Cum comparam limbile?metoda comparativ istorica 1.cum comparam limbile? 2.structura si principiile metodei comparativ-istorice 2.

1 Principiul de baza: asemanarea dintre formele lingvistice 2.2 nu orice asemanare dintre limbi e relevanta din unghi comparativ 3.Structura metodei comparativ istorice 3.1 legile fonetice 3.2 Schimbari fonetice regulate 3.3Analogia 4. Rezultatele obtinute cu ajutorul comparativ istorice 1. Compararea limbilor se poate realiza prin examinarea faptului ca ele arata structuri si functii comune. Functiile limbilor constituie unul dintre factorii care serveste la compararea limbilor. 2. Compararea limbii poate fi spontana nascuta din contactul cu o limba straina,care ne da ocazia sa ne punem intrebari in legatura cu limba celuilalt. Aceasta comparatie spontana e evidenta om situatia cand ne propunem explicit fie insusirea, fie frecarea limbii. 3. Compararea limbilor poate sa fie dirijata,adica sa avem cunostinte despre limbile puse in paralel si o metoda stiintifica de a studiua asemanarile dintre limbi. Acest tip de comparatie si incercarea de a grupa limbile,dupa afinitatile din ele,a constituit una din cele mai importante cercetari ale lingvisticii generale. Cand se vorbeste de gruparea limbilor, se are in vedere asemanarea lor, pt. Ca provin dintr-un mediu stramos comun si apartin aceleiasi familii. Doua limbi sunt inrudite atunci cand ele reprezinta continuarea si diversificarea a acelei dintr-un stramos comun sunt reprezentate printr-un arbore ce are un trunchi comun si divesre ramificatii. Compararea limbilor presupune ca inrudite are ca scop probarea inrudirilor. Metoda comparativ istorica e cea pe care o utilizeaza lingvistii pt.a proba inrudirea limbilor si pentru a presupune un stramos initial. Istoricul acestei metodei-imboldul pt.studiul comparat al limbii presupune a avea un stramos comun a venit odata cu descoperirea limbii sanscrite. Aceasta era limba vechilor indieni vorbita cu cel putin 1 mileniu I.H. Descoperirea ei de catre europeni s-a datorat colonizarii britanice a Indiei. Wiliiam Jones e cel care a invatat sanscrita si cunoscand si alte limbi vechi(greaca,latina) a formulat primul ipoteza unui stramos comun al acestei limbi. El a aratat ca asemanarile intre cele 3 limbi nu pot fi intamplatoare, dar trebuie explicate prin existenta in preistorie a unei limbi comunte neatestate in scris,limba in care isi vor fi avut originea si vechea persana,gotica si celtica. Aceasta limba orig.va fi ulterior denumita limba comuna indo-europeana. Elementele componente ale acestei sintagm erau destinate sa sugereze extremitatile geografice ale spatiului de raspandire a limbilor apartinand familiei in cauza, la est India si veste europa. Franz Bopps are meritul de a fi supus comparatiei limbii foarte diferite atunci cand s-a referit la sistemul de de conjugare din sanscrita in comp.cu limbile greaca,laina,persana si limbile germanice. El a elaborat si o gramatica a sanscritei in calitate de prof.in 1945 la Univ. din Berlin, care l-a fascinat pe Eminescu, a tradus-o in romana acesta fiind publicat in vol.Opere 14. In cont.compar.

dintre limbi au fost tot mai numeroase , Rasmus Rask datoriindu-se una dintre cele mai bune comp.intre limbile germanice ........... Principiul de baza al metodei comparativ-istorice e asemanarea dintre formele gramaticale aflate fie in granitele aceleiasi limbi,fie in limbi diferite. De la princip.asemanarii a pornit Bopps cand a formulat ipoteza ca limbile subsumate fam.limbii indo-europene. Trebuie sa aiba un stramos comun chiar daca aceasta limba nu s-a pastrat de la aceleiasi princ.al asemanarilor fonetice,lexic si gram.au pornit si lingv.romani cand au formulat ideea unei romane comunte din al carui trunchi s-au ramificat cele cunoscute azi(dialectele). Constatarea unor asemanari intre limbi inrudite este o premisa esentiala a metodei. Nu orice asemanare dintre limbi intereseaza metoda comp.ist si nu orice asemanare dovedeste o anumita evolutie istorica,adica o anumita succesiune genealogica,asemanarri care nu pot fi subsumate acestei metode pentru ca nu se dovedesc decat intamplare. Clase: 1. Asemanari intre onomatopee si cuvinte imitative ex. Lat.cuculus in gr.kokky =cucul este denumit si daca avem in rusakukuska avem in vedere aceste argumente in fr.coucou atunci am fi inclinati sa conchidem ca lb.in cauza sunt inrudite

Asemanarile sunt cauzate de faptul ca fiecare limba a incercat sa oglindeze prin structura fonetica a subst. enumerate sunetul caract.a cucului, dar aceasta e un fapt intamplat. Exista cuv.imitate sau onomatopee din limbile diferite, da imitand acelasi sunete deosebite unele de altele. 2. asemanarile intre cuvintelefolosite de ex. Romana si chineza denumesc subst.mamain mos similar. Sora mai mare e denumita in romanatataiarin chineza tietie. Aceste similitudini nu prezinta interes pt met.comp.ist deoarece se aseamana cu o structura fonetica simpla si apar in primul rand in vorbirea copiilor. 3. Asemanari datorate imprumuturilor cioraplb turca corab Bacsis-bahsis Arata ca se gasesc atat in rom.cat si si in turca. Aceasta operatie de alaturare a acestor cuvinte nu e relevanta pentru met.comp.ist.deoarece e cunoscut ca imprumuturile au un loc si intre limbi neinrudite. Pt met.comp.ist ceea ce e comun lexicului romanesc si turcesc ar putea deveni interesant daca ar fi posibil sa se demonstreze ca termenii comuni celor 2 limbi isi au originea intr-o limba mai veche decar romana si turca ori o asemenea demonstratie nu e posibila.