mica. Ramurile anticipate, spre deosebire de cele normale, au unghiurile de insertie mai marisi, de aceea, ele nu necesita sa fie inclinate in timpul formarii coroanei. Pomii destinati plantarii trebuie sa fie autentici, sa prezinte un sistem radicular bine dezvoltat, tulpina sa fie dreapta si scoarta neteda, fara leziuni si urme de degeraturi la exterior si pe suprafata sectiunii transversale. Verigile altoi (pomii de 1 an) trebuie sa aiba o lungime de 110 cm la mar,par si gutui, 120 cm la cires, prun, cais si migdal si 100 cm la visin. Pomii in varsta de 2 ani trebuie sa prezinte minimum 5 ramuri in coroana,cu lungimea de 60-80 cm si grosimea trunchiului, sub prima ramura a coroanei, de cel putin 15 mm. La pomii care provin din percela de fortificare, este necesar ca radacinile principale sa fie
31 din 76

viguroase, intacte si cu o lungime mai mare de 40-50 cm. Numai in aceste conditii la nivelul pomului se poate asigura un echilibru intre partea aeriana si cea subterana a acestuia si un procent mare de prindere la plantare. In unele cazuri, insa se constata ca pomii care se planteaza sunt partial deshidratati, degerati sau uscati, rosi de sobolani sau iepuri. Aceste forme de degradare a materialului saditor, se datoresc in primul rand neglijentelor unor lucratori care scot, transporta si stratifica acesti pomi. Adeseori pomii se scot din pepiniera partial desfrunziti, sunt transportati in masini deschise, neprotejati, stratificarea se face in nisip, in sol uscat sau excesiv de umed, si se acopera cu un strat subtire de pamant care nu-i protejeaza suficient impotriva uscaciunii si gerului. De asemenea o alta geseala o reprezinta, amplasarea locului de statificare langa o magazie de cereale, unde unii pomi sunt distrusi de sobolani, iar lipsa imprejmuirii locului poate sa duca la distrugerea totala datorita iepurilor si caprioarelor. In timpul transportului, o mare parte din mugurii axilari ai ciresului si visinului sunt distrusi fiind compromisa ideea de a forma pomi cu trunchi pitic. Din practica se stie ca la aceste specii rezerva mugurilor suplimentari este mai mica decat la mar , par si cais, iar lastarii noi care se formeaza sunt adeseori mai putini la numar si in pozitii mai putin favorabile constructiei coroanei. Pentru asigurarea unui material saditor de cea mai buna calitate cumparatorul trebuie sa analizeze foarte atent aspectul scoartei pomilor (neteda sau incretita) scosi de la stratificare, prezente sau absenta pe radacini, tulpini si colet a unor zone degradate sau roase de sobolani si iepuri. Prin mocirlire, aceste forme de depreciere a materialului saditor pot fi mascate print-un strat subtire de pamant, iar pomii sa fie livrati ca fiind de cea mai buna calitate. Cand se constata ca radacinile pomilor sunt uscate in proportie de 60-70%, ca tulpina este subtire, partial deshidratata si lipsita de muguri axilari, viabili, pomii se distrug.Daca se planteaza, exista riscul ca pomii sa porneasca mai greu in vegetatie si pe parcurs, sa se usuce. Lipsa mugurilor axilari poate, de asemenea, intarzia cresterea si rodirea pomilor cu cel putin 1-2 ani. Pentru reusita plantatiilor superintensive trebuie solicitati pomi de vigoare mica (sub forma de vergi), altoiti pe portaltoi slabi, iar pentru plantatiile obisnuite (clasice)- pomi vigurosi, altoiti pe portaltoi franc, obtinuti din samanta.

Plantarea pomilor
Pomii se planteaza pe terenuri plane si pe versanti cu soluri fertile sau ameliorate, umede sau uscate, precum si pe cele recuperate din bazinele carbonifere si carierele de piatra. In unele cazuri, situatia impune ca unele plantatii defrisate sa fie replantate imediat, fara a respecta o perioada de odihna a solului de cel putin 3-4 ani. De aceea plantarea este o lucrare tehnica complexa, in care respectarea unor indicatori biologici si a unor norme de lucru este obligatorie. Epoca de plantare .Plantarea pomilor se face toamna, in perioada 15 octombrie- 20 noiembrie, in tot timpul iernii, cand temperatura din sol si aer este pozitiva, sau uneori primavara devreme, cand terenul s-a zvantat. La plantarile de toamna, ranile deschise, facute la fasonarea radacinilor, se cicatrizeaza mai usor si mai repede, iar pe terenurile mai umede se formeaza primele radacini, care vin in contact direct cu solul. Cand plantarile se fac mai devreme, in sol se acumuleaza cantitati importante de apa care fac ca pomii sa se prinda mai usor si sa porneasca in vegetatie cu 2-3 saptamani mai devreme decat pomii plantatii primavara tarziu. La acesti pomi, perioada de crestere a lastarilor este mai mare si mai intensa. Plantatiile care se infiinteaza primavara sunt uneori afectate de o perioada lunga de seceta, sustinuta si amplificata de vanturile puternice din primavara. Cand toamnele sunt lungi si calduroase si pomii continua sa vegeteze in pepiniera, plantarea pomilor se face concomitent cu scosul pomilor, daca temperatura o permite. In anii cu zapezi timpurii, cand pomii nu se pot scoate din pepiniera sau cand protectia in livada impotriva rozatoarelor nu poate fi asigurata, plantarea se face primavara, cand aceste pericole au trecut. Sapatul gropilor . Pe terenurile nedesfundate, gropile se sapa manual si au dimensiunile de 1,25/1,25/1 m(pe trenurile grele) si 1/1/0,8 m( pe terenurilemijlocii si usoare). Cand terenurile sunt desfundate, dimensiunile gropilor sapate mecanizat sunt de 0,6/0,6/0,4 m. Daca pe solurile fertile si ameliorate gropile au forma patrata, pe nisipuri forma este rotunda , pentru ca marginile lor sa nu se surpe.
32 din 76

Repichetatul . In plantatiile classice si de aliniament, dupa sapatul gropilor, inainte de plantare se face repichetatul terenului, folosind scandura de repichetat. La repichetat se aseaza scandura in asa fel incat pichetii marginali(din exteriorul gropii) sa intre in crestaturile laterale. Dupa fixarea scandurii in aceasta pozitie, crestatura centrala va indica exact punctul de plantare a pomului. Tehnica de plantare .Inainte de plantare , o echipa compusa din 2 muncitori scoate pomii de la stratificare si verifica foarte atent starea de sanatate a radacinilor, a scoartei tulpinii si a mugurilor. Pentru plantare se vor folosi numai pomi care au radacinile sanatoase, turgescente si au culoarea specifica portaltoiului. Dupa ierni uscate si secetoase, pimii stratificati pot prezenta usoare simptome de deshidratare si de aceea, cu 24 de ore inainte de plantare, vor fi introdusi in bazine cu apa pentru rehidratare. La pomii acceptati pentru plantare se executa fasonatul si mocirlitul radacinilor.Prin fasonat se intelege indepartarea (prin taieri) radacinilor rupte si traumatizate in timpul scosului si transportului , a celor uscate, necrozate si partial mucegaite si scurtarea celor sanatoase, in functie de grosimea lor si dimensiunile gropii. Materialul saditor fasonat se introduce cu radacinile intr-o mocirla (compusa din : balega proaspata de bovine, pamant si apa) in asa fel incat fiecare ramificatie sa fie acoperita cu o pelicula fina din aceasta compozitie. Adancimea de plantare .Pe terenurile plane, pomii altoiti pe portaltoi franc se planteaza cu coletul mai sus cu 3-4 cm, iar cei altoiti pe portaltoi vegetativi, cu 4-5 cm sub nivelul solului. Pe terenurile in panta, supuse eroziunii, adancimea de plantare a pomilor este mai mare in treimea superioara, normala in treimea mijlocie si mai mica la baza pantei. Pe terenurile cu exces temporar de umiditate, pomii se planteaza pe biloane sau brazde inaltate, late de 1,5-2 m. Pe terenurile terasate, excesul de umiditate se evacueaza cu ajutorul unui dren fixat la fiecare pom. Plantarea propru-zisa a pomilor incepe cu umplerea partiala a gropilor cu pamant din sapatura si cunfectionarea unui musuroi dintr-un amestec omogen de mranita si pamant, inalt de 15-20cm. In continuare un muncitor din echipa de plantare fixeaza scandura de repichetare intre pichetii marginali,aseaza pomul cu curbura pe rand si coletul la adancimea de plantare ( in crestatura scandurii) si rasfira radacinile pe musuroi, iar cel de-l doilea umple groapa cu pamant reavan. Cand radacinile au fost acoperite cu un strat de pamant de 10-15 cm grosime, muncitorul care tine pomul incepe sa taseza pamantul de la marginea gropii catre centru, calcand de-a lungul radacinilor principale, pentru a asigura a maibuna contactare cu solul si a preveni o eventuala frangere a radacinilor fragile (la portaltoii vegetativi M9si M4). Dupa tasarea pamantului, la fiecare groapa se toarna 1-3 galeti de apa (dupa cerinte) cand apa s-a infiltrat si solul s-a zvantat, din pamantul ramas se confectioneaza un musuroi inalt de 30-40 cm, care acopera groapa in intregime (la plantarile de toamna).La plantarile de primavara se face o copcain jurul pomului, se uda puternic si apoi, dupa zvantarea solului, se mulceste cu paie, frunze si rumegus. Alegera formelor de coroana In perioada de tinerete, pomii formeaza coroane piramidale, conice sau globuloase, in functie de particularitatile de crestere ale fiecarei specii si soi. Coroanele pomilor crescuti liber (fara taiere) au un schelet simplu si bine dezvoltat si un semischelet amplu si complex, garnisit cu numeroase ramuri de rod. In aceste conditii, pomii incep sa fructifice mai devreme, temperand astfel ritmul si extensia cresterilor. Pe baza acestor constatari practice, pomicultorii au conceput si construit coroane semi-libere, de talie mare, mijlocie si mica in functie de vigoarea pomilor.Pentru soiurile viguroase, altoite pe portaltoi franc, au fost realizate coroane cu volum mare : piramidale si sub forma de vas.Pentru soiurile de vigoare mica si mijlocie, altoite pe portaltoi vegetativi, au fost realizate coroane aplatizate, dirijate pe spalioer, si coroane conice, fara suport de sustinere. FORMAREA COROANELOR Coroanele pomilor se diferentiaza intre ele prin volum si contur, prin numarul, vigoarea si orientarea spatiala a elementelor permannente (ramurile de schelet) si nepermanente (semischelet), cat si prin modul de taiere in formare si intretinere.
33 din 76

In pomicultura moderna, structura coroanelor se recomanda sa fie preponderent tanara, alcatuita in principal din ramuri de semischelet purtatoare a unui numar mare de ramuri de rod. La formare se are in vedere : eliminarea zonelor neproductive din jurul axului, baza sarpantelor si din punctele de interferenta a ramurilor pomilor vecini ( in cazul palmetelor), sporirea elementelor productive in cadrul aceluiasi volum de coroana si simplificarea tehnologiei de formare pe baza cunoasterii si folosirii economice a particularitatilor biologice ale soiului ( precocitatea, tipul de ramificare si fructificare). La pomii dirijati pe spalier, taierile de formare sunt necesare si se executa inca din anul plantarii, in timp ce la pomii fara suport, primele taieri se fac dupa 2-3 recolte, cand ramurile de schelet si semischelet s-au arcuit (sub greutatea fructelor) si in punctele de curbura au aparut lastarii indicatori pentru aplicarea taierilor de incadrare a pomului intr-o forma conica Principii si norme generale de taiere : - fiecare coroana trebuie sa aiba o structura permanenta proprie, alcatuita din ramuri principale, variabile ca numar, pozitie si orientare in spatiu ; - in timpul formarii ,folosirea unor scheme si tehnici de taiere este obligatorie si in functie de vigoarea si particularitatile de crestere si rodire a soiului ; - prin taierile de formare trebuie temperata sau stimulata cresterea axului si a sarpantelor din coroana si grabita extensia si ramificarea productiva a semischeletului (aparitia ramurilor de rod) ; - pentru folosirea eficienta a energiei de crestere a pomilor in constructia coroanei trebuie generalizate lucrarile in verde ; - pentru formarea mai devreme a structurii permanente a coroanei trebuie provocate prin taieri , ramificari anticipate. In general, coroanele trebuie sa indeplineasca cateva cerinte: -sa fie cat mai simplu de realizat si cu un consum cat mai mic de munca; -sa fie cat mai apropiate de nivelul solului pentru ca lucrarile manuale de mare volum (taierile si recoltarea ) sa se faca pe cat posibil de jos, fara scari ; -sa fie cat mai rare si de dimensiuni optime pentru patrunderea cat mai directa a razelor solare in tot cuprinsul coroanei ( in interiorul coroanlor de mari dimensiuni patrund mai putin de 30% din razele solare. Tehnica formarii coroanelor La infiintarea unei exploatatii pomicole comerciale sau familiale, alegerea coroanei constituie un element cheie pentru valorificare potentialului de rodire al speciilor si soiurilor. In plantatiile familiale, coroanele piramidale si formele de vas se realizeaza mai usor si cu interventii mai putine. De asemenea pomii plantati pe solurile fertile si dirijati in coroane conice si cilindrice garanteaza obtinerea unor productii anuale si economice. Gruparea coroanelor se face in : - coroane dirijate fara spalier pentru gradinile familiale si plantatiile comerciale; -coroane dirijate pe spalier, destinate plantatiilor comerciale si plantatiilor de agrement. Dintre coroanele conduse prin taieri si fara sustinere, mentionam : piramida etajata rarita, piramida neetajata (Leader), piramida mixta, vasul intarziat, vasul Sarger, palmeta liber aplatizata, coroana fus tufa fusul subtire, tufa vas, cordonul vertical, cordonul tufa, Bouche Thomas, Lepage, Heckinger si cordoane conice realizate prin taieri de incadrare. Cordoanele mai importante , sustinute pe spalier, pentru livezile comerciale sunt :Palmeta etajata cu brate oblice, palmeta neetajata, palmeta evantai, tripla incrucisare, drapel Marchand, haag, Lincoln, TaturaTrellis, Tesa si Solen. Coroane dirijate fara spalier Piramida etajat rrit . Pomii condusi in aceasta forma au un trunchi inalt de 70-80 cm si un ax central puternic, pe care sunt inserate 3-4 etaje, distantate intre ele la 80-100 cm. In fiecare etaj se afla 3-4 sarpante (ramuri de ordinul I )viguroase, dispuse simetric in jurul axului, la o distanta de 8-12 cm una de alta. Sarpantele (bratele ) sunt inclinate la 50-60 grade (fata de ax) si au 3-4 subsarpante, dispuse alternativ la 50-60cm una de alta.
34 din 76

Tehnica formarii piramidei etajate consta in : - Anul I scurtarea vergii altoi la plantare la inaltimea de 110 cm si alegerea a 4 lastari vigurosi pentru formarea axului si a primului etaj. -Anul II scurtarea axului pentru formarea etajului II la inaltimea de 80 -120cm fata de ultima ramura din coroana (cea de sus) si a prelungirii sarpantelor pentru obtinerea primei subsarpante. -Anul III scurtarea axului pentru proiectarea etajului III, alegerea lastarilor pentru formarea etajului II si scurtarea prelungirii sarpantelor etajului I pentru obtinerea celei de-a doua subsarpante. - Anul IV- Taierea axului , alegera sarpantelor etajului III si scurtarea prelungirilor sarpantelor etajelor I si II in vedera realizarii de noi sarpante. Dupa consolidarea pozitiei sarpantelor din ultimul etaj (III si IV), axul central al pomului se suprima. Piramida neetajata (Leader). Are un trunchi scurt de 60 cm inaltime si un ax pe care se prind 5-6 sarpante solitare, uniforme ca vigoare, dispuse in spirala si la o distanta de 30-40 cm una de alta. Pe primele sarpante de la baza, care sunt si cele mai viguroase, se formeaza s3-4 subsarpante ; pe urmatoarele, numarul subsarpantelor descreste progresiv, ajungandu-se ca pe ultima sarpanta de la varf sa nu se mai formeze subsarpante. Se asigura astfel un echilibru intre sarpantele pomului pe verticala si o baza mai larga a coroanei, care realizeaza o cantitete mai mare de fructe. Totodata se usureaza recoltarea fructelor si patrunderea luminii pana la ramurile inferioare. Formarea piramidei neetajate se face dupa urmatoarea tehnica :in anul I, primavara, pomii plantati ca vargi se scurteaza la inaltimea de 100 cm, iar in luna mai, cand lastarii au lungimea de 10-15cm, se aleg trei, dintre care : unul la inaltimea de 60 cm de la sol. Al doilea la 90 cm si intr-o pozitie diferita fata de primul (sub un unghi de deschidere de 1200), iar cel de-al treilea la 93-98 cm ( aproape de varf), asezat simetric fata de cei doi lastari-sarpante . Cu aceasta ocazie, lastarii de pe trunchi se suprima. In anul II, lucrarile de formare incep cu curtarea sarpantelor 1 si 2 la distanta de 60-70 cm, pentru ramificare si echilibrare (daca s-au dezvoltat normal si depasesc 90-100cm lungime).Pentru realizarea unei sarpantei noi, ramura a treia de la varf, crescuta ca ax, se taie mai sus cu 35-40cm de la insertia sarpantei 2. Din lastarii crescuti sub punctul de scurtare se aleg doi lastari, unul pentru sarpanta 3, iar celalalt pentru prelungirea axului. In urmatorii ani (III,IV ,V) se continua cu formarea de noi sarpante si subsarpante, pana se completeaza numarul lor. Cand pomii livrati din pepiniera au ramuri anticipate in pozitii dorite, acestea pot fi folosite in constructia coroanei, fapt ce permite reducerea timpului de formare cu 1-2 ani. La soiurile de prun care cresc viguros , primele 3 sarpante pot fi proiectate din primul an prin scurtarea vergilor la inaltimea de 1,3 1,4 m. Piramida mixta. Este o coroana folosita pentru pomi de vigoare mijlocie si mare , care formeaza un schelet viguros. Pomii astfel dirijati, prezinta un trunchi inalt de 0,8 m si un ax central pe care se formeaza un etaj de ramuri (ca la piramida etajata)si alte 3-4 sarpante solitare (ca la piramida neetajata).In functie de vigoarea si de pozitia sa pe ax, fiecare sarpanta are 1-3 subsarpante. Numarul subsarpantelor descreste de la baza pomului ctre varf. Pentru formarea acestei coroane, in anul I, primavara, vergile altoi se scurteaza la inaltimea de 100 cm, iar la inceputil verii se aleg 3-4 lastari pentu formarea unicului etaj.In anul II ,in luna martie, se fac aceleasi lucrari ca la piramida etajata, iar axul se scurteaza la inaltimea de 90 cm (de la ultima sarpanta a etajului) pentru formarea primei sarpante solitare .In luna mai, cand lastarii au 10-15 cm lungime, se aleg 2, dintre care unul pentru formarea primei sarpante solitare si unul pentru prelungirea axului. Pentru stimularea cresterii lor, lastarii apropiati se suprima, iar toti ceilalti se ciupesc pentru a evolua mai rapid in ramuri de rod.In anii urmatori se continua cu formarea sarpantelor solitare prin scurtarea axului pomului la distanta de 35-40 cm (de la ultima sarpanta) si alegerea lastarilor sarpante, in asa fel incat sa se realizeze o simetrie a dispinerii acestora in coroana si sa se evite oricesuprapunere care ar crea conditii de umbrire. Ulerior axul pomului se indeparteaza. Vasul intarziat. Este o coroana deschisa (fara ax), formata cu 3 sarpante dispuse simetric in jurul unui ax scurt, la distanta de 15-20cm la piersic si 30-40cm la prun, cais, mar si par. Pentru formarea acestei coroane, primavara, in primul an de la plantare, vergile altoi se taie la inaltimea de 100 cm. In luna mai se aleg trei lastari uniformi ca vigoare, pentru formarea primelor doua sarpante si pentru prelungirea axului.
35 din 76

TAIERILE LA POMII SI ARBUSII FRUCTIFERI Importanta tauerilor in comparatie ce celelalte lucrari tehnologice Experienta si practica celor careobtin an de an productii mari de fructe, a demonstrat cain tehnologia aplicata pomilor nu este nici o lucrare mai importanta decat alta ; fiecare masura agrotehnica are rostul si efectele sale si este la fel de importanta in asigurarea unui echilibru favorabil intre crestere si rodire, echilibru care garanteaza rodirea an de an a pomilor. Ceea ce deosebeste in schimb taierile de celelalte lucrari este faptul ca efectele negativeinregistrate in cazul unor interventii nerationale se manifesta ani in sir, iar uneori nu pot fi inlaturate toata viata pomilor.Din aceasta cauza executarea corecta a taierilor impune cunoasterea catorva aspecte de biologie a pomilor, in functie de specie,soi, varsta. Caracteristicile taierilor din livezile intensive. De obicei prin taieri intelegem operatiunile de adevarata chirurgie prin care eliminam o parte dinramurile din coroana(rarire) sau partial (scurtare). In cazul livezilor intensive notiunea de,, taiere este mai cuprinzatoare, in sensul ca inglobeaza si alte operatiuni care se folosesc la acest sistem de cultura si anume :dirijarile de ramuri (arcuiri, inclinari, dresari), plivirea (rarirea lastarilor)ciupirea, inciziile.Aceste operatiuni sunt specifice obtinerii diferitelor forme de coroana folosite in cultura moderna. Spre deosebire de cultura clasica, in care taierile la pomii tineri urmaresc formarea unui schelet puternic, bine dezvoltat pentru a ocupa spatiile mari dintre pomi, in livezile intensive si superintensive, in primii ani dupa plantare nu se efectueaza de regula taieri, mai ales scurtari de ramuri, cu scopul de a favoriza intrarea cat mai rapida pe rod a pomilor. Ce se intelege prin echilibru intre crestere si rodire. In coroana pomilor, in decursul vietii, se petrec in paralel doua procese: cresterea vegetativa(care se manifesta in special prin formarea an de an a lastarilor pe ramurile mai varstnice ) si rodirea-prin care se intelege formarea organelor care asigura productia de fructe. FORMELE DE ORGANIZARE; STRUCTURA DE PROPRIETATE; EXPLOATATIA POMICOLA; Dragostea pentru cultura pomilor este un sentimremt inascut in sufletul romanilor. Nu exista gospodarie sateasca care sa nu aiba in jur catva pomi fructiferi. Chiar atunci cand taranul ,,dezradacinat a devenit orasean, nu i s-a stins iubirea de pomi si a plantat sub fereastra blocului macar un cires, un visin sau un prun. Triada ancestrala spune ca esti implinit in viata daca : ai dat nastere si ai crescut un copil , daca ai zidit o casa ,daca ai sadit un pom ! Structura de proprietate Dimensiunile exploatatiilor agricole Dupa aplicarea Legii 18/1991 a Fondului funciar a rezultat urmatoarea structura de proprietate : mii ha -S.C. cu capital majoritar de stat -. .70 - Domeniul public (cercetare + invatamant)30 - Sectorul particular189 din care : - provenit din fostele CAP-uri si asociatii.111 - in gradina de langa casa52 Dimensiunile exploatatiilor pomicole au suferit un grad insemnat de faramitare cu toate consecintele negative pe care le-a generat aceasta situatie, datorita si pregatirii slabe tehnico-materiala a noilor proprietari.

36 din 76

Particularitati ale exploatatiilor pomicole in principalele tari europene O radiografie in economia pomicola de mare performanta a unor tari ca Franta, Italia, Belgia, Olanda, Grecia, reliefeaza urmatoarele caracteristici : -patrimoniul pomicol este constituit din ferme particulare, denumite frecvent si exploatatii ; -nu exista pomicultura in proprietate de stat, exceptie fac plantatiile domeniului public, pentru nevoi de cercetare si invatamant -din,ensiunile fermelor au un caracter istoric, in sensul ca au evoluat in timp, prin concentrare, pornind acum 35-40ani de la cateva hectare ; -si in prezent exista ferme de diferite dimensiuni, mai rar sub 10 ha, dar cu tendinta spre dimensiuni optime, viabile fiind considerate suprafetele de 10-15 ha ; -fermierul, proprietarul exploatatiei, este de regula pomicultor profesionist, absolvent al invatamantului mediu sau superior ; -fermierul dispune de tractoarele, masinile si echipamentele necesare, pe care el si membrii familiei sale le folosesc pentru aplicarea lucrarilor tehnologice in perioadele de maxima eficienta, de o calitate specifica propriului interes ; - in functie de nevoi , se folosesc angajati sezonieri sau zilieri pentru taieri si recoltare.

Stabilirea unor criterii pentru dimensionarea optima a exploatatiilor pomicole


Orice decizie adoptata in cadrul unei economii de piata libera, concurentiala, in oricare domeniu, comporta o analiza pertinenta a unei multitudini de factori cu incidenta directa sau conexa in procesul sau afacerea care se are in vedere. Cu atat mai mult, in domeniul pomiculturii, datorita specificului biologic al pomilor, acela de a avea o larga perioada de rodire, uneori deciziile strategice, luate pe termen lung, au un inalt grad de dificultate si complexitate. In primul rand , trebuie anticipate situatiile social-economice in urmatorii 8-10-15 ani, cand productiile de fructe obtinute vor face obiectul unor tranzactii bazate pe legea cererii si ofertei. Pentru a analiza rezultatele din diferite exploatatii se urmaresc anumite criterii : a). Criterii de analiza Productia de fructe realizata In urma datelor din productie se desprinde concluzia ca randamentele realizate la productia de fructe sunt in directa relatie cu forma de proprietate si dimensiunile exploatatiei pomicole. Astfel, in plantatiile proprietate privata, productia medie la hectar este intre20 tone si 36,6t/ha, in unii ani realizand chiar 42 t/ha. Urmeaza exploatatia arendata, cu o medie pe 3 ani de 19,9t/ha ; fermele din domeniul public, cu 16,9t/ha. Se constata ca, cu cat suprafata este mai mare, cu atat si randamentele sunt mai scazute. Fara indoiala ca acast fenomen nu pledeaza pentru o structura faramitata, de mica proprietate, a exploatatiilor pomicole, dar este util sa fie consemnat ca atare putand sa fie luat in consideratie la determinarea dimensiunilor optime ale fermelor private.

Relatia dintre productia de fructe estimata si cea recoltata


Una din cauzele randamentelor diferite care se inregisteaza in exploatatiile pomicoleo constituie pierderile de recolta, din motive cunoscute si mai putin cunoscute. An de an , cu toate ca in perioada de formare a fructelor pe pom prognozele si estimarile stabilesc anumite cantitati de fructe, in momentul recoltarii, cantitatile sunt diminuate, in proportie de 13-245, la proprietatea de stat si publica. Aceasta este o situatie fericita, intrucat diferentele intre estimat si recoltat sunt, in multe cazuri de 3540%. Cauza principala o constituie organizarea defectuoasa a securitatii recoltei din faza de parga a fructelor pana in perioada recoltarii. Durata perioadei de recoltare Durata perioadei de recoltare are o incidenta deosebita asupra cantitatii si calitatii productiilor de fructe. Prelungirea perioadei de recoltare are drept consecinte : - supracoacerea fructelor pe pom cu efecte negative asupra pastrarii.
37 din 76

( in cazul soiului Jonathan, se semnaleaza prabusirea masiva a fuctelor). - caderea fructelor pe sol, fenomen accentuat de perioadele cu brume frecvente- deprecierea prin lovire, acoperirea cu pamant si alte resturi a fructelor. Urmarea este ca o proportie insemnata de fructe cat.isunt declasate pentru industrie sau pentru distilare. -sustragerea de fructe ; -pericolul de surprindere a fructelor in pom de ingheturi timpurii. Calitatea si profitabilitatea productiei de fructe In urma datelor inregistrate din productie s-a constatat urmatoarele : - calitatea fructelor incadrate in categoriile extra si aI-a a avut o pondere semnificativ mai mare in exploatatiile particulare si arendate , fiind cuprinsa intre 75-93%; -in fermele de stat, fructele extra si cal aI-a au avut un procent de 40-60%, in timp ce in di\omeniul public a inregistrat 70%. Concluzia este ca exploatatiile din sectorul privat nu sunt grvate de nuci un fel de cheltuieli indirecte , proprietarii neavand un sistem de ierarhii administrative. b). Criterii economico-financiare Secretul eficientei din pomicultura apuseana il constituie faptul ca veniturile din bugetul familiei au provenienta excusiva din activitatea pomicola. Specializarea a atins un asemenea grad incat exista exploatatii pentru cultura marului, pentru cultura parului, pentru cultura prunului (pentru deshidratare), pentru cultura piersicului, caisului etc. Proprietarul si patronul sunt una si aceeasi persoana si toti membrii familiei sunt legati organic de singura lor sursa de existenta si actioneaza ca atare. In conditiile tarii noastre, inca se mai apeleaza la venituri salariale . c). Criterii tehnologice Efectuarea fiecarei operatiuni tehnologice in perioada de maxima favorabilitate,constituie factorii determinanti ai realizarii de randamente sporite si in final, profitabilitate ridicata in exploatatiile pomicole. Principala lucrare tehnologica, care constituie o sinteza a tuturor operatiunilor efectuate intr-un ciclu de vegetatie, o constituie recoltarea fructelor.

Tocmai acestei lucrari esentiale nu i s-a acordat practic nici un fel de atentie la dimensionarea fermelor pomicole din unitatile de stat din tara noastra, ajungand ca recoltatul sa se prelungeasca foarte mult cu pierdere de recolta.
Recoltarea fructelor si partial operatiunile de taiere sunt singurele lucrari tehnologice care depasesc capacitatea de munca manuala a unei familii cu 2,5 persoane active, detinatoare a unei exploatatii. O lucrare tehnologica principala care trebuie sa se incadreze intr-o anumita perioada (zile) , o constituie protectia fitosanitara. La mar, frecvent, schema anuala de combatere este compusa din 16-18 tratamente. In general, durrata eficace a unui tratament este de max. 4-5 zile, cu un optim de 3 zile. O productie de fructe nerealizata la optim este si din cauza neaplicarii la timp a tratamentelor fitosanitare. d).Criterii manageriale Managementul productiei pomicole, asemanator oricarei alte activitati economice, are un rol determinant in rezultatele finale, in profitabilitatea activitatii. O serie de factori detrermina calitatea managementului : 1). Forma de proprietate in cadrul careia se desfasoara managementul In situatia proprietatii de stat, managerul este un salariat, care isi desfasoara munca pe baza unui orar. In unele forme mai evoluate, managerul-functionar are un contract bazat pe anumiti parametri
38 din 76

cantitativi si calitativi , de realizarea carora depinde retributia. In exploatatiile din tarile vestice ale Europei, unde proprietatea este privata se evidentiaza cel mai bine , relatia dintre management si profitabilitate. Managerul unei exploatatii pomicole este in marea majoritate a cazurilor si proprietarul respectivei afaceri, ca proprietar efectueaza impreuna cu familia, principalele lucrari tehnologice. Deciziile, sunt luate rapid, uneori cu risc asumat, fara sa se astepte alte avize si aprobari. 2). Dimensiunile exploatatiei au un rol major in actul managerial, cu deosebire deciziile de ordin tehnologic. Exploatatia de dimensiuni optime , trebuie sa permita managerului, cunoasterea in detaliu a fiecarui pom . Trecerea in revista trebuie facuta cel putin odata pe luna in perioada de vegetatie, in care se desfasoara principalele faze : inflorire, legarea fructelor, cresterea fructelor, parga, recoltarea. 3).Criterii referitoare la baza tehnico-materiala Considerand norma anuala a unui tractor de 520 hectare aratura normala (ha.a.n) , iar lucrarile mecanice de pe 1 ha livada de mar de 30-70ha ha.a.n, rezulta o suprafata optima medie pe tractor de 17ha . Exploatatiile de 5 ha se dovedesc supra echipate, iar cele de 20ha subechipate. 4).Criterii in legatura cu folosirea fortei de munca familiale O familie din tara noastra este compusa in medie din 3,5 persoane , din care 2,5 persoane active. Disponibilitatea de forta de munca pe o familie este de 600 zile munca anualastfel: -2,5 persoane active x 240 Z.O anual =600 zile om (pentru lucrari manuale si mecanice) - consumul de Z.O.la 1 ha mar: - lucrari manuale =110Z.O.d.c 50 z.o. recoltare - lucrari mecanice= 12 Z.O 112 Z.O. - din totalul disponibil anual de 699 Z.O. 50 Z.O.= 550 Z.O. anual fara recoltare. - 550 Z.O. : 122 Z.O. / ha = 5 ha suprafata minima pentru asigurarea folosirii integrale a fortei de munca familiale. Exploatatiile de dimensiuni reduse, care ocupa numai partiasl capacitatea de forta de munca , conduc la nespecializarea fortei de munca familiale, la reducerea initiativei ( veniturile fiind asiguarate din alte surse). Lucrarile de mare volum , incadrate intr-o perioada optima, cum ar fi recoltarea fructelor, nu pot fi efectuate numai de catre familie recurgandu-se la munca sezoniera, dar cu supravegere familiala in cuprinsul unor echipe de maximum 10-15 persoane. STRATEGIA CONSTITUIRII DE EXPLOATATII SPECIALIZATE, VIABILE, CU CARACTER COMERCIAL Pe baza analizelor efectuate, avand ca element de referinta modelul pomiculturii performante din tarile apusene, s-a ajuns la concluzia, ca intrega strategie a dezvoltarii pomiculturii trebuie sa aiba ca obiectiv fundamental evilutia catre exploatatiile special ;izate, private, cu caracter comercial. La noi inca avem forme paralele si intermediare dintre care evidentiem : Gradina de langa casa Este constituita din plantatiile de pomi din jurul gospodariei, din intravilan, cu dimensiuni de la catva pomi la cateva sute de metri patrati, avand ca scop principal autoconsumul. Acest gen de exploatatii a fost practic abandonat in tarile apusene, terenul di jurul locuintelor fiind amenajat peisagistic, pentru nevoi de agrement, reconfortare, sport. Dupa datele institutelor de nutritie si fiziologie, necesarul optim este asigurat de un consum mediu anual de 62 kg fructe autohtone, la care se adauga citricele si alte fructe de import. Considerandu-se ca membrii unei familii producatoare de fructe se asigura autoconsumul pentru 10 persoane (copii, nepoti) rezulta un necesar de asigurat 10x 100kg (cat se consuma in mod real)= 1000kg fructe din diverse specii.
39 din 76

Avand in vedere ca autoconsumul trebuie sa se refere la un conveer asigurat din mai multe specii si soiuri, se considera o medie de 5/3m schema de plantare, respectiv 15m.p. pentru fiecare pom . Aproximativ o productie medie pe pom de 20-25 kg fructe total specii, urmeaza ca cele 1000kg sunt asigurate de 40-50 pomi x 15m. p pentru fiecare pom , rezulta o suprafata pe gospodarie , pentru autoconsum de 750-1000m.p. Calculatia orientativa aduce elemente in sprijinul categorisirii plantatiilor sub 1000m.p. din intravilan in grupa gradinilor de langa casa. In mod strict, insa autoconsumul gospodariei, compusa din 3,5 persoane, poate fi asigurat, de 1216 pomi si o suprafata de teren de 1809-250m.p. Exploatatia pomicola familiala ( cu ocuparea partiala a timpului proprietarilor penru activitatea pomicola) Situate in intravilanul localitatilor sau in extravilan, cu dimensiuni de peste 0,1 ha , cel mai fracvent de 0,3-0,5 ha , mai rar pana la 2-3 ha, constituie in prezent peste 50% din patrimoniul pomiciol al tarii. Productia de fructe este valorificata individual pe piata, achizitionata de unele fabrici si centre de vinalcol sau de diversi intreprinzatori si comercianti pentru revindere. Singura solutie o, o mai constitue , impartirea fermelor existente la societatile comerciale, in ferme de dimensiuni optime, viabile de 10-15 ha. VALORIFICAREA PRODUCTIEI DE FRUCTE Eficienta activitatii de productie este determinata in final de modul si de formele de valorificare. Productia de fructe realizata pe suprafete de 400-500mp, cultivata cu specii si soiuri diferite care sa asigure un consum esalonat, este destinata autoconsumului. Plantatiile care depasesc cateva sute de mp, si ocupa 1000-2000mp pana la hectare, mai ales daca sunt cultivate cu una- doua specii pomicole, au deja un caracter comercial, productia realizata il face pe proprietar sa intre in relatie cu piata, cu cererea si sa intre in competitie Competitia presupune informare, cunoasterea cerintelor consumatorilor, a cantitatilor ce pot fi absorbite de piata , sub ce forma, calitate, in ce perioade etc. Competitia il obliga pe producator sa realizeze costuri cat mai reduse, sa foloseasca tehnologii moderne, performante, sa procure materialele si echipamentele necesare, cu cea mai mare eficacitate si cat mai ieftin. Problema cae mai dificila pe care o intampina atat micul cat si marele producator de fructe este valorificarea, mai ales in cazul fuctelor perisabile. Toate inconvenientele legate de valorificare si perisabiliotatea fructelor pot fi depasite , sau atenuate prin crearea unor forme de cooperare, de asociere pentru anumite segmente lae procesului de productie,si valorificare care sa fie benefice pentru toti producatorii cooperanti. Formele de cooperare specifice economiei de piata nu au nimic de-a face cu munca in comun cu unirea si exploatarea de-a valma a terenurilor , a proprietatilor. Fiecre fermier isi administreaza singur cum doreste proprietatea, ia singur decizii, isi exprima initiativa personala. Cea mai raspandita activitate pe care fermierii apuseni o realizeaza in comun si care se impune si la noi este valorificare productiei de fructe. Gruparile se pot constitui, pentru valorificare merelor in stare proaspata, la intern si export. In acxest caz, in comun se construiesc capacitati de conditionare si depozitare. Organizatia poate avea o anumita sigla, o m,arca inregistrata ,,Mere de Voinesti . Activitatea de marketing, contractarea, tranzactiile nu se fac de fiecare producator, ci de personal calificat in fiecare domeniu, cu utilizarea mijloacelor moderne, inclusiv internetul. In situatia unui volum mare de productie, se poate recurge la organizatii interprofesionale, cu aderenti, in parteneriat dintre producatori, procesatori, transportatori, cercetatori. Printre rezultatele acestor actiuni in cadrul interprofesional, urmare a publicitatii, conjugata cu studiile de piata, s-a obtinut triplarea consumului de prune deshidratate, in Franta, iar aplicarea de catre producatori aconsultantei tehnice, productivitatea livezilor a crescut, randamentul la hectar dublandu-se. Concentrarea si specializarea productiei Concentrarea presupune cultura de catre proprietariidintr-o zona a aceleiasi specii ; nu neaparat parcela langa parcela, camasat, dar in acelasi sat sau comuna.
40 din 76

Doau considerente determina concentrarea : conditii de sol si clima favorabile pentru cultura respectiva( ex. mar sau prun), si posibilitatea de a asigura partizi mari de fructe din acceasi specie care sa permita valorificarea avantajoasa pentru fiecare proprietar. Acestor considerente li se mai pot alatura traditia din unele centre (ex. Tuica de Ursei, in nordul dambnovitei, Prune de Samburesti-Olt, Mere de Voinesti), vecinatatea unor piete de desfacere. Specializarea permite cultivatorului sa-si canalizeze toate eforturile catre o specie si una-doua directii de valorificare. Avantajele majore sunt ca, desfasurand an de an tehnologia la acelasi sortiment, producatorul isi imbogateste experienta in toate privintele ; de asemenea, dotarea cu echipamente specifice culturii respective este maieconomicoasa ; nu in ultimul rand se evita riscul de a da prioritate unei culturi in detrimentul alteia. In ultimii ani, in anumite zone cantitati insemnate de mere au avut dimensiunim reduse(seceta) au fost lovite de grindina, sau atacate de boli si insecte ; pre4turile acestor fructe au fost derizorii, cu mult sub costurile de productie. Ultima supapa pe care a avut-o producatorul a fost distilarea , obtinerea tuicii si a rachiurilor ale caror preturi de valorificare sunt, total neeconomicoase. In asemenea cazuri grupurile de producatori trebuie sa aiba in vedere procesarea in produse cu valoare alimentara si comercialasuperioare : sucuri naturale, nectaruri, gemuri, magiun, otet, fructe deshidratate, pireuri, faina de mere. Cu echipamente si instalatii proprii de capacitate medie-mica, castigurile producatorilor de fructe pot fi duble sau triple fata de vanzarea ca materie prima a fructelor catre intermediari sau industriasi. FERTILIZAREA PLANTATIILOR POMICOLE 1.Rolul principalelor maco si microelemente in nutritia pomilor. Carente nutritionale.

Azotul
O buna aprovizionare cu azot determina : realizarea unor cresteri anuale viguroase ; cresterea numarului de muguri bine diferentiati pana in toamna ; cresterea procentului de legare a fructelor ; micsorarea procentului de cadere a fructelor, accelerarea cresterii fructelor si a maririi dimensiunii acestora ; realizarea unor fructe cu aspect exterior mai placut, cu pulpa mai frageda si mai suculenta, insa mai putin dulci si aromate. Printre primele simptome ale lipsei de azot mentionam : cresterea lenta a lastarilor, frunze rare, putin dezvoltate, de un verde pal, coloratii rosietice pe lastari sau pa petiolul frunzelor. In cazul lipsei acute de azot, aproape toate frunzele se decoloreaza si cad. Nutritia cu azot a pomilor trebuie insa bine echilibrata, excesul de azot determina : cresterea luxurianta a lastarilor si frunzelor ; prelungirea vegetatiei pana tarziu, intarziind maturarea tesuturilor lemnoase si micsorand rezistenta la ingheturile timpurii ; la pomii pe rod prin stimularea cresterii excesive a lastarilor se determina umbrirea formatiunilor fructifere, ceeace reduce numarul de flori si legarea fructelor ; fructele mai putin colorate ; aparitia timpurie si mai intensa a caderii fructelor ; scaderea rezistentei la transport si reducerea duratei de pastrare prin favorizarea dezvoltarii unor boli in peioada depozitarii ( mai ales la soiul de mar Ionathan). Fosforul Mentine pH-ul solutiei din sucul celular la valori corespunzatoare desfasurarii normale a proceselor metabolice ; lipsa fosforului contribuie la limitarea cresterii lastarilor si radacinilor. La pomii slab aprovizionati cu fosfor lastarii capata o culoare rosietica, iar frunzele capata a culoare rosie intansa, mai evidenta la inceput pe petioluri si nervuri. Potasiul Se gaseste in planta numai sub forma de ioni. Participa la numeroase procese metabolice ; activeaza enzimele ce iau parte la sinteza proteinelor si hidratilor de carbon ; regleaza miscarea apei din pomi ; neutralizeaza la nivel celular acizii organici ; are rol esential in imbunatatirea calitatii fructelor (gust, culoare, dimensiune) ; grabeste epoca de coacere si mareste rezistenta la ger a pomilor. Carenta de potasiu se exteriorizeaza prin aparitia pe frunze de necroze marginale, iar limbul acestora se rasuceste ctre partea superioara. Excesul de potasiu determina in general o scadere a
41 din 76

continutului de calciu si magneziu ceea ce reduce capacitatea de pastrare si determina aparitia, intr-o proportie mai mare a bolilor de depozit. Calciul Intra in compozitia membranei celulare, regland o serie de procese metabolice ; regleaza raporturile dintre elemente (potasiu, magneziu,mangan,zinc, bor ) ; carenta de calciu determina o coacere timpurie a fructelor si astfel o cadere timpurie a lor , aparitia unor boli de depozit. Magneziul Este un component principal al clorofilei ; influenteaza formarea si transportul hidratilor de carbon ; asigura transferul de energie si sinteza proteinelor. Lipsa magneziului se manifesta prin prin aparitia petelor clorotice pe frunze si a tesutului spongios la mere (pluta). Particularitatile nutritiei minerale a pomilor Comparativ cu plantele anuale, pimii fructiferi raman pe acelasi amplasament o perioada lunga de timp, in care extrag din sol cantitati mari de elemente nutritive. Fata de plantele anuale pomii au o extindere mai mare a radacinilor, dar si o desime mai redusa a acestora.datorita acestor particularitati pomii nu determina o epuizare avansata a elementelor nutritive din sol , dar absortia acestora de la adancimi mai mari constituie o greutate deoarece impune introducerea ingrasamintelor in aceste zone, lucru greu de realizat, in special in cazul ingrasamintelor cu fosfor si potasiu. Cerintele pomilor fata de elementele nutritive variaza in cursul vietii acestora astfel : 1. De la plantare si pana la intrarea pe rod a pomilor, obiectivele principale ale pomicultorului sunt de a stimula cresterea rapida a pomilor, aparitia formatiunilor fructifere si grabirea intrarii pe rod. Ca atare in aceasta perioada trebuiesc aplicate doze mari de azot. 2. Pe masura intrarii pe rod a pomilor este necesar sa se asigure cresterea coroanei pentru a ocupa intregul spatiu destinat prin distantele de plantare, dar si cu atentie la dimensiunea fructelor care nu trebuie sa fie exagerata. Ca atare , dozele de azot trebuie putin micsorate si unde este nevoie , aplicate ingrasaminte cu fosfor si potasiu. 3. cand pomii au atins coronamentul maxim dorit si sunt in plina perioada de rodire consumul de elemente nutritive este foarte mare, iar rtaportul dintre principalele elemente nutritive (N.P.K.)este la mar, in general 1 :0,3 :1,2 si 1 :0,25 :1,5 la prun. Cerintele fata de elementele nutritive se scuimba in cursul unui an astfel : a).In perioada repausului relativ (toamna dupa caderea frunzelor pana primavara, la umflarea mugurilor) absorbtia elementelor nutitive este in general lenta. In toamnele mai lungi insa are loc o absorbtie a azotului care la nivelul radacinilor formeaza cu hidratii de carbon compusi organici ce sunt folositi dupa dezmugurire. b). In perioada de vegetatie : - de la dezmugurire si pana la legarea fructelor si inceputul cresterii intense a lastarilor, nutritia pomilor are loc in principal pe seama substantelor de rezerva acumulate in organele pomilor in anii precedenti ; - de la inceputul cresterii lastarilor si pana la incetarea cresterii, absorbtia elementelor nutitive are loc cu viteza maxima. Rolul principal in aceasta fenofaza il are nutritia cu azot. In acesta fenofaza se disting doua perioade importante in nutritia cu azot a pomilor : 1. prima perioada este la 10-15 zile de la dezmugurire cand o aprovizionare buna cu azot determina aparitia unui numar mai mare de lastari si mai mic de rozete. 2. adoua perioada este de la incetarea cresterii lastarilor si inceputul diferentierii mugurilor de rod ; In fenofaza maturarii lemnului si coacerii fructelor, ritmul de absorbtie al azotului scade, devenind practic egal cu cel al fosforului si potasiului. O particularitate a pomilor fructiferi de care trebuie tinut cont , este aceea de reutilizare a elementelor nutritive, in special a N.P.K. atunci cand pomii intalnesc conditii optime de absorbtie a
42 din 76

elementelor nutritive, acestea sunt absorbite in cantitati mai mari decat este necesar la momentul respectiv si sunt depozitate in anumite organe (radacini, ramuri, trunchi). Atunci cand apar deficiente in nutritie, aceste elemente sunt luate din organele de rezerva si folosite acolo unde este nevoie. Orientari deosebit de valoroase asupra starii de aprovizionare a pomilor cu elemente nutitive se pot obtine si prin observarea atenta a dimensiunii lastarilor, a productiei de fructe si a calitatii acesteia. Astfel la mar pentru soiurile de tip spur lungimea medie a lastarilor de 25-30cm in conditiile incarcaturii normale cu fructe a pomilor, poate fi considerata ca indicatoare a unei stari nutritionale bune a pomilor, iar pentru soiurile ce nu intra in aceasta grupa, lungimea medie de crestere a lastarilor trebuie sa fie de 40-50cm. Principalele ingrasaminte organice folosit in pomicultura

Gunoiul de grajd (balegarul). Este un ingrasamant organic cu actiune pozitiva complexa asupra tuturor tipurilor de sol din pomicultura.
Efectele cele mai evidente ale aplicarii gunoiului in livezi (sporuri de recolta medii de 35-63%) sau inregistat pe solurile cu un continut ridicat de argila, slab aerate, umede si reci. Cantitatile de gunoi ce trebuiesc aplicate in livezi cresc odata cu cresterea continutului in argila si a scaderii indicelui de azot, fiind intre 4-10kg /m2 in livezile clasice pe teren nemecanizabil si intre 15-40kg/ m2 in plantatiile clasice si intensive pe teren mecanizabil. Gunoiul de pasari. Este de 2-4 ori mai bogat in elemente nutitive decat gunoiul de animale. El se foloseste numai dupa fermantare (7-8t/ha) sau compostare (15-20t/ha), o data la 2 ani. Pe suprafete mici se poate folosi si ca ingrasamant suplimentar (1kg la 10 litri apa) in timpul vegetatiei.Deoarece prin descompunere pierde cantitati mari de azot , se recomanda sa se pastreze in locuri uscate, acoperit cu un strat de pamant sau cu o floie de polietilena. Compostul. Resturile vegetale din gospodarie (paie ,frunze,uscate, fan stricat, resturi ale tulpinilor de lagume) se pot strange intr-o platforma. Pentru grabirea fermentarii se uda in perioadele uscate si se omegenizeaza la 6-8 saptamani.Continutul in elemente de nutritie minerala se poate imbogati prin adaosul de cenusa sau ingrasaminte minerale. Pe scara mai redusa se folosase, urina, fecalele, turba si ingrasamintele verzi. Fertilizarea cu ingrasaminte minerale Ingrasamintele cu azot- aproximativ98% din azotul total din sol se gaseste sub forma organica. Pomii nu pot absorbi azotul decat sub forme minerale de nitrati si saruri de amoniu.De aceea azotul din materia organica trbuie mineralizat sub influenta microorganismelor. In general : la planterea pomilor se administreaza 15-20kg gunoi bine fermentat sau 8-10kg de mranita care se amesteca cat mai bine cu pamantul cu care se umple groapa. In primul an de viata al pomilor, cand lastarii au 8-12cm lungime se aplica imprejurul fiecarui pom 15-20kg N s.a. Acesta se incorporeaza in sol print-o lucrare superficiala. Pana la intrarea pe rod , anul, se administreaza 4kg gunoi si 4-6kg N s.a./ m2 de proiectie a coroanei pomilor.In livezile ajunse in perioada de rodire deplina se recomanda administrarea gunoiului odata la 2 ani. Epoca de aplicare a ingrasamintelor Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplica odata cu desfundarea terenului pentru infiintarea plantatiilor, mai tarziu aplicarea lor in profunzime ar duce la distrugerea unui numar mare de radacini. Ingrasamintele organice se aplica de obicei toamna, fiind incorporate cat mai adanc in sol. Ingrasamintele cu azot se vor administa 1/3 toamna si 2/3 primavara, de preferat in doua reprize (primul moment primavara devreme si al doilea imediat dupa legarea fructelor). Metodele si locul de aplicare al ingrasamintelor Aplicarea la sol : -ingrasamintele cu azot care sunt usor solubiletrebuie aplicate de-a lungul randului de pomi pe banda lucrata sau erbicidata, unde se gasesc majoritatea radacinilor.
43 din 76

- datorita mobilitatii reduse a fosforului si potasiului , concentraarea acestora prin aplicarea in benzi late de 1-1,2m dispuse de o parte si de alta a randului de pomi si intre coroanele pomilor pe rand mareste continutul de potasiu din frunzele pomilor comparativ cu aplicarea pe intrega suprafata in special pe solurile cu permeabilitate mai mica. -In cazul pomilor razleti de pe terenurile cu pante mari, administrarea ingrasamintelor se va realiza pe suprafata lucrata din jurul pomilor care trebuie sa fie egala cu proiectia coroanei si nu mai mica de 7m2. Aplicarea odata cu apa de irigatie localizata (fertirigare) Consta in dizolvarea anticipata a ingrasamintelor solubile cu azot, fosfor, potasiu si administrarea lor fractionata odata cu apa de irigatie prin picurare sau microaspersiune. Acest tip de fertilizare are foarte multe avantaje(folosirea economica a apei si ingrasamintelor, o crestere mult mai puternica a lastarilor si o diferentiere mult mai mare a mugurilor floriferi). Aplicarea pe cale foliara. Consta in aplicarea prin stropirea pe frunze, in diferite fenofaze de vegetatie a unor ingrasaminte simple sau complexe care, pe langa o serie de elemente nutritive, pot contine si unele substante organice cu rol de stimulare a proceselor metabolice. Prin aceasta metoda se completeaza nevoia de elemente nutritive mult mai rapid pentru a satisface cerintele pomilor in anumite fenofaze specifice.rezultate mai bune se inregistreaza prin aplicarea lor in perioadele cu temperaturi moderate, cand absorbtia in frunze este maxima (dimineata devreme, dupa amiaza, in zilele noroase dar fara perocol de ploaie in urmatoarele 24 de ore). Formarea si evolutia mugurilor In perioada de crestere a lastarilor, la subsoara frunzelor incep sa se formeze mugurii vegetative, cu primordiile foliare si si solzii protectori. Cea mai mare parte din acesti muguri trec intr-o stare de repaus, in timp ce altii formeaza lastari anticipati sau se tansforma in muguri de rod. Aceasta transformare este rezultatul influentei pe care o exercita marimea recoltei de fructe asupra unor procese interne si inmai mica masura al factorilor climatici. Din practica se stie ca, in conditiile unei recolte supraoptimale, aparatul foliar al pomului se diminueaza, iar marimea si structura frunzei sunt mult deficitare in fotoasimilate.Datirita comprtitiei pentru hrana intre diferite oegane ale pomilor (lastari, fructe, muguri), cantitatea si calitatea hranei sunt din ce in ce mai reduse si mai putin favorabile formarii mugurilor de rod. Trecerea mugurilor vegetativi spre faza reproductiva se realizeraza numai atunci cand aparatul foliar este sanatos si normal dezvoltat si in conditiile in care pentru fiecare fruct recoltat se asigura cel putin 30-50 frunze la mar si 70-80 frunze la piersic. In timpul formarii lor, mugurii de rod parcurg doua etape distincte si anume : inductia florala (inductia androgena) si organogeneza florala (formarea organelor florale). Inductia florala este prima etapa a evolutiei mugurilor vegetativi spre cei reproductivi si se realizeaza numai atumci cand pomii dispun de suficiente rezerve de substante hidrocarbonate si proteice (azot proteic). Aparitia primordiilor florale duce la sfarsitul acestei faze. In conditiile tarii noastre, inductia florala are loc dupa incheierea cresterii intensive a lastarilor, adica in ultima decada a lunii iunie si prima decada a lunii iulie. La pomii tineri, ingrasati puternic cu azot, in toamnele lungi si calduroase, inductia florala poate aparea mult mai tarziu (septembrie). Inductia la mar se produce mai intai la soiurile care fructifica pe ramuri scurte (soiuri spur) si la cele cu recolte slabe. Pe ramurile lungi, initierea florala este mai lenta si uneori are sanse putine a se realiza.Dupa incheierea inductiei urmeaza faza formarii organelor florale (organogeneza florala).Acest stadiu coincide cu faza formarii mugurilor de rod si continua in primavara urmatoare cu faza infloririi si legarii fructelor. Organogeneza florala la mar cuprinde : formarea florii centrale din inflorescenta, apoi, diferentierea celorlalte flori (3-50. In cadrul fiecarei flori apar pe rand, la intervalle scurte, mici protuberante din care se formeaza, succesiv : 5 sepale ,5 petale, 20 stamine si 5 pistile.
44 din 76

Cu aceasta strucrura, mugurii de rod la mar intra in repaosul de iarna. In acest repaus , mugurii trec prin temperaturi scazute si dobandesc insusirea de a inflori si a forma fructe. Daca frigul lipseste (cazul zonelor calde),acesti muguri nu pornesc in vegetatie, se usuca si cad in masa. Evolutia Dupa parcurgerea repaosului de iarna(obligatoriu), cand temperatura aerului creste si depaseste pragul biologic (6-80) mai multe zile consecutiv, mugurii vegetativi si de rod se umfla si pornesc in vegetatie. In aceasta perioada, mugurii parcurg mai multe faze fenologice specifice, formand lastari si fructe. Din mugurii vegetativi se formeaza lastarii, care reinnoiesc structura coroanei in fiecare an. De la inceputul umflarii mugurilor si pana la oprirea cresterii lastarilor sunt parcurse, succesiv, urmatoarele faze fenologice : dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor, cresterea intensa a lastarilor, incetinirea si incetarea cresterii lastarilor si maturarea tesuturilor si pregatirea pomilor pentru iernat. Durata acestor faze este mai mica sau mai mare in functie de varsta pomilor, marimea recoltei, nivelul agrotehnicii aplicate si conditiile climatice ale zonei de cultura. La pomii tineri, primele doua fenofaze se desfasoara cu o intensitate mai mare decat la pomii maturi, in timp ce ultimile doua se incheie relativ tarziu si de accea, in ultimii ani, pomii sunt expusi la ingheturile timpurii din toamna. Dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor au loc in perioada martie- aprilie (dupa specie) si sunt influentate de nivelul temperaturii si starea de aprovizionare a pomilor cu substante de rezerva. In general, aceasta faza se desfasoara lent si se incheie cand apare prima frunza adevarata. Frunzele formate in aceasta fenofaza sunt mici, anormale si cu un randament scazut in fotosinteza, iar mugurii care se formeaza la baza rozetei sunt slab dezvoltati si raman multa vreme in stare lenta. Crestera intensa a lastarilor incepe odata cu formarea celei de-a 5-6-a frunze si se incheie cand sporurile zilnice de crestere a lastarilor devin constante. Calendaristic, cresterea intensa se desfasoara la sfarsitul primaverii si inceputul verii(mai-iunie) si dureaza circa 3-4 saptamani, la pomii maturi, si 6-8 saptamani, la pomii tineri. In aceasta fenofaza, lastarii ating dimensiuni mari si de accea, pentru sustinerea cresterii sunt necesare cantitati importante de ingrasaminte azotate. Incetinirea si incetarea cresterii lastarilor incep cand sporurile de crestere a lastarilor devin constante si se incheie odata cu formarea mugurelui terminal. In aceasta faza se desavarseste suprafata aparatului foliar pe baza noilor frunze care apar in zona de varf a lastarului ai a celor mai vachi care ating dimensiunile normale. Mugurii laterali devin normali si se pot transforma in muguri de rod datorita acumularilor mari de substante de rezerva in ramuri. Calendaristic, aceasta fenofaza se desfasoara in perioada sfarsit de iunie- inceput de iulie. Maturarea tesuturilor si pregatirea pomilor pentru iernare este cea de-a 4-a si ultima faza a evolutiei lastarului. In acest timp lastarii de lignifica, se calesc si se pregatesc pentru a preintampina rigorile iernii. In anii cu toamne lungi si umede, cand frunzele persista pe lastari, exista pericolul ca lemnul sa nu se matureze (1994) si ramurile sa degere. Pentru prevenirea acestor pierderi este de dorit ca in lunile de vara (iulie-august) sa nu se aplice fertilizari cu azot si udari. Din mugurii de rod (floriferi sau micsti)se formeaza flori si fructe. Pana la recoltare, organele de rod parcurg urmatoarele fenofaze : infloritul si legatul fructelor, cresterea fructelor si maturarea fructelor. Infloritul si legatul fructelor este fenofaza care se realizeaza pe baza substantelor de rezerva acumulate in tulpina pomilor in anul precedent. Cand pomii infloresc abundant si cantitatea de substante de rezerva este mica, exista pericolul ca florile sa cada in masa (caz frecvent la cais) si sa ramana putine fructe legate. Aceasta fenofaza incepe cu umflarea mugurilor si aparitia bobocilor florali si continua cu deschiderea florilor :caderea petalelor si legarea fructelor. In timpul aparitiei butonilor florali are loc formarea polenului si a ovulelor.Infloritul la mar incepe cu deschiderea florii centrale, iar la par cu una din florile marginale. Pentru realizarea unei fructificari normale se are in vedere ca, la plantare, sa fie respectata schema de polenizare. Polenizarea se realizeaza cu ajutorul vantului sau al insectelor (albine , bondari).cand conditiile de mediu sunt favorabile si donatorii de polen (soiurile polenizatoare) produc polen bun si in cantitate suficienta, exista posibilitatea ca pomii sa lege un numar mare de fructe. Situatia este si mai alarmanta atunci cand soiurile leaga si pe cale partenocarpica(fara polenizare ).In aceste
45 din 76

conditii de legare excesiva, pericolul unei caderi in masa a fructelor tinere creste datorita competitiei pentru hrana), punand in pericol nivelul recoltelor. Cresterea fructelor incepe din momentul legarii fructelor si dureaza pana la intrarea in parga a acestora. Perioada de crestere a fructelor este diferita de la o specie la alta. Astfel, pentru cresterea cireselor la unele soiuri sunt necesare numai 45 de zile, in timp ce pentru soiurile de mar de iarna, perioada de crestera fructelor se prelungeste pana la 150-160 de zile. La mar si par, cresterea fructelor este continuu ascendenta pana la faza de parga, in timp ce la prun, cais cires , visin si piersic ritmul cresterii este intrerupt in perioada formarii samburelui. Fructele cersc mai intai in diametru si apoi in inaltime. In luna iunie asistam la o cadere intensa a fructelor tinere datorita tendintei pomilor de a-si autoregla marimea recoltelor in raport cu potentialul lor de rodire. Cand numarul de fructe legate pe pom este mai redus, caderea din iunie poate fi prevenita prin suprimarea ramurilor apicale (din varf) care le concureaza (pentru hrana si apa ). In conditii de seceta, unele soiuri de mar crapa si se prabusesc, iar cele de par formeaza numeroase sclereide (celule pietrificate) in pulpa fructului. Prin aplicarea taierilor de normare si de reinnoire a lemnului productiv sunt retinute pe pom fructe mai putine, care cresc mai intens si ating dimensiuni mai mari. Maturarea fructelor incepe cu faza de parga si continua cu coacerea propriu-zisa, realizand calitatile gustative si coloritul specific soiului. Pe masura ce avanseaza in coacere, unele fructe evolueaza mai lent, iar altele mult mai rapid, indicand astfel un anumit grad de perisabilitate. Pentru obtinerea unor fructe comerciale si competitive pe piata libera, nu trebuie sa lipseasca din tehnologia de cultura masurile de protectie a pomilor si recoltei. Cresterea, rodirea si uscarea pomilor Cresterea pomilor Cresterea pomilor este un proces de rennoire anuala a tulpinii si radacinii. Cand pomii sunt tineri, cresterea este progresiva, amplificand astfel coroana si intregul sistem radicular. La pomii maturi, nivalul cresterilor este mai redus si controlat permanent de marimea recoltei de fructe. In perioada de tinerete si rodire deplina, rennoirea coroanei se realizeaza in principal pe baza lastarilor terminali ai ramurilor de schelet si de semischelet. Lastarii laterali au o contributie mai redusa la dezvoltarea coroanei intrucat, in marea lor majoritate evolueaza in ramuri roditoare si dupa 1-2 recolte se usuca.La pomii intrati in declin, rennoirea anuala a coroanei se face prin lastarii laterali si lacomi, datorita procesului de uscare, centipet, care incepe mai intai cu uscarea ramurilor de prelungire si apoi continua (incet dar progresiv) si cu elementele de schelet si semischelet ale pomului. In aceste conditii, coroanele rennoite scad in volum cu fiecare an ce trece. Reinnoirea sistemului radicular copiaza fidel ritmul de dezvoltare (progresiv sau ragresiv) al coroanei in corelatie cu perioadele de varsta ale pomului. Pentru mentinerea unui nivel ridicat de crestere al lastarilor si o fructificare normala si constanta, sunt necesare taieri de normare a incarcaturii de rod. Prin aceste taieri se asigura conditii mai bune pentru fructificarea pomilor, cresterea lastarilor si formarea mugurilor de rod. Odata cu accentuarea uscarii centipede a pomilor, se fac taieri de regenerare a ramurilor de schelet si semischelet, in vederea reinnoirii structurii de baza a coroanei si a formatiunilor de rod. In urma taierilor, mugurii dorminzi si adventivi sunt activati si stimulati in crestere, formand lastari vigurosi, din care se aleg prelungirile sarpanelor si subsarpantelor si a ramurilor de semischelet. Rodirea pomilor Rodirea pomilor reprezinta o etapa noua, calitativa, care apare mai devreme sau mai tarziu, in functie de precocitatea soiului si vigoarea portaltoiului. Pomii incep sa rodeasca mai intai pe ax si apoi pe sarpante si subsarpante.La inceput rodirea este mai slaba, apoi numarul fructelor creste atingand o valoare maxima in perioada de maturitate deplina a pomi lor. Odata cu procesul de inbatanire, pomii formeaza mai putine fructe si de calitate inferioara. Influenta marimii recoltei de fructe asupra cresterii si fructificarii
46 din 76

Din cercetarile efectuate de N.Cepoiu in1974 reiese ca, in anii de mare productie, fructele exercita o influenta represiva asupra cresterii si rodirii pomilor. Pomii supaincarcati cu rod reduc ritmul de crestere a sistemului radicular, a tulpinii, lastarilor, frunzelor si de formare a mugurilor de rod.Cea mai mare paret a asimilatelor din partile vegetative sunt translocate si depozitate in fructe. In aceste conditii, sistemul radicular si coroana pimilor se extind foatre putin (cu 10-15 cm), iar sporul de crestere a trunchiului in grosime nu depaseste 0,5-0,7cm. Aparatul foliar reprezinta numai 30-40% din aparatul foliar total al pomilor, care fructifica normal si in fiecare an. Influenta recoltelor mari de fructe asupra metabolismului pomilor determina si schimbari importante in desfasurarea intensitatii unor faze si indici fenologici.Caderea fiziologica a fructelor la merii supraincarcati cu rod, se prelungeste si devine mai intensa datorita deschiderii esalonate a florilor de pe ramurile lungi roditoare si a rezervelor reduse de hrana. La pomii cu mult rod cad mai intai fructele de pe burse (la mar si par), apoi cele de pe pinteni, tepuse (8-15 zile) si lastari (dupa 50-60 zile).In momentul recoltarii fructelor, pomii cu recolte mari prezinta lastari scurti si subtiri, cu putine substante de rezerva, care nu le poate asigura o buna rezistenta la ger. Intotdeauna, productiile de fructe cumulate pe o perioada mai lunga de timp de la pomii care rodesc intermitent sunt mai mici cu 20-25 % si de calitate inferioara fata de cele obtinute la pomii cu fructificare anuala controlata (prin taieri si rarirea fructelor). Alternanta de rodire In plantatiile pomicole, unele specii si soiuri rodesc in fiecare an , in timp ce altele fructifica o data la 2-3 ani. Fructificarea bienala sau trienala se intalneste mai frecvent la speciile cu fructul mare (mar , par, gutui),si mai rar la speciile cu fructul mic (cires, visin).Exista insa si specii, precum piersicul, care, indifefent de marimea recoltei fructifica in fiecare an.Aceste exemple arata ca, in aceleasi conditii de cultura, unele specii de pomi au tandinta naturala sa fructifice periodic, in timp ce altele se comporta normal, formand muguri de rod in fiecare an. La speciile predispuse sa fructifice intermitent, soiurile de vara rodesc constant. Acest compotrament se bazeaza pe existenta unor cantitati maimari de fotoasimilate de care beneficiaza mugurii vegetativi (dupa recoltarea fructelor), pentru a se transforma in muguri de rod. O frecventa mai mare la fructificarea bienala si trienala o au soiurile partenocarpice care in anul de rodire, beneficiaza de conditii excelente pentru polenizare, dublandu-si sau triplandu-si uneori numarul de fructe legate. Fructifica de asemenea intermitent soiurile de mar care in anul rodirii, leaga si isi mentin un numar mare de fructe pana la recoltare. In anii cu un atac puternic de omizi, rapan sau fainare, cand frunzisul este distrus partial sau total, mugurii de rod nu se mai formeaza, iar pomii sunt antrenati in alternanta de rodire. Ciclurile trienale care apar in fructificarea marului si parului se manifesta mai mult la pomii batani, datorita amplificarii fenomenului de uscare. Ciclurile fructificarii bienale sunt cele mai frecvente si constante pe o perioada determinata. Mentinerea soiurilor de mar in cicluri prelungite derodire la 2-3 ani sunt determinate in principal de portaltoi, gradul de autonomie a ramurilor, varsta pomilor, marimea recoltei si factorii climatici.Asa ,de exemplu portaltoii vegetativi ai marului M9 si MM106 imprima soiului Golden Delicios calitatea de a rodi in fiecare an, in timp ce M7 il determina sa fructifice bienal . Fructificarea in cicluri prelungite a soiurilor cu o autonomie pronuntata a ramurilor pare sa fie stimulata de translocarea asimilatelor din frunzele lastarilor vegetetivi spre punctele de rodire. Varsta pomilor amplifica sau reduce durata ciclului de rodire a marului in functie de precocitatea si de vigoarea pomului, indusa de portaltoi. Merii tineri, altoiti pe portaltoi M27 si M26, rodesc mai devreme si de aceea sunt antrenati mai usor in alternanta de rodire decat cei asociati cu portaltoi M106, M 109, A2 si franc, care incep sa fructifice mai tarziu. Practica a dovedit ca. indiferent de asocierea soi/portaltoi, fructificarea bienala este este mai prezenta la pomii supaincarcati cu rod si mai batrani, care au ramuri subtiri si epuizate. Mentinerea pomilor intr-o fructificare intermitenta vreme indelungata este cauzata de factorii externi (ingheturile tarzii de primavara, vremea racoroasa in timpul polenizarii florilor, umiditatea redusa a aerului, stresul pentru apa, bolile si insectele) care controleaza permanent echilibrul dintre recoltacrestere si formarea mugurilor de rod. Implicarea factorului genetic este uneori pusa sub semnul intrebarii datorita comportamentului contradictoriu al acelorasi soiuri in diferite zone climatice.
47 din 76

Controlul alternantei In plantatiile intensive si superintensive, controlul alternantei de rodire a pomilor se realizeaza relativ usor prin taieri de productie (de normare a incarcaturii) aplicate diferentiat pe grupe de soiuri si categorii de varsta a pomilor, prin rarirea chimica a florilor si fructelor prin irigatii si fertilizari corelate cu zona de cultura si marimea recoltei de fructe. Taierile de productie aplicate diferentiat asigura un spor de recolta de 28-42% la pomii tineri si 34-63% la pomii maturi. In plus, acestea imbunatatesc calitatea fructelor si anuleaza tendinta de fructificare bienala a pomilor. Taierile se executa in perioada rapaosului vegetativ (taieri in uscat) si in timpul perioadei de vegetatie (taieri in verde). Prin taierile in uscat se asigura o repartizare uniforma a rodului in coroana pomului , iar prin taierile in verde se stabileste numarul de inflorescente pe ramurile lungi, se imbunatateste regimul de lumina din interiorul coroanei si se stimuleaza randamentul fotosintezei frunzelor si diferentierea mugurilor de rod. Uscarea pomilor Uscarea este un proces lent, care se declanseaza o data cu aparitia fructificarii. Primele ramuri care se usuca sunt ramurile scurte si subtiri de la baza axului si a scheletului, iar ultimile, ramurile lacome, viguroase care au luat nastere mai tarziu din mugurii dorminzi si adventivi ai pomilor, intrati in declin. Ramurile de rod se usuca si dispar mai usor decat cele vegetative,deoarece sunt mai subtiri si mai solicitate(pentru hrana) de catre fructe. Ramurile permanente ( de schlet) sunt viguroase si dispun de o rezerva mai mare de muguri suplimentari, care oricand pot forma lastari vigurosi de inlocuire (la piersic, cais ,prun). Cresterea, rodirea si uscarea pomilor sunt modificate, ca durata si intensitate , de vigoarea soiului si a portaltoiului. Astfel, la pomii pitici, intensitatea si durata cresterii sunt mai mici decat la pomii vigurosi, iar uscarea se manifesta mult mai devreme datorita precocitatii soiului si influentei reduse a portaltoiului. Combaterea bolilor si daunatorilor Esential pentru eficacitatea luptei impotriva bolilor si daunatorilor la pomi, arbusti fructiferi si capsuni este cunoasterea cu precizie a agentului daunator sau patogen (diagnoza). In functie de agent (cauza) se aplica diferite masuri de combatere, preventive sau curative. In pomicultura se folosesc urmatoarele metode de combatere : - agrofitotehnice (culturale) ; -fizice ; -mecanice ; -chimice ; -biologice ; Masurile agrofitotehnice se refera in general la asolamente (in pepiniera), folosirea anumitor ingrasaminte, lucrarile solului distrugerea buruienilor, folosirea de soiuri cat mai rezistente, distrugerea resturilor vegetale (frunze, fructe, ramuri, mai ales cele atacate), folosirea de material sanatos etc. Toate masurile au in vedere sa modifice conditiile mediului inconjurator, asa incat acestea sa devina optime pentru pomi si improprii pentru boli si insecte. Masurile fizice constau in folosirea temperaturilor ridicate sau scazute, a focului, luminii, campurilor electrostaticeetc. Acestea au in vedere anumite praguri letale peste sau sub care, diferiti daunatori nu pot vietui. Masurile mecanice se refera la adunarea directa a insectelor cumana sau cu diverse aparate, la eliminarea unor organe atacate, la folosirea de braie capcana, benzi sau inele cleioase sau a momelilor pentru atragerea si distrugerea insectelor, atragerea prin surse luminoase, capcane cu feromonietc.
48 din 76

Metodele chimice sunt cele mai folosite pentru combaterea bolilor si insectelor din plantatii, celelalte metode fiind practic numai mijloace auxiliare. Aplicarea produselor chimice (pesticide) folosite in combatere se face sub diferite forme : prafuiri cu pulberi sau pudre ; stropiri cu solutii, suspensii sau emulsii ; gazari sau fumigari, cu produse asfixiante ;aerosoli. Produsele chimice prezinta o serie de avantaje intre care eficacitate, compatibilitate, posibilitatea unor tratamente mixte, pentru combaterea mai multor boli si daunatori. Alaturi de acestea, un avantaj deosebit il constituie posibilitatea de mecanizare completa a metodelor chimice. Pe de alta parte extinderea combaterii chimice pe suprafete tot mai mari, cresterea numarului de tratamente, aplicarea sistematica an de an a unor produse toxice persistente, au determinat aparitia unor fenomene secundare negative : poluarea meduilui, remanta in produse, dereglarea echilibrului biologic etc. Metodele biologice sau lupta biologica consta in folosirea diferitelor produse microbiologice, cu organisme parazite ( bacterii, ciuperci, protozoare si virusi) inmultite pe baza unor tehnologii industriale, folosirea zoofagilor ( paraziti si pradatori) dintre care unii se inmultesc deja pe scara industriala ( Trichograma sp. , Prospaltella perniciosi) ; combaterea genetica consta in obtinerea masiva de indivizi sterilizati si lansarea lor in plantatii cat si in dirijarea aparitiei in masa a indivizilor de acelasi sex ; folosirea de substante care regleaza comportamentul si activitatile vitale ale insectelor : atacanti, inclusiv feromoni sexuali, inhibitori de nutritie, substante cu actiune hormonala.etc. Combaterea integrata Datorita multitudinii de organisme daunatoare existente in plantatiile pomicole, o singura metoda de combatere nu poate asigura succesul, intelegand prin combatere, nu numai eliminarea unui agent daunator, ci incidenta masurilor intreprinse asupra complexului de factori care alcatuiesc ecosistemul respectiv. In practica pomicola se recurge la imbinarea metodelor chimice cu cele biologice si alte metode, de o maniera compatibila, astfel incat populatiile de daunatori sa fie mentinute la un nivel sub pragul economic de daunare. In pomicultura moderna isi croieste drum tot mai evident productia biologica- bio, care in afara utilizarii combaterii integrate, cu produse nepoluante, are in vedere toate inputurile chimice impuse de tehnologie, inclusiv fertilizarea. Cateva elemente privind tehnica stropirilor Modul de preparare a solutiilor : Fiecare pesticid se foloseste in concentratia omologata in Romania cantitatea de produs comercial stabilindu-se in functie de volumul de solutie administrat la hectar, astfel incat sa asigure o imbaiere foarte buna a intregului pom. Volumul de solutie difera in functie de specia pomicola de varsta plantatiei, de sistemul de cultura, de coroana, precum si de starea de vegetatie (dezmugurit, plina vegetatie, caderea frunzelor). Inn functie si de echipamentele folosite volumul de solutie pe ha variaza. Dupa volumul lichidului folosit la prepararea solutiilor , se practica mai multe tipuri de stropiri : a). Stropiri cu volum normal(VN). Se fac cu masina de mica presiune.Au dezavantajul ca necesita cantitati mari de apa (400-100l/ha) sau mai mult, iar picaturile se scurg de pe frunze. b). Stopiri cu volum mediu (VM). Acestea necesita 50-150l solutie la ha , picaturile avand sub 300 microni. c).Stropiri cu volum redus (VR). La acestea se folosesc numai 5-50 litri apa / ha. Se realizeaza cu masini pneumatice cu atomizoare sau cu dispozitive rotative de pulverizare, actionate de mijloace terestre sau aeriene, picaturile fiind foarte fine (sub 250 microni). d).Stropiri cu volum ultraredus (VUR). Aceasta nu necesita apa, cantitatea de lichid fiind de 0,5-5 litri / ha. Se realizeaza prin transformarea insectofungicidelor (conditionate in mod special in ulei) in picaturi extrem de fine ( sub 100 microni), formand o ceata toxica. Pentru stropiri VUR se utilizeaza atomizoare, dispozitive de pulverizare pneumatica sau pulverizare rotativa, actionate de elicoptere, avioane sau tractate terestru.
49 din 76

Tehnica stropirilor. Tratamentele se efectueaza cu pompe speciale de administrare a solutiei, astfel ca solutia sa fie pulverizata cat se poate de fin , pe toate organelle pomului si pe toata inaltimea lui. Duzele de pulverizare sa nu se apropie mai mult de 0,5 m de frunzis, deoarece substanta chimica produce intoxicarea frunzelor. In timpul stropirii sa nu se formeze picaturi mari pe frunze, care curg, ci picaturi foarte fine, care sa ramana pe frunzis. Tratamentele sa se efectueze pe timp linistit , fara ploaie si vant , de preferat la temp. de 18-200C ; sa treaca minimum 4 ore de la terminarea tratamentului si eventual pana la prima ploaie. In amestecurile de insectofungicide trebuie sa se tina seama de compatibilitatea acestora. Masuri de protectie a oamenilor, albinelor , animalelor si pasarilor in perioada tratamentelor. Parcela unde se stropeste va fi marcata printr-un indicator ,,PERICOL DE OTRAVIRE sau ,,FRUCTE OTRAVITE ; cei ce manipuleaza produsele trebuie sa cunoasca in prealabil masurile de protectie, sa fie echipati cu combinezoane (salopete corespunzatoare) ; in timpul efectuarii stropirilor nu se mananca nu se bea, nu se fumeaza ; dupa terminarea tratamentului, se dezbraca echipamentul folosit si se spala cu multa apa si sapun ; ambalajele rezultate de la pesticidele folosite vor fi arse sau ingropate. ; albinele, pe perioada efectuarii tratamentelor, trebuie sa fie inchise, pasarile si animalele pot consuma iarba din livezi, numai dupa trecerea timpului de remanenta al produselor folosite ; fructele in parga nu se vor stropi (numai cu produse biologice cu remanenta 3 zile). Cateva principii tehnice pentru executarea stropirilor Stropirile de iarna sefac prin imbaierea pomilor si in concentratii mari. Stropirile de vara se fac prin pulverizare fina . Vara se fac stropiri prin imbaierea pomilor numai in czul combaterii larvelor Paduchelui din San Jose si a purecilor de frunze. Impotriva bolilor provocate de ciuperci este bine sa se urmareasca pulverizarea solutiei mai ales pe partea inferioara a frunzelor unde se gasesc majoritatea ,,portilor de intrare, respectiv stomatele. Stropitul unui pom se incepe din susul in josul coroanei si dinspre partea din care bate eventual vantul. Se continua dinspre exteriorul spre interiorul coroanei, de sus in jos si de jos in susul ramurilor. La sfarsit se stropeste trunchiul. Nu se stropeste pe vant puternic si nici in zilele cand solutia ingheata pe pom. Cerintele pomilor fata de factorii de mediu Cresterea si fructificarea pomilor au loc sub influenta a 2 categorii de factori: ereditari si ecologici. Factorii ereditari apartin potentialului fiecarei specii sau soi, depind de bagajul genetic cu care fiecare genotip este inzestrat. Factorii de mediu cu effect direct saupra cresterii si fructificarii sunt grupati in doua categorii: - factori climatici : lumina temperatura, apa si aerul - factori edafici (pedologici), care cuprind proprietatile fizico-chimice ale solului, gradul de asigurare al acestuia cu substante nutritive, apa, aer si activitatea microbiologica. Se poate adauga acestora factorul antropologic ( uman), care tinde sa modifice in sens pozitiv caracteristicile ereditare si de mediu care influenteaza cresterea si fructificarea. Lumina Lumina este sursa de energie in procesul de transformare a substantelor minerale, apei si bioxidului de carbon in substante organice.Energia luminoasa determina fotoliza moleculei de apa, desfacerea acasteia in hidrogen, care este sintetizat si oxigen care este eliberat in atmosfera. Pentru indeplinirea functiei sale, lumina trebuie sa penetreze coroana pomului, sa asigure o buna iluminare a tuturor frunzelor. Aceasta cerinta, se asigura prin alegerea unor forme de coroana rationale si prin evitarea supraindesirii ramurilor din coroana, cu ajutorul taierilor. Lumina, masurata sub aspectul intensitatii (nr. de lucsi) cat si a duratei acesteia (numar de ore de stralucire a soarelui )este, pentru latitudinea tarii noastre, suficienta pentru cerintele tuturor speciilor pomicole cultivate. Temperatura Fiecare specie pomicola, chiar fiecare soi, are cerinte diferite fata de temperatura, acest factor avand o limitativa asupra cultivarii unei anumite specii intr-o zona sau alta. Intrunirea optimului de temperatura pentru o anumita specie, intr-o anumita zona, conduce la specializarea zonei pentru cultura
50 din 76

speciei respective. Astfel , se poate distinge grupa speciilor termofile, iubutoare de caldura,( migdal, piersic, cais)a caror cultura cu caracter comercial poate asigura performante in Campia Romana, Dobrogea si Banat. In schimb, sortimentul de fructe care urmeaza sa fie pastrat 4-5 luni in depozite (mere si pere de iarna) trebuie cultivat in zona dealurilor, mai spre nord, pentru a preveni supracoacerea fructelor inca in plantatii. Fiecare fenofaza se desfasoara peste un anumit prag biologic specific, diferit de la o specie la specie, are o plaja optima de temperatura si incetineste sau se poreste la un anumit nivel maxim. Temperaturile din zona maximelor din timpul verii nu au influente negative semnificative, atunci cand umiditatea in sol este asigurata.Temperaturile scazute si foate scazute din perioadele de toamna timpurie, iarna sau primavara tarzie pot avea influente negative foatre semnificative care pot conduce chiar la pierderea recoltei sau, cazuri mai rare, pieirea pomilor prin degerare.Ingheturile timpurii din toamna provoaca caderea prematura a frunzelor si degerarea varfurilor lastarilor, impiedicand maturarea tesuturilor si pregatirea pomilor pentru iarna. Nu in rare cazuri, ingheturile timpurii pot surprinde fructele, in special la mar, nerecoltate, cauzand caderea sau chiar inghetarea acestora pe pom. Temperaturile minime de rezistenta la ger a pomilor Specia Mar Par Gutui Cires Visin C -35-36 -32-33 -28-30 -29-32 -30-32
0

Specia Prun Cais Piersic Capsun Smochin

C -30-32 -26-28 -24-26 -22-24 -16

Ingheturile de primavara pot provoca pagube importante atunci cand mugurii floriferi au ajuns untr-un anumit stadiu in care devin sensibili.

Limitele de rezistenta la ger in primele faze de vegetatie la cateva specii pomicole.


Specia Mar Par Piersic Cires Prun Cais Butoni florali 0 C -2,8..-4,9 -1,7.-4,9 -1,7.-4,9 -1,7.-3,2 -1,1.-4,2 -1,1-4,9 Apa Apa este un factor indispensabil activitatii vitale a tuturor organismelor, in absenta apei nefiind posibila manifestarea proceselor caracteristice vietii. Absorbtia apei se realizeaza prin intermediul radacinilor tinere fiind in stransa dependenta de temperatura, umiditatea aerului, gradul de aprovizionare cu apa a solului. Regimul pluviometric in tara noastra difera mult de la o zona la alta, ceea ce face ca, factorul apa sa devina, ca si in cazul temperaturii, un element limitativ. Necesarul de apa al speciilor pomicole se poate determina si dupa consumul de apa al acestora pentru producerea unui kg substanta uscata.La mar de pilda apreciind consumul la 300l apa pentru un kg substanta uscata,s-a calculat ca pentru obtinerea unei productii de 45 t/ha, este necesara o cantitate de 900mm precipitatii anuale bine repartizate. Apa necesara este provenita in primul rand din precipitatii, dar in unele zone apa trebuie asigurata si pe cale artificiala, prin irigatii. In afara de totalul precipitatiilor, pentru cultura pomilor intererseaza marimea si intensitatea acestora, datorita faptului ca,contributia ploilor mici de 3-4mm este neinsemnata pentru pomi
51 din 76

Inflorit 0 C -1,7-3,2 -1,7-3,2 -1,1-3,8 -1,1-3,2 -0,6-3,2 -0,6 -3,2

Fructe mici 0 C -1,1-2,7 -1,7-2,1 -1,1-2,1 -1,1-2,1 -0,6-2,1 -0,0-1,5

deoarece astfel de cantitati sunt retinute la suprafata solului si se evapora foarte repede. Ploile pana la 10mm, care patrund in sol 5-15cm, in functie de textura solului, daca sunt urmate de o insolatie puternica si caldura, nu sunt utilizate de radacinile pomilor, care in general sunt dispuse mai adanc. Cerintele diferitelor specii si soiuri pomicole fata de apa, in conditiile tarii noastre, pentru cresterea si rodirea normala, sunt in medie de 600-800mm precipitatii anuale, repartizate unuform in tot timpul anului, din care in perioada de vegetatie, mai-august, minimum 250-300mm. Precipitatiile medii multianuale lunare si anuale-mm Lunile Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Suma anuala Suma pe perioada de vegetatie Suma pe perioada mai-august Baia Mare 70,7 65,0 61,7 78,3 90,5 111,2 92,6 89,1 76,9 84,4 76,8 78,8 976,0 538,6 383,4 Buzau 27,1 26,8 25,6 43,4 56,6 80,0 61,7 38 34 39,5 36,0 33,4 512,1 323,7 246,3 Constanta 26,6 24,5 23,8 28,1 34,1 43,5 34,9 30,1 29,6 35,1 32,2 32,3 378,8 200,3 122,6

Din analiza precipitatiilor medii anuale, cat si din repartitia acestora in perioada de vegetatie, rezulta ca in putine bazine pomicole sunt asigurate cerintele principalelor specii pomicole pentru realizarea unor productii mari si de calitate an de an (Baia Mare, Cluj, Falticeni Sibiu). In bazinele pomicole Constanta, Buzau, Craiova se impune asigurarea unui aport suplimentar de apa prin irigare. Dupa cerintele specifice pentru apa se poate stabili o ordine relativa. Arbustii fructiferi si marul (soiurile de iarna) constituie grupa speciilor cu cele mai mari cerinte pentru apa.Cerintele acestora sunt satisfacute in zonele unde precipitatiile depasesc 650-700mm, iar temperatura medie din perioada de vara nu depaseste 16-180C. Prunul, parul, nucul ciresul si visinul formeaza grupa speciilor cu cerinte reduse pentru apa, nevoia lor fiind satisfacuta in zonele cu precipitatii de peste 600mm anual ceea ce in tara noastra coraspunde cu limita inferioara a padurilor de fag, cu intrepatrundere in zona podgoriilor cat si in silvostepa. Piersicul, caisul si migdalul, constituie grupa pomi lor cu cele mai mici cerinte pentru apa, comportandu-se satisfacator in zonele cu precipitatii de peste 550mm anual,in aceste zone fiind asigurata temperatura necesara. In perioada de repaus necesarul de apa este redus, in timp ce in perioada de vegetatie (cresterea intensa a lastarilor, formarea recoltei), se inregistreaza un maxim in cerintele pomilor pentru apa. Asigurarea apei din precipitatii sau irigatii este absoltut necesara in perioada mai-iulie-august.

Aerul
Pentru pomicultura aerul prezinta importanta sub aspectele urmatoare : compozitia aerului din atmosfera si din sol, miscarea aerului (vantul) si continutul in substsnte poluante. Miscarea aerului ,respective vantul, are influente semnificative asupra pomilor. Vantul mareste transpiratia, ridicand consumul de apa. Vanturile puternice sunt intotdeauna nefavorabile, acestea putand produce pagube insemnate , determinand caderea fructelor, ruperea ramurilor sau desradacinarea pomilor . Factorii poluanti din aer sunt numerosi si au intotdeauna efecte negative. Acestia pot fi : praful de ciment, cenusa, hidrocarburile, bioxidul de sulf, amoniacul, acizii organici, oxizii de plumb, de
52 din 76

azot etc., degajati in atmosfera de catre platformele industriale isi pot manifesta influenta negativa pe arii extinse. Formele de manifestare pot fi arsuri , necroze, blocarea stomatelor, reducerea accesului luminii in frunza si diminuarea fotosintezei.

Este important, sa se stie ca intr-o zona cu intensa poluare a aerului, infiintare unei livezi comerciale este cu probleme. Solul
Solul este principalul factor de mediu (edafic sau pedologic) de care depinde productia de fructe in cazul in care conditiile climatice sunt asigurate. Referitor la sol, intereseaza insusirile fizico-chimice si biologice de care depinde fertilizarea naturala a acestuia. Dintre insusirile fizice de prima importanta sunt : -textura care poate fi :nisipoasa, lutoasa sau argiloasa. Solurile nisipoase impun tehnologii speciale, cu cantitati mari de ingrasaminte organice si obligatoriu conditii de irigare. Solurile argiloase, grele, cu mare extindere in zona dealurilor, pe platouri, pot fi avute in vedere pentru cultura prunului, altoit pe corcodus mai ales. Cultura marului si parului altoite pe portaltoi vegetativi se face cu mari dificultati pe asemenea soluri, fara performanta. Cele mai preferabile soluri pentru speciile pomicole sunt cele nisipo-lutoase sau chiar nisipo-argiloase, care pot asigura un regim aero-hidric favorabil vietii sistemului radicular. -structura-respectiv agregarea particulelor de nisip, praf si argila in granule de diferite marimi si stabilitati, favorizeaza penetrarea si mentinerea apei in sol, viata microorganismelor, regimul aero-hidric. -grosimea solului poate fi superficiala (30-50cm), medie sau profunda peste 100-150cm acasta din urma fiind preferata de toate speciile pomicole. - apa freatica poate fi la adancimi variabile, adancimea de peste 150cm fiind cea mai convenabila penrtu pomi in functie de specie si portaltoi. Dintre insusirile chimice prezinta interes : -continutul in humus- un nivel de 2-3% fiind optim pentru majoritatea speciilor pomicole. -pH-ul sau reactia solului, este foarte important de retinut, cerintele pentru pH ale speciilor pomicole fiind diferite. Astfel, nivelul optim al pH-ului pentru mar este de 5,7-7,6 in timp ce pentru prun este de 6,8-8,3. Solul poate fi, obiectul a numeroase interventii din partea pomicultorului, acesta putand interveni, de exemplu, in cazuri obligate la desecarea terenurilor mlastinoase daca este cazul, sau la amendare cu calciu a celor puternic acide. ASPECTE ECONOMICO-FINANCIARE ALE PRODUCTIEI POMICOLE Pomicultorii trebuie sa cunoasca precis si in detaliu costurile pentru toate verigile tehnologice specifice culturii, productiile si veniturile obtinute pe directii de valorificare pe care trebuie sa le analizeze permanent. Ponderea insemnata la infiintarea unei plantatii o detin cheltuielile cu materialul saditor (65,3% la mar si 53,6% la prun), urmate la distanta de cheltuielile privind fertilizarea (8,7% la mar si 17,25 la prun ). Atunci cand pentru celelalte lucrari specifice investitiei, partea de munca manuala o reprezinta aportul membrilor familiei, cheltuielile pot fi diminuate cu 25-30%. In ceea ce priveste cheltuielile cu intretinerea plantatiilor pana la intrarea pe rod, acestea sunt in valoare de 814$ la mar, reprezentand 30% din investitia totala si de 914$ la prun , reprezentand 49% din investitia totala. Lucrarile manuale pot fi executate in totalitate de catre prorietar impreuna cu familia, situatie in care cheltuielile pot fi diminuate cu pana la 15%. Ponderea mare a cheltuielilor cu intretinerea la prun este determinata de perioada mare pana la intrarea pe rod ( 5 ani), comparativ cu marul (3 ani). Durata de exploatare economica la mar este de 18 ani si la prun 22ani. Cheltuielile cu investitia pot fi compensate partial de veniturile obtinite prin culturile intercalate, posibil de realizat pe intervalul dintre randurile de pomi, pana la intrarea acestora pe rod. Cu toate ca rata profitului are cote destul de ridicate, profitul brut obtinut (500-1528$/ha la mar si 26353 din 76

739$/ha la prun ), poate constitui o sursa suplimentara de venit, dar nu asigura necesarul de resurse pentru dezvoltarea investitiei. Avand in vedere componenta cheltuielilor de exploatare, reiese ca un buget anual de 3000$ poate fi asigurat de pe o suprafata de 2,2-2,5 ha mar cu o productie medie de 20-30 t/ha sau 4,65,5 ha la prun cu conditia ca marea majoritate a lucrarilor specifice tehnologiei sa fie efectuate de proprietar impreuna cu familia. Bugetul de 3000$ anual popate fi asigurat si de pe suprafete mai mici, atunci cand cultivatorul, continua fluxul tehnologic in aval prin conditionarea, pastrarea, procesarea sub diverse forme a fructelor si chiar desfacerea directa pe piata a produselor obtinute. Astfel, pastrarea si conditionarea merelor penrtru consum conduce la o crestere a veniturilor ci 60-70%, deshidratarea prunelor cu 70-80%, distilarea fructelor cu 20-25%. Concluzia este ca productia de fructe chiar pe suprafete mici este profitabila, aducand venituri suplimentare, pe masura ce suprafetele cultivate cresc pana la dimensiuni viabile de 10-15 ha. STRUCTURA SI VOLUMUL CHELTUIELILOR DE INVESTITII PENTRU INFIINTAREA PLANTATIILOR DE POMI ARBUSTI FRUCTIFERI SI CAPSUNI Plantatiile pomicole sunt mijloace fixe, cu durata de exploatare de la 10-12 ani (arbustii fructiferi) pana la catava zeci de ani. Valoarea lor este echivalenta cu totalitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea pregatirii terenului, plantarea propriu-zisa si intretinerea pana la intrarea pe rod. Costurile de investitii pentru plantatii semiintensive si intensive de mar, par si gutui UM=USD/ha Categoria de Materiale Manopera Lucrari Transport Total lucrari mecanice cheltuieli Pregatire teren 300-320 120-160 125-140 160-180 745-800 Infiintare 1450-1800 400-550 60-70 15-20 2425-2440 plantatie Intretinere-total 1730-1870 670-760 420-480 170-200 2995-3303 d.c.-anul I 550-600 210-220 130-140 40- 45 930-1005 -anul II 580-620 220-240 140-160 50-55 992-1075 -anul III 600-650 240-300 150-180 80-100 1070-1230 Total investitie 3480-3990 1190-1470 605-690 355-400 5630-6548 Caracteristici :- distanta de plantare intre randuri 4 m si 2-4 m pe rand ; -densitatea 625-1250 pomi la hectar ; -pregatirea terenului= desfundatul terenului peste tot sau gropi individuale. -material saditor din soiuri standard, altoite pe portaltoi de vigoare medie sau soiuri spur altoite pe franc. Costurile de investitii la speciile samburoase pentru plantatii intensive UN=USD/ha Categoria de Materiale Manopera Lucrari Transport Total lucrari mecanice cheltuieli Pregatire teren 300-310 120-130 110-120 140-150 670-710 Infiintare 1120-1650 320-410 50-55 15-50 1505-2135 plantatie Intretinere- total 1750-1860 875-1000 535-635 180-210 3239-3705 d.c. - anul I 310-320 160-180 90-95 25-30 585-625 -anul II 320-330 170-190 95-110 30-35 615-665 -anul III 340-380 175-200 100-130 35-40 650-750 -anul IV 420-450 190-220 140-170 40-45 767-887 -anul V 360-380 180-210 110-130 50-60 700-780 Total investitie 3115-3820 1315-1540 695-810 335-380 5715-6550 Caracteristici- distanta de plantare intre randuri 4-5m si pe rand 3-4m; -densitatea 500-800 pomi la hectar ;
54 din 76

-pregatirea terenului prin desfundare si gropi de 0,5x0,5x0,5m sau scarificare si aratura adanca cu gropi mari ; -la speciile piersic, visin si cais perioada de intretinere este de 4 ani costurile reducandu-se cu 1800-2020 USD/ha.

Costurile de investitii pentru cultura capsunului


Categoria de Materiale Manopera Lucrari Transport Total lucrari mecanice cheltuieli Pregatire teren 280-320 50-60 45-60 45-60 450-530 Infiintare 3500-4000 550-600 10-15 10-15 4070-4627 plantatie Intretinere anul I 180-220 120-135 15-25 15-25 330-398 Total investitie 3960-4540 720-795 70-100 70-100 4850-5555 Caracteristici : -distanta de plantare intre randuri 80-90cm si 20cm pe rand ; -densitatea 56000-62500 stoloni la hectar ; -lucrarile de pregatirea terenului , infiintarea plantatiei si intretinere in anul I se realizeaza intr-un singur an si se urmareste o singura fisa tehnologica. ; -In anul II, plantatia de capsuni incepe sa rodeasca, iar cheltuielile pentru lucrarile tehnologice se incadreaza la costuri de productie, a caror valoare orientativa este de 1760-2200USD cu o productie de 8010t/ha, care poate aduce un venit de 6000-8000USD. Durata de exploatare sau durata de serviciu a plantatiilor pomicole In practica se intalnesc doua aspecte si anume : - durata de serviciu determinata prin acte normative ; - durata optima sau durata potentiala de exploatare determinata de num,erosi factori particulari pentru fiecare plantatie. Durata de serviciu, se utilizeaza acolo unde trebuie sa se acumuleze fondul de amortisment care impreuna cu o cota de profit sa poata fi reinvestite pentru realizarea altor plantatii.

Durata de serviciu conform H.G.R. nr. 964/1998


Codul de clasificare 5.2.1 5.2.2. 5.2.3. 5.2.4. 5.2.5. Denumirea mijloacelor de baza Plantatii de mari, peri, pruni, gutui, migdali, castani Plantatii de ciresi, visini, piersici, aluni, caisi, Plantatii de nuci Plantatii de coacaz, trandafiri de dulceata si agris Plantatii de zmeura, alti arbusti si subarbusti (mur, capsuni) Durata normala de utilizare (ani) 20 12 30 8 5

La durata de utilizare se adauga anii de intretinere pana la intrarea pe rod (in functie de specie, sortiment si tip de plantatie), obtinandu-se durata totala de viata. In privinta dutatei de exploatare, aceasta este cu mult mai mare decat cea stabilita prin HG 964/1998, iar atunci cand detinatorii aplica tehnologii corespunzatoare utilizand chiar lucrari de regenerare, durata de serviciu poate fi mult prelungita.
55 din 76

Durata potentiala de exploatare a plantatiilor de pomi, arbusti fructiferi si capsuni dupa insusirile biologice ale sortimentului Nr. crt. 0 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. Specia Portaltoi inmultire 2 franc vv.M vv.m vv.s franc gutui gutui corcodus franc franc Franc zarzar franc franc selectionat selectionat stoloni Perioada de tinerete(an i) 3 6 4 3 2 6 4 4 6 5 5 4 4 4 4 5 11 1 Durata de exploatare Total d.c. Incepere a rodirii 4 5 35-45 7 20-25 4 15-20 3 10-15 2 35-45 5 20-25 4 20-25 6 30-35 6 25-32 5 30-35 6 25-32 5 12-15 4 12-15 4 15-20 5 25-30 5 50-60 10 3-4 1 Durata totala de viata (ani) 8 41-51 24-29 18-23 12-17 41-51 24-29 24-29 36-41 30-37 35-40 29-36 16-19 16-19 19-24 30-35 61-71 4-5

1 mar mar mar mar par par gutui prun prun cires visin cais piersic migdal alun nuc capsun

Rodire economica 6 25-34 14-19 10-15 7-11 27-36 14-18 12-16 22-26 18-24 22-26 18-24 7-9 7-9 7-9 18-23 35-45 1-2

Declin 7 3-4 2 2 1-2 3-4 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 2 5 1

Nota: vvM-vegetativ vigoare mare vv.m-vegetativ vigoare medie vv.s vegetativ vigoare slaba Amortismentul (A) pentru plantatiile de toate felurile se calculeaza cu ajutorul formulei: A=V+R-r/T in care : V=valoarea de inlocuire sau valorificarea plantatiilor R=valoarea lucrarilor de modernizare sau de regenerare (echivalente cu valoarea reparatiilor capitale pentru cladiri si utilaje) ; R= valoarea reziduala care la speciile cu trunchi se regaseste in valoarea lemnelor ce se evalueaza ca lemn de foc, iar trunchiurile cu diametrul > de 30cm ca lemn pentru industrializare (furnir). T=durata de exploatere sau durata de serviciu ;

Creterea i dezvoltarea nucului


Ciclul individual de via - Perioada embrionar- dureaz pn la germinaia seminei. Este caracteristic plantelor nmulite prin semine i se ntlnete i la nmulirea portaltoilor de nuc. - Perioada juvenil -este perioada de cretere sau de tineree a plantelor. La nucul nmulit prin semine, perioada juvenil poate dura 10-12 ani, timp n care are loc formarea scheletului i a rdcinilor principale. Creterea este foarte puternic n aceast perioad iar formaiunile fructifere lipsesc. Creterea lstarilor este puternic i se prelungete pn toamna trziu motiv pentru care lemnul insuficient maturat deger n timpul iernii. La nucul altoit, perioada juvenil este mult mai scurt, dup 1-2 ani de la altoire nucii produc primele fructe, iar fructificarea economic se produce la 4-5 ani de la plantare. (se nregistreaz un ctig de 5-7 ani prin intrarea mai timpurie n fructificare).
56 din 76

- nceputul rodirii. - este definit prin aparitia primelor fructe i dureaz pn la obinerea unor producii maxime i constante. La nucul obinut prin smn nceputul fructificrii se produce odat cu anul 8 de la plantare i poate fi prelungit pn la anul 15. Plantele altoite au perioade de nceput a fructificrii mai timpurie (anul 4) i cu durat mai scurt .(pn n anul 6-7). -Perioada de mare producie - ncepe la vrste diferite i poate dura 50-100 de ani. Productivitea este mai redus i uniform la plantele pe rdcini proprii i mai mare i constant la cele altoite. -Perioada de diminuare a rodirii- se instaleaz odat cu reducerea produciei de nuci i se datoreaz fenomenului de uscare centripet a scheletului i de dimiuare a creterilor anuale. La nuc aceast perioad se produce la vrsta de 70 - 80 ani i poate fi atenuat prin aplicarea unor lucrri tehnologice adecvate (tieri puternice, fertilizri, combaterea corect a bolilor i duntorilor) - Perioada de declin (sau perioada de btrnee)- apare odat cu accentuarea uscrii ramurilor de schelet i lipsa rodului). Ciclul anual de via al nucului. n zona rii noastre nucul parcurge cele patru anotimpuri sub dou forme; starea de repaus i starea de vegetaie. n condiiile din Romnia, nucul intr n perioada de repaus n cursul lunii octombrie, odat cu ncetarea creterii i cderii frunzelor. n aceast perioad se nregistreaz un repaus profund (pomii nu pornesc n vegetaie chiar dac se nregistreaz temperaturi pozitive mai ridicate). n perioda de repaus nucii suport temperaturi negative care coboar pn la - 30 -33C. Starea de vegetaie ncepe n momentul umflrii mugurilor, calendaristic perioada ncepe n prima decad a lunii aprilie i cuprinde etapele: - Umflarea mugurilor - aceast faz se declaneaz atunci cnd temperatura medie zilnic din aer este de 10 C. - Dezmuguritul i nceputul creerii lstarilor. Calendaristic, faza se produce ntre 15-30 aprilie, n funcie de evoluia temperaturilor. n aceast perioad se produc brume i uneori chiar ngheuri care pot distinge n intregime fruntele i lstarii. - Creterea intens a lstarilor. Aceast fenofaz se desfor ncepnd cu prima decad a lunii iulie. Pentru a asigura o cretere normal a lstarilor (50-100 cm) la plantele pe rod este necesar ca n cursul lunilor mai-iulie aceste plante s beneficieze de cantiti optime de ngraminte i de ap. - Maturarea esuturilor i pregtirea pomilor pentru iernare . Aceast fenofaz ncepe la sfritul verii, odat cu formarea mugurelui terminal i se ncheie la cderea frunzelor. O mare parte din substanele existente n frunze migreaz ctre ramurile pomului. Acestea contribuie la creterea concentraiei sucului celular i la sporirea rezistenei la ger. n unele toamne lungi, clduroase i ploioase, se constat c majoritatea frunzelor rmn pe pomi (la cei tineri) i n acest fel esuturile nu se matureaz i sufer n iarn. Pentru evitarea acestor fenomene negative se recurge la nierbarea intervalelor dintre pomi, reducerea ngrmintelor cu azot i a apei iar n unele cazuri la defolierea plantelor prin tratamente cu sulfat de cupru fapt care produce forat ncetarea perioadei de vegetaie. Fenofazele organelor de rod. - nfloritul i legarea fructelor . Nucul este o plant unisexuat monoic, adic are flori mascule (ameni) i flori femele dispuse separat, dar situate pe aceeai plant. nfloritul i legarea fructelor reprezint o fenofaz specific la nuc, legat n mod direct de nivelul temperaturilor nregistrate (pragul biologic de +10C) n aceast perioad. n condiiile dealurilor subcarpatice, nfloritul florilor femele la nuc se produce n perioada 14 aprilie-22 mai. Florile mascule nfloresc ntre 19 aprilie i 18 mai, n funcie de soi. Dup nflorire are loc polenizarea anemofil (cu ajutorul vntului) i fecundarea sau legarea fructelor. La majoritatea soiurilor de nuc exist un decalaj de una sau mai multe zile ntre perioadele de nflorire la cele dou tipuri de flori (fenomen numit dichogamie). Durata de emisie a polenului din amenii unei plante poate fi de 8 - 14 zile, dar emisia puternic dureaz numai 5-6 zile. La florile femele, durata sigur de recepie a polenului este de 8-10 zile. Dac cele dou periode de plin nflorire sunt decalate n timp, polenizarea florilor femele cu polenul propriu nu este posibil. Pentru ca s se obin producii de nuci este important s se asigure polenizatorii
57 din 76

(soiuri de nuc) adecvai a cror perioad de nflorire a florilor mascule (eliberarea polenului de ctre ameni) s coincid cu perioada de nflorire a florilor femele de la soiurile de baz din livezile de nuc. - Creterea fructelor. La soiurile de nuc, mai puin dect la alte specii pomicole, ntlnim fenomenul de cdere fiziologic a fructelor n cursul lunii iunie. - Maturarea fructelor - coincide cu momentul n care miezul i-a desvrit evoluia iar coaja verde crap. Perioada de maturitate ncepe la sfritul lunii august, cu soiurile timpurii. Fructul de nuc este o pseudodrup, format dintr-un nveli exterior verde (epicarp), coaja lignificat (endocarp) i smna (miezul). La nuc se oin 2-4 t/ha, n ultimele decenii, amelioratorii de soiuri de nuc au creat noi genotipuri care realizeaz producii de peste 7-8 t/ha. CERINELE NUCULUI FA DE FACTORII ECOLOGICI Lumina Nucul este o plant cu cerine foarte ridicate fa de lumin. n lipsa luminii au loc perturbri n procesul de metabolizare a substanelor sintetizate, creterea lstarilor i fructelor este redus, la fel se reduce rezistena plantelor la ger i la atacul unor boli. Temperatura Reprezint pentru nuc un factor limitativ n unele zone ale rii. Restricile datorate temperaturii sunt generate de temperaturile sczute din cursul iernii sau cele foarte ridicate din var. n timpul nfloritului se produc unele accidente climatice datorate distrugerilor provocate asupra organelor florare de temperaturile negative (-20C). Se consider c nucul crete i rodete satisfctor n zonele n care temperatura medie anual este de peste 8 C. - iarna sunt sensibili amenii i mugurii mixi la temperaturi de -25C, - 27C cnd pot s degere n proporie ridicat; - ramurile anuale sunt distruse la -28C; -29C; Amplitudinile mari de temperatur i gerurile de revenire din primvr produc pagube mari chiar dac temperaturile nu sunt aa de mult sczute. n aceste cazuri (pomii sunt declii), nucul deger i la -20 C; -22C Cel mai uor se observ la nucii pe rod efectul negativ pe care l produce gerul asupra ramurilor anuale aflate la periferia coroanei. Apa Nucul este o plant pomicol cu cerine destul de mari fa de apa din sol. El este foarte mult rspndit n zonele cu 600-800 mm precipitaii anuale. Pentru culturile de nuc de mare randament se impune ca n zonele secetoase, cu precipitaii anuale sub 700 mm i cu repartizare neregulat a acestora s se intervin cu irigarea plantaiilor. Pe terenurile argiloase cu drenaj necorespunztor se produce n anumite perioade un exces de umiditate. Apa n exces conduce la asfixierea rdcinilor, rodire i cretere necorespunztoare, iar n final, la debilitarea sau chiar moartea plantelor. Grindina este un fenomen care produce nucilor pagube nsemnate. Solul Nucul poate supavieui pe aproape toate tipurile de sol existent n ara noastr. Grosimea stratului de sol sau volumul edafic util, ca de altfel i nivelul apei freatice influeneaz n mod determinant creterea i fructificrea nucului . Stratul de sol cu grosimea de minim 1-1,5 m este o condiie obligatorie pentru cultura nucului. Nivelul apei freatice nu trebuie s urce mai la suprafa de 2,5-3 m, dar nu trebuie s fie nici mai jos de 4 m. Reacia solului este un factor ecologic important i cu mari implicaii n creterea i fructificarea nucului. (ph 7,5-6) Aerul Are influen asupra plantelor de nuc datorit vnturilor. Efectele negative datorate vntului se produc n timpul nfloririi (vnturile puternice limiteaz procentul de polenizare) sau n var (dezrdicinarea nucilor n cazul unor furtuni puternice). Vntul mrete intensitatea de transpiraie i sporete nevoile n ap n cursul perioadei de vegetaie. NMULIREA NUCULUI

58 din 76

nmulirea sexuat - din smn nu este indicat, prezentnd difetite dezavantaje ca: - pomii intr trziu pe rod; - calitatea inferioar a fructelor caracterizat n general printr-o variabilitate accentuat ca form i mrime - neomogenitatea pomilor n cadrul plantaiei nmulirea prin semine se recomand numai pentru obinerea portaltoilor i a nucilor destinai productiei de lemn. Recoltarea nucilor pentru smn se face la maturitatea deplin, reinndu-se numai nucile perfect sntoase i ct mai omogene. Pstrarea facultii germinative, poate s dureze 2-3 ani. Dac nu se seamn n toamn, nucile se pun peste iarn la stratificat pentru parcurgerea procesului de postmaturaie. n cazul n care nucile nu au fost stratificate peste iarn i trebuie semnate, se introduc n ap firbinte la 55-60 C unde se las 3 zile, apoi se scot i se repet operaiunea, dup care se scurg de ap, se stratific n nisip umed n ncperi la 24-26 C timp de 10-14 zile, dup care se seamn. Alegerea i pregtirea terenului n vederea nfiinrii colii de puiei se efectueaz ca la celelalte specii pomicole. Epocile de semnat pentru nuc sunt toamna i primvara. Semnatul de toamn se efectueaz n a doua jumtate a lunii octombrie, n rnduri simple la 90 cm ntre ele i 10-12 cm pe rnd, dup care se biloneaz cu un strat de pmnt de 15-20 cm. Toamna se poate face semnatul i cu nuci nestratificate postmaturaia avnd loc n cursul iernii, n cmp. Semnatul de primvar se face n a doua jumtate a lunii martie, cu nuci cu postmaturaia parcurs, la aceeai distan ntre rnduri i 15-20 cm pe rnd, fr a se bilona. nfiinarea cmpului I se efectuez cu puiei de nuc de un an, produi n coala de puiei. Plantarea puieilor se efectueaz primvara devreme (nainte de dezmugurit) la distana de 90 cm ntre rnduri i de 35- 40 cm pe rnd. n vederea plantrii, se fasoneaz sistemul radicular prin uoare scurtri ale rdcinilor secundare a tulpinii deoarece mugurele terminal pornete mai repede n vegetaie i asigur o cretere dreapt a tulpinii. Prevenirea i combaterea bolilor i duntorilor se efectueaz prin aplicarea a 6-8 tratamente cu zeam bordelez n concentraie de 0,5- 1% sau cu alte produse cuprice, n amestec cu insecticide adecvate. Traumatismele provocate sistemului radicular, cu ocazia transplantrilor, se vindec foarte greu. Refacerea sistemului radicular dup transplantare efectuat n condiii normale dureaz cel puin un an. Cele mai bune rezultate la prinderea la plantare se realizeaz cu material sditor sub form de vrag n vrst de 2 ani, cu nlimea de peste 1,6 m. nmulirea asexuat sau vegetativ Este singura metod de a transmite n decenden caracteristicile genetice iniiale ale soiurilor, rezultnd un material uniform i de calitate i prezint avantajul precocitii de rodire. nmulirea nucului prin altoire realizeaz o reducere a taliei pomilor care d posibilitatea nfiinrii unor plantaii cu densiti sporite la unitatea de supraf, cu producii mari de fructe de calitate superioar. nmulirea pe cale vegetativ, pe lng avantajele net superioare nmulirii generative, prezint dezavantajul transmiterii unor boli virotice. Pentru a diminua acest efect negativ se vor folosi la nmulire numai plante libere de boli virotice. Altoirea nucului este mai dificil dect la celelalte specii pomicole datorit mrimii mduvei, afluxului mare de sev n timpul altoirii, grosimea i tria fibrelor libero-lemnoase precum i datorit oxidrii rapide a tieturilor din cauza coninutului n substane tanoide. Reuita altoirii n cmp este condiionat de realizarea temperaturii optime la punctul de altoire, deziderat care nu se poate obine n fiecre an, n Romnia. Pentru altoirea din iulie-august recoltarea ramurilor altoi se face n ziua efecturii altoirii ct mai de diminea, se depoziteaz cu vrful n jos, n poziie vertical la temperatura de - 1C ; + 4 C n saci de plastic. Ramurile altoi trebuie s fie sntoase, rotunde ca sectiune, cu muguri viabili bine dezvoltai i internodiile scurte de 5-6 cm. La altoirea manual mbimnarea celor doi parteneri trebuie s se fac rapid i ct mai bine pentru a evita oxidarea seciunilor. Lungimea altoiului este de 2 muguri. Sursa de stimulare a calusrii este cldura. Metode de altoire la nuc.
59 din 76

- altoirea cu mugure n ferestruic - puin folosit la noi n ar, n perioada 15 august- 1 septembrie - altoirea cu mugure cu scutior lung - este o metod obinuit cu mugure n "T " mbuntit. Perioada de altoire n cursul lunii august. Metod puin folosit. - altoirea cu mugure n fluier sau inel - cere ca grosime portaltoiului i a altoiului s fie egal. Epoca de altoire ncepe din primvar odat cu circulaia sevei. - altoirea cu mugure scutior- d rezultate bune n perioada 15 mai-15 iunie - altoirea n copulaie perfecionat- se practic n spaii protejate n perioada repausului vegetativ. Este necesar ca portaltoiul i altoiul s aib aceeai grosime. - altoirea n despictur -se poate aplica n special n spaii protejate n perioada repausului vegetativ ct i n cmp. - altoirea mecanizat a nucului ORGANIZAREA EXPLOATAIEI NUCICOLE Delimitatea suprafeelor - Exploataia nucicol rentabil presupune o suprafa cultivat cu nuci, de minim 5-10 ha. Cu ct suprfaa este mai mare (50-100 ha) cu att aceasta este mai rentabil. - delimitarea supafeelor se va face cu precizie (msurtori) i dac este posibil prin construirea unui gard de srm ghimpat. - la fiecare parcel se va lsa loc de acces n interior spre i dispre drumuri publice Alegerea sistemului de cultur - se folosesc plantaii de tip clasic cu distante de 9-10 m ntre rnduri i 8-9 m pe rnd i densiti de 110140 pomi /ha - n primii ani, pn la intrarea pe rod (4-5 ani) solul se menine ca ogor negru pe toat suprafaa cu ajutorul grapei cu discuri i a cultivatorului Pregtirea terenului pentru plantare - terenul se cur, dac este necesar se defrieaz, cu mare atenie - uoara nivelare - lucrare de mobilizare profund a terenului ntre 30-60 cm, funcie de grosimea solului - fertilizare de baz concomitent cu artura folosind: 40-60 t gunoi de grajd/ha, 80-120 kg/ha fosfor i 120-150 kg/ha potasiu, avnd grij s fie ncorporate bine n sol deoarece sunt greu solubile i nu pot ptrunde la nivelul rdcinelor - mobilizarea solului se face cu 4-6 luni nainte de plantare - cu 25-30 zile nainte de plantare se face discuirea prin dou treceri perpendiculare - pregtirea terenului pentru plantare se poate face vara-toamna (august-octombrie), n cazul plantrii de toamn i primvara (februarie-martie) pentru plantarea de la sfritul lunii martie Plantarea materialului sditor - n cadrul unei n plantaii se vor planta mai multe soiuri n funcie de mrimea acesteia, de regul 3-4 soiuri. Un criteriu de maxim importan pentru alegerea soiurilor l constituie valoarea de polenizare. - soiurile romneti sunt cu un grad ridicat de neconcordan ntre nflorirea florilor mascule cu cele femele, i au nevoie de polen de la alte soiuri Distane de plantare - cultur clasic : 9-10 m / 8-9 m - D 110-140 pomi/ha - cultur intensiv : 7-8 m /6-8 m -D 150-200 pomi/ha - sepot folosi diferite tipuri de asezare a plantelor: - n dreptunghi - n ptrat - n chinconz Pregtirea locului pentru plantare - pichetarea se face innd seama de limitele parcelelor, cu pichei din lemn 50-60 cm nlime i 3-4 cm grosime. Aezarea nucilor fa de limitele parcelelor (hotarele cu vecinii) se face la cel puin 4-5 m distan
60 din 76

- orientarea rndurilor va ine seama de panta terenului, dac panta este de peste 6-7 % (se aeaz rndurile pe curbele de nivel) , de poziia soarelui (rndurile se orienteaz nord-sud pentru ca lumina s fie repartizat egal pe toate prile coroanei) - dup pichetare se trece la sparea gropilor pentru plantare (manual sau mecanic) de regul acestea se fac 1/1/0,8 m. Cu ct solurile sunt mai puin favorabile cu att gropile ar terbui s fie de dimensiuni mai mari. - concomitent cu sparea gropilor se pregtete i fertilizarea local - partea de sol rezultat din pmntul scos din partea de sus a gropii se amestec cu 25-30 kg gunoi de grajd i 50-60 g superfosfat i 50-60 g sare potasic i se introduc n groap (cel puin jumtate din adncimea gropii). - repichetarea terenului pentru poziionarea locului definitiv de aezarea pomului, cu tutori de 1,2-1,5 m nlime i 5-6 cm grosime de care se leag pomul n primii 2-3 ani. Pregtirea materialului sditor pentru plantare - pomii sunt sensibili la loviturile mecanice i mai ales la expunerea la soare i aer a rdcinilor, de aceea la transport pomii se protejeaz cu prelate sau folie de polietilen. Rdcinile odat afectate au capacitate foarte sczut de a se reface n timp scurt. - nucii se stratific imediat n sol. Se introduc n anuri de 50-60 cm adncime fcute cu 1-2 zile nainte, cu tot sistemul radicular. Se acoper rdcinile cu pmnt umed i se ocup toate spaiile dintre rdcini. Stratul de deasupra rdcinilor este de 5-6 cm. - dac plantarea se face n zilele mai calde din iarn sau n primvara, atunci stratificarea se face n anuri ceva mai adnci, iar peste sistemul radicular se aeaz un strat de pmnt gros de 50-60 cm, aa nct pomii s nu fie afectai de gerurile puternice din cursul iernii - pentru plantare se folosesc plante altoite n vrst de 1-2 ani - plantele de nuc cu altoiul de 1 an trebuie s fie cu nlimea de minim 50-60 cm, bine lemnificte i cu mugurii sntoi. Sistemul radicular trebuie s fie ct mai bine dezvoltat, cu multe rdcini ct mai lungi posibile - plantele de 2 ani au nlimea de circa 2 m, lemnul bine maturat i sntos i mugurii bine formai. Sistemul radicular este format din numeroase rdcini dintre care minim 3 sunt de peste 35 cm lungime. - calitatea plantelor destinate plantrii este capital pentru reuita unei plantaii de nuc Plantarea pomilor Perioada de plantare coincide cu perioda de repaus a pomilor, i ine de la cderea frunzelor pn la momentul ngherii solului, dac solul nu nghea i temperatura aerului se menine peste 0 C este posibil s plantm nucul i n lunile de iarn. Plantarea de toamn are avantajul c permite pomilor s-i reia activitatea i s apar rdcini noi (rizogeneza) astfel c aceti pomi se prind ntr-un procent mai mare. Plantarea de primvar este mai puin recomandat. Perioada este scurt, imediat dup plantare temperatura crete i provoac pornirea n vegetaie a prii aeriene, fr ca partea din sol s aib timpul necesar s formeze rdcini noi i s ncep procesul de absorie al apei i altor elemente minerale. Indiferent cnd plantm se impun anumite operaiuni comune obigatorii. La nceput vom definitiva pregtirea gropilor de plantare. Am introdus gunoiul de grajd i ngramintele minerale amestecate cu solul pn la proximativ 2/3 din nlimea gropii, dup care tastm uor acest amestec. Rmne loc liber n groap de cca 30-35 cm, exact ct este necesar s introducem complet pomul cu toate rdcinile sale. Pomul se planteaz n groap la acelai nivel de adncime la care a fost i n pepiner. Nu terbuie urmrit punctul de altoire, pentru c acesta este de regul cu 10-20 cm mai sus dect adncimea la care a fost pomul n pepiner. Dac se palnteaz pomii pe fundul gropii la adncimea de 80 cm, rdcinile se axfisiaz, i pomii mor. Dac se planteaz cu rdcinile la 3-10 cm adncime pomii se usuca din cauza lipsei de ap. Etapele plantrii: - fasonarea ; - mocirlirea rdcinilor ( baleg de bovine 1/2, pmnt fertil 1/2 i ap ) - pentru mbogirea solului cu ciupercile ce alctuiesc micoriozele la nuc (absolut necesare) la fiecare groap la plantare se aduce 1-2 kg de sol din plantaile vechi de nuc.
61 din 76

Plantarea se face n mod obinuit ca la orice pom, tasnd uor pmntul din jur ncepnd de la marginile gropii ctre interior (operaiunea se repet de mai multe ori). Alegerea sistemelor de cultur -la plantaiile clasice, extensive, cultivate n sisteme agropomicole, ca i la pomii rzlei trunchiul se proiecteaz la 2-2,5 m -un trunchi de 1,5-2 m se preteaz pentru plantaiile semi-intensive, cu fructificare terminal - pentru plantaiile intensive, cu fructificare lateral i cu pomi condui n garduri fructifere, cel mai adecvat trunchi are o nlime de 0,8-1,5 m. Pentru a se forma trunchiul la nlimea dorit pomul are nevoie de 1-2 ani. Cel mai bine este atunci cnd folosim pomi de doi ani care deja au nlimea la care se poate forma coroana. Dup proiectarea trunchiului este necesar s avem n vedere, protejarea contra temperaturilor sczute din timpul iernii, prin nvelirea pomilor cu hrtie sau alte materiale orgaice. Toi nucii din Romnia au o coroan natural, de form globulos, relativ rsfirat. Pentru plantaiile moderne se impune conducerea i formarea coroanelor care s rspund cerinelor, nucii suport foarte bine operaiile de tiere, care se execut n perioada de repaus vegetativ, cu precdere la sfritul iernii nceputul primverii. Principalele forme de coroan la nuc folosite n diferite tipuri de plantaii sunt: - coroana globuloas - coroan globuloas cu ax - coroan cu ax vertical liber Tierile de ntreinere i fructificare. Odat cu definitivarea formrii coroanei se trece la efectuarea tierilor de ntreinere a coroanelor i de fructificare. Aceste tieri se vor efectua an de an pn la ncheierea ciclului de via al plantei. Prin tierile de ntreinere se va aciona asupra ramurilor care s-au frnt, a celor care s-au suprapus i se umbresc, prin ndeprtarea lor. Se vor ndeprta i lstarii lacomi care pot aprea pe trunchi sau la baza arpantelor. Tierile de fructificare sunt diferite la cele dou tipuri de soiuri, cu fructificare terminal i cu fructificare lateral. La pomii cu fructificare terminal, odat ce au ajuns la potenialul maxim de fructificre se contureaz trei zone distincte: zona exterioar, zona intermediar, zona din interior . Singura modalitate direct de a mbunti fructificarea la aceti pomi const n efectuarea la cel puin 3 ani a tierilor de fructificare. Acestea se reduc la rrirea formaiunilor fructifere din exteriorul coroanei pentru a favoriza ptrunderea luminii n zonele din interior i a crea condiiile necesare formrii i fructificrii a ct mai multor ramuri din aceast zon. Astfel de tieri se efectueaz n februarie -martie, dup trecerea perioadelor cu geruri mari. La pomii cu fructificare pe ramuri laterale, vom avea n vedere c acetia au tendina natural de a-i ncetini creterea pe msura intrrii n fructificare. Dac nu vom efectua tirile de fructificare, de aceast dat n fiecare an, vom constata o reducere a potenialului de fructificare concomitent cu scderea mrimii i calitii nucilor. Tierea rmne pentru acest tip de plante singura modalitate de meninere a unui echilibru favorabil ntre cretere i fructificare. Cu alte cuvinte, astfel de soiuri nu pot fi folosite n plantaii dac nu li se asigur o cretere puternic pe parcursul perioadelor de vrst. Tierile de fructificare vor ncepe la vrsta de 3-4 ani a plantelor deoarece acestea fructific mai devreme dect soiurile cu fructificare terminal. n aceast situaie apare mai timpuriu problema de ndesire a coroanei dar i a creterilor cu lungimi foarte mici. Lucrrile de nterinere a solului n plantaii. La noi n ar nucii sunt cultivai n sistem agroproductiv de cultur extensiv, n care plantele se gsesc de regul pe puni i fnee, deci cu terenul nierbat natural iar singura lucrare care se face este cea de punat sau cosit. Noile exploataii nucicole intensive practic alte sisteme de ntreinere a solului cu influene pozitive asupra ceterii i fructificrii cum sunt: - ogorul negru - se practic tot mai puin datorit costului ridicat i din cauza unor elemente tehnologice. Se ntreine prin lucrri mecanice combinate uneori cu erbicidare pe rnduri.

62 din 76

- culturile asociate - se practic cnd pomii sunt nc mici i nu au intrat n frucificare deplin, folosind intervalul dintre rnduri. Se prefer plante cu nrdcinare mai superficial cum este fasolea , mazrea , ceap, cpuni. - nierbarea livezilor - se practic pretutindeni n lume i se face cu ierburi perene ca Lulium perene, Dactylis glomerata etc. Pe parcursul perioadei de vegetatie iarba se cosete de 3-5 ori i se las pe sol ca mulci. Pentru evitarea unei concurene cu nucii se aplic suplimentar pe iarb 80-100 kg N/ha, n afar de dozele care se administreaz pentru nuc. Acest sistem se practic n zonele cu umiditate mare sau cu posibiliti de irigare. FERTILIZAREA Cnd gndim fertilizarea la nuc, avem n vedere c terenurile pe care sunt amplasate plantaiile sunt srace n elemente minerale, iar pomii stau pe acelai loc zeci de ani, timp n care sectuiesc solul. Din comparaia fcut ntre compoziia chimic a organelor nucului i cea a solului, rezult c exist un deficit de elemente minerale deoarece necesiile plantelor sporesc an de an, iar pe de alt parte dispare o cantitate nsemnat de elemente minerale odat cu recolta, lemnul i chiar o parte din frunze. Prima fertilizare , numit i de baz se aplic odat cu lucrarea de mobilizare a solului nainte de plantare, cnd se aplic 40-60 t gunoi de grajd/ha, la care se mai adaug 80-120 kg/ha P 2O5 i 120-150 kg/ K2O. ngrmintele se mprtie pe toat suprafaa terenului i se ncorporeaz la adncimi mari 35-60 cm, n funcie de artura adnc. Cea de-a doua fertilizare, extrem de important se refer la fertilizarea la groap cu gunoi de grajd i ngrminte minerale cu fosfor i potasiu. De observat c n aceste etape nu se folosesc ngrminte minerale cu fosfor i potasiu. Pe lng faptul c aceste ngrminte sunt foarte solubile n ap i uor levigabile n sol, ele au un efect nedorit asupra sistemului radicular dup plantare (inhib fenomenul de rizogenez i ntrzie formarea noilor rdcini i prinderea la plantare). Fertilizarea anual a palntaiilor ncepe cu anul I i este difereniat n funcie de vrst i mrimea pomilor. Azotul se administreaz n urmtoarele cantiti: - anul 1 - 10 kg/ha - 0,066 kg/pom - anul 2 - 20 kg/ha - 0,132 kg/pom - anul 3 - 30 kg/ha - 0,190 kg/pom - anul 4 - 40 kg/ha - 0,264 kg/pom - anul 5 - 50kg/ha - 0,330 kg/pom - anul 6 - 60 kg/ha - 0,400 kg/pom Azotul se administreaz individual pe pom, puin mai mult dect proiecia coroanei pe sol.. ncepnd cu anul 5 acesta se poate administra pe ntreaga suprafa. Administrarea azotului se face fracionat 1/3 din cantitate n toamn i 2/3 n primvar. Concomitent cu fertilizarea cu azot, n primii ani se fertilizeaz i cu fosfor 15-20 kg/ha fosfor i 20-25 kg/ha potasiu, ambele administrate n toamn i ncorporate n sol. Fertilizarea anual se situeaz la nivelui a 80-120 kg/ha azot, 40-60 kg/ha fosfor i 80-100 kg/ha potasiu. Administrarea ngrmintelor se face la fel ca la plantaiile tinere, ca epoc , dar acestea se mprie pe toat suprafaa. Protecia fitosanitar Nucul este o plant atacat de numeroase boli i duntori. Atenia fermierilor va fi concentrat asupra combaterii duntorilor care produc pagube majore nucului. Combaterea bolilor Bacterioza nucului - este cea mai periculoas boal a nucului. Bacteria ptrunde n cursul verii n muguri vegetativi i floriferi pe care i infecteaz. Dup trecerea iernii alte organe se infecteaz de la aceast surs. Mugurii atacai mor. Amenii, florile femele i fructele foarte mari atacate evolueaz odat cu bola care se extinde i asupra miezului. Pe frunze atacul se manifest sub form unor puncte cu margine nconjurat de un esut galben (halou de culoare galben) care ulterior se necrozeaz. Din unirea mai multor puncte de atac frunza se rsucete.
63 din 76

Limitarea atacului se face cu substane pe baz de cupru (Champion, Funguran, turdacupral, Kocide etc. Tratamentele se vor efectua n fazele de maxim sensibilitate a organelor atacate: la nceputul nfloririi, perioada de cretere a fructelor, faza de cretere a lstarilor Antagnoza nucului - o boal provocat de o ciuperc, rspndit n toat ara. Boala se manifest pe frunze, ramuri i fructe. Frunzele atacate prezint mici pete poligonale, la nceput galbene, apoi brune cu margini brune-nchise. Lstarii atacai prezint pete alungite i uor adnci. Nucile au un numr mai mare sau mai mic de pete brune care n centru lor sunt mai deschise la culoare. Cnd atacul este puternic nucile rmn mici i uor deformate. Combaterea chimic se face cu produse cuprice. Cancerul bacterian- bacterioz rspndit n toat ara i se manifest mai ales la pomii tineri pe ramuri de 1-2 ani. Boala se manifest sub form de pete negriciose n jurul mugurilor. n acest fel este foarte uor de identificat i localizat atacul. Primvara, mugurii nu mai pornesc n vegetaie sau emit lstari care mor brusc. esuturile necrozate de pe trunchi prezint exudate. Solurile acide, toamnele umede i iernile geroase favorizeaz dezvoltarea bacteriei. Pentru combatrea bolii, se folosesc produse cuprice, se cur locul de apariie i se cicatrizeaz plgile, se evit cultura pe soluri acide. Boala cernelii - este provocat de o ciuperc i se manifest pe trunchi, n coroan i la rdcini. La partea aerian, apar modificri importante privind culoarea frunzelor, n special pe ramurile din exteriorul coroanei. Pe msur ce boala avanseaz, unele ramuri se usuc iar n final planta moare. Cel mai tipic atac al bolii se produce la nivelul trunchiului n zona coletului. Punctul se extinde, cuprinznd tot trunchiul, dup care provoac moartea pomului. Din ran se scurge seva oxidat, de la care a luat numele i boala. De cele mai multe ori boala se extinde i la rdcinile mai groase din apropierea coletului. Ciuperca triete n sol. Infecia se produce prin rdcini de la spori care circul prin ap. Metodele de lupt sunt preventive. Cancerul galicol al rdinilor- boala este rspndit pretutindeni. Pomii sunt infectai de o bacterie care provoac formarea de gale pe rdcini i n zona coletului. Aceste gale se formeaz ca urmare a ptrunderii bacteriei prin rni, care provoac tumori, care perturb circulaia sevei n plant. Pentru combaterea bolii sunt posibile msuri prevetive . Boala liniei negre - provocat de un virus, este prezent n ara noastr i cauzeaz moartea plantelor. Boala se transmite uor prin polenul care contamineaz flori femele de la pomii sntoi. Boala se transmite i prin semine i altoire. Primele simtome ale bolii se manifest la nivelul creterilor terminale care sunt mai reduse, se defoliaz prematur i n final pomul avanseaz spre un declin total. Concomitent pot aprea drajonii de pe portaltoi, care vor indica tocmai o perturbare de circulaie a sevei prin punctul de altoire, care n final va duce la separarea altoiului de portaltoi. Combaterea duntorilor Viermele nucilor - cel mai mare duntor al nucului. Adultul este un mic fluture care i depune oule n apropierea nucilor. Omizile penetreaz fructul . Prezint dou generaii pe an: la jumtatea lui mai i nceputul lui septembrie. Hiberneaz sub form de lav n scoara pomilor sau n sol. n primvar se transform n crisalid i n luna mai apar fluturii. Cel de-al doilea zbor al fluturilor se produce n iulieaugust. Oule sunt depuse cnd temperatura este peste 15C(noaptea), incubaia dureaz 7-20 zile. Dup apariia omizilor, acestea ptrund n fructe unde se dezvolt ajungnd pn la 2 cm lungime. Ele distrug coninutul fructului i apoi trec n fructele vecine. Combaterea viermelui se bazeaz pe substane cu aciune ovicid i larvicid ca: Decis 0,03%, Karate 0,015% etc. Pianjenul rou este rspndit pretutindeni i atac numeroase specii pomicole, atacul provoac decolorarea frunzelor pe partea superioar, de-a lungul nervurilor, ncepnd de la baz ctre vrf. Atacul puternic face frunzele cu aspect mat i uor brunificat . Efectul atacului se extinde asupra creterii i maturii lstarilor i al fructelor. La nceputul lui mai apar primii aduli. n funcie de condiiile climatice au 7-9 generaii pe an. ncepnd cu sfritul lunii august femelele depun oule hibernale, n jurul mugurilor, sub form de colonii. n combaterea acarianului rou se folosete un tratament de iarn Oleoekalux 1,5 %, Oleocarbetox 1,5 % i tratamente n vegetaie, funcie de intensitatea atacului Nissorun 0,05% i altele.
64 din 76

Pduchii estoi - paraziteaz ramurile nucului. n populaii mari provoac reducerea creterilor anuale, deshidratarea lstarilor i n final uscarea complet a ramurilor parazitate (2-3 ani) Cele mai eficace tratamente sunt cele de iarn pe baz de uleiuri sau cele din faza de larve migratoare (iunie-iulie) cnd sunt sensibile la unele pesticide puternice. Specificul culturii ciresului Ciresul este o specie mai putin raspandita la noi in cultura, desi conditiile de clima si sol ii sunt deosebit de favorabile. Restangerea ariei de cultura a ciresului a fost influentata de marile probleme care apar la intretinerea plantatiilor si la recoltarea fructelor ( datorita inaltimii mari a pomilor ), de productia scazuta si de gradul ridicat de perisabilitate a cireselor. Redresarea culturii ciresului a inceput odata cu introducerea noului sortiment de soiuri cu vigoare mijlocie (Bigarreau Moreau, Lambert compact) si foarte productive (Van, Stella, Mona, Bing, Sam). Cultura ciresului intensiv si superintensiv se va extinde mult, deoarece in ultimul timp au fost creati portaltoi cu vigoare mijlocie si mica (INMIL, DAMIL, CAMIL) care reduc talia pomilor cu cel putin 30-50%. Piticirea pomilor, cresterea densitatii de plantare si alegerea unei coroane adecvate reprezinta prioritati si in dezvoltarea acestei culturi. Sortimentul de soiuri In prezent pe piata mondiala exista doua mari grupe de soiuri, Bigareau si Napoleon, care asigura fructe pentru consum in stare proaspata si materie prima pentru industrializare. Un sortiment orientativ pentru microferme de cires ar putea fi alcatuit din soiurile : Rivan, Bigarreau Burlat, Bigarreau Moreau, Rosii de Bistrita. Izverna, Cerna, Iva,Colina, Van, Sam, Stella, Ulster< Boambe de Cotnari, Somesan, Gemesdorf, Clasic, Hedelfinger, Bigarreau Donisen, Armonia, Lambert compact, Jubileu 30, Severin.

Specificul infiintarii plantatiilor


In livezile comerciale, pomii se planteaza in sistem semiintensiv (300-500 pomi/ ha) si intensiv (500-1250 pomi/ha). Soiurile de cires pot fi plantate si in densitati mari (3333 pomi/ha), cu conditia ca ele sa fie tratate cu paclobutrazol ( o substanta retardanta).Pentru prelungirea duratei de viata a ciresului trebuie evitate solurile grele si cu exces temporar de umiditate. Formele de coroana folosite sunt :vasul ameliorat, palmeta cu brate oblice, piramida modificata, coroana sanger, tufa vas si cordonul vertical la pomii tratati cu paclobutrazol. La plantare se folosesc pomi sub forma de varga, cu mugurii axilari nevatamati sau c Cresterea si rodirea In perioada de tinerete, intensitatea cresterii ciresului se manifesta diferit. Mai lenta in primii 4-5 ani de la plantare si mai activa in urmatorii ani pana la obtinerea primelor recolte economice. Spre deosebire de celelalte specii drupacee (caisul, piersicul, prunul), ciresul formeaza in timpul cresterii un ax puternic, pe care sunt dispuse etajat primele ramuri ale coroanei. Acestea, la randul lor ramifica slab si formeaza din loc in loc grupuri de ramuri, desfasurate pe spatii largi care fac ca tot timpul coroana sa se mentina suficient de rara. Ramurile de rod se formeaza mai intai pe ax si sarpante si mai tarziu (dupa mai multe ramificari) pe ramificatiile exterioare ale coroanei. Tipul de fructificare Dupa tipul de fructificare, soiurile de cires pot fi grupate in : -soiuri tip spur, care fructifica numai pe buchete de mai( soiul Ferrovia)
65 din 76

- soiuri de tip standard, care rodesc pe : ramuri mijlocii, ramuri lungi, ramuri plete si buchete de mai. In cadrul grupului de soiuri standard, dupa predominanta formatiunilor de rod, se diting 3 categorii de soiuri si anume : a). soiuri care rodesc predominant pe buchete de mai : Stella, Bing,Van, Gemersdorf,Usler, Cerna, Severin, Bigarreau Burlat, Bigarreau Moreau etc. b). soiuri care fructifica in principal pe ramuri mijlocii : Hedelfinger, Boambe de Cotnari, Somesan, Roze, Jubileu30, Rosii de Bistrita. c).soiuri care rodesc pe ramuri plete : Ramon Oliva. Taierile de productie La cires taierile de productie sunt mai reduse ca volum decat la celelalte specii pomicole. Dupa inceperea fructificarii, cresterile sunt temperate in asa fel incat majoritatea ramurilor care se formeaza sunt purtatoare de rod. La soiurile spur (Ferrovia) taierile sunt mai intense in primii ani, cand se formeaza structura de baza a coroanei, ulterior, insa, intensitatea taierii se diminueaza foarte mult. Soiurile care rodesc pe buchete de mai si ramuri mijlocii (Gemersdorf, Van, Stella, Bing, Cerna), pe plete si buchete (Ramon Oliva) solicita de asemenea taieri sumare ale semischeletului. Taierile la pomii tineri constau in scurtarea puternica a prelungirilor anuale si a semischeletului (cu 1/3- 2/3 din lungime) pentru obtinerea unei ramificatii abundente, formata din ramuri mijlocii si plete viguroase. Taierile de productie la pomii aflati in plina rodire In aceasta perioada se intensifica gradul de scurtare a semisheletului, concomitent cu regenerarea unor formatiuni de rod. La pomii netaiati de multa vreme, care au coroana indesita, se inlatura portiuni mari din semischelet, se suprima ramurile degarnisite , iar cele retinute se scurteaza pentru regenerare deasupra unui buchet. La unele soiuri, taierea se executa simultan cu recoltarea fructelor. Specificul culturii caisului Pentru cais au fost stabilite 5 zone de cultura, diferite ca grad de favorabilitate in functie de conditiile de mediu. Zona I (cea mai buna) este situata de-a lungul Dunarii si in apropierea litoralului Marii Negre. Zona a II-a cuprinde terasele mai indepartate ale Dunarii si o parte din campia Timisului, unde frecvent apar curenti reci si distrug partial recoltele de caise. Zona a III-a include campiile de est , sud-est si de vest ale tarii, ci ierni reci si veri calde. Zona a IV-a este alcatuita din latura interioara a Subcarpatilor de Curbura, Campiile Somesului, Crisurilor si aradului, cu inversiuni termice primavara. Zona a V-a este situata in centrul si nord-vestul tarii, cu conditii mai putin favorabile pentru cultura caisului. Soiurile recomandate in zona aIII-a sunt : Timpurii de arad, NJA 19, Neptun, Marculesti 9/4, Favorit, Comandor, Selena si Olimp. Specificul infiintarii plantatiilor Caisul se planteaza la distanta de 6/5 m in livezile clasice, 4/3m in livezile intensive si la 4/2 m in livezile superintensive, 3,5/2,5m in parcelele cu alei de trafic tehnologic. Pentru evitarea pieirii premature a pomilor, soiurile de cais se altoiesc pe prun sau cuintrmediar de prun. Soiurile de cais sunt autocompatibile si la plantare nu au nevoie de polenizatori. Cresterea si rodirea In perioada de tinerete, soiurile de cais au un ritm de crestere rapid, continuu sau intrerupt ( cu 2-3 valuri de crestere) in functie de umiditatea din sol. Pe fiecare portiune de crestere a lastarului principal se
66 din 76

formeaza un numar variabil de anticipati care indesesc adeseori coroana pomilor. Cand pomii incep sa fructifice (anii 3-4 de la plantare) intensitate cresterilor se reduce, iar dupa 3-4 recolte normale, coroana pomilor se deschide prin arcuirea bratelor, iar cresterile de la periferia coroanei devin mici si nesemnificative. In primii ani de crestere, ramurile de schelet formeaza cu axul pomilor unghiuri de insertie mijlocii si mici. Dintre soiuri, ramifica mai bine Timpurii de Chisinau si Cea mai buna de Ungaria si mai slab Sirena, Silvana si Excelsior. Taierea de productie Taierile de productie la cais incep in anul III de la plantare, cand pe sarpante si subsarpante se formeaza lastari normali, cu 2-3 valuri de crestere, lastari anticipati si muguri de rod. Primele interventii care se executa in luna iulie constau in rarirea lastarilor fertili, la distanta de 15-20cm si scurtarea lastarilor principali la 3-4 anticipati vigurosi. Lastarii anticipati formati in zona de varf a lastarului principal nu se scurteaza , cel mult se raresc daca sunt prea desi. La pomii maturi, taierile de productie se executa diferentiat in functie de varsta si vigoarea semischeletului, lungimea si incarcatura ramurilor cu muguri floriferi. Momentul, volumul si gradul de scurtare a ramurilor se stabileste in asa fel uncat semischeletul sa fie permanent reinnoit si garnisit cu ramuri mijlocii si anticipate viguroase, eliminandu-se astfel ramurile subtiri si buchetele slabe, ale caror flori avorteaza de regula. In anul fara rod, structura coroanei se reinnoieste in totalitate. Astfel ramurile de schelet se reduc cu din lungime, semischelet cu 1/3-1/2 din lungime pentru fructificare, ramificare si formarea de noi ramuri purtatoare de rod. Cand incarcatura de muguri de rod este redusa si situata la periferia coroanei, singurele interventii care se fac sunt cele legate de reductia semischeletului din interiorul coroanei, scurtarea si rarirea ramurilor lacome, formate in zona de curbura a sarpantelor. In unii ani, seceta din timpul vegetatiei, gerurile mari din cursul iernii si ingheturile tarzii de primavara pot produce mari daune productiei de caise. Datorita secetei, florile de cais, dupa deschidere, cad in masa, iar sub actiunea temperaturilor scazute mugurii floriferi si fructele tinere sunt distruse in mare parte sau in totalitate. Pentru refacerea potentialului de fructificare al acestor pomi sunt necesare taieri severe in lemn de 4-5 ani, la inceputul primaverii ( dupa caderea florilor si fructelor) in vederea obtinerii unor formatiuni de rod viguroase, care sa reziste mai bine la temperaturile scazute din anul urmator. Aceste intreventii sunt cu atat mai necesare cu cat caisii nu au fost taiati, iar zona de fructificare s-a deplasat spre periferia coroanei, unde ramurile de rod sunt dese, scurte si debile, iar fructele obtinute sunt mici si fara valoare comerciala. Prin taierea pomilor cu florile cazute in totalitate se urmareste : -reinnoirea structurii permanente a coroanei (a ramurilor de schelet) ; -activarea mugurilor adventivi si dorminzi din zonele degarnisite, pentru formarea de noi cresteri vegetative viguroase necesare completarii spatiilor libere din coroana si amplificarii rodirii ; -coborarea zonei fructifere periferice spre partea mediana a pomului ; -realizarea unei repartizari mai uniforme a noilor ramuri de rod in coroana pomului. In acest scop se fac taieri de reductie a sceletului si semischeletului ci 1/3- 2/3 din lungime si de eliminare a lemnului batran si epuizat, cu sanse reduse in formarea ramurilor de rod viguroase si a unor fructe de calitate superioara. Ramurile lacome formate la baza si pe curbura sarpantelor sunt dirijate in spatiile libere ale coroanei, intr-o pozitie orizontala usor ascendenta, dupa care se scurteaza cu 1/3 din lungime pentru ramificare. La pomii cu recolte mici (sub 40% din recolta normala) taierile se fac mai tarziu, cand fructele au marimea unei alune si nu mai cad fiziologic. In acest caz, obiectivele taierii sunt legate de protectia recoltei si de reinnoirea structurii coroanei. Pentru aceasta se fac taieri de reductie a scheletului si semischeletului( fara rod) cu 1/3-2/3 din lungimea acestuia. Aceasta lucrare se repeta timp de 3 ani consecutiv, in asa fel incat anual sa se reduca cel mult 30% din volumul coroanei pentru a nu compromite recolta de fructe. Dupa efectuarea acestor reductii sub punctul de taiere si pe ramurile de schelet, se formeaza un numar mare de lastari vigurosi care tind sa indeseasca coroana pomilor si sa umbreasca fructele ramase. Pentru a preveni aceste neajunsuri, in luna mai, in fenofaza cresterii intensive a lastarilor, se fac lucrari in
67 din 76

verde pentru rarirea lastarilor, stimularea formarii anticipatilor si proiecterea unor ramificatii laterale care sa umple ramurile in coroana. Pentru regarnisirea ramurilor de schelet si de semischelet cu formatiuni de rod viguroase, sunt retinuti din 20 in 20cm lastarii vigurosi, iar cei debili se suprima. Stimularea formarii anticipatelor se realizeaza prin ciupitul lastarilor retinuti la inaltimea de 35-40cm. In urma acestor interventii se formeaza 3-4 lastari anticipati cu muguri de rod, care in anul urmator fructifica. Pentru refacerea prelungirii sarpantelor si subsarpantelor se aleg lastarii cei mai vigurosi de sub punctele de taiere, iar toti ceilalti, pe o zona de 15-20cm se elimina. Pomii care nu au fost taiati in perioada de tinerete si au un semischelet lung si subtire, cu multe zone degarnisite si ramuri de rod debile, sunt tratati astfel : se reduce cu 1/3 scheletul si semischeletul si se elimina toate ramurile de rod cu sanse minime in evolutie si supravietuire. Reintinerirea periodica (la 3-4 ani) a ramurilor de semischelet la cais este necesara deoarece acestea se degarnisesc foarte usor in timpul fructificarii. Specificul culturii gutuiului Soiurile de gutui mai rezistente la ger (De Husi, Aurie de Delta si Galbene Moldovenesti)sunt mai adaptate pentru conditiile Campiei Romane, iar cele mai sensibile (Bereczki, De Portugalia, Champion si De Constantinopol)sunt cantonate indeosebi in Delta si in zona colinara. Gutuiul (Cydonia oblonca)este una din speciile pomicole care s-a adaptat si fructifica bine atat in campie cat si in zona colinara. Incepand din anul 1992 ,intr-o plantatie din Braila a fost descoperita arsura bacteriana si productia de gutui a devenit nesigura. A trebuit sa treaca multi ani si oamenii sa constate ca pomii plantatii izolat au fost mai putin atacati si chiar s-au refacut dupa 2-3 sezoane de vegetatie. Pe baza acestor observatii si constatari, se apreciaza ca in prezent plantarile pe suprafete mici par deocamdata sa fie singura alternativa de a mai produce gutui pentru nevoile gospodaresti, pana la crearea unor noi soiuri rezistente la focul bacterian. Soiurile de gutui se altoiesc pe portaltoi de gutui inmultiti prin butasi sau marcotaj. Soiurile sunt autocompatibile si de aceea nu necesita polenizatori . In stare semispontana, gutuiul creste ca arbustoid, cu inaltimi de 2-3 m si coroana rasfirata, iar in cultura este condus cu trunchi (mijlociu si inalt) si atinge o inaltime de 8-10 m. Pomii incep sa fructifice in anii 3-4 de la plantare. In timpul rodirii, ramurile de schelet se arcuiesc si in interiorul coroanei pornesc lastari vigurosi (din muguri dorminzi de la baza sarpantelor) care tind sa restabileasca forma naturala a coroanei. Pe ramurile de schelet si semischelet se formeaza ramuri de rod lungi, asemanatoare mladitelor la mar si par si ramuri scurte. Dupa 5-6 recolte , cresterilre se domolesc si pomii formeaza numai ramuri de rod scurte, cu muguri mixti si vegetativi. Din mugurii micsti iau nastere lastarii fertili care poarta in varf o floare mare, alba sau roz cu nervuri rosietice. Dupa fructificare, varful lastarului se ingroasa si capata forma unei maciuci, de unde si denumirea de maciulie. Taierea de productie La pomii tineri, in perioada de formarea coroanei, ramurile roditoare lungi se scurteaza cu 1/3 din lungime pentru stimularea pornirii in crestere a mugurilor de la baza si realizarea unor maciulii viguroase. In anii 2-3 , taierile sunt mai moderate si constau in : scurtarea maciuliilor subtiri deasupra unui mugure vegetativ, eliminarea maciuliilor epuizate si reductia semischeletului. In anul 4 se fac taieri de reductie a semischeletului si de regenerare a maciuliilor si coarnelor de melc. La pomii maturi , dupa 4-5 ani de rodire( fara raieri), ramurile de semischelet ale gutuiului se arcuiesc sub greutatea fructelor. Scaderea potentialului de crestere al ramurilor este compensata de trezirea la viata a mugurilor suplimentari (de la baza lor si a semischeletului), care au capacitatea de a forma ramuri noi lungi, purtatoare de rod. In acest caz, taierile constau in reductia semischeletului la nivelul unei maciulii viguroase. Cand numarul maciuliilor este pra mare, se fac taieri de normare prin care se elimina cele slabe, situate la o distanta mai mare de ramurile de schelet.

Specificul culturii marului


68 din 76

In tara noastra , marul se cultiva pretutindeni, de la nivelul marii pana in zonele premontane. Dar cei mai multi meri se intalnesc pe dealurile si vaile judetelor Arges, Bistrita-Nasaud si Maramures , iar cei mai putini in sud-estul tarii si in campie. Unele soiuri de mar dau fructe de o calitate exceptionala numai in anumite conditii de microclimat. Astfel soiul Jonathan realizeza fructe intens colorate (rosu inchis) pe valea Gorgovei (Ramnicu-Valcea) si in localitatile Sisesti si Bistrita (Mehedinti) ; soiul Golden Delicious produce fructe galben-portocaliu in judetul Bacau ; Winter Banana cultivat pe Valea Teleajenului produce fructe rosii, iar Frumos de Voinesti capata culoare si stralucire numai pe valea Dambovitei. In zonele favorabile de cultura pentru mar, sortimentul de soiuri este mai restrans sau mai bogat in functie de preferintele consumatorilor si destinatia productiei. Aceasta explica de ce se cultiva mai mult soiurile din grupele ,,Golden Delicious si ,,Starking Delicious, Frumusetea Romei, Jonathan, Granny Smith , Fuji. Toate acestea sunt foarte productive si dau fructe de calitate. Dar aceste performante se obtin numai cu tehnologii de varf, in care un rol important il au tratamentele fitosanitare si dozele mari de ingrasaminte. De multe ori fructele obtinute sunt bogate in reziduuri toxice si devin periculoase pentru consumatori. Pentru prevenirea acestor neajunsuri au fost create si introduse in cultura soiuri noi, cu rezistenta mare la bolile principale ale marului. Dintre acestea, mai importante sunt : Prima, Libery, Florina,Priscila,Pionier, Romus 3, Generos, Ciprian. Infiintatea plantatiilor Marul se planteaza in sistem clasic, intensiv si superintensiv, realizand densitati de 200-2500 pomi/ ha.In exploatatiile viabile, soiurile de mar asociate cu portaltoi de vigoare mica M27, P22, etc. pot realiza la densitati de 2570 pomi/ha , productii de peste 60t/ha in anii 4-7 de la plantare. Formele de coroana recomandate sunt : piramida etajata rarita ( pentru livezile clasice), palmeta (pentru livezile intensive), fusul subtire, cordonul fus-tufa si Tesa (pentru livezile superintensive). Cresterea si rodirea In conditiile de livada, ritmul si vigoarea de crestere a soiurilor de mar se modifica foarte mult in functie de portaltoiul folosit. Soiurile de vigoare slaba (Starkrimson, Goldenspur) asociate cu portaltoi vegetativi de aceeasi vigoare (M9) formeaza pomi mici si debili care nu pot fi plantati decat in livezile superintensive, unde au nevoie de un mijloc de sustinere. Soiurile de vigoare mijlocie (Akane, Jonathan) se pot asocia cu portaltoi de diferite vigori (mica, mijlocie si mare). Cand se altoiesc pe potrtaltoi slabi ( M9) formeaza pomi uniformi, destinati livezilor superintensive. Asociate cu portaltoi de vigoare mijlocie (MM106) si mare (PF Cretesc), aceste soiuri realizeaza pomi mai bine dezvoltati, cu o comportare normala atat la densitatile de 1250-1666 pomi/ ha cat si in cele de 833-1000 pomi/ha. Sub influenta portaltoiului au loc modificari importante si in ce priveste intrarea pomilor pe rod, marimea si calitatea recoltei, longevitatea economica a plantatiilor. Pomii altoiti pe portaltoi vegetativi (M9, M26, MM106) rodesc mai devreme si au o durata de viata mai scurta decat cei altoiti pe portaltoi franc, care rodrsc mai tarziu si sunt mai longevivi. Cu toate ca portaltoiul produce schimbari importante in cresterea si rodirea pomilor , ramificare si tipul de fructificare desi sunt influentate nu pot fi modificate foarte mult . Dupa modul de ramificare, soiurile de mar se grupeaza in trei categorii : 1. soiuri cu ramificatii lungi si subtiri, dispuse uniform pe ramurile principale ale coroanei (Jonathan, Delia, Ionared). 2. soiuri cu ramificatii lungi si viguroase, asezate etajat( James Grive, frumusetea romei si NJR 64). 3.soiuri cu ramificatii scurte (Starkrimson, Wagner permiat, Golden spur) dispuse uniform pe toate ramurile multianuale. Pentru stabilirea sistemului de taiere dupa particularitatile de rodire ale pomilor, soiurile de mar au fost grupate astfel:
69 din 76

1. Soiuri standard, care fructifica frecvent pe nuieluse si mladite (Golden Delicious. Jonathan. Mutsu, Idared,Delia, Prima). Aceste ramuri se formeaza pe lemn tanar de scelet sau semischelet de 1-3 ani, rodesc abundant si se epuizeaza foarte repede. Drept urmare ramurile de schelet se degarnisesc usor, iar zona productiva se deplaseaza foarte repede spre periferia coroanei. 2. Soiurile spur rodesc pe tepuse ( Starkrimson, Goldenspur, Wagner premiat, Yellospur). Tepusele se formeaza mai intai pe ax si sarpante, apoi dupa 2-3 fructificari , pe un semischelet scurt si viguros, in varsta de 2-5 ani In primul ande rodire, majoritatea soiurilor de mar fructifica pe ax si pe saante, iar urmatorii 2-3 ani pe un semiscelet garnisit cu tepuse, nuieluse si mladite. Marul spre deosebire de alte specii, infloreste tarziu si de aceea scapa de ingheturile tarzii de primavara. Majoritatea soiurilor de mar sunt autosterile si deci au nevoie de polenizare incrucisata. Caderea fiziologica a fructelor este mai accentuata la soiurile Jonathan, Patul si Wagner premiat si mai mica la soiul Golden Delicious. Taierile de productie Dupa intrarea merilor pe rod se fac taieri de productie pentru mentinerea unui echilibru fiziologic intre procesele de crestere si fructificare. Prin taieri , pomii se incadreaza si se mentin in parametrii constructivi ai coroanei, semischeletul si ramurile de rod se reinnoiesc contunuu, asigurandu-se astfel un raport favorabil de 3 :1 intre ramurile anuale si multianuale, intre mugurii vegetativi si cei roditori. Pentru stabilirea liniei de taiere a pomilor se fac aprecieri generale asupra varstei si starii de vegetatie a pomilor, a incarcaturii de rod si a dimensiunilor ramurilor anuale. La merii tineri, taierile sunt relativ reduse si constau in rarirea formatiunilor indesite, inclinarea, arcuirea si torsionarea ramurilor verticale viguroase, pentru a le determina sa initieze formarea mugurilor de rod. La soiurile cu sarpante si subsarpante garnisite cu numeroase ramuri de rod se fac taieri de rarire, punandu-se accentul pe suprimarea celor verticale. Nu se fac scurtari de ramuri, pentru a nu provoca cresteri noi si indesirea coroanei. La merii maturi, la care semischeletul si ramurile de rod se amplifica mult prin alungire si ramificare, iar noile cresteri sunt mici si debile, se fac taieri severe pentru realizarea unui echilibru intre elementele permanente (schelet) si nepermanente (scemischelet si ramuri de rod) ale coroanei si intre ramurile purtatoare si nepurtatoare de rod. Prin taieri trebuie sa se asigure : -imbunatatirea regimului de lumina din interiorul coroanei ; -redresarea pozitiei sarpantelor si a subsarpantelor prin taieri de transferare a directiei de crestere ; - realizarea unui spatiu de lumina intre sarpantele suprapuse, prin reductia semischeletului lung si subtire, care atarna si umbreste coroana. ; - reinnoirea semischeletului cu ramuri anuale viguroase, crescute lateral si distantate relativ simetric, la 25-30cm, ramura de ramura ; - inlocuirea semischeletului viguros cu pozitie verticala, format in urma taierilor de plafonare, cu un semischelet relativ slab, dispus orizontal, pentru prevenirea formarii ,,umbrerlei pomului ; - scurtarea in cepi a semischeletului aflat in curs de epuizare pentru multiplicarea punctelor de crestere si ramificarea sarpantelor si subsarpantelor ; -simplificarea si regenerarea ramificatiilor fructifere complexe si imbatranite ; - repartizarea uniforma a rodului in coroana pomilor. Intensitatea taierii se stabileste in functie de varsta si vigoarea semischeletului si a ramurilor de rod, de prezenta sau absenta rodului si de reactia soiului la taiere. In perioada de mare productie, la soiurile de mar apar 5 situatii, mult diferentiate intre ele : - cazul I- pomi cu o incarcatura optima de muguri de rod si cresteri normale sau slabe. La cresteri normale se urmareste rea lizarea unei repartizari uniforme a mugurilor in coroana in asa fel incat distanta dintre fructele recoltate sa fie de 15-20 cm. La cresteri slabe, se intensifica reductia scheletuluisemischeletului, concomitent cu diminuarea incarcaturii de rod a pomului.
70 din 76

- cazul II- pomi cu o incarcatura de muguri de rod supra-optimala si cresteri slabe In anii de mare productie, nivelul cresterilor anuale poate fi relativ cresteri slabe redus , iar incarcatura de rod, excesiv de mare. La acesti pomi se fac amputari severe pentru diminuarea punctelor de rodire in favoarea celor vegetative. - cazul III- pomi fara rod. Cand pomii rodesc excesiv de mult sau sunt supusi unor taieri severe pentru regenerarea coroanei si a structurilor fructifere, mugurii de rod nu se formeaza. In aceste conditii se va tine cont de numarul si vigoarea acestor ramuri in coroana. a). Ramuri scurte si debile . Acest caz se intalneste la soiul Golden delicious altoit pe M9. Pentru activarea cresterilor si prevenirea unei diferentieri abundente a mugurilor de rod, sunt indicte urmatoarele interventii : - o reducere severa a semischeletului subtire si degarnisit, concomitent cu simplificarea formatiunilor fructifere retinute. - efectuarea unor reductii puternice in lemn de 3-4 ani pentru activarea de noi cresteri (din mugurii dorminzi si adventivi) pe sarpante si subsarpante. ; - simplificarea si reintinerirea semischeletului puternic ramificat, precum si a vetrelor de rod imbatranite (dupa 5-6 recolte). b). Ramuri lungi si viguroase . Cand in coroana pomilor domina ramurile viguroase, prin taieri se urmareste temperarea cresterii acestora si crearea unor conditii mai bune pentru formarea mugurilor de rod. Interventiile prin taieri constau in : - rarirea ramurilor anuale viguroase, la distanta de 25-30cm, in vederea formarii unui semischelet puternic, garnisit cu numeroase ramuri de rod. Rarirea se face prin suprimarea ramurilor slabe, situate intre cele viguroase. - suprimarea sau reintinerirea semischeletului care nu a fost supus taierilor de regenerare in anul precedent. Ramurile retinute nu se scurteaza pentru a nu intarzia cu un an formarea mugurilor de rod. - cazul IV- pomi cu cresteri viguroase, purtatoare de rod a).Pomi cu multe ramuri de rod viguroase. Linia de taiere va consta in : -pastrarea tepuselor ca puncte principale de rodire ; -mentinerea integrala a tuituror nuieluselor si mladitelor ; - rarirea smicelelor, nuieluselor si mladitelor la distanta de 25-30cm una de alta, concomitent cu scurtarea a 1/3 din lungime a celor existente, pentru formarea de noi puncte pentru anul urmator ; - reductia semischeletului slab periferic, care nu a fost afectat de taierile de regenerare din anul precedent. ; - regenerarea ramificatiilor de rod, dupa 5-6 fructificari, prin taieri efectuate la nivelul unui pintrn sau tepusa ; - suprimare ramurilor vegetative situate pe curbura semischeletului si pastrarea celor laterale, utile fructificarii ; - reductia sau eliminarea in totalitate a semischeletului batran si epuizat, garnisit cu pinteni multianuali. b).Pomi cu cresteri viguroase relativ putine, purtatoare de rod.In timpul fructificarii, unele soiuri de mar altoite pe portaltoiul M9 ( Prima, Cardinal) formeaza mladite viguroase, purtatoare a unui mare numar de muguri de rod (15-25). Desi putine la numar (30-40 ramuri pe pom ) mladitele pot asigura o productie normala datorita numarului mare de fructe legate la nivelul ramurii. La acesti pomi nu se fac taieri , cel mult se reduce semischeletul periferic, taindu-se la nivelul unei ramuri viguroase cu pozitie exterioara. cazul V- Taierea pomilor neglijati. In perioada de productie unele soiuri Golden delicious Wagner premiat, se supraincarca cu muguri de rod si tind safructifice intermittent. In acest scop se fac taieri : de reductie a axului semischeletului si a ramificatiilor laterale ; de regenerare a formatiunilor de rod simple si complexe. ;
71 din 76

pentru diminuarea semischeletului cu pozitie defectuoasa in coroana care timp de 2-3 ani nu a format ramuri purtatoare de rod. La pomii aflati in declin, in anul fara rod se fac taieri severe in lemn de 4-5 ani pentru refacerea streucturii nepermanente a pomului.

Specificul culturii parului In tara noastra, cultura parului este cantonata in zona colinara si are o pondere mai mare in jidetele Arges, Prahova, Dambovita, Buzau, Valcea, Mehedinti, Suceava,si Botosani. In zonele de sud si sud-est ale tarii (Bucuresti, Medgidia), sortimentul de par este compus din soiurile: Trivale, Bella di Giugno, Triumf, Untoasa precoce, Morettini, Argesis, Williams, Williams rosu, Abatele Fetel, Conference, PasseCrassane, Contesa de Paris si Cure. Parul (Pirus sativa), intalneste conditii favorabile de cultura in zonele mai calde, unde temperature medie anuala este cuprinsa intre 9,50C si 110C. Odata cu diversificarea sortimentului de soiuri si portaltoi se spera sa se mareasca arealul de cultura , dar, s-a observant ca in multe livezi pomii au inceput sa produca din ce in ce mai putin si sa se usuce. Pana la obtinerea unui sortiment nou de pere, valoros si rezistent la boli si daunatori si sa aplicam mai putine tratamente poluante. In functie de traditie si de vigoarea pomilor, soiurile de par se planteaza in livezi cu densitati mici (500-625 pomi/ha), medii (833-1250pomi/ha)si mari (1500-3333pomi/ha). Pomi sunt condusi ca piramida etajata rarita, palmeta si fus subtire. Soiurile de par altoite pe gutui se planteaza pe soluri fertile si profunde, iar cele altoite pe portaltoi franc pe soluri mai sarace. Soiurile incompatibile cu gutuiul se altoiesc cu intermediary (un soi de par compatibil cu gutuiul: Cure, Hardy)et. Cresterea si rodirea Soiurile de par cresc mai puternic pe portaltoii franc si mai slab pe gutui. Cand sunt altoite pe acelasi portaltoi, apar diferente de crestere intre ele in functie de insusirea lor genetic. Dupa vigoarea de crestere, aceste soiuri se impart in : a). soiuri de vigoare supramijlocie si mare: Cure, Pastravioara, Doyenne du Comice, Contesa de Paris; b).soiuri cu vigoare mijlocie: Untoasa Bosc, Williams,Abatele Fetel, Untoasa Hardenpont, Ducesa de Angouleme, Oliver de Serres; c). soiuri cu vigoare mica: Dr. Joule Gutot si Josefina de Malines. Tipul de fructificare diferentiaza soiurile de par in : a). Soiuri standard, care rodesc predominant pe nuieluse si mladite Williams, Cure, Untoasa Giffard, Untoasa precoce Morettini, Passe Crassane, Josefina de Malines b). soiurile spur, care fructifica pe tepuse: Passe Crassane,Untoasa Bosc ,Abatele Fetel , Pastavioara.

Soiurile de par infloresc mai devreme decat cele de mar, dar pierderile cauzate de ingheturile de revenire sunt minime si nu afecteaza recolta.
Infloresc mai devreme soiurile Contesa de Paris, Dr. Joule Guyot si cel mai tarziu soiul Napoca. In timpul fecundarii, majoritatea soiurilor de par se comporta ca autosterile, dar exista si soiuri cu tendinta de a lega fructe fara fecundare (partenocarpie). Cu toate acestea, pentru obtinerea unei recolte normale, in noile plantatii se stabilesc polenizatorii, cu polen fertil, pentru toate soiurile de par. Taierile de productie La pomii tineri, care fructifica pe tepuse, taierile normale constau in reductia semischeletului la 3-6 tepuse, in functie de vigoarea acestuia. Cand pomii intra in perioada de mare productie, tepusele sunt situate pe vetre de rod (cu multe ramificatii). In acest caz se fac taieri de rarire, reductie si regenerare. La soiurile standard, care fructifica pe mladite (Wiliams) si formeaza tepuse pe lemn tanar (2-3 ani), se aplica taieri lungi si o regenerare periodica a semischeletului. ; o reductie periodica in lemn de 4-5 ani a semischeletului si o regenerare individuala a formatiunilor fructifere complexe sunt necesare pentru a stimula aparitia unor noi puncte de crestere. Specificul culturii piersicului Piersicul intalneste conditii favorabile de cultura de cultura in Campia roamana si in Dopbrogea , in podgoriile din Muntenia si Oltenia, in zona de campie si colinele dealurilor din vest, precum si in centrul si nord-vestul Transilvaniei.
72 din 76

Cu multi ani in urma, piersicul crestea liber pe dealurile insorite alaturi de vita de vie. Plantatiile erau reduse ca numar si cuprindeau numai soiuri cu pulpa alba., inmultite prin samburi. O data cu introducerea in cultura a soiurilor americane cu pulpa galbena, cultura piersicului a inceput sa se dezvolte, incat in 1989 piersicul ocupa locul 3 ca productie si importanta economica, dupa mar si prun. A urmat o perioada de stagnare si chiar decadere. Pentru relansarea culturii piersicului , noile plantatii trebuie infiintate cu soiuri care au valoare in functie de destinatia si modul de valorificare a productiei .Pentru export si consumul in stare proaspata se folosesc piersicile propriu-zise, iar pentru industrializare , nectarinele si paviile. Pentru gradinile familiale trezesc interes soiurile pitice (dwarf) si semipitice (semidwarf), compacte si columnare, care necesita taieri putine si fructele pot fi recoltate direct de pe sol.

Sortimentul de soiuri
Sortimentul la piersic este compus din : piersici propriu-zise,necterine si pavii. Piersicile au pielita pubescenta si pulpa galbena sau alba. Nescarinele au pielita neteda si pulpa aderenta la sambure. Paviile sunt pubescente, au pulpa tare si aderenta la sambure. Dintre piersici, mai importante sunt soiurile :Madeleine Pouyet, Springtime, Springold, Cardinal, Jerseyland, Redhaven, Southland, Halehaven, Elberta, Flacara etc. Necterinele sunt prezente la noi prin soiurile : Crimsongold, Nectared 4, Independence, Nectered 6, fantasia si Romamer. Sortimentul de pavii este alcatuit din soiurile: Fortuna, Vivian, Babygold 6, Babygold 8 etc. Portaltoii piersicului Piersicul se altoieste pe piersic, migdal amar si corcodus. Din piersicul comun au fost selectionati si omologati in tara noastra doi portaltoi : De Balc si Oradea 1. Soiurile altoite pe acesti portaltoi au o vigoare mare si mijlocie si sunt mai rezistente la seceta si ger. Migdalul amar imprima soiurilor de piersic cresteri mai mici si o foarte buna rezistenta pe solurile calcaroase si secetoase. Corcodusul se foloseste mai rar ca portaltoi pentru piersic si numai pe solurile grele, compacte si umede.

Specificul infiintarii plantatiilor


Cultura piersicului standard se infiinteaza in sistem intensiv si superintensiv. Distantele de plantare sunt de 6/4m in livezile clasice in care pomii sunt dirijati ca vas ameliorat si 4.4m in livezile intensive in care pomii sunt condusi cu coroane aplatizate. In livezile superintensive, pomii sunt plantati la distanta de 3/1m si dirijati sub forma de cordon vertical. Piersicul pitic se planteaza la 3/1m si se conduce conduce sub forma de tufa-vas. Soiurile de piersic sunt autocompatibile (cu mici exceptii) si de aceea nu sunt necesare alte soiuri polenizatoare la plantare.

Cresterea si rodirea
Soiurile de piersic au o crestere intense si o precocitate in rodire foarte pronuntata. In perioada de tinerete, pomii formeaza lastari vigurosi, cu 2-3 serii de anticipati, care indesesc coroana si favorizeaza instalarea timpurie a fenomenului de autorarire sau de degarnisire a ramurilor de schelet. Datorita acestui ritm rapid de crestere , rodire si degarnisire durata de viata a piersicului nu depaseste 12-14 ani. Piersicul intra pe rod in anul 3-4 de la plantare. La inceput pomii fructifica pe ramuri mixte si anticipate, iar mai tarziu, cand intensitatea cresterilor se reduce, fructifica si pe salbe si buchete. Dupa rodire aceste ramuri se inlatura, deoarece au ramificatii multe si debile, lipsite de rod. In urma taierilor de fructificare, mugurii suplimentari (adventivi si dorminzi) de pe sarpante si subsarpante sunt mai usor activati in crestere decat la celelalte specii pomicole. Pe existenta acestor lastari, care ulterior devin ramuri mixte, se bazeaza taierea moderna a piersicului. Pe ramurile
73 din 76

anuale, mugurii piersicului sunt asezati solitar(buchete, salbe) sau in grupuri (ramura mixta). Dintr-un mugure florifer se formeaza o singura floare. Piersicul are un repaus scurt si o inflorire timpurie (aprilie). Piersicul dwarf prezinta pomi de talie mica (0,8-1,4m), cu coroane dese formate din ramuri scurte normale si anticipate, frunze mari intens colorate si flori simple sau involte, de culoare roz sau rosu-frez, care se deschid esalonat pe o perioada mai indelungata, oferind un peisaj coloristic fara egal. Soiurile sunt precoce si foarte productive, ci o perioada de vegetatie pr3elungita. Fructele sunt acceptabile ca marime si de calitate apropiata celor obtinute de la soiurile standard.

Taierile de productie
Taierile de productie la pomii tineri constau in rarirea ramurilor mixte (la 20-25 cm), suprimarea salbelor si buchetelor. Ramurile mixte viguroase se scurteaza la 60-70cm lungime sau se elimina cu o portiune delemn vechi, daca se gasesc in prelungirea semischeletului. Ramurile mixte care garnisesc sarpantele se raresc prin suprimarea celor slabe. Se inlatura buchetele , salbele si ramurile anticipate. Ramurile mixte ramificate (cu anticipate) se simplifica, taindu-se deasupra unei anticipate viguroase, iar cele de semischelet se suprima. La pomii intrati in plina productie, ramurile de rod aflate in numar mare sunt mai dese si de vigoare slaba. Dupa un an de productie, ramurile fructifere predominante sunt salbele si buchetele de mai. La taierea de productie se retin mai multe ramuri de semischelet, cu salbe si buchete de mai viguroase, care se raresc la distanta de 10-15cm. Prelungirea semischeletului se reduce la nivelul unei salbe viguroase, iar celelalte salbe cu un potential de fructificare redus se suprima. Se suprima si semischeletul periferic. In plantatiile cu densitate mare, pomii lastaresc puternic si dezvolta ramuri viguroasede 11,5m lungime, care prezinta spre varf mixte si salbe. In aceste cazuri exista tendinta indesirii si umbririi reciproce a pomilor si drept urmare diferentierea mugurilor si maturarea lemnului au mult de suferit. La acesti pomi, taierile de productie incep din timpul vegetatiei si constau in ciupirea lastarilor formati pe ax si saprante (la 25-30cm lungime) in vederea obtinerii unor anticipate viguroase (40-60cm), apropiate de schelet si cu multi muguri floriferi. La taierea de normare, efectuata primavara devreme, pe fiecare ramura taiata in timpul vegetatiei sunt retinute 1-2 anticipate. In total pe pom se obtin 20-30 ramuri mixte (normale si anticipate). La pomii aflati la sfarsitul perioadei de mare productie, cu sarpantele si subsarpantele degarnisite, sunt acceptate pentru rodire si ramuri mixte evoluate ( de 2 ani), cu salbe si buchete, care pot suplini prin muguriilor floriferi ramurile mixte de un an. In anii cu ierni grele si geruri aspre, cu pierderi mari de ramuri si muguri de rod, taierile de productie se executa primavara tarziu, cand scoarta ramurilor se brunifica si mugurii se usuca. In aceasta situatie, linia de taiere se schimba, in sensul ca sunt retinute pentru compensarea rodului pierdut toate ramurile viabile din partea de sus a coroanei . Daca acestea sunt prea dese, se raresc la 10-15 cm una de alta.

Specificul culturii prunului


Prin plantarile masive efectuate in gradinile populatiei, prunul este pe primul loc in randul speciilor pomicole cultivata in tara noastra. Pentru obtinerea unor rezultate economice valoroase, soiurile de prun trebuie sa fie amplasate mai ales in localitatile consacrate, din regiunile inti si aIi-a pomicola, in care de-a lungul veacurilor s-au format numeroase populatii locale, deosebit de valoroase ( Tuleu gras, Vinete romanesti), unele din ele fiind prezente si astazi in sortiment. Dupa recensamantul din 1979 , in tara noastra, cultura prunului era concentrata la acea data mai ales in judetele Arges si Valcea, cu peste 3,5 milioane de pruni si in judetele Buzau, Prahova, Olt, Caras-Severin si Hunedoara cu 3-3,5 milioane de pruni. In aceste zone temperatura medie anuala de 9-100C si precipitatiile insumate de 650-mm ceeaza conditii deosebite de cultura pentru prun. In prezent sortimentul de prun este destul de variat. Pentru plantatiile de prun care se infiinteaza : - pe dealurile inalte si mijlocii, cercetatorii recomanda soiurile : Gras romanesc,si Gras ameliorat ; -pe dealurile subcarpatice soiurile : Pitestean, Albatros,Stanley, Vinete de Italia ;
74 din 76

-pe coline si la campie- soiurile : Anna Spath, Renclod Althan, Silvia, Carpatin, Centenar si Stanley. - soiurile Anna Spath,Agen, Tuleu gras si Timpurie Rivers dau rezultate slabe in zonele mai inalte ; - soiul Vinete de Italia nu se adapteraza la conditiile de campie. Infiintarea plantatiilor Prunul se planteaza pe terenuri plane si terenuri amenajate in terase si in parcele prevazute cu alei de trafic tehnologic. Livezile care se infiinteaza sunt clasice, intensive si superintensive. In livezile clasice, prunul se planteaza la distanta de 5,5- 6,o / 4,5-5,0m , in livezile intensive la 5/ 3,5-4,0 m, iar la superintensive, la 3,0-3,5/2m (Agen, Anna Spath). Intrucat majoritatea soiurilor de prun sunt autoincompatibile se recomanda ca in parcela sa se planteze 2-3 soiuri cu inflorire simultana pentru asigurarea polenizarii incrucisate. Cresterea si rodirea In primii ani de livada prunii formeaza cresteri viguroase de 0,5-1,5m lungime, cu unghiuri de insertie diferite in functie de soi. Majoritate soiurilor au coroanele compante si umbrite datorita numarului mare de lastari anticipati care apar inainte de intrarea pomilor pe rod (Agen, Minerva). Exista insa si soiuri care au coroanele mai rare si mai bine luminate (Stanley, Peche). Soiurile cu coroane compacte, rodesc pe ramuri mijlocii si ramuri lungi, iar cele cu coroane aerisite pe buchete ramificate. Pomii incep sa fructifice cand au varsta de 3-4 ani (Stanley, Agen), 5-6 ani (Tuleu gras, Anna Spath) sau 7-8 ani (Uriase). In anii 9-10 de la plantare, soiurile de prun altoite pe corcodus au o talie mare (9-10 m), iar cele altoite pe prunul franc au talie mijlocie (5-7m) sau mica (3,4-4m ). Durata de viata a prunului variaza intre 25-35 ani. Spre deosebire de mar si par, prunul infloreste mai devreme, la safarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie. In functie de momentul deschiderii florilor, soiurile de prun se grupeaza in : -soiuri cu inflorire timpurie Gras romanesc - soiuri cu inflorire mijlocie- Stanley - soiuri cu inflorire tarzie Tuleu gras si Vinete romanesti. Dupa modul in care se comporta florile in timpul fecundarii, soiurile de prun se impart in : -autocompatibile (Stanley) -partial autocompatibile (Agen) - autoincompatibile (Tuleu gras) Soiurile autoincompatibile partial sau total fructifica normal numai in conditiile in care li se asigura cei mai buni polenizatori. Cand 20-30 % din flori au fost fecundate, exista garantia realizarii unei recolte economice din acest punct de vedere. Taierile de productie La soiurile cu ramurile de schelet dresate si fragile, curbate si subtiri ( Tuleu gras, Vinete romanesti, Grase romanesti) se fac taieri de reductie in lemn de 3-4 ani, pentru fructificare si ramificare, evitandu-se astfel dezbinarile si frasngerile ramurilor. La soiurile cu ramuri viguroase, garnisite cu buchete ramificate (Stanley, Anna Spath), taierile sunt mai usoare si constau in scurtarea prelungirilor sarpantelor cu 1/3-1/2 din lungime pentru stimularea ramificarii. Cu aceasta ocazie se reduce semischeletul care s-a degarnisit in timpul ramificarii, se suprima ramurile care au rodit alsab si prezinta zone mari neroductive, precum si a celor epuizate de recolte. La pomii vigurosi , cu cresteri normale, se fac taieri in fiecare an pentr normare incarcaturii pomilor cu rod, care constau in intinerirea semischeletului care a depasit varsta de 4-6 ani, scurtarea semischeletului tanar- alungit, garnisit cu numeroase buchete si ramuri mijlocii. La pomii aflati in plina rodire, cu cresteri mai reduse si pozitia sarpantelor arcuita si orizontala, se fac taieri in lemn de 4-5 ani, deasupra unei ramuri viguroase, unei lacome si de semischelet 1.3-1/2 din lungime , petru ramificare si fortificare, iar ramurile debile si epuizate se suprima. La pomii netaiati ani de-a randul, sarpantele si aubsarpantele se taie in lemn de 5-6 ani deasupra unei ramificatii laterale, eliminandu-se toate portiunile degarnisite si neproductive.
75 din 76

Specificul culturii visinului


Visinul se cultiva in principal pe colinele judetelor botosani, Iasi, Cluj, Bacau, Mures, vaslui, Arges, Vrancea, Valcea si Dolj. Exista si populatii de visin care s-au format si s-au extins in gradinile familiale din zonele de campie si pana in cele premontane. Cultura visinului este relativ redusa in tara. Cea mai mare parte din productia de fructe se obtine din gradinile populatiei, unde visinul se inmulteste prin drajoni si fructifica de timpuriu. In zonele de sud-est si nord-vest ale tarii se intalnesc populatii si hibrizi naturali ( Prunus cerasus x Prunus fruticosa), cu portul redus precoce si autofertili care an de an dau productii mari de fructe de cea mai bina calitate. Beneficiind de un sortiment valoros de soiuri autofertile autohtone, portaltoi nanizati si tehnologii de cultura moderne, tara noastra poate si trebiue sa extinda intr-un ritm rapid cultura superintensiva a visinului, cu atat mai mult cu cat visinele sunt cerute la export.

Infiintarea plantatiilor
Se infiinteaza pe terenuri usoare si bine drenate, in sistem intensiv la distanta de 4x3m superintensiv la distanta de 3/1,5m. Pentru livezile superintensive se folosesc vergi subtiri si cu mugurii axilari in totalitate, pentru ca bratele coroanei tufa vas sa fie formate cat mai aproape de nivelul solului.

Cresterea si rodirea
Dupa vigoarea de crestere si habitus, soiurile de visin se pot grupa in : soiuri arborescente si soiuri arbustoide. Soiurile arborescente realizeaza pomi inalti de 5-6 m, cu trunchiul definit si coroana globuloasa si ampla, formata din ramuri permanente si nepermanente viguroase, mai putin ramificate, pe care sunt inserate buchete de mai si ramuri mijlocii. Din aceasta grupa fac parte soiurile Mari timpurii, Mocanesti16, Crisana2, Scuturator. La soiurile arbustoide, pomii au o inaltime mica (2-3m), coroanele globulos-turtite, alcatuite din ramuri lungi si subtiri, adeseori pletoase. Incepand cu anuii 3-4 de la plantare, soiurile arbustoide incep a drajoneze. Fructificarea se realizeaza in principal pe ramuri plete si mai putin pe ramuri mijlocii si buchete de mai. Soiurile arbustoide aflate in cultura sunt :Pitic de Iasi, Vrancean, Morella neagra tarzie. Visinul este o sepcie precoce, care incepe sa fuctifice in anul 2 de la plantare (soiul Vrancean). Dupa varsta intrarii pe rod, soiurile de visin pot fi grupate in : - soiuri foarte precoce : Vrancean ; - soiuri precoce : Nana, timpurii de Cluj ; - soiuri tardive : Mari Timpurii, Spaniole ;

Taierile de productie
Prin taierile de productie se limiteaza extinderea sarpantelor si subsarpantelor in afara cadrului proiectat, se reinnoieste semischeletul epuizat si se fortifica formatiunile tinere. Reductiile axului sarpantelor si subsarpantelor se fac deasupra unor ramuri laterale, orizontale, suficient de valoroase, care sa poata prelua energia de crestere si sa o repartizeze uniform pe formatiunile fructifere. Reductia semischeletului se executa la nivelul unei ramuri anuale vegetative sau de rod, cu un potential mare de crestere si de ramificare. Semischeletul imbatranit, se suprima, iar cel format prin evolutia pletelor se poate reface taindu-l deasupra unei formatiuni de rod (buchet de mai, ramuri mijlocii). Taierile de productie se pot face si vara, dupa recoltarea fructelor. Avantajul taierii de vara consta in aceea ca imbunatateste regimul de lumina din interiorul coroanei, fortifica mugurii diferentiati si limiteaza aparitia gomelor pe sectiunile taiate ale ramurilor.

76 din 76

S-ar putea să vă placă și