Inca din vremurile trecute se poate vorbi de magie de ocult de mister si de demon.

Toate au facut parrete din viata omului simplu si inca fac parte si poate cine stie vor face parte mereu. Cel putin unele dintre ele se pot recunoaste simplu la orice om de tara. Dar ce te faci cand la un moment dat te intalnesti cu persoane inteligente, cu intelectuali care nu pun la indoiala aceste practice si credinte antice. Ce te faci cand ai in fata ta un barbat in jur de 34 de ani ce bolboroseste o incantatie de el stiuta si prin acele cuvinte aduce asupra ta tot ceea ce este rau. Simti in jurul tau o raceala si un fior pe sira spinarii, o dorinta arzatoare sa fugi de el. Si totusi ceva, o mana, te tine in loc si nici nu poti sa vorbesti si tot ceea ce simti este o frica puternica si esti prins. Aceste cuvinte-prinsexprima perfect starea in care te afli si nu vei putea scapa, caci daca scapi cu viata iti doresti sa fi murit caci durerea mentala este mult mai puternica decat orice rana sau durere fizica. Luati apoi aminte si va feriti de cel ce umbla prin minte si prin padurea antica. El cunoaste toate tainele paduri si a celor ce s-au stins in acel loc. El stie magia precum un professor isi cunoaste propria materie pe care o preda. El are toata puterea si el te poate ucide in cateva clipe. Feriti-va deci de el. Nu va apropiati de padure. 1 Verile erau frumoase prin partile locului, insa aceasta in care ne aflam avea ceva ce o facea mult mai frumoasa. Cerul era limpede iar zilele de mai pareau fara sfarsit. Totul in jurul tau vuia de viata. Insecte, fluturi mici animale si pasari toate jucau in jurul tau si parca o vraja nevazuta aducea un mister acestui peisaj mirific. Parca totul era mult prea frumos prea placut si prea pasnic, insa doar un pesimist sau un nebun ar vedea asa ceva in ziua aceasta perfecta. Totusi nu sunt nici nebun si nici pesimist eu prezint doar adevarul la care am fost supus sau la care cred ca am fost supus, este realitate asa cum am vazut si cum am simtit. Toate intemplarile au avut loc intr-o iarna acum multi multi ani, sa tot fie zece ani sau mai mult, insa pot sa imi reamintesc perfect. Eram in casa mea de la tara, un mic conac pastrat din mosi stramosi. Tatal meu pe vremea aceea mai traia s-a stins la scurt timp dupe cele intamplate insa la vreme respective nu am dat importanta. Cum ziceam stateam la vechiul conac. Zilele le petreceam ca orice englez ce se respecta. Impreuna cu servitori traiam toti ca intr-o mare familie si nu bagam de seama ca aceleasi familii de servitori erau in casa noastra de secole. Se pare ca familia mea a avut o mare placere de a avea o singura familie de servitori. Zilele erau pentru mine ca orice zi al unei persoane ce nu munceste si traieste pe bani sau pe averea familie. Zilnic ma trezeam destul de tarziu, timp in care soarele deja era pe mijlocul bolti cerului si lumina cu mare si vrajita sa putere totul. De cand ma trezeam nu faceam altceva decat sa lenevesc in pat si s-a citesc diferite lucrari cu subiecte diferite, insa ocultismul era pe prima pagina mereu. Seara inceapeam sa pun in practica sa fac ceea ce citeam dimineata. Incepeam ritualuri incepeam fel de fel de incantati. Toate insa se dovedeau doar fel de fel de marsavii, ne gasind nicio formula adevarata, toate fiind doar minciuni, sau poate era ceva cu mine, poate nu posedam o putere adevarata pentru a face aceste ritualuri. Aceast lucru mi-a bantuit gandirea multa vreme ca in final sa fiu obsedat de acest lucru. Am inceput sa posetesc sau ma rog insa fara nici un final nu reuseam sa gasesc acea formula pentru a avea puterea pentru a face acele ritualuri. Eram disperat nu mai puteam. Acest gand ma macina. Doream sa fiu si eu precum sunt cei ce fac magie sau care stau intr-o pentagrama si rostesc cuvinte de ei stiute. Apoi fiind coonstient sau incercand pur si simplu sa ma auto-conving ca nu puteam pur si simplu sa fac asa ceva. M-am lasat de magie sau de ceea ce numeam eu magie. Nu mai vroiam sa o mai aud sa o mai vad sa o mai simt. Niciodata. Insa spre nenorocul meu nu puteam sa uit acele formule. Se pare ca anii pe care i-am petrecut in studierea formulelor magice au dat roade, pacat ca au fost toate in van. Stiam tot insa nu puteam nimica. Am hotarat sa nu mai studiez deloc ceea ce se numea magietotul pana intr-o zi. Era inceputul lui septembrie. Toamna era inca departe dar frunzele incepeau sa se ingalbeneasca si usor se simteau unele adieri de vant ce mai bateau dimineata. Viata de vara se apropia de sfarsit. Ma aflam in curtea mea. Totul era perfect normal cand am auzit parca o voce ce ma chema si ce ma tragea sa intru in padurea din apropierea casei. La inceput am ignorat-o insa curand aceasta chemarea devenea din ce in ce mai puternica si in final am cedat dorintei ei si am intrat in padure. Brusc nu am mai simtit chemarea sa. Eram in padure insa ceva mi-a captat imediat atentia. Desi cum ziceam afara incepea sa se lase toamna, in padure era o caldura inexplicabila, o arsita si o naduseala nefireasca. In acel moment nu am luat in considerare acest detaliu, si m-am afundat tot mai tare in padurea adanca. Pe masura ce mergeam simteam caldura crescand. Punctual maxin al temeraturi l-am simtit undeva langa un copac imens, ce parea ca troneaza toata padurea. Sa fi avut vreo 1000 de ani cel putin. Era plecat si crenglie desi erau foarte groase pe alocuri parearu rupte. Daca erai o persoana in cautare de fantastic se putea spune ca undeva pe trunchiul secular se putea distinge o fata de om, insa nu am

socotit acel detaliu, crezand ca e doar ceva de la natura. Cum spuneam langa acest copac am simtit caldura laintensitatea sa maxina si in acel moment am lesinat. Visam. Se facea ca alergam pe o campie intinsa si verde si care se parera ca nu are sfarsit. Ma indreptam spre o casa ce se afla la o distanta apreciabila de mine. Nu stiu cum insa se parea ca in acelasi timp pluteam. Nu simteam pamantul sub picioarele mele. Tot ce simteam era o caldura uimitoare in mainile si in picioarele mele. Eram cuprins de val si nu ma puteam impotrivi lui. Eram cuprins de aceea inevitabila dorinta de descoperire. Dupa un anumit timp am reusit sa ajunga langa acea casa. La inceput cu teama apoi cu mai mult curaj am intrat. Inauntru nu se gasea nimic. Nici mobile nici vre-un covor ci doar cei patru pereti din lemn si acoperisul la fel din lemn. Ma simteam totusi binevenit in acea incapere. Am intat. Podeaua scartia ingrozitor si pe moment am simtit inca o prezenta in casa, insa am considerat ca era vantul ce batea prinn gaurile din casa. M-am apropiat de un perete pe care parea ca era scris cu niste litere ce apareau-dupa cum credeam- unei vechi culturi ce de mult a disparut, insa nu puteam garanta. Tot ce simteam in jurul meu era acea caldura tampita care de la un moment nu mai era doar un sentiment neplacut ci si un fel de ochi ce se tinea dupa mine. Ma urmaream parca urmarit de acea caldura, parca ma veghea si nu ma lasa sa mai respir. Curand am observat ceva ciudat cu acea casa. Desi era foarte mica pe din afara, inauntru imi lua destul timp sa o strabat de la un colt la altu. Era imensa inauntru. Acest detaliu si mai bizar, a aparut dupa cateva minute timp petrecut in acea casa. Parca vedeam o fata intinsa pe jos intr-o balta de sange. Insa cand o vedeam a doua clipa disparea si in locul ei aparea aceasi imagine a podelii maro si reci contrastand parca cu acea temperetura din mine. Dupa putin timp insa am inceput sa deslusesc clar intr-un colt al cameri niste priviri insitente ale uneipisici. In acel moment am inghetat de frica deoarece mata aia nu mai fuse in aceasta camera de cand intrasem eu. Si nici nu ar fi putu sa intre pe usa caci am inchis-o. De unde Dumnezeu era nu puteam sa imi explic. Eram o fire fricoasa iar aceasta noua prezenta in casa imi crease ceva un fior adanc in suflet. Simteam acea prezenta a fetei si mai aprsina. Gura imi era uscata, iar caldura ajunsese la un prag insuportabil Eram langa copac. Ma trezisem si parca ma simteam mai bine insa acea caldura nu disparuse complet. Inca mai simteam o usoar ardere in palma stanga. Am reusit cu greu sa ma ridic deoarece eram foarte ametit. Cand in final am ajuns langa casa observasem ca se intunecase complet afara. Era foarte ciudat, insa mi-am zis ca am dormit pentru mult timp. Ajuns acasa tata m-a luat in primire: - Ei cum a fost cu noa fata te-ai distrat bine cu ea? Si apropo ai cheltuit toti bani pe care mi-ai cerut? - Poftim? Am zis. Eram contrariat. Doar nu am fost la nici o intalnire si nici bani nu am cerut. Dar despre ce tot vorbea tata? Nu am fost cu nici o fata, i-am raspuns. Am mers pana in padure unde am adormit si atata tot. Ce fata zici? Despre cine vorbesti? Tata parea usor uimit de ceea ce ii ziceam. - Cum ce fata? Pai nu tu ai venit acu vreo doua trei ore cu o tanara bruneta si destul de draguta si ai cerut cam multi bani pentru a o scoate la o cina? Si acu tot tu vii si ma intrebi despre ce fata. Inseamna ca nu prea ai avut success. Am dreptate? - Eu tot nu intaleg despre ce fata? Ti-am zis ca am fost in padure si acolo am adormit. Nu am avut nic o intalnire secreta si nici nu ti-am cerut nici un ban. Ce tot bolborosesti acolo? - Cum nu! Acum esti obraznic. Ma faci prost? De acum nu mai primesti nici un ban. Puteai usor sa imi zici ca nu a mers nu sa faci pe prostu cu mine sau mai rau sa ma faci prostauzi la el, care fata, ce fataptiu drace ce copil mai am. Acum du-te si te culca, e tarziu. Ii atinse usor cu mana fruntea. Ai febra. Nu e bine. Pe unde ai fost cu tipa aia. - Iti repet tata ca nu am fost cu nici o tipa blonda si frrumoasa. Am stat - Bine bine bine. Acum plaeca. Ce copil Ajuns in camera mea, am simtit un usor parfum de lacramioara, acelasi parfum de langa acel copac vechi din padure. Ceva putred era la mijloc, insa varsta tanara m-a facut sa ignore aceste detalii atat de importante mai tarziu. Ce era de facut? Nimica. Logic. M-am bagat in pat si am adormit instantaneu. 2 La mai mult de 2 ani de zile de la acest bizar incident o alta intamplare si mai stranie s-a petrecut. Eram la un bal al unui bun prietenn de-al meu. Era un bal in cinstea acestuia, acesta implininnd 20 de ani. Eram acolo si la un moment dat m-am dus la toilete si in momenntul in care am intrat in cabina un puternic miros de lacramioare mi-a invadat narile. Era asa de puternic si totusi asa de delicat si fin. M-am apropiat de oglinda moment in care o puternica ameteala m-a cuprins era sa cad pe jos noroc ca am reusit sa ma prind de chiuveta. Am adunat fortele si m-am uitat in oglinda. Instantaneu am vazut un chip frumos de fata. M-am intors imediat. Dar nu era nimeni in spate. Socat de frica am inceput sa intru in fiecare cabina. Nu era nimeni. Sudoare incepu

sa imi curga pe fata. Frica. Cel mai mare cosmar al meu se intampla. Tremuram de frica. Cu o voce aproape stinsa am reusit sa spun: - Cine esti? Ce vrei de la mine? Nu am prrimit nici un raspuns. M-am dus apoi sa imi spal fata cu putina apa. Poate chiar nu era nimeni poate chiar nu vazusem nimic. Poate era doar o intruchipare a mintii mele obosite. Apoi m-am ridicat si am privit in oglinda. Am inghetat. Simteam sangele in vene curgand, moment in care inima imi batea de imi spargea pietptul m-am prins de chiuveta. Tremuram din toate inchieturile. Nu ma mai puteam controla. Ce vazusem?? O era simplu. Aceiasi fata, insa nu mai era frrumoasa. Era plina de sange pe fata iar din pielea ei catifelata curgea un lichid asemanator puroiului. In piept avea infipt un cutit de o forma foarte bizara. Desi am vazut acest lucru doar pentru cateva secunde. Nu voi putea uita nici cand aceast chip plin de ura si de durere. Parca ma sfredelea cu ochii. In aceiasi clipa cand am vazut acea fata am simtit un fior rece pe sira spinari. Parca era fata in fata la o distanta mai mica de 2 cm si care sulfa ura, o ura egala cu moartea. Si totusi am putut simti si parca o rugaminte si o chemare de a o ajuta. Era ceva ce nu statea in fiinta ei. Desi nu am vazut nici odata real, si nici nu stiam daca ea exista parca o cunosteam. Parca simteam si eu suferinta ei. Parca stiam cum o cheama. Intrase in mine. Intr-o oarecare forma si trezise parca anumite sentimente de mult uitate. Dar totusi avea doua ipostaze, precum am vazut in oglinda. O parte din ea buna si calma care imi vroia binele si o parte diabolica malefica ce vroia moartea mea si distrugerea mea pana la nimicirea mea. 3 La putin timp dupa acest incident infricosator, tatal meu a murit de tuberculoza. A fost o intamplare trista pentru mine, insa am reusit sa trec peste. Dupa inmormantare am hotarat sa caut ceva despre aceasta fata care am vazut-o in baie si in visu din padure- atunci cand era intinsa in casa aceea intradevar atunci fuse doar o viziune de cateva secunde precum cea din baie dar fuses reala. Nu stiam insa nimica despre ea sau despre numele ei si cel mai important daca avea rude in viata. Nu stiam nimica despre acestea deci nu stiam de unde sa incep. Ca un gand fulger imi trecu prin minte magia. Daacea de mult iubita magie a mea. Aveam o sasa sa reintru in aceste practice. Poate ca reusisem sa adun puterea aceea spirituala si sa reusesc sa fac magieda stiam raspunsul. Am intrat atunci, dupa multi ani, in pod. Un miros puternic de mucegai si de tutun statut imi strapunse narile in acel moment. Se parea ca nu fusese aerisita de foarte mult timp. Panza de paianjeni trona acest imperiu al intunericului si al mucegaiului. Un sentiment de repulsie in acel moment imi strabatu inima dar stiam ca trebuia sa continuu. Am inceput sa imi fac loc printer paianjeni si paseam cu grrija sa calc vre-un nenorocit de gandac sau paianjen. Podeau scartia sub greutatea pasilor mei. Mirosul deveanea din ce in ce mai apasator in momntul in care ma afundam in acest morbid loc. Nu imi vendea sa cred ca este in casa mea. Cu un etaj mai jos traiam eu si camera mea era idilica insa aici parca eram in iad. Nu va puteti imagina ce mirosuri insuportabile erau ce greu se respira. Era un cosmar. M-am afundat si am gasit cufarul cu cartile mele. Am reusit sa il deschid dar spre surprinderea mea nu gaseam nicio carte. Nimica. Unde puteau fi? Un gand mi-a trecut prin minte. Servitori le-au mutat. Am coborat insa nu am gasit niciun servitor. Plecasera. Da acum imi aminteam, desi trecuse doar o luna de la moartea tatei. In acel moment am hotarat sa ii las pe servitori sa plece deoarece uram acest obicei vechi si uram sa fiu servit. Nu eram incapabil sa imi pot lua singur o cana cu apa. Dar mai bizar era ca uitasem ca ii concediasem, pentru o secunda am vrut sa ii caut dar uitasem ca nu mai aveam cu cine sa stau, ei plecasera. M-am gandit ca poate le pusesera in beci. Grozav. Alt loc plin de paianjeni si plin de miros insuportabil. Am coborat in beci. Cu cateva secunde inainte sa cobor, o pana de curent a facut imposibila aprinderea luminii in beci. Am luat o lumanare si am coborat. Spre surprinderea mea nu erau nici paianjeni nici miros nici nimica. Era foarte ciudat deoarce stiam ca nimeni nu intrase in beci de ani de zile. Cat despre podnu puteam spune acest lucru. Era curatat lunar. Ciudatfoarte ciudat puteam zice. Am patruns si la lumina lumanarii am putut zari pietrele din perete. Era rece. Foarte rece. Am continuat sa merg si la un moment dat am simtitam simtit miros de lacramioara. Am inghetat pe loc. Inima incepu sa imi bata cu o putere inimaginabila si parca imi spargea pieptul. Nu stiam ce sa factremuram din toate inchieturile. Apoi la putin timp am simtit o usoara batie pe umar. M-am intors bruscdaera acolo am putut sa o vad in carne si oase, aceea fiinta ce m-a fascinate si ce in acelasi timp m-a facut sa tremur de frica. Era asa de frumoasa. Avea parulda parul era negru si avea ochii capruice frumoasa era. Am avut curajul sa o ating si spre surprinderea mea o puteam atinge. Pielea era asa de catifelata si de fina si mirosea asa de frumos a lacramioare. Am intrebat-o - Ce vrei de la mine? De ce ma urmaresti? O voce suava si usoara sopti niste cuvinte intr-o engleza arhaica.

Sunt moarta de mult. Si tu porti o oarecare vina prin simplul motiv ca te-ai nascut. Nu poti sa faci nimica. Vei sfarsi precum iti este destinul. Soarta ta a fost deja petcetluita. Totusi poti face ceva, caci eu sunt partea cea buna a celei ce am fost candva si nu iti doresc moartea, insa jumatatea mea va face orice pentru a te distruge si a-ti luat viata pe care o ai. - Ce tot spui acolo? Am intrebat. Nu am omorat pe nimeni si nu iubesc deloc violenta de nici un fel si chiar si asa nu pot omor o femeie asa de frumoasa. - Dar ai facut-o. Nu te cheama Mancon? - Ba da.am spus aceste cuvinte parca nu vroiam sa ma cheme asa. Simteam frica. Multa frica. Tremuram din toate oasele si nu puteam sa ma controlez. - Nu iti fie frica. Te pot totusi ajuta, caci de generatii omor pe cei din familia ta. Acum a venit randul tau, pacat ca esti asa de tanar - Cum te numesti insa? Cine esti? - Ahnumele meu nu il mai stiu. Prea mult. Prea mult timp a trecut de la ultima pronuntare a numelui meu. Incepea cu Cah da, era un nume frumos insa nu il mai port. - La naiba. Daca nu stiu numele tau nu pot face nimica sa te ajut. Macar unde locuiai sau unde ai fost ingropata? Trebuie sa dau cumva de cadavrul tau sau sa caut prin documentele vechi si sa iti gasesc mormantulDoamne ajuta-ma - Tot ce stiu este data mortii mele. Nu o voi putea uita niciodata a fost06.06.1666. Ce dataatunci am murit. - Ciudat sa fie doar o coincidenta?? - Da. Poate cine stie? Oricum s-a scurs timp mult de atunci. Tot ce stiu este ca am fost ingropata in vechiul cimitir de pe strada Smith - Ce strada? Nu am auzit niciodata de aceasta strada? Cred ca si-a schimbat numele de la acea data? Dar de la ce vine Smith? - De la nimica, sau asa cred. Dar ce importanta are? Nu vad - Ba da are. In vechime orice strada era numita dupa un anumit ritual pe care l-am descoperit in vechile carti despre magie. Si toate aveau un simbol anume. Si ce pot spune este ca incepe cu litera Slitera cu care incepe cuvantul sarpe. Se refera poate la seductie sau la pacat? - Dar ce are asta cu moartea mea sau cu mine? - Nu vezi totul are logica acum e simplu. Smith, numele strazii cu cimitirul S vine de la sarpe si inseamna mai mult pacat. Ai murit pe data de 6.6.1666. sunt 5 de sase, iarasi S, iar de data aceasta S are valoare dubla, iar daca nu ma insel ai zis ca numele tau incepe cu C, dar nu ai cumva si un nume cu S, ceva o porecla orice? - Nuba da. Mi se spunea si cumva cu S - Da totul are sens si logica. Daca nu ma insel mai existau inca vreo 5-6 cimitire in oras dupa marea epidemie de boli. Aveau alte locuri unde sa te ingroape insa au ales pe acesta. Normal. Acum intaleg. Vezi tu, toate aceste coincidente dau 3 de S, care e puterea suprema a celui ce a fost si este si la sfarsit va fi fost distrus. Cel ce va arde impreuna cu ucigasul tau. - Te referi la - Nu spune nu acum, nu aici. Cum spuneam cele 3 de S formeaza o configuratie perfecta. Triunghiulara. Apoi daca luam si o introducem intr-un cerc formeaza aproape perfect o pentarama. Tot ce mai terbuie sa mai aflam este de ce nu e o pentagrama perfecta. Stii pentagrama e semnul puritatii si a perfectiunii, insa in cazul tau nu e intreaga, este doar o parte din ea, deci presupun ca nu ai fost o femeie prea credincioasa sau ceva in genu asta. - Da intradevar, nu prea credeam in Dumnezeu, sau in biserica, mai mult ma ghidam dupa instinctual propriu de conservare. - Nu la asta ma refer. Nu ma refer la Dumnezeu. Cred mai mult ca ai suparat pe cineva in viata ta pamanteasca si acel cineva te-a ucis si ti-a blestemat sufletul. Ar avea logica, dupa toate cele intamplate. Cred ca daca mi-ai spune unde se afla cadavrul tau asi putea sa gasesc ceea ce a ramas din tine ah am uitat mi-a spus ca nu retii loculdoar numele. Dar nu stii unde mai exact ai fost inmormantata? Nu mai era acolo. Plecase. Bizar, insa am reusit sa gasesc anumite cooincidente bizarre, sau poate era doar oboseala mea de am gasit atatea comparatii, insa meritau cercetate. Am continuat sa intru mai adanc in beci si am ajuns la cartile mele de magie. Le-am regasit in sfarsit. Le-am luat si m-am reintors in camera mea. Am inceput sa studiez cu pasiune si cu dorinta de a elibera aceasta fata, de care m-am indragostit nebuneste. Ce tare, m-am indragostit de o fantoma care are 2 personalitati si a 2a personalitate vrea sa ma ucida. Halal femeie

mi-am gasit. Dupa studii de lunga durata, am reusit sa descoper ca fost strada Smith este actuala Parrons; perfect nu era departe si cunosteam zona ca in palma, dar nu exista niciun mormat acolo. M-am dus sa verific. 4 Ah vremea mea tanara. Acum o invidiez. Acele sentimente, acea fata. Familia mea era blestemata. Daca nu murea de la acea crima daca nu m-ar fi omorat acea fantoma, acum ma omoara blestemul mai vechi de asupra capului tau. Ce poate fi mai rau? Sa te omoare o fantoma blestemata? Sau sa mori tot din cauza femeii aceleai, ca pe capul ei se mai afla blestemul, ce cadea pe capul celui care o salva. Daca cineva reusea sa rezlve ghicitoarea si sa o salveze, atunci cel ce a blestemat-o, se va intoarece si te va ucidemental. Atunci am realizat ca familia mea era blestemata de mult. Eu eram condamnat la moarte si se stia ziua si ora mortii mele inainte ca eu sa ma fi nascut. Trist. Acum poate ca nu ar fi trebuit sa o salvez pe biata C, poate trebuia sa o las sa ma omoare, caci acum nu mai supot aceasta tortura mentala. In fiecare noapte il visez si o visez. O omor in fiecare noapte, si nu pot face nimica. Acum am intales toate cele intamplate si cum s-au intamplat acum 200 de ani in 1666. Cum am zis descoperisem ca actuala Parrons era fosta Smith. Poate ceva mai mult decat o simpla strada, era de fapt o padure, o padure mult prea cunoscuta mie.era padurea de langa conac. Nu mi-a fost prea greu sa intru in ea, si dupa putin mers, cu ajutorul unei harti improvizate de mine catre fostul mormant. Cand m-am apropiat de copacul din mijloc, acel copac secularam simtit din nou acel miros puternic de lacramioara dar si o frica. Mam intros repede si in spatele meu se afla ea.insa nu ea cea adevarata cea buna ci partea ei diabolica. Era asa de descompusa. Carnea ei avea o culoare violeta si un puternic miros gretos de putrefactie acoperea mirosul de lacramioara. Se apropia de mine usor. Sangele mi-a inghetiat in vene instantaneu simteam ca moartea insasi se apropia de mine si nu prea aveam ce face. Am inceput sa fug si m-am dus in spatele copacului. In secunda in care am putut arunca o privire la copac am putut zari o inscriptie ce parea foarte veche. Nu am avut timpul necesar pentru a vedea ce scrie dar se pare ca era scrijelita intr-o mare graba. Umbra avea o viteza foarte mare. Nu pasea, simplu plutea, asa ca si-a continuat plutirea daca pot spune asa spre mine. Alergam cu o abominatie demonica dupa mine si oricat incercam sa alerg mai repede ea ma urmarea. In final m-am impiedicat de un ciot si am cazut langa un mic paraias. Miros de carne putrezita incepea sa creasca. Simteam ca moartea m-a ajuns. Picaturi mare de transpiratie curgeau pe fruntea, gatul si gura se uscasera si inghiteam in sec. Tremuram din toate inceieturile, apoi am vazut-o aproape de mine la mai putin de zece metri. Eram paralizat de frica nu puteam sa mai misc sau sa articulez vre-un cuvant. Fantoma s-a apropiat de mine si cu mana stanga-sau ce a mai ramas din ea- m-a atins usor pe cap. O ameteala sora cu moartea m-a cuprins. Toata imprejurimea se invartea cu mine. Mirosul acela era prea groaznic pentru a fi suportat de orice creatura pamanteasca. Dupa un timp imposibil de aflat, m-am trezit intr-o pestera cred ca era, caci altceva nu putea fi. Era foarte frig si desi era prost luminat, se putea patrunde cu privirea pana la o distanta de aproximativ 5-6 metri de tine. Am vrut sa ma ridic, insa am realizat ca ma aflam pe un fel de altar, sau ceva asemanator. Pentru moment imi era foarte frica, insa am realizat, ca eram urmarit de o fantoma, din tot ceea ce citisem eu, niciodata nu va putea un spirit sa te omoare fizic, precum te omori tu. A fost o gandire optimista ce m-a facut sa sper putin in sansa mica pe care o aveam. Am hotarat astefel sa ma ridic. Eram pus pe o bucata de piatra, de o lungime de aprox de 2 metri, insa era grosolan prelucrata. In jurul meu in pestera nu era nicio sursa de lumina asa ca nu am putut sa ma uit daca pe pereti erau inscriptii magice, sau ritualice, pentru a sti daca sunt ofranda sau sunt socotit superior-desi sincer ma indoiam de acest lucru. Cunostintele mele de magie poate ca ar fi ajutat in aceasta zona, asa ca m-am asezat in ghenunchi. Am gasit in jurul meu un cutit de os. M-am taiat pe mana dreapta si am desenat mai bine zis am schitat o mica pentagrama si m-am asezat in mijlocul ei. In genunchi am inceput sa rostesc o incantatie intr-o limba necunoscuta nici-unui muritor: Maleb ad lams ad santan ad elibera. La inceput nimic insa o rosteam din ce in ce mai tare, inconstient si la sfarsit am ajuns sa o tip, moment in care in jurul meu a aparut o puternica lumina si un miros placut, foarte placut. Am simtit in palme o caldura destul de puternica si apoi lumina a incetat brusc si o umbra destul de sinistra a aparut in fata mea. Era de o consistenta vascoasa, gelatinoasa. Se apropia destul de usor de mine si in acel moment eram constient ca ma va ajuta desi in acelasi timp stiam ca acea creatura va cere ceva in schimb, dar la acel moment stiam ca orice ar cere ar fi un pret ce putea fi platit. Creratura s-a apropiat de mine si cu o voce cavernoasa si foarte groasa imi spuse: - Stii ca pentru ajutor, tot ceea ce ai iubit si iubesti si vei iubi, va fi al meu. Dupa ajutorul pe care il vei primi voi disparea, insa voi consuma sufletele celor pe care i-ai iubit vreodata. Poate ca veti zice ca sunt egoist, insa nu puteti sti ce groazinca poate fi lucru la care eram supus. Poate daca ati fi in locul meu, poate atunci veti sti ce tristete, ce suferinta ce chin etern poate fi. Spaima, groaza, frica sunt cele ce te robesc. Stiam ca sunt cuprins de teama si ca trebuie sa rezist lor insa nu puteam. Stiam ca frica

ma consuma si ca este dusmanul mintii cooerente si gandiri logice insa ce puteam face? Cuprins de frica, mai mult de o frica mentala m-am lasat dus si am actionat din instinct. Dorinta de conservare castigase. In acelasi timp pe cine iubeam? Ce puteam iubi? Nu am iubit niciodata pe nimeni, niciodata nu am avut o iubita asa ca i-am rarspuns creaturii. - De acord. Acum vina cu mine. M-am dus impreuna cu el la acel copac din padure. Acolo creatura, la lumina zilei parea scoasa dintr-o carte fantastica. Nu avea o forma bine definita, ci era mai mult un fel de gelatin ce se unduia in vant, insa nu inspira niciun fel de frica sau orice instinct primar. Langa copac creatura s-a aplecat si a luat putin pamant si apoi a reusit sa imi zica faptul ca sub copac se gasea cadarul acelei fete. Cuprins de o emotie puternica am poruncit creaturii sa aduca la suprafata osemintele fetei. Mare mi-a fost mirarrea cand am vazut ca desi trecusera mai bine de 200 de ani, cadavrul era complet intact. Se putea inca vedea trastura fetei si corpul cat si formele definte ale fetei. Era de o frumusete rara. Pe chipul adormit se putea citi o dure puternica. La viata ei fusese frumoasa. Era destul de inalta si chipul ei era angelic. Avea doi ochi mari negri si parul la fel negru. Trupul ei era firav insa se putea oberva in piept un cutit ce parea ca a fost arma crimei. Am incercat s ascot cutitul si in acel moment un tipat surd a cuprins padurea. Chipul fetei s-a schimbat si in cateva secunde toata carnea s-a transformat in praf si am ramas in mana cu cateva oase albe. In acelasi moment in padure a inceput un vant puternic sa bata si creatura mi-a soptit ca aproape s-a sfarsit. O furtuna puternica s-a pornit in acelasi moment si o ploaie puternica cobora din cer. Primul instinct a fost acela de a fugi insa am reusit sa il opresc. O lacrima a inceput sa curga din ochii mei. In acel moment fantoma aparu. Un fior m-a cuprins. Era frumoasa. Acum intalegeam, m-am indragostit de ea. Iubeam fantoma mai mult decat orice. S-a apropiat de mine si la scurt timp a aparut si partea diabolica a fantomei. Nu stiam ce sa fac. Fantoma s-a apropiat de mine si mi-a zis: - Tu m-ai eliberat. Acum stiu tot ce s-a intamplat si cum. Sa iti povestesc. In acea data s-a petrecut totul. Eram o puternica vrajitoare la vremea aceaia. Unul din stramosi tai in acele zile s-a indragostit nebuneste de mine, insa desi i-am zis ca nu voi putea sa fiu niciodata cu el din pricina ocupatiei mele, a refuzat sa ma asculte asa ca am hotarat sa nu ii mai raspund. In acele zile prigoana vrajitoarelor era un obicei mai mult decat o inlaturare a ereziilor. Asa ca aceasta ruda a ta, a hotarat sa ma omoare. Intr-o noapte a venit la mine si fara nici un cuvant a infipt acest cutit in mine si in clipele in care imi dadeam duhul m-a blestemat cu un blestem puternic. Din acel moment stiam ca va trebuii sa urmaresc pe toti din familia ta si oriceare va rupe blestemul, va fi blestemat de blestemul stramosului tau. Caci eu am blestemat neamul tau cu ultimele vorbe, insa stramosul tau m-a blestemat ca oricine ma va elibera va fi bantuit pana va fi distrus spiritual. Nu stiam ce sa fac. Din rau in mai rau. Dupa ceea ce mi-a zis. S-a apropiat de mine si m-a sarutat, insa in aceasi clipa creatura, s-a intors si cu un gest a luat spiritul ei si l-a consumat. - Asa a fost intalegerea. Te-am eliberat. Acum ma voi retrage in iadul pe care trrebuie sa il traisc si voi lua cu mine pe ceea ce iubesti. In acel moment am simtit o ura crescand in mine. Nu pentru ca aceasta creatura imi lua fiinta iubita ci mai mult pentru ce a facut aceasta femeie. Unul dintre stramosii mei a iubit-o si ea ce a facut? I-a intros spatele. I-a spus nu. Ei doi puteau cuceri universal. Puteau fi impreuna si impreuna sa schimbe universul insa ce a facut ea? A intros spatele. O ura o dorinta puternica de distrugere si de moarte am avut. Am izbit creautura si cu buzele am rostit cateva cuvinte pentru a o izgoni. Inainte de a pleca, aceasta mi-a soptit ca soarta mea era deja petcetluita. Am ignorat ce a zis si cu o furie puternica m-am aruncat asupra fantomei. Dar ce puteam face? Era o fantoma. Injurand, blestemand am inceput sa plang. Am cazut in ghenunchi. Ce se intampla cu mine? De la dragoste la ura? Oare era posibil? Da era. Pentru ca nu puteam sa iubesc o fantoma. Era logic nu? Si in plus de asta, ce facuse aceasta fantoma, familie noastre nu putea fi iertat. Plangeam in hohote de durere si de tristete. Iubirea mea se sfarsea. Eram cuprins de disperare. Schimbam prea repede sentimentele, iubire, ura, tristete. Ceva se intampla cu mine. Intre timp fantoma plana undeva deaspura copacului cand am auzit o voce groasa. -Ahtutu ai eliberat moartea. De ce ai scapat de la tortura un asemenea demon?? Ea m-a omorat si acum trebuie sa te omor si eu pe tine mai bine zis nu te omor fizicmental daimi pare asa de rau ca trebuie sa omor pe tine ce esti din familia mea dar blestemul trebuie continuat. Era un barbat ce parea in carne si oase..undeva pe la 34 si de ani. Usor a inceput sa sopteasca cu o voce ce tremura o incantatie numai de el stiuta. In acel moment fantoma femeiei incepu sa se miste frenetic pe langa mine. Cuprins de frica am incercat sa ma apar rostind niste incantatii defensive. Pe moment au functionat creand un zid de nevazut in jurul meu. Pentru moment am incercat sa imi recapat puterile. Ce era de facut? Spiritul fantomei se prabusi puternic de pamat si cu o ultima voce imi spuse: - Multumesc

Dupa aceasta disparu pentru vecie. Am inceput sa fug protejat de zidul invizil de forta din juraul meu. Am fugit pana am cazut extenuat din toate punctele de vedere. 5 Acum stiti cu toti toata trauma vietii mele si de ce am suferit si sufar, caci din acea zi in fiecare noapte aceasta persoana ce bolboroseste cuvinte imi bantuie visele si ma blesteama neincetat. Noaptea nu mai pot sa dorm si nici ziua. Sunt oboist din toate punctele de vedere. Nu mai stiu ce sa mai fac. Am incercat orice fel de magieinsa nimica. O singura solutie a mai ramas. In mijlocul camerei se afla un scaun. Deasupra lui un streang. Cu pasi stangaci ma urc pe scaun in timp ce scriu aceste ultime cuvinte. Streangul imi este la gat. Imi este frica de moarte. Cu o ultima privire ma uit pe geam si privesc copacii infloriti. Imping scaunul. 6 Vara este frumoasa in aceste parti. Copacii inflorititi si pasarile ciripesc voiase. Langa un mare conac din tinutul Londrei inca se mai gaseste o padurice ce are in mijloc un copac imens pe trunchiul caruia parca se zaresc doua chipuri. Unul al unei femei foarte frumoase si unul ce seamana izbitor, cu cadavrul ce statea atarnat in streang in conacul de alaturi. Secole au trecut de la aceasta intamplare. Cadavrul nu mai este. Nici sfoara. Nici scaunul nici oase caci au trebuit ani ca acest corp candva umann sa fie descoperit. Insa jos langa scaun se gaseste si acum acest jurnal, aceasta carte ce sta marturie la ceea ce s-a intamplat acum secole. In noptile de vara se mai simte inca un puteric miros de lacramioare si unele soapte rostite intr-o limba necunoscuta blesteama inca cel ce a fost candva Mancon. Moartea a eliberat acum un suflet. Eu sunt cel ce va arata aceasta intamplare. Am gasit intamplator acest jurnal si am considerat sa il arat lumii unele fapte adevarate. Ah acum a trecut mult timp de atunci. Anii mei sunt multi si grei. In curand o sa mor insa mor impacat ca am facut un bine. Bietul Mancon. Acum e praf si pulbere la fel si fantoma pe care a iubit-o, insa barbatul de 34 de ai exista si mai hoinareste padurea. Feriti-va de cel ce blesteama. Acum vad pe cel ce vine sa ma conduca spre alta lume. Sunt aproape de moartese apropie. Adio lumema duc langa Mancon