Sunteți pe pagina 1din 2

Frunzele de nuc Nucul este un arbore cu radacina pivotanta, puternic ramificata lateral, tulpina inalta de pina la 30 m, scoarta este

neteda, cenusie, iar coroana strinsa atunci cind creste in masiv si larga - globuloasa cind creste solitar. Infloreste in luna mai, fructele au un aspect globulos, prezinta un invelis carnos de culoare verde care crapa cind ajunge la maturitate si elibereaza nuca ce poarta in interior saminta comestibila. Produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint frunzele recoltate in lunile mai-iunie, ele continind: tanin, vitamina C, clorofila, saruri minerale, inazitol, acizi organici, ulei esential etc. Proprietati si recomandari Arborele are proprietati hipotensive, hipoglicemiante, calmante, antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, depurative, antisudorifice, fiind recomandat in boli precum diabetul zaharat, candidoza, litiaza renala, ateroscleroza, infectii strepto si stafilococice, intoxicatii cu mercur. Se recomanda utilizarea acestuia si pentru combaterea secretiei excesive a glandelor sudoripare, eczemelor acute, viermilor intestinali si diareei. Mod de folosire Intern Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita cu frunze de nuc adaugate la 200 ml apa clocotita si zilnic se consuma doua cani din acest ceai. Extern Sub forma de decoct obtinut din trei linguri de frunze de nuc adaugate la 250 ml apa. Se fierbe timp de 10 minute, dar se poate prepara si o infuzie din patru linguri de frunze de nuc la 200 ml apa clocotita. Cu aceste solutii se face gargara sau se inhaleaza in stari gripale, se spala local eczemele sau se toarna in apa de baie a copiilor, chiar si a adultilor.

Nucul este un pom fructifer ce creste peste tot in tara noastra si de la care in mod obisnuit se folosesc fructele (miezul) in diferite preparate alimentare, ca de exemplu in sarmale de post fara carne, dar mai ales la prajituri si dulciuri, iar cojile lemnoase pentru ceai. La tara se foloseau si cojile verzi pentru vopsitul diverselor tesaturi. Mai putin se cunosc valorile terapeutice ale frunzelor, culese in iunie, cand sunt tinere si apoi sunt uscate. Caci despre utilizarea lemnului, nu e aici locul si nici cazul sa vorbim, caci se cunoaste. Proprietatile frunzelor: astringent, usor hipotensiv, hipoglicemiant, antialergic, antiinflamator, dezinfectant urinar, antidiareic, antiseptic gastrointestinal. Se utilizeaza intern in enterite acute, diabet zaharat,

diaree, infectii si edeme renale, leucoree; extern sunt folosite pentru intarirea organismului, in boli de piele, ulceratii si furunculoza, stomatite, rani, tenuri grase, boli de ochi. Se folosesc intern sub forma de infuzie o lingurita de frunze la 200 ml apa clocotita, de doua ori pe zi sau 20 g frunze la 200 ml apa clocotita din care se iau 3-4 linguri pe zi. Extern se foloseste infuzia (15 g frunze la 200 ml apa) pentru gargara in cazul unor afectiuni ale gatului sau stomatite, pentru comprese in boli de ochi; decoctul (100 g frunze fierte 15 minute in 3-4 litri apa) pentru bai, lichidul rezultat adaugandu-se apei din vana, aflata la 37; baia dureaza 15-20 de minute; alifie pentru rani: 15 g frunze maruntite se macereaza in 100 g ulei de floarea soarelui, la temperatura camerei, 7 zile, apoi se pune vasul pe baia de apa sa fiarba 3 ore; se strecoara prin tifon, se adauga 15 g ceara de albine si se pune pe baia de abur inca 30 de minute; se mesteca pana la racire.

S-ar putea să vă placă și