Sunteți pe pagina 1din 5

Curs nr.

12 Procesele de bioacumulare, bioconcentrare si bioamplificare

Odata eliberati in compartimentele unitatilor hidromorfologice si atmosfera, compusii chimici sunt preluati intr-o masura mai mare sau mai mica de organismele acvatice si terestre. Ei pot atinge concentratii considerabil mai mari in organisme comparativ cu concentratiile din compartimentele abiotice din care sunt preluati. Dupa modalitatea de preluare a contaminantilor de catre organisme, termenii de bioacumulare, bioconcentrare si bioamplificare se definesc dupa cum urmeaza: Bioconcentrarea reprezinta procesul in urma caruia un compus chimic atinge concentratii mai mari intr-un organism fata de compartimentele abiotice, preluarea compusului de catre organisme realizandu-se printr-un mecanism direct. Se obisnuieste sa se foloseasca termenul de bioconcentrare in cazul cresterii concentratiei substantelor xenobiotice in organismele acvatice fata de concentratia in apa. Trecerea lor din apa in organisme are loc direct, prin piele si prin branhii. Termenul de bioacumulare este folosit atunci cand cresterea concentratiei compusilor organici in organismele terestre fata de compartimentele abiotice este rezultatul preluarii lor pe cale directa si alimentara. Bioamplificarea descrie procesul ce are loc atunci cand principala sursa de bioacumulare este hrana. Ea este de obicei importanta pentru acei compusi care ating concentratii mari in hrana si foarte scazute in compartimentele abiotice cu care organismele se afla in contact, cum ar fi apa pentru organismele acvatice, aerul pentru organismele terestre si solul si sedimentele pentru organismele bentice si din sol. Bioamplificarea este prin urmare un fenomen de transfer si amplificare biologica a toxicitatii substantelor in interiorul biocenozelor contaminate. Fiecare veriga trofica va reprezenta locul de desfasurare a procesului de crestere a concentratiei compusului toxic pe masura ce se urca spre varful piramidei trofice . Concentratiile compusilor din tesuturile speciilor aflate in varful piramidei trofice sunt cu atat mai mari cu cat ei sunt mai stabili si lantul trofic este mai lung. 1. Bioconcentrarea in ecosistemele acvatice Organismele acvatice pot fi expuse unor concentratii crescute de compusi toxici, fie in urma unor emisii accidentale, fie a unor emisii continue datorita carora nivelul toxic se pastreaza la valori crescute pe o perioada lunga de timp. Calea principala de preluare este cea directa, prin piele si branhii. Produsii de metabolizare sunt eliminati tot in apa, astfel ca bioconcentrarea este rezultatul net al proceselor de preluare si eliminare a compusilor chimici de catre organism.

Procesul de preluare a compusilor din apa de catre un organism acvatic poate avea loc prin mai multe mecanisme, in functie de natura compusilor si a conditiilor specifice din mediul abiotic. Indiferent de mecanismul prin care are loc acest proces, intr-o prima etapa este necesara traversarea membranei biologice. Principalele mecanisme de preluare a compusilor toxici sunt: - difuzia pasiva este principala cale de preluare a contaminantilor din mediul acvatic si se datoreaza diferentei de concentratie a substantelor in cele doua mediii acvatic si biologic. -traversarea membranei biologice mediata de un transportor de natura proteica, de care se leaga substanta toxica - traversarea membranei prin canale ionice sau pompe ionice, cu consum de energie. Factorii care influenteaza procesul de bioconcentrare Bioconcentrarea poate fi influentata de anumite aspecte chimice, de care depinde biodisponibilitatea compusului sau trecerea sa prin membrane, cum sunt: dimensiunile moleculei, sarcina electrica si specia chimica in care se afla. Viteza si gradul de biotransformare a compusului, raportul intre suprafata si volumul organismului, precum si morfologia reprezinta cele mai importante aspecte biologice ce pot afecta bioconcentrarea. - dimensiunea moleculara a unui compus toxic este importanta prin faptul ca determina in ce masura el va putea traversa membrana biologica in procesul de preluare de catre organism. Cu cat moleculele sunt mai mari cu atat procesul de trecere este mai greoi, dar si transformarea sau biodegradarea acestora este mai anevoioasa. - sarcina moleculara deoarece principalul mecanism de preluare a compusilor chimici din mediul abiotic este cel de difuzie pasiva prin membrana celulalra, apare evident faptul ca speciile moleculare neutre din punct de vedere electric vor fi transportate mai rapid prin membrane. Multi compusi toxici cu proprietati acide sau bazice prezinta o incarcare electrica care depinde de pH, ceea ce va afecta rata lor de preluare din compartimentele in care sunt stocate. - specia chimica compusii se pot afla in compartimentele abiotice in diferite forme chimice, ca de exemplu: moleculele neutre sau ionice, complexate cu anumiti liganzi sau adsorbiti pe anumite fractii particulate sau macromolecule din apa. Cu cat un compus este mai puternic adsorbit cu atat este mai putin biodisponibil. Daca din cantitatea totala a unui compus in apa numai o anumita fractiune este biodisponibila, procesul de bioconcentrare va fi mai scazut. - raportul suprafata/ volum Preluarea compusilor din mediul acvatic poate fi corelata cu suprafata respiratorie a organismului. Organismele mai mari necesita de obicei o cantitate mai mica de oxigen pe unitatea de volum pentru procesele metabolice. Conform legii lui Fick, schimbul compusilor chimici este corelat cu suprafata de schimb, ceea ce implica faptul ca organismele mici vor prelua, dar si vor elimina compusii chimici mai rapid decat organismele acvatice mari. - morfologia preluarea si eliminarea compusilor chimici sunt influentate de morfologia organismelor. Astfel, de exemplu, stadiile larvare de insecte naparlesc de cateva ori in timpul

perioadei de crestere si, in consecinta, contaminantii atasati la suprafata corpului sunt indepartati de fiecare data. Preluarea oxigenului si a substantelor chimice din apa de catre organismele acvatice va fi influentata atat de compozitia cat si de grosimea stratului de piele, fapt ce conduce la o rata de preluare mai mica comparativ cu situatia in care acest proces se realizeaza la nivelul branhiilor. 2. Bioacumularea in ecosistemele terestre Odata patrunsi in sol, compusii chimici sunt distribuiti intre apa din sol, aerul din sol si suprafetele particulelor minerale din sol. Distributia compusilor organici depinde de proprietatile lor fizice, in special de solubilitate, presiune de vapori si stabilitate chimica. Compusii toxici din sol pot fi preluati de catre organismele vegetale sau animale, iar cei ce nu pot fi metabolizati se acumuleaza la nivelul diferitelor organe. 2.1. Acumularea contaminantilor in plante In ecosistemele terestre plantele au cea mai mare biomasa si de aceea bioacumularea in acesti producatori primari prezinta o importanta deosebita. Plantele sunt expuse contaminantilor in diferite moduri: dupa aplicarea pesticidelor, datorita depunerilor atmosferice umede si uscate, utilizarii in agricultura a namolului rezultat dupa epurarea apelor, depunerii deseurilor toxice si contaminarii solului si apelor subterane. Exista mai multe mecanisme de preluare a contaminantilor de catre plante si anume: - preluarea radiculara, compusii toxici sunt preluati de catre radacina odata cu apa. Principala cale de transport a compusilor preluati este cea a sevei brute, prin vasele lemnoase, transportul fiind indus de procesul de evapotranspiratie. - preluarea foliara . Caile de preluare foliara a contaminantilor constau in: aplicarea directa, ca in cazul utilizarii pesticidelor, depunerea odata cu praful sau materia particulata din atmosfera, preluarea din faza gazoasa prin absorbtie epidermica sau prin stomate. Compusii chimici depusi pe frunze pot fi distribuiti la nivelul epidermei, de unde pot fi apoi deplasati. Substantele cu o solubilitate mare in apa sunt transportati mai repede in planta prin vasele liberiene odata cu seva elaborata, de la frunze la celelalte organe, in timp ce substantele mai putin solubile au tendinta de a se stoca in epiderma frunzelor. Factorii care influenteaza bioacumularea contaminantilor in plante Preluarea si distributia compusilor toxici in plante sunt influentate de urmatorii factori: - proprietatile fizico-chimice ale compusului, dintre care cele mai importante sunt solubilitatea in apa, presiunea de vapori, greutatea moleculara; - conditiile de mediu ce includ temperatura, continutul in apa, materie organica si materie minerala al solului; - proprietatile plantelor,cum ar fi tipul sistemului radicular, caracteristicile chimice ale frunzelor . 2.2. Acumularea contaminantilor in nevertebrate

Pentru majoritatea nevertebratelor terestre care traiesc in sol, principala cale de preluare a contaminantilor este hrana ingerata. Ele se pot hrani cu material vegetal viu (fitofagii), materie organica aflata in descompunere (saprofagi) sau animale vii (pradatori). Cu toate acestea, preluarea compusilor chimici din apa interstitiala poate constitui o sursa importanta de contaminare pentru acele organisme care se afla in contact direct cu solul, precum ramele, nematodele si alte nevertebrate mici cu corp moale (larve de insecte). In general, compusii cu o solubilitate redusa au tendinta de a se acumula in organismele nevertebratelor, fie ca atare, fie ca derivati rezultati in urma procesului de metabolizare, care pot fi mult mai toxici. Nevertebratele din sol prezinta, de asemenea, o tendinta accentuata de a acumula metale. Deosebit de important in toleranta nevertebratelor la metale este mecanismul de excretie a acestora. Procesele de excretie a metalelor la nevertebrate sunt inca putin cunoscute. Se cunoaste insa faptul ca, asa cum procesul de preluare depinde de specie si in cazul eliminarii exista diferente de la specie la specie. 2.3. Acumularea contaminantilor in vertebrate Preluarea contaminantilor din hrana reprezinta o cale insemnata de contaminare, uneori cea mai importanta pentru vertebrate. In special in cazul compusilor cu timpi de injumatatire biologici lungi, transferul lor sau al produsilor lor stabili de biotransformare de-a lungul retelei trofice poate conduce la bioamplificarea acestora in unele sau in toate verigile trofice. In mod obisnuit, cele mai mari concentratii ale contaminantilor se gasesc in organismele pradatorilor de la nivelele superioare ale piramidei trofice (cum ar fi mamiferele si pasarile). Cateva aspecte sunt deosebit de importante pentru intelegerea proceselor de bioamplificare si anume: - datorita mobilitatii deosebite a unor animale (in special pasarile), contaminantii pot fi transportati in zone situate la mari distante fata de punctul de emisie - esential pentru procesul de bioamplificare este alegerea hranei. Plantele si organismele inferioare constituie hrana mamiferelor si pasarilor. Deoarece concentratiile contaminantilor difera semnificativ de la prada la prada, alegerea hranei determina hotarator nivelul pe care il ating acestia in organismele superioare. Astfel, ursii polari si eschimosii care se hranesc in principal cu peste pot acumula derivati policlorodifenilici, compusi ce se pot acumula in peste din mediul acvatic contaminat cu astfel de produse. In schimb ierbivorele contin cantitati mari de metale, datorita depunerii acestora pe suprafata frunzelor. - trebuie sa se tina cont ca organismele inferioare contin concentratii mai mari de contaminanti comparativ cu plantele sau semintele. Astfel, animalele carnivore nu numai ca folosesc mai multa hrana, dar si ingereaza hrana mult mai contaminata, ambele fenomene conducand la cresterea concentratiei poluantilor in organismul lor.

Bioamplificarea va fi, in concluzie, mai pronuntata in cazul organismelor carnivore care se hranesc cu organisme inferioare, puternic contaminate cu compusi chimici ce sunt greu eliminati din organism. Desi hrana este principala cale de contaminare a pasarilor si mamiferelor, poluantii organici pot fi, de asemenea, absorbiti prin sistemul respirator. Absorbtia pe aceasta cale are loc pentru compusii aflati in stare gazoasa. Procese de transformare abiotica a contaminantilor Dupa eliberarea lor in diferitele compartimente ale mediului, compusii chimici pot fi supusi unor procese variate de degradare abiotica si biotica, prin care li se modifica structura chimica. Degradarea sau transformarea unui compus se refera la disparitia compusului initial din mediu ca urmare a schimbarii structurii sale chimice. Cand acesata modificare este realizata de catre microorganisme, procesul de degradare este denumit biodegradare sau biotransformare. In acest proces, structura chimica sau fractiuni ale sale sunt incorporate in materialul celular sau sunt folosite ca sursa de energie de catre organisme. Deseori, microorganismele sunt capabile sa transforme compusii toxici in molecule simple si ioni, cum ar fi dioxidul de carbon, metan, apa, etc. Acest proces se numeste mineralizare. Procesele de transformare si mineralizare pot altera proprietatile fizico-chimice si toxicologice ale compusilor initiali si pot reduce astfel concentratiile lor de expunere. Atunci cand biotransformarea este realizata de catre organismele superioare, formarea produsilor de transformare polari (metaboliti) poate constitui o metoda importanta de detoxifiere. Tranformarile compusilor toxici in mediu pot avea loc, de asemenea, prin procese abiotice. Cele mai importante procese abiotice pot fi incadrate in urmatoarele patru categorii: - hidroliza presupune modificarea structurii chimice a unui compus in urma reactiei sale cu apa; - oxidarea este un proces de transformare insotit de un transfer al electronilor de la compus la o specie acceptoare de electroni; - reducerea reprezinta procesul invers oxidarii si consta in transferul electronilor de la o specie chimica donoare la compusul ce urmeaza a fi redus: - degradarea fotochimica care include procesele de transformare ce se produc sub actiunea radiatiilor luminoase.