Eu, drgu, l cunosc pe bunicu-tu de treizecii apte de ani.

L-am urmrit de cnd a nceput afacerea asta i m uit la el -acuma cnd i pe cale 0 sfreasc. nainte vreme eram buni prieteni. Afacerea asta am pus-o la cale i am pornit-o mpreun.Bunicu-tu i detept. Iac, a rmas singur stpn pe atelier, pe cnd eu n-am tiut s m descurc. S tii nsc Dumnezeu i mai detept ca noi toi. E de ajuns numai s zmbeasc i omul cel mai detept se prostetepe loc. Tu nu poi nc nelege de ce oamenii spun anumite lucruri i de ce le fac, cu toate c s-ar cuveni spricepi i tu totul. Grea i viaa de orfan. Taic-tu, Maxim Savvateici, era un om i .jumtate. El toate lenelegea i de aceea nu-1 iubea bunicu-tu i nu voia s tie de dnsul...Ascultam cu plcere vorba blajin a lui mo Gri-gori, privind cum juca n vatr focul ro-auriu i cum senlau din cazane nori de aburi albicioi, lsndu-se apoi ca o chiciur vineie pe acoperiul drpnat, princrpturile cruia se zreau fii de cer albastru. Vntul se mai domolise; de undeva se ivi o raz de soare itoat curtea era parc presrat cu pulbere de sticl; n strad se auzea scritul sniilor; fumul albstrui seridica unduind din hogeacurile caselor i umbre uoare lunecau pe omt, spunnd parc i ele o anume