Sunteți pe pagina 1din 13

Modelul lui Harold D.

Lasswell Cercettor american n domeniul tiinelor politice, Lasswell, prezint, ntr-un articol din 1948 una dintre cele mai cunoscute formule din domeniul comunicrii. El susine c un act de comunicare poate fi corect descris dac se rspunde la urmtoarele ntrebri: Cine? Ce spune? Cum? Cui? Cu ce efect? Transpunerea grafic a formulei lui Lasswell arat n felul urmtor: Cine? Emitor Ce spune? Cum? Cui? Cu ce efect? Mesaj Mijloc Receptor Efectul de comunicare

Pentru fiecare dintre aceste ntrebri el a identificat un cmp de cercetare: Cine? Ce spune? Cum? Cui? Cu ce efect? Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza controlului coninutului canalelor publicului efectelor organizaiilor de comunicare Modelul lui Lasswell a fost criticat pentru c nu ia n considerare feed-back-ul, factorul contextual i alte forme de comunicare, n afar de comunicarea cu ajutorul mass-media. Cu toate acestea modelul lui Lasswell ofer un punct de plecare n studiul comunicrii i a relaiilor publice.

Modelul generic al comunicrii n teoria informaiei, propus n 1949 de Shannon i Weawer, se poate rezuma cu ajutorul schemei urmtoare:
Surs de informaii Semnal recepionat

Emitor

Semnal

Receptor

Destinaie

Acest model poate fi rezumat n cteva cuvinte: Sursa decide ce mesaj s transmit, prin intermediul transmitorului, mesajul este trimis pe un canal receptorului. De exemplu, n comunicarea telefonic avem: Sursa: persoana care vorbete la telefon Canalul: firul de telefon Semnalul: curentul electric Emitorul i receptorul: aparatele telefonice. Sursa: coardele vocale ale interlocutorilor Canalul: aerul Semnalul: undele sonore Emitorul: gura Receptorul: urechea

n schimb, ntr-o conversaie, structura comunicrii este alta:

Autorii identific trei nivele ale problemei n studiul comunicrii A. (probl. tehnic) Cu ct acuratee pot fi tranmise simbolurile comunicrii ? B. (probl. semantic) Cum anume transport simbolurile transmise sensurile dorite ? C. (problema efectivitii) Cum afecteaz n mod efectiv comportamentul n modul dorit ? Nivelul A este cel mai simplu de neles. Pentru nelegerea lui a fost emis modelul Shannon-Weaver. Totui, nivelele sunt interrelaionate, i analiza modelului A. are implicaii i asupra celorlalte modele. Bruiajul (zgomotul) este orice semnal recepionat care nu aprine sursei, sau orice face ca semnalul transmis iniial s fie mai greu de decodificat cu acuratee. Shannon i Weawer disting dou tipuri de bruiaj: a) tehnic. De exemplu, distorsiunea generat de priturile de pe firul telefonic. b) Semantic, nsemnnd orice distorsiune a sensului aprut n procesul de comunicare, care nu este intenionat de surs care care afecteaz recepia mesajului la destinaie.

Pentru soluionarea teoretic a acestei probleme a fost necesar introducerea a dou noi verigi n model: emitorul i receptorul semnatic

Rolul informaiei n comunicare


Informaia denot cantitatea brut de originalitate a comunicrii. Ea variaz invers proporional cu redundana (adic gradul de predictibilitate, de uniformitate a comunicrii). S lum de pild o surs care emite mesaje constnd n litelele mici ale alfabetului (26 la numr). Exist mai multe posibiliti: 1. ca sursa s emit un mesaj perfect uniform (de exemplu numai semnale constnd n litera a). Informaia n acest caz este nul (H = 0), pentru c litera urmtoare nu ne mai aduce nimc nou; deci redundana este maxim (R = 1). 2. Sursa s emit semnale constnd n litere alese la ntmplare. n acest caz, informaia transmis este maxim (H = 1), ntruct n orice moment, fiecare din litere are probabilitate identic de a aprea. Redundana unei asemenea comunicri este zero, ntruct nu putem n nici un caz prezice care liter va urma n succesiune. Dar, n acest caz, mesajul este perfect neinteligibil, cci pentru a ne nelege avem nevoie de o anumit redundan n comunicare. O prim form de introducere a redundanei n comunicare este codul. n cazul nostru, avem de-a face cu regulariti lexicale (un vocabular) i gramaticale (o gramatic). Regularitile, deci redundana, sunt caracteristice oricrei comunicri, dac ea se vrea inteligibil. Orice cod restrnge alegerea arbitrar a semnelor care alctuiesc repertoriul comunicrii. Regulile lui fac ca apariia semnelor n mesaj s fie ntr-un grad mai predictibile. S lum, de pild, cazul comunicrii cu ajutorul alfabetului. Dac emitorul a transmis deja cuvintele a-l-f-a-b-e-t-i-z-a-r, putem prezice, folosindu-ne de un dicionar, c va urma litera e. Aadar, nu trebuie confundat informaia pe care o ofer o comunicare cu semnificaia acesteia. Un mesaj care ofer un mare grad de informaie poate fi n cel mai nalt grad nesemnificativ, pentru c putem foarte bine s nu nelegem ce spune. Pentru a fi inteligibil, orice mesaj trebuie s aib un anumit coeficeint de autocorelaie.

Modelul lui Shannon i Weaver Claude Elwood Shannon a lucrat ntr-unul dintre laboratoarele firmei Bell Telephone, iar teoriile i modelele sale se refer, n primul rnd, la mijloacele de comunicare specifice acestei companii. n modelul propus de Shannon i colegul su, Warren Weaver comunicarea este caracterizat ca fiind un proces liniar i unidirecional. Acest model stabilete cinci funcii care trebuie ndeplinite i identific un factor disfuncional, bruiajul. Semnal primit Receptorul

Sursa

Mesajul Emitorul

Semnal Canalul

Mesajul Destinatarul

Sursa de zgomot

Primul element al acestui proces este reprezentat de sursa de informaii, cea care produce un mesaj. Spre exemplu o persoan care vorbete la telefon. n acest caz, telefonul are valoare de emitor. Urmtorul pas este transformarea de ctre emitor a mesajului n impulsuri electrice i transmiterea acestora printr-un fir electric cu valoare de canal de transmitere, pn la alt dispozitiv telefonic cu valoare de receptor. Acesta va decodifica semnalele primite, astfel nct o alt persoan, cu valoare de destinatar s poat auzi vocea persoanei care a transmis mesajul. n aceast convorbire pot aprea distorsiuni create de sursa de zgomot. Odat cu acest model apar i concepte noi n studiul comunicrii, cum ar fi: codare, decodare, surs de zgomot. ns un minus important n cazul modelului lui Shannon i Weaver este acela c nu analizeaz semnificaia mesajului i nici feed-back-ul venit din partea receptorului.

Modelul lui Meyer-Eppler (1963) Este unul dintre primele modele care se refer la comunicarea interpersonal. Acest model implic existena unui emitor, a unui receptor, a unei surse de zgomot, codare i decodare. n cazul acestui model emitorul poate fi format din unul sau mai muli indivizi, la fel ca i receptorul. Schema acestui model se prezint n felul urmtor:

codare Emitor

zgomot ----------------------------------------------------------------Re Rr

decodare Receptor

Emitorul E emite un mesaj, folosind codarea, ctre receptorul R, mesaj care poate fi bruiat de sursa de zgomot. Pentru ca mesajul s poat fi perceput i neles de ctre receptor el trebuie s aib la baz o limb i un limbaj comun. De asemenea, procesul comunicrii interpersonale se realizeaz cu att mai bine cu ct intersecia repertoriilor emitorului i receptorului este mai mare. Modelul lui Meyer-Eppler ia, pentru prima dat, n considerare feed-back-ul. Att emitorul ct i receptorul au calitate dubl, astfel nct, n cazul transferului informaional, emitorul are rolul de a emite mesaje iar receptorul de a le recepta; n

cazul contratransferului informaional receptorul se transform n emitor, iar sursa emitent a primelor mesaje se transform n receptor. Modelul circular al comunicrii Modelul concentric al comunicrii, al lui Ray Hiebert, Donald Ungurait i Thomas Bohn, este denumit i modelul HUB. Acest model se refer, n special, la comunicarea de mas, pe care o ilustreaz ca pe un ansamblu de cercuri concentrice, iar n interiorul acestor cercuri are loc o permanent negociere i tranzacie de informaii. Schematizat, acest model arat astfel:

Efecte Audiene Filtre Regulatori Mass-media Retroaciune (feed-back) Coninuturi Controlori (gatekeepers) Coduri Comunicatori Coninuturi Amplificare Coninuturi Distorsiune i zgomot

Transmiterea mesajelor prin intermediul acestui model este vzut n dou faze. Prima faz se refer la diferitele tipuri de comunicatori care transmit mesajele. Aceste mesaje sunt mai nti codate, dar nainte ca ele s ajung la canalul propriu zis de transmitere ele sunt filtrate i selecionate de aa numiii controlori, care sunt

profesioniti ai comunicrii de masa i care pot fi efi de agenii, redactori efi etc. Dup ce trec de acest control, mesajele sunt emise prin intermediul mass-media. Cea de-a doua faz ncepe odat cu intervenia aa numiilor regulatori, care influeneaz procesul comunicrii, afectnd coninutul i obiectivitatea acestuia, denaturnd sensul iniial. Faza a doua continu cu filtrarea informaiilor, venite de aceast dat din partea receptorilor i care se refer la o anumit disponibilitate a acestora de a primi sau respinge un anumit tip de mesaj. n final, mesajele ajung la receptori, provocnd efecte imediate sau de lung durat. Noutatea pe care o aduce acest model este introducerea conceptului de amplificare i de selecie a informaiilor. Modelul interactiv al comunicrii Acest model vede procesul comunicrii ca un circuit continuu al informaiilor, avnd o form mai mult sau mai puin circular. Cercetrile n domeniul comunicrii, desfurate pe parcursul mai multor ani au dus la dezvoltarea acestui model, a crui schem se prezint astfel: Receptorul Sursa Canal

Canal Surs a de Receptorul retroaciune Retroaciune

Modelul interactiv al comunicrii introduce conceptul de flux informaional, ceea ce nseamn creterea cantitii i calitii informaiei emise pe unitatea de timp, ceea ce duce la amplificarea caracterului dinamic al procesului de comunicare. Modelul fluxului n doi pai Acest model i are originea ntr-un studiu fcut asupra efectelor comunicrii de mas, n campania electoral din 1940 pentru alegerile prezideniale din SUA. Cei care au fcut acest studiu, Paul Lazersfeld, Bernard Berelson i Hazel Gaudet, au constatat c nici unul dintre modele de comunicare cunoscute pn la acea vreme nu puteau(putea?) explica rezultatele campaniei respective.Modelul aduce ideea prezenei, la nivelul grupurilor a liderilor de opinie. Premisa de la care pleac acest model este c nu orice membru al societii poate fi atins direct de mesajele direcionate transmise prin mass-media. Cei care sunt rspunztori de informarea segmentelor mai puin active ale populaiei sunt liderii de opinie. Schematizat modelul fluxului n doi pai arat astfel: membrii grupului primul pas Mass-media Liderii de opinie pasul doi Grup

membrii grupului La baza modelului n doi pai se afl urmtoarele presupoziii:1 1. Persoanele nu triesc izolate, ci aparin grupurilor sociale i intr n legtur cu alte persoane. 2. Rspunsul i reacia la mesajele mass-media nu sunt directe i imediate, ci mediate i influenate prin aceste relaii sociale. 3. Cele dou procese care au loc sunt unul de receptare i atenie, cellalt de rspuns, sub forma acceptrii ori respingerii inteniei de a influena sau de a informa. Receptarea nu este echivalent cu rspunsul, aa cum nonreceptarea
1

Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicrii, traducere de Alina Brgoanu i Paul Dobrescu, Ed. comunicare.ro, Bucureti, 2001, p. 59

nu este echivalent cu nonrspunsul (pentru c putem avea de-a face, dup aceea, cu o acceptare, ca urmare a contactelor personale). 4. Indivizii nu sunt egali n faa campaniilor media ci au diverse roluri n procesul de comunicare i pot fi mprii n cei care au rol activ n receptarea i transmiterea ideilor venite de la media i cei care se orienteaz bazndu-se n principal pe contacte personale. 5. Cei care joac un rol mai activ (liderii de opinie) au urmtoarele caracteristici: apeleaz mai mult la media, sunt mai sociabili, sunt contieni c i pot influena pe alii, c le este atribuit att un rol de surs, ct i unul de orientare.

Modelul echilibrului si simetriei n comunicare (modelul Newcomb) Acest model a fost propus de T. Newcomb (1953), care a plecat de la studiile psihologice ale unui Heider din anii 50. Este un model simplu, 22322v2121w care ilustreaza abordarea sistemica a procesului de comunicare. (vezi Newcomb, An approach to the study of communicative acts, Psychological Review, 60, 1953). Comunicarea este vazuta ca o structura triunghiulara, unde emitatorul si receptorul sunt la baza structurii informative, privind mpreuna acelasi obiect, ntr-o perfecta simetrie orientationala. Modelul se bazeaza pe premiza dupa care comunicarea ntre indivizii umani ndeplineste functia esentiala de a permite ca doi sau mai multi interlocutori sa mentina orientarea simultana unii catre ceilalti si catre obiectele unui mediu exterior. Modelul este unul triunghiular, vrfurile triunghiului fiind reprezentate de doi indivizi, A si B, si de un obiect X din ambientul comun. Ambii indivizi sunt orientati unul catre celalalt si catre X, iar comunicarea este conceputa ca procesul care sustine aceasta orientare, n sensul ca mentine simetria relatiei dintre cele trei elemente, transmitnd informatii despre orice fel de schimbare si permitnd adaptarea. Modelul presupune ca, la orice moment dat, sistemul ABX este <stabil> sau n echilibru. (Denis McQuail, 1999, p.37) Mai simplu, modelul lui Newcomb poate fi transpus n expresia AXB, unde A si B sunt indivizii care comunica, iar X este mediul comun..

D. Modele sociologice Schramm Sunt dezvoltate pe baza a doua principii comune: (i.) comunicarea reprezinta o componenta integranta a societatii (nu poate fi abordata ca un domeniu distinct, separat si

autonom) si (ii.) constituie un proces social fundamental inserat n toate manifestarile umane. Desi contin elemente preluate din modelele informatice si lingvistice, aceste reprezentari evidentiaza contextul social prezent n orice act de comunicare. Dintre aceste formulari, una din cele mai reprezentative apartine lui Wilbur Schramm care accentueaza sensul initial al termenului si anume cel de comuniune ca finalitate implicita a comunicarii (Dragan, 1996, 29). n viziunea sa, la baza oricarui proces de comunicare se afla doua componente fundamentale: codificarea (asamblarea mesajului prin punerea ntr-o forma inteligibila a semnalelor si simbolurilor) si decodificarea (interpretarea corecta si fara deformari a mesajului). Modelul Schramm este construit printr-o succesiune de scheme orientate spre o prezentare detaliata a fiecarei etape specifice din conturarea sa. ntr-o perspectiva sintetica, forma finala a acestei reprezentari se desfasoara astfel (Dragan, 1996, 30-32):

n urma procesului de codificare (a unui eveniment manifestat n cmpul experientei) se genereaza un mesaj (ansamblu de semne) care este transmis, spre decodificare destinatarului. De remarcat este faptul ca Schramm utilizeaza n loc de mesaj notiunea de semnal, datorita rolului acestuia pentru secventa receptionarii sale. Mesajul (conturat pe baza unor semnale venite din realitatea nconjuratoare) se constituie, la rndul sau si ntr-un semnal pentru decodificator. Maniera n care este formulat (modul de asamblare a unor tipuri de semne n reprezentarea evenimentului de referinta) genereaza implicit un stimul sensibil (sesizabil) pentru decodificator (anuntnd practic prezenta continutului sau). Realizarea comunicarii depinde de ndeplinirea simultana a unor cerinte specifice: (i.) capacitatea informationala a sursei, (ii.) capacitatea de codificare si decodificare precum si (iii.) fidelitatea si rapiditatea canalului. Un alt element novator al modelului Schramm este reprezentat de experientele individuale aferente emitatorului si receptorului. Astfel, facilitarea comunicarii este direct proportionala cu suprafata de intersectie a experientelor personale ale participantilor. Aceasta suprafata reflecta practic distanta sociala dintre emitator si receptor, o componenta definitorie a oricarui proces de comunicare. Schramm si finalizeaza reprezentarea prin accentuarea unei alte caracteristici a comunicarii: caracterul circular determinat de o anumita continuitate n timp. Cu alte cuvinte, rolurile de emitator si receptor sunt detinute n mod succesiv de toti participantii, procesul de comunicare fiind astfel reprezentabil ca o succesiune de mesaje bidirectionate si interdependente realizate printr-o actiune continua de decodificare interpretare codificare:

Astfel, feed-back-ul este pus n evidenta ca o reactie imediata de factura comunicationala, asigurnd cursivitatea procesului. Schramm atrage atentia si asupra caracterului reductionist al reprezentarilor schematice n care se ignora multiplicarea canalelor de comunicare (fenomen prezent n orice forma de manifestare a procesului): Astfel putem vizualiza canalul tipic al comunicarii nu ca pe un simplu circuit telegrafic, n care curentul circula sau nu circula, ci mai exact ca un fel de cablu coaxial n care numeroase semnale curg n paralel de la sursa spre destinatie (W.Schramm, Procesul comunicarii n Dragan, 1996, 33) F. Modele de comunicare n masa: Lasswell Harold D. Lasswell a formulat o abordare sociologica paradigmatica de referinta a comunicarii de masa conturnd un model de transmitere specific abordarilor functionaliste. Aceasta reprezentare se distribuie pe urmatoarele componente:

n acest model, comunicatorul reprezinta un ansamblu n care sunt integrate sursa si emitatorul mesajului. Analiza de control ce se poate elabora la acest nivel vizeaza aspecte relative la proprietatea asupra comunicatorului n masa, obiectivele sale si orientarea politica, modul de selectie a informatiilor etc. Mesajul reprezinta o componenta de baza a comunicarii de masa, fiind direct relationat cu un context social de referinta la care se raporteaza si

analiza de continut aferenta (modul de reprezentare a unor aspecte sau fenomene sociale n cadrul diferitelor tipuri de mesaje). Canalul se afla ntr-o corespondenta directa cu modul de formulare a mesajului si corespunde unuia dintre cele cinci simturi. Un ansamblu de canale formeaza un medium iar analiza acestuia se focalizeaza pe aspecte relative la caracteristicile tehnice si sociale ale acestuia, la impactul detinut, la modul de evidentiere a mesajului etc. Receptorul include de asemenea elemente specifice receptiei si decodificarii, fiind caracterizat n primul rnd printr-o componenta numeroasa. Analiza de audienta desfasurata la nivelul sau vizeaza gradul de percepere si selectare a diferitelor mesaje. Efectul corespunde implicatiilor activitatii desfasurate de comunicatorii n masa si prezinta o varietate deosebit de complexa. Analiza efectelor se constituie ntr-un domeniu distinct al sociologiei comunicarii si vizeaza att feed-back-ul asupra comunicatorilor ct si implicatiile directe asupra manifestarilor individuale. Reprezentarea lui Lasswell a marcat un moment de referinta n conturarea teoriilor aferente comunicarii n masa, majoritatea perspectivelor ulterioare raportndu-se ntr-o maniera sau alta la acest model.

2. Modelul tranzactional
Modelul tranzactional al lui D.C. Barnlund (A transactional model of communication, n Sereno si Mortenson, eds. Foundations of Communication Theory, Harper si Row, 1970) descrie comunicarea ca un schimb, ca o tranzactie sociala. Barnlund considera comunicarea nu ca o reactie sau interrelatie, ci o tranzactie n care omul inventeaza si atribuie semnificatii pentru a-si realiza scopurile ... semnificatia este <inventata>, <conferita>, nu <primita>. Modelul pe care l dezvolta ncearca sa ncorporeze aceasta caracteristica esentiala si sa tina seama si de alte trasaturi asociate comunicarii: dinamismul, complexitatea, continuitatea, circularitatea, unicitatea, ireveresibilitatea. Modelul prezinta procesele esentiale care se petrec n mintea unui individ si ntre indivizi, indiciile contextuale, situatia nsasi fiind percepute, interpretate si utilizate ca fundament al actiunii, ntr-un mod care influenteaza etapele ulterioare ale procesului. Modelul nu aduce noutati n privinta elementelor implicate, dar accentul pus pe perceptie si atentie i confera un caracter distinct. (Denis McQuail, 1999, p.41)

3. Modelul orchestrei
Membrii Colegiului Invizibil, cunoscut sub numele de scoala californiana de la Palo Alto, propun o formula interactionista fundamentala, devenita celebra: Este imposibil sa nu comunici, prin care se repune n discutie conceptul de comunicare, nteles ca un proces social permanent integrnd multiple moduri de comunicare: cuvntul, gestul, privirea, mimica, spatiul individual etc. Nu se pune problema sa facem o opozitie ntre comunicarea verbala si comunicarea non-verbala: comunicarea este un tot integrat. (Ives Winkin, 1981)

Pentru reprezentantii scolii de la Palo Alto, comunicarea este descrisa ca functionarea unei orchestre fara partitura si fara dirijor. Ca membru al unei culturi, fiecare actor face parte dintr-un ansamblu comunicational, cum face parte fiecare muzician dintr-o orchestra. Analogia orchestrarii sugereaza ideea ca fiecare individ participa la comunicare mai mult dect s- ar afla el la originea comunicarii sau ar fi tinta ei. Comunicarea nu poate fi conceputa dect ca un sistem cu multe canale la care actorul social participa n fiecare moment, fie ca o vrea sau nu. n calitate de membru al unei anumite orchestre, el face parte din fenomenul comunicarii, asa cum muzicianul face parte din orchestra. Dar, n aceasta vasta orchestra culturala nu este nici sef, nici partitura. Fiecare cnta acordndu-se la ceilalti. Doar un observator extern, un cercetator al comunicarii, poate sa identifice partitura ascunsa si sa o transcrie, fapt ce, evident, se va dovedi extrem de complex si dificil. (Winkin, 1981, p.7-8) Comunicarea este vazuta din perspectiva teoriilor comportamentului social: Imaginea unei partituri invizibile aminteste n mod deosebit postulatul fundamental al unei gramatici a comportamentului pe care fiecare l utilizeaza n schimburile cele mai diverse cu celalalt. n acest sens am putea vorbi de un model orchestral al comunicarii, n opozitie cu modelul telegrafic. Modelul orchestral este egal de fapt cu a vedea n comunicare fenomenul social pe care primul sens al cuvntului l reda foarte precis, att n franceza, ct si n engleza: punerea n comun, participarea, comuniunea. (Ives Winkin, 1981, p.22-26) Aceasta noua viziune asupra comunicarii apare ca o reactie mpotriva schemei canonice a comunicarii, care reduce totul la schema traditionala: emitatormesajreceptor. Teoreticienii americani nteleg comunicarea ca pe un fenomen social integrat ntr-un sistem n care interactiunile sociale, relatiile intersubiective, structureaza functionarea vietii n societate. Asa se explica si influenta pe care aceasta conceptie asupra comunicarii a avut-o n plan european si de la care se revendica numeroase cercetari n domeniul teoriei comunicarii.