Sunteți pe pagina 1din 29

Subiecte Drept financiar si fiscal 1.

Noiunea de moned Notiunea de moned Intr-o definitie prin moneda este desemnat orice bun acceptat ca instrument liberator de creditori sau vanzatori, un bon pentru cumpararea marfurilor. Intr-un alt punct de vedere se considera ca atunci cand o marfa serveste continuu ca intermediar pentru schimburi indirecte, ea devine moneda. Moneda, in forma ei clasica de disc metalic cu o greutate determinata, se utilizeaza ca mijloc de circulatie, de plata si tezaurizare. Ea reprezinta un instrument-etalon legal de plata pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulari, fiind masuratorul general de valori care poarta girul autoritatii emitente, statul, si care se bucura de incredere publica. Functiile monedei sunt urmatoarele: - funcia de evaluare a valorilor economice. - este un intermediar al schimburilor atat de marfuri cat si de bunuri si servicii - constituie o masa a valorilor - este instrument de rezerva si tezaurizare a valorilor - lichiditatea ,prin excelenta ,a monedei. 2. Noiunea de finane publice Definiie Finantele publice reprezinta forma banesca a relatiilor economice, in procesul repartitiei produsului social si venitului national in cadrul indeplinirii functiilor statului. Continutul social, economic si in secial juridic al relatiilor financiare, functiile si importanta lor sunt cateva din problemele fundamentale ale stiintei dreptului financiar. Nevoile si interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal si uneori exclusive prin bani. Intr-adevar cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decat in bani. Trsturile finantelor publice - Sunt relatii cu caracter economic, intrucat ele aper in procesul formarii, repartizarii si utilizarii produsului social. - Apar in forma baneasca - Sunt relatii fara echivalent, adica nu presupun in mod necesar, o contraprestatie directa din partea subiectului beneficiar al mijloacelor banesti. - Mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se ramburseaza. 3. Care sunt funciile finanelor publice? Finantele publice sunt necesare, in mod subiectiv si obiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor si functiilor statului, care nu ar putea fi infaptuite fara parghiile financiare. Mijloacele prin care finantele publice, ca relatii financiare isi indeplinesc acest rol, sunt functiile acestora: A. functia de repartitie B. functia de control Functia de repartitie se manifesta in procesul repartitiei produsului social ( produsului intern brut) si cuprinde 2 faze:- constituirea fondurilor ( resurselor) banesti - redistribuirea ( utilizarea) acestora

In prima faza are loc formarea fondurilor publice de resurse banesti. Fondurile publice de resurse se constituie in mai multe forme concrete cum sunt: impozite ; taxe ; contributii petru asigurari sociale; amenzi; majorari si penalizari de intarziere; varsaminte din profitul regiilor autonome; varsaminte din veniturile institutiilor publice; redevente si chirii din concesiune si inchirieri de terenuri si alte bunuri proprietate de stat ; venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat ai a bunurilor fara stapan; rambursari ale imprumuturilor de stat acordate ; dobanzi aferente si ajutoare primate A doua faza a functiei de repartitie o reprezinta distribuirea fondurilor publice pe personae juridice si fizice. Distribuirea este data in competenta autoritatilor publice si se face in raport de resursele financiare disonibile si cererea de resurse financiare. Distribuirea fondurilor publice inseamna stabilirea cheltuielilor publice pe destinatii: invatamant, sanatate, cultura, asigurari sociale si protectie sociala, gospodarie comunala si locuinte, aparare national, ordine publica, administratie publica, actiuni economice, datorie publica. Functia de control a finantelor publice se justifica deoarece fondurile publice apartin intregii societati. Sfera de manifestare a functiei de control este mai larga dacat cea a functiei de repartitie, deoarece vizeaza pa langa constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice si modul de utilizare a resurselor.1 In tara noastra controlul financiar se exercita de puterea legislative si cea judecatoreasca,direct sau pri organe de specialitate, cum sunt: Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor, banci si alte institutii financiare; organe specializate ale ministerelor, unitatilor administrative- teritoriale si unitatilor economice etc. 4. Explicai de ce finanele publice asigur nsi funcionarea statului. Dreptul financiar este acea ramur care are n centrul reglementrii sale finanele publice i care se ocup de reglementarea primar i secundar a tuturor aspectelor care in de administrarea banului public i evidena patrimoniului statului i instituiilor publice. Finantele publice reprezinta forma banesca a relatiilor economice, in procesul repartitiei produsului social si venitului national in cadrul indeplinirii functiilor statului. Nevoile si interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal si uneori exclusive prin bani. Intr-adevar cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decat in bani. Finantele publice sunt necesare, in mod subiectiv si obiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor si functiilor statului, care nu ar putea fi infaptuite fara parghiile financiare. Mijloacele prin care finantele publice, ca relatii financiare isi indeplinesc acest rol, sunt functiile acestora: A. functia de repartitie B. functia de control Functia de repartitie se manifesta in procesul repartitiei produsului social ( produsului intern brut) si cuprinde 2 faze: - constituirea fondurilor ( resurselor) banesti - redistribuirea ( utilizarea) acestora In prima faza are loc formarea fondurilor publice de resurse banesti. Fondurile publice de resurse se constituie in mai multe forme concrete cum sunt: impozite ; taxe ; contributii petru asigurari sociale; amenzi; majorari si penalizari de intarziere; varsaminte din profitul regiilor autonome; varsaminte din veniturile

institutiilor publice; redevente si chirii din concesiune si inchirieri de terenuri si alte bunuri proprietate de stat ; venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat ai a bunurilor fara stapan; rambursari ale imprumuturilor de stat acordate ; dobanzi aferente si ajutoare primate A doua faza a functiei de repartitie o reprezinta distribuirea fondurilor publice pe personae juridice si fizice. Distribuirea este data in competenta autoritatilor publice si se face in raport de resursele financiare disonibile si cererea de resurse financiare. Distribuirea fondurilor publice inseamna stabilirea cheltuielilor publice pe destinatii: invatamant, sanatate, cultura, asigurari sociale si protectie sociala, gospodarie comunala si locuinte, aparare national, ordine publica, administratie publica, actiuni economice, datorie publica. Redistribuirea se poate realize si pe plan extern, prin contractarea de imprumuturi externe, acordarea de imprumuturi externe, achitarea cotizatiilor si contributiilor catre organisme internationale de catre stat sau alte institutii publice, primirea sau acordarea de ajutoare externe de catre stat etc. Functia de control a finantelor publice se justifica deoarece fondurile publice apartin intregii societati. Sfera de manifestare a functiei de control este mai larga dacat cea a functiei de repartitie, deoarece vizeaza pa langa constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice si modul de utilizare a resurselor. In tara noastra controlul financiar se exercita de puterea legislative si cea judecatoreasca,direct sau pri organe de specialitate, cum sunt: Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor, banci si alte institutii financiare; organe specializate ale ministerelor, unitatilor administrative- teritoriale si unitatilor economice etc. 5. Definiia dreptului financiar public Dreptul financiar este definit, de D. D. aguna, ca fiind totalitatea actelor normative care reglementeaz relaiile de constituire, administrare, repartizare i utilizare a fondurilor bneti ale statului i ale instituiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societii. Potrivit lui Emil Blan dreptului financiar este ansamblul unitar de norme i principii juridice care reglementeaz relaiile financiare, ca relaii sociale, n form economic, de formare, administrare, ntrebuinare i control al resurselor financiare publice, aparinnd statului, colectivitilor locale i instituiilor publice ale acestora. Dreptul financiar este o ramur a dreptului public. Includerea ramurilor de drept n dou mari categorii drept public i drept privat, este clasificare de tradiie. Ea se gsete nc n ornduirea sclavagist, la cunoscutul jurist roman Ulpian, care susinea c dreptul public este cel care se refer la interesele statului (ad statum rei Romanae spectat), iar cel privat la interesele persoanelor private (ad singularum utilitatem). n raporturile de drept public, cel puini unul din subiecii de drept (participani la acel raport) este statul, printrun organ al su. Dreptul financiar este acea ramur care are n centrul reglementrii sale finanele publice i care se ocup de reglementarea primar i secundar a tuturor aspectelor care in de administrarea banului public i evidena patrimoniului statului i instituiilor publice. 6. Raportul juridic de drept financiar Raporturile juridice financiare sunt formate din relaiile sociale care iau natere i se sting n procesul constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor bneti ale statului i care sunt reglementate de normele juridice financiare. Elementele constitutive ale

raporturilor juridice financiare sunt subiectele, obiectul i coninutul. Subiectele participante la raporturile de drept financiar sunt urmtoarele: a) statul, reprezentat printr-un organ de specialitate n activitatea financiar, investit cu atribuii n procesul de constituire, repartizare i utilizare a fondurilor bneti ale statului; b) persoane juridice sau persoane fizice care interacioneaz cu organele statului n procesul administrrii finanelor publice. Coninutul raporturilor de drept financiar: drepturile i obligaiile subiectelor participante, difer de cele ale altor raporturi juridice, deoarece se stabilesc n legtur cu necesitatea constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor bneti ale statului. Obiectul raporturilor de drept financiar este determinat de sfera deosebit de larg i complex a finanelor publice (aciuni de prognoz i organizare bugetar, de creditare, de control financiar, de circulaie monetar etc.) i de fapte, acte normative i operaiuni specifice cu privire la activitatea fiscal (plata unor sume de bani la care sunt inute persoanele fizice sau juridice care realizeaz venituri ori dein bunuri impozabile sau taxabile). 7. Prezentai, pe scurt, elementele componente ale raportului juridic de drept financiar. Elementele constitutive ale raporturilor juridice financiare sunt subiectele, obiectul i coninutul. Subiectele participante la raporturile de drept financiar sunt urmtoarele: a) statul, reprezentat printr-un organ de specialitate n activitatea financiar, investit cu atribuii n procesul de constituire, repartizare i utilizare a fondurilor bneti ale statului; b) persoane juridice sau persoane fizice care interacioneaz cu organele statului n procesul administrrii finanelor publice. Coninutul raporturilor de drept financiar: drepturile i obligaiile subiectelor participante, difer de cele ale altor raporturi juridice, deoarece se stabilesc n legtur cu necesitatea constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor bneti ale statului. Obiectul raporturilor de drept financiar este determinat de sfera deosebit de larg i complex a finanelor publice (aciuni de prognoz i organizare bugetar, de creditare, de control financiar, de circulaie monetar etc.) i de fapte, acte normative i operaiuni specifice cu privire la activitatea fiscal (plata unor sume de bani la care sunt inute persoanele fizice sau juridice care realizeaz venituri ori dein bunuri impozabile sau taxabile). 8. Care este specificul raportului de drept financiar fa de celelalte raporturi juridice de drept public ? Dreptul financiar este o ramur a dreptului public. Includerea ramurilor de drept n dou mari categorii drept public i drept privat, este clasificare de tradiie. Ea se gsete nc n ornduirea sclavagist, la cunoscutul jurist roman Ulpian, care susinea c dreptul public este cel care se refer la interesele statului (ad statum rei Romanae spectat), iar cel privat la interesele persoanelor private (ad singularum utilitatem). Raporturile juridice de drept privat nu implic, de regul, participarea statului prin organele sale, totui atunci cnd statul este parte la un raport juridic de drept privat, el nu exercit ius imperium (acte de putere), ci particip n calitate de proprietar al bunurilor

ce fac parte din domeniul privat sau public (al statului). Raporturile de drept privat se caracterizeaz prin egalitatea juridic a prilor. n raporturile de drept public, cel puini unul din subiecii de drept (participani la acel raport) este statul, printr-un organ al su. Dreptul financiar este acea ramur care are n centrul reglementrii sale finanele publice i care se ocup de reglementarea primar i secundar a tuturor aspectelor care in de administrarea banului public i evidena patrimoniului statului i instituiilor publice. Drept financiar i drept fiscal Relaia dintre dreptul financiar i dreptul fiscal este o relaie de tip parte-ntreg. Dreptul fiscal este o parte a dreptului financiar, dar cea mai important parte, motiv pentru care dreptul fiscal este studiat separat. Dreptul fiscal trateaz aspectele legate de veniturile publice reprezentate de impozite n relaia direct cu pltitorii acestora n procesul de conex impozitelor datorate bugetului de stat. Alturi de dreptul financiar (naional), trebuie s menionm existenta unui drept financiar internaional Dreptul financiar internaional trebuie analizat dintr-o dubl perspectiv. n sens larg dreptul financiar internaional este reprezentat de ansamblul regulilor care stabilesc cadrul general de desfurare a tuturor operaiunilor i activitilor economico-financiare care depesc limitele jurisdiciei nationale a unui stat. n sens restrns, dreptul financiar internaional reprezint ansamblul regulilor care guverneaz raporturile sociale care se nasc, se modific i se sting n legtur cu : utilizarea instrumentelor monetare internaionale, activitatea bugetar a organizaiilor i organismelor internaionale, creditul extern, fiscalitatea internaional etc. 9. Izvoarele dreptului financiar Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative care reglementeaza raporturile juridice financiare. n raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting urmatoarele izvoare: a) izvoare ale dreptului financiar, comune cu izvoare ale altor ramuri de drept; b) izvoare specifice dreptului financiar. a) Izvoare ale dreptului financiar, comune cu izvoare ale altor ramuri de drept n ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constitutia. Legea fundamentala a tarii prevede dispozitii referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national si a contului de incheiere a exercitiului bugetar, de asemenea prin normele constitutionale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul executiei bugetare, politica valutara, politica fiscala etc. Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidentiale si hotarrii ale guvernului. b) Izvoare specifice dreptului financiar. Unele acte normative cuprind dispoziii referitoare exclusiv la sfera finanelor publice. Cele mai importante acte normative de acest fel sunt urmtoarele: 1. Legea nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal ; 2. Legea nr. 273/2006 privind finanele publice locale; 3. Ordonana de urgen nr. 146/2002 (aprobat cu modificri prin Legea nr. 201/2003) privind formarea i utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului; 4. Ordonana de urgen nr. 43/2006 privind organizarea i funcionarea Curii de Conturi etc. 10. Prezentai, pe scurt, schema veniturilor i cheltuielilor bugetare. Notiunea de buget de stat poate fi aborda din punct de vedere juridic i economic. Sub aspectul su juridic bugetul reprezint un act prin care sunt prevzute i autorizate

veniturile i cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede i autorizeaz n form legislativ cheltuielile i resursele statului, avnd caracter obligatoriu fiind supus aprobarii Parlamentului. Reprezint un act de previziune a resurselor publice i a modului de utilizare a acestuia, elaborndu-se pe o perioada de un an. Sistemul bugetar conine dou principale componente : a) veniturile publice i b) cheltuielile publice. Veniturile sunt formate din venituri ordinare i venituri extraordinare. Venituri extraordinare sunt reprezentate de: - mprumuturile(datoria public); suplimentarea masei monetare aflate n circulaie printr-o noua emisiune monetar; emiterea de bonuri de tezaur; - vnzarea unei pri din rezervele de aur ale statului. Cheltuielile publice reprezint modalitile de repartizare i utilizare a fondului bnesc bugetar n vederea satisfacerii necesitilor generale ale societii. Cheltuielile publice sunt repartizate de la bugetul de stat pentru: - acoperirea nevoilor militare; - ntreinerea aparatului de stat; - plata datoriei publice; acordarea de subvenii ; - dezvoltarea sectorului economic de stat; - acoperirea nevoilor social-culturale precum i a celor de cercetare-dezvoltare. Sistemul bugetar al Romniei este unul specific unui stat unitar i cuprinde : a) bugetul de stat; b) bugetul asigurarilor sociale de stat; c) bugete fondurilor speciale; d) bugetul trezoreriei statului; e) bugetul institutiilor publice autonome; f) bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz; g) bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; h) bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice; i) bugetele fondurilor externe nerambursabile i bugetele locale. 11. Teoriile privind dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere n ceea ce privete drepturile statului de a reglementa sistemul de impozitare, n literatura de specialitate au fost emise mai multe teorii: - Teoria organic Potrivit acestei teorii statul s-a nscut din nsi natura omeneasc. Dreptul statului de a constitui fonduri bneti rezult din necesitatea meninerii organizrii de stat. - Teoria sociologic Statul este considerat un stpn absolut, nscut din frmntrile organizrilor sociale i reprezint fora brutal a minoritilor organizate pentru a se impune mpotriva majoritii stpnite. Din moment ce statul este un stpn absolut, rezult c el poate impune rezidentilor impozitele pe care le consider necesare. - Teoria contractului social Potrivit teoriei contractului social statul s-a nscut n baza unui contract - oamenii liberi s-au neles, la un moment dat, s creeze o autoritate superioar creia s i se supun indvidualitile contractante, astfel prin nsi contractul social a luat natere statul. Din aceast perspectiv i impozitele sunt rezultatul contractului social. - Teoria echivalenei cunsocut i sub denumirea de teoria schimbului sau teoria intereselor a fost fondat de Adam Smith i a fost continuat de Montesquieu. Teoria a fost formulat de cele mai multe ori concis, chiar lapidar, afirmndu-se, de exemplu, c impozitele reprezint preul serviciilor prestate de stat. Potrivit concepiei ilustrului economist Adam Smith la baza politicii fiscale trebuie s avem urmtoarele maxime sau principii fundamentale ale impunerii:

a) Maxima de justiie - cetenii fiecrui stat trebuie s contribuie la cheltuielile guvernamentale, n funcie de posibilitile materiale, adic n proporia veniturilor pe care le realizeaz sub protecia statului. b) Maxima de certitudine sau de legalitate- Impozitul fiecrui cetean trebuie s fie prestabilit i nu arbitrar. n epoca modern, cuantumul plii trebuie s fie cert pentru contribuabil, ca i pentru orice alt persoan. Percepute numai impozitele reglementate c) Maxima comoditii - Toate contribuiiunile trebuie s fie pretinse la termenele i urmnd procedeul care este cel mai convenabil contribuabilului. d) Maxima economiei - toate contribuiiunile trebuie s fie stabilite de o manier mai puin apstoare, care s scoat din buzunarul ceteanului ct mai puin posibil ceea ce urmeaz s se verse la bugetul general consolidat al statului. Astfel impozitarea s nu fie prea apstoare pentru contribabilului. - Teoria siguranei dup care impozitele sunt considerate ca prime de asigurare pe via i bunurile cetenilor. Aceast concepie este asemntoare cu teoria contractului social i teoria echivalenei, esena ei constnd ntr-un contract dintre stat i ceteni. Teoria siguranei ofer, n acelai timp, i msura impozitelor deoarece mrimea lor va fi dat de calitatea ceteanului i valoarea bunurilor pe care le posed . - Teoria sacrificiului cunoscut i sub denumirea de teoria datoriei sau solidaritii. Dup aceast teorie, raiunea impozitului este justificat de nsi natura statului, n sensul c statul este un produs necesar al dezvoltrii istorice i nicidecum o organizare social bazat pe voina declarat a cetenilor sau a unui grup de ceteni. Astfel, dreptul statului de a stabili i percepe impozite este o consecin direct a obligaiei sale de a ndeplini funcii i sarcini de stat. Cu nsemnatate conceptionala mai mare, n evolutia de pna acum a doctrinei financiar-fiscale snt acreditate teoria echivalentii impozitelor si teoriile cu argumente de natura financiara. - Teoria echivalentei impozitelor a fost formulata de cele mai multe ori concis, afirmndu-se de exemplu ca impozitele reprezinta pretul serviciilor prestate de stat sau ca impozitele snt preturi stabilite prin constrngere pentru serviciile guvernamentale. n ultimele decenii, teoria echivalentei impozitelor a fost actualizata n Statele Unite ale Americii unde Tribunalul Suprem Federal ntr-un litigiu fiscal s-a exprimat astfel: Puterea de a impune, indispensabila pentru existenta oricarui guvern civilizat, se exercita n baza presupunerii unui echivalent restituit contribuabilului prin protectia persoanei si a proprietatii sale, prin crearea si mentinerea unor avantaje publice de care el profita. Aceasta actualizare a teoriei echivalentei impozitelor, mai mult dect formularile teoretice anterioare ofera si caracterizarea echivalentului pe care statul modern l acorda contribuabilului platitor de impozite si care consta att n protectia persoanelor si a proprietatii lor, ct si n toate avantajele publice social-culturale. Facultatea sau capacitatea contributiva a cetatenilor n statele moderne se apreciaza rational ca fiind determinata de venitul sau profitul net al oricarui patrimoniu sau activitatii lucrative. Realizarea unui venit sau profit net ca diferenta pozitiva ntre veniturile si cheltuielile curente ale unui patrimoniu sau activitatii lucrative este conditia elementara a perceperii de impozite si implicit a existentei unei capacitati sau facultati contributive nu numai a persoanelor fizice ci si a celor juridice. 12. Prezentai principiile procedurii bugetare. Principiile procedurii bugetare sunt reprezentate de :

a. Universalitatea bugetar = principiul bugetar potrivit cruia veniturile i cheltuielile statului trebuie s fie nscrise n buget, n sumele lor globale sau totale, deci nici un venit i nici o cheltuial de stat nu trebuie s se realizeze n afara cadrului bugetar. b. Unitatea bugetar = principiul potrivit cruia toate veniturile i cheltuielile bugetare trebuie nscrise ntr-un singur document, n aa fel nct s permit examinarea i interpretarea cifrelor i de ctre nespecialiti. c. Neafectarea veniturilor bugetare = principiul bugetar, potrivit cruia veniturile bugetare odat ncasate, trebuie s se depersonalizeze ca s serveasc la acoperirea cheltuielilor bugetare privite n totalitatea lor. d. Specializarea bugetului = este principiul bugetar, potrivit caruia, veniturile bugetare trebuie aprobate de ctre Parlament pe surse de provenien, iar cheltuielile bugetare pe categorii de obiective i activiti. e. Anualitatea bugetar = este principiul bugetar, potrivit cruia perioada de timp pentru care se ntocmete i n care se execut bugetul de stat este de un an. f. Echilibrarea bugetar = principiul potrivit cruia, bugetul statului trebuie s se prezinte echilibrat (balansat) adic veniturile s acopere integral cheltuielile. g. Publicitatea bugetar = principiul potrivit cruia bugetul de stat se aduce la cunotiina opiniei publice pentru ca aceasta s fie informat n legtur cu resursele preconizate de guvern i destinaia pe care nelege s o dea banului public. 13. Cuprinsul bugetului de stat Sistemul bugetar conine dou principale componente : a) veniturile publice i b) cheltuielile publice.Veniturile sunt formate din venituri ordinare i venituri extraordinare. Veniturile ordinare (curente) reprezint taxele, impozitele (directe i indirecte), vrsmintele i contribuiile aa cum sunt reglementate de Legea finanelor publice nr. 500/2002 i Legea 273/2005 privind finantele publice locale. Din categoria veniturilor ordinare fac parte i veniturile obinute din proprietile statului (dividende, dobnzi, redevente). Venituri extraordinare sunt reprezentate de: - mprumuturile(datoria public); suplimentarea masei monetare aflate n circulaie printr-o noua emisiune monetar; emiterea de bonuri de tezaur; - vnzarea unei pri din rezervele de aur ale statului. Cheltuielile publice reprezint modalitile de repartizare i utilizare a fondului bnesc bugetar n vederea satisfacerii necesitilor generale ale societii. Cheltuielile publice sunt repartizate de la bugetul de stat pentru: - acoperirea nevoilor militare; - ntreinerea aparatului de stat; - plata datoriei publice; - acordarea de subvenii ; - dezvoltarea sectorului economic de stat; acoperirea nevoilor social-culturale precum i a celor de cercetare-dezvoltare. Sistemul bugetar al Romniei este unul specific unui stat unitar i cuprinde : a) bugetul de stat; b) bugetul asigurarilor sociale de stat; c) bugete fondurilor speciale; d) bugetul trezoreriei statului; e) bugetul institutiilor publice autonome; f) bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz; g) bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; h) bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice; i) bugetele fondurilor externe nerambursabile i bugetele locale. 14. Procedura elaborrii i aprobrii bugetului de stat

Procedura bugetar este alctuit din totalitatea actelor i operaiunilor privind ntocmirea proiectului de buget, adoptarea acestuia, executarea sa, ncheierea i aprobarea contului general de execuie bugetar, precum i controlul bugetar. Principiile procedurii bugetare sunt reprezentate de : a. Universalitatea bugetar = principiul bugetar potrivit cruia veniturile i cheltuielile statului trebuie s fie nscrise n buget, n sumele lor globale sau totale, deci nici un venit i nici o cheltuial de stat nu trebuie s se realizeze n afara cadrului bugetar. b. Unitatea bugetar = principiul potrivit cruia toate veniturile i cheltuielile bugetare trebuie nscrise ntr-un singur document, n aa fel nct s permit examinarea i interpretarea cifrelor i de ctre nespecialiti. c. Neafectarea veniturilor bugetare = principiul bugetar, potrivit cruia veniturile bugetare odat ncasate, trebuie s se depersonalizeze ca s serveasc la acoperirea cheltuielilor bugetare privite n totalitatea lor. d. Specializarea bugetului = este principiul bugetar, potrivit caruia, veniturile bugetare trebuie aprobate de ctre Parlament pe surse de provenien, iar cheltuielile bugetare pe categorii de obiective i activiti. e. Anualitatea bugetar = este principiul bugetar, potrivit cruia perioada de timp pentru care se ntocmete i n care se execut bugetul de stat este de un an. f. Echilibrarea bugetar = principiul potrivit cruia, bugetul statului trebuie s se prezinte echilibrat (balansat) adic veniturile s acopere integral cheltuielile. g. Publicitatea bugetar = principiul potrivit cruia bugetul de stat se aduce la cunotiina opiniei publice pentru ca aceasta s fie informat n legtur cu resursele preconizate de guvern i destinaia pe care nelege s o dea banului public. Elaborarea proiectului bugetului de stat revine Ministerului Finanelor. Acesta, poart discuii cu fiecare minister pentru a se ajunge la un punct de vedere comun. Eventualele nenelegeri ce pot aprea ntre propunerile formulate de ministere i evalurile Ministerului Finanelor se examineaz i se soluioneaz de ctre PrimulMinistru. Proiectul de buget odat elaborat i nsuit de Guvern este supus pentru dezbatere i aprobare puterii legislative. Aprobarea bugetului presupune dezbaterea si votarea, de catre parlament, a legii de aprobare a bugetului public national. Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe proiectul de buget este parlamentul. Caracterul democratic si de larg impact economico- social al deciziilor de politica financiara relectate in proiectul de buget conduce in mod obiectiv la solutia aprobarii prevederilor bugetare de catre forul legislativ, organ reprezentativ al intereselor tuturor cetatenilor. 15. Execuia bugetar Executarea bugetului de stat incepe dupa adoptarea sa de catre parlament si consta in incasarea veniturilor la termenele si in cuantumul prevazut si efectuarea cheltuielilor conform destinatiei aprobate prin legea bugetara anuala. Aceasta etapa este cea mai importanta, intrucat presupune realizarea concreta a previziunilor aprobate de parlament. In esenta sa, aceasta faza consta n realizarea prevederilor Legii bugetului, att la venituri, ct si la cheltuieli. Prevederile la venituri sunt considerate niveluri minime obligatorii, iar cele de la cheltuieli reprezinta niveluri

maxime ce nu se pot depasi. Fata de acest principiu, este de observat ca ultimele decenii marcheaza o tendinta de rectificare a prevederilor initiale din Legea bugetului, concretizate n modificari aduse cifrelor aprobate anterior, la venituri si/sau la cheltuieli, pentru a le pune n acord mai deplin cu situatia reala. Rectificarile initiate de Guvern urmeaza aceeasi filiera a aprobarii n Parlament, astfel, iar acele prevederi ramase definitive, pna la finele anului, devin ulterior noi limite minime la venituri sau maxime la cheltuieli obligatorii de respectat pe parcursul executie bugetara. Ca faza a procesului bugetar, executia bugetului reprezinta, de asemenea, o responsabilitate a Guvernului, ndeplinita prin Ministerul Finantelor, care trebuie sa organizeze activitatea si sa aplice procedurile adecvate. Dar, sub acest din urma aspect, este de remarcat folosirea unor instrumente si proceduri diferite n executarea partii de cheltuieli, respectiv a partii de venituri, implicnd o anumita structurare a activitatii si specializare a personalului. Procedura executiei bugetare este format din urmtoarele faze: - repartizarea pe trimestre a veniturilor i cheltuielilor bugetare; - executia de cas bugetar; - realizarea veniturilor bugetare; - efectuarea cheltuielilor bugetare. Veniturile i cheltuielile aprobate pentru bugetele componente ale sistemului bugetar se repartizeaz pe trimestre, n funcie de termenele legale de ncasare a veniturilor i de perioada necesar pentru efactuarea cheltuielilor. Execuia de cas a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaz prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice. Realizarea veniturilor bugetului de stat const n ncasarea integral i la termenele stabilite a veniturilor bugetare. n realizarea veniturilor bugetare sunt necesare o serie de acte i operaiuni : - identificarea veniturilor i bunurilor impozabile; - ncasarea veniturilor bugetare (se face prin unitile trezoreriei statului ori pri alte persoane special imputernicite); - urmrirea realizrii veniturilor bugetare. Controlul executiei bugetare este determinat atat de ratiuni de ordin politic, in sensul ca parlamentul este interesat ca guvernul, in realizarea programului sau, sa nu depaseasca limitele autorizatiei parlamentare ce i-a fost acordata, cat si de ratiuni de ordin financiar, guvernul fiind interesat de buna gestionare a fondurilor publice, evitarea risipei, prevenirea deturnarilor si a delapidarilor. In functie de obiectivele urmarite si de organele care efectueaza controlul bugetar, acesta poate fi: politic, administrativ si jurisdictional. Controlul bugetar politic este realizat de parlament fie cu ocazia examinarii si adoptarii proiectului de buget, fie in timpul executiei bugetare, la cerere sau din oficiu,de catre comisiile financiare de specialitate ale acestuia si in baza rapoartelor prezentate de guvern in cursul anului bugetar, fie cu prilejul examinarii si aprobarii contului de incheiere a exercitiului bugetar. Controlul bugetar administrativ este realizat de catre organele de specialitate ale Ministerului Finantelor si prin controlul ierarhic exercitat de catre ordonatorii bugetari principali, cu privire la modul in care au fost cheltuite alocatiile bugetare de catre subordonatii acestora. Bugetul asigurrilor sociale de stat

Bugetul asigurarilor sociale de stat este planul financiar anual care arata constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare ocrotirii pensionarilor,salariatilor asigurati si a membrilor lor de familie.Continutul economic al bugetului asigurarilor sociale de stat este determinat de structura si trasaturile oranduirii social-economice ,de necesitatea realizarii cerintelor legilor economice care actioneaza in economia noastra,de prerorgativele si functiile statului roman. Bugetul asigurarilor sociale de stat este o componenta importanta a bugetului public national si este format din bugetele pentru realizarea asigurarilor sociale de la nivelul caselor judetene de pensii si a casei de pensii a municipiului Bucuresti si din bugetul asigurarilor sociale,elaborat de organele de resort din Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale,care cuprinde veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat. 16. La ce folosete bugetul asigurarilor sociale de stat? Elaborarea si executarea separata a bugetului asigurarilor sociale de stat fata de bugetului statului constituie o realizare importanta,deoarece permite ca resursele acestuia sa fie utilizate integral pentru ocrotirea cetatenilor,iar eventualele excedente sa se reporteze pe anii urmatori. Elaborarea bugetului asigurarilor sociale de stat reprezinta prima etapa a planificarii bugetare,care cuprinde activitatea complexa si multilaterala de determinare a veniturilor si cheltuielilor asigurarilor sociale de stat pe an si trimestre,pe baza aplicarii principiilor planificarii bugetare. Bugetul asigurarilor sociale de stat este planul financiar anual care arata constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare ocrotirii pensionarilor,salariatilor asigurati si a membrilor lor de familie.Continutul economic al bugetului asigurarilor sociale de stat este determinat de structura si trasaturile oranduirii social-economice ,de necesitatea realizarii cerintelor legilor economice care actioneaza in economia noastra,de prerorgativele si functiile statului roman. Bugetul asigurarilor sociale de stat este o componenta importanta a bugetului public national si este format din bugetele pentru realizarea asigurarilor sociale de la nivelul caselor judetene de pensii si a casei de pensii a municipiului Bucuresti si din bugetul asigurarilor sociale,elaborat de organele de resort din Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale,care cuprinde veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat. Elaborarea si executarea separata a bugetului asigurarilor sociale de stat fata de bugetului statului constituie o realizare importanta,deoarece permite ca resursele acestuia sa fie utilizate integral pentru ocrotirea cetatenilor,iar eventualele excedente sa se reporteze pe anii urmatori. Elaborarea bugetului asigurarilor sociale de stat reprezinta prima etapa a planificarii bugetare,care cuprinde activitatea complexa si multilaterala de determinare a veniturilor si cheltuielilor asigurarilor sociale de stat pe an si trimestre,pe baza aplicarii principiilor planificarii bugetare. 17. Cine elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat ? Tinandu-se cont de orientarile date de Guvern,Ministerul Finantelor Publice de acord cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale,Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale,ca organe de specialitate,se stabilesc termenele pentru

elaborarea tuturor planurilor financiare,pe baza carora se elaboreaza bugetul asigurarilor sociale de stat. Bugetul asigurarilor sociale de stat se elaboreaza si se administreaza de catre Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale de comun acord cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.Cheltuielile nu se pot inscrie in buget si nu se aproba fara stabilirea surselor din care urmeaza sa se efectueze. Elaborarea fundamentala a proiectului bugetului asigurarilor sociale de stat este posibila numai prin respectarea cu strictete a legislatiei de asigurari sociale in vigoare,a indicatorilor sociali culturali din programul de dezvoltare economica si sociala, a normelor de cheltuieli a subdiviziunilor clasificatiei bugetare a veniturilor si cheltuielilor. CNPADAS elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul viitor pe baza datelor proprii si a celor primite de la casele judetene a Municipiului Bucuresti. Bugetul asigurarilor socile de stat este format din: a) bugetul asigurarilor sociale de stat,elaborat de organele de asigurari sociale din cadrul CNPADAS in care sunt cuprinse veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat; b) bugetele pentru realizarea asigurarilor sociale ale caselor judetene si a Municipiului Bucuresti,rezultate din concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurarilor sociale intocmite de catre agentii economici,institutii si comune. 18. Ce important are bugetul pentru existenta i funcionarea unui stat ? Dreptul financiar aparine ramurilor de drept public (alturi de dreptul constituional, penal sau administrativ) i este profund legat de nsi funcionarea statului. Fr resursele financiare asigurate din taxe, impozite i din alte venituri, instituiile statului nu ar putea funciona. Notiunea de buget de stat poate fi aborda din punct de vedere juridic i economic. Sub aspectul su juridic bugetul reprezint un act prin care sunt prevzute i autorizate veniturile i cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede i autorizeaz n form legislativ cheltuielile i resursele statului, avnd caracter obligatoriu fiind supus aprobarii Parlamentului. Reprezint un act de previziune a resurselor publice i a modului de utilizare a acestuia, elaborndu-se pe o perioada de un an. . Legea bugetului de stat este influenat de concepiile politice, economice i sociale specifice fiecrei perioade. Ca document oficial, bugetul de stat evideniaz nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua n viitor i mrimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziia statului. Abordarea economic se refer la corelaiile macroeconomice i n special legtura cu nivelul i evoluia produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB i msura n care acesta este repartizat pentru formarea brut de capital i consum determin nivelui indicatorilor bugetari i constituie baza evoluiei favorabile a resurselor n viitor. Realizarea veniturilor bugetului de stat const n ncasarea integral i la termenele stabilite a veniturilor bugetare. n realizarea veniturilor bugetare sunt necesare o serie de acte i operaiuni : - identificarea veniturilor i bunurilor impozabile; - ncasarea veniturilor bugetare (se face prin unitile trezoreriei statului ori pri alte persoane special imputernicite); - urmrirea realizrii veniturilor bugetare. Bugetul asigurarilor sociale de stat este o componenta importanta a bugetului public national. Elaborarea si executarea separata a bugetului asigurarilor sociale de stat fata de bugetului statului constituie o

realizare importanta,deoarece permite ca resursele acestuia sa fie utilizate integral pentru ocrotirea cetatenilor,iar eventualele excedente sa se reporteze pe anii urmatori. 19. Prezentai, pe scurt, care sunt sursele veniturilor bugetare Sistemul bugetar conine dou principale componente : a) veniturile publice i b) cheltuielile publice. Veniturile sunt formate din venituri ordinare i venituri extraordinare. Veniturile ordinare (curente) reprezint taxele, impozitele (directe i indirecte), vrsmintele i contribuiile aa cum sunt reglementate de Legea finanelor publice nr. 500/2002 i Legea 273/2005 privind finantele publice locale. Din categoria veniturilor ordinare fac parte i veniturile obinute din proprietile statului (dividende, dobnzi, redevente). Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare i au ca obiect al impunerii pmntul, cldirile, activitile economice cu caracter neagricol, micarea capitalului nebnesc, veniturile persoanelor fizice, profitul, diferena pozitiv de pre din valoarea terenurilor i cldirilor aflate n patrimoniul persoanelor fizice i juridice. Impozitele indirecte se realizeaz sub forma impozitelor pe consum la vnzarea diferitelor mrfuri sau la prestarea diferitelor servicii. Cele mai importante impozite indirecte sunt accizele, taxa pe valoarea adugat i taxele vamale. Venituri extraordinare sunt reprezentate de: - mprumuturile(datoria public); suplimentarea masei monetare aflate n circulaie printr-o noua emisiune monetar; emiterea de bonuri de tezaur; - vnzarea unei pri din rezervele de aur ale statului. 20. Care este diferena ntre impozitele directe i cele indirecte? Veniturile sunt formate din venituri ordinare i venituri extraordinare. Veniturile ordinare (curente) reprezint taxele, impozitele (directe i indirecte), vrsmintele i contribuiile aa cum sunt reglementate de Legea finanelor publice nr. 500/2002 i Legea 273/2005 privind finantele publice locale. Din categoria veniturilor ordinare fac parte i veniturile obinute din proprietile statului (dividende, dobnzi, redevente). Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare i au ca obiect al impunerii pmntul, cldirile, activitile economice cu caracter neagricol, micarea capitalului nebnesc, veniturile persoanelor fizice, profitul, diferena pozitiv de pre din valoarea terenurilor i cldirilor aflate n patrimoniul persoanelor fizice i juridice. Impozitele indirecte se realizeaz sub forma impozitelor pe consum la vnzarea diferitelor mrfuri sau la prestarea diferitelor servicii. Cele mai importante impozite indirecte sunt accizele, taxa pe valoarea adugat i taxele vamale 21. Veniturile bugetare ordinare Veniturile sunt formate din venituri ordinare i venituri extraordinare. Veniturile ordinare (curente) reprezint taxele, impozitele (directe i indirecte), vrsmintele i contribuiile aa cum sunt reglementate de Legea finanelor publice nr. 500/2002 i Legea 273/2005 privind finantele publice locale. Din categoria veniturilor ordinare fac parte i veniturile obinute din proprietile statului (dividende, dobnzi, redevente). Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare i au ca obiect al impunerii pmntul, cldirile, activitile economice cu caracter neagricol, micarea capitalului nebnesc, veniturile persoanelor fizice, profitul, diferena pozitiv de pre din valoarea terenurilor i cldirilor aflate n patrimoniul persoanelor fizice i juridice.

Impozitele indirecte se realizeaz sub forma impozitelor pe consum la vnzarea diferitelor mrfuri sau la prestarea diferitelor servicii. Cele mai importante impozite indirecte sunt accizele, taxa pe valoarea adugat i taxele vamale. Veniturile ordinare sunt: 1. impozitele (directe i indirecte), 2. taxele, 3. contribuiile sociale, 4. contribuiile la fondurile speciale extrabugetare, 5. veniturile statului din dividende, dobnzi, vnzarea aciunilor sau activelor din patrimoniul privat al statului sau unitilor administrativ-teritoriale, 6. redevenele din concesionarea bunurilor aparinnd domeniului public, 7. venituri provenite din diferite contracte cu parteneri privai (nchirierea, asocierea n participaie, parteneriatul public-privat). Veniturile extraordinare sunt: 1. mprumuturile interne sau externe, 2. emisiunea de obligaiuni de stat, 3. bonurile de tezaur, 4. transferurile i virrile de credite bugetare conexe procesului de echilibrare a sistemului bugetar n ansamblul su i operaiunii de consolidare bugetar. 22. Veniturile bugetare extraordinare Venituri extraordinare sunt reprezentate de: - mprumuturile(datoria public); suplimentarea masei monetare aflate n circulaie printr-o noua emisiune monetar; emiterea de bonuri de tezaur; - vnzarea unei pri din rezervele de aur ale statului. Veniturile ordinare i extraordinare aparin: a) bugetului de stat (bugetul ministerelor i celorlalte autoriti ale administraiei centrale de stat), b) bugetului asigurrilor sociale de stat, c) bugetelor locale. 23. Ce se nelege prin noiunea de cheltuieli publice? Cheltuielile publice pot consta numai din plata impozitelor si a taxelor, iar acestea se pot stabili doar prin lege sau, in ceea ce priveste impozitele si taxele locale, de consiliile locale si judetene, in conditiile legii, orice alte prestatii fiind -potrivit art.53 (3)- interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale. - sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale, adica sa aiba la baza principiul echitatii, al egalitatii de sanse, cu excluderea oricarui privilegiu sau discriminare. Impozitul reprezinta resursa fiscala care aduce cea mai mare contributie la constituirea fondurilor bugetare. In literatura de specialitate impozitul este considerat a fi o contributie baneasca legala, datorata bugetului public, in mod obligatoriu si cu titlu nerambursabil, de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin, bunurile pe care le poseda precum si pentru unele fapte de consum. 24. Care este rolul cheltuielilor publice? Rolul cheltuielilor publice n orice stat, o parte important din venitul naional este preluat la dispoziia acestuia pentru a servi la acoperirea cheltuielilor pe care le genereaz ndeplinirea funciilor i sarcinilor sale. Cheltuielile bugetare sunt repartizate de la bugetul de stat pentru:

1. acoperirea cheltuielilor militare, 2. ntreinerea aparatului de stat, 3. plata datoriei publice, 4. acordarea de subvenii, 5. dezvoltarea sectorului economic de stat, 6. acoperirea nevoilor social-culturale, 7. acoperirea nevoilor de cercetare-dezvoltare. Deoarece nu poate participa direct la activitatea productiv, statul i acoper cheltuielile legate de scopuri militare, ntreinerea organelor administrativ-poliieneti, de justiie etc. dintr-o parte din venitul naional creat n sfera produciei materiale. ndeplinirea celor dou funcii ale statului - intern i extern - se face prin intermediul unui sistem complex i variat de instituii i organe, ntre care armata permanent, poliia, jandarmeria, sigurana, justiia i procuratura, aparatul administrativ, coala i biserica joac un rol deosebit de important. Pentru ntreinerea acestora statul cheltuiete n fiecare an importante sume de bani. 25. Prezentai, pe scurt, principalele categorii de cheltuieli publice Clasificarea cheltuielilor publice Cheltuielile publice se grupeaz dup diferite criterii, unele administrative, altele economice. n funcie de structura organelor i instituiilor de stat, cheltuielilor publice poate fi grupate: a) organic: cnd grupeaz cheltuielile dup: - instituiile la care se refer: ministere i alte organe centrale, uniti administrativ-teritoriale, alte instituii publice, - fondurile din care sunt finanate: bugetul de stat, bugetele anexe sau conturile speciale de trezorerie; b) funcional: cnd grupeaz cheltuielile dup: - profilul activitii instituiilor publice, - puterea public i administraia general, - justiie i poliie, - relaii internaionale, - armat, - cultur, - nvmnt, - aciuni sociale, - aciuni economice. Clasificarea economic a cheltuielilor folosete mai multe criterii: a) n funcie de rolul lor n procesul reproduciei sociale, cheltuielile publice se mpart n: - reale (negative), - economice (pozitive), - neutre. Cheltuielile reale (negative) constituie definitiv venit naional: - cheltuielile militare, - cheltuielile cu ntreinerea aparatului administrativ-poliienesc, - dobnzile aferente datoriei publice etc.

Cheltuielile economice (pozitive) constituie o avansare de venit naional i contribuie la creterea avuiei naionale: - cheltuielile pentru construirea de ntreprinderi noi, - reutilarea celor existente, - lucrri de asanri i irigaii, - construcii de ci ferate, porturi, aerodromuri, drumuri i poduri etc. Cheltuielile neutre nu au nici o influen asupra venitului naional. n realitate, aceste cheltuieli nu exist. n msura n care cheltuielile sunt corect ncadrate n primele dou categorii, o asemenea grupare poate fi folosit cu succes n munca de analiz economic a cheltuielilor publice. b) o alt grupare economic care se ntlnete n literatura de specialitate cuprinde: - cheltuieli de funcionare; - cheltuieli de transfer; - cheltuieli de investiii. Cheltuielile de funcionare (sau curente) sunt cele necesare bunului mers al activitii instituiilor publice: - salariile pltite funcionarilor publici, - cheltuielile cu procurarea materialelor i serviciilor necesare activitii curente a instituiilor respective (iluminat, nclzit, curenie, reparaii, rechizite de birou, pot, telefon, telegraf etc.). Aceste cheltuieli au la baz ideea contraprestaiei, Cheltuielile de transfer includ sumele acordate din fondurile publice diferitelor persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv i nerambursabil: - dobnzi le aferente datoriei publice, - ajutoarele de omaj, - pensiile acordate veteranilor de rzboi sau altor categorii sociale, - subveniile acordate ntreprinderilor etc. Cheltuielile de investiii se materializeaz n bunuri publice cu caracter durabil: - construirea de noi ntreprinderi, - reconstruirea ori utilarea celor existente, - lucrrile de irigaii sau de drenaj, - construciile de coli, spitale, cldiri administrative, cazrmi, drumuri, strzi, - procurarea de nave fluviale, maritime sau aeriene etc. Cheltuielile publice pot s mai fie grupate n urmtoarele cinci categorii: a) cheltuieli care se autolichideaz includ cheltuielile publice pentru diferite servicii prestate de instituii, ale cror costuri se recupereaz de la beneficiarii acestora; b) cheltuieli reproductive includ cheltuielile publice care duc la sporirea venitului naional, la creterea ncasrilor din impozitul pe venit; c) cheltuieli care creeaz comoditi curente vieii (recreaie public, parcuri publice, .a.) fr s sporeasc baza fiscal a veniturilor; d) cheltuieli neproductive includ cheltuielile militare excesiv de ridicate, care ntrec necesitile aprrii naionale etc.; e) cheltuieli care se efectueaz n prezent pentru a economisi cheltuielile publice mult mai mari n viitor. Cheltuielile publice se mai grupeaz n:

a) cheltuieli de personal, b) cheltuieli de materiale. Cheltuielile de personal includ: - salariile, - pensiile, - ajutoarele i alte indemnizaii asemntoare acordate de stat persoanelor fizice. Cheltuielile de materiale includ: - cheltuielile pentru procurarea de materiale, - cheltuielile pentru procurarea de combustibil, - cheltuielile pentru procurarea de obiecte de inventar, - cheltuielile pentru procurarea de utilaje, - cheltuielile pentru procurarea de tehnic militar, - prestri de servicii etc., necesare nzestrrii i funcionrii instituiilor publice. n funcie de caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile publice se subdivid n: a) cheltuieli publice ordinare, b) cheltuieli publice extraordinare sau excepionale. O clasificare juridic a cheltuielilor publice le grupeaz n: a) cheltuieli cu titlu definitiv, b) cheltuieli cu caracter temporar (avansul n contul unei fumituri, mprumutul acordat unei uniti administrativ-teritoriale de la bugetul central etc.). n practica bugetar, cheltuielile sunt clasificate dup structura lor economic n: 1. Cheltuieli curente: a) cheltuieli de personal b) cheltuieli materiale i servicii c) subvenii d) prime e) transferuri f) dobnzi aferente datoriei publice i alte cheltuieli g) rezerve 2. Cheltuieli de capital 3. mprumuturi acordate 4. Rambursri de credite, pli de dobnzi i comisioane la credite: a) Rambursri de credite externe i pli de dobnzi i comisioane la credite externe: - contractate de ordonatorii de credite - rambursri de credite externe - pli de dobnzi i comisioane b) Rambursri de credite interne i pli de dobnzi i comisioane aferente acestora - rambursri de credite interne - pli de dobnzi i comisioane 26. Care este justificarea existenei bugetelor locale ? Veniturile bugetare locale se constituie din:

a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit; b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; c) subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete; d) donatii si sponsorizari. Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazeaza pe constatarea si evaluarea materiei impozabile si a bazei de impozitare in functie de care se calculeaza impozitele si taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea, precum si pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, in scopul evaluarii corecte a veniturilor. Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni, activitati, programe, proiecte, obiective, se efectueaza in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective. Cheltuielile din bugetele locale exprim eforturile financiare realizate de autoritile administraiei publice locale pentru acoperirea cerinelor sociale, culturale, economice, a serviciilor de dezvoltare public i a altor cerine ale locuitorilor din unitile administrativ-teritoriale. 27. Care sunt principiile dup care sunt elaborate, aprobate i executate bugetele locale? Elaborarea, aprobarea i executarea bugetelor locale se desfoar pe baza urmtoarelor principii : autonomia local, echilibrrii, anualitii i realitii. Principiul echilibrrii presupune ca bugetele unitilor administrativ teritoriale ale cror venituri proprii nu acoper cheltuielile necesare s beneficieze de sume defalcate sau cote din impozitul pe venit de la bugetul de stat precum i de transferuri Pe baza principiului anualitii se delimiteaz perioada pentru care se elaboreaz i executa bugetele locale. Exerciiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic i se ncheie pe baza normelor stabilite de Ministerul Finanelor. Conform principiului realitii, datele care se prevd la prile de venituri i cheltuieli ale bugetelor locale sunt expresia proceselor de dezvoltare economic i social. Ordonatorii principali de credite elaboreaz i prezint odat cu proiectul anual al bugetului local, o prognoz a acestuia pe urmtorii trei ani, precum i programul de investiii detaliat pe obiective i pe ani de execuie . Neafectarea veniturilor bugetare locale presupune ca veniturile indiferent din sursa din care se realizeaz s nu fie destinate finanrii unor aciuni prevzute. Pe baza prevederilor acestui principiu veniturile din bugetele locale se mpart n venituri curente, venituri din capital i venituri cu destinaie speciala. Principiul unitii necesit existena unui buget unic local, n care se reflect toate veniturile prevzute i cheltuielile aprobate ale unei uniti administrative teritoriale Principiul specializrii bugetare presupune ca nscrierea veniturilor i a cheltuielilor n bugetele locale, aprobarea urmrirea execuiei precum i n cadrul instituiilor publice locale s se efectueze pe baza unei grupri obligatorii denumit clasificaie bugetar pe baza unor criterii determinate. Publicitatea bugetului local necesit ca propunerile de venituri i de cheltuieli din bugetele locale s fie aduse la cunotina locuitorilor din unitile administrativ -

teritoriale, prin publicare n pres sau afiare la sediu care pot formula contestaii i propuneri de care trebuie s se in seama la dezbaterea i aprobarea bugetului local. 28. Venituri i cheltuieli ale bugetelor locale Veniturile bugetare locale se constituie din: a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit; b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; c) subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete; d) donatii si sponsorizari. Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazeaza pe constatarea si evaluarea materiei impozabile si a bazei de impozitare in functie de care se calculeaza impozitele si taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea, precum si pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, in scopul evaluarii corecte a veniturilor. Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni, activitati, programe, proiecte, obiective, se efectueaza in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective. Cheltuielile din bugetele locale exprim eforturile financiare realizate de autoritile administraiei publice locale pentru acoperirea cerinelor sociale, culturale, economice, a serviciilor de dezvoltare public i a altor cerine ale locuitorilor din unitile administrativ-teritoriale. Trecerea de catre Guvern in administrarea si finantarea autoritatilor administratiei publice locale a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizarii unor activitati, precum si a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizarii acestora, dupa cum urmeaza: a) in primul an, prin cuprinderea distincta in anexa la legea bugetului de stat a sumelor defalcate cu destinatie speciala, necesare finantarii cheltuielilor publice transferate sau a noilor cheltuieli publice, precum si a criteriilor de repartizare; b) in anii urmatori, prin cuprinderea resurselor respective in ansamblul sumelor defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale alocate unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia celor nominalizate distinct prin anexa la legea bugetului de stat. 29. Care sunt sursele de venituri pentru bugetele locale? Sistemul bugetar conine dou principale componente : a) veniturile publice i b) cheltuielile publice. Veniturile sunt formate din venituri ordinare i venituri extraordinare. Veniturile ordinare (curente) reprezint taxele, impozitele (directe i indirecte), vrsmintele i contribuiile aa cum sunt reglementate de Legea finanelor publice nr. 500/2002 i Legea 273/2005 privind finantele publice locale. Din categoria veniturilor ordinare fac parte i veniturile obinute din proprietile statului (dividende, dobnzi, redevente). Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare i au ca obiect al impunerii pmntul, cldirile, activitile economice cu caracter neagricol, micarea capitalului nebnesc, veniturile persoanelor fizice, profitul, diferena pozitiv de pre din valoarea terenurilor i cldirilor aflate n patrimoniul persoanelor fizice i juridice.

Impozitele indirecte se realizeaz sub forma impozitelor pe consum la vnzarea diferitelor mrfuri sau la prestarea diferitelor servicii. Cele mai importante impozite indirecte sunt accizele, taxa pe valoarea adugat i taxele vamale. Venituri extraordinare sunt reprezentate de: - mprumuturile(datoria public); suplimentarea masei monetare aflate n circulaie printr-o noua emisiune monetar; emiterea de bonuri de tezaur; - vnzarea unei pri din rezervele de aur ale statului. 30. Obligaia bugetar. Apariia i stingerea ei. Particularitile obligaiilor bugetare. Obligaia bugetar este un element al raportului juridic fiscal care se stabilete ntre stat i contribuabil. Continutul raportului juridic fiscal il constituie obligatia stabilita unilateral de catre stat in sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite contribuabili, de a plati o anumita suma de bani, la termenul stabilit in contul bugetului general consolidat. Aceasta suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati reprezinta un venit al bugetului general consolidat, iar obligatia al carei obiect este va fi denumita obligatie fiscala . Obligatia fiscala este o obligatie juridica, deoarece ea defineste continutul unui raport juridic ce ia nastere intre stat si persoanele determinate de lege (contribuabili), raportul juridic al carui izvor este legea, iar in caz de nevoie, executarea sa este asigurata prin forta de constrangere a statului. Particularitatile care individualizeaza obligatia fiscala privesc in special izvorul acestei obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si stingere. a) izvorul obligatiei fiscale va fi intotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care institute si reglementeaza un venit al bugetului general consolidat (impozit sau taxa). Prin lege se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datoreaza bugetului general consolidat veniturile respective; elementele venitului bugetar, precum si modalitatile de plata ale acestuia; b) obiectul obligatiei fiscale consta intr-o suma de bani aceasta fiind in prezent unica forma in care statele moderne percep veniturile datorate bugetului general consolidat; c) obligatia fiscala este constatata in forma scrisa, prin titlu de creanta fiscala care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport de veniturile obtinute sau de bunurile detinute; d) beneficiara a obligatiei fiscale este intreaga societate desi calitatea de creditor o are statul.; e) conditiile de stabilire si executare a obligatiei fiscale sunt reglementate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita particularitatilor prezentate de aceste venituri; f) modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor in raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale, modificarea termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a contribuabililor si, in general, orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile fiscale; g) stingerea obligatiei fiscale se realizeaza prin modalitati comune si altor obligatii juridice, cum ar fi: plata, executarea silita sau prescriptia, fiind

reglementate insa si o serie de modalitati specifice, cum ar fi: compensarea, scaderea sau anularea obligatiei. 31. Raportul de drept procedural fiscal Definiie Raportul de drept procedural fiscal const n relaiile sociale reglementate de lege, care iau natere, se transmit, se modific, devin exigibile i se sting n cadrul procesului de administrare a impozitelor, taxelor, contribuiilor i a altor sume datorate bugetului general consolidat, prin intermediul organelor fiscale. Subiectele raportului juridic fiscal Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum i alte persoane care dobndesc drepturi i obligaii n cadrul acestui raport. Statul i organele sale, de regul, au calitatea de subieci activi, iar contribuabilul este subiectul pasiv. Contribuabilul este orice persoan fizic ori juridic sau orice alt entitate fr personalitate juridic ce datoreaz impozite, taxe, contribuii i alte sume bugetului general consolidat, n condiiile legii. Statul este reprezentat de Ministerul Economiei i Finanelor prin Agenia Naional de Administrare Fiscal i unitile sale subordonate cu personalitate juridic (organele fiscale). Unitile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritile administraiei publice locale, precum i de compartimentele de specialitate ale acestora, n limita atribuiilor delegate de ctre autoritile respective. Coninutul raportului de drept procedural fiscal Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile i obligaiile ce revin prilor, potrivit legii, pentru ndeplinirea modalitilor prevzute pentru stabilirea, exercitarea i stingerea drepturilor i obligaiilor prilor din raportul de drept material fiscal. Obiectul raportului de drept procedural fiscal Obiectul raportului de drept procedural fiscal este determinat de sfera larg a impunerii pe de-o parte, iar pe de alt parte de faptele, actele normative i operaiunile specifice cu privire la activitatea procedural-fiscal. n prima situaie obiectul raportului de drept procedural fiscal l constituie: modul de colectare a impozitelor, taxelor, contribuiilor i a altor sume datorate bugetului general consolidat. n a doua situaie obiectul raportului de drept procedural fiscal l constituie procedura prin care se administreaz impozitele, taxele, contribuiile i celelalte sume datorate bugetului consolidat i modul cum se soluioneaz contestaiile formulate mpotriva actelor administrative fiscale. 32. Creantele i obligaiile fiscale (notiune, pri, naterea creantelor fiscale) Creana fiscal definiie Creanele fiscale reprezint drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezult din raporturile de drept material fiscal. Titularul creantelor fiscale este statul prin organele sale fiscale. Aceste drepturi constau n : a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuiilor i a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adugat, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuiilor i a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creane fiscale principale;

b) dreptul la perceperea dobnzilor, penalitilor de ntrziere sau majorrilor de ntrziere, dup caz, n condiiile legii, denumite creane fiscale accesorii. n msura n care plata sumelor reprezentnd impozite, taxe, contribuii i alte venituri ale bugetului general consolidat se constat c a fost fr temei legal, cel care a fcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective (art. 21). Obligaii fiscale- definiie i coninut Prin obligaii fiscale, n sensul prezentului cod, se nelege: a) obligaia de a declara bunurile i veniturile impozabile sau, dup caz, impozitele, taxele, contribuiile i alte sume datorate bugetului general consolidat; b) obligaia de a calcula i de a nregistra n evidenele contabile i fiscale impozitele, taxele, contribuiile i alte sume datorate bugetului general consolidat; c) obligaia de a plti la termenele legale impozitele, taxele, contribuiile i alte sume datorate bugetului general consolidat; d) obligaia de a plti dobnzi, penaliti de ntrziere sau majorri de ntrziere, dup caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuiilor i altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaii de plat accesorii; e) obligaia de a calcula, de a reine i de a nregistra n evidenele contabile i de plat, la termenele legale, impozitele i contribuiile care se realizeaz prin stopaj la surs; f) orice alte obligaii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, n aplicarea legilor fiscale (art. 22). Naterea creanelor i obligaiilor fiscale Dac legea nu prevede altfel, dreptul de crean fiscal i obligaia fiscal corelativ se nasc n momentul n care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaz. Astfel se nate dreptul organului fiscal de a stabili i a determina obligaia fiscal datorat. Stingerea creanelor fiscale Creanele fiscale se sting prin ncasare, compensare, executare silit, scutire, anulare, prescripie i prin alte modaliti prevzute de lege. 33. Stingerea creanelor fiscale Creanele fiscale se sting prin ncasare, compensare, executare silit, scutire, anulare, prescripie i prin alte modaliti prevzute de lege. Plat Plile ctre organele fiscale se efectueaz prin intermediul bncilor, trezoreriilor i al altor instituii autorizate s deruleze operaiuni de plat. Plata obligaiilor fiscale se efectueaz de ctre debitori, distinct, pe fiecare impozit, tax, contribuie i alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobnzi i penaliti de ntrziere. n cazul stingerii prin plat a obligaiilor fiscale, momentul plii este: n cazul plilor n numerar, data nscris n documentul de plat eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal; n cazul plilor efectuate prin mandat potal, data potei, nscris pe mandatul potal; n cazul plilor efectuate prin decontare bancar, data la care bncile debiteaz contul pltitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin tampila i semntura autorizat a acestora;

pentru obligaiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data nregistrrii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus i anual timbrele datorate potrivit legii. Compensare Prin compensare se sting creanele administrate de Ministerul Finanelor Publice cu creanele debitorului reprezentnd sume de rambursat sau de restituit de la buget, pn la concurena celei mai mici sume, cnd ambele pri dobndesc reciproc att calitatea de creditor, ct i pe cea de debitor, dac legea prevede altfel. Creanele fiscale administrate de unitile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creanele debitorului reprezentnd sume de restituit de la bugetele locale, pn la concurena celei mai mici sume, cnd ambele pri dobndesc reciproc att calitatea de creditor, ct i pe cea de debitor, dac legea nu prevede altfel. Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau nainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dup caz. Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cte ori constat existena unor creane reciproce. Compensarea creanelor debitorului se va efectua cu obligaiidatorate aceluiai buget, urmnd ca din diferena rmas s fie compensate obligaiile datorate altor bugete, n urmtoarea ordine: bugetul de stat; fondul de risc pentru garanii de stat, pentru mprumuturi externe; bugetul asigurrilor sociale de stat; bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate; bugetul asigurrilor pentru omaj. Compensarea nu se aplic n cazul bugetelor locale. Restituirea Se restituie, la cerere, debitorului urmtoarele sume: cele pltite fr existena unui titlu de crean; cele pltite n plus fa de obligaia fiscal; cele pltite ca urmare a unei erori de calcul; cele pltite ca urmare a aplicrii eronate a prevederilor legale; cele de rambursat de la bugetul de stat; cele stabilite prin hotrri ale organelor judiciare sau altor organe competente potrivit legii; cele rmase dup efectuarea distribuirii; cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reinerile prin poprie, dup caz, n temeiul hotrrii judectoreti prin care se dispune desfiinarea executrii silite. Prin excepie, sumele de restituit reprezentnd diferene de impozite rezultate de regularizarea anual a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiul de organele fiscale competente, n termen de cel mult 60 de zile de la data comunicrii deciziei de impunere. n cazul restituirii sumelor n valut confiscate, aceasta se realizeaz conform legii, n lei la cursul de referin al pieei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naional a Romniei, de la data rmnerii definitive i irevocabile a hotrrii judectoreti prin care se dispune restituirea.

Data debitorului nregistreaz obligaii fiscale restante restituirea se face numai dup efectuarea compensrii. n cazul n care suma de rambursat sau de restituit este mai mic dect obligaiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pn la concurena sumei de rambursat sau de restituit. n cazul n care suma de rambursat sau de restituit este mai mare dect suma reprezentnd obligaii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pn la concurena obligaiilor fiscale restante, diferena rezultat restituindu-se debitorului. Executarea silit n cazul n care debitorul nu-i pltete de bunvoie obligaiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la aciuni de executare silit. Organele fiscale care administreaz creane fiscale sunt abilitate s duc la ndeplinire msurile asigurtorii i s efectueze procedura de executare silit. Creanele bugetare care se ncaseaz, seadministreaz, se contabilizeaz i se utilizeaz de instituiile publice, provenite din venituri proprii, precum i cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execut prin organe proprii acestea fiind abilitate s duc la ndeplinire msurile asigurtorii i s efectueze procedura de executare silit. Pentru efectuarea procedurii de executare silit este competent organul de executare n a crui raz teritorial se gsesc bunurile urmribile, coordonarea ntregii executri revenind organului de executare n a crui raz teritorial i are domiciliul fiscal debitorul. n cazul n care executarea silit se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei msuri de executare asupra terului poprit, indiferent de locul unde i are domiciliul fiscal. Atunci cnd se constat c exist pericolul evident de nstrinare, substituire sau de sustragere de la executare silit a bunurilor i veniturilor urmribile ale debitorului, organul de executare n a crui raz teritorial se afl domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea i executarea silit a acestora, indiferent de locul n care se gsesc bunurile. Organul de executare coordonator, n cazul debitorilor solidari, este cel n a crui raz teritorial i are domiciliul fiscal debitorul despre care exist indicii c deine mai multe venituri. Prescripia dreptului de a cere executarea silit i a dreptului de a cere compensarea sau restituirea (art 131-135) nceperea termenului de prescripie Dreptul de a cere executarea silit a creanelor fiscale se prescrie n termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmtor celui n care a luat natere acest drept. Acest termen se aplic i creanelor provenind din amenzi contravenionale. Suspendarea termenului de prescripie Termenul de prescripie se suspend: a) n cazurile i n condiiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripie a dreptului la aciune; b) n cazurile i n condiiile n care suspendarea executrii este prevzut de lege ori a fost dispus de instana judectoreasc sau de alt organ competent, potrivit legii; c) pe perioada valabilitii nlesnirii acordate potrivit legii; d) ct timp debitorul i sustrage veniturile i bunurile de la executarea silit; e) n alte cazuri prevzute de lege. ntreruperea termenului de prescripie Termenul de prescripie se ntrerupe: a) n cazurile i n condiiile stabilite de lege pentru ntreruperea termenului de prescripie a

dreptului la aciune; b) pe data ndeplinirii de ctre debitor, nainte de nceperea executrii silite sau n cursul acesteia, a unui act voluntar de plat a obligaiei prevzute n titlul executoriu ori a recunoaterii n orice alt mod a datoriei; c) pe data ndeplinirii, n cursul executrii silite, a unui act de executare silit; d) n alte cazuri prevzute de lege. Efecte ale mplinirii termenului de prescripie Dac organul de executare constat mplinirea termenului de prescripie a dreptului de a cere executarea silit a creanelor fiscale, acesta va proceda la ncetarea msurilor de realizare i la scderea acestora din evidena analitic pe pltitori. Sumele achitate de debitor n contul unor creane fiscale, dup mplinirea termenului de prescripie, nu se restituie. Prescripia dreptului de a cere compensarea sau restituirea Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanelor fiscale se prescrie n termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmtor celui n care a luat natere dreptul la compensare sau restituire. Stingerea creanelor fiscale prin alte modaliti Darea n plat Creanele fiscale administrate de Ministerul Economiei i Finanelor prin Agenia Naional de Administrare Fiscal, cu excepia celor cu reinere la surs i a accesoriilor aferente acestora, precum i creanele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricnd, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea n proprietatea public a statului sau, dup caz, a unitii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executrii silite. n acest scop, organul fiscal va transmite cererea, nsoit de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului economiei i finanelor sau, dup caz, de ctre unitatea administrativ-teritorial. Cererea va fi nsoit de documentaia care se stabilete prin ordin al ministrului economiei i finanelor. Comisia va analiza cererea numai n condiiile existenei unor solicitri de preluare n administrare, potrivit legii, a acestor bunuri i va hotr, prin decizie, asupra modului de soluionare a cererii. n cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent ncheierea procesului-verbal de trecere n proprietatea public a bunului imobil i stingerea creanelor fiscale. Comisia poate respinge cererea n situaia n care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public. Procesul-verbal de trecere n proprietatea public a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al drii n plat, este scutit de taxa pe valoarea adugat. n cazul n care operaiunea de transfer al proprietii bunurilor imobile prin dare n plat este taxabil, cu valoarea stabilit, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adugat, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adugat aferent operaiunii de dare n plat. Bunurile imobile trecute n proprietatea public vor fi date n administrare n condiiile legii. Pn la intrarea n vigoare a actului prin care s-a dispus darea n administrare, imobilul se afl n custodia instituiei care a solicitat preluarea n administrare. La data ntocmirii procesului-verbal pentru trecerea n proprietatea public a statului a bunului imobil nceteaz msura de indisponibilizare a acestuia, precum i calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dac este cazul. Eventualele cheltuieli de administrare efectuate n perioada cuprins ntre data ncheierii procesului-verbal de trecere n proprietatea public a statului a bunurilor

imobile i preluarea n administrare prin hotrre a Guvernului sunt suportate de instituia public solicitant. n cazul n care Guvernul hotrte darea n administrare ctre alt instituie public dect cea solicitant, cheltuielile de administrare se suport de instituia public creia i-a fost atribuit bunul n administrare. n cazul n care bunurile imobile trecute n proprietatea public au fost revendicate i restituite, potrivit legii, terelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceast modalitate. Creanele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terului. n cazul n care, n interiorul termenului de prescripie a creanelor fiscale, comisia ia cunotin despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobrii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situaiei de fapt, revocarea, n tot sau n parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creane fiscale prin trecerea bunurilor imobile n proprietatea public. Pentru perioada cuprins ntre data trecerii n proprietatea public i data la care au renscut creanele fiscale, respectiv data revocrii deciziei prin care s-a aprobat darea n plat, nu se datoreaz dobnzi, penaliti de ntrziere sau majorri de ntrziere, dup caz. Insolvabilitatea n nelesului Codului de procedur fiscal, este insolvabil debitorul ale crui venituri sau bunuri urmribile au o valoare mai mic dect obligaiile fiscale de plat sau care nu are venituri ori bunuri urmribile. Pentru creanele fiscale ale debitorilor declarai n stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmribile, conductorul organului de executare dispune scoaterea creanei din evidena curent i trecerea ei ntr-o eviden separat. n cazul debitorilor prevzuianterior, prin excepie de la dispoziiile dreptului comun, executarea silit se ntrerupe. Organele fiscale au obligaia ca cel puin o dat pe an s efectueze o investigaie asupra strii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silit. n cazurile n care se constat c debitorii au dobndit venituri sau bunuri urmribile, organele de executare vor lua msurile necesare de trecere din eviden separat n evidena curent i de executare silit. Dac la sfritul perioadei de prescripie nu se constat dobndirea unor bunuri sau venituri urmribile, organele de executare vor proceda la scderea creanelor fiscale din evidena analitic pe pltitor, potrivit art. 134. Scderea se face i n cursul perioadei de prescripie n cazul debitorilor, persoane fizice, decedai sau disprui, pentru care nu exist motenitori care au acceptat succesiunea. Creanele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiai din registrul comerului, se scad din evidena analitic pe pltitor dup radiere, indiferent dac s-a atras sau nu rspunderea altor persoane pentru plata obligaiilor fiscale, n condiiile legii. Deschiderea procedurii insolvenei n vederea recuperrii creanelor fiscale de la debitorii care se afl n stare de insolven, Agenia Naional de Administrare Fiscal i unitile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritilor administraiei publice locale, vor declara lichidatorilor creanele existente, la data declarrii, n evidena fiscal pe pltitor.Aceste dispoziii se aplic i n vederea recuperrii creanelor fiscale de la debitorii aflai n lichidare n condiiile legii.

Cererile organelor fiscale privind nceperea procedurii insolvenei se vor nainta instanelor judectoreti i sunt scutite de consemnarea vreunei cauiuni. n situaia n care organul fiscal din subordinea Ageniei Naionale de Administrare Fiscal deine cel puin 50% din valoarea total a creanelor, Agenia Naional de Administrare Fiscal poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i i remuneraia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agenia Naional de Administrare Fiscal de ctre judectorul-sindic se va face n cadrul primei edine, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificrile ulterioare. n dosarele n care organul fiscal deine cel puin 50% din valoarea total a creanelor, acesta are dreptul s verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului i s i solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfurat i onorariile ncasate. Anularea creanelor fiscale n situaiile n care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin pot, sunt mai mari dect creanele fiscale supuse executrii silite, conductorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaiei prin pot sunt suportate de organul fiscal. Creanele fiscale restante aflate n sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei (RON), se anuleaz. Anual, prin hotrre a Guvernului se stabilete plafonul creanelor fiscale care pot fi anulate. n cazul creanelor fiscale datorate bugetelor locale, suma de 10 RON reprezint limita maxim pn la care, prin hotrre, autoritile deliberative pot stabili plafonul creanelor fiscale care pot fi anulate. 34. Noiunea i rolul controlului financiar Noiune Controlul este actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor materiale, care se efectueaza anticipat executarii acestora, concomitant sau la scurt interval de la desfasurarea operatiunilor. Obiectul controlului financiar l formeaz actele i operaiunile emise sau infptuite de ageni economici, instituiile publice, precum i de ali participanti la viaa economico-financiar a statului. Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reperezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficientelor si de stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii. Funcii Prin modul de organizare si exercitare, precum si prin modul si obiectivele ce le urmareste, controlul financiar indeplineste anumite functii: functia de evaluare, preventive, de documentare recuperatorie si o functie pedagogica. - Functia de evaluare . Cuprinde acte si operatiuni de estimare a situatie de facto, comparative cu cea de juro, realizarile obtinute in raport cu obiectivele si scopurile prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei functii, pe langa constatarea starii reale, se efectueaza si o apreciere a performantelor unei actiuni economice, precum si a unor entitati organizate ca persoane juridice. - Functia preventiva. Consta intr-o serie de masuri luate de catre organele de control, in vederea evitarii si eliminarii unor fraude, inainte de a se produce efectele

negative ale acestora, prin identificarea si anularea cauzelor care le genereaza sau favorizeaza. Prin caeasta actiune, controlul are sarcina de a opri actele si operatiunilor care nu sunt legale, in faza de angajare a societatii comerciale de consiliu de administratie al acesteia. In aceste sens, actiunea preventive se manifesta inaintea emiterii actelor sau efectuarii operatiunilor, astfel incat sa se printampine eventualele prejudicii. Prin intermediul acestei functii, pe langa legalitatea actelor si operatiunilor se mai urmareste oportunitatea, necesitatea si economicitatea acestora. - Functia de documentare. Permite cunoasterea proceselor care au loc inactivitatea economica, a rezultatelor activitatii din structurile economice, relevarea fraudelor si depistarea cauzelor acestora, precum si identificarea actiunilor eficiente pentru a fi generalizate. Astfel, controlul participa nemijlocit la actul de conducere, furnizand date si informatii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare. - Functia recuperatorie. Evidentiaza un aspect foarte important al controlului financiar, deoarece ea nu se limiteaza la prevenirea si aprecierea starii de fapt, dar actioneaza si pentru descoperirea si recuperarea pagubelor, precum si pentru stabilirea, conform legii,a raspunderii juridice. Pentru recuperarea prejudiciilor constatate, organelle de control au obligatia de a stabili forma procedurala prin care urmeaza sa se faca recuperarea, pentru stabilirea integritatii avutului public. Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe cale executarii silite, recuperarea pe calea raspunderii materiale reglementata de legislatia muncii, precum si recuperarea pe calea actiunii civile in justitie. - Functia pedagogic. Permite actiuni de educare a celor care au drepturi si obligatii in formarea si utilizarea fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele sale, contribuie la formarea deontologiei profesionale, indeosebi a celor implicate in administrarea fondurilor publice. La randul lor, persoanele care alcatuiesc corpul de control, prin nivelul de pregatire si atitudine civica, trebuie sa reprezinte un model de comportament correct dar si intransigent. Aceasta functie se realizeaza si in combaterea manifestarilor ilegale, prin depistarea si sanctionarea lor cu fermitate. Publicitatea realizata in jurul acestor cazuri va contribui si va favoriza indeplinirea corecta, in deplina legalitate a atributiunilor de serviciu. Exercitatea intr-un spirit de obiectivitate si legalitate a controlului, este in masura sa asigure relatii corecte si civilizate intre controlor si controlat. 35. Formele controlului financiar Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fara o justificare economica, de a asigura profit sporit in folosirea resurselor materiale, financiare si de munca. Controlul financiar se realizeaza prin anumite forme care se imbina, se completeaza reciproc si alcatuiesc impreuna sistemul integrat, ce asigura desfasurarea intregii activitati financiare in conformitate cu directivele stabilite, facandu-se posibila delimitarea fiecarei form, precum si stabilirea organelor care il executa. Sediul materiei:Legea 672/2002 privind auditul public intern i Legea 94/1992 privind Curtea de Conturi a Romniei. Controlul preventiv. Este un control specializat, care implica verificarea si analiza activitatii economice si financiare sub aspectul legalitatii, oportunitatii, necesitatii actelor si operatiunilor, a utilizarii cu eficienta a fondurilor materiale si banesti precum si pentru asigurarea integritatii acestora.

Prin acest control se urmareste sa se previna inregistrarea fenomenelor negative si disfunctionalitatea in economie prin incalcarea dispozitiilor legale.El se realizeaza la toate nivelele, contribuind la mentinerea ordinii si disciplinei, la respectarea legalitatii, a principiilor liberei initiative si loialitati. Controlul financiar preventiv se exercita de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil. Se supun controlului financiar preventive documentele si operatiunile ce se refera la drepturi si obligatii patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de plata in raport cu alte personae juridice si fizice. Documentele ce contin operatiuni supuse contolului financiar preventiv si circuitul acestora se stabilesc de conducerile ministerelor, ale altor organe centrale de stat, prefecturilor, si regiilor autonome in functie de specificul activitatii financiare. Organizarea controlului financiar preventiv intr-o unitate are foarte mare importanta pentru eviatrea pltilor duble sau chiar triple, cu mijloace de plata diferite folosite concomitent, numerar, cec. Controlul concomitent. Se exercita in timpul desfasurarii proceselor economice si financiare, simultan cu efectuarea actelor si operatiunilor legate de aceste activitati, cu scopul de a interveni pentru corectarea sau diminuarea, eliminarea deficientelor si ilegalitatilor. Prin acest control se urmareste cunoasterea operativa a modului in care se indeplinesc sarcinile si se gestuioneaza patrimoniul. Acest control se exercita sistematic pentru asigurarea desfasurarii proceselor economico-financiare la parametrii eficienti si este efectuat din interiorul unitatii, iar datele culese in timpul controlului sunt consemnate intr-un registru de control. Controlul ulterior acest control se poate exercita asupra actelor si operatiunilor economico-financiare si dupa ce acestea au fost executate fiind desfasurate de organele din afara societatii cat si de organele proprii prin actiuni periodice. Controlul este necesar sa se efectueze din mai multe considerente, si anume: -intrepretrea eronata ori necunoasterea prevederilor legale; -lipsa de supraveghere din partea conducatorului ierarhic; -autonomia si independenta atribuite eronate etc. Aceasta forma de control contribuie la identificarea, mobilizarea si formarea resurselor interne din economie, verifica legalitatea, oportunitatea si eficienta activitatilor, reface integritatea patrimoniului lezat prin frauda si se actioneaza persoanele care au incalcat reglementarile juridice. Exista si alte criterii de delimitarea a controlului, si anume: dupa sfera de activitate poate fi intern, deci pe baza dispozitiilor din interiorul societatii, sau extern pe baza documentelor existente la alti agenti economici. Controlul poate fi permanent sau periodic, total sau partial. Poate fi de asemenea grupat pe diverse sectoare ale activitatii si anume controlul de magazin, de documente etc. Controlul poate fi impartit si dupa organele care il executa in control financiar ierarhic, control de gestiune sau control de executie, de asemenea se poate imparti si dupa modul de concretizare in urmatoarele forme: control direct, control indirect, control de drept si control de fapt.