Muntele de foc *

Legend din Munii Apenini

Pe cei muni pustii, slbatici, Din Lombardo-Veneie, Unde noaptea n orgie S-adun demonii lunatici, Hoi de moarte doisprezece Stau n rond sub vntul rece Care uier i trece! Focul cerului s-aprinde, Urmrit de groaznic tunet, i al munilor rsunet Printre vi adnci se-ntinde. Hoii rd cu voie bun. eful lor, purtnd cunun, Cnt astfel n furtun: "Vars-n cupa mea de aur Acest vin ce desfateaz i m-mbat, m turbeaz, Ca sngele ro pe taur. Toarn, drege tot aice, i cnd eu destul voi zie, Pe-al meu cap trmetul pice! Bei, voinici, pn la moarte! n ceas vesel de plcere S uitm orice durere, Orice chin a relei soarte. Bei, copii, toi dup mine i-nchinai cupele pline Ira fulgerelor lumine! Vntul bate, cerul tun, Munii url, Satan rde, Iadul vesel se deschide i cu noi cnt-mpreun. Pe cnd lumea se-ngrozete, Omul brav benchetuiete

-al lui suflet se-ntrete! Tremure-se tot n lume Ct va fierbe snge-n mine! Fac-i cruce i se-nchine Cel ce-aude de-al meu nume. Eu sunt braul care frnge! Eu sunt ochiul ce nu plnge! Eu sunt gura ce bea snge!" Abia zice, i deodat Cade houl de pe munte, Fulgerat, lovit n frunte De a cerului sgeat!... De-atunci mii de focurele, Limbi de par albstrele, Ard pe locurile-acele!