Importanta cunoasterii cailor crestine de vindecare a bolilor umane

Omul nu este nici doar trup, nici doar suflet, si nici doar juxtapunerea lor, ci este o fiint unitar psiho-somatic, o fiint personal frumoas, zidit de Dumnezeu dup chipul Su (Facere 1.27) cel vesnic viu; datorit acestei negrite legturi dintre suflet si trup , strile sufletesti se manifest n trup si reciproc. Dumnezeu doreste cu mare dor ca omul s fie si dup asemnarea Sa (Facere 1.26), adic s triasc viata lui Dumnezeu, viata vesnic si fericit a comuniunii dumnezeiesti; iar aceast desvrsire omul n-o poate tri departe de Dumnezeu, n afara Dumnezeului Celui Viu si iubitor de oameni. Omul nu-si este luisi izvor al vietii, ci a primit viata ca dar infinit de la Dumnezeu Cel Viu si de viat dttor, de aceea starea vietii lui (de plintate sau de mputinare) este dat de relatia lui cu Dumnezeu. Cu ct omul se uneste mai mult prin iubire (ca sintez a tuturor virtutilor) cu Ziditorul Su, cu att unitatea fiintei sale se ntreste prin prezenta harului divin, cu att trieste mai intens viata dumnezeiasc, cu att devine mai mult prtas dumnezeiestii firi (2 Petru 1.4). Asadar, si trupul devenind templu al Duhului Sfnt (1 Corinteni 6.19), se nduhovniceste, se umple de har, ridicndu-se peste limitrile firii create. Sntatea reprezint, astfel, starea natural de viat spiritual si organic, n care toate puterile sufletesti si trupesti ale omului lucreaz potrivit poruncii si scopului lui dat de Dumnezeu n firea lui, cnd l-a creat. Sntatea este cresterea continu a vietii omenesti n harul dumnezeiesc, n viata vesnic. Dac omul respect legea lui Dumnezeu, si n plan spiritual si n plan organic, viata lui rmne unitar si n armonie interioar. Atunci sufletul si trupul sunt n starea lor fireasc de sntate, de armonie cu Dumnezeu si cu lumea exterioar. Pcatul, ca rzvrtire voit fat de Dumnezeu, nseamn deprtarea de la Izvorul vietii si deci o mputinare a vietii, o moarte (nti spiritual si moral, apoi chiar si fizic). Stricarea relatiei cu Dumnezeu prin pcate deregleaz ntreaga fiint uman: vointa slbeste, ratiunea se ntunec, afectivitatea se ntineaz cu senzatiile plcerilor pctoase, instinctele naturale se pervertesc, simturile si pierd claritatea, iar trupul si modific comportamentul metabolic. Urmrile pcatului, dezechilibrele sufletesti si fizice, se deruleaz apoi n timp, uneori mai scurt, alteori mai lung. Asa se instaleaz n fiinta uman boala si moartea, ca urmare a pcatului. Patimile sufletului si bolile trupului, ca tulburri ale strii firesti de sntate, ns, nu pot fi tratate separat si unilateral, prin metode mecaniciste, cum ai repara un ceas umblnd la rotita care nu mai merge bine, ci la vindecarea ntregii lui fiinte omul trebuie s participe constient, s conlucreze cu harul divin dac vrea s se vindece deplin, si nu doar pentru viata aceasta pmnteasc. Restaurarea firii umane a svrsit-o obiectiv Mntuitorul Iisus Hristos, Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu ntrupat, iar subiectiv, fiecare credincios si-o poate mpropria prin credinta ntru El, prin unirea tainic prin har cu El, Care ne-a spus: Eu sunt vita, voi sunteti mlditele. Cel ce rmne ntru Mine si Eu n el, acela aduce road mult, cci fr Mine nu puteti face nimic (Ioan 15.5). Dup cderea n pcat a protoprintilor, ntreg neamul omenesc sufer consecintele ndeprtrii de Dumnezeu: boala si moartea. De aceea, bolile (sufletesti si trupesti) au ntre cauzele si conditiile lor provocante si favorizante o important component dat de pcate. Noi, oamenii, si chiar lumea ntreag, astzi suferim mai mult ca

oricnd n istorie de pe urma pcatelor noastre si ale naintasilor nostri, dar, aproape totdeauna, nu vrem s recunoastem c noi primim cele cuvenite dup faptele noastre (Luca 23.41). Ca si atunci la nceput, n rai, omul, n mndria sa, nu-si recunoaste pcatul su, si ncearc sa dea vina doar pe cauze exterioare lui (Adam a dat vina pe Eva, Eva pe diavol, iar azi omul zice c se simte ru din cauz c altii i-au fcut farmece, etc.), nevrnd s-si asume responsabilitatea si urmrile propriilor fapte pctoase. Dumnezeu, ns, infinit iubitor de oameni, Care nu vrea moartea pctosului, ci ca pctosul s se ntoarc de la calea sa si s fie viu (Iezechiel 33.11), l caut pe omul czut n pcat ( Adame, unde esti? Facere 3.9) si-l cheam la pocint, la ndreptare, la nvierea din moartea pcatului. De aceea, Dumnezeu mai si mustr, mai si mngie pe oameni, prin ncercri, ca s-i aduc la calea mntuirii. Recunoasterea pcatelor si asumarea luptei (cu pcatul, cu urmrile lui, cu diavolul cel ucigas de oameni) pentru mntuire, prin rbdarea ncercrilor si prin rugciunea ctre Dumnezeu, reprezint din partea omului primul lui pas spre vindecare. Cci suferinta trupului o d Dumnezeu oamenilor (cu ngduint, nu cu rzbunare) tocmai ca un prilej de pocint, ca mcar rbdndu-o cu duh umilit (Psalmul 50.18) s primeasc mntuirea si cununa biruintei. Dac pcatul este o pornire irational de plcere (omul caut plcerea de dragul ei), revenirea din pcat se face prin asumarea durerii, prin cruce, prin lupta cu ispita hipnotic a plcerii, printr-o ascez sufleteasc si trupeasc. De nu te vei sili s mplinesti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise n cartea aceasta si nu te vei teme de acest nume slvit si nfricostor al Domnului Dumnezeului tu, atunci Domnul te va bate pe tine si pe urmasii ti cu plgi nemaiauzite, cu plgi mari si nesfrsite si cu boli rele si necurmate; va aduce asupra ta toate plgile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut si se vor lipi acelea de tine. Toat boala, toat plaga scris si toat cea nescris n cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, pn vei fi strpit. (Deuteronom 28.58-61) Vezi c Dumnezeu vorbeste cnd ntr-un fel, cnd ntr-alt fel, dar omul nu ia aminte. Si anume, El vorbeste n vis, n vedeniile noptii, atunci cnd somnul se las peste oameni si cnd ei dorm n asternutul lor. Atunci El d nstiintri oamenilor si-i cutremur cu artrile Sale ca s ntoarc pe om de la cele rele si s-l fereasc de mndrie, ca s-i fereasc sufletul de prpastie si viata lui de calea mormntului; de aceea, prin durere, omul este mustrat n patul lui si oasele lui sunt zguduite de un cutremur nentrerupt. Pofta lui este dezgustat de mncare si inima lui nu mai pofteste nici cele mai bune bucate. Carnea de pe el se prpdeste si piere si oasele lui, pn acum nevzute, i ies prin piele. Sufletul lui vine ncet, ncet spre prpastie si viata lui spre mprtia mortilor. Dac atunci se afl un nger lng el, un mijlocitor ntre vii, care s-i arate omului calea datoriei, Dumnezeu Se milostiveste de el si zice ngerului: "Izbveste-l ca s nu cad n prpastie; am gsit pentru sufletul lui pretul de rscumprare!". Atunci trupul lui nfloreste ca n tinerete si el vine napoi la zilele de la nceputul vietii sale. El se roag lui Dumnezeu si Dumnezeu i arat buntatea Sa si -i ngduie s vad fata Sa cu mare bucurie si astfel i d omului iertarea Sa. Atunci omul priveste peste semenii si si zice: "Pctuisem si clcasem dreptatea, dar n -am fost pedepsit dup faptele mele. Cci El a izbvit sufletul meu ca s nu treac prin strmtorile mortii si ochii mei vd nc lumina". Iat toate acestea le face Dumnezeu de dou ori, de trei ori cu omul, ca s-i scoat sufletul din pieire si ca s-l lumineze cu lumina celor vii. (Iov 33.14-30) Dar Tu ierti tuturor, c toate ale Tale sunt, Stpne, iubitorule de suflete. Duhul Tu cel fr stricciune este ntru toate. Pentru aceea pedepsesti cu msur pe cei care cad si, cnd pctuiesc, le deschizi ochii si-i dojenesti, ca s se lase de rutatea lor si s cread ntru Tine, Doamne. (Sirah 11.26-12.2) Vindecarea autentic, sufleteasc si trupeasc deopotriv, asadar, o d numai Dumnezeu cnd voieste El, Cel ce curteste toate frdelegile tale, Cel ce vindec toate bolile tale, Cel ce izbveste din stricciune viata ta, Cel ce te ncununeaz cu mil si cu

ndurri (Psalmul 102.3-4). Restabilirea snttii, dincolo de suprafata ei trupeasc, nseamn, deci, restabilirea legturii iubitoare cu Dumnezeu Doctorul si tmduitorul sufletelor si al trupurilor noastre , nseamn restaurarea prin har a firii umane czute n robia pcatului si a mortii. Nu putem obtine vindecarea fr Dumnezeu Care stie toate si Care crmuieste toate cum este mai bine spre desvrsirea lor. Orice ncercare de vindecare fr harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni este un esec din start, o iluzie desart. Dumnezeu, cnd vindec un om, i cere ns conlucrarea iubitoare prin pocint si nevoint (ascez). "Numai acesta vrea cu tot dinadinsul s se mntuiasc, care nu se mpotriveste leacurilor doftoricesti. Iar acestea sunt durerile si ntristrile aduse de diferitele lovituri" (Sfntul Maxim Mrturisitorul - Cap. 82 din A treia sut a capetelor despre dragoste). Dumnezeu nti i curt omului pcatele (cauzele bolii), apoi i tmduieste rnile (efectele ei), nlturnd si consecintele lor (vezi Ps.102, mai sus) prin druirea harului Su. "Doamne, prin ndurarea Ta se bucur omul de viat, prin ea mai am si eu suflare; Tu m tmduiesti si-mi dai iarsi viat! Iat c boala mea se schimb n sntate. Tu ai pzit viata mea de adncul mistuitor! Tu ai aruncat napoia Ta toate pcatele mele! (Rugciunea regelui Iezechia - Isaia 38.16-17) Dar El fusese strpuns pentru pcatele noastre si zdrobit pentru frdelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mntuirea noastr si prin rnile Lui noi toti ne-am vindecat. (Isaia 53.5) Veniti s ne ntoarcem ctre Domnul, cci numai El, dup ce ne-a rnit, ne tmduieste, iar dup ce ne-a btut, ne leag rnile noastre. (Osea 6.1) Nu fii ntelept n ochii ti; teme-te de Dumnezeu si fugi de ru; aceasta va fi sntate pentru trupul tu si o nviorare pentru oasele tale. (Pilde 3.7-8) Cununa ntelepciunii este temerea de Domnul, care odrsleste pace si sntate nevtmat; dar si una si alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revars cinste peste cei care l iubesc pe Dnsul. (Sirah 1.17) Fiule! n boala ta nu fi nebgtor de seam; ci te roag Domnului si El te va tmdui. Deprteaz pcatul si ntinde minile spre faptele drepte si de tot pcatul curteste inima ta. (Sirah 38.9-10) Si Iisus strbtea toate cettile si satele, nvtnd n sinagogile lor, propovduind Evanghelia mprtiei si vindecnd toat boala si toat neputinta n popor. (Matei 9.35) Mntuitorul Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevrat, ne-a adus mpcarea cu Dumnezeu si, prin aceasta, vindecarea deplin. Ne-a adus nfierea divin prin har si nvierea din moartea pcatelor. Dumnezeu S-a fcut om, ca omul s se ndumnezeiasc prin har (Sfntul Atanasie cel Mare). Biserica este tocmai Trupul Su mistic, divino-uman, comunitatea tuturor celor ce-l iubesc pe El, n care El nsusi continu s lucreze la mntuirea, vindecarea si sfintirea oamenilor. El e prezent n Biseric n toate zilele, pn la sfrsitul veacului (Matei 28.20). Chemnd la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Si, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca s le scoat si s tmduiasc orice boal si orice neputint. (Matei 10.1) Toat puterea Lui de vindecare (si sufleteasc si trupeasc) a oamenilor Mntuitorul Hristos a lsat-o Apostolilor Si trimitndu-le lor Duhul Sfnt si prin aceasta investindu-i cu misiunea de a propovdui Evanghelia si Calea mntuirii: pocinta si credinta ( cea lucrtoare prin iubire Galateni 5.6) n Iisus Hristos. Vestirea Evangheliei si vindecarea sufleteasc si trupeasc sunt nedesprtite, asadar, n Ortodoxie, aceasta fiind misiunea trimisilor lui Dumnezeu n lume, a Preotiei sacramentale a Bisericii. Vestitorii Evangheliei, clericii, sunt (si trebuie s fie) oameni vindecati; sunt (si trebuie s fie) oameni sfintiti prin prezenta harului divin n ei, care iradiaz si celorlalti - prin prezenta, viata, cuvintele si faptele lor - harul, vindecarea si mntuirea aduse de Mntuitorul Hristos. Dumnezeu lucreaz si acum cu putere n Biserica Lui sfnt, soborniceasc si apostolic. Sfintii Printi aseamn Biserica Dreptmritoare a lui Hristos cu scldtoarea

Vitezda n care nu doar primii, ci toti cei ce intr n ea (constientiznd unirea lor cu Mntuitorul Hristos) primesc vindecarea deplin prin curtirea de patimi. Harul Su vindector, Dumnezeu ni-l d nou, oamenilor, nu pe baza unui contract juridic, ci ni-l d pe msura intensificrii unirii noastre iubitoare cu Mntuitorul Hristos Dttorul harului, cci din plintatea Lui noi toti am luat, si har peste har (Ioan 1.16). Harul divin nu poate fi desprtit de Persoana iubitoare a lui Iisus Hristos - Logosul divin (Creatorul si Mntuitorul lumii) prin care toate s-au fcut, si deci nu poate fi (atentie!) obiect impersonal de specul, cum pretind vindectorii extrabisericesti de astzi. Harul divin nu se obtine n mod magic sau mecanic de aiurea (prin vreo retet spiritual , metod sau tehnic automat, cum propun toti impostorii), ci de la Mntuitorul Hristos n mod iubitor-sacramental, precum nsusi Mntuitorul Hristos a lsat aceast rnduial Bisericii. Vindecarea omului prin purificare (nlturarea a ceea ce e ru) si spiritualizare (dezvoltarea a ceea ce bun) vine asadar ca un dar de la Dumnezeu Cel personal si iubitor, ca rod al iubirii si ca stimulent al ei. Demersul vindecrii n Ortodoxie necesit un progres moral din partea omului, o constientizare a prezentei si a lucrrii lui Hristos n noi si ntre noi. ntruct actul ntlnirii si al unirii omului cu Hristos prin har este un act de sfintire a vietii umane, preotul, cel ce nlesneste si cheam oamenii la aceast unire cu Hristos n Biseric, trebuie s fie un trimis al lui Hristos si al Bisericii, un om sfintit de Dumnezeu si consfintit public de Biseric. Biserica este Trupul mistic al lui Hristos si mdularele ei sunt n bun rnduial si pace. Ierarhia Bisericii formeaz tocmai mdularele ei conductoare care misc ntreg Trupul n ascultare de Mntuitorul Hristos Capul Bisericii. Dac un om al Bisericii primeste un dar, o harism de la Dumnezeu - totdeauna pentru folosul ntregii Biserici - Biserica, prin Ierarhia ei, confirm si afirm public aceasta printr-o slujb de binecuvntare (sau hirotesie). Stim c pe unii i-a pus Dumnezeu, n Biseric: nti apostoli, al doilea prooroci, al treilea nvttori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecrilor, ajutorrile, crmuirile, felurile limbilor (1 Corinteni 12.28). Aceste harisme le-a dat Dumnezeu anumitor oameni din Biseric, nu la ntmplare si n neornduial, asa nct ei ar putea face orice de capul lor, ci ntr-o bun rnduial si ascultare ierarhic, pentru c Dumnezeu nu este al neornduielii, ci al pcii (1 Corinteni 14.33). n Biseric, ntotdeauna si fr de nici o ndoial, cel mai mic ia binecuvntare de la cel mai mare (Evrei 7.7), deci cei cu harismele minunilor si vindecrilor sunt datori s asculte si s fie sub binecuvntarea celor cu misiunea si cu harisma nvtturii credintei, adic a episcopilor. Ori Sfintii Printi, nvttorii Bisericii, au lmurit credinta ortodox ca grul de toate neghinele ereziilor care sunt reactivate si recapitulate n doctrinele falsilor vindectori de astzi. Harul lui Dumnezeu, cel tmduitor si sfintitor, nu vine prin oameni care au regretabile rtciri dogmatice si morale (chiar dac ei se pretind ortodocsi, chiar dac au Biblia si Crucea pe mas si icoane pe pereti, chiar dac spun Tatl nostru si alte rugciuni la nceputul sedintei terapeutice), ci prin oameni sfintiti de Dumnezeu si consfintiti de Biseric. De aceea orice terapie sufleteasc din afara rnduielii Bisericii, din afara atmosferei iubitorsacramentale a ei, este strin de Dumnezeu, Cel ce locuieste si lucreaz deplin n comuniunea Bisericii. Acceptnd limitrile unui limbaj scolastic, putem spune c n Biseric, Mntuitorul Hristos tmduieste bolile sufletesti si trupesti ale oamenilor ntr-o mpreun-lucrare cu ei, prin remedii naturale si supranaturale. n remediile naturale, Dumnezeu, Creatorul si Mntuitorul nostru, intervine pe msur ce omul si rnduieste modul de viat potrivit cu natura lui psiho-somatic, adic eliminnd conditiile nenaturale ce-i pot favoriza bolile. De exemplu, nfrnarea la mncare este potrivit cu firea omului, pe cnd lcomia (desfrnarea) este nenatural. Remediile naturale urmresc restabilirea conditiilor naturale de viat organic si sunt deci legate de firea omului, putnd fi incluse ntre ele regimul alimentar (bogat n vegetale, ceaiuri) si medicamentos, igiena trupului (miscare, bi, masaje), cumptarea

(blndetea) sufletului, munca echilibrat, odihna, relatiile constante cu semenii. Ele sunt folosite n medicina clasic. Abaterile de la viata organic natural (potrivit firii umane) sunt si ele pcate, cci sunt rzvrtiri fat de legea divin natural si, deci, trebuiesc tratate ca atare. Deseori multe boli trupesti recidiveaz dup un tratament pur medical-biologic, ntruct cauza bolii (care nu e doar trupeasc, ci si sufleteasc) n-a fost real nlturat. De aceea, restaurarea firii sale bolnave omul nu si-o poate face singur (atentie!) apelnd la remediile naturale ca la un procedeu magic automat, fr s cear mila si ajutorul lui Dumnezeu, ci omul trebuie s constientizeze relatia sa iubitoare cu Dumnezeu, pe de o parte ca dintre o creatur si Creatorul ei, iar pe de alt parte ca dintre dou persoane iubite, cu adncimi infinite. Ori n constientizarea relatiei lui cu Dumnezeu, omul poate conlucra cu El prin har, la vindecarea (restaurarea) ntregii sale firi bolnave si mai apoi la sfintirea sa. Cci vindecarea sufletului nu se poate face doar prin remediile naturale si biologice, doar apelnd la harul divin prezent n creatie, ci prin harul divin mntuitor si sfintitor adus oamenilor de Mntuitorul Hristos si deplin prezent n Biseric. Sfintele Taine sunt cele mai importante remedii supranaturale de vindecare lsate Bisericii de nsusi Dumnezeu, Mntuitorul nostru, pentru mntuirea si sfintirea credinciosilor. Prin ele, harul dumnezeiesc ni se d de ctre Mntuitorul Hristos n chip supranatural si n msura n care ne este de folos spre mntuire. Harul divin nu poate fi obtinut prin metode strine de rnduielile Bisericii, strine de nvttura si sfintenia Bisericii, cci Dumnezeu este trit si cunoscut deplin n comuniunea Bisericii, si nu n afara ei. Vindecarea deplin a omului presupune, deci, participarea lui prin Sfintele Taine la viata lui Hristos, la viata Bisericii, la cunoasterea si trirea (constient si rational!, nu superstitioas) a credintei ortodoxe. ndeosebi Taina Pocintei si Taina Sfntului Maslu mprtsesc credinciosilor harul iertrii pcatelor si al tmduirii sufletesti si trupesti. Este cineva bolnav ntre voi? S cheme preotii Bisericii si s se roage pentru el, ungndu-l cu untdelemn, n numele Domnului. Si rugciunea credintei va mntui pe cel bolnav si Domnul l va ridica, si de va fi fcut pcate se vor ier ta lui. Mrturisiti-v deci unul altuia pcatele si v rugati unul pentru altul, ca s v vindecati, c mult poate rugciunea struitoare a dreptului. (Iacov 5.14-16) Dac nu totdeauna omul se vindec trupeste, aceasta se datoreaz fie nevredniciei (necredintei) lui, fie pentru motivul c Dumnezeu are un plan tainic cu el (si aici se vede iconomia lui Dumnezeu care face din suferintele omului un prilej de pstrare a lui n smerenie), amnndu-i vindecarea. Oricum, Dumnezeu nu poate fi fortat de creaturile Lui s le dea harul Su cnd vor ele, ci Dumnezeu, Care voieste ca toti oamenii s se mntuiasc si la cunostinta adevrului s vin (1 Timotei 2.4), n iubirea Sa de oameni, El stie si hotrste cnd si cum s intervin cu harul Su n viata omului. Pocinta, ca stare de strpungere a inimii pentru pcatele fcute, este prima conditie esential pentru mntuire si pentru vindecare. Ea purific de pcatele trecute, dar si ntreste pe om n lupta cu ele si cu urmrile lor. Pocinta pentru om, att ca Sfnt Tain, ct si ca stare luntric ( fericita ntristare ) este o conlucrare cu Duhul Sfnt al lui Dumnezeu; ea nu se atinge doar printr-un efort uman si, de aceea, nu poate fi trit n afara credintei si a Bisericii Ortodoxe. Cea dinti treapt a vietii crestine este cu adevrat recunoasterea pcatelor si a micimii proprii n fata sfinteniei si iubirii lui Dumnezeu. Pocinta aduce sufletul la smerenie, iar aceasta sparge mpietrirea inimii omului, fcnd-o receptiv harului dumnezeiesc. Cci "Dumnezeu celor mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har" (Iacov 4.6). Pocinta (smerenia) este, deci, indispensabil vindecrii depline si nu poate fi atins n afara Bisericii. Nu poate fi de la Dumnezeu o vindecare deplin, care nu vine din si nu duce la smerenie, care nu vine prin Ierarhia sacramental a Bisericii si care nu duce la ntrirea Bisericii. Numai prin Ierarhia Bisericii Mntuitorul Iisus Hristos d iertarea si tmduirea de pcate. ns, exist si o fals smerenie, o form de nselare satanic mai fin,

care este prezent n toti impostorii. Acestia spun c au primit de la Dumnezeu darul vindecrilor, trimitndu-si clientii (atentie!) chiar si la Biseric, la Spovedanie si la mprtsanie , pclindu-i pe oameni c si ei ar fi cu Biserica, dar nu-si cer deloc acreditarea Bisericii (pentru c nici n-o pot primi ct vreme sustin ideologii contrare ortodoxiei, ca-n cazul radiesteziei de exemplu), ci si fac singuri reclam prin ziare, reviste (precum: Paranormal, Formula As, Magazin, Dracula, etc.) crti, afise si chiar prin televiziune. Rbdarea necazurilor si rugciunea sunt alte conditii necesare mntuirii si vindecrii. Scopul credintei crestine si al Bisericii nu este vindecarea de boala trupului si evitarea suferintei, ci unirea cu Dumnezeu. Curtirea de bolile trupului vine n urma realizrii unirii prin har cu Dumnezeu, ca un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu hotrste cnd si cum ne vindec de suferintele trupului, ns El cere de la noi dorinta de a fi cu El, iubirea noastr pentru El. Deseori, prin ncercrile suferintei, Dumnezeu ne mustr pentru pcatele trecute, dar ne si ncearc dorul nostru dup El. Rbdarea necazurilor ne devine astfel o scar ctre cer, o treapt a nevointei noastre ascetice; iar cluza permanent a vietii noastre crestine (ascetice si mistice) este rugciunea. Prin rugciune, omul se uneste tainic (iubitor si ntelegtor) cu Dumnezeu, prin rugciune omul se descoper pe sine smerit, avnd ndejdea doar n Dumnezeu (si nu n puterile lui omenesti limitate). Prin rugciune, omul se pregteste pentru ntlnirea cu Mntuitorul Hristos prin Sfintele Taine, dar tot prin rugciune o si continu. Rugciunea si rbdarea necazurilor sunt cea mai comun cale de apropiere de Dumnezeu. ns, rugciunea n comun a crestinilor dreptmritori este mai bineplcut Domnului, cci ea este smnta si rodul iubirii dintre oameni. Rugciunea comunitar este condus de un trimis al lui Dumnezeu, de un om sfintit de El, ca s stimuleze iubirea ntre oameni si cea dintre oameni si Dumnezeu. Preotul are si aceast harism si misiune n Biseric. De aceea, prin prezenta si prin lucrarea sa, preotul este un organ al harului divin. Luati, fratilor, pild de suferint si de ndelung rbdare pe proorocii care au grit n numele Domnului. Iat, noi fericim pe cei ce au rbdat: ati auzit de rbdarea lui Iov si ati vzut sfrsitul hrzit lui de Domnul; c mult-milostiv este Domnul si ndurtor. Iar nainte de toate, fratii mei, s nu v jurati nici pe cer, nici pe pmnt, nici cu orice alt jurmnt, ci s v fie vou ce este da, da, si ce este nu, nu, ca s nu cdeti sub judecat. Este vreunul dintre voi n suferint? S se roage. Este cineva cu inim bun? S cnte psalmi. Este cineva bolnav ntre voi? S cheme preotii Bisericii si s se roage pentru el, ungndu-l cu untdelemn, n numele Domnului. Si rugciunea credintei va mntui pe cel bolnav si Domnul l va ridica, si de va fi fcut pcate se vor ierta lui. (Iacov 5.10-15) nainte de toate, trebuie spus c nu preotul vindec, nici rugciunea lui nu are efect asupra bolnavului ex opera operato (automat, magic, ca si cum cuvintele rugciunii rostite de preot ar declansa un efect sigur), ci Dumnezeu este Cel ce vindec; Dumnezeu ascult rugciunea preotului si alege pe cine s-l vindece, cnd si cum. De aceea este necesar o colaborare iubitoare ntre preot si credincios, precum si ntre ei si Dumnezeu. Cnd aceast unire iubitoare n Hristos exist, abia atunci Dumnezeu rspunde la rugciunea lor comun, revrsnd mila Sa. Abia acum se mplinest e cuvntul Mntuitorului: dac doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt n privinta unui lucru pe care l vor cere, se va da lor de ctre Tatl Meu, Care este n ceruri. C unde sunt doi sau trei, adunati n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor. (Matei 18.19-20) Unde nu este iubire n Hristos ntre oameni, ci interese meschine (n partea vindectorului ) si disperarea necredintei (n partea bolnavului), este limpede c nu este Hristos de fat, este limpede c acea terapie nu este de la Dumnezeu. Vegherea (trezvia, atentia) si faptele bune sunt nc dou conditii ale vindecrii depline n Biseric. Rzboiul nevzut pe care ni-l aduce vrjmasul diavol tuturor oamenilor nu este asa usor pe ct ar crede majoritatea oamenilor; Mntuitorul ne ndeamn: Privegheati si v rugati, ca s nu intrati n ispit. Cci duhul este osrduitor, dar trupul este neputincios (Matei 26.41), iar Sfntul Apostol Petru ne spune: Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru,

diavolul, umbl, rcnind ca un leu, cutnd pe cine s nghit (1 Petru 5.8). Este un rzboi continuu; este o lupt nencetat la nivelul gndurilor si senzatiilor. Diavolul este expert si mbtrnit n viclenie si nu se d btut dup ce este respins; ba nc si pregteste alte si alte metode (semne mari si chiar minuni), ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei alesi (Matei 24.24). Paza mintii si a simturilor n-o putem dobndi singuri niciodat. Ea vine prin harul lui Dumnezeu si cere din partea noastr smerenie, ascez, desptimire, rugciune nentrerupt, unirea cu Mntuitorul Hristos prin Sfintele Taine si rnduieli ale Bisericii. Priveghind cu mintea, omul poate discerne atacul viclean al diavolului nc de atunci cnd i se strecoar, precum un sarpe printre propriile gnduri si poate s-l resping repede. Priveghind cu mintea, omul poate sesiza imediat n doctrina terapeutic o minciun flagrant, o rstlmcire a Adevrului crestin, sau o mascat abatere eretic plin de otrav pentru suflet. Toti trebuie s priveghem, rugndu-ne; toti trebuie s fim atenti la viclesugurile vrjmasului ucigas de oameni, cci pierzndu-ne o clipit atentia ne putem pierde chiar mntuirea. Nu este de mirare, deoarece nsusi satana se preface n nger al luminii (2 Corinteni 11.14). Privegherea si faptele bune ne dau o experient prin care putem cerne (n sita dreptei credinte) si discerne faptele si intentiile altora. Pentru c multi, desi fac fapte aparent bune, sunt strini de Duhul bunttii, smereniei si iubirii dumnezeiesti. nsusi Domnul Hristos ne-a atentionat: dup roadele lor i veti cunoaste. Nu oricine mi zice: Doamne, Doamne, va intra n mprtia cerurilor, ci cel ce face voia Tatlui Meu Celui din ceruri. Multi mi vor zice n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut? Si atunci voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce lucrati frdelegea. (Matei 7.20-23) S lum aminte !