Sunteți pe pagina 1din 13

Proiect Chimie

-GlucideZaharidele cunoscute i sub denumirea de glucide sunt substane organice, cu funciune mixt ce au n compoziia lor att grupri carbonilice ct i grupri hidroxilice. Glucidele constituie o clas de substane foarte important att pentru organismele animale ct i pentru cele vegetale. Sub aspect biochimic i fiziologic , glucidele constituie o materie prim pentru sinteza celorlalte substane:proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. De asemenea constituie substane de rezerv utilizate de ctre celule i esuturi. Biosinteza lor se realizeaz prin fotosintez.

Clasificare
Oze Cunoscute i sub denumirea de monoglucide sunt glucidele care prin hidroliz nu pot fi descompuse n molecule mai simple care s posede proprieti fizico - chimice caracteristice glucidelor;De asemenea constituie substane de rezerv utilizate de ctre celule i esuturi. Biosinteza lor se realizeaz prin fotosintez. Ozide Substane formate prin unirea mai multor molecule de monoglucide: Oligoglucide formate dintr-un numr mic de resturi de monoglucide Poliglucide numr foarte mare de monoglucide.

-LipideLipidele sunt substanele organice grase, insolubile n ap, dar solubile n majoritatea substanelor organice, ce conin grupa hidrocarbon. Acestea joac un rol important n viaa materiei vii.

Lipidele au functie:
energetic i de rezerv (lipidele sunt mai energoeficiente ca proteinele, fiind pstrate n organism cel mai des n esutul adipos); structural (sunt prezente n cadrul membranei celulare, constituind un fel de barier pentru substanele de dinafar); regulatorie (hormonii lipidali); imunoprotectoare; de accelerare a metabolismului (n calitate de coenzime); de pigmeni.

-ProteineProteinele sunt substane organice macromoleculare formate din lanuri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente n celulele tuturor organismelor vii n proporie de peste 50% din greutatea uscat. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, n care secvena acestora este codificat de ctre o gen. Fiecare protein are secvena ei unic de aminoacizi, determinat de secvena nucleotidic a genei.

Tipuri de proteine
n funcie de compoziia lor chimic ele pot fi clasificate n: Holoproteine cu urmtoarele clase de proteine: Proteine globulare (sferoproteine) sunt de regul substane solubile n ap sau n soluii saline: protaminele, histonele, prolaminele, gluteinele, globulinele, albuminele. Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice regnului animal, cu rol de susinere, protecie i rezisten mecanic: colagenul, cheratina i elastina. Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt constituite din o parte proteic i o parte prostetic; n funcie de aceast grupare se pot clasifica astfel: Glicoproteine Lipoproteine Nucleoproteine

Proprietati chimice:
Aminoacizi standard: Din punct de vedere chimic, proteinele sunt heteropolimeri constituii din 20 de
L- aminoacizi (aa numiii aminoacizi standard, vezi tabelul), n care gruprile carboxil se pot combina cu gruprile amino formnd legturi peptidice i rezultnd lanurile peptidice. Aminoacizii standard au proprieti variate, proprieti care sunt direct responsabile de structura tridimensional a proteinei, dar i de proprietile acesteia.

Reactii de culoare:
Datorit existenei anumitor aminoacizi n molecula proteinelor, a legturilor peptidice formate n molecula proteinei dar i gruprile funcionale libere sunt responsabile de reaciile de culoare.

-ZaharulZaharul alb este inventia si tentatia epocii moderne. Zaharul este utilizat in Europa de peste o suta de ani devenind aliment de baza dupa Primul Razboi Mondial. In prezent, zaharul este unul dintre alimentele cele mai controversate. Cercetarile stiintifice din ultimele decenii privind efectele zaharului au demonstrat nocivitatea acestui aliment. Zaharul este o substanta de semisinteza care se obtine in principal din sfecla de zahar sau trestie de zahar. Sfecla de zahar contine peste 50 de nutrienti in timp ce zaharul numai unul: zaharoza. Prin rafinare el isi pierde enzimele si celelalte substante nutritive atat de necesare vietii. Organismul uman s-a adaptat in cursul sutelor de mii de ani de evolutie sa digere si sa asimileze numai combinatii naturale de zaharuri existente in fructe si legume. Prelucrarea unei substante pure, obtinuta prin procedee chimice cum este zaharoza, se face cu pretul unor eforturi mari depuse de organism si constituie un adevarat soc pentru o serie intreaga de organe producand dezechilibre in lant.

Dupa ce consumam zahar el trece imediat in sange prin intestinul subtire. Pentru o scurta perioada de timp cantitatea de zahar creste foarte mult ceea ce genereaza un surplus de energie si pe moment oboseala dispare. Din pacate, urmeaza in scurt timp reactia adversa: pentru metabolizarea zaharului consumul din rezervele organismului genereaza o si mai mare oboseala si somnolenta.

Daca vom masura glicemia dupa consumul unei cantitati mari de zahar, vom observa ca in prima faza se instaleaza hiperglicemia. In perioada urmatoare pancreasul secreta prea multa insulina ceeace ce determina o reducere a zaharului din sange sub nivelul mediu admis si instalarea starii de oboseala. Ficatul este si el in suferinta deoarece isi transfera o parte din rezerva de glucide in sange. Aceste alternante deregleaza metabolismul si epuizeaza sistemul nervos.

Consumul de zahar in cantitati mari da senzatia de satietate deoarece contine multe calorii. Din pacate enzimele, fermentii si mineralele lipsesc. Zaharul alb rafinat nu aduce in organism nici un nutrient cu adevarat benefic deci face mai mult rau decat bine sanatatii. Pentru a neutraliza zaharul organismul isi mobilizeaza resursele de calciu in detrimentul sistemului osos si al dentitiei care devin din ce in ce mai fragile.

Principalele efecte nocive ale consumului de zahar rafinat


Diabetul este pe primul loc nu numai pentru ca este foarte raspandit(in Romania sunt peste 500.000 de diabetici) ci si pentru ca este cel mai periculos. Consumul de zahar si produse zaharoase este cel mai mare inamic al pancreasului care cu timpul, epuizat de efortul de a metaboliza cantitati mari de zaharoza, incepe sa nu mai functioneze la parametrii normali. Asa apare diabetul care genereaza complicatii grave in organism. Prognozele specialistilor nu sunt prea optimiste: in urmatorii cincizeci de ani daca nu apar modificari majore in stilul de alimentatie al omului modern, proportia diabeticilor se va dubla, poluarea si stresul favorizand aparitia aceastei boli. Caria dentara. Daca la inceputul secolului al XX-lea doar 5-10% din populatia sub treizeci de ani era afectata de aceste probleme, pe masura ce zaharul a fost adoptat in alimentatie s-a ajuns ca in tarile dezvoltate aprox. 95% din populatie sa sufere de afectiuni ale danturii. Popoarele care din motive de

traditie sau dezvoltare economica slaba nu consuma acest produs, prezinta o incidenta a cariei de 10-20 de ori mai mica, in schimb se confrunta cu o explozie a problemelor dentare atunci cand ajung sa consume zahar. Obezitatea se instaleaza frecvent la marii consumatori de dulciuri. Acest lucru se produce desi zaharul nu este atat de bogat in calorii pe cat se crede dar are capacitatea de a afecta echilibrul hormonal, ceea ce duce la cresterea apetitului si la dezvoltarea tesutului adipos si a celulitei. Osteoporoza si probleme legate de asimilarea calciului. Una din problemele majore generate de consumul de zahar este dereglarea metabolismului calciului. S-a constatat in schimb, la persoanele care renunta complet la zahar si trec la o dieta cu multe fructe si legume crude, ca treptat calciul este din nou bine asimilat. Scaderea imunitatii concretizata in cresterea receptivitatatii organismului la diverse boli: viroze, candidoze, cistite, dermatoze infectioase etc. Se pare ca zaharoza afecteaza sinteza unor hormoni direct implicati in coordonarea activitatii sistemului imunitar. Cancerul, in special cel de colon. Studii recente au evidentiat faptul ca cei care consuma multe dulciuri si alte produse cu zahar sunt mult mai predispusi la cancer localizat mai ales in tubul digestiv. Incidenta cancerului de colon(intestin gros) este de pana la cinci ori mai mare la consumatorii de dulciuri decat la persoanele care consuma foarte rar sau deloc zahar. Alte boli cauzate de consumul mare de zahar sunt: alergiile, scleroza, cardiopatiile, gastrita, colita de fermentatie, tulburarile de ciclu menstrual la femei, reumatismul, anemia, astenia, sinuzita, rinita. La copii consumul frecvent de dulciuri influenteaza procesele de crestere,duce la aparitia rahitismului si a fragilitatii osoase, declanseaza pubertatea prematura, genereaza probleme de comportament(scaderea vointei, predispune la violenta, scade capacitatea de concentrare etc.)

-AmidonulAmidonul este un compus macromolecular organic. Amidonul este constituit din resturi de D-glucoza, avind formula moleculara (C6H10O5)n. Este raspindit in lumea vegetala acumulindu-se in seminte, tubercule, fructe. Se produce din cartofi sau din faina de porumb. Amidonul este insolubil in apa, iar la incalzire in apa formeaza geluri.

Amidonul nu este un compus unitar, ci consta din doua polizaharide diferite: amiloza si amilopectina. -glucozidice. Amiloza se sedimenteaza cu 1-butanol. Amiloza - polizaharida ce contine de la sute pina la citeva mii de resturi de glucoza. La hidroliza acesteea se obtine maltoza. Deci in molecula de amiloza resturile de glucoza sint unite prin legaturi 1,4--glucozidice. Amiloza se sedimenteaza cu 1-butanol.

Amilopectina: Ca si amiloza, amilopectina este formata din resturi de D-glucoza cu legaturi 1,4-glucozidice, dar molecula de amilopectina poseda o structura ramificata. Masa moleculara a amilopectinei este mai mare decit a amilozei. Amilopectina este insolubila in apa, dar la incalzire formeaza geluri in apa.

Amidonul este componenta de baza a multor produse alimentare importante: piinea, faina, cartofii, porumb. Se foloseste in industrie la producerea glucozei, alcoolului etilic, cleiurilor, acetonei, glicerinei, acizilor lactici, citrici s.a.

-CelulozaCeluloza este polizaharida cea mai raspindita in natura. Ea corespunde formulei(C6 H10 O5)n, in care n are valori cuprinse intre 700-800 si 2500-3000. Impreuna cu lignina si alte substante necelulozice , ea formeaza pereti celulelor vegetale si da plantei rezistenta mecanica si elasticitate. Formarea celulozei in plante este rezultatul unui proces de biosinteza fotochimica. Procentual celuloza din plante variaza in limite foarte largi: 7-10% pentru unele plante leguminoase, 40-50% in paiele de cereale sau stuf, 40-60% in masa lemnoasa a diferitelor specii de arbori, pina la 85-99% in plante textile. Celuloza se obtine in general din bumbac, lemn, stuf si paie.Cea mai pura varietate de celuloza se obtine din bumbac prin egrenarea(indepartarea semintelor) si apoi spalarea vatei din capsulele plantei de bumbac.Aceasta varietate este folosita aproape exclusiv in scopuri textile. Celuloza este o substanta solida, amorfa, de culoare alba, insolubila in apa sau in solventi organici, solubila in hidroxid tetra aminocupric, [Cu(NH3)4](OH)2 (reactiv Scheueizer). La incalzire se carbonizeaza fara sa se topeasca. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. Prin hidroliza enzimatica, celuloza formeaza ??glucoza; celuloza prezinta un slab caracter reducator. Aceste constatari au dus la concluzia ca lantul macro molecular de celuloza este format dintr-un mare numar de resturi de ? glucoza legate intre ele prin legaturi monocarbonilice in pozitiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului urmator). Rezulta astfel o structura filiforma a lantului macromolecular celulozic. Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lantulului, in resturile glucozice, formeaza intre ele un numar urias de legaturi de hidrgen; aceste impacheteaza foarte strins lanturile macromoleculare si confera celulozei structua macroscopica de fir.

-EnzimeEnzimele numite i fermeni, sunt substane naturale produse doar de ctre celulele vii. Ele intervin n numeroase reacii biochimice, ndeplinind rolul de biocatalizatori. Activitatea enzimatic este una dintre nsuirile eseniale ale materiei vii.

Funcia de biocatalizatori ndeplinit de enzime


Conform teoriei chimice, catalizatorul este o substan care grbete desfurarea unei reacii, fr s se modifice structural n timpul desfurrii acesteia i fr s se regseasc n produsul final al reaciei respective. n lipsa catalizatorului, oricum reacia ar putea avea loc, ns ntr-un timp mai ndelungat. Aplicat sistemelor vii, teoria catalizatorului, are o conotaie deosebit, cci reaciile biochimice ntrziate, care teoretic pot avea loc i n lipsa enzimelor, nu sunt compatibile cu viaa. Dac degradrile i sintezele celulare s-ar desfura mult ncetinit, celulele s-ar sufoca i neca n propriile deeuri iar nutriia celular ar fi blocat, ceea ce ar conduce la moartea lor. Enzimele imprim o mare vitez de desfurare a proceselor biochimice (sinteze, degradri, oxidri, reduceri, hidrolize, hidratri, etc.), de activitatea lor depinznd mai toate funciile fiziologice.

Structura enzimelor
Enzimele sunt catalizatori solubili, macromoleculari, de natur organic, termolabili (se degradeaz uor la temperaturi ridicate), cu activitatea specific fa de o anumit substan sau fa de un grup de substane. Activitatea fermenilor este ntotdeauna dependent de anumite condiii de mediu (pH, temperatur, prezena unor ioni, etc.). Orice enzim este alctuit din dou componente 1. apoenzima (componenta proteic, format n multe cazuri din ioni metalici). 2. coenzima. (componenta neproteic, prosteic). Apoenzima are specificitate de substrat (recunoate doar anumite substane) iar coenzima are specificitate de aciune (reacioneaz doar ntr-un anumit fel, n anumite condiii). n corp exist diverse substane endogene (produse de organism) sau exogene (introduse n organism), care activeaz sau inhib, sinteza ori activitatea enzimelor. Enzimele exogene, care prezint activitate n corpul uman, sunt substane sensibile, care se distrug prin fierbere, prin centrifugare, precum i la contactul mai ndelungat cu oxigenul din aer. Din acest motiv, doar sursele alimentare naturale i crude, se constituie n surse de enzime sntoase.

Enzimele care se sintetizeaz n organismul uman (enzime endogene)


n corpul omului, se produc n fiecare secund, mii i mii de enzime. Orice deficit enzimatic este resimit destul de dur de ctre organism. Exist dou mari categorii de enzime endogene - enzimele digestive (ajut la scindarea moleculelor mari provenite din hran, n structuri mai mici, care pot trece din intestin n snge), - enzime metabolice (susin toate funciile fiziologice i viaa nsi). Toate enzimele digestive sunt extracelulare (sunt eliberate i acioneaz n afara celulei). Fermenii metabolici pot fi att intracelulari, ct i interstiiali.

-Saruri MineraleSarurile minerale se gasesc in organismul nostru intro cantitate destul de mare, dar sunt sunt eliminate prin urina, fecale si sudoare. Organismul nu poate fabrica aceste substante, asa ca trebuie sa si le procure din alimentatie. Principalele saruri minerale sunt sarurile de: calciu, clor, sodiu, potasiu, fosfor, sulf. O alimentatie echilibrata, putin prelucrata si rafinata, bogata in fructe si legume proapete, furnizeaza, cu exceptia calciului, saruri minerale in cantitate suficienta.

Calciul
*Participa la constitutia si intretinerea oaselor si a dintilor. *Previne fragilizarea scheletului. * Indispensabil pentru contractiile musculare. * Asigura functiile optime ale celulelor. *Are propietati tranchilizante. * Controleaza transmisia influxului nervos. * Are propietati anticancerigene. * Reduce tensiunea arteriala.
Un pahar de lapte degresat contine 300 mg. De calciu, o ceasca de iaurt, 415 mg. Si o ceasca cu brocoli fiert, 300 mg.

Potasiul si sodiul
* Controleaza starea de hidratare a organismului. *Ajuta la mentinerea unui ritm cardiac normal. *Stimuleaza transmiterea influxului nervos. Surse naturale de potasiu: portocale, avocado, banane, caise, cartofi, ciocolata, fructe oleaginoase. Surse naturale de sodiu: branzeturile si aproape toate alimentele, cu exceptia fructelor.

Cromul
* Ajuta la combaterea oboselii, echilibrand nivelul glucozei in sange. *Actiune eficace in tratamentul infectiilor si inflamtiilor cronice. *Inhiba inmultirea celulelor canceroase. *Previne obturarea arterelor si maladiilor cardiace. Surse naturale: drojdia de bere, brocoli, orzul, ciupercile, crevetii, cozile de homar.

Iodul
*Participa la producerea hormonilor tiroidieni. *Stimuleaza producerea de energie. Surse naturale: fructe de mare si sarea de mare.

Magneziul
*Regulator al ritmului cardiac. *Previne oboseala intelectuala. * Are actiune sedativa si relaxanta. *Amelioreaza starea generala a organismului si revigoreaza moralul. *Combate osteoporoza. * Rol pozitiv in constituirea si intretinerea oaselor si dintilor. * Activeaza reactiile chimice din celule cu rol de eliberare a energiei. Surse naturale: paine integrala, germeni de grau, cacao, legume verzi, seminte de dovleac, ciocolata, fructe oleaginoase. Lipsa magneziului din organism provoaca crampe si dureri musculare, tremuratul ploapelor, nervozitate, tulburari de somn si proasta dispozitie.Magneziul se distruge in procesul de pregatire a alimentelor naturale pentru a fi consumate.

-VitamineVitaminele sunt elemente indispensabile intretinerii vietii. Ele favorizeaza degradarea si combustia alimentelor energetice, eliberand energia necesara organismului, ajuta la lupta impotriva infectiilor si la mentinerea echilibrului nervos si intelectual. Organismul are nevoie zilnic de o cantitate mica de vitamine, dar trebuie sa o procure integral din alimentatie. Vitaminele sunt distruse foarte usor de caldura si de procedeele de preparare a hranei. De aceea , fructele si legumele, principalele surse de vitamine, trebuie consumate, pe cat posibil, proaspete.

Vitamina A
-Vitamina liposolubila. -Asigura o vedere buna, mai ales in penumbra, si favorizeaza distinctia culorilor. -Combate infectiile. -Pastreaza supletea si tinereata epidermei, protejeaza mucoasele cailor respiratorii, digestive si urinare. -Are proprietati antioxidante. Surse naturale de vitamina A sunt pestele, uleiul de ficat de morun, somnul, scrumbiile, ouale, branza, laptele integral, caisele, spanacul, morcovii, ciupercile si leguminoasele.Doza zilnica necesara: 1 mg.

Betacarotenul
-Vitamina liposolubila. -Cunoscuta si sub numele de provitamina A, pentru ca se transforma in organism in vitamina A.Contibuie la prevenirea si lupta impotriva cancerului. -Previne cataracta. -Intareste sistemul imunitar si previne infectiile virale si bacteriene. -Previne maladiile cardiovasculare si accidentele vasculare cerebrale. In acest scop, se recomanda cel putin doi ani de tratament continuu. Surse naturale de betacaroten:spanacul, morcovii, sfecla, cresonul, sparanghelul, mazarea, caisele uscate, varza, andivele, papadia, napii, pepenele galben, rosiile, portocalele, doleacul. Doza zilnica: 1030 mg

Vitamina D
-Vitamina liposolubila. -Favorizeaza fixarea calciluli si fosforului in oase si dinti.

Surse naturale:laptele imbogatit cu vitamina D, galbenusul de ou, cacaua, grasimile, uleiul de ficat de morun, pestele gras(somon, angila, scrumbie), organele de animale. Doza zilnica: 0,15 mg Organismul produce in mod natural vitamina D, daca este expus 10 minute la soare in fiecare zi. Cremele pentru protectia solara impiedica fabricarea naturala de vitamina D.

Vitamina E
-Vitamina liposolubila. -Previne deteriorarea creierului, arterelor si sistemului imunitar. -Protejeaza pielea impotriva agentilor poluanti din mediu si a efectului nociv al razelor solare si ii conserva supletea. -Stimuleaza circulatia sanguina, procesul de regenerare a celulelor si asigura protectia membranelor acestora. -Amelioreaza durerile provocate de artrita si reumatism. -Ajuta la lupta impotriva cancerului si impedica inmultirea celulelor canceroase. -Incetineste procesul de evolutie a cataracteleor. -Are propietati antioxidante.Asociata cu seleniu, are o actiune si mai eficace in lupta impotriva radicalilor liberi. Surse naturale de vitamina E: uleiuri vegetale (soia, floareasoarelui, masline, arahide, porumb), nuci, alune, migdale, seminte, cereale germinate, cereale cu bobul intreg, germeni de grau, produse lactate legume verzi, orez salbatic, peste, organe. Doza zilnica: 1015 mg, crescand o data cu inaintarea in varsta.

Vitamina K
-Vitamina liposolubila. -Asigura o buna functionare a ficatului. -Indispensabila procesului de coagulare a sangelui, utilizata si ca antihemoragic. -Efect favorabil pentru intarirea structurii oaselor. -Participa la metabolismul proteinelor. Surse naturale:iaurt, ou, legume verzi(spanac, varza), peste, ficat, tomate, uleiuri vegetale. Doza zilnica: 4 mg

Vitamina B1
-Vitamina hidrosolubila. -Faciliteaza schimburile intre celulele creierului. -Participa la procesul de fabricare a glucidelor. -Joaca un rol important in transmisia excitatiilor de la nervi la muschi. -Necesara activitatii normale a cel putin 24 de enzime. Surse naturale: creson, ficat, fasole uscata, stridii, lapte, iaurt, galbenus de ou, cereale, mazare, morcovi, drojdie de bere, peste, carne. Doza zilnica: 1,4 mg, mai mult pentru persoanele in varsta si pentru persoanele care consuma alcool.

Vitamina B2
-Completeaza efectul vitaminei B6. -Joaca un rol important in procesul de utilizare a energiei. -Participa in procesul de sinteza si descompunere a grasimilor si proteinelor. -Foarte eficace in maladiile gastrointestinale. -Asigura o vedere buna. Surse naturale: carne, ficat, peste, spanac, lapte, paine integrala, oua etc. Este continuta de aproape toate alimentele, cu exceptia fructelor. Doza zilnica: 1,5 mg

-EsentelePlanta cu toate partile ei, de la radacina pana la floare este principalul furnizor de substanta parfumata. Dar, din cauza preturilor imense pe piata mondiala (un kilogram de ulei de trandafir costa in jur de 10.000 euro) si a faptului ca materia prima naturala se gaseste in cantitati limitate, astazi nici un parfum nu se mai construieste in exclusivitate din substante naturale. Toate creatiile cunoscute sunt forme combinate de ingredienti naturali si sintetici, de natura si chimie. De la unele plate sunt utilizate in parfumerie doar florile ori coaja fructelor, altele insa sunt folosite integral. Iata mai jos cele mai des intalnite esente de origine naturala vegetala: Ambra: provine din rasina prelucrata a numeroase conifere si are o aroma cu iz de fum, zgura si miere. Bergamota: este o specie de portocala mica si verzuie, asemanatoare ca forma cu perele, cu gust de lamaie dulce si miros curat, profund si tenace. Iasomia: aroma magica a iasomiei este cunoscuta din vremuri stravechi iar frumusetea florii este considerata unica.

Fructele: utilizate pentru aromele lor incantatoare si apetisante, fructele sunt o componenta des intalnita, creandu-si propria lor clasa: parfumurile fructate. Lichenii si ferigile: sunt cele care au nascut categoria de parfumuri fougere si chypre. Lichenii sunt o specie cat se poate de comuna, care creste peste tot in zonele muntoase ale Europei de nord si se cultiva pe scara larga pe teritoriul fostei Iugoslavii. Lemnul de santal: este lemnul parfumat si delicat al unui copac din India caruia i se mai spune si "arborele alb de Marabar", considerat vreme de secole arbore sacru. Mirodeniile si ierburile aromate: sunt des utilizate pentru a incununa miresmele calde si aromate ale multor parfumuri. Sunt de gasit in parfumurile orientale, ca si in cele florale, fructate si chiar in cele proaspete pentru a da consistenta si durabilitate mirosului. Trandafirul: regina de necontestat a tuturor florilor este utilizata pe scara foarte larga in parfumerie, existand sute de soiuri, intr-o diversitate uluitoare.

-DrogurileDrogurile - sunt substane solide, lichide sau gazoase, care odat absorbite de organism perturb una sau mai multe funcii importante, de cele mai multe ori iremediabil, i care influeneaz negativ starea de sntate, sentimentele i percepia. Consumul abuziv al unei astfel de substane poate provoca mai multe tipuri de tulburri: 1. Fizice, atunci cnd, ca urmare a gradului lor de toxicitate, duneaz organismului persoanei care le consum. Ex: consumul regulat de tutun poate cauza bronite cornice. 2. Psihologice, atunci cand au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de adaptare sociala. Ex: cazul cuplurilor conflictuale datorita abuzului de alcool.

Efectele consumului de droguri


1. Cele de ordin medical se refer la urmtoarele afeciuni: hepatit; tuberculoz; sifilis; afeciuni cardio-respiratorii;

2. Pe plan psihologic apar reacii de: panic; anxietate;

depresie; suspiciune i tendine paranoice; agresivitate;

3. n sfera social consumul de droguri are ca efecte: deteriorarea progresiv a relaiilor sociale; creterea riscului de excludere social; diminuarea anselor de reintegrare social i profesional; suferina familiei i a adevrailor prieteni;

-E-urile(Aditivi alimentari)Aditivii alimentari (cunoscui n limbaj uzual i ca E-uri) reprezint orice substan natural sau chimic care nu este consumat ca aliment n sine i nu este folosit ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiv i care se adaug intenionat, cu un scop tehnologic (incluznd modificri organoleptice) n timpul producerii, procesrii, preparrii, tratrii, mpachetrii, ambalrii, transportului, stocrii, sau n timpul altei modificri aplicate unui aliment, devenind un component sau afectnd ntr -un fel sau altul caracteristicile alimentelor. E 102 (tartrazina) . Tartrazina este un colorant artificial folosit ntr-o gam larg de produse alimentare: sucuri acidulate i neacidulate, produse lactate aromate, mutar, sosuri, brnz topit aromat, icre de pete, pete afumat, snacksuri, supe, bomboane, deserturi. Consumul produselor care conin E 102 poate produce efecte secundare grave: alergii la persoanele sensibile la aspirin, astm, rinit i urticarie mai ales la copii; creterea riscului apariiei unor tumori tiroidiene. E 127 (eritrozina). Eritrozina este un colorant rou folosit pentru fabricarea de sucuri, gemuri, compoturi, dulciuri i alte deserturi. Produce grave tulburri de sntate: tumori i tulburri neurofiziologice la animalele de experien; afecteaz funcia tiroidei i are puternic efect alergen. Doza zilnic admis este de 0,1 mg/kg c orp. E 211 (benzoat de sodiu). Benzoatul de sodiu este un conservant artificial folosit pentru conservarea diferitelor alimente. Poate induce migrene lucrtorilor din industria de panificaie. Este neurotoxic, iar un consum frecvent poate declana sindromul de hiperactivitate i de deficien de concentrare (ADHD).