1Grupele:Grupa este coloana vertical din tabelul periodic.

Grupele sunt considerate cea mai comun cale

de a clasifica elementele. n unele grupe, elementele au unele proprieti similare sau chiar identice

Perioadele: O perioad este un rnd orizontal din tabelul periodic. Dei grupele sunt cel mai comun mod
de a grupa elementele, exist regiuni ale sistemului periodic unde similaritile orizontale sunt mai semnificante dect cele verticale. De ex. metalele tranziionale, i n special lantanidele i actinidele. Numrul perioadei arat i numrul straturilor ocupate cu electroni.

2CIMENT POLICARBOXILAT DE ZINC

Ciment stomatologic utilizat pentru restaurarile provizorii. Se prepara dintr-o pulbere (oxid de zinc, oxid de magneziu, fluoruri) si un lichid (solutie apoasa de acid poliacrilic). Cimenturi policarboxilat de zinc : Cimenturile policarboxilat de zinc (PCZ) combin rezistena mecanic ridicat a cimentului FOZ, cu biocompatibilitatea acceptabil a cimenturilor ZOE i care ader la esuturile dentare dure. Din punct de vedere al prezentrii cimenturile PCZ sunt pulbere / lichid. Din punct de vedere al compoziiei, compoziia pulberii nu difer practic de compoziia pulberii de la cimenturile FOZ pulberea are n compoziie ZnO ntre 50-90%, MgO 0-10%, Partea lichid a cimenturilor PCZ este similar cu a cimenturilor ionomere i anume o soluie apoas concentrat (cca. 50%) de acid poliacrilic Ionomeri de sticla: Cimenturile ionomere de sticl (CIS) au fost elaborate pentru obinerea de materiale de obturaie adezive i fizionomice, acceptabile, pentru refacerea leziunilor coronare ale dinilor frontali Cimenturile ionomere de sticl se prezint ntr-un sistem dicomponent pulbere / lichid Aceast pulbere se amestec cu ap distilat sau cu o soluie de acid tartric Pulberea deci este asemntoare ca i compoziie, cu cea a cimenturilor silicat se prepar prin topirea amestecului la 1000-1300C Topitura este rcit brusc prin turnare n ap rece sticla rezultata este macinata 3. Atomii sunt formatii din nucleu atomic si invelis electronic. In atomul neutru din punct de vedere electric numarul electronilor din invelisul electronic este egal din nucleul atomic cu numarul protonilor. Atomii sunt alcatuiti dintr-un nucleu central purtand sarcini pozitive, in care este concentrata aproape toata masa atomului, si un numar de electroni care se misca extrem de rapid in spatiul din jurul nucleului. Nucleul este format din protoni si neutroni

4. Polimerizarea este reacia de transformare a monomerilor, care sunt substane nesaturate, n polimeri, care sunt compui cu caten lung, cu caracter saturat Polimerul se formeaz prin desfacerea dublei legturi a monomerului i formarea unei noi legturi ntre monomeri Reacia de polimerizare are loc n prezena unor cantiti mici dintr-un compus, cunoscut sub numele generic de iniiatori. Iniiatorii formeaz specii reactive care pot adiiona la dubla legtur a monomerului , cu formarea unui radical care poate continua reacia prin adiia la o nou legtur dubl a uni alt monomer 5. Electronii se misca extrem de rapid, in asa-numitii orbitali. Acesti orbitali sunt domenii de forma si energie determinata in care pot fi gasiti electronii cu mare probabilitate. In zona mijlocie a orbitalilor probabilitatea de miscare a electronilor este maxima. Spre interior si exterior ea scade. Este imposibil a determina simultan atat pozitia electronilor cat si viteza sa. Acesta este principiul incertitudinii: intr-un substrat s exista 1 orbita s, intr-un substrat p exista 3 orbite p, intr-un substrat d exista 5 orbite d, intr-un substrat f exista 7 orbite f, 6. Hidrogenul este cel mai rspndit element n univers, reprezentnd mai mult de 75 % n mas i mai mult de 90 % dup numrul de atomi. Se gsete n cantiti mari n compoziia stelelor i a planetelor gigantice gazoase. Hidrogenul este elementul chimic n tabelul periodic al elementelor cu simbolul H i numrul atomic 1. Este un gaz uor inflamabil, incolor, insipid, inodor, iar n natur se ntlnete mai ales sub form de molecul diatomic, H2. Hidrogenul este un gaz puternic reactiv i i gsete aplicaii datorit capacitii sale chimice de reductor.[3] Hidrogenul se folosete n industria petrochimic la producerea benzinelor. Hidrogenul are cei mai mici atomi fata de alte elemente. Un atom de hidrogen contine un proton, incarcat electric pozitiv si un electron, cu atat mai mic. Hidrogenul se gaseste sub forma de gaz, dar nu si in atmosfera. In gaz, perechile de atomi de hidrogen se unesc pentru a forma molecule. Hidrogenul a fost unul din primii atomi care s-au format in Univers. Hidrogenul nu este deosebit de reactiv, energia de legatura a celor doi atomi in molecula H fiind mare.
Oxigenul (O2) reprezint 21% din aer i este un element esenial pentru supravieuirea tuturor vietuioarelor de pe Pmnt. Exist totui bacterii care pot tri fr prezena oxigenului

Proprieti fizice
Oxigenul este un gaz incolor, inodor, insipid i puin solubil n ap. Este de 1,1 ori mai greu decat aerul. Acesta se lichefiaza foarte greu la o temperatura de -183 C

Proprieti chimice
Toate reaciile cu oxigenul poart numele de arderi Reacia cu nemetale: S + O2 SO2 Reacia cu unele metale
o o o o o

O2 + 2Mg 2MgO 2Cu + O2 2CuO 3Fe + 2O2 Fe3O4 2Ca + O2 2CaO 4Al + 3O2 2Al2O3

7. Legatura ionica se realizeaza pe baza transferului de electroni de la atomii elementului cu caracter chimic metalic la atomii elementului cu caracter chimic ne- metalic si a interactiei electrostatice intre ionii formati.Taria legaturii ionice este data de punctul de topire al substantei ionice. 9. Legtura covalent este legtura chimic n care atomii sunt legai ntre ei prin perechi de electroni puse n comun, atomii avnd poziii fixe unii fa de alii. Aceasta apare doar ntre atomii nemetalelor, iar rezultatul legrii se numete molecul. Legtura covalent poate fi de trei feluri, dup modalitatea de punere n comun a electronilor. Astfel, ea este: * nepolar - apare la atomii din aceeai specie sau la atomii din specii diferite care au electronegativiti foarte apropiate (acetia fiind carbonul i hidrogenul). Fiecare dintre cei doi atomi pune n comun cte un electron, i fiecare atrage la fel de mult perechea astfel format. * polar - exist doar ntre atomi ai nemetalelor din specii diferite. Fiecare dintre cei doi atomi pune n comun cte un electron, d #coordinativ - este o legtur covalent polar special. n acest caz, doar un atom pune n comun cei doi electroni necesari formrii legturii (acesta numindu-se donor), iar cellalt doar accept perechea oferit (acesta numindu-se acceptor). 13. Corpurile ale caror atomi sau molecule prezinta un aranjament spatial regulat se gasesc in stare cristalina si acestea sunt cele mai raspandite in natura. Alte corpuri prezinta o distributie dezordonata a atomilor sau moleculelor si acestea sunt corpurile necristaline(amorfe); ele nu prezinta o structura cristalina cu ordine la lunga distanta ci o structura caracterizata printr-un tip de ordine a particulelor constituiente numai la scurta distanta, caracteristici comune atat solidelor amorfe cat si lichidelor, in contrast cu lipsa completa de ordine caracteristica gazelor. 15. Coroziunea electrochimica Coroziunea electrochimica se datoreaza proceselor electrochimice care au loc la interfata metal-solutie, atunci cand metalele vin in contact cu solutii bune conductoare de electricitate. Cel mai important exemplu de coroziune este ruginirea fierului. Fierul rugineste in prezenta oxigenului si a apei fierul perfect uscat sau fierul tinut in apa ce nu contine oxigen nu rugineste. Prezenta unor acizi, a unor saruri sau a dioxidului de carbon accelereaza coroziunea. 21. STAREA DE AGREGARE -In conditii normale de temperatura,substantele ionice sunt solide,cristalizate. Punctele de topire si de fierbere ale compusilor ionici au valori mari,deoarece legatura ionica este o legatura puternica. Dimensiunile ionilor au un rol important in determinarea structurii si stabilitatii cristalului ionic.Punctele de topire ale compusilor ionici sunt cu atat mai mari cu cat raza ionilor este mai mica 25. Rezonana Magnetic Nuclear, RMN, este o tehnic spectroscopic nuclear[1] foarte des folosit n chimie, chimie fizic, medicin nuclear[2], biofizic i inginerie nuclear pentru determinarea structurii diverilor compui chimici, n biochimie pentru determinarea structurii proteinelor fiind singura tehnic destinat determinrii structurii proteinelor n soluie (condiii mult mai apropiate de cele native) sau n imagini diagnostice medicale sau radiologice pentru determinarea caracteristicilor fizico-anatomice a unor organe sau esuturi.

Rezonana magnetic este o metod de cercetare care se ocup cu studiul interaciei momentelor magnetice nucleare i electronice cu cmpuri electrice i magnetice i cu tranziiile care au loc ntre nivelele de energie rezultate din aceste interacii. Magnetismul nuclear Magnetismul nuclear este caracterizat prin numrul cuantic de spin nuclear, I, care, spre deosebire de cel al electronului, poate avea valori diferite pentru nuclee diferit 27. Mineralizarea regiunilor tari ale dintelui decurge - n genere conform unui mecanism comun. Acesta include parcurgerea mai multor etape prin care se desvrete calcifierea. Calcifierea, odat nceput, se continu i, pe msur ce se acumuleaz substan, mineral n esut, se pierde apa. Biochimia dintilor Dentitia umana este heterodontica (adica, care prezinta doua sau mai multe tipuri de dinti)si hemidihiodonta (de-a lungul vietii se disting doua serii de dinti: temporari si permanenti). Dintele permanent are o structura individuala si este alcatuit din: coroana dentara (vizibila in cavitatea bucala); radacina (radacinile) dentare (prin care se fixeaza in alveola); pulpa (o regiune centrala moale); dentina (tesut dentar dur si mineralizat); smaltul (tesut dur mineralizat care acopera dentina); cementul (la nivelul radacinii dintelui, in exterior - tesut dur mineralizat). Dintele este alcatuit din doua tipuri de tesuturi: Partea dura(tesutul dur): smalt, dentina, cement; Partea moale(tesut moale): pulpa dentara. Compozitia chimica a dintilor: Smaltul dentar: reprezinta 20-25% din dinte si are o duritate exceptionala; este cel mai dur tesut din organism si are cel mai ridicat grad de mineralizare; are o structura anorganica fibroasa constituita din cristale de apatita, apa si mici cantitati de substante organice si anorganice; are o structura cristalina (95% substante minerale, 1% substante organice, 4% apa). 29. Calcifierea cementului i a dentinei Celulele la nivelul crora se desvrete mineralizarea cementului sunt cementoblastele. Celulele responsabile de formarea dentinei sunt ondontoblastele, care i ncep acest proces prin elaborarea unei pturi necalcifiate de predentin la nivelul jonciunii dentin-smal. Celulele secret o matrice colagenic i la nivelul membranei celulare formeaz un mugure vezical de matrice n exterior. Acesta este necesar pentru iniierea calcifierii. Veziculele calcifiate se asociaz formnd astfel insule de substan mineral care nconjoar fibrele de colagen. Aceast prim matrice mult calcifiat este numit manta dentinal. Ulterior, odontoblastele elaboreaz o matrice calcifiat, mai structurat, numit dentin peritubular. Ea nconjoar canaliculele care se gsesc n dentin, dispuse paralel i orientate perpendicular pe jonciunea dentin-smal i camera pulpar. Cristalele de apatit sunt dispuse n lungul fibrelor de colagen i sunt mai mici dect cristalele corespunztoare din smal.

31. Ameloblastele elaboreaz iniial matricea proteic i ulterior secret ionii necesari formrii apatitei. Spre deosebire de dentin, smalul nu conine fosfat de calciu amorf, premergtor formrii de apatit. De asemenea, n cursul calcifierii, la nivelul smalului nu s-a observat dezvoltarea veziculelor matriceale. n smal cristalele de apatit se formeaz direct fr ase trece prin stadiul intermediar de fosfat de calciu amorf, acumulat n vezicule. Formarea cristalelor de apatit ncepe de la nivelul jonciunii dentinsmal i radiaz ctre suprafaa extern a smalului. Cristalele sunt organizate n uniti bazice structurale numite prisme. Cristalele individuale au form de bastonae hexagonale. Axele lungi ale cristalelor sunt orientate n aceeai direcie cu axa longitudinal a prismei. La suprafaa extern a smalului se afl o ptur de cristale de apatit neorganizate n prisme. 33. Policondensarea este procesul de formare a polimerilor care implic condensarea chimic a monomerilor bi- sau polifuncionali. n procesul de policondensare, alturi de produsul macromolecular rezult i un compus mic-molecular. Specific acestui procedeu este mecanismul n trepte avnd ca urmare o cretere n timp a lanului macromolecular. Obinerea maselor moleculare dorite i deci a proprietilor produsului final va depinde de timpul de reacie. Mai jos sunt prezentate cteva clase de compui de policondensare. 34. Amalgamele sunt aliaje ale mercurului cu unul sau mai multe metale. Amalgamele dentare sunt aliaje ale mercurului cu argint, staniu, cupru i uneori zinc. n cazul n care amalgamul rezult din alierea mercurului cu argint, staniu i cupru se numesc aliaje ternare, iar dac se mai adug i zinc aliajele se numesc cuaternare. aliaje cu coninut redus de cupru sub form de pilitur sub form de particule sferice

aliaje cu coninut crescut de cupru 1. cu faze dispersate 2. cu faz unic sub form de particule sferice Compozitia pulberii care se adauga mercurului: Ag 40-74% Sn 25-30 Cu2-30 Zn 0-2 Hg 0-3 sub form de pilitur sub form de particule sferice

35. Grupa III-b a sistemului periodic cuprinde elementele Sc, Y, La i Ac. Dintre acestea, lantanul i actiniul sunt aparent elemente colective, deoarece csuele corespunztoare lor n Tabelul Sistemului Periodic ncorporeaz de fapt 14 elemente, denumite, dup capul de serie, lantanide respectiv actinide. Aceste elemente tranziionale f nu prezint o periodicitate a proprietilor fizice i chimice (ntlnite la elementele din grupele principale sau din grupele secundare) fapt care se datoreaz unor particulariti n structura lor electronic. 36. Coroanele dentare din portelan / ceramica fara suport metalic sau din alte materiale (adica 100% ceramica / portelan) se recomanda numai pentru dintii frontali (din fata), tehnicienii dentari admit ca, datorita fortelor laterale dintre maxilar si mandibula, coroanele numai din ceramica se pot fisura, de aceea este recomandata constructia lor numai in partea din fata a danturii (frontala)